Arhivă pentru 14 decembrie 2008

14
dec.
08

EXCLUSIV: „Parteneriat pentru România, 2008 – 2012”. VEZI AICI TEXTUL INTEGRAL AL PROTOCOLULUI

siglaConducerile PD-L şi PSD au aprobat, în această după-amiază, protocolul de constituire a coaliţiei pentru asigurarea guvernării, „PARTENERIAT PENTRU ROMÂNIA, 2008 – 2012”.

Având în vedere:

– Faptul că în urma alegerilor parlamentare din data de 30 noiembrie 2008 Partidul Democrat-Liberal a obţinut cele mai multe mandate parlamentare iar Alianţa Politică PSD+PC a obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate, dar niciun partid politic nu a obţinut majoritatea absolută în Parlament,

– Responsabilitatea ce revine factorilor politici din România în această perioadă dificilă, de criză economică pe plan european şi mondial, precum şi responsabilitatea în faţa electoratului care a acordat cel mai mare număr de voturi celor două formaţiuni politice,

– Necesitatea asigurării unei majorităţi parlamentare solide, capabilă să susţină un Guvern puternic, care să adopte măsurile necesare în vederea:

– asigurării stabilităţii macroeconomice a României în contextul unui climat economic european şi mondial dificil
– limitării efectelor crizei economice
– continuării reformelor pentru modernizarea României în scopul afirmării ei în cadrul sistemelor politico-economice consolidate ale lumii
– păstrării locurilor de muncă, reducerii sărăciei şi asigurării stabilităţii veniturilor pentru o parte cât mai largă a populaţiei
– promovarea intereselor si consolidarea rolului şi statutului României în structurile politico-administrative şi de securitate ale UE şi NATO şi respectiv, in ansamblul relaţiilor internaţionale

Ţinând seama de:

– Prevederile art.103 alin.(3) din Constituţia României, conform cărora „programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”;

– Prevederile art.36 din Legea partidelor politice nr.14/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Dacă nici unul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obţinut majoritatea absolută în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentară pot constitui coaliţii pentru asigurarea guvernării. Coaliţiile nu sunt supuse înregistrării, iar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziţii privind asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar.”


Cele două formaţiuni politice convin următoarele:

Art.1 – Se constituie Coaliţia “Parteneriatul pentru România”, formată din PD-L şi Alianţa Politică PSD+PC, având ca scop, conform legii, asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar corespunzător.

Art.2 – Cooperarea dintre cele două părţi are la bază principiul asumării în comun a guvernării, printr-o colaborare la nivel parlamentar, guvernamental şi local, conform prevederilor constituţionale, legale şi ale prezentului Protocol.

Art.3 – Părţile îşi respectă identitatea ideologică şi doctrinară, precum şi apartenenţa la familiile lor politice europene.

Art.4 – Obiectivele guvernării pe care se construieşte cooperarea dintre cele două partide sunt următoarele:

1. Asigurarea unui climat economic de stabilitate, în contextul crizei economice globale
2. Protejarea locurilor de muncă, prioritate a perioadei următoare, precum si crearea de noi locuri de muncă, inclusiv în mediul rural
3. Protejarea şi creşterea graduală a puterii de cumpărare a populaţiei
4. Asigurarea unui sistem fiscal echitabil prin menţinerea cotei existente de 16% şi acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale pentru persoanele cu venituri mici precum şi reducerea numărului de taxe şi impozite
5. Adoptarea unui regim riguros de cheltuire a banului public şi trecerea la elaborarea bugetului de stat în sistem multianual
6. Asigurarea resurselor financiare necesare susţinerii sistemului pensiilor de stat, inclusiv prin cuprinderea în această categorie a pensiilor din agricultură, avându-se în vedere principiile contributivităţii şi solidarităţii
7. Continuarea procesului de reformă în domeniul justiţiei in vederea garantării independenţei acesteia, neimplicării politicului în actul de justiţie şi asigurării accesului egal al tuturor cetăţenilor la justiţie
8. Descentralizarea, inclusiv financiară, a administraţiei publice prin delimitarea clară a competenţelor, pe principii europene, în scopul creşterii autonomiei administrative cu respectarea principiului subsidiarităţii
9. Asigurarea unui cadru normativ şi instituţional stabil în scopul stimulării activităţii IMM-urilor şi asigurării unui mediu de afaceri predictibil
10. Sprijinirea, prin măsuri concrete, a agriculturii, inclusiv prin acordarea de subvenţii şi reabilitarea sistemului naţional de irigaţii
11. Realizarea unui ritm înalt de absorbţie a fondurilor europene şi asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanţarea proiectelor realizate cu acestea
12. Realizarea Programului Naţional pentru construirea de locuinţe sociale şi pentru tineri
13. Dinamizarea şi simplificarea administraţiei publice prin reformarea structurilor administrative si reducerea birocraţiei
14. Dezvoltarea într-un ritm foarte rapid a sistemului de infrastructură din România, îndeosebi a celei rutiere şi feroviare, inclusiv pentru oraşele mici şi mediul rural
15. Asigurarea securităţii energetice a României şi a cetăţenilor săi, inclusiv prin promovarea tehnologiilor ecologice alternative
16. Reforma în domeniul educaţiei, având la bază ridicarea nivelului de performanţă a sistemului educaţional şi asigurarea unor venituri decente pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestui sistem, in conformitate cu prevederile Pactului pentru Educaţie
17. Reforma în domeniul sanitar, având la bază necesitatea asigurării calităţii serviciilor pentru toţi beneficiarii sistemului de asigurări de sănătate din România
18. Creşterea alocaţiilor pentru copii
19. Dezvoltarea durabilă şi reducerea decalajelor între dezvoltarea marilor şi micilor oraşe precum şi între zonele rurale şi cele urbane dezvoltate
20. Asigurarea condiţiilor necesare în domeniul cercetării ştiinţifice şi tehnice în vederea afirmării activităţii de creaţie şi inovare, dezvoltării unor tehnologii autohtone avansate, creşterii competitivităţii produselor româneşti
21. Relansarea turismului şi a sportului ca domenii de importanţă naţională
22. Adoptarea legii privind sistemul unitar de salarizare a persoanelor plătite de la bugetul statului
23. Creşterea eficienţei activităţii parlamentare şi consolidarea credibilităţii acestei instituţii fundamentale a democraţiei
24. Continuarea reformei sistemului electoral
25. Consolidarea rolului şi statutului României în UE ca stat activ şi implicat, capabil să îşi promoveze interesele în strânsă cooperare cu partenerii săi europeni, ca al şaptelea stat ca mărime al UE

Art.5 – Mecanismul de funcţionare a Coaliţiei de guvernare se asigură prin cooperarea pe plan politic, guvernamental, parlamentar şi la nivel local.

Art.6 – Părţile vor elabora, în termen de 3 zile de la semnarea prezentului Protocol, Programul de guvernare care va cuprinde şi măsurile anticriză, ce va fi adoptat în maxim 2 zile de forurile statutare ale celor două părţi.

Art.7 – Părţile semnatare ale prezentului protocol vor avea candidaţi proprii la funcţia de Preşedinte al României, în alegerile prezidenţiale ce vor avea loc în cursul anului 2009.

Art.8 – (1) Prezentul Protocol este valabil pe durata mandatului Parlamentului ales la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 (2008 – 2012).

(2) Prezentul Protocol intră în vigoare după semnarea sa de către Preşedinţii celor două părţi, sub condiţia adoptării ulterioare de către părţi a Programului de guvernare.

(3) Încetarea prezentului Protocol are loc în următoarele situaţii:

1. la expirarea duratei prevăzute la alin (1)

2. prin convenţia părţilor

3. prin încălcarea, de către o parte, a prevederilor prezentului Protocol, a Programului de guvernare prevăzut la art.6. şi a altor înţelegeri ulterioare, constatată în cadrul BPCC.


Preşedinte,

Mircea Geoană



Preşedinte,

Emil Boc

Download Parteneriat pentru România, 2008 – 2012


14
dec.
08

Peste 20 de atentate impotriva Marii Britanii sunt pregatite in Pakistan

Trei sferturi dintre comploturile teroriste impotriva Marii Britanii monitorizate de MI5, adica peste 20, au ramificatii in Pakistan, a declarat la Islamabad premierul britanic Gordon Brown
Surse oficiale de la Londra spun ca serviciile secrete britanice sunt la curent cu circa 30 de comploturi in stare avansata, dintre care cel putin 21 au ramificatii in Pakistan, informeaza NewsIn.

Aflat in vizita la Islamabad, premierul britanic a cerut presedintelui Ali Asif Zardari eforturi mai eficiente pentru a combate militantii al-Qaida si din alte grupari in zonele de la granita cu Afganistanul. „A venit timpul pentru fapte, nu vorbe„, i-a spus Brown lui Zardari.

Intr-o conferinta de presa, premierul a declarat ca i-a spus lui Zardari ca „trei sferturi dintre cele mai grave comploturi investigate de autoritatile britanice au legaturi cu al-Qaida din Pakistan„.

Multi teroristi cunoscuti, precum Mohammed Siddique Khan, liderul autorilor atentatelor din 7 iulie 2005 de la Londra, s-au antrenat in taberele tip al-Qaida din zona de granita ale Pakistanului cu Afganistanul.

Trebuie sa spargem lantul terorismului care leaga muntii din Afganistan de strazile din Marea Britanie”, a spus Brown, anuntand un ajutor britanic de aproape sapte milioane de euro pentru Pakistan, in cadrul unui „pact” impotriva terorismului. Brown i-a propus lui Zardari un „pact anglo-pakistanez de combatere a terorismului„, cel mai amplu din domeniu incheiat de Londra cu vreo alta tara. Programul include asistenta pentru activitatile politiei pakistaneze de detectare si neutralizare a bombelor, planuri de urgenta in caz de atacuri teroriste la scara mare si programe de combatere a radicalizarii tinerilor.

*9am

14
dec.
08

MAREA CRIZĂ:Profeţii sumbre din trecut

Cât de rele pot fi efectele crizei globale? Nimeni nu poate anticipa exact. Trecutul ne oferă, însă câteva indicii. În urmă cu aproape opt decenii, lumea s-a mai confruntat cu un cataclism economic similar.

wall-streetÎn anii nebuni care au precedat Marea Criză interbelică, Occidentul credea cu tărie că statul nu trebuie să intervină în economie. Piaţa liberă, neconstrânsă de reglementări, era sacrosantă. Nici măcar colapsul Bursei din New York, în octombrie 1929, nu a reuşit să schimbe această filosofie. Aflat în primul său an la Casa Albă, preşedintele Herbert Hoover era convins că lucrurile se vor rezolva de la sine. Că sistemul se va autoregla. Nu s-a întâmplat aşa. În următorii trei ani, bursa şi-a continuat prăbuşirea. La sfârşitul lui 1932, valoarea acţiunilor ajunsese la doar 20% din cea înregistrată în vara lui 1929. Această evoluţie catastrofală nu i-a ruinat numai pe investitorii individuali, care crezuseră că speculaţiile bursiere le vor spori economiile. La fel de grav afectat a fost şi sistemul bancar. Multe bănci investiseră în acţiuni, sau le acceptaseră drept garanţii în acordarea creditelor.

Acum, economiile populaţiei erau ameninţate. Panica a accelerat dezastrul. Administraţia Hoover a refuzat şi de data aceasta să intervină. Până în 1933, dintr-un total de 25.000 de bănci americane, 11.000 dăduseră faliment. Consecinţele au fost devastatoare. O anecdotă amară îi sfătuia pe americani să circule cu multă prudenţă pe Wall Street pentru a se putea feri de sinucigaşii care se aruncau pe fereastră.

Milioane de oameni şi-au pierdut peste noapte agoniseala de-o viaţă. Pe fondul sărăcirii abrupte a populaţiei şi al lipsei de încredere în economie, consumul s-a redus dramatic. Ceea ce a condus la o contracţie fără precedent a pieţelor de desfacere. În doar trei ani, producţia manufacturieră a scăzut în Statele Unite aproape la jumătate. Şomajul a explodat. Aproximativ 15 milioane de americani au rămas fără slujbe. Adică circa 25%-30% din totalul forţei de muncă.

NOMAZI
În lipsa unei intervenţii decisive din partea guvernului, Marele Crah a făcut loc Marii Depresiuni. Au urmat ani de coşmar, care au lăsat urme adânci în mentalul colectiv, pentru mai multe generaţii. Rămaşi fără economii şi fără slujbe, milioane de americani s-au trezit în imposibilitatea de a-şi mai achita ratele la bănci. Şi-au pierdut proprietăţile ipotecate. Cei mai afectaţi au fost micii fermieri care se împrumutaseră pentru a achiziţiona utilaje agricole, seminţe sau animale. Rămaşi efectiv pe drumuri, au început să cutreiere ţara, sperând să găsească de lucru cu ziua. Să muncească pentru un blid de mâncare.

Milioane de nomazi, zdrenţăroşi şi flămânzi, îşi târau paşii pe drumuri nesfârşite şi dormeau sub cerul liber. Mulţi dintre cei care avuseseră o căruţă sau un automobil fuseseră nevoiţi să le vândă pentru o bucată de pâine.

Familii întregi, cu bătrâni şi prunci de ţâţă, încercau să supravieţuiască în uriaşul exod al ruinei. Dimensiunea exactă a acestui fenomen nu a fost niciodată calculată. Se ştie însă că, până la sfârşitul anului 1930, peste 3 milioane de copii abandonaseră şcoala, pentru a-şi urma părinţii în bejenie. Cel puţin 200.000 de copii rătăceau singuri – pierduţi, abandonaţi sau rămaşi orfani.

Mânaţi de foame, nomazii se îndreptau mai ales spre marile oraşe, unde sperau să găsească mai uşor de lucru. Şomajul făcea însă ravagii şi aici. În faţa cantinelor pentru săraci erau în permanenţă cozi interminabile. Străzile colcăiau de cerşetori. Nu întâmplător, şlagărul epocii se intitula “Brother, can you spare a dime” (“Frate, poţi să-mi dai un bănuţ”). Disperaţii care încercau să evite ruşinea mâinii întinse se făceau lustragii, sau vindeau mere la bucată. Doar în New York erau, în 1930, peste 5.000 de vânzători ambulanţi de mere.

Şomerilor urbani li s-au adăugat în scurt timp nomazii veniţi din America profundă. În jurul tuturor oraşelor au apărut uriaşe tabere improvizate, adăposturi încropite din scânduri şi zdrenţe. Cei mai norocoşi se înghesuiau în silozuri dezafectate sau în vagoane de marfă scoase din uz. Aceste suburbii fantomatice fuseseră botezate ironic “hooversvilles” – “oraşele lui Hoover” – după numele preşedintelui Statelor Unite.

PRIMA CRIZĂ GLOBALĂ
Crahul de pe Wall Street nu a afectat doar economia americană. Foarte rapid, criza s-a extins aproape în întrega lume. La finalul primului război mondial, Statele Unite deveniseră principalul creditor al ţărilor europene, aflate în plin proces de reconstrucţie. Criza financiară a stopat afluxul de capital american către Vechiul Continent. Cele mai afectate au fost Germania şi Austria, care aveau de achitat şi uriaşe datorii de război.

Foarte lovite au fost însă, şi Marea Britanie, şi Franţa. Naţiunile mai slab industrializate au resimţit şocul prăbuşirii preţurilor la produsele agricole şi la materiile prime. Pentru multe ţări, aceste exporturi constituiau principala sursă de valută. A fost şi cazul României.

În America Latină, criza economică debutase încă din anul 1920, pe fundalul supraproducţiei agricole. Progresul tehnologic şi apariţia utilajelor moderne aduseseră recolte-record. Oferta depăşea cererea, forţând preţurile în jos. Disperaţi, producătorii recurgeau uneori la măsuri extreme. În Brazilia, cafeaua a fost folosită în chip de combustibil pentru locomotive.

Şomajul a devenit şi el un fenomen global. Din nou, Germania a fost cel mai rău lovită. Aici, criza economică s-a manifestat mai devastator chiar decât în Statele Unite. Până în 1932, peste 40% dintre germani îşi pierduseră locul de muncă. Peste ani, un supravieţuitor al epocii îşi amintea că nimeni nu pleca de acasă fără o lingură în buzunar, în speranţa că ar putea primi, la vreun colţ de stradă, o cană cu supă.

În Belgia, şomajul depăşea 20%. În Marea Britanie, procentul era chiar mai mare, însă aici efectele crizei au fost mai puţin dramatice ca în alte părţi. Confruntaţi cu rate înalte ale şomajului încă din anii 1920, englezii adoptaseră deja măsuri eficiente de protecţie socială, inclusiv indemnizaţii plătite de stat celor rămaşi fără un loc de muncă.

Franţa a resimţit cel mai târziu şi mai puţin acut fenomenul şomajului, pentru simplul motiv că războiul ucisese atât de mulţi bărbaţi încât forţa de muncă fusese decimată. Uniunea Sovietică a constituit marea excepţie într-o lume devastată de criză. Izolată de statele occidentale după revoluţia bolşevică, a fost ferită de contaminare. Capitalul străin nu mai era de mult prezent în ţară, iar schimburile economice internaţionale erau oricum minimale. Imens şi autarhic, URSS-ul nu a fost afectat de dezagregarea sistemului financiar internaţional. În ziua de azi însă nici o naţiune nu poate spera la un asemenea noroc. Globalizarea are riscurile ei.

Iar măsurile protecţioniste sunt nu doar ineficiente, ci şi complet contraproductive. Aşa s-au dovedit şi în perioada interbelică. Uitând lecţiile trecutului, marea finanţă şi-a repetat greşelile din urmă cu opt decenii.

Acum, însă, autorităţile şi-au amintit rapid lecţiile aspre ale anilor 1930. Să sperăm că intervenţia promptă a guvernelor, dar şi sofisticatele sisteme de protecţie socială implementate în toate statele civilizate vor reuşi să evite o catastrofă similară Marii Depresiuni.

Wall Street – subiect de bancuri: “Circulaţi cu atenţie pentru a vă feri de sinucigaşii care se aruncă pe geam”

*Jurnalul

14
dec.
08

UE ÎN PERICOL?/Globalizarea ne apără teoretic interesele

Un termen controversat în context ideologic, globalizarea este fundamentul Uniunii Europene. În contextul actualei crize economice, globalizarea este mai mult decât un concept, devenind principiul de bază al funcţionării ţărilor membre UE. Acelaşi concept garantează şi libera circulaţie, venind în sprijinul muncitorilor români.


mario-sepiMario Sepi, preşedintele Comitetului Economic şi Social European (CESE), susţine necesitatea continuării procesului de globalizare ca unică soluţie pentru Uniunea Europeană. “Fenomenul este prea puternic pentru a fi refuzat. Este atât de vast şi de profund încât poate fi cel mult tolerat, dar în nici un caz respins. Finanţele, economia, societatea, internetul, comunicaţiile, turismul, toate acestea formează un întreg inextricabil. Prima globalizare a început imediat după 1900, dar a fost blocată de primul război mondial. Acum, însă nu mai este posibil un război mondial. Cred că globalizarea pe toate planurile e greu de oprit. Această criză este importantă pentru că schimbă hegemonia culturală în întreaga lume. Se vorbeşte despre “religia pieţei” care are, la rândul său, regulile proprii, explică preşedintele Sepi. În perioada 22-23 ianuarie, Mario Sepi va susţine o conferinţă pe această temă, în cadrul căreia va dezvolta mai multe aspecte ale fenomenului, în contextul crizei economice actuale.

ROMÂNI ÎN EUROPA
Se poate spune că fenomenul globalizării economice apără şi interesele românilor plecaţi să muncească în alte ţări europene, tocmai pentru că, cel puţin teoretic, nu se pot închide graniţele. “Libera circulaţie a forţei de muncă este unul dintre fundamentele Uniunii Europene”, subliniază Mario Sepi, adăugând că există şi câteva excepţii, la nivel social, în cazul ţărilor unde problemele populaţiei ar putea împiedica libera circulaţie. “Adevărata problemă este de a se evita intrarea în circuitul muncii la negru şi în circuitul criminalităţii, dacă luăm ca exemplu Italia. Împiedicarea intrării în ţară a muncitorilor români nu este posibilă. Se poate intra într-un milion de moduri. Problema este de a reglementa situaţia, de a nu se mai munci fără înregistrare, fără drepturi. Pe plan economic, fără îndoială, cererea de forţă de muncă este mai mică în ultimii ani şi sunt mulţi muncitori italieni sau spanioli care încearcă să intre pe piaţa muncii, deci a crescut concurenţa. Dar nu trebuie folosită criza pentru a se face discriminări”, mai explică preşedintele CESE. Mario Sepi deplânge alunecarea unora dintre politicieni spre respingerea străinilor. Xenofobia şi rasismul au dus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, după o perioadă de criză economică puternică din perioada interbelică. Iar capitalul electoral este foarte uşor de câştigat cu astfel de idei şi acum, ca şi atunci. De data aceasta, victimele ar fi românii şi bulgarii în primul rând, cele două ţări fiind ultimele intrate în Uniune. Spre norocul nostru, cauza ne este apărată, cel puţin teoretic, tocmai de principiile care stau la baza funcţionării Uniunii Europene. “Pierderea locurilor de muncă este clar că naşte teama de a intra în concurenţă cu alţii pe piaţa muncii, dar problema e de a nu se folosi acest moment de criză pentru a face discriminări şi de a împiedica românii să circule liber. Este un rasism de ordine economică. După mine, problemele economice şi sociale se rezolvă în timp, dar ceea ce nu se rezolvă este modul în care acestea sunt folosite ca pretext politic cu scop electoral”, mai spune Sepi.

DE LA TEORIE LA PRACTICĂ
Problemele pot apărea însă, dacă autorităţile unei ţări vor să se opună cu orice preţ. “Oficial, românii nu pot fi opriţi să muncească în alte ţări europene, însă din punct de vedere administrativ e posibil. Devine din ce în ce mai dificil de obţinut permisul de şedere şi dreptul de muncă. Sunt proceduri administrative care pun piedici, însă sper să se rezolve această situaţie la nivelul Uniunii Europene, deoarece situaţia contravine chiar naturii sale. Libera circulaţie în Europa este un element constituţional. Dacă aceasta se elimină, nu mai putem vorbi despre o Uniune Europeană. O situaţie asemănătoare este NAFTA (North American Free Trade Area – Zona Comerţului Liber din America de Nord, acord semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada şi Mexic – n.r.). Dar pot fi şi alte politici de acest tip. Spre exemplu, în Italia, la Brescia, s-a decis să se acorde ajutor social numai cetăţenilor italieni, ceea ce constituie o discriminare. Dar aceasta este o decizie a regiunii Brescia. Am amintit acest episod, deoarece principiul liberei circulaţii este fundamental. Noi trebuie să venim cu instrumente pentru combaterea discriminării. UE are un mediator la nivel european care rezolvă această problemă”, explică Mario Sepi. Poziţia preşedintelui CESE este încurajatoare, însă dacă instrumentele pentru combaterea discriminării nu vor fi eficiente, noul curent de xenofobie economică va pune în pericol însăşi existenţa Uniunii Europene.

*Jurnalul

14
dec.
08

PSD va guverna alături de PD-L, UDMR nu are loc în guvern

geoanabocDupă zece zile de discuţii şi cedări succesive în faţa democrat-liberalilor, PSD a obţinut azi, prima victorie: maghiarii nu vor avea reprezentanţi în Guvernul Stolojan. “Vreau să spun clar că acest acord, al nostru, potrivit căruia viitorul guvern nu va cuprinde miniştri UDMR, nu reprezintă o atitudine împotriva minorităţii maghiare.” a precizat Geoană. El a afirmat că decizia CEx a fost înţeleasă, în cele din urmă, de către PDL. “Când ai o marea coaliţie între două formaţiunui, care au deja peste 70 la sută din Parlament, nu mai este nevoie, din punct de vedere democratic, sa ai un al treilea jucător în interiorul guvernului. Şi aşa există o majoritatre foarte mare” a mai spus Geoană. În viitorul guvern, PSD va ocupa un număr egal de portofolii ca şi PD-L, revenindu-i, în plus, fotoliul de vicepremier.Azi, urmează să fie semnat protocolul de colaborare dintre PSD şi PD-L.

14
dec.
08

Top 5 secte sinucigaşe

Istoria contemporană arată că secte dintre cele mai ciudate reuşesc să atragă un număr mare de adepţi. Acestea sunt deosebit de periculoase, reuşind să spele creierii membrilor până la a-i convinge să îşi ia viaţa. cotidianul.ro vă prezintă topul celor mai ucigaşe astfel de secte.

5.Branch Davidienii

Această sectă s-a desprins în 1955 din Adventiştii Davidieni de Ziua a Şaptea. Mişcarea era caracterizată prin credinţa în faptul că Apocalipsa este aproape. Liderul cultului, David Kuresh, susţinea că cel mai mare duşman al sectei este statul american şi susţinea, de asemenea, că Dumnezeu i-a dat dreptul să procreeze cu toate femeile din sectă, inclusiv minore. Pe lângă acuzaţiile de viol asupra minorilor, davidienii erau acuzaţi şi de deţinere ilegală de arme. În anul 1993, FBI şi ATF au încercuit ferma davidienilor de la Waco Texas. Asaltul s-a încheiat cu un incendiu în care au murit 76 de persoane, dintre care 21 de copii.Se pare că sectanţii umpluseră ferma cu gaz, materiale inflamabile şi grenade, cărora le-au dat foc. Unii jurnalişti au susţinut însă că focul ar fi putut începe accidental.

4. Poarta Raiului

Această sectă ce şi-a avut sediul în San Diego, în California, a fost înfiinţată şi condusă de Marshall Applewhite şi Bonnie Nettles şi se baza pe credinţa în OZN-uri. Membrii sectei credeau că planeta Pământ va fi reciclată de către extratereştri, iar singura cale de a scăpa este să părăseşti planeta imediat. Această plecare se putea obţine luându-ţi viaţa, un act pe care nu îl considerau sinucidere, ci “să treci la nivelul următor”. Trebuia însă să urăşti din tot sufletul această lume pentru a putea trece la nivelul următor. Sectanţii considerau corpul un simplu “vas” în care se află sufletul, ce trebuie eliberat. Membrii grupului îşi adăugau particula “ody” la finalul numelui, pentru a se recunoaşte între ei.

Secta şi-a început activitatea la începutul anilor ’70, când Marshall Applewhite îşi revenea după un atac de cord în timpul căruia susţinea că a trecut printr-o experienţă de moarte clinică. În spital a cunoscut-o pe Betty, care era infirmieră, ajungând să creadă că ei erau “cei doi” despre care vorbeşte Biblia în Cartea Revelaţiei, deoarece “religia” lor combina elemente ale creştinismului cu credinţa în extratereştri. Cei doi au început să călătorească prin toată ţara, pentru a aduna adepţi. S-au autonumit, de-a lungul timpului, “Bo şi Beep” sau “Do şi Ti”. Betty a murit însă de cancer.

Trei membri ai sectei, Thurston-ody, Sylvie-ody şi Elaine-ody, au lucrat, înainte de sinuciderea în grup, pentru Grupul de Dezvoltare Avansată, o companie care producea tehnologie pentru armata americană. Când şi-au dat demisia, în 1997, i-au spus şefului lor de la companie că “şi-au terminat misiunea”.

38 de membri ai grupului, alături de Applewhite, şi-au luat viaţa într-o vilă din San Diego, la 26 martie 1997. Alţi doi foşti membri ai sectei s-au sinucis ulterior. “Credincioşii” s-au sinucis luând fenobarbital amestecat cu votcă, dar şi-au pus şi pungi de plastic pe cap, pentru a se asigura că se vor asfixia. Au fost găsiţi fiecare în patul său, cu faţa şi partea superioară a corpului acoperite cu o pătură purpurie. Fiecare membru al sectei avea cinci dolari şi 75 de cenţi în buzunar. Toţi cei 39 erau îmbrăcaţi la fel, în treninguri cu insigna “Heaven’s Gate Away Team” pe umăr şi cu pantofi de sport Nike noi în picioare. Sinuciderea s-a produs în ture, iar cei rămaşi în viaţă făceau curat după cei plecaţi primii. Momentul sinuciderii a fost ales odată cu trecerea cometei Hale-Bopp în apropierea Pământului.

3. Ordinul Templului Solar

Această societate secretă se bazează pe continuarea tradiţiei Cavalerilor Templieri şi a fost înfiinţată de Joseph di Mambro şi Luc Jouret în 1984, la Geneva. Scopurile sectei erau să stabilească “noţiuni corecte de autoritate şi putere în lume”, să se pregătească pentru a doua venire a lui Isus Christos, sub forma unui rege-dumnezeu solar, dar şi unificarea tuturor cultelor creştine cu islamul. Secta avea filiale în Canada, în Australia, Elveţia, Martinica, dar şi în alte ţări. Practicile lor amestecau tradiţii creştine cu ritualuri New Age, dar şi templiere. Jouret atrăgea membri cât mai atractivi, bogaţi şi puternici şi se susţine chiar că din grup ar fi făcut parte şi câţiva europeni influenţi sau membri ai conducerii companiei Hydro-Quebec. Şefii sectei, în număr de 33, se aflau la Zürich.

În octombrie 1994, bebeluşul de trei luni al lui Emmanuel Dutoit, membru al sectei, a fost ucis la centrul sectei din Quebec. Copilul a fost înjunghiat de mai multe ori cu un par de lemn. Se crede că Di Mambro a ordonat crima, deoarece credea că bebeluşul ar fi Antichristul. După câteva zile, Di Mambro şi alţi 12 membri ai sectei au participat la “o ultimă cină” rituală. După câteva zile au început să aibă loc sinucideri şi crime rituale în două sate din Elveţia şi la Morin Heights, în Canada. 15 membri s-au sinucis cu otravă şi 38 au fost ucişi. Cadavrele prezentau urme de droguri. Clădirile au fost incendiate, pentru a “purifica” locul.

În vestul Elveţiei au fost găsiţi apoi alţi 48 de membri morţi, împuşcaţi în cap, într-o capelă secretă sub pământ, plină cu obiecte de cult de inspiraţie templieră. Majoritatea aveau pungi de plastic pe cap, probabil ca simbol al dezastrului ecologic ce va distruge lumea, după ce membrii sectei vor fi plecat pe Sirius (unde credeau că vor ajunge prin sinucidere). Alte victime au fost găsite în trei cabane. Scrisorile de adio arătau că membrii au “plecat” pentru a scăpa de “ipocrizia şi oprimarea din această lume”. Printre cei morţi în Elveţia se numărau un primar şi un jurnalist. Documentele adunate la Quebec arată că unii membri donaseră şi peste un milion de dolari liderului sectei, Joseph di Mambro. Toate sinuciderile au avut loc aproape de echinocţiu sau solstiţiu. Numărul total al victimelor ajunge la 74. Michael Tabachnik, un cunoscut dirijor elveţian, a fost arestat la sfârşitul anilor ’90 pentru că a participat la organizarea crimelor. A fost achitat în 2001. Secta continuă să existe, având între 150 şi 500 de membri.

2. Mişcarea pentru Restaurarea Celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu

778 de membri ai sectei au murit în 2000 în Uganda. Secta se desprinsese din Biserica Creştină Romano-Catolică din Uganda, la sfârşitul anilor ’80, fiind înfiinţată de Credonia Mewrinde şi Joseph Kibweteere. Mwerinde, producător de bere din banane, şi Kibweteere, politician, susţineau că fuseseră martori la apariţii ale Fecioarei Maria. Membrii sectei încercau să respecte întocmai Cele Zece Porunci. De teama de a nu încălca a noua poruncă: “Să nu depui mărturie falsă”, membrii sectei nici nu mai vorbeau, ci discutau prin limbajul semnelor. Sexul era interzis, ca şi săpunul. Sectanţii credeau că Apocalipsa va avea loc în anul 2000.

Odată cu apropierea anului 2000, membrii sectei au vândut tot ce aveau foarte ieftin, şi-au mărturisit păcatele şi au renunţat să lucreze câmpul. 1 ianuarie a trecut fără ca sfârşitul lumii să vină, iar sectanţii au început să se neliniştească şi să ceară socoteală şefilor. Se pare că unii membri s-au răsculat. A fost prezisă imediat o altă dată pentru sfârşitul lumii: 17 martie. Secta a ţinut o petrecere imensă la Kanungu. Sectanţii au cumpărat 50 de litri de acid sulfuric. La 17 martie 2000, credincioşii au dispărut într-un foc imens, deşi nu se ştie exact dacă a fost vorba de o sinucidere în masă sau de o crimă în masă.


1. Templul Popoarelor de la Jonestown

La 18 noiembrie 1978, 918 persoane, dintre care 274 de copii, şi-au pierdut viaţa în Jonestown, în Guyana, în cea mai mare sinucidere colectivă.

Templul Popoarelor a fost fondat la mijlocul anilor ’50, practicând “socialismul apostolic”. Templul susţinea că “cei care au rămas drogaţi de opiul popoarelor trebuie aduşi la lumină, la socialism”. În 1973, liderul sectei, Jim Jones, a decis ca grupul să se mute în Guyana, datorită guvernului de stânga ce ar fi acceptat cu uşurinţă prezenţa sectei. Jones susţinea că “suntem cei mai puri comunişti din câţi există pe pământ”. În tabăra din Guyana se vizionau doar filme sovietice de propagandă, furnizate de Ambasada URSS. După opt ore de muncă urmau opt ore de studiu al comunismului, după modelul patentat de Kim Ir Sen. Copiii îi spuneau “tată” lui Jones şi nu îşi vedeau părinţii decât seara, foarte puţin. Jones aplica şi tehnici de control mental importate din China şi Coreea de Nord.

În timpul unei vizite a congresmanului american Leo Ryan, sectanţii l-au ucis pe acesta, ca şi pe un reporter NBC şi alţi trei membri ai delegaţiei. În ultima înregistrare existentă cu Jones, acesta le spune credincioşilor că URSS nu îi va mai primi pe teritoriul său din cauza acestor crime. Când membrii sectei au început să ţipe de disperare, Jones le-a spus: “Acesta nu este un mod în care să moară socialiştii sau comuniştii. Trebuie să murim cu demnitate”. Cei 918 au murit prin otrăvire cu cianuri, cu excepţia lui Jones, care s-a împuşcat. Sinuciderea de la Jonestown este al doilea incident ca număr de morţi americani, după atentatele de la 11 septembrie 2001.

14
dec.
08

COMUNICARE: Limba poate minţi, corpul însă niciodată

Felul în care dăm mâna cu ceilalţi, cum ne mişcăm braţele, sprâncenele, cum ne ţinem picioarele şi corpul, toate acestea spun ceva despre noi. Psihologul german Bernhard P. Wirth, expert în cunoaştere umană, caracterologie şi limbaj corporal, aflat în vizită în România, susţine că „limba poate minţi, corpul nostru niciodată”.Limba poate minţi, corpul nostru niciodată. Această frază înglobează întreaga teorie despre gesturi şi limbaj corporal a psihologului Bernhardt P. Wirth. Germanul Wirth, expert de top în domeniile cunoaşterii umane, caracterologie şi limbaj corporal, a fost în România de curând şi le-a explicat participanţilor la seminarul său cum să se cunoască pe ei şi cum să-i cunoască pe ceilalţi studiind limbajul corpului. Bernhardt P. Wirth are 20 de ani de experienţă în domeniu, peste 4.000 de zile de seminar şi de prelegeri, peste 1.000 de clienţi de referinţă, fiind autorul mai multor cărţi de mare succes, pe tema cunoaşterii umane, caracterologiei şi limbajului corporal traduse în întreaga lume.

socialCUM DAI MÂNA? Ce spune despre noi o simplă strângere de mână sau cum putem şti ceva despre caracterul omului cu care dăm mâna prima dată? Dacă are o strângere fermă, cu palma neînclinată într-o parte, înseamnă că este un om deschis, hotărât, care poate fi abordat direct. Dacă întinde mâna moale şi caută să şi-o retragă repede, putem şti despre acel om că are o stimă scăzută despre sine. Dacă în timpul strânsorii ţine palma astfel încât să rămână un gol, acel om are rezerve în ceea ce priveşte comunicarea, are un caracter foarte diferit de al nostru. Dacă ţine mâna deasupra, înseamnă că vrea să fie lider, iar dacă întinde mâna, astfel încât cea a interlocutorului să fie deaspura mâinii lui transmite inconştient dorinţa de supunere.
Este bine ca în timpul unei discuţii să fiţi atenţi la momentul în care persoana cu care vorbiţi ridică din sprâncene. Veţi şti să insistaţi pe un subiect luând în calcul faptul că oamenii fac acest gest când sunt interesaţi. Ca o glumă, dacă vreţi să aibă riduri multe orizontale pe frunte, rostiţi de multe ori cuvântul care îl face să-şi ridice sprâncenele!

ŢI-E SCRIS PE FRUNTE. Dacă mergeţi la un interviu de angajare trebuie să fiţi foarte atenţi, deoarece angajatorii cunosc micile trucuri prin care îşi dau seama, studiindu-vă mişcările corpului, dacă minţiţi sau nu şi ce vă interesează cu adevărat. Dar pentru a lua decizia corectă când sunteţi în situaţia de a negocia ceva, fiţi atenţi la poziţia părţii superioare a corpului dumneavoastră. Este mai mare şansa să hotărâţi ceea ce trebuie dacă veţi sta rezemaţi de scaun şi nu vă aplecaţi în faţă. Când discutaţi cu cineva şi vedeţi că ţine palmele în aşa fel încât are degetele drepte, petrecute ca un fermoar, este clar că ceva nu-i convine şi are o poziţie de ameninţare.

Persoanele care au un post de vânzător, atunci când merg la negocieri este bine să se aşeze de aceeaşi parte a mesei cu cel căruia doreşte să-i vândă, fiindcă aşa oferă senzaţia de mai multă prietenie şi apropiere, pe când a sta faţă în faţă cu cineva exprimă o declaraţie tacită de război. Sigur, toate aceste lucruri sunt exprimate fără să ne dăm seama, dar ele sunt percepute de creierul nostru ca atare. De aceea, persoanele care merg la negocieri trebuie să nu uite de această descifrare a limbajului corpului. Orice informaţie în plus este preţioasă în afaceri. Fie că aflaţi despre persoana cu care vă aflaţi la masa de tratative că are o strângere de mână fermă sau „de peşte mort”, că vă priveşte sau nu în ochi când discutaţi, că are diverse ticuri care vă spun că e emoţionat, orice este important ca să ştiţi cum reacţionaţi dumneavoastră mai departe.

Mâinile spun şi ele multe despre noi. Când suntem în public, la restaurant, de exemplu, sau într-un loc unde stăm jos, este de preferat să ţinem mâinile la vedere, pentru a nu exista suspiciunea că avem ceva de ascuns. Dacă trebuie să ţineţi discursuri, a gesticula cu ambele mâini deodată creează sentimentul de armonie, iar receptarea celor spuse este mai bună. Uneori şi forma unui organ poate spune ceva despre tipul personalităţii. Astfel, s-a constatat că persoanele ale căror urechi au lobul mai mare sunt sentimentale, pun accent pe relaţiile umane, în timp ce aceia care au lob mic sunt genul de oameni logici, pentru care faptele şi cifrele sunt mai importante, fiind nişte pragmatici.

FĂRĂ ETICHETARE. „Studierea limbajului corpului ne ajută să înţelegem oamenii din jurul nostru, să înţelegem faptul că fiecare om are individualitatea lui. Când facem cunoştinţă cu cineva există pericolul mare să ne alegem nişte imagini din experienţa noastră şi să ne spunem în minte: «Cu cine seamănă omul acesta pe care îl cunosc acum?». De aici şi riscul de a ne purta cu acea persoană nouă la fel cum ne purtăm cu cei cu care îl asemănăm. Studiind gestica oamenilor, evităm etichetarea pe care am putea s-o facem celor din jurul nostru. Pentru că începem să învăţăm să îl înţelegem pe cel de lângă noi, cu toate lucrurile care îi aparţin doar lui„, ne-a spus specialistul.
Wirth recunoaşte că la început s-a mai înşelat în interpretarea gesturilor, dar cu timpul a ajuns să fie corect în tot ceea ce traduce din limbajul corpului.
Există pericolul de a nu te cunoaşte pe tine însuţi, pentru că intră în acţiune aşa-numitele legi de credinţă, imprimate în mintea noastră încă din copilărie. Trebuie să ajungem să ne cunoaştem foarte bine propriile comportamente, să ne studiem, să ne analizăm cu detaşare„, a mai adăugat psihologul german. Cel mai expresiv om pe care l-a întâlnit vreodată Wirth a fost omul politic Franz Josef Strauss, fost prim-ministru al landului Bavaria între 1978 şi 1988.
Bernhardt P. Wirth a fost invitat în România pentru seminarul despre limbajul corpului de Iulia Ionescu, director general la TUVKarpat, o organizaţie care reprezintă cu succes în România brandul german TUV Thuringen, organism de certificare a sistemelor de management şi personal.

Studierea limbajului corpului ne ajută să înţelegem oamenii din jurul nostru, să înţelegem faptul că fiecare om are individualitatea sa. Studiind gestica oamenilor, evităm etichetarea pe care am putea s-o facem celor din jurul nostru. Pentru că începem să învăţăm să îl înţelegem pe cel de lângă noi, cu toate lucrurile care îi aparţin doar lui
Bernhard P. Wirth

Ştiinţă tânără
Corpul e o amprentă a sufletului, a interiorului nostru plin de gânduri, trăiri şi sentimente, spune Bernhardt P. Wirth, argumentând că în orice gest şi expresie a feţei sau corpului putem recunoaşte ceea ce este şi ceea ce gândeşte partenerul nostru de discuţie. Important este să fim atenţi la ceea ce ne spune acest limbaj comportamental. În felul acesta avem doar de câştigat. Nu bani, ci şansa de a reacţiona corect în orice situaţie am fi, de a ieşi din impas, de a preveni o întorsătură nedorită a unei discuţii. Studierea limbajului trupului a preocupat omenirea la modul ştiinţific destul de târziu, în a doua jumătate a secolului trecut, după ce psihologul Julius Fast a scris o carte despre acest lucru.

14
dec.
08

DRIVE TEST/BMW X6:Bombă pe patru roţi

Masivă şi grea, BMW X6 xDrive35d oferă plăcere totală la condus. Blindată de tehnologie, ultima realizare a constructorului german are centrul de greutate coborât ca la un coupe, ceea ce îi dă o ţinută de drum admirabilă.

bmwx6

Impresionează din primul moment. Atrage toate privirile. Şochează prin alura de felină care stă la pândă în savană, gata să sară şi să captureze prada, dar îndeamnă la respect şi prin dimensiuni.

HERGHELIE SUB CAPOTĂ. BMW X6 xDrive35d, căci despre el este vorba, se mişcă fabulos de uşor, în pofida greutăţii de 2,2 tone, acest lucru fiind în primul rând meritul hergheliei de sub capotă. Sunt 286 de cai-putere, care propulsează maşina de la 0 la 100 km/h în numai 6,9 secunde, graţie şi unui cuplu excelent de 580 Nm, disponibil între 1.750 şi 2.250 rpm. Odată plecată la drum, pe un traseu de aproape 1.000 de kilometri, maşina îşi dezvăluie însă întreaga splendoare. Chinuită prin oraş, din pricina eternelor blocaje şi a stopurilor din 30 în 30 de metri, X6 defilează pe şosea cu o silenţiozitate neaşteptată, dar de intuit dacă socotim că tehnologia maşinii presupune sisteme precum Adaptive Drive, Direcţie Activă şi trasnsmisie automată în şase trepte. Felul cum stă pe şosea este, de asemenea, un superlativ: maşina este perfect stabilă, indiferent de viteza la care rulezi sau de felul cum manevrezi volanul. Asistat de Controlul Dinamic al Performanţei, cuplul este împărţit nu numai între cele două punţi, ci şi independent, între roţile de pe spate, existând pe bord o funcţie prin care întreaga operaţiune este înfăţişată şoferului.


Consum bun
Principala senzaţie pe care o răspândeşte BMW X6 x35Drive35d este că maşinii îi place şi vrea să fie condusă. Mulţumită direcţii perfecte, frânării ireproşabile şi spectaculoasei transmisii automate, X6 nu te oboseşte. Cel mult te face doar să-ţi doreşti să te trezeşti mai repede şi să pleci din nou la drum. Ca exemplu, trebuie spus că scaunul şoferului beneficiază de nu mai puţin de 14 reglaje, acesta putând fi practic mişcat în toate direcţiile posibile. Singurele reproşuri pe care le-aş putea face se leagă de vizibilitatea prin lunetă şi de spaţiul de pe bancheta din spate, unde pasagerii mai înalţi vor sta cu capul proptit aproape în plafon. Consumul a fost o altă surpriză plăcută: 11,4 litri la suta de kilometri parcurşi, ceea ce, pentru acest nivel, mi s-a părut foarte bine. Preţul standard al lui BMW X6 xDrive35d este de 52.500 de euro (fără TVA), dar preţul modelului testat, prevăzut cu aproape toate opţionalele posibile, s-a ridicat la 75.742 de euro (fără TVA).




Blog Stats

  • 323.353 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte