Top 10 partide de sex în locuri nepermise

Săptămâna trecută Jodie Frankcom, o angajată a unui tribunal din Marea Britanie, a fost prinsă făcând sex în toaleta instituţiei cu un angajat al frimei de securitate. Ea nu a fost singura protagonistă a unei partide de sex în locuri nepermise.

Iată 10 alte locaţii în care mai multe persoane nu s-a putut abţine şi au fost prinşi cu pantalonii în vine:

1. Pe şantierul unei clădiri

Justin Dunn, un muncitor în construcţii, nu s-a mai putut abţine şi a făcut dragoste cu iubita sa printre schele, în văzul lumii. Cei doi au fost reţinuţi de poliţie însă nu au putut fi acuzaţi de nimic deoarece locaţia era privată şi astfel nu au încălcat legea.

2. Un judecător s-a autoexcitat în timpul unui proces

În 2006 Donald Thompson, un judecător din Oklahoma, a arătata tuturor ce poate face cu mâna pe sub biroul său chiar în mijlocul unui proces. Acesta a fost arestat şi închis pentru patru ani de zile.

3. În confensionalul unei biserici catolice

În anul 2008 un grup de catolici au mers liniştiţi la slujba de duminică dimineaţă. Din nefericire în confesionalul locului sfânt au găsit doi iubiţi care îşi făceau de cap nestingheriţi. Preotul a catalogat actul drept revoltător şi ulterior a ţinut o slujbă de purificare a locului.

4. Sex într-o maşină de poliţie deja ocupată

Un cuplu olandez nu a rezistat tentaţiei şi s-a apucat să facă sex într-o maşină de poliţie în care se afla şi un poliţist. Omul legii s-a dat jos politicos şi le-a cerut să se oprească. Cei doi însă nu l-au băgat în seamă. Problemele au început abia când bărbatul a făcut scandal pentru că a fost întrerupt iar poliţistul l-a arestat pe loc.

5. Într-un cimitir al eroilor căzuţi în război

Doi tineri francezi au fost amendaţi cu 1.000 de euro şi condamnaţi la patru luni de închisoare cu suspendare deoarece au turnat un film porno într-un cimitir al soldaţilor morţi în Primul Război Mondial.

6. În staţia de tramvai

Doi britanici s-a plictisit aşteptând tramvaiul şi au făzut sex chiar pe refugiul pe care se aflau. Poliţia a fost alertată după ce amorezii au fost filmaţi de o cameră de supraveghere.

7. Pe liniile de cale ferată

Un cuplu de africani a vrut să încerce sexul riscant. Aşa că cei doi au mers pe liniile de cale ferată chiar înainte ca un tren să treacă pe acolo şi s-au apucat să facă sex. Degeaba a încercat conductorul să-i oprească la timp pentru că cei doi l-au ignorat şi au fost loviţi de tren. Bărbatul a murit pe loc iar femeia a decedat mai târziu la spital.

8. George Michael a făcut sex într-o toaletă publică

Starul pop al anilor ’80 a intrat într-o toaletă, a făcut sex şi a fost prins de poliţiştii sub acoperire.

9. În spital, cu maşina de spălat podelele

Un om de serviciu al unui spital de copii a rămas blocat într-o poziţie ciudată în timp ce încerca să se “relaxeze” cu o maşină de spălat după o zi lungă de muncă. Un paznic l-a găsit şi l-a gonit din clădire.

10. În curtea Reginei Marii Britanii

Un cuplu de britanici a fost prins de gărzile regale în timpul unei partide fierbinte de sex în curtea palatului Reginii Marii Britanii. Ei au fost văzuţi şi de toţi cei care au trecut prin zonă.

Oare de ce plângem?

Fie că plângem de supărare sau de fericire, cu toţii ne întrebăm: care este scopul plânsului?

Oren Hasson, cercetător la Universitatea din Tel Aviv, Israel, propune o teorie inovatoare, din care reiese că plânsul reprezintă o modalitate de a arăta că eşti vulnerabil, că nu reprezinţi un pericol, potrivit site-ului livescience.com.

„Din analiza mea reiese că lacrimile sunt un semn de scădere în activitatea funcţiilor defensive, un semn de supunere, un strigăt de ajutor sau chiar un semn de ataşament”, afirmă Hasson.

Plânsul este unic speciei umane. În trecut, se credea că rolul lacrimilor este de a elimina unele chimicale din organism sau pur şi simplu, pentru că ne face să ne simţim bine. La bebeluşi acest comportament reprezenta boală.

Se pare că plânsul ne înceţosează privirea, punându-ne astfel piedici în calea unui comportament agresiv.

„De exemplu, prin plâns îi poţi arăta unui atacator că eşti supus, cerând astfel îndurare duşmanului sau poţi atrage simpatia celor din jur, fiind şi aceasta o strategie de apărare”, adaugă cercetătorul.

Horoscopul toamnei 2009

Elena Bunescu, astrologul Libertăţii, atrage atenţia că, in toamna asta, mai toate zodiile au probleme cu alimentaţia şi cu silueta. Citiţi despre celelalte tendinţe dictate de astre pentru lunile septembrie, octombrie şi noiembrie, în HOROSCOPUL TOAMNEI

BERBEC 21.3 – 20.4

DRAGOSTE: Septembrie poate aduce ocazii deosebite de a trăi momente frumoase alături de persoana iubită, mai ales că, în prima parte a lunii, comunicarea e mai armonioasă. Fiţi atenţi la ce promiteţi în acest interval, deoarece în partea a doua a lunii e posibil să reveniţi asupra acestora şi să le modificaţi! De la jumătatea lunii octombrie intraţi într-o perioadă traversată de episoade de conflict, de certuri furtunoase sau de nemulţumiri legate de faptul că persoana iubită nu răspunde sentimentelor voastre aşa cum v-aţi dori. Vor exista şi numeroase tentaţii.

CARIERĂ: Cei care doresc să-şi construiască o carieră se află în faţa unei serii îndelungate de teste, care le va permite să vadă foarte clar ce au şi ce le lipseşte, pentru a ajunge acolo unde îşi doresc. În ansamblu, perioada este dificilă, nu se recomandă să luaţi decizii la nervi şi trebuie să fiţi atenţi la zvonurile care circulă la locul de muncă – mare parte nu sunt adevărate! Cei care vor reuşi să se stăpânească, să se ocupe de obligaţiile lor profesionale cu seriozitate vor ieşi mai puţin şifonaţi din acest interval.

SĂNĂTATE: În septembrie aveţi parte de susţinere astrală pentru vindecarea rapidă a unor afecţiuni, în octombrie pot să dispară unele probleme supărătoare legate de digestie, iar în noiembrie se anunţă o stare generală mult mai bună. Începând cu a doua jumătate a lunii octombrie se recomandă să evitaţi excesele alimentare.

BANI: Luna octombrie poate fi mai bună la capitolul câştiguri, dacă faceţi parte dintre aceia care mai fac câte ceva în afara serviciului. În septembrie şi în prima jumătate a lunii octombrie nu se recomandă tranzacţiile imobiliare şi va trebui să fiţi atenţi la bunurile familiei, ca să nu aveţi surprize mai târziu.

TAUR 21.4 – 21.5

DRAGOSTE: Septembrie e luna celor mai multe clarificări în acest domeniu, iar octombrie se anunţă ceva mai calmă, asta şi datorită faptului că deveniţi mai reţinuţi, mai reci şi mai raţionali în problemele de “inimă”. Noiembrie este prima lună dintr-o serie în care veţi avea ocazia de a vedea de ce v-aţi zbătut atâta timp, dacă a meritat să treceţi prin toate evenimentele prin care aţi trecut şi dacă puteţi continua în aceeaşi formulă de acum înainte.

CARIERĂ: Vara nu a adus modificări benefice statutului pe care l-aţi câştigat în prima parte a anului, ba chiar unii au fost contestaţi, schimbaţi sau verificaţi, pentru a se vedea dacă merită ceea ce au obţinut. Începând cu 12 octombrie se poate vorbi de o revenire la contextul favorabil; însă până atunci va trebui să fiţi foarte atenţi ca toate gesturile voastre să fie în limitele legilor şi, a regulamentelor. Luna septembrie e favorabilă negocierilor. Din octombrie pot să apară noi ocazii de a ieşi în evidenţă sau de a progresa în carieră.

SĂNĂTATE: În septembrie mergeţi la medic pentru analize de rutină, iar în a doua parte a lunii s-ar putea să fiţi nevoiţi să reveniţi pentru controale suplimentare. Nu se anunţă probleme grave, dar se recomandă să apelaţi la specialişti pentru a identifica posibilele afecţiuni şi, mai ales, pentru a le trata la timp.

BANI: 24 august a fost ultima dintr-o serie de zile mai dificile în privinţa finanţelor proprii. Scăpaţi de complicaţii, de discuţiile prelungite şi inutile, care aveau ca scop recuperarea unor bani care vi se cuveneau ori de întocmirea unor acte. În schimb, va trebui să faceţi deplasări pentru a clarifica situaţia unor bunuri. Până la finalul lunii octombrie nu se recomandă investiţiile sau cumpărarea unor obiecte scumpe.

Gemenii trebuie să ţină regim

GEMENI 22.5 – 21.6

DRAGOSTE: În prima parte a lunii septembrie se anunţă unele certuri cu persoana iubită, din cauza unor bunuri comune sau pe tema punerii la comun a veniturilor fiecăruia. Nu vor lipsi ocaziile de a întâlni persoane plăcute şi interesante, care vă vor ajuta să vă simţiţi valoroşi, apreciaţi şi speciali. Deplasările pot deveni foarte plăcute în octombrie, mai ales pentru cei aflaţi în căutarea unor aventuri sau a unor poveşti de dragoste de scurtă durată. Luna noiembrie poate fi una dintre cele mai reuşite la capitolul relaţii. Fie vă eliberaţi de orice limitare şi trăiţi în armonie cu persoana iubită, fie începeţi o nouă idilă.

CARIERĂ: Pentru cei care fac eforturi să-şi construiască o carieră solidă septembrie va fi o lună complicată. Sunt avantajaţi nativii care se pot adapta din mers. Până la finalul lunii octombrie lucrurile se vor schimba în bine, chiar dacă asta presupune ca unii dintre voi să vă schimbaţi locul de muncă sau să alegeţi să vă lansaţi pe cont propriu în afaceri.

SĂNĂTATE: Trebuie să acordaţi o atenţie deosebită felului în care vă hrăniţi. Există o tendinţă clară către a mânca dezordonat, când vă aduceţi aminte şi acest lucru poate avea consecinţe asupra stării de sănătate şi asupra siluetei.Trebuie să adoptaţi un regim sănătos şi, chiar dacă sunteţi persoane active, să faceţi efortul de a vă rezerva câteva minute pentru o masă liniştită.

BANI: În septembrie şi octombrie ar fi bine să faceţi economii şi să clarificaţi tot ce e legat de moşteniri sau bunuri primite în dar. Trebuie să fiţi atenţi la documentele pe care le semnaţi şi la ceea ce spuneţi în discuţiile oficiale. Pot să apară probleme în relaţia cu familia, din cauza unor bunuri.

RAC 22.6 – 22.7

DRAGOSTE: Luna septembrie poate fi problematică – stabilitatea cuplului nu e ameninţată, dar sunt posibile conflicte greu de înţeles şi de rezolvat. Dacă sunteţi deja căsătoriţi, lucrurile se rezolvă mai uşor, pentru că în octombrie se îmbunătăţeşte comunicarea cu toţi membrii familiei. Relaţiile voastre trec printr-o perioadă de maturizare, care le poate întări sau le poate desface în cazul în care nu sunteţi suficient de atenţi la nevoile şi problemele iubitei/ iubitului.

CARIERĂ: Din fericire, aţi scăpat de cele mai problematice aspecte din acest an din zona carierei, ceea ce înseamnă că sunteţi cumva feriţi de evenimente majore în acest domeniu. Singurele provocări vizează perfecţionarea. Unii dintre voi se întorc la şcoală pentru a relua studiile, alţii renunţă la studii, preferând experienţa obţinută la locul de muncă. Există şi nativi care schimbă specializarea.

SĂNĂTATE: Toamna va fi delicată, din cauza unui apetit exagerat sau a dorinţei permanente de a gusta din mâncăruri pe care nu vi le-aţi permis niciodată. Până în luna martie a anului viitor trebuie să vă supravegheaţi cu atenţie alimentaţia, ca să preveniţi problemele circulatorii şi arteriale. Totodată, evitaţi orice intervenţie chirurgicală, chiar şi o extracţie dentară, din cauză că există pericolul unor sângerări abundente.

BANI: Septembrie asigură un climat favorabil pentru câştiguri neaşteptate. Începând cu luna octombrie se poate produce o revenire la capitolul finanţe, mai ales în cazul celor care nu acceptă să depindă de alţii. Pot să apară conflicte dure cu partenerul de viaţă în legătură cu banii şi contribuţia fiecăruia la bunăstarea familiei.

FECIOARĂ 23.8 – 22.9

DRAGOSTE: Luna septembrie poate aduce conflicte dure şi separări împotriva voinţei celor implicaţi, din motive dezgropate din trecut. Cuplurile stabile, care nu au fost nici ele lipsite de probleme, au parte de o veste bună: se anunţă zile mai senine. În octombrie aţi putea fi îndrăgiţi de cineva întâlnit ca din întâmplare, iar în noiembrie ar fi bine să nu refuzaţi invitaţiile cunoscuţilor, dacă sunteţi în căutarea unei perechi.

CARIERĂ: Cei rămşi fără serviciu au şanse mari să se angajeze după 12 octombrie, iar cei care vor să-şi schimbe locul de muncă actual vor avea ocazia s-o facă în a doua jumătate a lunii octombrie. Până pe 13 septembrie nu se recomandă să semnaţi contracte.

SĂNĂTATE: Cei care au învăţat din greşeli şi au renunţat la obiceiurile nesănătoase se pot simţi excelent o perioadă mai îndelungată. Începând cu 1 noiembrie vă veţi regăsi stabilitatea psihică şi veţi simţi că sunteţi din nou stăpânii propriei vieţi, iar acest lucru va avea consecinţe benefice asupra stării de sănătate. Cei care ştiu că au afecţiuni cardiace, legate de circulaţie sau de ochi ar fi bine să viziteze un specialist. Nu luaţi medicamente “după ureche”!

BANI: Luna septembrie vă e favorabilă, cu excepţia unor complicaţii provocate de prieteni sau protectori care fie vă cer acum banii pe care vi i-au oferit pe termen nelimitat, fie vă cer ajutorul pentru a-şi rezolva unele probleme, complicându-vă viaţa. Începând cu 1 noiembrie intraţi într-o perioadă de doi ani în care va trebui să vă clarificaţi situaţia financiară, să vedeţi pe ce vă puteţi baza şi ce trebuie eliminat din viaţa voastră pentru că vă provoacă pierderi sau vă parazitează bugetul personal.

SCORPION 23.10 – 21.11

DRAGOSTE: În septembrie sunteţi provocaţi să acceptaţi schimbări de dragul persoanei iubite sau a copiilor ori să acceptaţi, pur şi simplu, ca cei dragi să pornească fiecare pe un drum diferit de al vostru, fără să puteţi interveni. Ar fi bine să faceţi efortul de a explica persoanei iubite anumite decizii de-ale voastre.

CARIERĂ: Munca vă ţine destul de mult timp departe de casă în prima lună a toamnei, dar rezultatele obţinute vă vor oferi un avantaj pe care cei din familie nu-l vor putea contesta. În octombrie vă puteţi confrunta cu numeroase probleme, mai ales dacă sunteţi o persoană cunoscută. Tot atunci începe o perioadă de vreo şase luni în care munciţi pe brânci pentru a depăşi toate obstacolele şi pentru a obţine funcţii mai înalte. Sunteţi avantajaţi întreaga toamnă de cunoaşterea în avans a unor lucruri, de informaţii secrete care vă ajung la urechi înaintea tuturor.

SĂNĂTATE: În septembrie se poate instala o stare de agitaţie generală, care vă împiedică să vă hrăniţi corect şi să vă odihniţi. Pe acest fond, unele afecţiuni mai vechi pot reapărea, mai ales dacă aţi avut până acum probleme cu rinichii sau cu aparatul urinar. Digestia e lentă. Aceste neplăceri vor dispărea spre finalul lunii octombrie.

BANI: Nu este o perioadă bună pentru tranzacţiile imobiliare ori pentru cheltuieli mari. Unii dintre voi pot fi puşi în situaţia de a renunţa la obiecte de lux deja cumpărate, returnându-le, iar alţii, care au în plan achiziţionarea unor astfel de lucruri, trebuie să aştepte vremuri mai bune. Sunteţi nevoiţi să acceptaţi faptul că asociaţii se fac vinovaţi de faptul că afacerile voastre nu merg prea bine şi să renunţaţi la ei, chiar dacă vă sunt prieteni.

LEU 23.7 – 22.8

DRAGOSTE: Cei care vă cunosc mai bine ştiu că, dacă ceva nu merge în relaţia de cuplu, vă lipseşte motivaţia necesară pentru a avea parte de succes în alte domenii. Toamna vine cu veşti bune, se anunţă posibile reveniri asupra unor decizii, chiar şi cei care au divorţat cu acte în regulă se pot împăca. Atenţie, totuşi, la motivele care vor sta la baza acestor decizii!

CARIERĂ: Septembrie vine cu numeroase ocazii de clarificare a situaţiei financiare, ca urmare a progresului în carieră. Este bine să fiţi atenţi la cuvintele pe care le rostiţi faţă de persoane pe care le consideraţi naive, poate şi datorită faptului că sunt ceva mai tinere! E posibil ca vorbele spuse să se întoarcă împotriva dv., la un moment dat. Ideea de bază e să fiţi corecţi la locul de muncă, să vă faceţi treburile la timp şi să evitaţi bârfele care pot da naştere unor interpretări. Aveţi adversari ascunşi, care vă vânează orice greşeală.

SĂNĂTATE: Cea mai delicată, până la jumătatea lunii octombrie, rămâne digestia. Se recomandă să fiţi atenţi la ce şi cât mâncaţi, dar şi la starea sufletească din timpul mesei. Rezistenţa organismului trebuie mărită prin practici sănătoase: mese regulate şi echilibrate, odihnă, evitarea stresului.Sănătatea voastră depinde mult de cât de calmi şi de echilibraţi reuşiţi să fiţi.

BANI: Mai aveţi puţin până să scăpaţi de restricţiile financiare care v-au complicat existenţa în ultimii doi ani şi jumătate. Această eliberare se produce începând cu 1 noiembrie şi se realizează în special în cazul acelora dintre voi care ştiu foarte clar pe ce mizează şi ce trebuie să facă pentru a-şi asigura stabilitatea financiară. Luna septembrie vă face mai înţelepţi în acest domeniu, iar octombrie vine cu şansa măririi veniturilor.

Balanţele câştigă mult şi dau banii pe obiecte de lux

BALANŢĂ 23.9 – 22.10

DRAGOSTE: Septembrie e o lună dificilă, cu frământări care umbresc relaţia cu persoana iubită. Mulţi dintre voi ajung să creadă că şi-au idealizat partenerul de cuplu şi au îndrăgit o creaţie a propriei imaginaţii, nu o persoană reală, iar asta e ca o trezire la realitate după un somn adânc. Dacă relaţia va supravieţui după revenirea cu picioarele pe pământ, depinde numai şi numai de voi. Între 7 şi 29 septembrie comunicarea este mai greoaie.

CARIERĂ: La locul de muncă se anunţă sarcini suplimentare, schimbări neprevăzute, o imagine nu prea bună. Octombrie vine cu ocazii de a apela la protectori sau la prieteni, care vă pot ajuta să scăpaţi de unele complicaţii. Iar în noiembrie, multe dintre motivele de stres din lunile anterioare dispar. Vă aflaţi într-un moment în care viaţa voastră se schimbă mult, aşa că ar fi bine să fiţi pregătiţi sufleteşte!

SĂNĂTATE: În septembrie, unii dintre voi vor face drumuri la specialişti pentru a vedea cum au evoluat afecţiunile mai vechi, iar rezultatele pot fi îngrijorătoare. Pentru a rezolva problemele se impun schimbări mari în stilul de viaţă. La 1 noiembrie începe să se manifeste un aspect care vă complică viaţa şi care poate avea consecinţe asupra sănătăţii, singura atitudine care se recomandă fiind să deveniţi mai îngăduitori cu cei din jur.

BANI: Unii dintre voi pot avea parte, începând cu a doua jumătate a lunii octombrie, de câştiguri fără prea mare efort, care le vor reda ocazia de a cheltui pe obiecte de lux sau pe haine scumpe. În rest, banii vin de la locul de muncă. În noiembrie se poate pune problema unor discuţii care ar trebui să aibă ca rezultat mărirea veniturilor.

SĂGETĂTOR 22.11 -20.12

DRAGOSTE: După o vară zbuciumată în relaţiile cu partenerii importanţi, luna septembrie vine cu o oarecare linişte în acest domeniu. În schimb, se accentuează tensiunile din familie şi se poate pune problema unor separări dureroase, a schimbării locuinţei sau a statutului social. Pe acest fond, pot apărea conflicte şi în cuplurile stabile, din cauza banilor sau a bunurilor comune.

CARIERĂ: Vă aflaţi pe ultima sută de metri a unui tranzit care v-a reconfigurat statutul şi poziţia în ierarhia profesională. Luna septembrie e complicată, se anunţă întârzieri, discuţii nefinalizate şi reluate, negocieri strânse. Abia la finalul lunii octombrie veţi şti exact alături de cine mergeţi mai departe, în ce condiţii şi pentru ce bani. Până atunci, aveţi o singură opţiune ca să vă asiguraţi succesul: munca susţinută. Ar fi bine să fructificaţi ocaziile apărute.

SĂNĂTATE: Aţi putea avea o digestie mai proastă sau mai lentă decât de obicei. Va trebui să fiţi foarte atenţi la ce, cum şi cât mâncaţi. În afara acestei probleme, până la jumătatea lunii octombrie fiţi prudenţi la volan, mai ales dacă sunteţi vitezomani. Cei pasionaţi de sporturi extreme trebuie să-şi ia măsuri suplimentare de siguranţă, pentru că pot să apară accidente.

BANI: După 2 octombrie se disipează un aspect care v-a complicat situaţia financiară prin fel de fel de încurcături, neînţelegeri sau chiar diminuări ale veniturilor. Se creează un fond favorabil pentru câştigurile viitoare.

CAPRICORN 21.12 – 20.1

DRAGOSTE: Sunt posibile tensiuni şi conflicte. În septembrie, atmosfera e îndulcită puţin de gesturile frumoase ale partenerului, care vă oferă cadouri sau vă susţine financiar. După prima jumătate a lunii octombrie se va pune foarte acut problema banilor şi a bunurilor comune.

CARIERĂ: În septembrie reuşiţi să comunicaţi bine cu şefii, dar afacerile nu mai merg sau şchiopătează. După 12 octombrie vor reapărea ocazii de a obţine câştigurile aşteptate, cu condiţia să nu intraţi în conflicte cu partenerii. Dacă sunteţi implicaţi în partaje sau proceduri de moştenire, ar fi bine să le amânaţi cât mai mult sau, dacă nu se poate, să acceptaţi situaţia aşa cum e, pentru că va mai trece o vreme până să vi se facă dreptate. Începând cu 1 noiembrie intraţi într-una dintre cele mai importante perioade din viaţa voastră în domeniul carierei.

SĂNĂTATE: În septembrie pot să apară momente în care nu vă mai înţelegeţi cu nimeni, din cauza unei lipse de energie provocate de o alimentaţie dezordonată. Din 12 octombrie până în martie 2010 va trebui să vă feriţi de accidente, mai ales la volan. Trebuie amânate şi intervenţiile chirurgicale.

BANI: După 12 octombrie aveţi ocazia să vă măriţi veniturile. Tot de atunci, ar fi bine să vă gândiţi de două ori înainte de a lua o decizie legată de bani – un marcaj astral mai puţin fericit îi face mai puţin inspiraţi în plan financiar pe unii dintre voi.

VĂRSĂTOR 21.1 – 20.2

DRAGOSTE: În septembrie, relaţia de cuplu poate avea de suferit, dacă sunteţi egoişti şi doriţi ca toate beneficiile să vă revină vouă. Sunt posibile călătorii şi întâlniri romantice pentru cei care se află în căutarea unei relaţii. În octombrie aveţi şanse mari de a întâlni persoane care vă vor introduce în cercuri înalte sau în anturajul unor artişti, orice ieşire de acest fel fiind o nouă ocazie de a vă găsi perechea sau de a vă întări sentimentele faţă de partenerul actual. Din 12 octombrie trebuie să fiţi diplomaţi pentru a face faţă atacurilor venite din mai multe părţi, care v-ar putea afecta relaţia.

CARIERĂ: Toată luna septembrie, volumul de muncă poate depăşi puterea sau disponibilitatea voastră. Nu aveţi cum să o lăsaţi mai moale, pentru că sunt multe restanţe de acoperit şi şefii sunt nerăbdători. Va trebui să stabiliţi priorităţile şi să daţi ce aveţi mai bun. Criza de timp durează până la mijlocul lunii octombrie. După acest efort prelungit, urmează o perioadă mai bună.

SĂNĂTATE: Sunt posibile probleme de digestie, ca şi la celelalte zodii, dar în cazul vostru apare un accent în plus, o nevoie de a schimba modul de alimentaţie, înlocuirea alimentelor grele cu legume şi cu fructe şi reducerea volumului de mâncare servit la o masă. Unii dintre voi, care au luat în greutate, îşi pot recăpăta silueta.

BANI: De câţiva ani, sursele voastre de venit sunt destul de haotice, iar din toamna anului trecut aţi început să resimţiţi anumite limitări. Vestea bună e că aceste aspecte dispar la finalul lunii octombrie şi veţi avea şansa de a vă diversifica sursele de venit. Ca recomandare specială: încercaţi să adaptaţi tarifele la nivelul pieţei sau să faceţi eforturi pentru binele unui grup, fără să pretindeţi plata imediată. Aceste sacrificii vor fi apreciate la momentul potrivit.

Peştii planifică o vacanţă

PEŞTI 21.2 – 20.3

DRAGOSTE: Mulţi dintre voi vor fi tentaţi să caute motive pentru a se îndepărta sufleteşte de persoana iubită, ca să-şi păstreze independenţa. Pot interveni şi episoade plăcute: revedeţi o persoană dragă din trecut sau chiar reluaţi o relaţie pe care aţi abandonat-o la un moment dat. E posibil ca unii dintre voi să înceapă o idilă cu un coleg. Cuplurile deja oficializate pot răsufla uşurate, dispare tendinţa care a dus la declanşarea conflictelor.

CARIERĂ: Cei care se află în căutarea unui loc de muncă sau doresc o schimbare pot avea parte de ea în septembrie, cu precizarea că nu se recomandă semnarea contractelor între 7 şi 28. Discuţiile se clarifică abia spre finalul lunii octombrie, aşa că nu aveţi motive să vă grăbiţi. Începând de la mijlocul lunii octombrie se anunţă dificultăţi la serviciu, tensiuni provocate de orgolii. Puteţi primi sarcini sub demnitatea voastră şi se pot înmulţi solicitările venite din partea şefilor.

SĂNĂTATE: Cei care ştiu că au dificultăţi circulatorii trebuie să fie atenţi, pentru că de acum până în primăvara viitoare pot să apară momente de hipertensiune, aritmii cardiace. Nu se recomandă intervenţii chirurgicale până în aprilie 2010. Un alt domeniu ceva mai delicat poate fi cel psihic.

BANI: În noiembrie puteţi intra în legătură cu persoane influente, din partea cărora veţi primi oferte interesante din punct de vedere financiar. Puteţi planifica o vacanţă sau pregătiţi o sumă pe care să o cheltuiţi cu ocazia unei călătorii în străinătate.

Predica la duminica XII dupa Rusalii

Autor: pr. Visarion Iugulescu
Duminica a XII-a după RusaliiBunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? (Matei IX,16)

Fraţi creştini,

Cu 5000 de ani înainte de venirea Domnului Hristos, înţelepţii şi stăpânitorii lumii acesteia propovăduiau şi fericeau în cuvântările lor pe cei bogaţi, puternici, veseli şi sătui. Lumea îi asculta şi îi urma, pentru că toţi alergau în goana mare după averi, plăceri, bani şi păcate. Cei puternici zdrobeau pe cei slabi şi mici, cei bogaţi şi avuţi râdeau şi dispreţuiau pe cei săraci, necăjiţi şi supăraţi.

Războiul omului contra omului era pretutindeni, iar pacea, nicăieri. Lumea se zbătea în întunericul patimilor şi pretutindeni satana pusese stăpânire pe viaţa omului. Iată că într-o zi, într-o ţară mică apare pe un munte frumos în Galileia Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos. Adună pe lângă Sine nişte ţărani săraci şi pescari de pe Marea Galileii şi îşi deschide gura Sa cea sfântă aici pe munte, rostind cele mai minunate cuvinte care au răsunat peste veacuri.

Fericiţi cei săraci cu duhul, cei curaţi şi umiliţi, fericiţi cei ce fac milostenii. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, mângâiaţi pe cei care vă prigonesc, căci voi sunteţi fii lui Dumnezeu, ai Aceluia care a făcut cerul, pământul şi toate câte există în univers. Fiţi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru este desăvârşit. Cuvintele acestea minunate, pe care nu le mai auzise nici o ureche omenească până atunci, au străbătut până la marginea pământului şi au ajuns până aici.

Dar iată că, într-o zi, pe când binecuvânta o mulţime de copii, se apropie de Dânsul un tânăr frumos, îmbrăcat bine care-i zice: “Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar El a zis : De ce -Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El i-a zis : Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zisa Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: “Daca voieşti sa fi desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer ; după aceea vino şi urmează-Mi. Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii”.

Tânărul acesta în felul lui era o raritate, pentru că nu era ca ceilalţi de seama lui, uşuratici, zburdalnici şi preocupaţi numai cu plăcerile lumeşti, ci era frământat de un gând mai înalt: gândul de a moşteni viaţa de veci şi de a-şi moşteni sufletul. Din convorbirea cu Mântuitorul observăm că el era evlavios şi cu frică de Dumnezeu, căci păzise din copilărie poruncile legii. Întreaga lui înfăţişare era plăcută, simpatică şi cuviincioasă.

Tânărul cuceri îndată inima Domnului, căci Sf. Evanghelist Marcu spune că Mântuitorul s-a uitat ţintă la el şi i-a zis :”Un lucru îţi mai lipseşte: mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi luând crucea, vino şi urmează Mie”.

Când îi ceru Mântuitorul averile ca să le împartă la săraci, tânărul nostru a pierdut pofta de mântuire, căci a lăsat capul în jos, a întors spatele şi s-a dus întristat. Privindu-l cu multă mâhnire, Iisus a zis: “Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu!” Tânărul s-a întristat pentru că avea multe bogăţii şi i se părea o jertfă prea mare ceea ce i se cerea. Vedeţi ce piedică mare pot fi bogăţiile şi plăcerile lumii pentru orice creştin!

Ca să întărească cuvântul de mai înainte Mântuitorul a zis iarăşi: “Mai lesne este camilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. Cugetând mai adânc la aceste cuvinte, vom vedea cât adevăr se cuprinde în ele.

Să împărţim bogăţiile în două grupe: bogăţiile materiale, vremelnice, şi bogăţiile sufleteşti, veşnice. De la început observăm că bogăţiile materiale sunt o piedică pentru mântuire, căci, în comparaţie cu numărul săracilor, cel al bogaţilor mântuiţi este mult mai mic. De ce oare? Pentru că bogăţia îl face pe om să se mândrească, să se laude şi să devină neascultător la glasul celor lipsiţi. Bogăţia îi mai dă bogatului posibilitatea de a-şi satisface toate poftele şi plăcerile trupeşti, din care curg o mulţime de păcate.

Ştim că Biserica trebuie să spună adevărul şi adevărul, în ceea ce priveşte bogăţia, este următorul: Nu se face avuţie fără o cât de mică înşelătorie, fără nedreptate, camătă şi vicleşug. Ori că te înşeală la cântar, ori că se pune apă în vin sau lapte, dobândă la banii împrumutaţi, mită. Toţi aceştia spune Sf. Carte că mănâncă cea mai murdară pâine. Vai de copii care moştenesc astfel de averi făcute prin nedreptăţi şi înşelătorii. Astfel de copii nu se pot mântui, dacă nu se trezesc la credinţa cea adevărată şi nu sunt primiţi în lucrarea mântuirii până nu dau săracilor cele luate de la ei. De aceea a zis Domnul că mai lesne trece camila prin urechile acului, decât să intre un bogat in Împărăţia cerului.

Să vedem acum care sunt bogăţiile sufleteşti. Orice creştin fie bogat, fie sărac, poate să se îmbogăţească şi chiar să-şi facă comoară în cer, dacă este atent şi-L iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească creştinul? Cu faptele cele bune. Să aibă milă de semenul său care se zbate în lipsuri şi suferinţă şi să nu neglijeze mai ales pe cei ce stau în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a amintit tânărului bogat doar câteva porunci din cele 10 şi acestea ar fi putut să se mântuiască pentru că le păzise din copilărie. El urmase însă poruncile, dar nu în spiritul lor, ci numai în literă, de aceea Domnul îl pune la o încercare atunci când îi spune să împartă averile săracilor. Dacă ar fi cunoscut că Mântuitorul este Dumnezeu adevărat şi ar fi crezut în El, i-ar fi ascultat sfatul şi ar fi făcut întocmai. Dacă ar fi iubit pe Dumnezeu din tot sufletul lui, n-ar mai fi stat la îndoială, dar vedem că dragostea pentru avuţiile sale era mai presus decât cea pentru Dumnezeu.

Iată de ce Mântuitorul a zis altădată că oricine iubeşte mai mult pe tată, pe mamă, fiu sau fiică nu este vrednic de El. Prin urmare, cu atât mai mult, trebuie să fugim de lumea cea vrăjmaşă lui Dumnezeu şi să nu iubim lucrurile din lumea aceasta trecătoare. Tânărul nostru s-a încurcat în păzirea celei dintâi şi mai înalte porunci: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, şi din tot cugetul tău. El păzise toate celelalte porunci şi s-a ferit de păcatele tinereţii care rod sănătatea trupului şi a sufletului şi aceasta i-a fost de mare folos pentru viaţa pământească, trecătoare, dar, pentru viaţa cea veşnică, ceva mai mult.

Ca să ajungă la desăvârşire omul trebuie să se lepede nu numai de bogăţii, ci şi de sine, însă lucrul acesta este foarte greu. Câţi tineri nu vin la biserică şi se roagă înainte de examene, dar după ce le-au luat şi ajung oamenii cu funcţii mari, îmbogăţindu-se nu-şi mai fac nici măcar o Sf. Cruce la culcare. Îngâmfându-se, s-au depărtat tot mai mult de Dumnezeu şi astfel ajung nici să nu mai creadă în El. Indiferenţa, răceala şi depărtarea multora de Biserică şi de Dumnezeu i-a făcut pe mulţi să cadă într-o viaţă dezordonată, murdară şi nenorocită.

Aşa se povesteşte despre un oraş din America – New Mexico – care, pe la 1875, era locuit numai de mari bogătaşi. Se numea oraşul libertăţii depline, iar cei care veneau să se aşeze în el erau oamenii bogaţi, cu păcate multe, plini de pofte lumeşti. În acest oraş nu exista atunci nici o religie, nici o biserică, nici o lege şi nici o şcoală. Fiecare era liber să trăiască cum vrea. Ce s-a întâmplat însă cu oraşul acesta? Cu timpul, s-au îndobitocit cu totul. S-au înmulţit hoţiile, crimele, într-un chip înspăimântător, încât 40% din populaţie şi-a vândut averea şi a părăsit oraşul. În 50 de ani acest oraş a devenit o ruină de ziduri şi de suflete distruse. Aşa vor păţi toţi cei care caută fericirea fără Dumnezeu, fără legea Lui şi fără Biserica lui Hristos.

Tânărul din Evanghelia de astăzi era plin de bogăţii şi, totuşi, îl interesa viaţa veşnică. Dar tineretul nostru de astăzi care este foarte bogat în păcate, îşi dă oare seama ce dureri şi suferinţe îi vor aduce aceste păcate şi îndeosebi păcatul desfrânării şi al beţiei? Uşor se încurcă tinerii în păcatul desfrânării, de unde pleacă şi celelalte păcate: minţirea părinţilor, nedreptăţi şi chiar ucidere, fiind omorâţi prunci pântece. Se depărtează astfel de spovedanie, de împărtăşanie şi, trăind fără cununie religioasă, ajung la pieire sufletească şi trupească.

Oamenii chibzuiţi, cu judecată, când vor să-şi clădească o casă, pun o temelie durabilă din material sănătos, ca să fie casa fără igrasie şi să nu plouă în ea şi să străbată lumina soarelui. Aşa ar trebui să privească tinerii lucrurile şi atunci când se întemeiază o căsnicie. Dar, din păcate, ei nu mai umblă acum după binecuvântarea Dumnezeiască, ci se unesc fără cununie religioasă, zămislesc copii în posturi şi sărbători, în chefuri şi beţii, iar aceşti copii devin o povară grea pentru părinţi, căci toată viaţa aceşti părinţi se vor lupta cu ei, pentru că ei se nasc epileptici, îndrăciţi, bolnavi cu capul, cu nervii şi cu sângele stricat.

Iată casă zidită, de părinţi fără înţelepciune pe nisip, expusă valurilor înfuriate, bolilor, suferinţelor şi, dacă nu se îndreaptă, vor plăti în iad cu suferinţă veşnică. Mama care a născut copii fără cununie religioasă să nu se mai întrebe de ce nu se mărită fata la timp şi să nu mai spună că are cununiile legate, pentru că s-a născut fără cununie, fiind zămislit un astfel de copil în desfrânare. Dumnezeu îngăduie suferinţa pentru astfel de mame care n-au avut grijă să plece de la casa părintească cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

Mai înainte, fetele nu plecau de acasă fără binecuvântarea părinţilor. De aceea aveau pace în casă, copii buni, sănătoşi, credincioşi, cu ruşine şi respect. Tineretul nostru însă umblă printr-un mare întuneric pierzător de suflet şi prin mijlocul a multe curse periculoase.

Am găsit scris într-o carte veche, că un călător într-o noapte, pe o vreme de furtună şi ploaie, a intrat să se adăpostească într-o casă părăsită. S-a aşezat bucuros în acel adăpost, dar un fulger a luminat încăperea şi atunci a văzut o privelişte îngrozitoare: un şarpe mare se târa spre el, în timp ce alţii mai mici se urcau pe pereţi; ochii unei bufniţe străluceau într-un colţ, în timp ce în celălalt colţ stătea o lighioană cu gura deschisă. Călătorul îngrozit, fugi repede afară din acest cuib de şerpi şi lighioane spurcate.

În chipul acestui călător, care s-a adăpostit prin întuneric în acest adăpost plin cu jivine, trăiesc toţi acei tineri şi tinere, care, orbiţi, duc viaţa într-un sălaş sufletesc plin de lighioane fioroase ce stau gata să-i sfâşie. Aşa este casa unde locuiesc cei necununaţi la biserică, nespovediţi si neîmpărtăşiţi; când văd însă că sunt sfâşiaţi de fiarele cele periculoase, de păcatele cele grozave care le rănesc sufletul de moarte, abia atunci aleargă la ajutor. Pentru mulţi însă este prea târziu, căci unele răni sunt adânci, distrugătoare şi aproape fără leac.

Această depărtare de lumina Evangheliei lui Hristos, de morala credinţei noastre creştine ortodoxe, aduce peste ei cele mai mari nenorociri sufleteşti şi trupeşti. De aceea sunt neliniştiţi, bolnavi şi chinuiţi pentru că fără Dumnezeu nu se poate pace şi linişte. Aşa sunt unii de orbiţi şi întunecaţi, căci cu toată suferinţa tot nu vor să iasă din casa cea blestemată şi otrăvitoare plină de lighioane periculoase, adică de poftele cele deşarte şi de păcatele ce otrăvesc sufletul şi trupul. Una din poruncile legii vechi este să nu minţi, pe care a amintit-o Domnul şi tânărului bogat de astăzi. Cei care au citit Sf. Scriptură ştiu că diavolul este tatăl minciunii, căci el a minţit pe Adam şi Eva în rai şi tot el a minţit lumea până la potop, făcând-o să supere pe Dumnezeu. El a minţit, deci, lumea în cursul veacurilor şi a reuşit diavolul să-şi facă pe pământ o mulţime de copii, căci s-a umplut pământul de mincinoşi şi mulţi părinţi se tânguiesc de copiii lor care-i mint în multe feluri. Câtă lume nu suferă din cauza acestui mare păcat al minciunii, mulţi întemeindu-şi casa sufletului, furând, omorând şi pârând tocmai pe temeiul minciunii, dar nu va merge mult şi casa aceasta a mincinoşilor se va scufunda.

Unul din păcatele mari pe care îl fac copiii şi tinerii – că despre ei este mai mult vorba astăzi – este necinstirea părinţilor. Această poruncă scrisă cu degetul lui Dumnezeu este una dintre cele zece porunci, foarte importantă şi de mare folos pentru viaţa aceasta pământească. Dumnezeu zice: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine si să trăieşti mulţi ani pe pământ.”

Iată deci că binele copiilor constă în cinstirea părinţilor, adică să-i asculţi când te învaţă să faci fapte bune, să mergi la biserică, să crezi în Dumnezeu şi, în general, când te învaţă de bine. Să-i iubeşti, să nu-ţi fie ruşine cu ei, să-i îngrijeşti când sunt bătrâni şi bolnavi şi să le porţi de grijă după ce au plecat din viaţă, făcându-le cele necesare pentru sufletul lor.

Dar ce vedem la tinerii noştri? Mulţi îşi necinstesc părinţii, le e ruşine cu ei că sunt ţărani săraci, iar ei – oameni cu carte; unii nu le mai zic nici pe nume şi îi supără îngrozitor cu neascultarea, obrăznicia şi răutatea lor. Aşa îi fac pe părinţi să-i blesteme şi astfel, la căsătorie, în loc de binecuvântare părintească îi ajung blestemele şi ajung ca tot aşa să li se facă de către copiii lor. Unii din tineri au ajuns până acolo cu răutatea încât au ridicat mâna asupra părinţilor lor, iar, după moarte acestora, i-au dat uitării fără să se îngrijească de sufletul lor şi pentru aceasta Dumnezeu îngăduie să vină peste ei fel de fel de greutăţi, supărări şi necazuri.

Să nu ne jucăm cu blestemul părintesc. Voi tineri, care mai aveţi părinţi în viaţă, străduiţi-vă să le faceţi cât mai multe bucurii, căci numai atunci sunteţi binecuvântaţi de Dumnezeu: când îi ascultaţi pe părinţii care vă învaţă credinţa cea dreaptă. Atunci când vă vor îndemna la fapte rele, să nu-i ascultaţi, căci nu greşiţi. Mari păcate fac părinţii care se bagă în casa copiilor cununaţi religios ca să le strice căsnicia. Pe părinţii aceştia îi aşteaptă suferinţe mari pe lumea aceasta şi va fi greu de ei şi la ieşirea sufletului.

Domnul Hristos a mai spus tânărului din Evanghelia de astăzi: să nu furi. E bine să ştie tot creştinul lucrul acesta că tot furt înseamnă când furi cinstea cuiva prin vorbele şi minciunile tale. Tot furt se numeşte atunci când furăm ziua Domnului – ziua duminicii – şi, în loc să o păstrăm cu credinţă şi sfinţenie, mergând la biserică, pierdem timpul pe aiurea, mergând în diferite locuri printre beţivi, hulitori şi batjocoritori de cele sfinte. Cei care merg în astfel de locuri şi ascultă astfel de hule se fac împreună părtaşi la păcat.

Diavolul, acest mare vânător de suflete a reuşit să distrugă multă lume şi îndeosebi tineretul, pe care l-a ruinat cu o armă foarte puternică: cântarea. Cântecele lumeşti şi drăceşti nu lipsesc astăzi aproape din nici o casă, în timp ce cântarea religioasă creştinul nostru n-o mai are în gură, în minte şi în inimă aşa cum o aveau primii creştini. Cântările lumeşti, zgomotoase şi necuviincioase nu lipsesc nici după Sf. Taine (cununii, botezuri) şi nici la sărbătorile cu sfinţi mari (onomastici). Atunci este hulit Dumnezeu prin cântările cele diabolice şi creştinii cad lesne pradă ispitelor, iar tineretul se lasă vrăjit de aceste momeli.

Aşa povesteşte o legendă a vechilor greci de primejdia sirenelor. Acestea erau un fel de zâne cântătoare, care prin cântecele lor vrăjite ademeneau pe trecători, furându-le voinţa, producându-le un fel de beţie dulce, care îi făcea să sară în valurile mării, unde-şi aflau moartea şi mormântul. Trecând pe lângă insula aceasta cu sirene, Iason, un mare conducător de oşti, a poruncit lui Orfeu să cânte cu harfa lui. Cântarea acestuia a întrecut şi a acoperit glasul şi cântările sirenelor, iar acestea s-au văzut bătute cu propria lor armă şi de aceea au sărit de pe insulă în mare şi s-au prefăcut în stânci.

Să biruim şi noi lumea cu armele pe care le foloseşte ea: cântările lumii, să fie copleşite de cântările Domnului, iar petrecerile lumii să fie acoperite de petrecerile duhovniceşti. Mulţi fac haz de cântările creştineşti pe care le mai cântă unii creştini prin casele şi locurile lor de muncă. Mulţi râd şi spun că numai la biserică trebuie cântate, ca şi când Dumnezeu s-ar găsi numai în biserică. Aceştia când ies din biserică, încuie uşa şi, cu aceasta, consideră că au închis înăuntru şi pe Dumnezeu şi astfel El nu mai aude şi numai vede relele pe care le facem noi. E o mare greşeală aceasta.

Să cântăm lui Dumnezeu în tot timpul şi-n tot locul, aşa cum se spune în psalmi şi să prefacem şi noi în stânci sirenele cele pierzătoare de suflete. Să nu mai cadă nici un suflet în ghearele demonilor şi ale rătăciţilor, care folosesc şi ei nişte cântece, dar sunt nişte cântece pierzătoare de suflet. Feriţi-vă de ei şi cântaţi cântarea bisericii noastre creştine. Ca Iason şi Orfeu să vâslim pe marea aceasta învolburată către patria cerească, iar duhurile necurate se vor stinge şi nu ne vor mai arunca în valurile pieirii sufleteşti şi trupeşti.

Dar creştinii noştri sunt în mare primejdie. Mulţi tineri au căzut în aceste trei patimi rele: beţia, desfrânarea şi fumatul. Chiar şi femeile au luat aceste patimi iar multe au un păcat pe care bărbaţii nu-l au, şi anume păcatul vrăjitoriei şi al descântecelor. Ca şi pe Eva, diavolul a reuşit să le înşele pe femei şi le-a făcut să-i ceară lui ajutor prin vrăji, descântece, ghicitul în cărţi şi cafea. Multe îşi spurcă bărbaţii cu fel de fel de vrăji şi murdării. Iată cum ne minte diavolul, iar după aceea urmează certuri, bătăi şi despărţire, iar pace nicidecum nu va mai fi. Să nu ne înşelăm, fraţi creştini, şi să nu lăsăm pe diavolul să râdă de viaţa noastră şi de sufletul nostru. Diavolul este un mare înşelător şi vrea să ne prindă în ghearele lui pe toţi. El vrea să distrugă sufletul şi trupul creştinului. Nu are nici un pic de milă nici de copiii care rămân pe drumuri, nici de soţia care plânge. El se bucură pentru că este un mare ucigaş de suflete şi de trupuri omeneşti.

Îmi amintesc că se spunea despre Vlad Ţepeş cum a strâns odată la curtea lui pe toţi cerşetorii din ţară şi le-a dat un ospăţ plin de toate bunătăţile. O zi şi o noapte a ţinut veselia acestui ospăţ. Au mâncat şi băut cerşetorii, ca niciodată în viaţa lor, dar pe urmă s-a întâmplat un lucru groaznic: Vlad Ţepeş, căruia i se mai zicea şi Vlad Dracul, i-a strâns pe toţi şi i-a băgat într-un fel de magazie mare, căreia i-a dat foc. Aşa au plătit cu viaţa lor bieţii cerşetori.

Tot astfel stau lucrurile şi cu desfătările lumii acesteia. Diavolul – voievodul întunericului – cheamă pe toţi la ospăţul desfătărilor, spunând că aici e raiul şi iadul. Oamenii ascultă de glasul lui şi se strâng grămadă ca oile la ospăţul diavolului. Dar, vai, amarnic vor plăti acest ospăţ ca şi cerşetorii lui Vlad Ţepeş. Diavolul, care i-a ospătat, îi va pofti apoi în temniţele şi focul de veci.

De aceea, luaţi aminte, fraţi creştini, că nu degeaba zice Domnul Hristos că nu se poate sluji la doi domni şi că nu oricine zice “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerului. Să vă siliţi să cunoaşteţi tainele mântuirii pe care să le învăţaţi din Biserica Creştină Ortodoxă de la slujitorii altarelor şi din cărţile sfinte. Mai ales, trebuie puse în practică aceste învăţături, căci nu e de ajuns doar să le ştiţi. Trebuie să vă antrenaţi cu astfel de învăţături, căci altfel nu puteţi intra în viaţa cea veşnică. Dacă n-ar face antrenament, sportivii n-ar putea câştiga medalii în concursuri şi jocuri olimpice. Aşa şi creştinul, trebuie să se antreneze mereu ca să nu ajungă pradă ispitelor şi, având şi puţină voinţă, va învinge toate greutăţile. Dacă aceşti sportivi îşi dau atâta osteneală pentru o cinste trecătoare, cu atât mai mult trebuie să ne antrenăm şi să luptăm noi creştinii ca să câştigăm Împărăţia cerului cea nepieritoare şi veşnică.

Am văzut că tânărul din Evanghelia de astăzi trebuia să renunţe la avuţie ca să placă Domnului. Să ne întrebăm şi noi fiecare, dacă nu avem ceva la care să renunţăm. Chiar dacă nu venim la biserică, nu cumva trebuie să renunţăm şi noi la nişte zorzoane, parfumuri, ca să ne fie rugăciunea de folos? Poţi renunţa tu, frate creştin, la aceste mode atunci când vii la biserică, ca să nu superi pe Dumnezeu?

La biserică trebuie să venim curaţi, smeriţi şi modeşti, astfel ca Domnul să ne dea iertarea păcatelor şi să ne ajute să învingem patimile şi ispitele. Poţi renunţa tu, frate creştin, la tutun, băutură, vorbe urâte şi înjurături, la o mulţime de păcate, vicii şi patimi înveninate, care stăpânesc lumea poate mai mult ca niciodată? Să ştiţi că nici înainte de potop nu s-au făcut păcatele acestea care se fac acum pe pământ.

Noi suntem creştini, ne-am lepădat de satana, ne-am botezat şi am jurat să-L iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice pe lume; de aceea, să fim gata să ne dăm chiar şi viaţa pentru dragostea lui Dumnezeu. Tânărul bogat din Evanghelia de astăzi a plecat întristat, căci a iubit mai mult bogăţia şi toate cele lumeşti, făcând din ele dumnezei la care să se închine până la sfârşit. Să nu plecaţi întristaţi şi îngânduraţi ca el nici unul de aici; să nu vi se pară grele cuvintele pe care le-aţi auzit, căci unde nu vom putea noi, ne va ajuta Dumnezeu, numai să-i cerem să ne ajute.

Nu există patimă, nu există păcat de care să nu ne putem lăsa, căci avem pecetea Fiului Său, pecetea botezului pe frunţile noastre, numai să căutăm şi să renunţăm la bogăţia păcatelor. Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca pe tânărul din Evanghelie, să ne lepădăm de lucrurile Diavolului şi să mergem cu bucurie pe urma paşilor lui Iisus, în urma învăţăturilor Lui. Vremea vieţii noastre trece mai mult cu nori negri decât cu zile senine şi frumoase. Se duc zilele noastre şi vine bătrâneţea, pentru cei care o vom mai apuca, căci s-ar putea să nu avem parte nici de o groapă. Iată de ce este bine să ne facem noi cu mâna noastră ceea ce trebuie să ne facă alţii.

Rugăciune

Dumnezeule veşnic, Cel ce stăpâneşti şi împărăţeşti peste tot, trimite Harul Tău cel ceresc peste credinciosul Tău popor şi dă-ne puteri depline ca să stăm alături de Tine. Izbăveşte-ne de toate ispitele vicleanului şi fă-ne cu puterea Ta ca să ne despărţim de orice poftă lumească ca, în clipa când va suna trâmbiţa Ta, să fim aflaţi pe drumul mântuirii şi al vieţii veşnice, ca să ne bucurăm şi noi cu Tine în ceruri. Amin.

Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul( zi de post negru)

Sfantul Ioan, Inaintemergatorul Mantuitorului, precum a fost inaintea Domnului sau cu nasterea, tot asa i se cadea sa fie inainte si cu moartea cea de buna voie a Aceluia pe Care L-a propovaduit pe pamant, zicand: Vine Cel mai tare decat mine, in urma mea… Astfel a propovaduit venirea Domnului si sufletelor care erau tinute in iad ale sfintilor stramosi, caci acum s-a aratat in lume Mesia cel asteptat. Si precum Iisus Domnul Hristos avea sa patimeasca pentru pacatele oamenilor, tot asa si Mergatorul Sau inainte a suferit moarte muceniceasca pentru faradelegea lui Irod.

Deci, aceasta s-a inceput astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odrasla rea a radacinii celei rele, care a stapanit in Galileea, a luat mai intai de sotie pe fiica lui, Areta, imparatul Arabiei, si a petrecut cu ea multa vreme. Apoi, ranindu-se de frumusetea Irodiadei, femeia fratelui sau, Filip, a luat-o pe ea de sotie, invoindu-se astfel la pofta lui necurata. El, dupa dorinta acelei desfranate, a gonit pe femeia sa cea dintai dupa lege si a luat-o pe ea, femeia fratelui sau – impotriva legii; caci chiar de ar fi murit fratele lui, tot nu i se cadea s-o ia pe dansa, fiindca ramasese fiica fratelui sau cea nascuta dintr-insa. Legea poruncea ca numai pe femeia fratelui cea ramasa vaduva, s-o ia fratele cel viu, daca fratele cel mort nu ar fi lasat dupa sine fii. Insa sant cei ce vorbesc cu dovedire, ca pe cand traia Filip, fratele sau, Irod i-a luat pe femeia lui si mare rau i-a facut, facandu-se ca un rapitor desfranat si amestecator de sange.

Irod facand o faradelege ca aceasta, n-a suferit Sfantul Ioan Botezatorul, rivnitorul Legii lui Dumnezeu, defaimatorul pacatelor omenesti si propovaduitorul pocaintei; ci mustra pe fata pe Irod inaintea tuturor, ca pe un desfranat si rapitor – apucatorul sotiei fratelui sau -, si zicea: Nu ti se cade tie sa ai de sotie pe femeia lui Filip, fratele tau. Irod, nesuferind mustrarile, a poruncit sa arunce pe Ioan in temnita, legat cu lanturi. Dar mai ales Irodiada se mania asupra sfantului si voia ca indata sa-l ucida; dar nu putea, oprind-o insusi Irod si pazind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit sa-l omoare, stiind pe Ioan ca este barbat drept si sfant, si pe care mai inainte il asculta cu placere si luind aminte la cuvintele lui, multe le facea bine si se temea sa-l ucida. El insa nu se temea asa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, fiindca evanghelistul Matei zice: Vrand sa-l ucida pe el, se temea de popor, caci il avea ca pe un prooroc… Ca poporul sa nu se scoale asupra lui si sa ridice tulburare, de aceea nu indraznea sa dea la aratare spre moarte pe proorocul Ioan Botezatorul, cel iubit si cinstit de toti, ci il chinuia pe dansul numai prin inchisoare, vrand sa inchida gura cea netacuta a mustratorului sau.

Sfantul Ioan a stat in temnita multa vreme si se adunau la dansul ucenicii lui, pe care el, invatindu-i mult la viata cea imbuna-tatita si dupa Legea lui Dumnezeu, ii incredinta pe ei despre Mesia, Care venise acum in lume si la Care ii si trimitea pe dansii, precum se povesteste in Evanghelie. Ioan, auzind din inchisoare despre lucrurile lui Hristos, a trimis pe doi din ucenicii sai ca sa-l intrebe pe el: Tu esti Cel ce va sa fie, sau sa asteptam pe altul? Nu doar ca nestiind de El, a trimis ca sa-l intrebe, caci cum nu-L stia pe Acela pe Care el L-a botezat? Cum nu stia el pe Sfantul Duh pe Care L-a vazut pogorandu-se peste Iisus si a auzit glasul Tatalui marturisindu-i, si el insusi i-a marturisit, aratandu-l cu degetul si zicand: Iata mielul lui Dumnezeu… Ci ca ucenicii lui sa vada minunile cele preaslavite pe care le facea Domnul Hristos si sa se incredinteze despre El, ca Acela este Cel ce a venit ca sa mantuiasca neamul omenesc.

Dupa aceea a sosit ziua in care Irod se obisnuise a savarsi ziua nasterii sale. El a adunat pe boierii sai, pe voievozi, pe cei mai mari si pe toate capeteniile Galileei, si le-a facut un ospat mare. La acest ospat, fiica Irodiadei, jucand si placand lui Irod si celor ce sedeau cu dansul, a cerut de la dansul – dupa povata maicii sale cea rea, – capul Sfantului Ioan Botezatorul. Deci, ea a cistigat ce a cerut, caci Irod se jurase ei sa-i dea orice va cere, chiar si jumatate din imparatie. Ticalosul, nevrand sa-si calce juramantul, nici sa mahneasca pe jucatoare si pe nelegiuita ei mama, a lepadat frica prin care se temea sa ucida pe Ioan, si, uitand sfintenia aceluia, s-a umplut de indrazneala spre varsarea sangelui cel nevinovat; si, trimitind indata pe calau in temnita, a poruncit sa-i taie capul lui Ioan si sa-l aduca pe tipsie.

Astfel Mergatorul Inaintea lui Hristos a fost taiat in temnita, noaptea tarziu, pentru mustrarea faradelegii lui Irod cu Irodiada. Sfantul Evanghelist Marcu povesteste ca acel ospat urat s-a numit cina. Ca zice: A facut cina boierilor sai, care s-a prelungit pana noaptea tarziu, si dupa ce s-au imbatat si s-au desfatat destul prin jucarea fetei celei fara de rusine, atunci s-a savarsit acea nedreapta ucidere. Deci, aducandu-se pe tipsie capul Sfantului Ioan in mijlocul acelui ospat, picurand inca sangele – precum spun unii -, acel cap a grait aceleasi cuvinte mustratoare: Nu ti se cade sa ai de sotie pe femeia lui Filip, fratele tau! O, ce frica s-a facut atunci celor ce erau de fata la ospatul acela, cand au vazut capul de om, aducan-du-se pe tipsie ca o mancare si, curgand sangele, ca misca inca buzele si graieste cuvinte!

Jucatoarea, luindu-l in maini, fara temere l-a dus la maica-sa. Irodiada, luindu-l, intepa cu acul limba care mustra faradelegea lor. Si, batjocorindu-l din destul, nu l-a dat sa-l ingroape impreuna cu trupul, pentru ca se temea sa nu invieze cand se va lipi capul de trup, si sa nu-i certe din nou. Deci, ucenicii lui, luind in noaptea aceea trupul cel scos din temnita, l-au ingropat in Sevastia; iar capul l-a ingropat Irodiada in curtea sa, in pamant adanc, la un loc ascuns si necinstit. Iar cum a fost luat de acolo, s-a scris pe 24 februarie, cand se praznuieste aflarea cinstitului lui cap.

Dupa uciderea Sfantului Ioan Inaintemergatorul, acel ticalos Irod a facut o alta rautate si mai mare, pentru ca a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, in vremea patimirii Sale cea de buna voie pentru noi, precum graieste de aceasta Evanghelistul Luca. Irod, cu ostasii sai, ocarand si batjocorind pe Iisus, L-a imbracat in haina luminoasa si L-a intors la Pilat.

Dupa acestea n-a zabovit izbandirea lui Dumnezeu asupra ucigasului de prooroc si a batjocoritorului lui Hristos; pentru ca pe de o parte sangele lui Ioan striga catre Dumnezeu asupra lui – precum de demult al lui Abel asupra lui Cain -, iar pe de alta, pe linga alte faradelegi, si batjocora facuta de dansul Domnului, tragea asupra lui vrednica pedeapsa de la Dumnezeu, dreptul Judecator.

Deci, nu dupa multa vreme, s-a lipsit de imparatie si de viata cu Irodiada si cu jucatoarea, pentru ca Areta, imparatul Arabiei, voind sa-si razbune pentru necinstea si batjocura care s-a facut fiicei lui, a adunat putere de oaste si s-a dus asupra lui Irod. Asemenea si Irod, adunandu-si puterea sa, a iesit impotriva lui Areta. Deci, fiind razboi tare din amandoua partile, ostasii arabilor au biruit pe ai lui Irod, si i-a biruit cu taiere mare, cazand toata puterea lui Irod, abia scapand numai el singur. Dupa aceea a fost lipsit de Cezarul Romei, de stapanirea tetrarhiei sale si de toate bogatiile. El a fost trimis in surghiun impreuna cu desfranata si cu fiica ei, mai intai in Lugdunum, cetatea Galiei, apoi de acolo a fost dus la Ilard, cetatea Spaniei.

Acolo s-a sfarsit in strimtoare si in rea patimire, vazand mai intai moartea jucatoarei sale fiice care a pierit in acest chip: fiind vreme de iarna, ea a voit sa treaca raul, care se numea Sicoris, pentru o trebuinta oarecare si, mergand pe gheata, s-a rupt gheata sub dansa si s-a afundat pana la grumaz. Dar prin dumnezeiasca razbunare, gheata i-a strans grumazul foarte tare, incat atarna cu trupul in apa, iar capul il avea pe gheata. Ea a stat asa spanzurata, pana ce gheata cea ascutita i-a taiat grumazul. Deci, apa ducand pe sub gheata starvul ei cel necurat, nu s-a aflat; iar capul i-a fost adus lui Irod si Irodiadei, precum odata se adusese capul Mergatorului Inainte; dar nu taiat de sabie, ci de gheata. Asa a masurat judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, jucatoarei care a fost pricinuitoare taierii cinstitului cap al Sfantului Ioan.

Dupa aceasta si acel nelegiuit ucigas Irod cu spurcata Irodiada, au pierit cu zgomot; caci se povesteste despre dansii ca i-au inghitit pamantul de vii. Sfantul Ioan, precum in viata sa, tot asa si dupa sfarsit, a fost mergator inaintea lui Hristos, pentru ca, apucand inainte de pogorirea in iad, a binevestit celor ce erau acolo pe Dumnezeu, cel ce S-a aratat in trup si a veselit pe sfintii stramosi, cu care, dupa stricarea iadului, scotindu-se de acolo, dupa invierea lui Hristos, s-a invrednicit de multe cununi in cereasca Imparatie; ca un feciorelnic, ca un vietuitor in pustie, ca un invatator si propovaduitor, ca un prooroc, ca un Mergator Inainte, ca un botezator si ca un mucenic. Cu ale carui sfinte rugaciuni, sa ne povatuiasca si pe noi la calea adevaratei pocainte si sa ne invredniceasca Imparatiei ceresti, Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, Caruia se cuvine slava impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in veci. Amin.

Taierea Capului – Traditii si obiceiuri romanesti

In aceasta luna in ziua a douazeci si noua, pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc Inainte-mergator si Botezator Ioan.
Acest sfant a fost marturisit de Hristos ca este mai presus decat toti cei nascuti din femeie si mai mult decat proorocii. Acesta este cel care mai inainte a saltat in pantecele maicii sale si a propovaduit pe Hristos si celor de pe pamant si celor din iad. A fost fecior lui Zaharia arhiereul si al Elisabetei, nascut fiind din fagaduinta lui Gavriil; i s-a taiat cinstitul cap de Irod Antipa, pentru impreunarea fara de lege cu Irodiada. Acesta care din pantece era imbracat cu sfintenie si avea in sine salasluita curatia, a iubit intelepciunea, nu s-a ingrijit de hrana, ci, departat de toata amestecatura si vorba omeneasca, a locuit in pustie ca in cer. A petrecut cu fiarele, acoperit cu par de camila si incins cu brau de curea; si hrana lui era ca a pasarilor. Pururea cugeta in Legea lui Dumnezeu si toate cele de jos mai mici le socotea decat paza Legii dumnezeiesti. El a trecut peste hotarele firii, si a botezat pe Hristos cel neintinat si mai presus decat toata firea.
Dar Irod, cel lipsit de minte si neastamparat, biruitor fiind peste a patra parte de Iudeea, si-a luat lui femeie pe sotia fratelui sau Filip. Pentru aceasta pornindu-se Proorocul din dumnezeiasca ravna si intemeindu-se cu armele adevarului, a zis catre tiranul: „Nu-ti este iertat a tine pe femeia lui Filip fratele tau”. Din cauza aceasta a pornit impotriva sa pe acea femeie turbata si pe indragitorul sau, care l-a bagat legat in temnita. Deci facandu-se veselie pentru ziua nasterii lui Irod, si pornind bautura multa si impletita cu dragoste desfranata spre nebunie si tulburare pe mai-marele ospatului, a venit si fata Irodiadei si a jucat inaintea imparatului. Iar ca plata pentru necinstitul ei joc i s-a dat, vai! moartea Proorocului. Si numaidecat a fost adus capul Proorocului pe tipsie si l-a dat acelei necurate si mult desfranatei femei, inca sangele curgand. Si s-au facut acesteia in cetatea Sevastiei ce este departe de Ierusalim cale de o zi, unde si case imparatesti a facut al IV-lea biruitor ce a domnit dupa acesta, si s-a facut ospatul cel ucigator de prooroc, acolo acoperindu-se proorocescul si sfantul acel trup, de ucenicii lui s-a ascuns.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Teodora, cea din Tesalonic, care era cu neamul din Egina.

Ce se spune in popor despre aceasta zi:
• Sf. Ioan de Toamna (Sf. Ioan cap taiat) aduce cu sine o seama de interdictii asupra taiatului fructelor si legumelor ce au forma rotunda, sau alimentelor ce amintesc de sangele varsat.
• Crucea mica este rea de friguri, caci atunci de regula incep frigurile a prinde pe oameni
• “Sf. Ion taie capul pe curechi”; “Irod i-a taiat capul pe curechi”. De aceea se posteste, nu se mananca poama rosie si curechi ros, nici fiertura. Unii mananca numai struguri sau ajuneaza. Nu se mananca din blid sau tipsie. Oamenii impart mere, pere, castraveti.
• In aceasta zi nu se taie nimic cu cutitul, ci totul se rupe cu mana; nu se mananca varza, caci Sfantului Ioan de sapte ori i-au taiat capul pe varza si iar a inviat. Nu e bines a se manance fructe rotunde, care seamana cu un cap (mere, pere, nuci, capatani de usturoi) sau cu o cruce (nuci, pepene), nu se bea vin rosu, nu se mananca fructe sau legume rosii.
• Sf. Ioan era un tanar sarac, cuminte si foarte frumos, si tocmai pentru aceasta frumusete o femeie bogata isi puse ochii pe dansul. Intr-o zi se intalneste si-i spune chiar ca peste noapte il va astepta la dansa acasa. Sa vina dar, ca va fi bine de el, sa vina, ca, de nu va veni, vai si amar va fi de capul lui. Sf. Ioan care stia din ce pricina il paste acest greu pacat, se intrista adanc si se ruga lui Dumnezeu sa-i ia ceea ce-i casuneaza atata scarba – frumusetea cea ademenitoare – si sa-l faca urat. In acest chip socotea el ca femeia aceea isi va intoarce fata si gandurile cele rele de la dansul. Dumnezeu se milostivi de fecior si-l invata, se zice, ca sa scoata cutitul si sa-si taie capul. Sf. Ioan facu intocmai in aceasta zi de toamna si in locul capului sau se pomeni cu un cap de oaie. Astfel a plecat spre casa femeii care il chemase. Cand aceasta l-a vazut, s-a cutremurat de spaima si cu ocari l-a dat afara. In acest chip Sf. Ioan a fost scutit de pacat. Frumosul lui cap a fost aflat tocmai mai tarziu, la 25 mai, cand biserica porunceste si poporul serbeaza chiar Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Secretară concediată că a făcut sex în sala de tribunal

O angajată la un tribunal din Marea Britanie şi-a pierdut locul de muncă pentru că a fost prinsă „hârjonindu-se” cu unul dintre paznici chiar în sala de judecată.

Pentru Jodie Fankcom, în vârstă de 28 de ani, nu este prima oară când se ascunde în acea încăpere cu iubitul ei, gardianul Nick Caffrey, după ce cazurile de peste zi erau rezolvate. Cei doi au fost prinşi de un alt angajat al tribunalului, care se întorsese să aducă nişte dosare.

„M-au dezgustat. Au făcut sex chiar în sala de judecată!”, a declarat colegul care a intrat peste ei.

Femeia a fost concediată miercuri, imediat după ce i-a fost audiat cazul, chiar în sala de tribunal în care a fost prinsă cu paznicul. Ea a pledat vinovată, dar Nick Caffrey, în vârstă de 30 de ani, nu a recunoscut nimic.

Bărbatul nu şi-a pierdut locul de muncă, pentru că nu era un angajat direct al tribunalului, ci el semnase contract cu o firmă de pază. Însă, el a fost mutat într-o altă clădire.

Topul celor mai scumpe 10 maşini de epocă vândute vreodată într-o licitaţie publică

Istoria unei maşini se întrepătrunde cu istoria celor care au condus-o, într-atât de mult, încât nu mai ştii cine sau ce a împrumutat mai mult de la celălalt. Biografia unei maşini de epocă înseamnă în primul rând istoria celor care au avut-o, cu intermitenţe. Iar valoarea ei e dată de măsura în care a schimbat viaţa posesorilor ei, şi de urmele lăsate nu pe asfalt, ci prin cursa aceasta contratimp numită viaţă.

Prima poziţie din clasament este adjudecată de un Ferrari 250 GTO, cea mai scumpă maşină de epocă, vândută vreodată într-o licitaţie publică.
Unul dintre cele doar 40 de exemplare din acest model a fost cumpărat cu 28,5 milioane de dolari, de un om de afaceri britanic, în 2008.
Modelul a apărut pe piaţă în 1962 şi dispune de un motor de 3 litri, cu 12 cilindri în V, care dezvoltă 302 cai putere şi atinge o viteză maximă de 283 kilometri pe oră.

Mercedes W196, model câştigător, lansat înainte de timpul său

Modelul a fost lansat la Marele Premiu al Franţei din Reims, în 1954, şi a fost condus de pilotul argentinian Juan Manuel Fangio, care a câştigat campionatul mondial din acel an şi pe cel din sezonul următor. Tot la la Marele Premiu al Franţei din ’54, Karl Kling conduce revoluţionarul autovehicul aerodinamic W196, şi se clasează pe prima poziţie în clasament.
Piesa de colecţie a fost vândută pentru 24 de milioane de dolari, unui om de afaceri francez în anii ’90.

Ferrari 250 Testa Rossa, a treia poziţie în topul celor mai scumpe maşini de colecţie

Dacă vrei o maşină de colecţie din ’57, condusă de Piero Drogo, atunci trebuie să negociezi cu noul proprietar al acestui Ferrari 250 TR, şi desigur, să fii dispus să dai cel puţin 12 milioane de dolari pentru ea.
Cu doar 22 de exemplare din acest model, piesa vândută pentru mai bine de 12 milioane de dolari (9 milioane de euro), în cadrul unei licitaţii organizate de Casele RM Auctions si Sotheby’s, în februarie 2009, a câştigat 10 din cele 19 curse de raliu la care a participat între 1958 şi 1961.
La volanul ei, Drogo a participat la competiţia de 1.000 de kilometri de la Buenos Aires, din 1958. Drogo a vândut maşina lui Alan Connell, care a participat cu ea la nouă raliuri, unde s-a clasat invariabil pe primele poziţii.

Ferrari 250 GT California Spyder, un sertar din istoria unui star american

Maşina de colecţie a fost vândută pentru 10,8 milioane de dolari, în cadrul licitaţiei organizate de Sotheby’s, în mai 2008. Piesa a aparţinut timp de 25 de ani actorului american James Coburn.

Ferrari 330 TRI/LM, în colecţia unui proprietar anonim

Modelul a apărut pe piaţă în 1962, şi e o versiune updatată a modelului Testa Rosa, din anii’50. Câştigătoarul cursei de la Le Mans din 1962, modelul 0808 a fost adjudecat pentru 9,3 milioane de dolari, în urma unei licitaţii din 20 mai 2007, organizate de Casa RM Auctions, în Maranello, Italia.

Bugatti Royale 41, nu doar ostentativ. Ci şi obscen de scump

Doar şase maşini din acest model de lux au fost construite în 1931. Şi fiecare a valorat atunci 42,000 de dolari. E cu siguranţă o maşină impunătoare. Cântăreşte 3,5 tone. Şi a fost vândută pentru 8,7 milioane de dolari, în cadrul unei licitaţii organizate de Casa Christie’s, în 1987.

Shelby Cobra Daytona Coupe, cea mai scumpă maşină americană vândută într-o licitaţie publică

Modelul CSX2601 a fost adjudecat pentru preţul record de 7,2 milioane de dolari, în cadrul unei licitaţii a Casei Mecum, din Monterey, în urma cu mai puţin de două săptămâni.
Şase exemplare fabricate în 1965. Construite de Carroll Shelby pentru a concura în campionatul FIA GT, aceste modele au avut o caroserie experimentală, ce le-a oferit o aerodinamică mai bună care permite atingerea unei viteze maxime cu 40 de kilometri pe oră mai mari.

Următoarea poziţie din top este adjudecată de modelul Alfa Romeo Tip B, dar probabil că denumirile sale informale P3 sau Monoposto vă sunt mai familiare.
Modelul a fost fabricat pentru Grand Prix-ul de Formula 1, din 1932, şi a fost singurul şi primul vehicul monopost din competiţie. Sezonul din ’32 a fost dominat de Alfa Romeo B, care a câştigat cinci curse importante. Maşina are un motor de 2.6 litri cu 8 cilindri.
Doar şase astfel de maşini au fost construite. Dintre ele, una a fost vândută cu 5,6 milioane de dolari.

Shelby Cobra Daytona Coupe, primul autovehicul american care a învins maşinile Ferrari într-o competiţie deşfăşurată în Europa

Modelul CXS2287 a aparţinut o vreme şi producătorului de muzică rock Phil Spector. În 2001 a fost achiziţionat de doctorul Frederick Simeone, cu 4,4 milioane de dolari.

Bugatti 57S Atlante, testamentul unui colecţionar

Piesa de colecţie a fost găsită în garajul doctorului Harold Carr, însă povestea ei nu începe aici. Earl Howe, primul preşedinte al British Racing Drivers’ Club a cumpărat maşina de colecţie în 1937, la o lună după ce a ieşit pe piaţă. Aventura lor a durat 8 ani, apoi Howe a vândut-o lui JP Tingay. Dar abia în ’55 maşina a ajuns în proprietatea doctorului Carr, din Newcastle. După moartea sa a fost vândută pentru 4,5 milioane de dolari, în cadrul licitaţiei Bonhams Retromobile, de la începutul lui 2009.

Modelul Rolls-Royce Silver Ghost 1907, cumpărat de o persoană fizică din SUA pentru o sumă semnificativ mai mică decât valoarea sa reală, a fost recondiţionat, devenind cel mai scump autoturism de colecţie din toate timpurile. În 2005 valoarea de asigurare se ridica la 35 de milioane de dolari. Întrucât proprietarul nu intenţionează să vândă piesa de colecţie, modelul nu se regăseşte în clasamentul realizat de MONEY.ro.

Unul dintre cei mai cunoscuţi colecţionari de maşini din România este omul de afaceri Ion Ţiriac, a cărui colecţie se ridică la 50 de milioane de euro. Printre cele mai valoroase exemplare deţinute de Ţiriac se numără un Ford Mustang GT Mach 1, trei modele Mercedes, un Jaguar XJ220, un Lamborghini Diablo, şi un un Chevrolet Corvette.

Top: Cele mai mari salarii la stat

Oficiul Registrul National al Informatiilor Secrete (ORNIS) si Ministerul Afacerilor Externe (MAE) sunt institutiile de stat care au in grila cele mai mari salarii, de 15.130 lei, respectiv 14.615 lei, potrivit unui document transmis sindicatelor de Ministerul Finantelor Publice (MFP).

In document se precizeaza ca „unele functii la Ministerul Afacerilor Externe sunt prevazute cu salarii in valuta, exprimate in lei, fara a avea un corespondent cu functiile utilizate in tara”. De asemenea, functiile de conducere nu includ indemnizatii de conducere, iar sporurile nu sunt introduse in salariu, arata NewsIn.

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) se afla pe pozitia a treia in clasamentul institutiilor bugetare dupa valoarea celui mai ridicat salariu acordat, de 11.733 lei. Pe locul patru dupa salariul maxim anuntat in grila este Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri, cu 11.665 lei, urmat de Curtea Constitutionala, unde salariul maxim este de 11.350 lei.

Presedintele Romaniei are un salariu de 9.555 lei, la Camera Deputatilor, Senatul Romaniei, Cancelaria Primului-Ministru si Consiliul Concurentei, cel mai mare salariu acordat este de 8.817 lei, in timp ce la Ministerul Turismului, salariul maxim este de 8.563 lei.

Cel mai mare castig salarial la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) este 7.643 lei, identic celui salariului maxim acordat la Academia Romana.

Agentia Nationala de Integritate (ANI) are in grila un salariu maxim de 4.863 lei, la Serviciul de Paza si Protectie (SPP), salariul maxim este de 2.325 lei, iar la Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS), acesta este de 2.160 lei.

Potrivit aceluiasi document, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii acorda un salariu maxim de numai 1.650 lei.

Zece institutii bugetare au in grila salarii minime sub 600 lei

Salariul minim acordat in zece institutii bugetare se afla sub nivelul salariului minim stabilit la nivel national, de 600 lei. Este vorba de Ministerul Apararii Nationale – unde salariul minim este de 536 lei, Cancelaria Primului-Ministru, Ministerul Sanatatii, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si Ministerul Transporturilor si Infrastructurii – au in grila un salariu minim de 563 lei, Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National – salariul minim este de 578 lei, Ministerul Educatiei – 590 lei, Ministerul Turismului – 595 lei, Academia Romana si Ministerul Tineretului si Sporturilor – 599 lei.

In schimb, cel mai mare salariu minim se afla in grila Avocatului Poporului, de 3.028 lei, insa institutia are doar sase posturi.

*9am

10 tratamente rapide cu uleiuri esenţiale

Substanţele volatile ale plantelor medicinale au proprietăţi vindecătoare.Utilizate la fabricarea celor mai scumpe parfumuri, uleiurile esenţiale pot fi folosite şi pentru tratarea numeroaselor afecţiuni. Mica enciclopedie “Totul despre aromaterapie” de Gill Farrer-Halls prezintă cele mai la îndemână soluţii pentru rezolvarea micilor probleme de sănătate cu ajutorul substanţelor volatile extrase din plante medicinale. Încearcă şi tu remediile propuse de specialistul englez în aromaterapie şi vei vedea rezultate sigure.1. Ten încărcat

Băile de abur cu uleiuri esenţiale curăţă porii tenului în profunzime şi stimulează eliminarea toxinelor din straturile pielii. Ai nevoie doar de un vas cu apă fiartă, de un prosop şi de 10-15 picături dintr-o esenţă care ţi se potriveşte. Pentru tenul normal, se recomandă uleiul de levănţică, pentru cel uscat, cel de muşeţel, iar pentru cel gras sau mixt, cel de albăstrele.

2. Dureri de dinţi

Pune o picătură de ulei esenţial de cuişoare pe o bucăţică de vată şi aplic-o pe măseaua dureroasă sau pe locul unde ţi-a căzut o plombă. Cuişoarele au proprietăţi analgezice şi dezinfectante, prevenind infecţia dentară.

3. Tensiune nervoasă

Atunci când te simţi copleşită de nervozitate şi stres, apelează la uleiurile esenţiale de trandafir, de iasomie sau de levănţică. Inspiră esenţa acestora, vaporizează parfumul lor în camera în care te afli sau umple un bol cu apă şi adaugă câteva picături de ulei volatil. Pentru un efect de relaxare totală, poţi folosi chiar petale proaspete de trandafir.

4. Laringită şi faringită

Cel mai bun tratament pentru ambele tulburări este inhalaţia cu abur efectuată de până la cinci ori pe zi, cu ulei de cimbrişor, de santal sau de levănţică. În plus, între reprizele de inhalaţii, fă gargară cu două picături de ulei de cimbrişor, diluate într-o ceaşcă de apă caldă.

5. Durere de cap

Pregăteşte o compresă rece, cu ulei de levănţică şi mentă. Aplic-o pe frunte şi întinde-te pe pat, într-o încăpere întunecoasă. Păstrează compresa până când simţi că ţi-a dispărut durerea. Alt remediu constă în masarea cefei cu ulei esenţial de maghiran. Acesta are capacitatea de a încălzi şi de a relaxa zona respectivă.

6. Herpes

La primul semn de apariţie a herpesului, foloseşte un amestec de câte două picături de ulei de bergamotă, plus câte o picătură de ulei de eucalipt şi arbore de ceai, diluate în 5 ml de vodcă. Tamponează herpesul cu această mixtură, până când dispare.

7. Astm

Atunci când ai o criză de astm, aşază-te într-un loc liniştit şi miroase ulei de tămâie, de bergamotă sau de muşeţel roman. Inspiră esenţele direct din flacon sau de pe o batistă pe care ai picurat câţiva stropi. Pentru acelaşi efect terapeutic, uleiurile esenţiale pot fi vaporizate într-o încăpere bine aerisită în prealabil.

8. Arsuri

Tratarea arsurilor este una din rarele situaţii în care un ulei esenţial – cel de levănţică – este aplicat pe piele nediluat. Această plantă reduce durerea, accelerează vindecarea şi previne apariţia veziculelor.

9. Tăieturi şi julituri

După curăţarea zonei, se adaugă 5-6 picături de ulei esenţial de arbore de ceai sau de lămâie într-un vas cu apă caldă. Cu ajutorul unui tampon înmuiat în acest amestec, se tamponează cu grijă rana. După ce aceasta e dezinfectată în acest fel, se picură puţin ulei de levănţică pe un pansament şi se bandajează bine zona lezată.

10. Înţepături de insecte

În cazul înţepăturilor de albine sau de viespi, aplică în mod repetat comprese reci cu ulei de hamamelis şi levănţică, pentru atenuarea durerii. Pune direct pe rană două picături de untdelemn de arbore de ceai, repetând operaţiunea de câte ori e necesar. Pentru rănile provocate de ţânţari, se foloseşte ulei de levănţică.

S-a născut cu două vagine

Britanica Lauren Williams avea cicluri menstruale care durau până la 21 de zile, iar actul sexual i se părea o corvoadă. Astfel, şi-a dat seama că ceva este în neregulă cu ea. După mai multe vizite la medici, care îi puneau diagnostice greşite, şi după fel de fel de tratamente, la vârsta de 24 de ani, tânăra a descoperit cu uimire că suferă de o afecţiune foarte rară: s-a născut cu două vagine, două utere şi două coluri uterine.În urma şocantului diagnostic, Lauren Williams (28 de ani) a fost de acord să fie supusă unei complicate operaţii ce presupunea tăierea peretelui care separa cele două vagine şi crearea unuia singur.

Operaţia i-a schimbat viaţa Deşi britanica era speriată că va avea un vagin uriaş, medicii au liniştit-o, spunându-i că va fi unul normal, pentru că cele două pe care le avea erau pe jumătatea unuia normal.

După ce cicatricele operaţiei s-au vindecat, Lauren Williams a fost în culmea fericirii, pentru că a reuşit, pentru prima dată în viaţă, să facă dragoste cu iubitul ei fără să simtă vreun disconfort.

Cu toate acestea, tânăra a rămas posesoarea a două utere.

Motiv pentru care, chiar dacă va rămâne însărcinată, trebuie să folosească în continuare metode contraceptive, altfel riscă să rămână gravidă concomitent şi în celălalt uter.

Tigarile vor ucide in 2010 sase milioane de persoane

Cel putin sase milioane de persoane vor muri anul viitor de cancer, boli de inima sau alte afectiuni aparute ca urmare a consumului de tutun, avertizeaza Asociatia Americana impotriva Cancerului

„Consumul de tutun duce la moartea unei persoane din zece. Numai anul acesta numarul celor care vor deceda din cauza fumatului se ridica la 5,5 milioane de persoane. Daca actuala tendinta de crestere a numarului de fumatori se mentine, in 2020 tutunul va face sapte milioane de victime”, releva un studiu al expertilor oncologi din cadrul World Lung Foundation din America, citat de Adevarul.

Alte statistici sumbre:
La fiecare opt secunde, un fumator moare din cauza a cel putin unei boli cauzate de acest viciu;
Cinci din 10 fumatori mor in urma bolilor cauzate de tutun, precum cancerul, care este pe primul loc, dar si infarctul miocardic, ateroscleroza sau accidentele vasculare cerebrale;
Doi din 10 fumatori se imbolnavesc de cancer (cancerul la plamani este pe primul loc, dar nu trebuie uitate cancerele cu localizare bucala, cancerele esofagiene, cancerele uterine;
Tutunul ucide pana la jumatate din fumatori;
Tutunul este responsabil de moartea a 250 de milioane de copii si adolescenti la nivel mondial;
100 de milioane de persoane au decedat in secolul XX, ca urmare a consumului de tutun, iar in conditiile in care nu se iau masuri urgente, secolul XXI va inregistra circa un miliard de decese cauzate de consumul de tigari;
Riscul de a dezvolta o forma incurabila de cancer la plamani este de 23 de ori mai mare in randul barbatilor care fumeaza, fata de nefumatori si de 13 ori mai mare in cazul fumatoarelor.

Fumatul dauneaza grav economiei mondiale

Anual, economia mondiala pierde circa 500 de miliarde de dolari, bani ce acopera costul serviciilor medicale pentru fumatorii care ajung pe patul de spital. Faptul ca fumatorii sunt mai putin productivi este un alt factor ce duce la scaderea productivitatii din punct de vedere economic.

In ultimele patru decenii, numarul fumatorilor s-a redus in tarile bogate, precum Statele Unite, Marea Britanie si Japonia, insa a crescut in tarile aflate in curs de dezvoltare. Cei mai mari producatori de tutun sunt China, Statele Unite, Rusia si Japonia.

*9am

Descoperirea partenerului perfect este un calcul matematic

O femeie matematician din Australia susţine că descoperirea partenerului perfect este rezultatul unui calcul matematic complex. Astfel, persoanele singure au şanse mai mari să-şi găsească marea dragoste după ce au avut relaţii cu minimum 12 potenţial parteneri.

Clio Cresswell, de la Universitatea din Sydney spune, în urma unei analize matematice complexe, că 75% dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta.

„Suntem atât de obişnuiţi să spunem «el este acela», dar avem o şansă de izbândă atât de mică, cu o rată a divorţurilor atât de mare în multe locuri. Dar, chiar şi aşa, într-o lume în care ne întâlnim cu atât de mulţi oameni, 12 este o cifră validă”, a declarat Clio Cresswell.

Potrivit calculului matematic al lui Cresswell, persoanele singure ar trebui să aibă cel puţin 12 relaţii romantice, care nu trebuie să includă neapărat contactul fizic, pentru a-şi îmbunătăţi considerabil şansele de a găsi partenerul perfect.

Cresswell, care este şi autoarea unei cărţi intitulate „Matematica şi Sexul”, spune că teoria sa îşi propune să facă mai raţional procesul de îndrăgostire.

Pogea: Crestem salariile bugetarilor pana in 2015, dar disponibilizam 326.000 de angajati

Numarul de angajati din sistemul bugetar ar putea scadea de la 1.394.000 in 2009 pana la 1.068.000 in 2015, iar salariile de la stat ar putea creste in medie cu 56% in urmatorii sase ani, potrivit variantei prezentate marti sindicatelor si patronatelor de ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea.

Astfel, potrivit acestui document, numarul angajatilor din sistemul bugetar ar putea scadea cu 150.000 anul viitor, pana la 1.244.000, iar salariile vor avea o crestere zero, mai arata datele prezentate marti sindicalistilor de reprezentantii Finantelor.

In continuare, numarul bugetarilor ar urma sa ajunga la 1.207.000 in 2011 si la 1.170.000 in 2012. Totodata, salariul minim pe economie ar urma sa creasca anul urmator la 705 lei si ar putea ajunge la 764 lei in 2011. Salariul minim ar putea ajunge la 845 lei in 2012, la 934 in 2013, la 1.016 lei in 2014 si la 1.100 in 2015, potrivit NewsIn.

Din datele prezentate de reprezentantii Finantelor reiese ca salariul minin pe economie nu mai este legat de coeficientul 1 din Legea unitara de salarizare in 2010.

Potrivit datelor prezentate de ministrul Finantelor, salariile vor creste abia in 2011, cu 8,3%, urmand ca in 2012 sa inregistreze o crestere substantiala, de 10,7%.

In 2013 este estimata o crestere de 10,5%, iar in 2014 de 8,8%. Peste sase ani, in 2015, salariile din Romanie ar putea inregistra o crestere de 8,2%, mai arata datele privind impactul aplicarii Legii unitare de salarizare.

*9am

Deutsche Bank despre România: Vârf de 15‑20% pe credite neperformante în 2010

Estimarea pesimistă a gigantului german, care mizează pe un curs de 4 lei/euro la sfârşitul lui 2009 şi concurează pentru intermedierea emisiunii de eurobonduri ce va fi lansată de statul român în septembrie, este susţinută de analiştii independenţi, dar nu şi de bancheri.

“În România şi în Bulgaria, creşterea Produsului Intern Brut şi a soldului creditelor a început să frâneze semnificativ la începutul acestui an. Prin urmare, creşterea creditelor neperformante nu a fost încă atât de puternică. Ne aşteptăm la o deteriorare a calităţii activelor în următoarele 12 luni şi la o rată de credite neperformante de 15-20%, dacă se iau în considerare următorii factori – ponderea mare a împrumuturilor de consum în totalul finanţărilor, de 40-50%, gradul mare de îndatorare, de 30% din venitul lunar, şi severitatea contracţiei economice”, se arată în analiza băncii germane.

“Estimarea Deutsche Bank este una de bun-simţ, dacă ne gândim la modul în care s-au acordat creditele în România. Sper doar să nu depăşim acest 15-20%. Criza a început de ceva timp, şi în sistemul bancar românesc nu au apărut schimbări majore la nivelul ratei de credite neperformante. Atât timp cât vom trăi cu o iluzie în ceea ce priveşte acest indicator, băncile nu vor relua creditarea”, a arătat Matei Păun, managing partner BAC România. Acesta consideră că problema principală a băncilor o reprezintă creditele acordate companiilor, care au valori foarte mari. “Singura speranţă este că băncile vor trage linie şi vor începe să execute din datorii şi din proprietăţile gajate”, spune Matei Păun.

Matei Păun spune că odată ce băncile vor începe să vândă proprietățile gajate, se va crea lichiditate în piața imobiliară, chiar dacă prețurile vor ajunge destul de jos pe acest segment. “Dar măcar vom avea o bază de pornire. Băncile nu au făcut nimic în ultimul an pentru a remedia situaţia şi este momentul să înceapă să recunoască problemele pe care le au”, spune Păun. Potrivit acestuia, băncile locale nu s-au comportat normal în raport cu nivelul crizei. Preşedintele Consiliului de Administraţie al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Pascariu, spune însă că prognoza

Deutsche Bank este exagerată, dar consideră că vârful creditelor neperformante va fi atins anul viitor.

Economistul-şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru, spune că este posibil ca studiul Deutsche Bank să fi luat în calcul rata riscului de credit, adică expunere neajustată, aferentă creditelor şi dobânzilor clasificate în categoriile îndoielnic şi pierdere în total credite şi dobânzi clasificate, exclusiv elementele în afara bilanţului. “Acest indicator atinsese la finele lunii aprilie 10,5%, potrivit statisticilor Băncii Naţionale a României. Prin urmare, este posibil ca acesta să ajungă la 15%. Dacă însă ar fi luată în calcul ponderea întârzierilor la plată mai mari de 90 de zile în total credite, atunci România ar sta mult mai bine decât Ungaria, de exemplu, dar poate nu atât de bine precum Polonia şi Cehia”, a explicat Dumitru. Acesta consideră că, deşi creditele neperformante vor continua să crească, se va intra pe o tendinţă de plafonare a acestora.

“Trei factori au determinat creşterea creditelor neperformante – majorările de dobânzi, deprecierea cursului de schimb şi creşterea şomajului. Acum avem un curs care s-a stabilizat şi niveluri de dobânzi mai mici. Singurul element care va pune presiune în continuare este şomajul. De aceea, este posibil să vedem o plafonare a creditelor neperformante”, a subliniat Dumitru.

La finele lunii iunie, creditele în lei şi valută, acordate de băncile din România, aveau un sold de peste 199 mld. lei, în timp ce restanţele totalizau 5,5 mld. lei. Rata creditelor restante se ridica, potrivit statisticilor oficiale, la 4% pe segmentul finanţărilor în lei şi la 1,8% pe cel al împrumuturilor în valută. Per total, nivelul era de 2,76%. În ceea ce priveşte Instituţiile Financiare Nebancare (IFN), soldul finanţărilor acordate şi al angajamentelor asumate era, la aceeaşi dată, de 36,7 mld. lei. Potrivit datelor furnizate de banca centrală, creditele restante şi îndoielnice din portofoliile IFN totalizau 1,07 mld. lei, ceea ce reprezintă 2,91% din soldul de la finele lunii iunie. Există însă portofolii de credite neperformante care nu sunt cuprinse în aceste statistici oficiale, pentru că au fost vândute de către bănci fie companiilor de recuperare, fie către firme proprii.

Dragoş Cabat, preşedintele CFA România, crede că o rată a neperformantelor de 12-15% ar putea fi atinsă chiar la finele acestui an. “Cred că undeva în perioada noiembrie 2009-martie 2010 vom atinge un nivel de 12-15%, pe care l-am avansat chiar din toamna trecută. Piaţa creditelor a fost imatură în România, dacă ne gândim că soldul finanţărilor creştea permanent, iar neperformantele nu. În momentul în care creditarea a stagnat, ne confruntăm cu situaţia inversă”, a arătat Cabat. Analistul Aurelian Dochia consideră însă că cifrele avansate de Deutsche Bank sunt mult exagerate. Acesta este de părere că băncile din România vor atinge vârful creditelor neperformante la finele anului 2009, dar situaţia se va îmbunătăţi anul viitor, dacă economia îşi va reveni.

Prietenul de suflet face bine cuplului

În viața fiecăruia dintre noi, prietenia și iubirea apar în jurul vârstei de 5 ani. Cu prietenul cel mai bun te joci, îți împărtășești secretele, te sfătuiești. În schimb, cel care își place, speri doar să te privească și să îți surâdă.

Prietenia se traduce prin încredere și siguranță, în timp ce iubirea înseamnă imediat ”risc”. Pe tot parcursul vieții, persoana iubită și prietenul de suflet sunt figuri care ne însoțesc în tot ceea ce facem. Prezența lor ne dă siguranță, ne alină, ne ajută să depășim obstacole.

Deseori, după mult timp de intimitate, persoana iubită poate deveni și prietenul cel mai bun. Cel cu care te sfăuiești, faci proiecte, înfrunți toate greutățile vieții.

Dar în viața unei femei există unele lucruri pe care aceasta nu le spune partenerului de viață. Despre acestea, preferă să vorbească cu o prietenă, care o înțelege din punct de vedere intim și cu care poate împărtăși dubii, visuri, speranțe, secrete. Și bărbații au deseori o persoană căreia îi pot revela aspecte intime ale personaliotății, care îl ajută să evadeze din banalitate sau îi dă informații ori sfaturi. Viața prietenilor noștri este o perpetuă sursă de învățături. Din aceste motive, atunci când aceste persoane lipsesc din viața noastră, ne simțim incompleți.

Deseori,în cuplu nu se ține cont de importanța pe care o poate avea existența unui prieten de suflet pentru oricare dintre parteneri. Prietenii sunt uneori îndepărtați pentru a obține atenția exclusivă din partea celuilalt. Însă, în ciuda așteptărilor, această ”izolare” se întoarce ca un bumerang împotriva cuplului, deoarece niciunul nu poate da celuilalt ceea ce primea din partea prietenului. Câteodată este suficient chiar și un prieten necuvântător.

Studiu: femeile vor să slăbească oricum, dar nu cu mişcare

Studiu: femeile fac mai puţină mişcare decât bărbaţii

Femeile între 20 şi 30 de ani riscă mai mult să se îngraşe decât bărbaţii din aceeaşi categorie de vârstă.

Un studiu realizat de către Universitatea din Michigan a concluzionat că femeile fac mai puţin sport decât bărbaţii. Studiul a fost publicat în revista ¨American Journal of Public Health¨ şi a fost realizat de către profesoara Philippa Clarke. Aceasta a spus că în ziua de astăzi femeile fac mai puţin sport decât bărbaţii, preferând să folosească alte metode pentru a pierde din greutate. Astfel, majoritatea femeilor recurg la diete de înfometare sau la operaţii estetice pentru a obţine silueta dorită. Bărbaţii, pe de altă parte, preferă să slăbească într-un mod sănătos, majoritatea dintre aceştia considerând activitatea fizică este fundamentală pentru o siluetă frumoasă şi o stare bună a sănătăţii.

Studiul face referire în special la femeile şi bărbaţii cu vărstele între 20 şi 30 de ani. Potrivit doctoriţei Clarke, acesta este intervalul în care greutatea unei persoane se poate modifica radical şi în care riscul de a ajunge la obezitate este cel mai mare. Totodată, cei care nu sunt ajantajaţi din punct de vedere socio-economic prezintă un risc mai mare de îngrăşare.

Predica la duminica XI dupa Rusalii

Pilda datornicului nemilostiv – Predica la Duminica a XI-a dupa Rusalii(Pilda datornicului nemilostiv – Despre iertare si impacare)

Am recitit in seara aceasta (rostita in 4 martie 1984 ) din Sfanta Evanghelie cuprinzatoarea parabola a datornicului nemilostiv, care datora stapanului sau zece mii de talanti.

In bani de-ai nostri ar veni cam cinci milioane de lei. (Evaluare ce apartine Parintelui Sofian, dansul tinand cont de cursul leului de atunci.)

Stapanul sau l-a iertat. A fost destul ca sluga aceasta sa ceara o mica ingaduinta stapanului sau si acesta, cu bunatate negraita, i-a iertat toata datoria. Dar nu se uscasera bine lacrimile cu care ceruse omul indurare de la stapanul sau si intal­neste pe cale pe unul dintre maruntii lui datornici, care ii datora o suma foarte mica – o suta de dinari – o suta de lei. I-a pus mana in gat sa-l sugrume, strigandu-i cu rautate: „Plateste-mi ce esti dator” (Matei 18, 28). Lui i se iertasera definitiv milioane, iar el, pentru o suta de lei, este gata sa-si sugrume confratele.Cand auzim o asemenea istorie ne umplem de revolta fata de purtarea cu totul lipsita de omenie a celui caruia i s-a iertat atat de mult, iar el nu vrea sa ierte nimic. Dar sa nu ne grabim sa-l osandim prea mult pe acel om fara pic de omenie, pentru ca ne osandim pe noi insine. Caci si noi ne purtam la fel cu semenii nostri.

Istorioara din Sfanta Evanghelie este o parabola in care datornicul cu zece mii talanti poate fi oricare dintre noi – dator cu pacate multe fata de Dumnezeu, iar stapanul care iarta datoria este Dumnezeu. Cel dator cu o suta de dinari este oricare dintre semenii nostri. Datornicul hain, caruia i s-a iertat tot, iar el nu vrea sa ierte mica datorie a neputinciosului sau datornic, ne reprezinta pe fiecare dintre noi, carora Dumnezeu ne iarta tot, iar noi nu vrem sa iertam nici cea mai mica jignire din partea aproapelui nostru.

Prin aceasta parabola Mantuitorul largeste intelesul cuvintelor din rugaciunea Tatal nostru in care zicem: „…si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6, 12). Noi ne rugam zilnic cu aceasta rugaciune si rostim zilnic si aceasta a cincea cerere din Tatal nostru, dar nu stim in ce masura aceasta cerere „si ne iarta”, legata de afirmatia noastra „precum si noi iertam”, nu este mai degraba o osanda pe care noi insine ne-o cerem de la Dumnezeu, pentru ca noi ne purtam adeseori fata de semenii nostri ca datornicul neomenos din parabola: desi ni se iarta mult, noi nu iertam deloc sau foarte putin; in schimb cerem cu neobrazare sa fim iertati mereu, ca si cum Dumnezeu n-ar vedea si n-ar cunoaste fatarnicia si rautatea noastra.

Dar de ce suntem datori sa iertam?

Sfintii Parinti ne spun ca iertarea este fiica mai mare a dragostei. Cine nu poate sa ierte, acela nu poate sa iubeasca. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca sa putem iubi pe Dumnezeu, trebuie sa fim impacati cu semenii nostri. Deci, trebuie sa iertam, ca sa putem trai in buna intelegere si cu semenii si cu Dumnezeu, pentru ca noi, oamenii, nu putem trai izolati in societate. Avem nevoie unul de altul.

Asa cum fratii dintr-o familie, functionarii dintr-un birou sau muncitorii dintr-o sectie a unei fabrici au nevoie sa comunice unii cu altii, in diferite momente din viata lor, asa fiecare dintre noi avem nevoie sa comunicam cu celalalt, inchipuiti-va, insa, ca toti acestia, pe care i-am numit frati, functionari ori muncitori, ar fi certati intre ei, pentru ca din diferite motive si-ar fi spus cuvinte jignitoare unii altora sau cineva dintre ei ar fi semanat vrajba si ura. Fiind certati, toti tac. Muncesc cu ciuda. Se cearta in gand. Clocotesc de manie. Iar din cand in cand rabufnesc certuri, insulte, amenintari si chiar batai pana la sange si pana la crima. O asemenea viata este cumplit de apasatoare: o viata de chin, o viata de iad. Sunt familii in care sotii se urasc si nu vorbesc intre ei cu saptamanile. Sunt frati ori rude care au fost in bune relatii o vreme, iar apoi, din cauza unor intrigi sau a unor cuvinte jignitoare, s-au certat si, in loc sa se impace cat mai repede, au tacut si unii si altii si supararea si dusmania s-a adancit si s-a invechit si le vine foarte greu sa se mai impace.

Sunt vecini certati intre ei, care nu vorbesc unii cu altii zeci de ani, iar cand se intalnesc fara voia lor, nu stiu incotro sa se uite ca sa nu se vada unii pe altii. Ma intreb: asemenea oameni, care de obicei sunt crestini si au nevoie si de Dumnezeu, cum pot sa se roage si cum pot sa ceara iertare de la Dumnezeu, daca ei nu se pot ierta intre ei?

Omeneste vorbind, mai usor este sa te razbuni si sa lovesti, decat sa te stapanesti si sa ierti. Dar a te razbuna si a lovi dovedeste slabiciune si neputinta de a-ti stapani instinctele josnice ale firii omenesti.

A te stapani si a ierta este o dovada de marinimie fleteasca si o dovada ca in tine locuieste Duhul lui Dumnezeu Care este Duhul pacii. Cine se poate stapani la vreme, nu raspunde cu rau la rau si uita jignirea, a smuls din radacina orice urma de vrajba si rautate. Pentru ca cel iertat, in fond, se simte umilit si rusinat si nu mai indrazneste sa mai spuna cuvinte grele ori sa mai urasca. Sunt insa cazuri cand dintre doi impricinati deopotriva de vinovati unul fata de altul, la un moment dat unul se umileste si cere iertare celuilalt, insa acela nici nu vrea sa auda de iertare.

Ce se poate face intr-o asemenea imprejurare? In loc sa raspund direct, am sa va citesc mai intai o intamplare petrecuta in vechime la o manastire din Egipt, intamplare pe care am copiat-o din cartea numita Pateric.

Iata ce se spune in aceasta carte: ca un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Adica erau certati unul cu altul, dar acel frate, vrand sa-si ceara iertare, s-a dus sa se impace cu dansul. Deci, batand el in usa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sa-i deschida si sa-l primeasca. Iar el, cand a vazut ca nu-i deschide, s-a mahnit si mai mult si, mergand la un batran, i-a spus ce a patit, cum s-a dus sa-si ceara iertare si sa se impace cu acel frate, care nu numai ca nu l-a primit ca sa stea de vorba cu el, dar nici usa nu i-a deschis. Iar batranul i-a zis: „Cauta, fiule, si-ti ia seama ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu nimic vinovat si nu i-ai facut nici un rau, ci el ti-a facut rau si numai el este vinovat. Si asa pe tine te indreptatesti, iar pe el il invinovatesti. Daca este asa, sa stii, frate, ca pentru aceea nu-i da lui Dumnezeu indemnare sa-ti deschida si sa te primeasca, pentru ca nu mergi la dansul cu adevar de pocainta, ci cu fatarnicie. Ci, mergi si pune in inima ta cum ca nu numai el a gresit, ci si tu esti vinovat, iar pe dansul, daca se poate, sa nu-l invinovatesti. Si asa Dumnezeu ii va da lui indemnare si umilinta si se va smeri si se va impaca cu tine.”

Auzind acestea, fratele s-a umilit in inima lui si, fagaduind ca va face dupa cuvantul batranului, s-a dus iarasi cu smerenie la acel frate care era suparat pe el, sa se roage sa-l ierte. Batand la usa chiliei, indata a auzit acela si i-a deschis lui si mai inainte de a se inchina el si a-si cere iertare, acela s-a inchinat lui cu smerenie, zicand: „iarta-ma, frate, ca te-am suparat pe tine”. Si asa, cu dragoste si din tot sufletul sarutandu-se unul cu altul, s-a facut mare bucurie intre dansii.

Prin aceasta istorisire simpla, suntem indemnati ca, daca cineva dintre noi are un asemenea dusman, care nu vrea sa-l ierte, sa faca asa cum a facut acel frate, care a urmat sfatul batranului. Adica, sa nu invinuim numai pe acela pe care il numim dusman, ci sa ne cautam si partea noastra de vina. Si, daca suntem cinstiti cu noi insine, ne vom aduce aminte ca si noi i-am facut vreun rau si noi l-am jignit sau l-am vorbit de rau catre altii, sau i-am pricinuit vreun necaz pe care noi l-am uitat, dar el il tine minte. Asa ne sfatuiesc si Parintii cei sfinti, ca in toate faptele noastre „sa ne smerim si noi, defaimandu-ne si ocarandu-ne pe noi insine si descoperind si vadind inaintea lui Dumnezeu pacatele noastre, nu ale fratelui nostru”. Facand asa vom dobandi o deosebita pace in noi insine. Si mai spun batranii ca daca cineva nu vrea sau nu poate sa ierte sau sa se impace cu semenul sau, unul ca acela va fi parasit de ajutorul si de darul lui Dumnezeu.

In legatura cu asemenea cazuri, am sa va citez in continuare un alt cuvant, chiar daca unora va este cunoscut. Se spune ca in vremea prigoanelor impotriva crestinilor, cand paganii chinuiau si omorau pe crestini pentru credinta lor in Hristos, atunci au prins si pe doi crestini, care aveau vrajba intre dansii, si i-au aruncat in temnita, urmand ca a doua zi sa-i scoata, sa-i chinuiasca si sa-i omoare.

Aflandu-se ei in temnita pentru aceeasi credinta in Hristos dar fiind certati mai de multa vreme unul cu altul, acum unul dintre ei, umilindu-se in inima lui, a zis celuilalt: „Frate, iata maine ne vor scoate la judecata lor si ne vor chinui si ne vor omori si vom merge catre Domnul. Pentru aceea, dar, vrajba si pizma ce a fost si este acum intre noi se cade sa o lasam, sa ne impacam si sa ne iertam unul pe altul acum, mai inainte de moartea noastra, ca, fiind curati, sa primim chinurile si moartea pentru credinta si dragostea noastra in Hristos si asa ne vom invrednici a lua cununile mucenicesti din mainile Mantuitorului nostru si vom fi primiti in ceata mucenicilor. Si, zicand acestea, s-a plecat inaintea lui, graind: „Iarta-ma, frate, ca sa fii iertat si tu de Dumnezeu”. Dar acela, fiind biruit de rautatea ascunsa in inima lui, n-a vrut nicidecum sa-l ierte.

Iar a doua zi, dupa ce s-a luminat de ziua, i-au scos pe amandoi din temnita sa-i chinuiasca si sa-i taie. Atunci, acela care n-a vrut sa se impace si sa ierte pe fratele sau, vazand ca vor sa-l taie, inspaimantandu-se, s-a lepadat de Hristos, iar pe fratele sau, crezand in numele Domnului, l-au taiat. Iar pe cel ce s-a lepadat de Hristos l-a intrebat calaul, zicand: „pentru ce ieri, cand ai fost batut si aruncat in temnita, nu te-ai lepadat de Hristos, ca sa nu te mai fi chinuit?” Si acela a raspuns: „cand am lasat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am impacat cu fratele meu, atunci si pe mine m-a lasat si m-a parasit ajutorul Lui si, ramanand gol de dansul, iata acum m-am lepadat de Hristos”.

Nu poate fi stare mai jalnica pentru un suflet omenesc decat aceasta: sa nu poti ierta pe fratele tau nici in cele mai grele clipe din viata ta.

Din nefericire, asemenea cazuri mai sunt si in zilele noastre, cand cineva, care s-a certat cu altul, vrea sa se impace, celalalt, in loc sa-l ajute si sa se poarte bland si delicat, isi hate joc de el si cu dispret ii intoarce spatele. In asemenea imprejurari trebuie sa ne cercetam constiinta si sa vedem daca nu cumva purtam si noi o mare parte de vina si este cazul sa biruim trufia din noi, sa ne smerim cu adevarat si sa facem asa curm a facut fratele din Pateric, dupa sfatul batranului.

Daca nu il imblanzim nici asa, sa ne straduim sa iertam din inima toate jignirile si nedreptatile pe care ni le-a pricinuit acela, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-l imblanzeasca, iar pe noi sa ne ajute sa-l putem ierta cu adevarat, asa cum a iertat Sfantul Arhidiacon Stefan pe cei care il ucideau cu pietre, rugandu-se pentru ei dupa exemplul Mantuitorului.

Iar ca regula de purtare fata de asemenea oameni ni se recomanda sa nu-i vorbim de rau catre nimeni, chiar daca ei ne barfesc, ci, dimpotriva, sa-i vorbim de bine, aratandu-le calitatile, pentru ca orice om are si calitati, nu numai defecte. Si, pe cat se poate, sa le facem bine, direct sau indirect, si mai ales sa ne rugam pentru ei, ca Dumnezeu sa-i lumineze, sa-i imblanzeasca si sa-i ajute sa-si dea seama ca si ei gresesc, intrucat si ei sunt oameni.

Purtandu-ne deci cu blandete, cu smerenie si bunatate neprefacuta cu toti cei din jurul nostru si pastrandu-ne cugetele curate de orice rautate si viclesug fata de dusmani si de toti semenii nostri, vom dobandi o pace deosebita in fiinta noastra launtrica, o pace cum numai Dumnezeu ne-o poate da, iar pe langa aceasta pace a inimii ne vom putea invrednici si de o adevarata iertare din partea lui Dumnezeu, atunci cand vom zice: „Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6, 12).

Inchei acest cuvant despre iertare cu indemnul Sfantului Apostol Pavel catre toti crestinii si deci catre fiecare dintre noi: „Fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos” (Efeseni 4, 32). Amin!

Sfantul Nicolae Velimirovici

Să ne amintim de 23 august 1944 !

23 August 1944 este cel mai controversat moment din istoria recentă a României. Soţii Ceauşescu au transformat sărbătoarea naţională în spectacol omagial. Sărbătoarea şi-a schimbat semnificaţia şi denumirea pe parcursul celor 45 de ani de comunism, în funcţie de interesele regimului.

„România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de razboi cu Marea Britanie şi Statele Unite“, spunea Regele Mihai I, în Proclamaţia pentru ţară rostită la radio, în seara de 23 August 1944.

Anunţul privind ruperea relaţiilor cu Germania şi încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite era făcut la câteva ore după ce prim-ministrul, mareşalul Ion Antonescu, fusese arestat la ordinul regelui.

Zi naţională

„Actul de la 23 August” rămâne cel mai controversat moment istoric al României. A fost numit puci, lovitură de stat, resurecţie şi revoluţie. Cei din extrema dreaptă l-au considerat ca pe o trădare din partea regelui, iar comuniştii au pretins că ei au fost principalii actori ai despărţirii de Germania. Cert este că evenimentul a dus la scurtarea războiului cu aproximativ şase luni. Din 1948, 23 August a devenit ziua naţională a României şi aşa va rămâne până în 1990, când va fi înlocuită cu ziua de 1 decembrie.

23 August este singura sărbătoarea pe care comuniştii au păstrat-o de la un capăt la altul al dictaturii. Istoricul Lucian Boia precizează: „Iniţial au existat trei sărbători principale de ordin naţional: 23 August – care va rămâne până la sfârşit, 7 noiembrie – adică marea revoluţie sovietică din octombrie, şi 1 mai – ziua internaţională a oamenilor muncii”.

Şi dacă sărbătoarea a rămas, hainele pe care le-a îmbrăcat pe parcursul timpului s-au schimbat în mod considerabil. Până în anii ’60, evenimentul de la 23 August 1944 era numit „ziua eliberării poporului de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică”. Istoricul Zoe Petre detaliază: „În anii ’50, factorul cel mai important era Armata Roşie eliberatoare. Aveam evocări şi poze cu soldaţii sovietici care mărşăluiau eroic şi binevoitor. Cei care fuseseră contemporani cu 23 August ştiau însă cât de «prietenoasă» era Armata Roşie”.

Ceauşescu s-a vrut revoluţionar

Potrivit istoricului Zoe Petre, modificarea radicală a sensului sărbătorii în anii ’60 s-a produs după alegerea lui Ceauşescu în fruntea PCR: „Două elemente au fost aici: dorinţa de a face din 23 August un eveniment românesc, cât mai puţin legat de Armata Roşie, şi dorinţa de a face verosimilă ideea de revoluţie”.

Nicolae Ceauşescu (stânga) întâmpină trupele sovietice la intrarea din Colentina, 30 august 1944 Fototeca online a comunismului

Şi aceasta pentru că „dacă era să credem că instaurarea comunismului şi evenimentele care au urmat erau procese interne, ele erau mai logic de explicat în termenii materialismului istoric”.

Şi cum „în capul stalinist al lui Ceauşescu, revoluţie fără insurecţie nu se putea”, iar în Bucureşti fuseseră „câteva focuri de armă, la 23 August”, aceasta a fost sărbătoarea aleasă de regim pentru a fi „travestită” într-un eveniment capital pentru legitimarea PCR.

Dar a fost mai mult de-atât, explică Zoe Petre: îmbrăcarea sărbătorii în costum naţional, revoluţionar, „avea avantajul de a-i permite lui Ceauşescu să joace un rol important. Putea şi el să intre în scenă”. În arhive s-au păstrat mai multe poze din acel august, în care Nicolae Ceauşescu întâmpină trupele sovietice.

Din anii ’70, sărbătorirea zilei naţionale devine din ce în ce mai „ceauşistă”, cum spune istoricul Zoe Petre, transformându-se în ample manifestări de omagiere a soţilor Ceauşescu. Înarmaţi cu steaguri, cartonaşe colorate şi pancarte cu lozinci, mii de oameni serbau ziua naţională în toate marile oraşe ale ţării.

Act eroic

Istoricul Zoe Petre spune că ziua de 23 August trebuie să rămână în istorie drept „un act de mare eroism”: „Regele se putea pomeni el închis în seiful în care a fost închis Antonescu. Dacă nu ne desprindeam de Germania, represaliile sovieticilor ar fi fost mult mai dure. Soarta de satelit al ruşilor am fi avut-o oricum”.

23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria României, devenind astfel ziua naţională pentru mai bine de 40 de ani.

Blamată de unii, analizată de alţii şi uitată de generaţiile mai tinere, 23 august a fost ziua naţională a României timp de 40 de ani, marcată cu serbări de stradă în toate oraşele, pioneri şi muncitori scoşi la defilare în uniforme strălucitoare, mereu zâmbitori, eşarfe fluturate şi cântece „patriotice şi revoluţionare“.

O zi controversată

Pentru cei care-şi amintesc de orele de stat în soare în aşteptarea oficialilor, precum şi de înghesuiala de apoi în drum spre casă, 23 august a rămas în memoria multora doar o sărbătoare propagandistă care proslăvea domnia comunistă, una dintre puţinele zile libere când lumea putea consuma mici şi bere la iarbă verde.

Dincolo de aceste excese, 23 august 1944 a însemnat ieşirea României din războiul contra Naţiunilor Unite şi intrarea în sfera de influenţă a URSS. La putere era înscăunat un guvern format de noua coaliţie Blocul Naţional Democratic, din care făceau parte ţărăniştii, liberalii, social-democraţii şi comuniştii. După eliberarea Transilvaniei, moment important în istoria Armatei Române, ajutată de soldaţii ruşi, totul părea că va reveni la normal.

2009, anul fără sărbătoare

În 1945 comuniştii deţineau deja puterea, iar momentul 23 august a căpătat noi conotaţii. 23 august 1944 a fost un eveniment rescris şi reinterpretat de conducerea partidului unic, trecând de la „marea cotitură istorică“ la „Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă“.

În plină democraţie şi criză economică, 23 august a venit şi ar putea trece neobservată de masa de oameni care au uitat semnificaţiile istorice, dar şi politice care au ridicat la rang suprem această zi. Dincolo de comemorările care vor avea loc, la 23 august 2009 nu vor sfârâi grătare, iar oamenii „muncii“ nu se vor grăbi spre defilările intrate în istorie. Indiferent de conotaţiile acestei zile, istoria nu trebuie uitată, fie ea bună ori rea.

Femeile iubesc mai mult banii decât sexul

Majoritatea femeilor preferă să fie sigure că vor căştiga o anumita sumă de bani decât că vor avea parte de o partidă de sex.

Un sondaj realizat de către portalul american AOL a relevat că femeile preferă să aibă mai mulţi bani decât mai multe raporturi sexuale. Astfel, au fost alese 5.300 de femei care au dat de înţeles că sexul frumos preferă, în aproximativ 80% dintre cazuri, banii siguri în locul partidelor de sex.

Majoritatea femeilor dintre cele 5.300 de intervievate a declarat că preferă să câştige mai mulţi bani pe săptămână în loc să facă mai mult sex. De exemplu majoritatea femeilor preferă să ştie sigur că la sfârşitul săptămânii au 50 de dolari în plus în buzunar decât să facă sex în săptămâna respectivă.

Lucrul cel mai ciudat este că femei din clase sociale diferite au aceleaşi preferinţe privind raportul bani-sex. Astfel, o barmaniţă de 25 de ani a declarat ca banii au mult mai multă prioritate decât sexul. Acelaş lucru l-a declarat şi o femeie casnică în vârstă de 39 de ani şi o studentă de în vârstă de 19 ani.

Sondajul a concluzionat că femeile sunt mult mai materialiste decât bărbaţii deoarece simt nevoia să se simtă în primul rând în siguranţă din punct de vedere material şi apoi satisfăcute din punct de vedere sexual.

Cel mai mare ajutor de șomaj din România: 1.700 de euro

Cu 7.078 de lei pe lună, adică aproape 1.700 de euro, timişoreanul Mircea Ionescu (53 de ani) este românul care primeşte cel mai mare ajutor de şomaj. Ionescu a fost directorul Romtelecom Timiş, de unde primea un salariu lunar de aproximativ 66.000 de lei, adică peste 15.000 de euro pe lună.

Însă compania l-a inclus în programul de restructurare, iar din aprilie, fostul director a început să primească ajutor de şomaj proporţional cu veniturile din ultimul an de activitate. Dacă nu îşi va găsi de lucru pe un post corespunzător studiilor şi pregătirii profesionale, Ionescu va primi ajutor de şomaj până în iulie 2010.

Contactat de Business Standard, cel mai bine plătit şomer din România a spus că este, deocamdată, în căutarea unui loc de muncă. “Dar este aproape imposibil. Pentru comunicaţii, piaţa este moartă. Aţi văzut că a plecat şi domnul Bedros (fostul director Alcatel România, companie localizată în Timişoara, şi care a părăsit firma după ce a condus-o timp de 18 ani – n. red.).”

Mircea Ionescu a lucrat timp de 27 de ani doar în Romtelecom. Spune că a avut anterior oferte de joburi, dar că le-a refuzat, pentru că “presupuneau încălcarea principiului loialităţii”. Timişoreanul menţionează că are propriile afaceri, companii la care este acţionar, şi că există oportunităţi enorme în criză. “De exemplu, o puşcărie privată. Da, asta aş vrea să fac”, a supralicitat fostul director. În schimb, pe angajaţii sau pe managerii care nu au destui bani pentru a intra în afaceri Ionescu îi sfătuieşte “să rămână pe locuri, pentru că răul vine abia din martie, după alegeri”.

Cazul lui Mircea Ionescu nu este singular, iar direcţiile de muncă mai au în evidenţe ajutoare de şomaj de ordinul a 4.000-5.000 de lei. Managerii sunt una dintre categoriile cele mai afectate de inflamarea şomajului, fenomen generat de intrarea economiei în recesiune.

Ponderea managerilor disponibilizaţi va ajunge la 20% din totalul persoanelor care vor fi concediate până la finele anului, companiile renunţă la acei manageri care au salarii mari şi nu obţin performanţe pe măsură, spun specialiştii HR. Perioada de timp necesară unui candidat pentru a-şi găsi de lucru la nivel managerial s-a triplat, crescând de la trei la nouă luni, în condiţiile în care pe piaţă sunt tot mai puţine poziţii de management disponibile.

„Tot mai multe firme profită de situaţia actuală pentru a-şi înlocui angajaţii, fie pe cei slabi, fie pe cei medii sau chiar pe cei buni cu unii şi mai buni. De regulă, fie înlocuiesc un angajat cu unul mai bun, dar care vine pe acelaşi salariu (pentru că au scăzut mult salariile de intrare), fie cu unul la fel de bun, dar care acceptă un salariu mai mic”, spune George Butunoiu, specialist în executive search.

Potrivit legislaţiei, persoanele care îşi pierd locul de muncă trebuie să se înscrie la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) din judeţul în care domiciliază, pentru a putea primi ajutorul de şomaj.

În cazul concedierilor colective, angajatorul are obligaţia de a notifica agenţia cu o lună înainte, viitorii şomeri fiind înregistraţi automat. Pe lângă indemnizaţia de şomaj, egală cu 75% din salariul minim – respectiv de 450 de lei, pentru anul în curs, foştii angajaţi mai primesc un procentaj din media veniturilor din ultimul an lucrat, cuprins între 3% şi 10%, în funcţie de vechime.

Perioada de acordare a indemnizaţiei depinde tot de numărul de ani lucraţi, variind între 9 şi 15 luni, în 2009, după ce Guvernul a prelungit cu trei luni această perioadă, din cauza crizei economice.

Pe toată perioada de acordare a indemnizaţiei, şomerul stă la dispoziţia AJOFM-ului şi are obligaţia ca, săptămânal, să consulte oferta de locuri de muncă vacante din zona respectivă în vederea angajării. Legea prevede că, în cazul în care o persoană refuză un loc de muncă vacant, pe măsura pregătirii sale profesionale, găsit prin intermediul agenţiei, ajutorul de şomaj se suspendă.

“Găsirea unui loc de muncă prin intermediul agenţiei, mai ales pentru persoanele care au ocupat funcţii importante, de conducere, este mai greoaie, dacă nu imposibilă. Sunt puţine poziţiile de manager pe care companiile le înregistrează la agenţia pentru ocupare, de aceea este extrem de greu ca, în această perioadă de criză, AJOFM-ul să-i poată oferi cuiva care a avut o astfel de poziţie o funcţie similară”, a spus pentru Business Standard fostul preşedinte al Agenţiei Municipale pentru Ocupare Bucureşti, Dumitru Pelican.

Şomerii înregistraţi la AJOFM urmează şi un curs de formare profesională, plătit din bugetul de asigurări sociale.

“Depinde foarte mult şi ce atitudine are şomerul pentru a-şi găsi un loc de muncă. Dacă este dispus să se reprofileze pe un alt domeniu, să fie activ pe piaţa muncii şi să accepte o slujbă pe o poziţie inferioară faţă de precedenta, îi va fi mai uşor”, a explicat Pelican. Potrivit legii, ajutorul de şomaj poate fi luat şi dacă beneficiarul are şi alte venituri, însă doar în cazul în care acestea sunt mai mici decât ajutorul de şomaj.

În opinia analistului economic Lucian Anghel, o remediere a ratei şomajului se va înregistra în România la finele anului 2010, începutul lui 2011, chiar dacă este posibil ca o creştere a PIB-ului, raportată de la trimestru la trimestru, să se producă de la sfârşitul anului curent.
“Există o inerţie între creşterea economică şi efectele pe şomaj. Chiar dacă sunt şanse ca o creştere a PIB-ului să se înregistreze din trimestrul al patrulea din acest an, putem vorbi despre o îmbunătăţire a ratei şomajului începând cu sfârşitul anului 2010, începutul lui 2011”, a spus Anghel. El a explicat că este puţin probabil ca numărul şomerilor să ajungă la un milion de persoane în acest an, precizând că ritmul de creştere a numărului de şomeri va depinde de măsurile pe care le va lua Guvernul în perioada următoare.

“Pentru a reduce cheltuielile, Guvernul are două posibilităţi, fie reduce salariile, fie face concedieri. Dacă va opta pentru a doua variantă, acest lucru se va vedea în numărul de şomeri”, a mai spus analistul economic. Rata şomajului a început să crească semnificativ în ultimele luni ale anului trecut, după doi ani de scădere continuă, ajungând în iulie la un maxim al ultimilor cinci ani. Deşi România se regăseşte la mijlocul clasamentului în Europa din acest punct de vedere, rata şomajului a crescut cu 2,3 puncte procentuale în nouă luni.

Numărul celor care şi-au pierdut locul de muncă din octombrie anul trecut şi până în iulie depăşeşte 200.000 de persoane.

Numărul şomerilor era, în luna iulie, de peste 572.000 de persoane, valoare apropiată de prognoza Guvernului până la sfârşitul anului. În timp ce Executivul a fundamentat prima variantă de buget pe un număr de 500.000 de şomeri, cifră rectificată ulterior la 620.000 de persoane, reprezentanţii FMI care au analizat evoluţia economică a României au înaintat un număr peste 800.000 de şomeri. Ipoteză pe care membrii Guvernului de la Bucureşti au respins-o iniţial, dar pe care, în ultima săptămână, pe fondul discuţiilor pe marginea rectificării bugetare, încep să o ia în calcul.

Preşedintele ANOFM, Silviu Bian, a declarat recent că numărul de şomeri pe care se fac calculele până la sfârşitul anului este cel înaintat de FMI.


Azi, 12:58 Drept la replica solicitat de Romtelecom

In primul rand, Romtelecom isi respecta obligatia legala de a pastra confidentialitatea salariului fiecarui angajat, deci nu vom comunica suma exacta a salariului pe care-l primea dl. Ionescu in perioada in care era angajat la Romtelecom, dar infirmam in mod categoric suma de „peste 15000 de euro pe luna” publicata de Business Standard.

Politica de salarizare a Romtelecom tine cont de piata muncii din Romania, inclusiv de situatiile specifice angajatorilor din domeniul telecomunicatiilor, nivelul salariului fiecarui angajat fiind stabilit in functie de rolul sau in organizatie, de atributiile de serviciu si de contributia la rezultatele companiei. La nivelul functiilor precum cea pe care o detinea dl. Ionescu, in piata din Romania nici nu se poate pune problema unui asemenea salariu.

Este posibil ca la calculul ajutorului de somaj al d-lui Ionescu autoritatile sa fi luat in calcul si suma platita de companie la incetarea contractului de munca, cu titlu de prima de fidelitate. Romtelecom acorda prime de fidelitate tuturor salariatilor care pleaca in urma procesului de reorganizare si eficientizare, iar nu din motive imputabile salariatului. Cuantumul acestor prime de fidelitate este stabilit de la caz la caz, in functie de o serie de criterii precum functia detinuta la momentul incetarii contractului individual de munca, vechimea in organizatie precum si de contributia angajatului la rezultatele companiei de-a lungul intregii sale cariere in Romtelecom.

standard.ro

Bagati la inchisoare pentru ca au piratat Windows XP

Patru chinezi au fost condamnati la trei ani si jumatate de inchisoare si o amenda de 146.000 de dolari fiecare, pentru piratarea sistemului de operare Windows XP, care apartine companiei Microsoft. Sanctiunile nu au ocolit nici compania Chengdu Gongruan Networking Technology, detinatoarea site-ului pe care a fost postat sistemul de operare piratat, relateaza NewsIn citand AFP. Compania a primit o amenda de 8,77 milioane de yuani, echivalentul a 1,28 milioane de dolari. In doar cateva luni, peste 10 milioane de persoane au beneficiat, gratuit, de Windows XP piratat si postat pe site-ul companiei amendate.

6 mâncăruri din care poţi să mori! La propriu!

Aparent nişte mâncăruri/băuturi relativ ok, unele alimente pot deveni cu adevărat letale dacă nu sunt consumate în condiţiile în care trebuie. Iată 6 dintre ele!

1 – Cartofii

Surprinzător, chiar şi cartofii ar putea duce la moarte. Expuşi prea mult la soare, aceştia dezvoltă două toxine în axces: solanina şi chaconina, care provoacă ameţeli, stări de vomă, crampe, diaree şi în unele cazuri chiar moartea. Asta în condiţiile în care nu sunt gătiţi cum trebuie. La temperaturi mari însă, toxinele sunt eliminate, iar alimentul este numai bun de mâncat.

2 – Apă la sticlă!

Deşi pare să fie mult mai curată şi mai sănătoasă decât apa de la robinet, un studiu făcut de Environmental Protection Agency a demonstrat că situaţia stă exact invers. Majoritatea sticlelor conţin apă cu bacterii care pot deveni letale, precum carciogena (care sporeşte apariţia cancerului). Ooops! Vedeţi mai jos şi un video referitor la această problemă!

3 – Puiul prăjit

Ştim. Tuturor ne place la nebunie, îl consumăm des şi în cantităţi mari şi suntem siguri că nu ne poate face nici un rău, right? Eh, nu e chiar aşa. Puiul prăjit poate deveni letal consumat în cantităţi mari datorită grăsimilor conţinute care se depun direct pe cervix. Iar asta poate cauza probleme mari inimilor noastre…

4 – Cafeaua

Deşi nu are otravă sau ceva de genul, cafeaua este, totuşi, unul din lucrurile care ne-ar putea omorî. Pe lângă faptul că am putea face un infarct din cauza presiunii create de cofeina din sânge, temperatura este un alt factor important care ne-ar putea fi letal. Insurance.com a catalogat cafeaua ca fiind unul dintre cele mai periculoase alimente consumate la volan, mai ales că, surprinzător, foarte multe accidente au avut loc din cauza ei.

5 – Ciupercile

Deşi majoritatea speciilor de ciuperci sunt comestibile, există câteva care pot fi cu adevărat letale. Ghinionul este că nu se prea deosebesc de cele comestibile, iar dacă ai cumva nenorocul să guşti ceea ce nu trebuie eşti comdamnat la o moarte dureroasă în numai câteva minute. De asemenea, un alt fel de ciuperci (psilocibinele) provoacă halucinaţii din cauza cărora oamenii îşi pot face rău singuri. Aşadar, watch out!

6 – Peştele Fugu

Ceea ce reprezintă o delicatesă pentru foarte multă lume este, de fapt, o moarte curată pentru oamenii mai puţini norocoşi! Fugu (sau Pufferfish) face parte din familia Tetraodontidae şi este a doua cea mai otrăvitoare vietate vertebrată din lume.
Aşadar, dacă cumva bucătarul care găteşte peştele nu este expert, ai peste 90% şanse să dai ortul popii.

Otrava din Fugu (tetrodotoxina) este de 1500 de ori mai puternică decât cianida, care este letală! Aproximativ 100 de oameni mor anual din cauza acestei “delicatese”. Deci, care aveţi curaj să gustaţi o porţie?

Violul mutilează sufletul pe viaţă

Deşi sunt victimele unei agresiuni, femeile violate ajung să trăiască o viaţă întreagă culpabilizându-se. Victimele violurilor sunt, de cele mai multe ori, tăcute. Temându-se de „ce-o să zică lumea“, ele îi lasă violatorului calea deschisă spre o nouă agresiune.

S-a întâmplat în urmă cu câţiva ani, într-o primăvară, pe când Alina avea doar 16 ani. „Alina“ e numele la adăpostul căruia persoana din poveste vorbeşte astăzi liber, chiar dacă, pentru început, doar pe un site al victimelor abuzurilor.

„Într-o seară, am mers la un interviu pentru o slujbă cu jumătate de normă. Salariul era tentant. Eram bucuroasă; mă gândeam că acest job – urma să fiu menajeră de weekend – era tocmai bun pentru mine. Am găsit un anunţ în ziarul local, am sunat, a răspuns un bărbat şi am stabilit data şi ora pentru interviu“.

Odată ajunsă la locul de întâlnire – o parcare -, bărbatul a invitat-o în maşina lui pentru a parcurge mai uşor drumul spre casa în care Alina ar fi trebuit să lucreze. Au vorbit vrute şi nevrute. Fata recunoaşte că nu a fost atentă la drum.

„El doar a zâmbit. Cu răutate“

„L-am întrebat despre serviciu şi despre program. I-am dat de înţeles că sunt încă la şcoală şi că aceasta e pe primul loc, aşa că puteam lucra doar cu o jumătate de normă. Răspunsurile lui erau scurte.“

La un moment dat, fără nicio explicaţie, bărbatul a tras maşina într-un loc ferit: o altă parcare foarte întunecată.„L-am întrebat ce facem aici. El nu mi-a răspuns. A oprit motorul maşinii şi s-a întors spre mine. Mi-a pus câteva întrebări de natură sexuală. Am înţeles foarte repede că eram în necaz. (…) Am încercat să deschid uşa maşinii, dar nu am reuşit. El doar a zâmbit. Nu era un zâmbet de bucurie, ci de răutate…“

După ce bărbatul a obţinut ce-a vrut, şi-a lăsat victima pe asfalt, plângând şi cu hainele rupte. Înţepenită şi în stare de şoc, fata a ajuns acasă. „Am mers la duş, m-am tot spălat şi frecat până ce apa s-a făcut rece ca gheaţa. Însă, tot nu mă puteam curăţa“. Nu a spus nimănui, niciodată, ce s-a întâmplat în acea seară de primăvară. S-a retras în sine – când nu era la şcoală, era în camera ei -, şi-a continuat viaţa, dar recunoaşte acum că făcea totul mecanic şi fără vlagă.

În pat cu duşmanul

Magda, o altă victimă la adăpostul unui nume de împrumut, povesteşte pe un forum cum de cinci ani soţul ei o obligă să facă sex de câte ori vrea şi cum vrea el. Dintr-o asemenea întâmplare, din care s-a ales şi cu un obraz tumefiat, a apărut şi fiul ei de trei ani.

Femeia spune că face zilnic atacuri de panică atunci când aude trântindu-se uşa de la intrare, semn că soţul ei se întoarce de la serviciu. Nici ea nu a vorbit vreodată cu cineva. Şi cine ar lua-o în seamă? E “datoria” ei de femeie măritată.

Femeia, un bun al bărbatului

„Violenţa sexuală împotriva femeilor este răspândită în toată lumea, în forme manifeste, dar şi latente, făcând parte din practicile sociale şi culturale. În acest fel capătă aspectul de «normalitate»“, explică directorul executiv al Fundaţiei Sensiblu, Cristina Horia.

Cauzele neraportării acestei agresiuni sunt multiple. Cea mai importantă vizează societatea românească şi modul în care le stigmatizează pe victimele agresiunilor sexuale. Acesta este motivul cel mai des invocat de victimele care aleg să nu meargă la poliţie pentru a depune plângere.

„Una dintre cele mai importante cauze ale tăcerii rezultă din ideologia omniprezentă în majoritatea culturilor care consideră «femeia un bun al bărbatului». Acest aspect este responsabil pentru neputinţa femeii de a analiza obiectiv abuzurile exercitate asupra ei şi, mai mult, de a se autoînvinovăţi şi a se autoculpabiliza“, mai spune reprezentanta Fundaţiei Sensiblu.

Dovezi de virilitate

Dacă soţii îşi forţează soţiile să întreţină relaţii sexuale, chiar utilizând violenţa fizică, avem de-a face cu un viol? „Răspunsul la o astfel de întrebare nu putea fi admis decât făcându-se apel la definiţia şi analizarea conceptului de viol. Violul reprezintă orice act forţat de a întreţine relaţii sexuale exercitat de o persoană asupra altei persoane“, mai spune Cristina Horia.

În societatea românească, agresivitatea masculină este un indicator al virilităţii, iar confirmarea constantă a superiorităţii bărbatului se realizează prin exprimarea forţei asupra partenerei. Chiar şi în dormitor.

Sunt însă asemenea incidente raportate la poliţie?„În România, jurisprudenţa în materie de viol marital este absentă – nu sunt cunoscute cazuri de violenţă domestică în care soţia să-şi fi acuzat soţul de viol marital“, spune reprezentanta Fundaţiei Sensiblu.

Cum se comportă agresorii

În literatura de specialitate apar cel puţin trei tipuri de agresori sexuali. Prădătorul este cel care obţine plăcerea sexuală doar prin umilirea şi hărţuirea femeilor. Victimele care nu rezistă psihic sunt ţinte veritabile pentru viol. Dominatorul – cel mai des întâlnit tip de hărţuitor – se comportă agresiv cu femeile pentru a-şi alimenta orgoliul masculin. Teritorialul sau strategicul caută să obţină mereu privilegii prin hărţuirea sistematică a femeilor.

Există, de asemenea, şi o tipologie a „violatorilor maritali“. Sociologii David Finkelhor şi Kersti Yllö au identificat trei tipuri: violatori care maltratează (battering rapists), care doar folosesc forţa pentru a-şi atinge scopul (force-only rapists) şi violatori obsedaţi (obssesive rapists).

Aceştia din urmă sunt influenţaţi de pornografie, furnizorul principal de fantezii sexuale. „Soţiile unor astfel de persoane sunt obligate să întreţină cu aceştia mai multe acte sexuale pe zi. În acest fel, partenerii ating satisfacţia maximă“, adaugă Cristina Horia.

Agresiunea sexuală trebuie raportată la poliţie

Datele furnizate de reprezentanţii Poliţiei Române arată că numărul infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală sunt în creştere în statistici. Aceasta ar putea însemna chiar faptul că persoanele agresate sunt mai deschise să reclame faptele la poliţie.

Numărul violurilor în statistici a crescut de la 957 în 2004 la 1.116 în 2006. Anul acesta, în primele şapte luni, au fost reclamate deja peste 580, comparativ cu 522 – reclamate în perioada similară a anului trecut.

Sărăcie şi lipsă de educaţie

Conform unui Raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cele mai vulnerabile în faţa violatorilor sunt femeile cu vârste între 14 şi 44 de ani. În societăţile slab dezvoltate, incidenţa acestei infracţiuni este mai mare.

„Ca lucrător în poliţie cu experienţă vă pot spune că majoritatea cazurilor se constată în mediul rural şi survin din cauza lipsei de educaţie, din cauza consumului de băuturi alcoolice, a lipsei de pregătire a minorelor care nu ştiu cum să se comporte în preajma unor indivizi susceptibili de un comportament deviant“, ne-a declarat un reprezentant al IPJ Iaşi.

Pedepse cu închisoarea

Conform articolului 197 din Codul Penal, violul este o infracţiune. Aceasta se defineşte ca „actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa“. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi cu interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi dacă victima este membru al familiei.

Urme pe viaţă

În rândul femeilor violate au fost semnalate efecte posttraumatice precum anxietatea, starea de şoc, frica şi panica intensă, depresia. Victimele violului marital sunt mult mai predispuse la dificultăţi de relaţionare, diminuarea respectului de sine, sentimente de ruşine şi autoblamare, insomnie, disfuncţii alimentare de tip anorexic sau bulimic.

Terapie pentru încredere

Reprezentanţii Centrului de consiliere Casa Blu susţin că, în procesul terapeutic, femeile abuzate sexual sunt sprijinite pentru depăşirea traumei, a anxietăţii legate de relaţia cu un bărbat, pentru reconstruirea imaginii de sine şi recăpătarea încrederii în propria persoană şi în propria sexualitate.

TOP 6: Alimente care ne fac mai fericiti

Stiati ca alimentele pe care le consumam ne pot imbunatati gradul de fericire si ne pot ridica moralul? Va prezentam o lista de alimente pe care ar fi bine sa le aveti la indemana cand simtiti ca vi se ineaca toate corabiile.

Laptele


Toate alimentele bogate in calciu ne ajuta in mod natural sa ne imbunatatim vitalitatea, iar cei care sufera de depresie sunt sfatuiti sa ia suplimente cu calciu sau cu vitamina D.

Vestea buna este ca 1-2 pahare de lapte pe zi reprezinta cea mai buna alegere daca vreti sa fiti mai sanatosi si mai productivi.

Spanacul

Puterea frunzelor verzi ale spanacului, ajutorul de nadejde al lui Popey Marinarul, nu este un mit.

Spanacul chiar reprezinta un remediu pentru sanatatea noastra si un ajutor de nadejde atunci cand ne simtim vlaguiti. Aceasta planta atat de bogata in fier ne face sa aratam mai bine si ne imbunatateste radical starea de spirit.

Somonul

Somonul este renumit pentru aportul de acizi grasi Omega-3 atat de benefici pentru sanatatea noastra.

Medicii recomanda, pe cat posibil, sa consumam in mod regulat somon, de 2-3 ori pe saptamana, pentru a ajuta organismul sa se dezvolte normal si sa ne mentina sanatatea pe linia de plutire.

Pastele integrale sau painea neagra

Desi incercam sa ne ferim pe cat posibil de hrana bogata in carbohidrati, nu ar trebui sa o excludem din meniul nostru, deoarece are rolul ei bine stabilit.

Daca totusi vreti sa aveti grija de silueta, puteti inlocui painea alba, rafina si pastele normale si versiunea integrala, care este mult mai sanatoasa si va va face de doua ori mai „fericiti”: fizic si psihic.

Semintele de floarea soarelui

V-ati intrebat vreodata de ce va simtiti atat de bine dupa ce mancati un pumn de seminte de floarea soarelui? Medicul are raspunsul: fiecare dintre noi ar trebui sa adauge la dieta zilnica semintele, sursa importanta de proteine si fibre, care contribuie in mod benefic la starea psihica.

Semintele sunt bogate in seleniu, nutrient cunoscut pentru capacitatea sa de a ne face instant sa ne simtim mult mai bine si mai fericiti, chiar in timp ce o asimilam in corp.

Tofu

Desi sunt putini cei care indragesc branza de soia, tot putini stiu ca are proprietati aproape miraculoase. Acest substitut al unui aliment destul de gras, constituie un aliment sanatos care ne ofera un nivel ridicat de proteine fara grasimi si fara colesterol.

Consumul de tofu reprezinta o alegere foarte buna, dar poate fi vazut si ca o sursa importanta de ridicare a moralului si poate fi folosit cu succes in orice dieta: „Vreau sa fiu fericit!”.


*9am

Companiile anunta trimiterea in somaj a 15.000 de angajati pana la sfarsitul anului

Companiile au notificat Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca circa 15.000 de disponibilizari pana la sfarsitul anului, ceea ce ar ridica numarul somerilor la aproape 600.000. Cu toate acestea, ANOFM ia in calcul prognoza FMI, mai pesimista (si mai probabila) de 800.000 de someri.”Mergem pe prognoza facuta de Fondul Monetar International intrucat suntem intr-o etapa de criza. Am fundamentat si bugetul pe acest an in acest sens. Acestia (reprezentantii FMI n.r.) si-au mentinut prognoza facuta pentru sfarsitul anului de circa 800.000 de someri”, a declarat pentru NewsIn presedintele ANOFM, Silviu Bian.

Bian a tinut sa adauge ca mai putin de 15.000 de salariati risca sa-si piarda locurile de munca pana la sfarsitul lunii decembrie, potrivit notificarilor facute de firme, in conditiile in care Agentia are inregistrate peste 10.000 de locuri de munca la nivel national.

„In acest moment nu mai e o presiune asa de mare ca inainte. Daca este sa ne luam dupa media ultimelor luni, din cei 15.000 de posibili disponibilizati ar putea rezulta circa 52-53% someri (circa 7.500 someri n.r.). Trebuie pornita o dezbatere nationala pe ocupare astfel incat lumea sa stie ca trebuie sa se inscrie la agentiile pentru ocupare din tara ca sa beneficieze de programul de reconversie profesionala sau de un nou loc de munca”, a explicat Bian.

Presedintele ANOFM a tinut sa precizeze ca unul dintre motivele care contribuie la cresterea numarului de someri, pe langa criza economica, il constituie si faptul ca „foarte multe persoane refuza sa se angajeze pe alte posturi decat cele ocupate anterior”.

Rata somajului a urcat in iulie la 6,3%, de la 6% in iunie, iar numarul de someri a ajuns pana la 572.562, nivel maxim al ultimilor 5 ani si mult peste estimarea initiala a Ministerului Muncii privind numarul de someri de la finalul anului. Din numarul total de someri, 460.254 (80,4%) provin din mediul privat

Somajul, la maximul ultimilor 5 ani

Numarul de someri a crescut in iulie cu 23.632, pana la 572.562, nivel maxim al ultimilor cinci ani si o luna si mult peste estimarea initiala a Ministerului Muncii privind numarul de someri de la finalul anului, releva datele publicate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM).Din cei peste 500.000 de someri, 460.254, adica 80,4% provin din mediul privat. Un numar atat de mare de persoane fara loc de munca nu a mai fost atins din iunie 2004. [Numarul somerilor ar putea ajunge la 900.000 anul acesta, ca urmare a revenirii romanilor din strainatate]

Totodata, iulie este a 13-a luna consecutiva de crestere a numarului de someri. Comparativ cu iulie 2008, cand se inregistrau 340.462 de someri in Romania, numarul acestora a crescut cu aproape 70% (cu 232.100 persoane), noteaza Wall-Street.

Rata somajului a crescut in iulie la 6,3%, de la 6% cat era in iunie, cand 548.930 de romani nu aveau un loc de munca. [FMI: Rata somajului din Romania va creste de peste doua ori anul acesta]

Judetele in care rata somajului a fost sub procentul inregistrat la nivel national: Ilfov (1,7%), Bucuresti (1,8%), Timis (3,7%), Constanta (4,0%), Bihor (4,5%), Cluj (5,2%), Maramures (5,3%), Botosani (5,6%), Arad (5,7%), Vrancea (cate 6,1%),Bistrita Nasaud si Mures (6,2%).

Cea mai mare rata a somajului s-a inregistrat in judetele: Vaslui si Mehedinti (11,2%), Alba (10,4%), Dolj (9,8%), Teleorman (9,7%), Galati (9,5%), Hunedoara (9,2%), Covasna si Ialomita (cate 9,1%), Gorj (8,9%), Caras-Severin (8,5%), Harghita si Salaj (cate 8,4%) si Bacau (8,2%).

Pe Boc nu il sperie somajul: Romania are cel mai mic numar de someri la mia de locuitori din UE, chiar daca somajul a crescut

Primul-ministru Emil Boc a declarat marti ca, intre statele UE, Romania inregistreaza cel mai mic numar de someri raportat la mia de locuitori, in pofida faptului ca somajul a crescut in ultimul an, Guvernul luand masuri eficiente pentru ca mediul de afaceri sa faca fata crizei economice.

Potrivit ZF, premierul si-a inceput discursul, la deschiderea dezbaterii publice privind reforma in educatie, cu prezentarea unora dintre masurile pe care Guvernul le-a luat pentru sustinerea mediului de afaceri in contextul actualei crize economice.

“Cu reusite, cu nereusite, avem practic cel mai mic numar de someri raportat la mia de locuitori, dintr-o perspectiva a unei statistici europene, si rata somajului este una dintre cele mai scazute din Uniunea Europeana, chiar daca numarul somerilor a crescut in ultimul an”, a declarat Emil Boc.

*9am

Datoria publica a Romaniei reprezinta 23,27% din PIB

Datoria publică totală a României a crescut în iunie cu 12,6% faţă de finalul anului trecut, la 123,61 miliarde lei (29,4 miliarde euro), reprezentând 23,27% din produsul intern brut (PIB) estimat iniţial pentru acest an, arată datele publicate, astăzi, de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), citate de NewsIn.

Deşi estima iniţial un PIB de 531,251 miliarde lei pentru acest an, la o contracţie economică de 4%, Guvernul şi-a revizuit în august estimarea, la 497,3 miliarde lei, la o scădere a economiei cu 8-8,5%. Luând în calcul noul PIB estimat pentru 2009, datoria publică a României de la jumătatea anului ar reprezenta 24,86% din PIB.

La sfârşitul anului trecut, datoria publică totală era de 109,75 miliarde lei şi reprezenta 21,78% din produsul intern brut din 2008, potrivit datelor Finanţelor.

La 30 iunie 2009, aproape două treimi (64,1%) din datoria publică era în lei, 25,3% era denominată în euro, iar 10,6% în alte valute.

Faţă de sfârşitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale în totalul datoriei a urcat cu 1,38 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,96%, în timp ce datoria publică locală reprezenta 7,04% din datoria totală la sfârşitul primelor şase luni din acest an.

Ponderea datoriei negociabile a urcat la 40,3% la finalul lunii iunie 2009, de la 25,7% în decembrie 2008, restul fiind datorie ne-negociabilă.

Potrivit Finanţelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare la 30 iunie, 68,98% aveau scadenţă pe termen scurt – de mai puţin de un an, 27,5% erau pe termen mediu – între 1 şi 5 ani, iar 3,52% urmau să ajungă la scadenţă peste mai mult de 5 ani.

„Valoarea medie a scadenţei rămase pentru titlurile de stat active la 30 iunie 2009 este de 1,3 ani”, mai anunţă MFP.

Finanţele au precizat că datele privind datoria publică la 30 iunie sunt operative.

Lista masurilor anti-criza PSD-PDL: Din 32 au ramas 31

Coalitia de guvernare a facut publica lista masurilor anti-criza. Initial, Mircea Geoana a anuntat 32 de astfel de masuri, insa, la doar 24 de ore de la „acordul” celor doua partide, una dintre masuri a si picat de pe lista Coalitiei.

Reprezentantii PSD si PDL au facut declaratii in contradictoriu spunand ca masurile prezentate sunt ba toate, ba doar cateva din lista strategiilor de combatere a crizei, insa pana la urma au ajuns la un acord: „Din 32 raman 31 si le revizuim si modificam in fiecare luna”.

Ce masura a picat?

Ministrul Economiei, Adrian Videanu, a precizat ca masura privind cresterea ponderii imprumutului intern nu a fost pe placul ministrului finantelor Gheorghe Pogea.

„La discutiile de azi ministrul Finantelor a sustinut sa isi mentina politica la nivelul Ministerului Finantelor si am renuntat la aceasta masura. Nu putem vorbi de 31 sau 32 de masuri. Analiza efectelor se va face lunar. E posibil ca saptamana viitoare sa mai venim cu un set de masuri”,a declarat Adrian Videanu, citat de Money.

Potrivit ministrului Economiei, masurile adoptate luni nu sunt cele finale, acestea urmand sa fie dezbatute si revizuite in fiecare luna.

Masurile anti-criza ale Coalitiei

Principalele obiective ale masurilor convenite de cele doua partide se refera la: Cresterea economica, Cresterea veniturilor bugetare, Rationalizarea cheltuielilor bugetare si Cresterea lichiditatii monetare in sistemul bancar.

Pentru realizarea acestor puncte s-a convenit asupra urmatoarelor masuri:

A. Pentru stimularea economiei
1. Instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru IMM-urile aflate in dificultate din cauza crizei economice, in scopul sprijinirii acestora pentru plata datoriilor si investitii;
2. Sustinerea productiei pentru export prin garantii si contragarantii;
3. Credit fiscal pentru renovarea si modernizarea locuintelor si cladirilor;
4. Scutirea profitului reinvestit in economia reala;
5. Folosirea clauzelor din contractele comerciale de tip Off-set pentru realizarea de investitii, precum si identificarea de masuri suplimentare pentru stimularea si dezvoltarea industriei alimentare in mediul rural (varianta: conceperea unui program national pentru dezvoltarea industriei alimentare in mediul rural);
6. Instituirea unui plafon lunar de 1000 lei pentru neimpozitarea venitului salarial pentru tinerii de pana la 30 de ani;
7. Utilizarea scrisorii bancare ca si garantie de buna executie pentru societatile din domeniul constructiilor;
8. Studierea posibilitatilor de creare a unui fond de investitii, inclusiv prin includerea participatiilor statului in societati comerciale, prin care sa se asigure proiectele de investitii de importanta nationala;
9. Dezvoltarea unui proiect national de investitii de mediu si irigatii, care sa asigure imbunatatirea factorilor de mediu (amenajari hidrotehnice, ameliorarea solului) si valorificarea potentialului agricol si care sa fie prevazut in proiectul de buget pe anul 2010;
10. Promovarea de proiecte pentru indeplinirea criteriilor de la Lisabona pentru promovarea cercetarii si inovarii: stimularea infiintarii si dezvoltarii parcurilor stiintifice si tehnologice si a clusterelor de competitivitate; masuri de incurajare a cercetarii asemanatoare cu cele aflate in vigoare pentru sectorul IT;
11. Extinderea programului Rabla pentru tractoare si alte utilaje agricole, incepand cu 1 ianuarie 2010;
12. Extinderea „programului Rabla” pentru persoanele juridice de la 1 septembrie 2009;
13. Majorarea capitalului social al Fondului de Garantare a Creditului Rural si imbunatatirea activitatii acestuia, orientata catre investitii in agricultura si industria alimentara din mediul rural;
14. Imbunatatirea Legii investitiilor, inclusiv prin reducerea valorii investitiilor care pot beneficia de facilitati, de la 50 mil. Euro la 10 mil Euro;
B. Pentru cresterea veniturilor bugetare
1. Valorificarea unitatilor de atribuire (UA) a dreptului de poluare si crearea de surse pentru investitiile din sectorul energetic;
2. Vanzarea participatiilor minoritare ale statului detinute de AVAS, OSPIS si alte institutii ale administratiei publice;
3. Vanzarea de catre autoritatile locale a terenurilor pe care se afla cladiri rezidentiale in proprietatea cetatenilor;
4. Introducerea impozitului forfetar pe activitatile unde evaziunea fiscala este dificil de evaluat, care sa inlocuiasca impozitul minim;
5. Extinderea bazei de impunere in agricultura prin extinderea productiei agricole de piata;
6. Urgentarea aparitiei Legii privind parteneriatul public-privat (PPP) in concordanta cu prevederile legislatiei europene;
7. Majorarea redeventelor;
8. Analiza posibilitatilor de supraimpozitare a profitului exceptional datorat unor factori exogeni (windfall profit);
9. Analiza posibilitatilor de colectare a accizei pentru carburanti la pompa.
C. Pentru rationalizarea cheltuielilor bugetare
1. Restructurarea ANAF
2. Adoptarea Legii responsabilitatii fiscale
3. Introducerea standardelor de cost si a normativelor de personal in domeniul public si privat al statului
4. Imbunatatirea procedurilor de control financiar, audit public intern si control intern in institutiile statului
5. Restructurarea si depolitizarea autoritatilor de management si a organismelor intermediare privind accesarea fondurilor structurale
6. Instituirea simetriei in tratamentul obligatiilor bugetare ale agentilor economici si MFP
D. Pentru cresterea lichiditatii monetare in sectorul bancar
1. Scutirea temporara de impozit a dobanzii aferente sumelor depozitate in banci, de catre persoanele fizice;
2. Predominanta imprumutului public extern bazat pe euro-bonduri in totalul imprumutului public.

*9am

Legea salarizarii: Salariu minim de 1.110 lei in 2015?

Proiectul Legii unitare a salarizarii prevede, in ultima forma luata in discutie, cresterea salariului minim pe economie la 750 lei anul viitor si la 900 lei in 2011, urmand ca, in 2015, salariul minim sa ajunga la 1.110 lei.

Potrivit NewsIn, reprezentantii Executivului au mai spus ca restructurarea aparatului bugetar va duce la diminuarea cheltuielilor bugetare cu 0,8% din produsul intern brut (PIB) in 2010.

Duminica, secretarul de stat in ministerul Muncii, Valentin Mocanu, a declarat ca proiectul Legii unitare a salarizarii a fost finalizat pe baza analizei impactului financiar a Ministerului de Finante si ca urmeaza a intra miercuri in dezbaterea Guvernului.

Reprezentantul Ministerului Muncii a mai spus ca salariile a cel putin 100.000 de bugetari ar urma sa creasca anul viitor, ca urmare a majorarii salariului minim pe economie. „Odata cu majorarea salariului minim, salariile aflate sub noua valoare in grila vor trebui sa creasca. Intre 100.000 si 150.000 de bugetari vor avea parte de o crestere a salariilor, in functie de valoarea la care se va decide majorarea salariului minim”, explica Mocanu.

Ministrul Muncii, Marian Sarbu, declara la inceputul lunii august ca salariul minim pe economie va creste cu 25% fata de valoarea actuala si ca masura va intra in vigoare din prima zi a anului viitor. Astfel, salariul minim pe economie ar putea creste de la 600 lei, in prezent, la 750 lei.

Nota de fundamentare a „Legii privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice”, obtinuta de NewsIn, prevede la Sectiunea a 3-a privind „Impactul socio-economic al proiectului de act normativ”, ca „in anul 2010 impactul macro-economic produs de aplicarea acestei legi va conduce la o crestere minora a castigului salarial mediu brut pe total economie, intrucat apreciem ca legea se va aplica la circa 150.000 persoane care se situeaza in apropierea salariului de baza minim”. Documentul mai prevede ca „in anul 2010 proiectul de act normativ se adreseaza in special persoanelor cu venituri mici si va realiza pentru personalul debutant o salarizare mai atractiva cu mult superioara celei existente in prezent”.

32 de masuri anticriza vor fi aplicate din toamna

Presedintele PSD Mircea Geoana a anuntat astazi, la finalul sedintei coalitiei, ca social-democratii si democrat-liberalii au convenit asupra a 32 de masuri anticriza, care vor fi puse in aplicare de la 1 septembrie, admitand ca „actuala atitudine fata de criza nu a produs efecte in economia reala”.

„Am ridicat in dezbatere propunerile pe care le-am lansat in urma cu o luna si jumatate. Din pacate, s-a scurs foarte mult timp pana am ajuns azi la o concluzie cu privire la raspunsul pe care trebuie sa-l aducem situatiei economice si sociale din Romania”, a mai declarat Geoana, adaugand ca „actuala atitudine fata de criza nu a produs efecte in economia reala”.

Dintre cele 32 de masuri convenite, 20 sunt din programul PSD, 13 au apartinut PDL si cateva au fost comune, a precizat presedintele Senatului. Totodata, 15 privesc stimularea economica, 9 se refera la cresterea veniturilor bugetare, 6 au in vedere rationalizarea cheltuielilor bugetare si doua vizeaza cresterea lichiditatii monetare in sectorul bancar. Dintre acestea, cele mai importante puncte sunt:

eliminarea impozitului minim de la 1 ianuarie si inlocuirea acestuia cu un impozit forfetar pe activitatile unde evaziunea fiscala este mai greu de evaluat, in special in zona restaurantelor si a tipurilor de activitati conexe;
scutirea temporara de impozit a dobanzii aferente sumelor depuse in banci de catre persoanele fizice;
modificarea legii investitiilor prin scaderea plafonului;
majorarea ajutorului social al fondului de garantare a creditului rural;
extinderea programului Rabla pentru tractoare si alte utilaje agricole incepand cu 1 ianuarie 2010 si extinderea programului Rabla pentru persoanele juridice de la 1 septembrie 2009;
proiecte pentru competitivitatea economica;
dezvoltarea unui proiect national de investitii de mediu si irigatii, inclusiv electrificare si masuri legate de dezvoltarea rurala si continuarea programului de tip 322 din fonduri europene;
scheme de ajutor de stat pentru IMM-uri, pentru sustinerea acestora pentru plata datoriilor si investitii;
sustinerea productiei pentru export prin garantii si contragarantii;
credit fiscal pentru renovarea si modernizarea locuintelor si cladirilor;
scutirea profitului reinvestit in economia reala;
folosirea clauzelor de contracte comerciale de tip offset pentru realizarea de investitii, in special pentru zona industriei agroalimentare;
instituirea unui plafon pana la care tinerii cu venituri modeste vor avea o scutire de impozite;
utilizarea instrumentelor si scrisorilor bancare ca si garantie de buna executie pentru societatile in domeniul constructiilor;
studierea posibilitatilor de creare a unor fonduri de investitii;

PD-L se contrazice cu Geoana

Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a declarat ca masurile asupra carora au cazut de acord cele doua partide sunt doar o parte din propunerile formatiunilor de guvernamant, o alta serie urmand sa fie luata in discutie in cadrul sedintei coalitiei de saptamana viitoare. Tot atunci se vor clarifica cateva detalii care au mai ramas in discutie, precum si calendarul aplicarii setului de masuri anticriza. „Tot ce am prezentat este asumat de coalitie. Luni vom discuta calendarul de aplicare, unele masuri urmand sa fie puse in practica incepand cu 1 septembrie 2009”, a precizat prim-vicepresedintele PDL.

Videanu a mai spus ca afirmatiile liderului PSD, Mircea Geoana, potrivit carora 80% din setul de masuri anticriza apartin PSD, sunt eronate si il pun pe seful social-democratilor intr-o situatie contradictorie.

Predica la duminica X dupa Rusalii

Vindecarea lunaticului

(Duminica vindecarii fiului lunatic si a Sfantului Ioan Scararul)

În multe locuri din Sfânta Evanghelie citim că oamenii chinuiţi de cele mai felurite boli, paralitici, orbi, şchiopi, muţi, leproşi, şi alţii s-au apropiat de Mântuitorul Hristos spre a ruga tămăduirea de boală. Sfânta Evanghelie din duminica a X-a după Rusalii (Mat. 17, 14-23) istoriseşte cazul unui tată îndurerat care caută şi cere ajutorul Mântuitorului lumii pentru nefericitul său copil ce suferea de o boală grea şi era cuprins de duh necurat.

Evanghelia nu ne spune, dar nu este exclus ca omul să fi încercat vindecarea fiului şi pe alte căi. Ne putem imagina starea sufletească a părintelui care vedea chinurile copilului şi căruia nu i-au putut veni în ajutor nici cunoscuţii, nu i-au putut uşura suferinţa nici necunoscuţii. Tatăl, văzând chinurile groaznice pe care le suferea copilul, l-a adus mai întâi la Apostoli, crezând că ei îl vor putea vindeca. Dar Apostolii n-au putut să-l vindece. De nicăieri, nici o speranţă. Dragostea părintească îi dă curaj, iubirea faţă de copilul său îi scoate noi izvoare de putere şi-l determină să lupte mai departe. Nu i-a putut ajuta nimeni din cei la care a apelat până aici! Nu i-au putut veni în ajutor nici ucenicii! Atunci tatăl s-a îndreptat cu rugămintea către Isus, dumnezeiescul Învăţător din Nazaret, care tămăduia toate bolile şi toate neputinţele. Tatăl vine în grabă la Mântuitorul şi-i spune întreaga lui durere de tată. “Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.

Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii tăi, şi n-au putut să-l vindece” (Mat. 17, 23-25). Domnul Isus, văzând cumplita suferinţă a copilului, a zis: “Aduceţi-l aici, la Mine!” Apoi a certat duhul necurat să iasă din bolnav şi copilul s-a tămăduit din ceasul acela.

Domnul nostru Isus nu ne spune, dar noi cu drept cuvânt bănuim că tatăl nenorocitului tânăr lunatic făcea parte dintr-un “neam necredincios şi îndărătnic”, care îl înconjura pe Isus. Dar în prezenţa lui Isus, o lumină puternică de credinţă năpădeşte în sufletul tatălui şi îi dă o stare de linişte, de pace, de bucurie, că s-a regăsit pe sine în puterea adevărului dumnezeiesc şi s-a vindecat fiul său. Iată cum pentru păcatele şi necredinţa părinţilor suferă nevinovaţi şi copiii. “Atunci, apropiindu-se ucenicii către Isus deosebi, au zis: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim pe el? Iar Isus a zis lor: Pentru necredinţa voastră… Dar acest neam nu iese, fără numai cu rugăciune şi post” Marcu 8, 28-29).

Aşa cum au existat mulţi bolnavi pe timpul petrecerii pământeşti a Mântuitorului, aşa au fost şi înainte şi după aceea, până în zilele noastre, pe toată suprafaţa pământului. Ca urmări ale păcatului strămoşesc, bolile se înmulţesc şi produc suferinţă în lume. Dar pentru a reuşi în năzuinţele noastre, trebuie credinţă.

Aceasta o spune Hristos tuturor şi în toate împrejurările, aceasta este temelia Bisericii Sale, aceasta este puterea care ne susţine în zbuciumul amar al trecerii noastre prin această lume.

Credinţa a fost şi este un nesecat izvor de putere pentru om, pentru că prin ea te pui în legătură cu viaţa cea adevărată, cu Dumnezeu. Credinţa este un mare dar de la Dumnezeu, prin care noi, ajutaţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt, ne încredem în cele ce ne-a descoperit Dumnezeu şi ne orientăm viaţa potrivit acestei lumini mai presus de lume. Prin lucrarea ei, credem în atârnarea noastră de o putere mai presus de fire, fiindcă toate puterile noastre sufleteşti şi trupeşti sunt sub acoperământul lui Dumnezeu.

Credinţa rezultă din lupta lăuntrică, în care a biruit adevărul, adică cugetul cel drept despre sine, adevăr care circulă o dată cu sângele în toate mădularele fiinţei noastre trupeşti. Dovada trăirii în noi a acestei puteri ne-o dă potrivirea vieţii noastre cu împlinirea voii lui Dumnezeu, ne-o dă fapta, stăruinţa în realizarea unui lucru, care trebuie să izvorască dintr-o credinţă vie, lucrătoare. O credinţă nelucrătoare este moartă: “Credinţa fără faptă este moartă” (Iacob 2, 20). Iată pentru ce tata şi mama trebuie să fie buni şi credincioşi, pentru că prin faptele lor bune sau rele, pregătesc soarta, bună sau rea, a copiilor lor.

Dovada celor spuse aici o avem în însăşi Evanghelia de astăzi, căci Mântuitorul termină cu acest sfat: “Iar soiul acesta de draci nu se poate scoate decât cu rugăciuni şi cu post”. Iată cele două pietre de încercare a vredniciei noastre! Câţi am încercat aceste leacuri pentru îndreptarea vieţii noastre sufleteşti şi trupeşti? Câţi duc la capăt osteneala rugăciunii şi câţi trăiesc o viaţă de post adevărat? O rugăciunea cucernică şi stăruitoare este o lucrare de ridicare a minţii şi sufletului nostru către Dumnezeu, faţă de care nutrim cele mai sfinte sentimente de dragoste şi supunere.

Convorbirea credinciosului cu Dumnezeu, prin rugăciune, realizează o punte de legătură şi în adâncul sufletului credinciosului se întemeiază un altar de jertfă a rugăciunii, inima omului fiind locul tainic al ei. Puterea rugăciunii, profunzimea ei, ritmul ei descoperă viaţa, sănătatea spirituală a credinciosului, cu un cuvânt, ne descoperă pe noi înşine. Rugăciunea iubeşte liniştea, iubeşte interiorizarea, concentrarea pentru reculegere. Credinciosul în rugăciune să fie foc (Apoc. 3, 15) care luminează şi încălzeşte, care curăţă de păcat şi care ne înaripează spre cele divine. Omul rugăciunii devine depozitul bunătăţii divine, şi intră într-o familie, familie cu adevărat creştină, familia sfinţilor. Prin rugăciune, trebuie să ajungem să simţim, cum spune Sf. Apostol Pavel, că “Hristos este în noi”.

Postul, prin înfrânările ce le impune pentru corp şi, mai ales, prin înfrânările de ordin moral, pe care credinciosul şi le impune şi le trăieşte în acest timp al renunţărilor şi al reţinerilor, îi dă credinciosului o nouă viaţă. Într-o astfel de viaţă, în sufletul credinciosului au loc atâtea întrebări, se încearcă atâtea reflecţii asupra faptelor lui. Prin acest exerciţiu spiritual, în mai scurte sau mai îndelungate meditaţii, se recunoaşte omul în toată intimitatea sa.

Îşi recunoaşte greşelile, se căieşte de ele.

Postul, zice Sf. Ioan Gură de Aur, “potoleşte trupul, înfrânează poftele nenumărate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează”. Prin post nu trebuie să înţelegem numai lipsirea trupului de anumite mâncăruri şi băuturi. Această abţinere nu este decât o haină exterioară a adevăratului post. Prin post înţelegem reţinerea de la toate relele, înfrângerea tuturor poftelor păcătoase, prin care supărăm bunătatea lui Dumnezeu.

Sf. Vasile cel Mare recomandă “înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îndepărtarea de pofte, clevetiri, minciuni, jurământ mincinos; fără acestea nu este post adevărat”. În felul acesta înţelegând şi practicând postul, ne vom lumina mintea şi vom curăţi sufletul şi trupul de toată patima, neputinţa şi boala din noi, şi ne vom înălţa duhovniceşte.

O! Ce sfinte şi curăţitoare pot fi rugăciunea şi postul, pe care le face credinciosul chemat de glasul conştiinţei sale trezite! Şi aşa, postul şi rugăciunea pot deveni pentru creştinul cel bun două aripi spirituale, prin care să se înalţe spre o viaţă nouă, renăscută întru Hristos.

Nici unul dintre noi nu poate trăi mai cu folos viaţa sa, decât dorind, în interesul binelui său propriu, din toate puterile sale, să se elibereze pe sine de slăbiciunile şi păcatele care au putut pune stăpânire pe sufletul său.

Dintre toate mijloacele de tămăduire ale bolilor sufleteşti şi trupeşti, de care pătimim, cele mai folositoare sunt cele pe care le pune la îndemâna creştinului Sfânta noastră Biserică, pentru că, adevărat este, aceste boli “cu nimic nu pot ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post”. Amin

Autor: pr. Ion Cârciuleanu

Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: „Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: „Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”.

Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: „Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad”.

Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Tot în aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

La începutul împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.

Cu ale ei sfinte rugãciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Cine este Maica Domnului pentru mine?

Cine este Maica Domnului pentru mine?

Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, dupa ce ieri am staruit cu gandul asupra locului pe care-l are Maica Domnului in constiinta Bisericii Ortodoxe, in gandirea si practica ortodoxa, este firesc astazi sa incercam sa ne raportam pe noi insine la invatatura Bisericii Ortodoxe, la cultul Bisericii Ortodoxe in legatura cu Maica Domnului, sa raspundem la intrebarea: cine este pentru mine, ce inseamna pentru mine Maica Domnului. De ce? Pentru ca noi ne gandim la Maica Domnului nu ca la ceva dinafara de noi ci ne gandim la Maica Domnului ca la ceea ce este, alaturi de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in inima Bisericii Ortodoxe.

Randuielile de slujba ale Bisericii noastre sunt in asa fel alcatuite ca sa fim in situatia de a ne raporta la Maica Domnului. As aduce in atentie ceva de la Sfanta Liturghie, si anume dupa ce credinciosii canta, dupa ce spun cu cantare cuvintele: „Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie Iti multumim Doamne si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru”, cele dintai cuvinte care se spun sunt cuvinte in care e pomenita Maica Domnului, caci se zice, la Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur: „Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria” si la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: „Mai ales cu Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria”. Daca luam aminte la cuvintele acestea, la ele insele, daca le avem in vedere desprinse de contextul in care apar ele si asa cum le auzim noi de fapt, desprinse din context, nu intelegem nimic. Doar un singur lucru il putem lua in consideratie, si anume, faptul ca e pomenita Maica Domnului, atata tot. Pentru ca cuvintele asa spuse: „Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria” nu ne spun nimic.

Insa incadrate in contextul lor ne spun mult si anume, dupa ce preotul se roaga lui Dumnezeu ca sa vina peste Cinstitele Daruri Duhul Sfant si sa le prefaca in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos prin voia Tatalui ceresc, se spune de ce anume cerem lucrul acesta si spune mai departe preotul sau episcopul: „Ca sa fie celor ce se vor impartasi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre impartasirea cu Duhul Sfant, spre plinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osanda”. In aceste cuvinte se arata pricina pentru care dorim sa ne impartasim, rostul cu care ne impartasim. Si apoi in continuare spune: „Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru cei adormiti intru credinta: – si-i pomeneste – stramosi, parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul drept care s-a savarsit intru credinta”. Si apoi cu glas tare: „Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria – si iarasi in taina, in gand – pentru Sfantul Ioan Proorocul si Inaintemergatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru tot laudatii Apostoli, pentru Sfantul a carui pomenire o facem si pentru toti sfintii; cu ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Doamne”.

Prin urmare, cuvintele acestea, cum le auzim noi la Sfanta Liturghie, desprinse din context, nu ne spun decat atat: fiti atenti si nu uitati de Maica Domnului. E ca si cand s-ar zice: Il laudati pe Dumnezeu, Ii multumiti, va rugati Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului sa nu uitati. Si cand se aminteste Maica Domnului la Sfanta Liturghie, de obicei se spun doua alcatuiri, cu cantare, si anume: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemamare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim” sau la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: „De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Ceea ce esti Biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau scaun l-a facut si pantecele tau mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie!”.

Sunt doua alcatuiri in care se pune in atentie Maica Domnului, in prima, ca cea care L-a nascut pe Dumnezeu mai presus de fire, pe Fiul lui Dumnezeu L-a nascut mai presus de fire si de aceea este mai mare decat Heruvimii si Serafimii, este mai mare decat ingerii, decat toate fiintele ceresti. Numai Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant este mai mare decat Maica Domnului, numai Prea Sfanta Treime.

In constiita noastra trebuie sa apara Maica Domnului in aceeasi atmosfera in care este prezentata in aceasta alcatuire sau in alcatuirea a doua pe care am pomenit-o, adica sa o avem pe Maica Domnului in constiinta noastra ca pe cea care, nascandu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucura, fiind ea plina de dar, toata faptura, adica toti ingerii si toti oamenii cei drept credinciosi. Se bucura de Maica Domnului pentru aceasta calitate a ei ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfant S-a pogorat peste ea, pentru ca ingerul binevestitor i-a adus salutul „Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine”, a numit-o „binecuvantata intre femei”, pentru ca Sfanta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfant, sa o cunoasca pe verisoara sa Maria ca Maica Domnului: „De unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine”, iar aceste cuvinte le-a spus dupa ce a izbucnit din sufletul sau cu bucurie si sub puterea Duhului Sfant: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” (Luca 1, 42-43). Mai apoi o femeie a ridicat glas din popor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, pe cand Domnul Hristos vorbea si era impresionata de invatatura Lui si a zis: „Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt” si Domnul Hristos a raspuns: „Adevarat, fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc pe el” (Luca 11, 27-28). In aceste cuvinte de lauda aduse de ingerul binevestitor, rostite de ingerul binevestitor, rostite de Sfanta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor si a fericit-o pe Maica Domnului, in aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfanta noastra Biserica il aduce Maicii Domnului.

Pentru ca totdeauna noi trebuie sa ne raportam personal la lucrurile mai presus de noi, intrebarea este cum stau eu fata de Maica Domnului, cat sunt eu de cinstitor fata de Maica Domnului, ce inseamna pentru mine Maica Domnului? Stiu ca pentru Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om inseamna mama Lui, stiu ca pentru Dumnezeu Tatal inseamna aleasa lui Dumnezeu Tatal, stiu ca pentru Dumnezeu Fiul inseamna locasul lui Dumnezeu Fiul, stiu ca pentru Duhul Sfant inseamna cea peste care S-a pogorat Duhul Sfant, stiu ca pentru Sfanta Elisabeta inseamna Maica Domnului ei, stiu ca pentru femeia care a ridicat glas din popor inseamna cea fericita, pentru mine, pentru mine personal ce inseamna Maica Domnului, cat sunt eu de legat de Maica Domnului?

In privinta aceasta exista doua extreme: unii care o cinstesc prea mult si altii care o cinstesc prea putin. Care e de fapt locul Maicii Domnului in cinstirea Bisericii? Este dupa Domnul Hristos. Intai e Domnul Hristos, intai e Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Duhul Sfant, e Prea Sfanta Treime apoi e Maica Domnului. Nu e inainte de Domnul Hristos, pentru ca sunt unii care la Maica Domnului parca se gandesc mai mult ca la Domnul Hristos. Nu e corect. Maica Domnului este dupa Domnul Hristos. Si sunt altii care nu cinstesc pe Maica Domnului, bineinteles nu sunt ortodocsi aceia, si aceia n-o cinstesc din motivele pe care le cred ei intemeiate pentru ei, dar care nu sunt intemeiate, pentru ca iata, si ingerul a cinstit-o, si Sfanta Elisabeta a cinstit-o, si femeia care a ridicat glas din popor a cinstit-o, si Domnul Hristos a cinstit-o, si Tatal Cel Ceresc, si Duhul Sfant asa incat pentru noi nu exista nici o indoiala. De altfel noi nu cautam niste temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, ci intram in practica Bisericii: aceasta e practica Bisericii noastre si in masura in care noi facem parte din Biserica noastra suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Fara aceasta nu se poate. Nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului. Asa ca intrebarea de capetenie pentru fiecare dintre noi este, totusi, eu personal cum ma raportez la Maica Domnului, cat ma gandesc eu la Maica Domnului, cum o am in vedere pe Maica Domnului?

Sunt unii care folosesc formula „Dumnezeu si Maica Domnului”, sunt altii care spun: „Mi-a ajutat Maica Domnului”. Fara indoiala ca Maica Domnului este mijlocitoare, dar noi nu stim in ce masura ajutorul il primim de la Dumnezeu sau de la Maica Domnului sau, de fapt, il primim de la Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului, asa incat nu cred ca e corect sa spuna cineva „Mi-a ajutat Maica Domnului”. Eventual poate spune: „Mi-a ajutat Dumnezeu”, „Cred ca s-a rugat Maica Domnului pentru mine” sau „Mi-a ajutat Dumnezeu prin rugaciunile Maicii Domnului” si asa mai departe. Nu e bine sa folosim niste formule care scot in evidenta pe Maica Domnului mai mult decat o scoate in evidenta Biserica. Biserica o socoteste pe Maica Domnului totdeauna mijlocitoare la Dumnezeu, asa cum a mijlocit pentru cei de la Cana Galileii cand a zis catre Domnul Hristos ca nu au vin cei de la Cana Galileii, a mijlocit, I-a cerut Mantuitorului sa ii ajute in imprejurarea respectiva. Aceasta este de fapt lucrarea Maicii Domnului. Asa credem noi.

Sunt unii credinciosi care spun: „Doamne Maica Domnului”. Nu e corect. De ce? Nicaieri, in toate cartile de cult ale Bisericii noastre nu veti gasi niciodata expresia „Doamne Maica Domnului”. Doamne se zice numai lui Dumnezeu, Doamne I se zice Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Doamne I se zice Duhului Sfant, deci „Doamne miluieste” zicem adresandu-ne lui Dumnezeu Tatal, „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul” Ii zicem lui Dumnezeu Fiul. Dar „Doamne Maica Domnului” nu e corect. „Maica Domnului”, „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi” si asa mai departe, insa nici intr-un caz „Doamne Maica Domnului”. I-am auzit pe multi, si femei si barbati care zic asa, insa nu e corect.

Sunt apoi unii care, desi fac parte din Biserica Ortodoxa, nu se raporteaza corect la Maica Domnului, in sensul ca nu stiu o rugaciune catre Maica Domnului desi sunt altii care stiu „Visul Maicii Domnului” si alte rugaciuni care, de fapt, nu sunt rugaciuni ale Bisericii, ci sunt numai admise de Biserica, sunt niste rugaciuni populare in legatura cu Maica Domnului si care fagaduiesc cumva – cartile respective – ajutor de la Maica Domnului pentru cei care fac acele rugaciuni. Bineinteles ca nu e o greseala sa le faca cineva, insa pe noi ne intereseaza rugaciunile oficiale ale Bisericii: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistele Maicii Domnului, asa ceva ne intereseaza in mod special.

Cei care cred in Maica Domnului si o pomenesc pe Maica Domnului, dar nu stiu rugaciuni catre Maica Domnului, iarasi nu se raporteaza corect. De pilda eu obisnuiesc ca pe cei pe care ii spovedesc sa ii pun – zic obisnuiesc, deoarece nu intotdeauna fac asta pentru ca, cateodata, vad ca nu stiu si nu mai insist – ii pun sa spuna „Cuvine-se cu adevarat”. De ce? In Molitfelnic scrie ca dupa ce preotul dezleaga de pacate pe credinciosul care se spovedeste, sa zica el „Cuvine-se cu adevarat”. Dar un episcop, episcop vicar la Sibiu, care acum este arhiepiscop la Constanta, Inalt Prea Sfintitul Lucian, cand m-a spovedit pentru prima data, si de altfel de cate ori m-a spovedit, totdeauna a zis sa spun eu „Cuvine-se cu adevarat” si atunci m-am obisnuit si eu cu lucrul acesta si ca sa am o verificare despre felul cum se raporteaza credinciosii la Maica Domnului, il intreb pe credincios: stii sa zici „Cuvine-se cu adevarat”? Unii stiu si spun, si altii zic „Da” si cand ii spun: zi, zice doar cuvintele „cuvine-se cu adevarat”. Nici nu stie despre ce-i vorba. Acestia nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, degeaba zic ei ca sunt ortodocsi. Nu se poate sa nu stii o rugaciune catre Maica Domnului. Unii nu stiu si zic: Nu stiu „Cuvine-se cu adevarat” si zic: dar ce rugaciune stii catre Maica Domnului? Si zice „Nascatoare de Dumnezeu” si zic: spune-o, si sunt bucuros ca stiu macar aceasta, dar noi credinciosii ortodocsi e bine sa stim „Cuvine-se cu adevarat”, adica sa stim mai intai ce este „Cuvine-se cu adevarat”. Daca ne intreaba cineva: stii „Cuvine-se cu adevarat” sa nu zicem ca „Stiu” si sa stim numai cuvintele „cuvine-se cu adevarat” pentru ca nu e destul. Inca chiar zic: dar inseamna ca tu nici nu stii despre ce-i vorba.

Iubiti credinciosi, in legatura cu aceasta vreau sa mai amintesc ceva care ne priveste pe noi personal, o raportare personala la Maica Domnului. Daca in general rugaciunile catre Maica Domnului si formulele liturgice in legatura cu Maica Domnului ne privesc pe toti impreuna – de exemplu zicem: „Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea” – este si o rugaciune pe care sigur ati citit-o de multe ori, nu stiu cat v-ati oprit la ea, in care ne raportam absolut personal la Maica Domnului si nu zicem „Stapana noastra” ci zicem „Stapana mea”. De exemplu cum ar fi „Imparateasa mea cea prea buna” sa zicem, dar nu ma gandesc la aceasta, ci ma gandesc la rugaciunea a cincea dintre rugaciunile de multumire dupa Sfanta Impartasire cu Mantuitorul Hristos. Ne adresam Maicii Domnului si zicem asa: „Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare – si zicem mai departe – care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea”. Asa spunem indrumati de Sfanta Biserica, dar pentru ca spunem la singular, la persoana intai, trebuie sa ne si raportam singular la aceasta si sa zicem: „Preasfanta Stapana mea”.

Deci, am pe Maica Domnului ca stapana? Il am pe Dumnezeu si o am si pe Maica Domnului. E Maica Domnului pentru mine lumina mea, e lumina? Pentru ca noi zicem ca Maica Domnului e Maica Luminii: „Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii intru cantari cinstind-o sa o marim”. Deci si ea e lumina, Maica Domnului ca Maica a Luminii e lumina. Noi zicem: „Lumina mea, scaparea mea, bucuria mea, mangaierea mea, nadejdea mea”. Toate acestea inseamna Maica Domnului pentru noi, trebuie sa insemne, si important este sa stim daca asta si inseamna pentru noi. Deci o am eu pe Maica Domnului in simtirea mea, in constiinta mea, ca pe cea de care ma bucur si o stiu stapana gandurilor mele? O am pe Maica Domnului ca lumina a vietii mele, ca lumina care aduce seninatate in sufletul meu? „Prea Sfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea – „Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau” spunem intr-o alta alcatuire – scaparea – adica un fel de refugiu, ne refugiem la Maica Domnului ca sa primim ajutor, sprijin in implinirea binelui – mangaierea – o avem pe Maica Domnului ca mangaietoare, ca mangaiere in viata noastra – acoperamantul” – o avem pe Maica Domnului ca ocrotitoare, ca acoperamant. O avem pe Maica Domnului ca bucurie a noastra?

Daca se intampla aceasta in viata noastra inseamna ca Maica Domnului este la locul ei in existenta noastra personala, in fiinta noastra personala, in persoana noastra, este prezenta Maica Domnului in gandurile noastre. Bineinteles, sa stiti ca Maica Domnului nu e prezenta cum e Domnul Hristos in sufletul nostru, pentru ca Maica Domnului este intr-un singur loc. Noi ne rugam Maicii Domnului si credem ca rugaciunile noastre sunt duse de ingeri la Maica Domnului dar Maica Domnului nu este in mijlocul nostru, intre noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca Maica Domnului nu are fire dumnezeiasca, ci are numai fire omeneasca iar firea omeneasca este marginita, noi stim lucrul acesta. Asa invata si Biserica, dar noi vorbim cu Maica Domnului ca si cand ar fi de fata pentru ca o avem de fata in constiinta noastra, adica avem gandul ca suntem in legatura cu Maica Domnului. Dar Maica Domnului e de fapt intr-un singur loc si e circumscrisa Maica Domnului, nu este cu largime de pretutindenitate, adica nu este pretutindeni. Insa Biserica noastra o considera de fata atunci cand noi vorbim. Cand zicem: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine” consideram ca e cumva aproape, si e de fapt aproape de simtirea noastra, de iubirea noastra, insa totusi nu este intre noi si in noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos care este si Dumnezeu adevarat si om adevarat si cu dumnezeirea Sa este pretutindeni, deci si in viata noastra, iar cu firea omeneasca este intr-un singur loc. Si Domnul Hristos, dupa firea omeneasca, este intr-un singur loc, pentru ca firea omeneasca nu poate fi pretutindeni.

Important este insa pentru noi sa avem constiinta legaturii cu Maica Domnului si sa ne simtim angajati intru cinstirea Maicii Domnului ca sa fim in cultul Bisericii noastre, sa fim incadrati in cultul Bisericii noastre, nu numai la sarbatorile Maicii Domnului, ci totdeauna cand ne aducem aminte si de Maica Domnului, si sa o tinem in cinstirea care i se cuvine celeia ce este, dupa exprimarea Bisericii, „mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui”, ca ceea ce este „marirea a toata lumea”, ca ceea ce „din oameni a rasarit si pe Stapanul – pe Domnul Nostru Iisus Hristos – L-a nascut”. Sa avem constiinta aceasta a maretiei Maicii Domnului si sa ne simtim sub acoperamantul ei, in ocrotirea ei, in cuprinsul atentiei ei si pentru fiecare dintre noi. In cazul acesta suntem in rosturile pe care le vrea Biserica noastra si pe care Biserica noastra ni le pune in atentie.

Cat priveste pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, straini de ortodoxie, eterodocsii, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-i miluiasca si sa ne para rau ca n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, ca n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred ca Maica Domnului va fi buna si cu necinstitorii ei, sau in orice caz va fi buna cu cei care nu o cinstesc pur si simplu, nu ca au ceva impotriva Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului e buna si o sa-i inteleaga si pe cei care sunt cuprinsi de neputinta aceasta a mandriei sau de pacate care nu-i lasa sa inteleaga lucrurile asa cum sunt, pentru ca nu se lasa condusi de Biserica. Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca „in mintea stramba si lucrul drept se stramba” asa ca Maica Domnului o sa-nteleaga pe cei care au avut minte stramba si noi dorim ca oamenii sa aiba macar bucuria pe care o avem noi din faptul ca suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu sa ne ajute!

Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Cucernice parinte, iubiti frati si iubiti credinciosi, ca sa fim cu adevarat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie sa o cunoastem pe Maica Domnului si mai ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului cand ii urmam exemplul.

Dupa ce duminica seara am spus ceva despre locul pe care il are Maica Domnului in gandirea si practica ortodoxa, in cultul ortodox, dupa ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie sa ne raportam noi insine la Maica Domnului, in acesta seara gandul nostru va starui in legatura cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru ca adevarata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie sa se rezume numai la gand si numai la cuvant, ci trebuie sa treaca si la viata, si ca sa o putem cinsti cu viata trebuie sa stim ceva despre Maica Domnului, sa incercam sa intrupam in noi virtutile Maicii Domnului.

Adevarul este ca in Sfanta Evanghelie se vorbeste despre Maica Domnului intamplator. Sfantii Evanghelisti nu si-au propus sa ne prezinte pe Maica Domnului. Daca citim ceea ce este scris in fiecare dintre Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului, constatam ca de fapt Sfintii Evanghelisti nu si-au propus sa scrie anume despre Maica Domnului, ci despre Maica Domnului s-a scris in Sfanta Evanghelie in legatura cu Domnul Hristos, tangential, si de aceea putem gasi prea putine informatii in legatura cu Maica Domnului. Credinciosii doresc sa stie multe despre Maica Domnului si pana la urma s-a ajuns si la niste plasmuiri, niste istorisiri despre Maica Domnului care vor sa umple acest gol, insa in realitate golul acesta este mai mult decat se poate spune despre Maica Domnului, mai ales de catre oameni necompetenti. De exemplu „Visul Maicii Domnului” e o carte apocrifa care vrea sa spuna ceva despre Maica Domnului, ceva ce nu e in gandirea autentic ortodoxa. Si atunci suntem mai folositi sa avem in vedere putinele informatii despre Maica Domnului, ceea ce este autentic in gandirea ortodoxa si sa ne multumim cu putinul acela. Si putinul acela care il gasim in Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai mult despre Maica Domnului decat acel mult care pana la urma este mai mult o umplutura.

Cel mai mult dintre Sfintii Evanghelisti aminteste despre Maica Domnului Sfantul Evanghelist Luca. Exista o traditie, ca Sfantul Evanghelist Luca a pictat o icoana a Maicii Domnului. Daca intr-adevar a pictat o icoana a Maicii Domnului Sfantul Evanghelist Luca, apoi suntem mai siguri ca Sfantul Evanghelist Luca in prezentarea lui prin cuvant, in icoana cuvantatoare a Evanghliei sale, ne-a infatisat-o pe Maica Domnului mai mult decat ceilalti evanghelisti.

In Sfanta Evanghelie de la Matei se aminteste despre Maica Domnului in legatura cu Nasterea Mantuitorului, dar nu ni s-a pastrat nici un cuvant al Maicii Domnului. In Sfanta Evanghelie de la Matei se mai aminteste de doua intalniri ale Maicii Domnului impreuna cu fratii Domnului cu Domnul Hristos si despre Maica Domnului la Cruce, la Crucea Mantuitorului dar nu avem nici un cuvant al Maicii Domnului.

In Sfanta Evanghelie de la Marcu la fel, nu avem amintit ceva deosebit despre Maica Domnului sau ceva deosebit fata de Sfantul Evanghelist Matei, dar in Sfanta Evanghelie de la Luca avem mai multe intamplari in legatura cu Maica Domnului. Atat Buna Vestire care este foarte pretioasa pentru noi si unde avem si cuvinte ale Maicii Domnului si de unde intelegem si atitudinea Maicii Domnului, dupa aceea in legatura cu Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu inchinarea pastorilor, cu prezentarea la Templul din Ierusalim a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la Intampinarea Domnului este si Maica Domnului de fata, apoi vizita la Elisabeta, cuvintele Maicii Domnului din cantarea Maicii Domnului, dupa aceea o prezentare a celor intamplate cand Domnul Hristos avea doisprezece ani si cand s-a pierdut de Maica Domnului in Ierusalim si intalnirea in Templu, mai departe femeia care a ridicat glas din popor si a zis: „Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt”, cuvinte adresate Mantuitorului cu referire la Maica Domnului, la fel la Crucea Mantuitorului, Maica Domnului la Crucea Mantuitorului.

Sfantul Evanghelist Ioan ne prezinta pe Maica Domnului la nunta din Cana Galileii si, la fel, la Crucea Mantutorului cand Domnul Hristos a zis: „Fiule, iata mama ta” si „Femeie iata fiul tau” (Ioan 19, 26-27).

Si apoi mai avem cateva cuvinte care amintesc de Maica Domnului in Faptele Sfintilor Apostoli.

Toate acestea, luate la un loc si considerate in raport cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, ne dau niste puncte de orientare, niste puncte de referinta din care putem sa intelegem cum este Maica Domnului exemplu pentru noi si cum putem noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, sa o avem in vedere si s-o cinstim si prin ceea ce putem face noi raportandu-ne la exemplul Maicii Domnului si in special la virtutile Maicii Domnului.

Sa cautam acum sa luam pe rand niste cuvinte din Evanghelie si sa vedem cum se prezinta Maica Domnului in constiinta noastra si cum trebuie sa ne prezentam noi in fata Maicii Domnului.

Cele dintai cuvinte, in ordine sa zicem cronologica, asa cum s-au intamplat, in legatura cu Maica Domnului sunt cele in legatura cu Buna Vestire, si anume, spune Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa ca Preasfanta Fecioara Maria era in Nazaret si ca acolo ingerul binevestitor mergand i-a zis: „Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei” (Luca 1, 28). I-a spus sa nu se teama, i-a raspuns Preasfintei Fecioare Maria la intrebarea ei cum va putea sa fie ceea ce-i spunea ingerul ca o sa fie, adica cum va putea ea sa fie mama a Mantuitorului si dupa aceea se incheie cuvantul, istorisirea Sfantului Evanghelist Luca, cu faptul ca Maica Domnului a zis: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau” (Luca 1, 38).

Din aceste cuvinte din istorisirea Sfantului Evanghelist Luca intelegem ca Maica Domnului a dus o viata curata, o viata in vederea binelui, in vederea preamaririi lui Dumnezeu, si cand ingerul binevestitor i-a spus ca Il va naste pe Mantuitorul lumii, ea a zis: „Cum va putea fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?” (Luca 1, 34). Prin aceasta Maica Domnului spune nu numai ca n-a avut o legatura cu vreun barbat, ci si ca nu s-a gandit la asa ceva. Aceasta inseamna curatia Maicii Domnului, fecioria Maicii Domnului, iar Biserica noastra invata ca Maica Domnului a fost fecioara inainte de nastere, cum e prezentata in Sfanta Evanghelie, ca a fost fecioara in nastere si ca este pururea fecioara: „si Pururea Fecioara Maria”.

Deci aspectul acesta al curatiei trebuie avut in vedere in legatura cu Maica Domnului, de pe orice pozitie ne-am gasi, chiar si de pe pozitie de intinaciune, pentru ca Sfantul Simeon Noul Teolog spune intr-un imn care ne-a ramas de la el ca femeii pacatoase Domnul Hristos i-a daruit curatia fecioreasca (Imnul II). Exista si o feciorie chiar dupa intinaciune, dupa intelesul Sfantului Simeon Noul Teolog, ceea ce insemna ca orice om care nazuieste la curatie poate sa dobandeasca o viata mai presus de intinaciune si inaintea lui Dumnezeu – pentru ca „pocainta este topirea pacatelor” si pentru ca „dragostea acopera multime de pacate” – daca Dumnezeu nu-ti mai reproseaza pacatele de odinioara inseamna ca te-a ridicat mai presus de ele. Asa incat fiecare de pe pozitia lui sa se sileasca sa fie cat mai curat, dupa exemplul Maicii Domnului. Asta inseamna cinstire fata de Maica Domnului.

A intrebat Preasfanta Fecioara Maria pe ingerul binevestitor cum va fi aceasta si ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35) si i-a dat un exemplu, si anume ca si Elisabeta, rudenia ei, rudenia Maicii Domnului, are copil, va avea copil la batranete, deja il poarta in fiinta ei pe fiul pe care-l va naste si zice ca „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta” (Luca 1, 37). Si atunci Preasfanta Fecioara Maria a zis: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau”. S-a supus intru totul planului lui Dumnezeu cu ea. Sigur ca nu se putea altfel, pentru ca era aleasa lui Dumnezeu si Dumnezeu n-ar fi ales-o daca nu era vrednica sa fie aleasa, dar acest cuvant „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau” arata smerenia Maicii Domnului in fata vointei lui Dumnezeu, supunerea. Si asta imi aminteste de un cuvant al parintelui Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, cuvantul ca „noi avem mintea care discuta cu Dumnezeu in loc sa se supuna fara discutie”. Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fara discutie. „Fie mie dupa cuvantul tau”.

Sa stiti ca noi acum, dupa atata vreme, ne gandim la lucrurile acestea ca la niste lucruri incheiate, ca la niste lucruri care s-au petrecut candva, dar nu avem in vedere si riscul pe care si l-a asumat Maica Domnului, Preasfanta Fecioara Maria, cand a primit sa fie mama Mantuitorului, pentru ca ea n-a facut niciodata publicitate din alegerea ei, n-a facut niciodata publicitate din ceea ce avea numai ea si ceea ce trebuia sa stie ea si nu altii, ea nu s-a afisat niciodata cu curatia ei, cu fecioria ei, nu s-a afisat niciodata cu alegerea ei, nu s-a afisat niciodata cu maretiile ei reale, ci a trait intr-un anonimat, intr-o retragere totala, intr-o retragere in care nu s-a pus in evidenta cu nimic si nici macar cu retragerea.

Nu era foarte simplu ca o tanara care nu avea statut de casatorita sa aiba un copil, sa nasca un copil. Cine ar fi crezut ca aceasta s-a intamplat prin Duhul Sfant? Toata lumea s-ar fi gandit la ceva natural, cum s-a gandit si mai tarziu, adica niciodata n-a contat Domnul Hristos ca Fiul Fecioarei, ca Cel nascut de la Duhul Sfant si mai presus de fire, n-a contat niciodata Domnul Hristos in fata oamenilor asa, ci totdeauna a contat ca fiul lui Iosif si al Mariei. Si Maica Domnului asa a si vrut sa fie cunoscut Domnul Hristos, numai ca Duhul Sfant L-a descoperit, Duhul Sfant care a randuit nasterea mai presus de fire a Mantuitorului a randuit ca lucrurile acestea sa nu ramana necunoscute, ci sa fie cunoscute si de aceea in Sfanta Evanghelie s-au scris lucrurile acestea. Insa Maica Domnului nu s-a afisat.

Iata un exemplu al Maicii Domnului fata de noi si pe care-l avem in vedere, si ar trebui sa-l avem in vedere de cate ori vrem sa ne punem in atentia altora, de cate ori vrem sa ne infigem in constiinta cuiva, caci in cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului. Maica Domnului a primit sa fie considerata cum nu era. Dreptul Iosif care a fost logodnicul ei si dupa aceea a contat ca sotul Maicii Domnului, ca barbatul ei – pentru ca asa e scris in Evanghelie, asa a fost randuiala lui Dumnezeu, ca sa fie acoperite toate lucrurile acestea, si sa conteze ca sotul ei, si sa conteze in fata oamenilor ca tatal Mantuitorului – dreptul Iosif cand si-a dat seama ca Preasfanta Fecioara Maria, pe care el n-o considera Preasfanta Fecioara Maria ci o considera o fecioara de rand, urmeaza sa nasca, a vrut s-o lase pe ascuns, si-a propus s-o lase pe ascuns (Matei 1, 19).

Daca ne gandim numai la aceasta, ca si-a propus s-o lase pe ascuns, adica sa nu faca scandal, sa nu scoata in evidenta niste lucruri pe care el le considera rele, ni-l prezinta acest fapt pe Sfantul si Dreptul Iosif ca un om extraordinar, un om care ar fi bine sa fie urmat de multi si mai ales de toti aceea care au o tendinta da a rascoli relele. El nu a rascolit nimic, ci si-a pus in gand s-o paraseasca, sa dispara si sa ramana lumea cu constiinta ca el a facut o fapta rea si pentru ca a facut fapta aceea rea nu a putut sa stea in fata oamenilor cu constiinta curata si cu curaj. A zis sa zica oamenii ca el e de vina si si-a pierdut urma. Dar Dumnezeu n-a lasat lucrurile asa, pentru ca daca e Dumenezeu la carma, nu se pot intampla lucrurile oricum, si lucrurile si-au mers calea lor in intelesul ca Duhul Sfant i-a descoperit Dreptului Iosif s-o ia pe Maica Domnului pentru ca ceea ce s-a inceput in ea este de la Duhul Sfant si lucrul acesta este consemnat in Evanghelia de la Matei.

Mai departe, din Sfanta Evanghelie de la Luca stim ca Maica Domnului L-a nascut pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in conditiile saracacioase care ni le prezinta Evanghelia, intr-un staul, intr-o pestera – s-a spus mai tarziu ca staulul a fost un staul natural, o pestera – si acolo S-a nascut Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Nu ni se aminteste nici un cuvant al Maicii Domnului, dar ni se amintesc niste cuvinte ale Maicii Domnului din vizita pe care i-a facut-o Maica Domnului Sfintei Elisabeta inainte de a-L naste pe Mantuitorul si cand Sfanta Elisabeta a spus cuvintele acelea pe care le-am amintit si ieri seara: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine?”. Cu acel prilej si Maica Domnului a spus niste cuvinte, sunt cuvintele pe care le spunem noi la slujbele noastre, mai ales la slujba de dimineata: „Mareste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant numele Lui si mila Lui in neam si in neam spre cei ce se tem de El. Facut-a tarie cu bratul Sau Domnul, risipit-a pe cei mandri cu cugetul inimii lor. Pogorat-a pe cei puternici de pe scaune si a inaltat pe cei smeriti, pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati iar pe cei bogati i-a scos afara, deserti. Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca sa pomeneasca mila, precum a fagaduit parintilor nostri, lui Avraam si semintiei lui pana in veac” (Luca 1, 46-55).

Cuvintele acestea sunt cuvinte rostite de Maica Domnului si pastrate in Evanghelia de la Luca, de Sfantul Evanghelist Luca. Sunt cuvinte de rugaciune, cuvinte de preamarire a lui Dumnezeu, cuvinte in care Maica Domnului se prezinta ca smerita. Nu ca smerita prin virtute, ci ca smerita prin situatie. Adica nu a avut o situatie de frunte, o situatie buna cum am zice noi, ci a avut o situatie de oameni de jos, a fost dintr-o familie de oameni modesti, a fost dintr-o familie de oameni saraci, dar Dumnezeu, care cauta la cei de jos, a cautat la Maica Domnului cea care era de jos, dar pe care a ridicat-o Dumnezeu acolo unde trebuia sa fie, mai presus de toata faptura, mai presus de Heruvimi si Serafimi.

Mantuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem sa facem niste lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie sa facem noi este sa ne lasam in mainile lui Dumnezeu si apoi lucreaza Dumnezeu ca un Sfant, cum stie cu fiecare dintre noi, si daca vrea Dumnezeu sa ne afirme ne afirma, si daca nu vrea Dumnezeu sa ne afirme degeaba vrem sa ne afirmam noi.

Asta inseamna sa urmam exemplul Maicii Domnului, sa fim smeriti, adica sa fim fara veleitati, si mai ales fara veleitati religioase. Nu zice nimeni ca nu trebuie sa ocupam, ca crestini, locuri de frunte in societate, locuri de frunte in cultura, locuri de frunte chiar in conducerea oamenilor. Putem sa avem astfel de locuri si sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multi crestini la locuri de frunte si la locuri din care sa poata ajuta pe altii, dar lucrul de capetenie pentru noi este sa-I slujim lui Dumnezeu si sa ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El sa fim. Asa a facut Maica Domnului. Maica Domnului parca ar fi stiut cuvantul Sfantului Isaac Sirul ca „desavarsirea este o prapastie de smerenie”.

In legatura cu cele intamplate indata dupa nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu inchinarea magilor, cu inchinarea pastorilor, in legatura cu inchinarea pastorilor ne spune Luca in Sfanta Evanghelie ca Maica Domnului pastra toate in inima ei. Cineva, si cred ca pe buna dreptate, spunea ca Maica Domnului este adevaratul chip al Ortodoxiei. De ce? Pentru ca a pastrat in inima ei cuvintele cele folositoare, cuvintele cele bune, le-a pastrat in inima ei. In masura aceasta suntem ortodocsi, in masura in care ca si Maica Domnului pastram si noi cuvintele cele sfinte in inima noastra.

Din smerenia Maicii Domnului a pornit tacerea Maicii Domnului. Maica Domnului n-a fost o persoana cu angajare in cuvant, in cuvantari. De ce? Ea a vrut totdeauna ca Domnul Hristos sa fie preamarit, El sa fie stiut si ea sa fie nestiuta. Atat de mult s-a gandit Maica Domnului la lucrul acesta incat, ganditi-va, la Ierusalim, cand Domnul Hristos S-a pierdut de Maica Domnului si de dreptul Iosif si dupa ce L-au gasit in templu – acolo avem cele dintai cuvinte ale Maicii Domnului rostite catre Domnul Hristos si cele dintai cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos pastrate in Sfanta Evanghelie – Maica Domnului a zis: „Fiule, de ce ne-ai facut noua aceasta? Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam” (Luca 2, 48). E ceva extraordinar de coplesitor daca ne gandim la lucrul acesta, pentru ca Maica Domnului n-a zis: „Iata, eu si omul acesta te cautam” ci a zis „tatal Tau si eu ingrijorati te cautam”. Si e interesant cum l-a pus intai pe Dreptul Iosif si l-a prezentat ca tatal Sau, ca tatal Mantuitorului, si dupa aceea „eu”. N-a zis „eu si tatal Tau” ci „Iata, tatal Tau si eu”. Sau nu a zis „Dreptul Iosif – sau Iosif – si eu ingrijorati Te cautam”.

Daca ne gandim mai profund la lucrurile acestea, vedem maretiile Maicii Domnului, cat era Maica Domnului de cu grija ca sa se intample niste lucruri deosebit de mari, dar in conditii, sa zicem asa, micsorate.

Mai departe mai avem un cuvant al Maicii Domnului in legatura cu nunta de la Cana Galileii, cand Maica Domnului a fost mijlocitoare pentru cei care la nunta de la Cana; nu mai aveau vin si Maica Domnului a pus inaintea Mantuitorului faptul acesta si Mantuitorul a prefacut apa in vin. Si atunci a zis Maica Domnului singurul cuvant de indrumare catre oameni, catre unii dintre oameni, catre cei care erau acolo, catre slujitori: „Faceti ceea ce va va spune El” (Ioan 2, 5). Am putea zice ca cuvantul acesta este un cuvant vesnic si cuvantul de indrumare al Maicii Domnului, mesajul Maicii Domnului: „Faceti ce va va spune El”, pe El Il vreau in lucrare, pe El Il vreau in atentie, pe El, pe fiul meu. „Faceti ce va va spune El”. E un cuvant al Maicii Domnului care ramane peste veacuri, a ramas in Evanghelia de la Ioan si care iarasi ne arata pe Maica Domnului in anonimatul ei, in retragerea ei, in smerenia ei. Numai asa putem avea pe Maica Domnului ca exemplu daca ii urmam smerenia, daca ii urmam sinceritatea, daca ii urmam dorinta de a-L pune in atentie pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asa ne poate fi si ne este Maica Domnului de exemplu.

Sa stiti ca Domnul Hristos care pe cruce fiind i-a dat-o in grija pe Maica Domnului Sfantului Ioan Evanghelistul si pe Sfantul Ioan Evanghelistul l-a pus in atentia Maicii Domnului, a facut atunci o legatura intre toti credinciosii cei buni si Maica Domnului. Tuturor le-a dat-o ca mama. Ca mama ca s-o avem in atentie si ca mama ca sa ne aiba in atentie. De aceea noi avem mare bucurie din faptul ca Maica Domnului este ocrotitoarea noastra, este sprijinitoarea noastra, este pentru noi ca o mama buna care vrea sa ne ajute si care ne ajuta in masura in care stie ea ca si Fiul ei vrea lucrul acesta si in masura in care noi o rugam sa ne ajute, sa ne fie ocrotitoare.

Toate acestea o pun in atentie pe Maica Domnului in constiinta noastra si daca ne gandim la lucrurile acestea suntem cu adevarat cinstitori ai Maicii Domnului atunci cand ii urmam smerenia, atunci cand ii urmam anonimatul, atunci cand ii urmam tacerea. Fac o paranteza aici, sa stiti ca nu ma gandesc la o tacere ostentativa, la o tacere a mutului. Doar de aceea ne-a dat Dumnezeu cuvant, ca sa vorbim, dar sa stim cat sa vorbim si cand sa vorbim si sa luam seama la cele ce le spunem. In orice caz, sa ne gandim ca Maica Domnului a trait in tacere, dar a spus si cuvant cand a fost necesar sa spuna, de exemplu: „vin nu au”, a spus si cuvant atunci cand a trebuit sa spuna cuvant: „Faceti ceea ce va va spune El”, a spus cuvant de rugaciune cand a zis: „Mareste suflete al meu pe Domnul”. Deci Maica Domnului a si vorbit, nu numai a tacut. Noi deducem ca isi ducea viata in tacere prin faptul ca Sfintii Evanghelisti ne spun putine cuvinte ale Maicii Domnului. Maica Domnului a spus cuvant si atunci cand a zis: „Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam”, cuvant sa zicem asa de nemultumire, un cuvant de neliniste si totusi l-a spus. A trebuit spus si l-a spus. Asa ca daca invatam sa tacem, sa invatam sa tacem mai mult cand trebuie sa tacem, nu sa nu vorbim.

Atat de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut om din Preasfanta Fecioara Maria, atat de mult a respectat El smerenia Maicii Domnului incat n-a facut in viata Maicii Domnului nimic ca s-o scoata in evidenta, n-a facut nimic spectaculos in viata Maicii Domnului, n-a pus-o in evidenta cumva asa, cu silinta de a-i face pe oameni s-o vada in maretiile ei, ci a randuit, respectandu-i smerenia, ca Maica Domnului sa moara cum mor oamenii si sa fie inmormantata cum sunt inmormantati oamenii de rand. Si dupa aceea, dupa ce a fost asezata in mormant – este credinta noastra, ca si traditia Bisericii – Domnul Hristos a inviat-o pe Maica Domnului si a inaltat-o la cer si cu trupul. Aceasta este credinta noastra. Va spuneam ieri ca e o taina pe care n-o intelegem, dar pe care o primim pentru ca tainele se primesc, nu se inteleg.

Toate acestea sunt si raman pentru noi exemple, exemple pentru o viata curata, pentru o viata cinstita, pentru o viata sfanta, pentru o viata care pune in evidenta spiritualul si nu materialul, adica nu partea materiala din om, ci partea spirituala. Ma gandesc ca ar trebui sa se gandeasca multi dintre credinciosii nostri, si mai ales femeile, ar trebui sa se gandeasca mereu la exemplul Maicii Domnului si cand e vorba de imbracaminte, de felul cum se imbraca. Adica sa aiba o cuviinta in imbracaminte gandindu-se si la Maica Domnului. Daca facem asa, atunci avem in vedere exemplul Maicii Domnului si atunci Maica Domnului este exemplu si pentru noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa avem in vedere si acest exemplu.

Adormirea Maicii Domnului – obiceiuri si superstitii

Adormirea Maicii Domnului – obiceiuri si superstitii

Maica Domnului in Calendarul popular

Trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul popular amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bisericii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria: Sa trambitam duhovniceste…; Ioachim se veseleste si Ana praznuieste; Sa dantuiasca toata faptura, sa se veseleasca si David… etc. (Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1984, p. 98 – 116). Cu toate acestea, romanii intampina cu mai mare bucurie celebrarea mortii, Santamaria Mare (15 august), nu a nasterii, Santamaria Mica (8 septembrie).

Fecioara Maria este identificata in Panteonul romanesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaris­tica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august – 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenite a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semanaturile de toamna, „campanie de semanat” determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p…in palarie!), se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor, se „bateau” (culegeau) nucii. Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas­catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Conform traditiei crestine, Fecioara Maria a fost nascuta miraculos. Parintii ei, Ioachim, descendent al unui neam imparatesc, si Ana, descendenta din neamul lui David, erau defaimati si huliti ca nu aveau copii. Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti iar femeia lui, stearpa si neroditoare, in gradina sa le dea rod sfant pantecelui. Dupa unele traditii populare, Ana ar fi ramas insarcinata mirosind sau sarutand o frunza de par sau o floare, credinta care avea sa genereze si sintagma copil din flori pentru nasterea nelegitima. Dupa alte traditii s-ar fi nascut din durere de inima, dintr-o mama de sapte ani si un tata de saptezeci si sapte. Pruncul Iisus, el insusi zamislit miraculos, din sarutul unei icoane gasite intr-o fantana, este nascut de Maica Domnului in grajdul Mosului Craciun, zeu la varsta senectutii care se opune venirii Fiului pe lume. Venirea Fiului, prin nastere, insemna, in mentalitatea celor vechi, plecarea (moartea) Mosului. Maica Domnului binecuvanteaza boii, vacile, oile si porcii pentru ca au incalzit-o si hranit-o in timpul nasterii, randunelele pentru ca au dat vestea ca va invia Iisus, ciocarlanul schiop pentru ca l-a vazut pe Mantuitor rastignit, el insusi fiind lovit cu o piatra. In schimb, a blestemat calul pentru ca a rontait si tropait in timpul nasterii sau ca a mancat fanul in care a fost ascuns Pruncul, paianjenul pentru ca a intrecut-o la tors, lemnarul pentru ca i-a facut lui Iisus crucea grea, iar pe feciorul agresiv, numit Navalnicul, care a speriat-o cand mergea la molifta, la 40 de zile de la nastere, il transforma in buruiana folosita in farmecele de dragoste etc.

Dupa aproximativ un ciclu lunar scurs de la moartea Fecioarei, crestinii ii celebreaza nasterea. Unele din obice­iurile specifice Santamariei Mici au fost preluate de sarbatoarea vecina, inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie) numita in Calendarul popular Ziua Crucii si, local, Ziua Sarpelui. La aceste sarbatori se faceau observatii astronomice si pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac si altele. Foarte interesante sunt credintele romanesti despre sarpe, unul dintre cele mai vechi simboluri calendaristice ale omenirii. Sarpele este una din primele divinitati ale omenirii, atestata de arheologi inca din paleolitic. Semnificatia exclusiv malefica este relativ tarzie si este legata de mitul biblic. Omorarea lui se pedepsea cu moartea unei persoane, femeie daca murea serpoaica, barbat daca murea sarpele, iar aparitia sarpelui in pragul casei ara considerat semn de moarte: Oamenii mai cred ca „Sarpe este la toata casa; unde este sarpe e noroc in casa, merge bine si nici un rau, nici un farmec nu se prinde. Fereasca Dumnezeu sa-1 omori, ca indata moare unul din gospodari. Acela se cheama sarpe de casa. S-au vazut astfel de serpi band lapte din strachina, de-a valma cu copiii. Copiii le dadeau cu lingura peste cap, plangand ca le mananca laptele, dar serpii mancau inainte, nu se suparau” (Moldova, Muntenia).

Unele credinte se refera la Sarpele blestemat de Dumnezeu: „Sarpele nu a fost de la inceput sarpe. A fost om si locuia la Dumnezeu in cer, dar l-a blestemat si l-a facut sarpe cand a inselat-o pe Eva”; „in cer, la Dumnezeu, sunt de toate lighioanele, numai serpi nu. Sarpele dintai era zburator, avea aripi si picioare, sedea in cer si era bun la Dumnezeu. Dar, el a primit duh rau intr-insul si a invatat-o pe Eva de au pacatuit. Dumnezeu s-a maniat si i-a dat afara din Rai, atat pe dansii (Eva si Adam), cat si pe sarpe. Sarpelui i-a luat picioarele, i-a taiat aripile si l-a aruncat pe Pamant blestemandu-l sa se taraie ca funia, iar cand il va durea capul sa iasa la drum, ca va veni popa si ii va face agheasma sa-i treaca. De aceea iese sarpele la drum, iara omul merge cu maciuca de-i da in cap si-l omoara”; „Sarpele e degetul Diavolului. Avea el un deget mai surubar si s-a gandit oare ce ar putea face dintr-insul? „Ia sa-l tai sa-mi fac mie un ajutor” zise el, si cum l-a aruncat pe pamant a inceput a umbla. S-a facut sarpe” (Bucovina).

Relatiile dintre om si natura erau reglementate dupa reguli care aveau ca efect mentinerea unui echilibru intre componentele mediului geografic. Spre deosebire de Calendarul bisericesc, dedicat Sfintei Treimi si catorva mii de sfinti, omul satului traditional isi impartea zilele Calendarului popular cu plantele (Nunta Urzicilor, Ziua Graului), pasarile (Ziua Cucului, Dragobete, Constantin Graur, Martea Ciorilor etc.) si animalelor (zile ale ursului, lupului, calului, sarpelui etc). Iata o credinta despre interdictia de a omori sarpele: „Daca gasesti sarpe dupa Ziua Crucii n-ai voie sa-l omori. Numai pana in aceasta zi se poate omori, pe urma e pacat. La Ziua Crucii intra dihaniile in pamant, iar sarpele care a muscat pe cineva, om sau vita, nu-l primeste pamantul sa intre inapoi, si umbla ratacind in toate partile, iese la drum sa-l omoare omul”.

Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie), presupusa Facere a lumii (anul 5508 i. H.). Multe din trasaturi specifice Anului Nou Biblic si ale mitului creatiei paterne a Lumii au fost preluate de Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei materne a Lumii.

Cei zece vinovaţi pentru criza economică mondială

Rate bancare mai mari, un curs valutar periculos, zeci de mii de şomeri şi salarii îngheţate. Acestea sunt efectele crizei economice, cu care românii se confruntă în acest an. Cotidianul britanic „The Times“ a publicat lista oamenilor importanţi care au luat decizii greşite, cu impact global. Ei sunt câţiva dintre cei care v-au adus criza la uşă.

Multimiliardarul Dick Fuld era CEO al grupului bancar Lehman Brothers, care a dat faliment anul trecut. Poreclit „sperietoarea de pe Wall Street”, Fuld este acuzat că a expus Lehman Brothers la toxicitatea creditelor ipotecare neperformante şi a unor active a căror valoare s-a năruit la începutul crizei creditelor.

În ultimele luni de viaţă ale companiei au apărut câţiva cumpărători interesaţi să o salveze, însă Fuld nu a fost mulţumit de preţurile oferite. Dacă ar fi acţionat mai devreme, ar fi putut să evite falimentul.

Hank Paulson

Dacă Dick Fuld este responsabil pentru colapsul Lehman Brothers, atunci Henry Paulson, fostul secretar al Trezoreriei SUA, este omul care a permis ca falimentul să se întâmple. „Prăbuşirea globală a băncilor poate fi comparată cu tragerea unui glonţ în cap din moment ce cauza ei a fost decizia conştientă a Trezoreriei SUA de a pune în pericol stabilitatea economiei mondiale prin urmărirea unui obiectiv politic, anume acela de a arăta că Administraţia Bush este gata să acţioneze fără milă împotriva unei instituţii bancare mari de pe Wall Street”, scrie Anatole Kaletsky în „Times“.

„Până în acel moment, investitorii din întreaga lume au presupus că o companie ca Lehman este prea mare pentru a cădea şi că ar fi oricând sprijinită de guvernul ţării sale”. Contrazicând această presupunere, Henry Paulson a provocat o implozie a încrederii consumatorilor şi a afaceriştilor. Nu numai că a lăsat Lehman Brothers să moară, dar a făcut şi o serie de greşeli impardonabile, cum ar fi faptul că a propus injectarea a 700 de miliarde de lire în sistemul bancar. De unde a scos Paulson această cifră? „Nu se bazează pe nimic concret. Am vrut doar să alegem o cifră foarte mare”, a spus purtătorul de cuvânt al Trezoreriei, citat de „Forbes“.

Alan Greenspan

Greenspan a fost apreciat cât timp s-a ocupat de Trezoreria SUA, însă de atunci s-a tot aflat în atenţia publicului.

El este responsabil pentru micşorarea dobânzilor până la aproape de zero după atacurile teroriste de la 11 septembrie, sistemul financiar american inundând lumea cu bani uşor de obţinut.

John Tiner/Hector Sants

Tiner era şeful autorităţii britanice pentru industria de servicii financiare. În 2007, el i-a predat ştefeta lui Hector Sants (foto).

Autoritatea nu a reuşit să ţină sub observaţie Northern Rock, fostul fond mutual din New Castle, care a devenit periculos de dependent de fondurile interbancare şi a sfârşit prin a ieşi din afaceri.

Fred Goodwin

„Cel mai prost bancher din lume” a pus la pământ Banca Regală a Scoţiei, (RBS), a doua bancă după mărime din Marea Britanie. Acesta a anunţat pierderi de 28 miliarde de lire, cele mai mari din istoria corporatistă a Angliei, iar economiştii şi analiştii au conchis că banca poate fi complet naţionalizată. Sir Fred a venit la RBS în anul 2000 şi a început să cheltuiască frenetic. În doar şapte ani a achiziţionat 26 de bănci cu mai mult de 35 miliarde de lire.

După ce a cumpărat NatWest, în 2000, Fred Goodwin a fost răsplătit cu un salariu de 2,1 miliarde de lire pe an, mai mult decât primea orice alt şef de bancă din Marea Britanie. În 2006, acţiunile băncii erau cotate la 13 lire bucata, dar au scăzut dramatic pe 28 ianuarie anul trecut. În octombrie anul trecut, Sir Fred a părăsit conducerea băncii. Prea târziu.

Gordon Brown

Premierul britanic a prezis criza financiară globală în urmă cu zece ani, când a ţinut un discurs studenţilor de la Harvard. Din păcate, a făcut prea puţin ca s-o evite. James Gordon Brown a fost cancelarul Trezoreriei britanice în timpul celei mai
lungi perioade de creştere din istoria Marii Britanii, însă economiştii îl acuză că a încurajat inflaţia preţurilor în sectorul imobiliar şi răspândirea creditelor.

Într-un discurs ţinut recent la London School of Economics, cancelarul George Osbourne a spus: „Competitorii noştri au folosit anii buni pentru a se pregăti pentru anii de declin. Marea Britanie nu a făcut asta. Dintre ţările dezvoltate, noi suntem cel mai puţin pregătiţi pentru a face faţă turbulenţelor financiare actuale. Dublul nostru deficit – extern şi fiscal – este mai mare decât în orice altă economie europeană, împreună depăşesc deficitul SUA, iar vina o poartă Gordon Brown.”

George W. Bush

Fostul preşedinte american a fost la putere în anii de creştere, când au încolţit seminţele imploziei creditelor ipotecare neperformante, însă a refuzat să fie responsabil pentru dezastrul financiar care a avut loc pe „tura” lui.

Într-un discurs ţinut anul trecut, Bush a aruncat toată vina în cârca bancherilor din New York.

Kathleen Corbet

Agenţiile de rating au fost criticate că nu au pus întrebări mai dure cu privire la datoriile colaterale care conţineau atât de multe credite ipotecare dăunătoare şi pe care investitorii le-au vândut pe milioane de dolari în timpul anilor de creştere.

Trei dintre cele mai mari agenţii de rating au fost acuzate că i-au crezut pe cuvânt pe investitori şi nu au estimat corect riscurile presupuse de securizare. Kathleen Corbet era şefa celei mai mari agenţii de rating, Standard & Poors, înainte să demisioneze în 2007, din cauza criticilor dure. Rivalul S&P este agenţia Moody’s.

Hank Greenberg

A fost şeful AIG, asigurătorul gigant care a fost salvat de guvernul american printr-un ajutor financiar de 47 miliarde de lire, la câteva zile după prăbuşirea Lehman Brothers. Greenberg a condus instituţia între 1967 şi 2005, timp în care aceasta s-a împotmolit în mlaştina creditelor neperformante. În septembrie anul trecut, Greenberg a apelat la guvernul american pentru a-şi salva instituţia, spunând: „Este o companie sănătoasă din punct de vedere financiar, mai puţin în privinţa lichidităţilor. A o lăsa să moară ar fi dramatic.”

Angelo Mozilo

A fost şeful celei mai mari bănci din SUA, Countrywide, care oferea credite ipotecare de tip „sub-prime” până în iulie 2008. Cei care acordau astfel de credite au fost acuzaţi că au folosit tehnici de marketing înşelătoare pentru a băga sub nasul proprietarilor de case ipoteci pe care nu şi le permiteau.

Aceasta a fost rădăcina crizei creditelor. În timpul creşterii explozive a sectorului imobiliar, Mozilo a avut un salariu anual de 470 milioane de dolari plus alte venituri. El s-a aflat, de asemenea, sub reflectorul unui program VIP, care oferea ipoteci avantajoase oficialilor din Guvern. Recent, Bank of America s-a oferit să cumpere Countrywide pentru patru miliarde de dolari. Postul de televiziune CNN l-a inclus la rândul său în lista principalilor vinovaţi pentru colapsul financiar din Statele Unite. Henry Cisneros, membru al consiliului de administraţie al Countrywide, a spus despre Angelo Mozilo că este „blonav de stres.”


*adevarul

Taxa pe preşedinţie: 1.200.000 de lei

Numărul celor dispuşi să intre în scrutinul pentru Cotroceni din acest an ar putea fi mult mai mic decât la alegerile trecute. Motivul descurajării pretendenţilor ţine de intenţia Autorităţii Electorale Permanente (AEP) de a introduce o cauţiune de 2.000 de salarii minime pe economie pentru fiecare candidat.

Potrivit poiectului noii legi pentru alegerea preşedintelui, orice prezidenţiabil ar avea de plătit la depunerea candidaturii 1.200.000 de lei, adică 300.000 de euro.

O altă modificare dă posibilitatea guvernului să anunţe data alegerilor abia la mijlocul lui septembrie. Ce rămâne şi ce se adaugă la proiectul AEP ar urma să se decidă azi în conducerile PDL şi PSD.

Prezidenţiabilii, raşi la jumătate

„Solicitarea garanţiei a venit din partea AEP. Ar fi vorba despre 2.000 de salarii minime. După părerea mea, e cam mult, dacă nu cumva e neconstituţonal, dar urmează să analizăm. Nu e o problemă când ai un partid în spate, banii se returnează dacă obţii destule voturi. Dar, chiar şi aşa, campania costă, mai ai de dat şi pe la televiziuni…”, spune Mircea Toader, liderul de pu taţilor PDL.

Taxa a fost confirmată şi de AEP. Printre propunerile pe care le-a avansat guvernului, AEP menţionează, într-o adresă către EVZ, „obligativitatea depunerii unei cauţiuni de către fiecare candidat, cu rol de a acoperi o parte din cheltuielile cu organizarea alegerilor”.

Motivaţia oficială: „Eventualitatea în care cheltuielile cu un candidat sunt nejustificate deoarece a obţinut un număr prea mic de voturi”. Rezultatele scrutinelor anterioare arată însă că astfel fie vor fi descurajaţi mai bine de jumătate din obişnuiţii prezidenţialelor, fie statul va rămâne cu cel puţin 9.000.000 de lei de la candidaţii de decor, categorie în care au intrat până acum şi independenţii. Deşi obţin scoruri mici, sub 2-3%, ei ar putea schimba totuşi, prin absenţă, calculele pentru primul tur.

Premiera garanţiei în bani a avut loc la parlamentare în 2008, când fiecare candidat a plătit câte 3.000 de lei, bani recuperaţi doar de partidele care au depăşit 2%. Dacă rezultatele alegerilor ar fi similare cu cele din 2004, doar 4 dintre cei 12 candidaţi intraţi în primul tur şi-ar mai recupera banii, restul de 8 obţinând sub 2%. Aceeaşi regulă aplicată la scrutinul din 2000 ar fi descurajat cel puţin 5 dintre cei 12 pretendenţi, inclusiv pe cei 3 independenţi, în timp ce în 1996 – 10 din 16 ar fi pierdut sigur cauţiunea.

PDL ar vrea alegeri pe 22 noiembrie

Modificări semnificative apar şi privinţa ca len darului electoral. Po trivit lui Toader, membru al co – misiei desemnate de coaliţie să re – tu şeze legea, data scrutinului ar urma să fie anunţată cu 70 de zile înainte, în loc de 90 de zile ca până acum. Dacă datele vor rămâne cele vehiculate în prezent în PDL – 22 noiembrie pentru primul tur şi 6 decembrie pentru al doilea – noile reglementări ar da guvernului po – si bilitatea amânării anunţului de pe 24 august, cum impunea vechiul calendar, până pe 12 septembrie.

O variantă în discuţie ar fi şi mărirea numărului de semnături de suţinere 200.000 la 500.000. Liderii PDL s-au declarat însă împotrivă, pentru a nu li se imputa blocarea lui Sorin Oprescu. „Este şi acesta în proiectul AEP, dar noi susţinem că trebuie să rămână la 200.000”, spune Toader.

ORDONANŢĂ

Noua lege, doar la mâna guvernului

Noile reguli pentru alegerea preşedintelui nu vor mai aştepta acordul parlamentului pentru a fi puse în practică. „Legea nu poate să iasă decât prin ordonanţă de urgenţă”, a explicat Mircea Toader, invocând timpul scurt până la declan şarea calendarului electoral. Astfel, PSD şi PDL vor fi, practic, singurele partide cu un cuvânt de spus în privinţa regulilor antiturism electoral.

Varianta AEP ar fi ca „alegătorii care în ziua votării nu se vor afla în localitatea de domiciliu să-l anunţe în scris pe primarul localităţii unde doresc să voteze” pentru a fi înscrişi pe listele suplimentare, urmând ca pe listele permanente să apară cu observaţia „nu votează la domiciliu”.

O altă variantă, agreată de PDL, ar fi un sistem informatic cu 18.000 de calculatoare în care votul dublu să fie depistat prin introducerea CNP-ului fiecărui votant. Campania electorală se va limita, în continuare, la 30 de zile, iar candidaturile se vor depune oficial cu 45 de zile înaintea scrutinului.

*evz

Predica la duminica IX dupa Rusalii

Umblarea pe mare – potolirea furtuniiPredica la Duminica a noua dupa Rusalii: Umblarea pe mare – potolirea furtunii

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Dreptmaritori si vrednici de iubire crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos.

Impartasirea de astazi din cuvantul lui Dumnezeu, din Evanghelia Lui, ne incredinteaza de darul preamarit al lui Dumnezeu, pe care-l avem in Mantuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu si Om. Dar in care, cum marturisim neincetat, ne descoperim pe noi insine, caci El este adevaratul chip al omului. Si maretia chpului ne-o descopera in aceasta stralucire neincetata a Evangheliei, astazi in actu divino-uman al mergerii pe mare, deasupra apelor marii. Sa ascultam si sa ia aminte fiecare, nu numai cei care sunt mai elevati, mai sporiti pe calea aceasta a suisului pe scara lui Iacov.

In vremea aceea, Iisus Se afla pe tarmul de rasarit al Marii Galileei, dupa ce hranise multimile cu cele cinci paini si cei doi pestisori, din darul unui baietas care le avea puse in traista de mamica lui, vrand si el sa mearga dupa Iisus, sa-L vada si sa-L auda. Si acolo, multimile – inaripate in duhul lor, ca, iata, Iisus toate le rezolva pentru ei: pe bolnavi ii vindeca, cuvant cum nu le graise nimeni le graieste si le mangaie cautarile sufletelor lor; ba le da si de mancare – au vrut sa-L proclame imparat, in locul Cezarului de la Roma. Lucru pentru care Il vor si osandi, spunand ca ar fi vrut sa devina imparat. De aceea asa s-a si scris deasupra Crucii, ca un fel de indreptatire a lui Pilat in fata imparatului sau: Iisus Hristos Regele Iudeilor.

Dar Iisus, cunoscand gandurile lor, catre seara, “a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt” – al lumii acesteia; dar nu numai, caci orice tarm e intai mai presus de lume si apoi si in lume, cum l-a zidit Dumnezeu in lume: in timp si spatiu. “Apoi a slobozit multimile”, le-a lasat. Asa lucreaza Dumnezeu: Iti da un dar, apoi te lasa sa-l lucrezi. Totdeauna in Scripturi este miscarea aceasta intre har si libertate. Harul lui Dumnezeu, darul Lui si libertatea sa lucrezi, sa intelegi.

De aceea, in darurile Duhului Sfant, dupa darul intelepciunii este darul intelegerii: “Si va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul intelepciunii si al intelegerii…” (Isaia 11, 1-3). Adesea ne-am intrebat de ce mereu in Scriptura dupa duhul intelepciunii urmeaza duhul intelegerii. Inteleptul a spus: “Intelepciunea Si-a zidit eisi casa”. Intelepciunea este El, Fiul lui Dumnezeu, iar casa Intelepciunii este Maica Domnului. Tot darul si intelepciunea de la El este; de la Parintele Luminilor, prin Fiul, in Duhul Sfant. Iar darul intelegerii ne priveste pe noi: libertatea, ca sa intelegem darul intelepciunii.

Deci a dat multimilor si paine si vindecari si cuvant, apoi le-a slobozit: libertatea, pentru a intelege darul lui Dumnezeu. A sclipit – dupa strigatul inimii tale: Lumineaza-mi, Doamne, intunericul! – ca o scanteie de intelepciune divina; si tu o intelegi si o lucrezi. Cum simti impartasania, cum simti cuvantul lui Dumnezeu. Si a dat drumul multimilor, ca ele sa cugete. Neincetat sa fim atenti la dar si la lucrare! Iar Iisus S-a suit in munte sa se roage singur. Dar nu insingurat. Caci, inainte de patimire, dupa Cina cea de Taina, Iisus va spune ucenicilor: “Voi toti va veti risipi si pe mine ma veti lasa singur. Dar eu nu sunt singur; Tatal este cu Mine.” Si spune Inteleptul: “Vai celui singur”. Si precum Dumnezeu nu e singur – e Tata, Fiu si Duh Sfant – nici omul nu e singur vreodata; e neincetat cu Dumnezeu. Nimeni nu este singur daca e cu Dumnezeu; nicaieri si niciodata, nici in moarte.

Se ruga singur, cu Tatal, deci, si cu ucenicii, cu noi. Dar in noaptea aceea, cand se roaga Iisus, “corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. Iar la a patra srtaja din noapte a venit la ei Iisus, umbland pe mare. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Si, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului.” (Matei 14, 22-34)

Ghenizaretul, adica partea dinspre noi: Capernaum, Tebaida, Tiberiada, de la unele ramase urmele, iar altele ramase pana astazi. Cine a calatorit pe acolo a aflat tainele lor. Iar noi aflam acum, smeriti, tainele acestei Evanghelii.

Iubitilor, revin putin la cuvantul de mai inainte: Iisus hranise multimile, apoi le-a slobozit. Se lasau umbrele serii… Se retrage in singuratate, cum se ruga adesea. Multimile, jos, la malul marii. Noapte, se odihnesc. Ca in gradina Ghetsimani, ucenicii dorm, iar El se roaga; El, Care e viu in veci. Nu te vei simti niciodata singur stiind ca El se roaga si acum in fata Tatalui, in cer. Iar noi sa ne simtim nu cu cei care se hranisera si vroiau sa-L faca imparat si dupa aceea au adormit, ci cu ucenicii care erau in corabie. Noi sa ne simtim in corabie. Cum zice rugaciunea: “Marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, strig catre Tine: Scoate din stricaciune viata mea!”

Rugaciunea aceasta, inspirata Parintilor Bisericii, ne infatiseaza marea furtunoasa, corabia valurita, aruncandu-ne intr-un fel de cutremur pe care trebuie sa-l privimi intr-o dubla intelegere: cutremur al pamantului, dar si al sufletuli si al duhului. Sa te simti mereu in aceasta taina vie. Si chiar acest cutremur al pamantului, cand se petrece, sa nu te mai tulburi. De ce? Pamantul sa ramana incremenit, orb? Doamne pazeste! Dar nu poate, are si el nelinistea lui, are si el suspinul lui, are dorul lui de a deveni, precum cerurile, cer nou si pamant nou. E intr-o neliniste neincetata. Taina a nelinistii, a cautarii, pe care Iisus a cuprins-o in cuvantul: “Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide”. Altfel ti se descopera lumea si intelesul ei.

Corabia lor, pe marea vietii, se afla in neliniste. Si Iisus era singur si nu era singur, ci cu Tatal si cu noi si in duhul Lui, in rugaciune cu noi toti, ascultand si suspinul marii si vuietul marii in inimile ucenicilor si freamatul lor si zbuciumul lor. Priveste cu duhul de pe munte pe mare si-i vede pe ucenici, vede corabia unduindu-se in valuri. Parca-ti vine cuvantul poetului: “Sta castelul singuratic oglindindu-se in valuri, iar in fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. Se inalta printre cetini intre raristea de brazi, dand atata unduire rotitorului talaz.” Dar in talazuri vii.

Asa cum alta data Iisus a zis furtunii: “Taci, linisteste-te”, ar fi putut sa faca si acum. Acum, insa, altfel lucreaza, dezvaluind alta ipostaza, am zice: Coboara si calca pe crestetul valurilor. Si spuma valurilor, stralucirea lor e patrunsa acum de stralucirea cea adevarata a Celui ce calca peste valuri – stralucirea pururea. Iisus spune: “Parinte, slava pe care Mi-ai dat-o Mie Eu le-am dat-o lor, slava pe care o am de la Tine mai inainte de a fi veacurile”. Acea slava, cum zice Sfantul Simeon Noul Teolog, niciodata nu L-a parasit. E pururea, dar El nu o arata. O arata pentru a ne impartasi noua, care ne schimbam, noua care crestem ori scadem; care aici, in momente privilegiate, o simtim. Alteori, in nesimtirea tragica, care e moartea sufletului inainte de a trupului, n-o simtim. Calcand peste valuri, slava Lui se unea cu stralucirea crestetului valurilor. Si ucenicii, vazandu-L in acea lumina, acea imbinare divina, unica, a slavei Lui cu lumina valurilor, se inspaimanta. Si de frica striga: Naluca!
Cum spunea dumnezeiscul Pavel, si cel rau ia chip de lumina. Adesea s-a aratat in lumina, sa nu ne tulburam. Pustnicii o marturisesc. Dar cu smerenie, cand venea vreunul sa-i laude, ii raspundeau: vezi, poate ai fost trimis la altul. Eu nu sunt vrednic de lauda. Alta data, aratandu-i-se un fel de imitare, momeala a luminii, pustnicul isi face cruce si se stinge si ca un fulger cade din cer. Astfel intelegem de ce ucenicii au strigat: Naluca. Nici sa te tulburi, nici sa te inalti, ci, in ispita, in incercari sa te rogi. Daca e un talhar, fereasca Dumnezeu, dar, din nefericire se petrece, ca pe mare zici: Doamne Iisuse, miluieste-ma! E cu putinta ca si in el sa patrunda strigatul si numele lui Iisus. Si sa-ti faci cruce. In degetele impreunate pentru semnul crucii e si Treimea si doimea divina: Tatal, Fiul si Duhul Sfant si Dumnezeu-Omul (Fiul lui Dumnezeu). Si atunci, se lumineaza.

Iar Iisus a luminat. Cand au strigat, Iisus stim ce a raspuns. E greu sa rostesti acest cuvant pe care numai El il poate rosti. Dar, intrucat si apostolii si evanghelistii Matei, Marcu si Luca rostesc, rostim. A zis Iisus: “Eu sunt. Nu va temeti. Indrazniti!” Cu un inteles nesfarsit, infinit, parca ar fi rostit pentru fiecare suflet, din toata istoria, de pretutindeni, acest cuvant: Eu sunt. Sa-l auzi asa cum l-a rostit Iisus lui Moisi, la Horeb. Cand Moisi a vazut rugul, acel maracine smerit, care ardea si nu se mistuia, ci ramanea verde, viu. Caci focul dumnezeirii nu desfiinteaza, ci transfigureaza, indumnezeieste, chiar firea smerita a unui maracine. Cu cat mai mult firea ta, pe care a luat-o Cel mai presus de tine. Si atunci Moise, intrebandu-L: Cine esti, Doamne?, a primt raspuns: “Eu sunt Cel ce este” – Existenta.

Si acum S-a descoperit ca El este. Sa simti ca-ti spune si tie: Eu sunt; Existenta. Iar noi, cum spune dumnezeiescul Palama suntem partasi ai existentei Lui. Caci fapturii ii este daruita existenta, cu cele trei stari ale ei, cum spune dumnezeiescul Maxim Marturisitorul: starea daruita intregii fapturi in prima ei chemare, de a exista; apoi sporeste darul lui Dumnezeu: existenta in har. Noi toti suntem in har, toti suntem botezati, de la Adam, care a primit suflarea divina de viata; si apoi vom exista in inviere – a treia stare.

Eu sunt… nu va temeti… indrazniti! – le spune ucenicilor. Precum Ma vedeti pe Mine indraznind, in furtuna, peste valuri, neinspaimantandu-Ma, si voi indrazniti! La acest cuvant – indrazniti – a raspuns Petru: “Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa.” Tu ai zis: Indrazniti. Pot indrazni, Doamne, a merge la Tine, spre Tine, cu Tine? Da. Aceasta indrazneala e data fiecaruia, in smerenie. Sa vin la Tine pe apa. Precum mergi Tu pe apa, si eu sa merg. “Vino!”, i-a spus. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. A mers Petru o vreme pe apa, venind catre Iisus! Dar apoi, vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat: “Doamne, scapa-ma!” Iar Iisus i-a intins mana. L-a apucat si i-a zis: “Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” Si au urcat in corabie.

O clipa primeasca dragostea dumneavoastra sa talcuim acest moment. Indrazniti!… Petru indrazneste; cu privirea catre Iisus, fata catre fata. Spune scriptura: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul” – fata in fata cu Tatal. Iar omul, creat dupa chipul Lui, e fata in fata cu Hristos. Petru, fata in fata cu Iisus, se impartaseste de harul si adevarul care vine impreuna cu Iisus, si calca impreuna cu El pe valuri. Si merge. Dar, vazand ca vantul e potrivnic, o clipa de indoiala, se inspaimanta si se scufunda. Sa intelegem acest moment, intai duhovniceste.

Nu de la mine, ci de la sfinti. Noi putem da marturie dupa ei. Ei au si vietuit. Zice dumnezeiescul Isaac Sirul: “Cere de la Dumnezeu sa-ti dea sa ajungi la masura credintei, faptura prea mica (ce dulce si duios!). Voiesti sa afli viata? Tine in tine credinta si smerenia, caci prin ele afli mila, ajutorul si cuvintele graite in inima de Dumnezeu si pe Cel el ce te pazeste intru ascuns si ramane cu tine si se arata si la aratare. Si atunci, tu, daca simti desfatarea credintei in sufletul tau, nu-mi este greu sa spun iarasi: nimic nu te va impiedica sa ajungi la Hristos (cum Petru ajunge la Hristos). Si nu-ti va fi greu sa fii rapit in tot ceasul de la cele pamantesti si sa uiti de lumea aceasta neputincioasa (si de furtuna si de valurile din jur) si de amintirea lucrurilor ei (slabiciunile celelalte). Roaga-te, pentru acest lucru, fara preget. Roaga-te! Cerseste cu caldura si cere cu multa sarguinta, pana ce vei primi pe Hristos deplin in tine.

Si sa nu slabesti dupa aceasta (sa ramai staruind cu fata catre El). Te vei invrednici daca te vei sili mai intai sa arunci grija ta asupra Lui cu credinta si vei schimba grija ta de tine cu purtarea de grija a lui Dumnezeu. Si cand vei vedea voia ta ca se increde cu toata curatia cugetului mai mult in Dumnezeu decat in tine, si ca te silesti sa nadajduiesti in El mai mult decat in sufletul tau, atunci se va salaslui in tine puterea aceea necunoscuta de tine (mai presus de aceasta lume). Vei simti puterea Celui ce este cu tine in chip neindoielnic. Puterea aceea pe care multi, simtind-o, intra in foc si nu se tem, si calcand pe apa, nu se indoiesc”. In cugetul lor nici o clipa n-au indoiala, socotind ca se vor scufunda. Nu. Cu El nu te scufunzi. “Caci credinta intareste simturile sufletului si acesta simte pe Cineva nevazut, care-l convinge sa nu ia in seama vederea lucrurilor infricosatoare, nici sa priveasca la vreo vedere ce intrece simturile.”

Cata vreme Petru a simtit ca se increde in Dumnezeu, nu in el, in vointa Lui, in purtarea de grija a lui Dumnezeu, nu a sa, a mers pe valuri. Aici e taina negraita a privirii, a impartasirii in adevar, a vietuirii. Nu furtuna s-a intetit. Putea sa mugeasca… In clipa aceea el a mutat gandul credintei din Hristos in el. In el s-a produs sfasierea, indoiala. Ca si in Adam si Eva. In tine se produce o scindare a personalitatii. Si atunci el s-a intors catre sine. E intoarcere spre Dumnezeu, care-i pocainta (Intoarceti-va catre Mine si Eu Ma voi intoarce catre voi) si intoarcere catre lumea aceasta, pamantul din care ai fost zidit. Si a cazut sub lume. Se scufunda. Atunci striga: Scapa-ma, Doamne!

Cateva clipe sa gandim: Petru a mers pe valuri cum mergea Iisus. Nu dus de mana sau luat in brate, ci calca aievea, cu Iisus, intr-o altfel de comuniune. Poti sa fii si in bratele Lui. Dar El nu ne ia in brate cum ia mama pruncul. In bratele harului, adica dandu-ti si tie din El. Iti da Dumnezeu din El. Asa a creat Dumnezeu lumea – nu din nimic, ci din voia lui, cu puterea lui, cu harul lui, cu iubirea lui, cu intelepciunea lui, cu lumina lui. De aceea ne-a daruit si noua lumina, ne-a dat si minte si cuvant si duh. Si ne-a dat din puterea, din harul, din lumina lui dumneziasca, lumina deosebita de noi pentru ca e vesnica; dar e unita cu noi. Tocmai pentru ca e real dumnezeiasca, vesnica, nemuritoare, deasupra acestei lumi create, aduse de la nefiinta la fiinta, cum se spune. Si sa simti chemarea lui Dumnezeu in tine, harul lui Dumnezeu in tine.

Aici e adevarul adanc al chemarii mai presus de lume. Acea prezenta dumnezeiasca inalta. Cum spune dumnezeiescul Ioan Damaschin, vorbind de teantropie sau divino-umanitate: In noi e si dumnezeiesc si omenesc, din Hristos, care ne-a daruit si noua sa fim partasi. Si cata vreme noi, prin harul lui Dumnezeu, simtim si traim si nici o clipa nu provocam ruptura, sfasierea, prin credinta, pastrand darul lui Dumnezeu in noi, prezenta Lui in noi, ajutorul Lui, puterea Lui, credinta, nadejdea, dragostea… atunci, desi in lume, suntem mai presus de aceasta lume. Si e in noi aceasta. Sa n-o uitam nici o clipa! Sa ne simtim mereu vii!

Doua ganduri vi le mai impartasesc acum spre final, care-mi stau atat de mult la inima. Zilele acestea cugetam asa: La unele surori ale noastre apar niste suferinte – chisturi, fie la sani, care au forme dureroase. Si am fost intrebat ce sa faca, sa se opereze? Da. Spovedania nu scoate raul din noi? Tot la fel si fizic: scoatem raul din noi. Doctorul, si el e de la Dumnezeu. Si Mantuitorul spune: N-au trebuinta cei sanatosi, ci cei bolnavi de doctor. M-am intrebat cum se formeaza, cum apar. E plina presa noastra si televiziunea de indemnuri catre tineri sa-si “traiasca viata”, sa se arunce intr-un fel de dezlantuire a trupului acestuia. Caci daca nu-l dezlantui, zice Freud, aceste dorinte, inabusite, refulate, provoaca nevroze, psihoze, psihopatii; te imbolnavesti. Si atunci, cum e cu castitatea tinerei? Noi stim legea de la parinti: castitate pana la altar, ca sa te poti incununa, si credinciosie in camin toata viata. Si tu, tinere, asa sa stii: sa nu stii decat de un Dumnezeu si o nevasta. Dar vine Freud cu prietenii lui, spunand ca se imbolnaveste daca-si pastreaza castitatea. Si, cugetand, mi-am zis si eu: E posibil ca aceste energii nedescarcate sa se adune in anumite zone specifice, in legatura cu firea omului si, acolo, adunate, coagulate, nelucrate, sa formeze aceste locuri, formatiuni moarte. Atunci, care e calea? Am inteles atunci, si putem face aceasta marturie inaintea lui Dumnezeu si a intregii lumi. Auzeam astazi la Apostol: “Fratilor, noi ai lui Dumnezeu impreuna lucratori suntem, iar voi sunteti ogorul lui Dumnezeu. Zidirea lui Dumnezeu, dupa harul lui Dumnezeu dat mie, eu ca un intelept mester am pus temelia. Altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia seama cum cladeste. Si sa cladeasca fiecare, ca nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos”.

Iar Mantuitorul spune: “Tatal meu pana acum lucreaza si Eu lucrez.” Toata existenta, iubitilor, e o zidire. In fiecare faptura noi vedem o opera. Nimic nu e static; nimic nu e incremenit, nimic nu e inchis. Noi am provocat acestea. Pretutindeni e zidire, e viata, neincetat. Dar in om existenta si viata e pe doua planuri. O, nefericitii care fac atata cult numai trupului! Ca o obsesie. Or, cum poate scapa omul? Prin viata lui deplina, iubitilor. De ce un calugar sau o calugarita adevarata nu traieste aceste fenomene? Mai mult, o calugarita care s-a dus la Sfantul Mormant cu o asemnea boala s-a rugat si a venit vindecata. Care-i taina? Omul trebuie sa fie viu, neincetat, dar pe amandoua planurile. Nu numai la nivelul planului bietei vietuitoare necuvantatoare. Dar si acolo este neincetata viata; este neincetata eliberare de energii ziditoare. Ce-ar fi bobul de grau daca nu s-ar inmulti? Ce-ar fi mieluselul?

Aflandu-ma la un vivarium la Bacau, sa tin o cuvantare, la invitatia unei doamne, la final mi-a spus ca face o teza de doctorat despre albine. Si eu am pus intrebarea: De ce produsul albinelor – mierea – e singurul care nu se altereaza? A inceput cu probleme de la gena… Aceasta structura a mierii… Eu cred altceva, intr-o convergenta intre credinta si stiinta: Cred ca mierea nu se altereaza pentru ca e produsul fecioarelor. E savarsit acest dar in cea mai desavarsita curatie.

Atunci, cand o tanara isi pastreaza aceasta curatie, dar nu incremenind, nu cu spaima: ce ma fac? – asemeni lui Petru, care s-a inspaimintat de valuri – nu cu teama, ci mereu sa fie in ea viul vietii la masura omului, atunci nu va aduna in ea energii care acumulandu-se sa produca raul. Sa ai in tine credinta, nadejdea, dragostea; sa ai mereu fata lui Hristos, sa te rogi si sa lucrezi dupa chipul lui Dumnezeu in toate domeniile. Chipul lui Dumnezeu Ziditorul. Si tu sa zidesti mereu. Zidesti sfintenia in tine, zidesti eroismul moral, jertfelnic, daruindu-te semenilor tai, sarmani, bolnavi, neputinciosi, sau ca om politic, daruindu-te, servind multimilor. Ca om de stiinta, ca om al artei, zidind in icoana ta, in cuvantul tau, in toate ale tale, in muzica… mereu sa fii viu si o clipa sa nu opresti. Energiile tale sa nu se adune acolo sa faca boala. N-ai timp de asa ceva. Sunt incredintat desavarsit de acest adevar deplin, al omului.

Atunci calci pe valuri, calci pe cancer, pe toate acestea pe care tu le-ai produs in lume. Tu, in ceea ce Parintii au numit uriasii care ucid sufletul: Uitarea – L-ai uitat pe Dumnezeu, ignoranta – nestiinta si lenea. Nu ramai in lene nici o clipa. Esti viu si calci peste serpi si peste balauri, peste valurile marii. Si in tine e harul lui Dumnezeu. Neincetat.

Un doctor, Nae Constantinescu, era preocupat cum sa dreaga un os; cum sa-l repare, cum sa opereze. Si, in zbuciumul lui, deodata, noaptea, a scanteiat ca o lumina in el: Maduva rosie la adult contine celule care poseda capacitatea de a genera un os nou cu maduva rosie la mijloc. “Ma framantam sa stiu de ce am fost trezit brusc in miezul noptii de o idee care mi-a fulgerat in cap, provocandu-mi o stare de epuizare fericita, daca pot spune asa. Ceea ce am observat eu in maduva rosie adulta reflecta ceea ce se intampla de fapt in perioada embrionara – la zamislirea si la formarea vietii noastre. Deci celulele multipotente embrionare raman toata viata in peretele capilarelor sinusale din maduva.” Doamne, cum aceasta, cum s-a petrecut aceasta luminare? Am inteles ca la toti laureatii premiului Nobel asa le-au venit ideile: scanteind. Iluminand deodata. Aceasta scanteiere a harului, a luminii divine care e in noi. Cum zice Sfantul Pavel: Comoara aceasta, pe care o purtam in vasele de lut; comoara harului; vasul de lut – este al nostru. Sa luam seama la aceasta scanteiere. Intr-un moment al vietii mele, daca luam seama la aceasta scanteiere n-as fi facut o greseala in viata mea.

Luati aminte toti: Petru, in fata lui Iisus, era in fata harului si a mers pe valuri. Indata ce a privit catre el a cazut in valuri. Luati toti aminte cand va rugati, cand aveti o intrebare, rugati-va si lumina divina nu va intarzia. Sfantul Serafim, fiind intrebat cum da raspuns, cuvant cuiva, a raspuns: Eu ma rog si cuvantul care vine intai, acela il spun. Scanteia divina sa n-o pierdem! Clipa sa n-o pierdem; e clipa harului

Da-ne, Doamne, clipa aceasta a lui Petru, care in fata Ta calca pe valuri! Aceasta lumina in noi… Noi n-o putem stinge, dar ne stingem noi fata de ea. Nici o clipa sa nu apuna. Sa nu fie apus, sa nu fie noapte in noi. Acolo sa fie, cum zice Inteleptul: Eu dorm, dar inima mea vegheaza. – Veghere neadormita in fata luminii, in fata puterii ajutorului Tau. Cu Tatal si cu Duhul Sfant, cu rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

Parintele Constantin Galeriu

Schimbarea la Fata a Domnului (Pobrejenia)

La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : „Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt – muntele Taborului în Galileea – ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei care aveau să asiste la suferinţa Sa la Ghetsimani şi care aveau să fie martorii cei mai importanţi ai Patimilor Sale, să fie pregătiţi pentru această încercare prin priveliştea slăvirii Sale: Petru, pentru că tocmai îşi mărturisise credinţa în dumnezeirea Sa ; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos ; şi Ioan care mărturisi din experienţa sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca „fiu al tunetului” teologia Cuvântului întrupat.

El îi urcă pe munte, ca simbol al înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind îveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu.

„Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieşti, pe care o avea în El însuşi şi pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti – inclusiv trupul – şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.

Spre deosebire de faţa lui Moise care strălucise de o slavă venită din afara după revelaţia din Muntele Sinai (cf. Exod 34, 29), faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe „veşmintele” Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia omenească.

„El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători” (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 – PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama).

„Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului” (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa Dumnezeului-Om, care este „lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simţurilor şi, incapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământ.

Lumina nematerială, necreată şi situată în afara timpului, aceasta era Împărăţia lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru o clipă, această lumină va deveni moştenirea veşnică a aleşilor în Împărăţie, când Hristos va veni din nou, strălucind în toata scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumina, în această lumină care a strălucit în Tabor şi care a ţâşnit din mormânt în ziua Învierii Sale, şi care, răspândindu-se asupra sufletului şi trupului celor aleşi, îi va face să strălucească şi pe ei „precum soarele” (cf. Matei 13:43).

„Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Discurs Etic V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroşi Sfinţi au fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu în lumină. Totuşi lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaţie, ci şi harul îndumnezeitor care le permite sa „vadă” pe Dumnezeu, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului : „întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmii 35:10).

În mijlocul acestei slăvite privelişti se arătară – alături de Domnul – Moise şi Ilie, doi mari profeţi din Vechiul Testament, reprezentând respectiv Legea şi Proorocii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii şi al celor morţi (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinţei iar Ilie a fost dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumina, despre Exodul pe care avea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, căci prin Patimi şi prin Cruce această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.

Ieşiţi afară din ei înşişi, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti, Apostolii erau copleşiţi ca de un somn şi „neştiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus : Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi : unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie”. Întorcându-şi apostolul de la aceasta dorinţa prea omenească, ce consta în a se mulţumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un „cort” mai bun şi un lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul : „Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultaţi de El”. Acest nor era harul Duhului înfierii şi, la fel ca şi la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului.

Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl „vadă” pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti cînd ea străluci mai puternic. Ieşiţi în afară de tot ce este vizibil şi chiar din ei înşişi, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminos, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) şi „închizând uşa simţurilor lor”, ei primiră revelaţia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaţie şi de orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului Dionisie Areopagitul a fost aplicată Tainei Schimbării la Faţă în principal de către Sf. Grigore Palama).

Încă insuficient pregătiţi revelaţiei unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi ridicară capetele, îl vazură pe Iisus, singur, redevenit ca mai înainte, Care se apropie de ei şi îi linişti. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morţi.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă este deci prin excelenţă aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci căscopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia slavei Sale dumnezeieşti. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă i-a atras în mod deosebit pe călugări, care şi-au închinat întreaga viaţă căutării acestei lumini.

Numeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după controversa isihastă din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie. De notat de asemenea că, după o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înşişi Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Faţă. E vorba desigur mai puţin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreţinută de tradiţia Bisericii între arta Icoanei şi această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă.

A Căruia este slava şi puterea în veci. Amin.

Predica la duminica VIII dupa Rusalii

Înmulţirea pâinilor şi a peştilor

După ce Isus Hristos a postit în pustiu patruzeci de zile, s-a apropiat de el diavolul-ispititor şi i-a spus: «De eşti Tu, Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini» (Matei 4, 3).

Isus Hristos, printr-un singur act al voinţei Sale ar fi putut să transforme pietrele în cele mai gustoase pâini, dar nu a făcut acest lucru. La această ispitire a satanei Mântuitorul a răspuns: «Scris este “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”» (Matei 4, 4). Prin rostirea acestor cuvinte Dumnezeiescul nostru Mântuitor ne aduce aminte de un adevăr important, acela că omul are suflet şi corp. Sufletul are nevoie de hrană asemenea corpului. Aşa cum fără hrana materială corpul uman piere, tot aşa şi sufletul acestuia nu poate să trăiască fără nutremântul necesar lui.

Evanghelia de astăzi ne relatează, că Isus, prin intermediul a cinci pâini şi a doi peşti a săturat cinci mii de oameni. Această minune a fost consemnată de către toţi cei patru evanghelişti. Oare de ce a făcut Isus această minune?.

Înainte de toate, poporul a venit la Isus de prin împrejurimi, pentru a-L asculta, uitând totodată de hrana necesară corpului. Aceşti ascultători se îndulceau de învăţătura cerească, hrănindu-şi sufletele cu cuvintele care ieşeau din gura Fiului lui Dumnezeu. Pentru aceea, Isus le-a potolit foamea fizică.

Pe de altă parte, Isus a înmulţit pâinile în mod miraculos, hrănind mii de oameni, pregătindu-i pentru cea mai mare minune, pentru pâinea cerească – Preasfânta Euharistie. Minunea pâinilor a fost prefigurarea Preasfintei Euharistii. În ziua care a urmat după această minune, poporul s-a grăbit din nou să-L urmeze pe Mântuitor, crezând că El îi va hrăni din nou în mod miraculos. De aceea Isus le-a spus: «Mă căutaţi… pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat» (Ioan 6, 26). “Căutaţi hrana, care trece. Dar Eu vă spun: să căutaţi «mâncarea ce rămâne pentru viaţa cea veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului» (Ioan 6, 27). Eu vă ofer Pâinea Cerească, pâinea sufletească, pâinea vieţii veşnice, iar această pâine o voi înmulţi în fiecare zi, în rândul tuturor popoarelor, până la marginile pământului, pentru ca toţi oamenii să aibă viaţa veşnică”. După aceea Isus Hristos a spus: «Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer! Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea, pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu!» (Ioan 6, 56).

La Cina cea de pe Urmă, Isus şi-a îndeplinit promisiunea. El, «luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei 26, 26-28). Prin aceste cuvinte Fiul lui Dumnezeu a întemeiat hrana cea cerească pentru sufletele noastre, oferindu-Se spre nutremânt. Aceasta este minunea minunilor! Dumnezeul Cel nevăzut, infinit şi etern, devine prezent la fiecare Sfântă Liturghie sub chipul pâinii şi vinului şi ni se oferă ca hrană pentru luminarea şi sfinţirea sufletelor noastre. Nu numai cinci mii de oameni, ci milioane şi milioane de credincioşi îşi hrănesc sufletele lor cu Preasfântul Corp al lui Hristos. Este un mare privilegiu şi fericire să-L primeşti în suflet pe Hristos, care se află în Sfânta Împărtăşanie. Nici măcar îngerii din cer nu au această fericire, acest privilegiu dumnezeiesc. După Sfânta Cuminecare, sufletul nostru devine o locuinţă a Fiului lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, Cerul însuşi.

Suntem datori să ne amintim permanent despre acest mister, pentru a ne pregăti să primim cum se cuvine Sfânta Cuminecare. Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni scrie: «Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar» (1 Corinteni 11, 27-29).

Filozoful materialist H. Taine relatează că s-a dus într-o zi la superiorul unei mari comunităţi religioase din Paris şi i-a zis: “Cum se face că în mai puţin de un secol de la Revoluţia franceză, care a distrus toate ordinele călugăreşti, să avem azi în Franţa o sută şaizeci de mii de călugări şi călugăriţe care sunt devotaţi uşurării mizeriilor umane, fizice şi morale celor mai respingătoare?” Care este principiul de acţiune cu totul special, care face să prevaleze la ele devotamentul asupra interesului?” Superiorul i-a răspuns: “Vreţi să cunoaşteţi secretul carităţii catolice? Urmaţi-mă!” Şi superiorul l-a condus pe filosof la capelă, arătându-i sfântul altar: “Iată secretul nostru! Azi, ca şi în toate timpurile, Isus Hristos este cunoscut, iubit şi slujit în Preasfânta Euharistie”. Şi filozoful şi-a continuat ancheta. Pretutindeni i s-a oferit acelaşi răspuns. Reîntors acasă, a luat condeiul şi a scris aceste fraze nemuritoare: «Credinţa în Euharistie este într-adevăr perechea de aripi, care azi, ca şi acum nouăsprezece secole, ridică omenirea deasupra micimilor sale şi o duce până în regiunile devotamentului. Dacă societatea poate fi salvată, de acolo îi va veni mântuirea».

Avem privilegiul şi fericirea de a-L primi pe Hristos în Sfânta Împărtăşanie, poate chiar zilnic. Dar trebuie să fim pregătiţi cum se cuvine pentru a o putea primi. Rugăciunea: “Cred, Doamne, şi mărturisesc…”, rostită înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, pregăteşte sufletul pentru primirea ei numai dacă este rostită cu multă atenţie şi pietate, meditând asupra fiecărui cuvânt. După primirea Sfintei Cuminecături, pentru câteva minute trebuie să conştientizăm că în inima şi în sufletul nostru se află ca oaspete Împăratul împăraţilor, Creatorul Universului, Mântuitorul nostru, Dumnezeul nostru, Prietenul nostru, Hristos, Iubitorul de oameni, care sacrificându-Se din iubire pentru noi, pe lemnul crucii, ne-a răscumpărat din moartea cea veşnică, făcându-ne accesibilă calea spre fericirea Cerului.

Astfel, Sfânta Euharistie trebuie să fie pentru noi izvorul puterii care sfinţeşte sufletele noastre. Să avem grijă, ca “nu spre judecată sau spre condamnare, să ne fie împărtăşirea cu Aceasta, ci spre vindecarea sufletului şi a corpului nostru şi spre viaţa veşnică”.

Rugăciune

O, Pâine a vieţii, nimeni nu poate să Te înlocuiască. Iubirea Te-a făcut să priveşti la neputinţele noastre şi să faci să înţelegem că nimic nu este pierdut pentru cel care nu se îndoieşte de Dumnezeu. Atunci când ne încearcă durerile vieţii, ne faci şi mai mult să înţelegem că făptura noastră se poate îmbrăca în puterea Ta care ne transformă şi ne dă elan în drumul vieţii noastre spre mântuire.

În Sfântul Tabernacol este adăpostită Euharistia. De aici se răspândesc binecuvântările pentru toţi cei care caută prietenia Domnului. Aici se află Hrana vieţii veşnice, prin care sufletul şi fiinţa noastră îşi găsesc alinare şi scăparea de orice duşman al ei. Şi tot acolo, pentru cel ce crede şi vrea să primească acest nutremânt, sufletul gustă bucuria cerească.

O, Mântuitorul nostru, Isuse Hristoase, fă să simţim puterea vieţii Tale divine, atunci când Te primim în Sacramentul Euharistiei, să înţelegem voinţa Ta sfântă, privind la micimea şi neputinţa noastră, urmând îndemnul Tău de a Te primi cu toată încrederea şi convingerea.

Fie ca acest Corp şi Sânge al Tău să ne facă să trăim de-a pururi numai pentru Tine, să păstreze în noi acea viaţă pe care Tu ai câştigat-o pentru noi, prin Sacrificiul Tău pe Lemnul Crucii, în faţa duşmanului mântuirii noastre. Amin.