Arhivă pentru 15 august 2009

15
aug.
09

Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria

15-Adormirea Maicii Domnului

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: „Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: „Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”.

Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: „Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad”.

Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Tot în aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

La începutul împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.

Cu ale ei sfinte rugãciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

15
aug.
09

Cine este Maica Domnului pentru mine?

Cine este Maica Domnului pentru mine?

Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, dupa ce ieri am staruit cu gandul asupra locului pe care-l are Maica Domnului in constiinta Bisericii Ortodoxe, in gandirea si practica ortodoxa, este firesc astazi sa incercam sa ne raportam pe noi insine la invatatura Bisericii Ortodoxe, la cultul Bisericii Ortodoxe in legatura cu Maica Domnului, sa raspundem la intrebarea: cine este pentru mine, ce inseamna pentru mine Maica Domnului. De ce? Pentru ca noi ne gandim la Maica Domnului nu ca la ceva dinafara de noi ci ne gandim la Maica Domnului ca la ceea ce este, alaturi de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in inima Bisericii Ortodoxe.

Randuielile de slujba ale Bisericii noastre sunt in asa fel alcatuite ca sa fim in situatia de a ne raporta la Maica Domnului. As aduce in atentie ceva de la Sfanta Liturghie, si anume dupa ce credinciosii canta, dupa ce spun cu cantare cuvintele: „Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie Iti multumim Doamne si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru”, cele dintai cuvinte care se spun sunt cuvinte in care e pomenita Maica Domnului, caci se zice, la Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur: „Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria” si la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: „Mai ales cu Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria”. Daca luam aminte la cuvintele acestea, la ele insele, daca le avem in vedere desprinse de contextul in care apar ele si asa cum le auzim noi de fapt, desprinse din context, nu intelegem nimic. Doar un singur lucru il putem lua in consideratie, si anume, faptul ca e pomenita Maica Domnului, atata tot. Pentru ca cuvintele asa spuse: „Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria” nu ne spun nimic.

Insa incadrate in contextul lor ne spun mult si anume, dupa ce preotul se roaga lui Dumnezeu ca sa vina peste Cinstitele Daruri Duhul Sfant si sa le prefaca in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos prin voia Tatalui ceresc, se spune de ce anume cerem lucrul acesta si spune mai departe preotul sau episcopul: „Ca sa fie celor ce se vor impartasi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre impartasirea cu Duhul Sfant, spre plinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osanda”. In aceste cuvinte se arata pricina pentru care dorim sa ne impartasim, rostul cu care ne impartasim. Si apoi in continuare spune: „Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru cei adormiti intru credinta: – si-i pomeneste – stramosi, parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul drept care s-a savarsit intru credinta”. Si apoi cu glas tare: „Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria – si iarasi in taina, in gand – pentru Sfantul Ioan Proorocul si Inaintemergatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru tot laudatii Apostoli, pentru Sfantul a carui pomenire o facem si pentru toti sfintii; cu ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Doamne”.

Prin urmare, cuvintele acestea, cum le auzim noi la Sfanta Liturghie, desprinse din context, nu ne spun decat atat: fiti atenti si nu uitati de Maica Domnului. E ca si cand s-ar zice: Il laudati pe Dumnezeu, Ii multumiti, va rugati Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului sa nu uitati. Si cand se aminteste Maica Domnului la Sfanta Liturghie, de obicei se spun doua alcatuiri, cu cantare, si anume: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemamare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim” sau la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: „De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Ceea ce esti Biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau scaun l-a facut si pantecele tau mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie!”.

Sunt doua alcatuiri in care se pune in atentie Maica Domnului, in prima, ca cea care L-a nascut pe Dumnezeu mai presus de fire, pe Fiul lui Dumnezeu L-a nascut mai presus de fire si de aceea este mai mare decat Heruvimii si Serafimii, este mai mare decat ingerii, decat toate fiintele ceresti. Numai Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant este mai mare decat Maica Domnului, numai Prea Sfanta Treime.

In constiita noastra trebuie sa apara Maica Domnului in aceeasi atmosfera in care este prezentata in aceasta alcatuire sau in alcatuirea a doua pe care am pomenit-o, adica sa o avem pe Maica Domnului in constiinta noastra ca pe cea care, nascandu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucura, fiind ea plina de dar, toata faptura, adica toti ingerii si toti oamenii cei drept credinciosi. Se bucura de Maica Domnului pentru aceasta calitate a ei ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfant S-a pogorat peste ea, pentru ca ingerul binevestitor i-a adus salutul „Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine”, a numit-o „binecuvantata intre femei”, pentru ca Sfanta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfant, sa o cunoasca pe verisoara sa Maria ca Maica Domnului: „De unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine”, iar aceste cuvinte le-a spus dupa ce a izbucnit din sufletul sau cu bucurie si sub puterea Duhului Sfant: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” (Luca 1, 42-43). Mai apoi o femeie a ridicat glas din popor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, pe cand Domnul Hristos vorbea si era impresionata de invatatura Lui si a zis: „Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt” si Domnul Hristos a raspuns: „Adevarat, fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc pe el” (Luca 11, 27-28). In aceste cuvinte de lauda aduse de ingerul binevestitor, rostite de ingerul binevestitor, rostite de Sfanta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor si a fericit-o pe Maica Domnului, in aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfanta noastra Biserica il aduce Maicii Domnului.

Pentru ca totdeauna noi trebuie sa ne raportam personal la lucrurile mai presus de noi, intrebarea este cum stau eu fata de Maica Domnului, cat sunt eu de cinstitor fata de Maica Domnului, ce inseamna pentru mine Maica Domnului? Stiu ca pentru Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om inseamna mama Lui, stiu ca pentru Dumnezeu Tatal inseamna aleasa lui Dumnezeu Tatal, stiu ca pentru Dumnezeu Fiul inseamna locasul lui Dumnezeu Fiul, stiu ca pentru Duhul Sfant inseamna cea peste care S-a pogorat Duhul Sfant, stiu ca pentru Sfanta Elisabeta inseamna Maica Domnului ei, stiu ca pentru femeia care a ridicat glas din popor inseamna cea fericita, pentru mine, pentru mine personal ce inseamna Maica Domnului, cat sunt eu de legat de Maica Domnului?

In privinta aceasta exista doua extreme: unii care o cinstesc prea mult si altii care o cinstesc prea putin. Care e de fapt locul Maicii Domnului in cinstirea Bisericii? Este dupa Domnul Hristos. Intai e Domnul Hristos, intai e Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Duhul Sfant, e Prea Sfanta Treime apoi e Maica Domnului. Nu e inainte de Domnul Hristos, pentru ca sunt unii care la Maica Domnului parca se gandesc mai mult ca la Domnul Hristos. Nu e corect. Maica Domnului este dupa Domnul Hristos. Si sunt altii care nu cinstesc pe Maica Domnului, bineinteles nu sunt ortodocsi aceia, si aceia n-o cinstesc din motivele pe care le cred ei intemeiate pentru ei, dar care nu sunt intemeiate, pentru ca iata, si ingerul a cinstit-o, si Sfanta Elisabeta a cinstit-o, si femeia care a ridicat glas din popor a cinstit-o, si Domnul Hristos a cinstit-o, si Tatal Cel Ceresc, si Duhul Sfant asa incat pentru noi nu exista nici o indoiala. De altfel noi nu cautam niste temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, ci intram in practica Bisericii: aceasta e practica Bisericii noastre si in masura in care noi facem parte din Biserica noastra suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Fara aceasta nu se poate. Nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului. Asa ca intrebarea de capetenie pentru fiecare dintre noi este, totusi, eu personal cum ma raportez la Maica Domnului, cat ma gandesc eu la Maica Domnului, cum o am in vedere pe Maica Domnului?

Sunt unii care folosesc formula „Dumnezeu si Maica Domnului”, sunt altii care spun: „Mi-a ajutat Maica Domnului”. Fara indoiala ca Maica Domnului este mijlocitoare, dar noi nu stim in ce masura ajutorul il primim de la Dumnezeu sau de la Maica Domnului sau, de fapt, il primim de la Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului, asa incat nu cred ca e corect sa spuna cineva „Mi-a ajutat Maica Domnului”. Eventual poate spune: „Mi-a ajutat Dumnezeu”, „Cred ca s-a rugat Maica Domnului pentru mine” sau „Mi-a ajutat Dumnezeu prin rugaciunile Maicii Domnului” si asa mai departe. Nu e bine sa folosim niste formule care scot in evidenta pe Maica Domnului mai mult decat o scoate in evidenta Biserica. Biserica o socoteste pe Maica Domnului totdeauna mijlocitoare la Dumnezeu, asa cum a mijlocit pentru cei de la Cana Galileii cand a zis catre Domnul Hristos ca nu au vin cei de la Cana Galileii, a mijlocit, I-a cerut Mantuitorului sa ii ajute in imprejurarea respectiva. Aceasta este de fapt lucrarea Maicii Domnului. Asa credem noi.

Sunt unii credinciosi care spun: „Doamne Maica Domnului”. Nu e corect. De ce? Nicaieri, in toate cartile de cult ale Bisericii noastre nu veti gasi niciodata expresia „Doamne Maica Domnului”. Doamne se zice numai lui Dumnezeu, Doamne I se zice Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Doamne I se zice Duhului Sfant, deci „Doamne miluieste” zicem adresandu-ne lui Dumnezeu Tatal, „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul” Ii zicem lui Dumnezeu Fiul. Dar „Doamne Maica Domnului” nu e corect. „Maica Domnului”, „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi” si asa mai departe, insa nici intr-un caz „Doamne Maica Domnului”. I-am auzit pe multi, si femei si barbati care zic asa, insa nu e corect.

Sunt apoi unii care, desi fac parte din Biserica Ortodoxa, nu se raporteaza corect la Maica Domnului, in sensul ca nu stiu o rugaciune catre Maica Domnului desi sunt altii care stiu „Visul Maicii Domnului” si alte rugaciuni care, de fapt, nu sunt rugaciuni ale Bisericii, ci sunt numai admise de Biserica, sunt niste rugaciuni populare in legatura cu Maica Domnului si care fagaduiesc cumva – cartile respective – ajutor de la Maica Domnului pentru cei care fac acele rugaciuni. Bineinteles ca nu e o greseala sa le faca cineva, insa pe noi ne intereseaza rugaciunile oficiale ale Bisericii: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistele Maicii Domnului, asa ceva ne intereseaza in mod special.

Cei care cred in Maica Domnului si o pomenesc pe Maica Domnului, dar nu stiu rugaciuni catre Maica Domnului, iarasi nu se raporteaza corect. De pilda eu obisnuiesc ca pe cei pe care ii spovedesc sa ii pun – zic obisnuiesc, deoarece nu intotdeauna fac asta pentru ca, cateodata, vad ca nu stiu si nu mai insist – ii pun sa spuna „Cuvine-se cu adevarat”. De ce? In Molitfelnic scrie ca dupa ce preotul dezleaga de pacate pe credinciosul care se spovedeste, sa zica el „Cuvine-se cu adevarat”. Dar un episcop, episcop vicar la Sibiu, care acum este arhiepiscop la Constanta, Inalt Prea Sfintitul Lucian, cand m-a spovedit pentru prima data, si de altfel de cate ori m-a spovedit, totdeauna a zis sa spun eu „Cuvine-se cu adevarat” si atunci m-am obisnuit si eu cu lucrul acesta si ca sa am o verificare despre felul cum se raporteaza credinciosii la Maica Domnului, il intreb pe credincios: stii sa zici „Cuvine-se cu adevarat”? Unii stiu si spun, si altii zic „Da” si cand ii spun: zi, zice doar cuvintele „cuvine-se cu adevarat”. Nici nu stie despre ce-i vorba. Acestia nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, degeaba zic ei ca sunt ortodocsi. Nu se poate sa nu stii o rugaciune catre Maica Domnului. Unii nu stiu si zic: Nu stiu „Cuvine-se cu adevarat” si zic: dar ce rugaciune stii catre Maica Domnului? Si zice „Nascatoare de Dumnezeu” si zic: spune-o, si sunt bucuros ca stiu macar aceasta, dar noi credinciosii ortodocsi e bine sa stim „Cuvine-se cu adevarat”, adica sa stim mai intai ce este „Cuvine-se cu adevarat”. Daca ne intreaba cineva: stii „Cuvine-se cu adevarat” sa nu zicem ca „Stiu” si sa stim numai cuvintele „cuvine-se cu adevarat” pentru ca nu e destul. Inca chiar zic: dar inseamna ca tu nici nu stii despre ce-i vorba.

Iubiti credinciosi, in legatura cu aceasta vreau sa mai amintesc ceva care ne priveste pe noi personal, o raportare personala la Maica Domnului. Daca in general rugaciunile catre Maica Domnului si formulele liturgice in legatura cu Maica Domnului ne privesc pe toti impreuna – de exemplu zicem: „Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea” – este si o rugaciune pe care sigur ati citit-o de multe ori, nu stiu cat v-ati oprit la ea, in care ne raportam absolut personal la Maica Domnului si nu zicem „Stapana noastra” ci zicem „Stapana mea”. De exemplu cum ar fi „Imparateasa mea cea prea buna” sa zicem, dar nu ma gandesc la aceasta, ci ma gandesc la rugaciunea a cincea dintre rugaciunile de multumire dupa Sfanta Impartasire cu Mantuitorul Hristos. Ne adresam Maicii Domnului si zicem asa: „Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare – si zicem mai departe – care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea”. Asa spunem indrumati de Sfanta Biserica, dar pentru ca spunem la singular, la persoana intai, trebuie sa ne si raportam singular la aceasta si sa zicem: „Preasfanta Stapana mea”.

Deci, am pe Maica Domnului ca stapana? Il am pe Dumnezeu si o am si pe Maica Domnului. E Maica Domnului pentru mine lumina mea, e lumina? Pentru ca noi zicem ca Maica Domnului e Maica Luminii: „Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii intru cantari cinstind-o sa o marim”. Deci si ea e lumina, Maica Domnului ca Maica a Luminii e lumina. Noi zicem: „Lumina mea, scaparea mea, bucuria mea, mangaierea mea, nadejdea mea”. Toate acestea inseamna Maica Domnului pentru noi, trebuie sa insemne, si important este sa stim daca asta si inseamna pentru noi. Deci o am eu pe Maica Domnului in simtirea mea, in constiinta mea, ca pe cea de care ma bucur si o stiu stapana gandurilor mele? O am pe Maica Domnului ca lumina a vietii mele, ca lumina care aduce seninatate in sufletul meu? „Prea Sfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea – „Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau” spunem intr-o alta alcatuire – scaparea – adica un fel de refugiu, ne refugiem la Maica Domnului ca sa primim ajutor, sprijin in implinirea binelui – mangaierea – o avem pe Maica Domnului ca mangaietoare, ca mangaiere in viata noastra – acoperamantul” – o avem pe Maica Domnului ca ocrotitoare, ca acoperamant. O avem pe Maica Domnului ca bucurie a noastra?

Daca se intampla aceasta in viata noastra inseamna ca Maica Domnului este la locul ei in existenta noastra personala, in fiinta noastra personala, in persoana noastra, este prezenta Maica Domnului in gandurile noastre. Bineinteles, sa stiti ca Maica Domnului nu e prezenta cum e Domnul Hristos in sufletul nostru, pentru ca Maica Domnului este intr-un singur loc. Noi ne rugam Maicii Domnului si credem ca rugaciunile noastre sunt duse de ingeri la Maica Domnului dar Maica Domnului nu este in mijlocul nostru, intre noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca Maica Domnului nu are fire dumnezeiasca, ci are numai fire omeneasca iar firea omeneasca este marginita, noi stim lucrul acesta. Asa invata si Biserica, dar noi vorbim cu Maica Domnului ca si cand ar fi de fata pentru ca o avem de fata in constiinta noastra, adica avem gandul ca suntem in legatura cu Maica Domnului. Dar Maica Domnului e de fapt intr-un singur loc si e circumscrisa Maica Domnului, nu este cu largime de pretutindenitate, adica nu este pretutindeni. Insa Biserica noastra o considera de fata atunci cand noi vorbim. Cand zicem: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine” consideram ca e cumva aproape, si e de fapt aproape de simtirea noastra, de iubirea noastra, insa totusi nu este intre noi si in noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos care este si Dumnezeu adevarat si om adevarat si cu dumnezeirea Sa este pretutindeni, deci si in viata noastra, iar cu firea omeneasca este intr-un singur loc. Si Domnul Hristos, dupa firea omeneasca, este intr-un singur loc, pentru ca firea omeneasca nu poate fi pretutindeni.

Important este insa pentru noi sa avem constiinta legaturii cu Maica Domnului si sa ne simtim angajati intru cinstirea Maicii Domnului ca sa fim in cultul Bisericii noastre, sa fim incadrati in cultul Bisericii noastre, nu numai la sarbatorile Maicii Domnului, ci totdeauna cand ne aducem aminte si de Maica Domnului, si sa o tinem in cinstirea care i se cuvine celeia ce este, dupa exprimarea Bisericii, „mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui”, ca ceea ce este „marirea a toata lumea”, ca ceea ce „din oameni a rasarit si pe Stapanul – pe Domnul Nostru Iisus Hristos – L-a nascut”. Sa avem constiinta aceasta a maretiei Maicii Domnului si sa ne simtim sub acoperamantul ei, in ocrotirea ei, in cuprinsul atentiei ei si pentru fiecare dintre noi. In cazul acesta suntem in rosturile pe care le vrea Biserica noastra si pe care Biserica noastra ni le pune in atentie.

Cat priveste pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, straini de ortodoxie, eterodocsii, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-i miluiasca si sa ne para rau ca n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, ca n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred ca Maica Domnului va fi buna si cu necinstitorii ei, sau in orice caz va fi buna cu cei care nu o cinstesc pur si simplu, nu ca au ceva impotriva Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului e buna si o sa-i inteleaga si pe cei care sunt cuprinsi de neputinta aceasta a mandriei sau de pacate care nu-i lasa sa inteleaga lucrurile asa cum sunt, pentru ca nu se lasa condusi de Biserica. Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca „in mintea stramba si lucrul drept se stramba” asa ca Maica Domnului o sa-nteleaga pe cei care au avut minte stramba si noi dorim ca oamenii sa aiba macar bucuria pe care o avem noi din faptul ca suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu sa ne ajute!

15
aug.
09

Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Cucernice parinte, iubiti frati si iubiti credinciosi, ca sa fim cu adevarat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie sa o cunoastem pe Maica Domnului si mai ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului cand ii urmam exemplul.

Dupa ce duminica seara am spus ceva despre locul pe care il are Maica Domnului in gandirea si practica ortodoxa, in cultul ortodox, dupa ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie sa ne raportam noi insine la Maica Domnului, in acesta seara gandul nostru va starui in legatura cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru ca adevarata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie sa se rezume numai la gand si numai la cuvant, ci trebuie sa treaca si la viata, si ca sa o putem cinsti cu viata trebuie sa stim ceva despre Maica Domnului, sa incercam sa intrupam in noi virtutile Maicii Domnului.

Adevarul este ca in Sfanta Evanghelie se vorbeste despre Maica Domnului intamplator. Sfantii Evanghelisti nu si-au propus sa ne prezinte pe Maica Domnului. Daca citim ceea ce este scris in fiecare dintre Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului, constatam ca de fapt Sfintii Evanghelisti nu si-au propus sa scrie anume despre Maica Domnului, ci despre Maica Domnului s-a scris in Sfanta Evanghelie in legatura cu Domnul Hristos, tangential, si de aceea putem gasi prea putine informatii in legatura cu Maica Domnului. Credinciosii doresc sa stie multe despre Maica Domnului si pana la urma s-a ajuns si la niste plasmuiri, niste istorisiri despre Maica Domnului care vor sa umple acest gol, insa in realitate golul acesta este mai mult decat se poate spune despre Maica Domnului, mai ales de catre oameni necompetenti. De exemplu „Visul Maicii Domnului” e o carte apocrifa care vrea sa spuna ceva despre Maica Domnului, ceva ce nu e in gandirea autentic ortodoxa. Si atunci suntem mai folositi sa avem in vedere putinele informatii despre Maica Domnului, ceea ce este autentic in gandirea ortodoxa si sa ne multumim cu putinul acela. Si putinul acela care il gasim in Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai mult despre Maica Domnului decat acel mult care pana la urma este mai mult o umplutura.

Cel mai mult dintre Sfintii Evanghelisti aminteste despre Maica Domnului Sfantul Evanghelist Luca. Exista o traditie, ca Sfantul Evanghelist Luca a pictat o icoana a Maicii Domnului. Daca intr-adevar a pictat o icoana a Maicii Domnului Sfantul Evanghelist Luca, apoi suntem mai siguri ca Sfantul Evanghelist Luca in prezentarea lui prin cuvant, in icoana cuvantatoare a Evanghliei sale, ne-a infatisat-o pe Maica Domnului mai mult decat ceilalti evanghelisti.

In Sfanta Evanghelie de la Matei se aminteste despre Maica Domnului in legatura cu Nasterea Mantuitorului, dar nu ni s-a pastrat nici un cuvant al Maicii Domnului. In Sfanta Evanghelie de la Matei se mai aminteste de doua intalniri ale Maicii Domnului impreuna cu fratii Domnului cu Domnul Hristos si despre Maica Domnului la Cruce, la Crucea Mantuitorului dar nu avem nici un cuvant al Maicii Domnului.

In Sfanta Evanghelie de la Marcu la fel, nu avem amintit ceva deosebit despre Maica Domnului sau ceva deosebit fata de Sfantul Evanghelist Matei, dar in Sfanta Evanghelie de la Luca avem mai multe intamplari in legatura cu Maica Domnului. Atat Buna Vestire care este foarte pretioasa pentru noi si unde avem si cuvinte ale Maicii Domnului si de unde intelegem si atitudinea Maicii Domnului, dupa aceea in legatura cu Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu inchinarea pastorilor, cu prezentarea la Templul din Ierusalim a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la Intampinarea Domnului este si Maica Domnului de fata, apoi vizita la Elisabeta, cuvintele Maicii Domnului din cantarea Maicii Domnului, dupa aceea o prezentare a celor intamplate cand Domnul Hristos avea doisprezece ani si cand s-a pierdut de Maica Domnului in Ierusalim si intalnirea in Templu, mai departe femeia care a ridicat glas din popor si a zis: „Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt”, cuvinte adresate Mantuitorului cu referire la Maica Domnului, la fel la Crucea Mantuitorului, Maica Domnului la Crucea Mantuitorului.

Sfantul Evanghelist Ioan ne prezinta pe Maica Domnului la nunta din Cana Galileii si, la fel, la Crucea Mantutorului cand Domnul Hristos a zis: „Fiule, iata mama ta” si „Femeie iata fiul tau” (Ioan 19, 26-27).

Si apoi mai avem cateva cuvinte care amintesc de Maica Domnului in Faptele Sfintilor Apostoli.

Toate acestea, luate la un loc si considerate in raport cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, ne dau niste puncte de orientare, niste puncte de referinta din care putem sa intelegem cum este Maica Domnului exemplu pentru noi si cum putem noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, sa o avem in vedere si s-o cinstim si prin ceea ce putem face noi raportandu-ne la exemplul Maicii Domnului si in special la virtutile Maicii Domnului.

Sa cautam acum sa luam pe rand niste cuvinte din Evanghelie si sa vedem cum se prezinta Maica Domnului in constiinta noastra si cum trebuie sa ne prezentam noi in fata Maicii Domnului.

Cele dintai cuvinte, in ordine sa zicem cronologica, asa cum s-au intamplat, in legatura cu Maica Domnului sunt cele in legatura cu Buna Vestire, si anume, spune Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa ca Preasfanta Fecioara Maria era in Nazaret si ca acolo ingerul binevestitor mergand i-a zis: „Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei” (Luca 1, 28). I-a spus sa nu se teama, i-a raspuns Preasfintei Fecioare Maria la intrebarea ei cum va putea sa fie ceea ce-i spunea ingerul ca o sa fie, adica cum va putea ea sa fie mama a Mantuitorului si dupa aceea se incheie cuvantul, istorisirea Sfantului Evanghelist Luca, cu faptul ca Maica Domnului a zis: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau” (Luca 1, 38).

Din aceste cuvinte din istorisirea Sfantului Evanghelist Luca intelegem ca Maica Domnului a dus o viata curata, o viata in vederea binelui, in vederea preamaririi lui Dumnezeu, si cand ingerul binevestitor i-a spus ca Il va naste pe Mantuitorul lumii, ea a zis: „Cum va putea fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?” (Luca 1, 34). Prin aceasta Maica Domnului spune nu numai ca n-a avut o legatura cu vreun barbat, ci si ca nu s-a gandit la asa ceva. Aceasta inseamna curatia Maicii Domnului, fecioria Maicii Domnului, iar Biserica noastra invata ca Maica Domnului a fost fecioara inainte de nastere, cum e prezentata in Sfanta Evanghelie, ca a fost fecioara in nastere si ca este pururea fecioara: „si Pururea Fecioara Maria”.

Deci aspectul acesta al curatiei trebuie avut in vedere in legatura cu Maica Domnului, de pe orice pozitie ne-am gasi, chiar si de pe pozitie de intinaciune, pentru ca Sfantul Simeon Noul Teolog spune intr-un imn care ne-a ramas de la el ca femeii pacatoase Domnul Hristos i-a daruit curatia fecioreasca (Imnul II). Exista si o feciorie chiar dupa intinaciune, dupa intelesul Sfantului Simeon Noul Teolog, ceea ce insemna ca orice om care nazuieste la curatie poate sa dobandeasca o viata mai presus de intinaciune si inaintea lui Dumnezeu – pentru ca „pocainta este topirea pacatelor” si pentru ca „dragostea acopera multime de pacate” – daca Dumnezeu nu-ti mai reproseaza pacatele de odinioara inseamna ca te-a ridicat mai presus de ele. Asa incat fiecare de pe pozitia lui sa se sileasca sa fie cat mai curat, dupa exemplul Maicii Domnului. Asta inseamna cinstire fata de Maica Domnului.

A intrebat Preasfanta Fecioara Maria pe ingerul binevestitor cum va fi aceasta si ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35) si i-a dat un exemplu, si anume ca si Elisabeta, rudenia ei, rudenia Maicii Domnului, are copil, va avea copil la batranete, deja il poarta in fiinta ei pe fiul pe care-l va naste si zice ca „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta” (Luca 1, 37). Si atunci Preasfanta Fecioara Maria a zis: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau”. S-a supus intru totul planului lui Dumnezeu cu ea. Sigur ca nu se putea altfel, pentru ca era aleasa lui Dumnezeu si Dumnezeu n-ar fi ales-o daca nu era vrednica sa fie aleasa, dar acest cuvant „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau” arata smerenia Maicii Domnului in fata vointei lui Dumnezeu, supunerea. Si asta imi aminteste de un cuvant al parintelui Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, cuvantul ca „noi avem mintea care discuta cu Dumnezeu in loc sa se supuna fara discutie”. Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fara discutie. „Fie mie dupa cuvantul tau”.

Sa stiti ca noi acum, dupa atata vreme, ne gandim la lucrurile acestea ca la niste lucruri incheiate, ca la niste lucruri care s-au petrecut candva, dar nu avem in vedere si riscul pe care si l-a asumat Maica Domnului, Preasfanta Fecioara Maria, cand a primit sa fie mama Mantuitorului, pentru ca ea n-a facut niciodata publicitate din alegerea ei, n-a facut niciodata publicitate din ceea ce avea numai ea si ceea ce trebuia sa stie ea si nu altii, ea nu s-a afisat niciodata cu curatia ei, cu fecioria ei, nu s-a afisat niciodata cu alegerea ei, nu s-a afisat niciodata cu maretiile ei reale, ci a trait intr-un anonimat, intr-o retragere totala, intr-o retragere in care nu s-a pus in evidenta cu nimic si nici macar cu retragerea.

Nu era foarte simplu ca o tanara care nu avea statut de casatorita sa aiba un copil, sa nasca un copil. Cine ar fi crezut ca aceasta s-a intamplat prin Duhul Sfant? Toata lumea s-ar fi gandit la ceva natural, cum s-a gandit si mai tarziu, adica niciodata n-a contat Domnul Hristos ca Fiul Fecioarei, ca Cel nascut de la Duhul Sfant si mai presus de fire, n-a contat niciodata Domnul Hristos in fata oamenilor asa, ci totdeauna a contat ca fiul lui Iosif si al Mariei. Si Maica Domnului asa a si vrut sa fie cunoscut Domnul Hristos, numai ca Duhul Sfant L-a descoperit, Duhul Sfant care a randuit nasterea mai presus de fire a Mantuitorului a randuit ca lucrurile acestea sa nu ramana necunoscute, ci sa fie cunoscute si de aceea in Sfanta Evanghelie s-au scris lucrurile acestea. Insa Maica Domnului nu s-a afisat.

Iata un exemplu al Maicii Domnului fata de noi si pe care-l avem in vedere, si ar trebui sa-l avem in vedere de cate ori vrem sa ne punem in atentia altora, de cate ori vrem sa ne infigem in constiinta cuiva, caci in cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului. Maica Domnului a primit sa fie considerata cum nu era. Dreptul Iosif care a fost logodnicul ei si dupa aceea a contat ca sotul Maicii Domnului, ca barbatul ei – pentru ca asa e scris in Evanghelie, asa a fost randuiala lui Dumnezeu, ca sa fie acoperite toate lucrurile acestea, si sa conteze ca sotul ei, si sa conteze in fata oamenilor ca tatal Mantuitorului – dreptul Iosif cand si-a dat seama ca Preasfanta Fecioara Maria, pe care el n-o considera Preasfanta Fecioara Maria ci o considera o fecioara de rand, urmeaza sa nasca, a vrut s-o lase pe ascuns, si-a propus s-o lase pe ascuns (Matei 1, 19).

Daca ne gandim numai la aceasta, ca si-a propus s-o lase pe ascuns, adica sa nu faca scandal, sa nu scoata in evidenta niste lucruri pe care el le considera rele, ni-l prezinta acest fapt pe Sfantul si Dreptul Iosif ca un om extraordinar, un om care ar fi bine sa fie urmat de multi si mai ales de toti aceea care au o tendinta da a rascoli relele. El nu a rascolit nimic, ci si-a pus in gand s-o paraseasca, sa dispara si sa ramana lumea cu constiinta ca el a facut o fapta rea si pentru ca a facut fapta aceea rea nu a putut sa stea in fata oamenilor cu constiinta curata si cu curaj. A zis sa zica oamenii ca el e de vina si si-a pierdut urma. Dar Dumnezeu n-a lasat lucrurile asa, pentru ca daca e Dumenezeu la carma, nu se pot intampla lucrurile oricum, si lucrurile si-au mers calea lor in intelesul ca Duhul Sfant i-a descoperit Dreptului Iosif s-o ia pe Maica Domnului pentru ca ceea ce s-a inceput in ea este de la Duhul Sfant si lucrul acesta este consemnat in Evanghelia de la Matei.

Mai departe, din Sfanta Evanghelie de la Luca stim ca Maica Domnului L-a nascut pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in conditiile saracacioase care ni le prezinta Evanghelia, intr-un staul, intr-o pestera – s-a spus mai tarziu ca staulul a fost un staul natural, o pestera – si acolo S-a nascut Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Nu ni se aminteste nici un cuvant al Maicii Domnului, dar ni se amintesc niste cuvinte ale Maicii Domnului din vizita pe care i-a facut-o Maica Domnului Sfintei Elisabeta inainte de a-L naste pe Mantuitorul si cand Sfanta Elisabeta a spus cuvintele acelea pe care le-am amintit si ieri seara: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine?”. Cu acel prilej si Maica Domnului a spus niste cuvinte, sunt cuvintele pe care le spunem noi la slujbele noastre, mai ales la slujba de dimineata: „Mareste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant numele Lui si mila Lui in neam si in neam spre cei ce se tem de El. Facut-a tarie cu bratul Sau Domnul, risipit-a pe cei mandri cu cugetul inimii lor. Pogorat-a pe cei puternici de pe scaune si a inaltat pe cei smeriti, pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati iar pe cei bogati i-a scos afara, deserti. Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca sa pomeneasca mila, precum a fagaduit parintilor nostri, lui Avraam si semintiei lui pana in veac” (Luca 1, 46-55).

Cuvintele acestea sunt cuvinte rostite de Maica Domnului si pastrate in Evanghelia de la Luca, de Sfantul Evanghelist Luca. Sunt cuvinte de rugaciune, cuvinte de preamarire a lui Dumnezeu, cuvinte in care Maica Domnului se prezinta ca smerita. Nu ca smerita prin virtute, ci ca smerita prin situatie. Adica nu a avut o situatie de frunte, o situatie buna cum am zice noi, ci a avut o situatie de oameni de jos, a fost dintr-o familie de oameni modesti, a fost dintr-o familie de oameni saraci, dar Dumnezeu, care cauta la cei de jos, a cautat la Maica Domnului cea care era de jos, dar pe care a ridicat-o Dumnezeu acolo unde trebuia sa fie, mai presus de toata faptura, mai presus de Heruvimi si Serafimi.

Mantuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem sa facem niste lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie sa facem noi este sa ne lasam in mainile lui Dumnezeu si apoi lucreaza Dumnezeu ca un Sfant, cum stie cu fiecare dintre noi, si daca vrea Dumnezeu sa ne afirme ne afirma, si daca nu vrea Dumnezeu sa ne afirme degeaba vrem sa ne afirmam noi.

Asta inseamna sa urmam exemplul Maicii Domnului, sa fim smeriti, adica sa fim fara veleitati, si mai ales fara veleitati religioase. Nu zice nimeni ca nu trebuie sa ocupam, ca crestini, locuri de frunte in societate, locuri de frunte in cultura, locuri de frunte chiar in conducerea oamenilor. Putem sa avem astfel de locuri si sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multi crestini la locuri de frunte si la locuri din care sa poata ajuta pe altii, dar lucrul de capetenie pentru noi este sa-I slujim lui Dumnezeu si sa ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El sa fim. Asa a facut Maica Domnului. Maica Domnului parca ar fi stiut cuvantul Sfantului Isaac Sirul ca „desavarsirea este o prapastie de smerenie”.

In legatura cu cele intamplate indata dupa nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu inchinarea magilor, cu inchinarea pastorilor, in legatura cu inchinarea pastorilor ne spune Luca in Sfanta Evanghelie ca Maica Domnului pastra toate in inima ei. Cineva, si cred ca pe buna dreptate, spunea ca Maica Domnului este adevaratul chip al Ortodoxiei. De ce? Pentru ca a pastrat in inima ei cuvintele cele folositoare, cuvintele cele bune, le-a pastrat in inima ei. In masura aceasta suntem ortodocsi, in masura in care ca si Maica Domnului pastram si noi cuvintele cele sfinte in inima noastra.

Din smerenia Maicii Domnului a pornit tacerea Maicii Domnului. Maica Domnului n-a fost o persoana cu angajare in cuvant, in cuvantari. De ce? Ea a vrut totdeauna ca Domnul Hristos sa fie preamarit, El sa fie stiut si ea sa fie nestiuta. Atat de mult s-a gandit Maica Domnului la lucrul acesta incat, ganditi-va, la Ierusalim, cand Domnul Hristos S-a pierdut de Maica Domnului si de dreptul Iosif si dupa ce L-au gasit in templu – acolo avem cele dintai cuvinte ale Maicii Domnului rostite catre Domnul Hristos si cele dintai cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos pastrate in Sfanta Evanghelie – Maica Domnului a zis: „Fiule, de ce ne-ai facut noua aceasta? Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam” (Luca 2, 48). E ceva extraordinar de coplesitor daca ne gandim la lucrul acesta, pentru ca Maica Domnului n-a zis: „Iata, eu si omul acesta te cautam” ci a zis „tatal Tau si eu ingrijorati te cautam”. Si e interesant cum l-a pus intai pe Dreptul Iosif si l-a prezentat ca tatal Sau, ca tatal Mantuitorului, si dupa aceea „eu”. N-a zis „eu si tatal Tau” ci „Iata, tatal Tau si eu”. Sau nu a zis „Dreptul Iosif – sau Iosif – si eu ingrijorati Te cautam”.

Daca ne gandim mai profund la lucrurile acestea, vedem maretiile Maicii Domnului, cat era Maica Domnului de cu grija ca sa se intample niste lucruri deosebit de mari, dar in conditii, sa zicem asa, micsorate.

Mai departe mai avem un cuvant al Maicii Domnului in legatura cu nunta de la Cana Galileii, cand Maica Domnului a fost mijlocitoare pentru cei care la nunta de la Cana; nu mai aveau vin si Maica Domnului a pus inaintea Mantuitorului faptul acesta si Mantuitorul a prefacut apa in vin. Si atunci a zis Maica Domnului singurul cuvant de indrumare catre oameni, catre unii dintre oameni, catre cei care erau acolo, catre slujitori: „Faceti ceea ce va va spune El” (Ioan 2, 5). Am putea zice ca cuvantul acesta este un cuvant vesnic si cuvantul de indrumare al Maicii Domnului, mesajul Maicii Domnului: „Faceti ce va va spune El”, pe El Il vreau in lucrare, pe El Il vreau in atentie, pe El, pe fiul meu. „Faceti ce va va spune El”. E un cuvant al Maicii Domnului care ramane peste veacuri, a ramas in Evanghelia de la Ioan si care iarasi ne arata pe Maica Domnului in anonimatul ei, in retragerea ei, in smerenia ei. Numai asa putem avea pe Maica Domnului ca exemplu daca ii urmam smerenia, daca ii urmam sinceritatea, daca ii urmam dorinta de a-L pune in atentie pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asa ne poate fi si ne este Maica Domnului de exemplu.

Sa stiti ca Domnul Hristos care pe cruce fiind i-a dat-o in grija pe Maica Domnului Sfantului Ioan Evanghelistul si pe Sfantul Ioan Evanghelistul l-a pus in atentia Maicii Domnului, a facut atunci o legatura intre toti credinciosii cei buni si Maica Domnului. Tuturor le-a dat-o ca mama. Ca mama ca s-o avem in atentie si ca mama ca sa ne aiba in atentie. De aceea noi avem mare bucurie din faptul ca Maica Domnului este ocrotitoarea noastra, este sprijinitoarea noastra, este pentru noi ca o mama buna care vrea sa ne ajute si care ne ajuta in masura in care stie ea ca si Fiul ei vrea lucrul acesta si in masura in care noi o rugam sa ne ajute, sa ne fie ocrotitoare.

Toate acestea o pun in atentie pe Maica Domnului in constiinta noastra si daca ne gandim la lucrurile acestea suntem cu adevarat cinstitori ai Maicii Domnului atunci cand ii urmam smerenia, atunci cand ii urmam anonimatul, atunci cand ii urmam tacerea. Fac o paranteza aici, sa stiti ca nu ma gandesc la o tacere ostentativa, la o tacere a mutului. Doar de aceea ne-a dat Dumnezeu cuvant, ca sa vorbim, dar sa stim cat sa vorbim si cand sa vorbim si sa luam seama la cele ce le spunem. In orice caz, sa ne gandim ca Maica Domnului a trait in tacere, dar a spus si cuvant cand a fost necesar sa spuna, de exemplu: „vin nu au”, a spus si cuvant atunci cand a trebuit sa spuna cuvant: „Faceti ceea ce va va spune El”, a spus cuvant de rugaciune cand a zis: „Mareste suflete al meu pe Domnul”. Deci Maica Domnului a si vorbit, nu numai a tacut. Noi deducem ca isi ducea viata in tacere prin faptul ca Sfintii Evanghelisti ne spun putine cuvinte ale Maicii Domnului. Maica Domnului a spus cuvant si atunci cand a zis: „Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam”, cuvant sa zicem asa de nemultumire, un cuvant de neliniste si totusi l-a spus. A trebuit spus si l-a spus. Asa ca daca invatam sa tacem, sa invatam sa tacem mai mult cand trebuie sa tacem, nu sa nu vorbim.

Atat de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut om din Preasfanta Fecioara Maria, atat de mult a respectat El smerenia Maicii Domnului incat n-a facut in viata Maicii Domnului nimic ca s-o scoata in evidenta, n-a facut nimic spectaculos in viata Maicii Domnului, n-a pus-o in evidenta cumva asa, cu silinta de a-i face pe oameni s-o vada in maretiile ei, ci a randuit, respectandu-i smerenia, ca Maica Domnului sa moara cum mor oamenii si sa fie inmormantata cum sunt inmormantati oamenii de rand. Si dupa aceea, dupa ce a fost asezata in mormant – este credinta noastra, ca si traditia Bisericii – Domnul Hristos a inviat-o pe Maica Domnului si a inaltat-o la cer si cu trupul. Aceasta este credinta noastra. Va spuneam ieri ca e o taina pe care n-o intelegem, dar pe care o primim pentru ca tainele se primesc, nu se inteleg.

Toate acestea sunt si raman pentru noi exemple, exemple pentru o viata curata, pentru o viata cinstita, pentru o viata sfanta, pentru o viata care pune in evidenta spiritualul si nu materialul, adica nu partea materiala din om, ci partea spirituala. Ma gandesc ca ar trebui sa se gandeasca multi dintre credinciosii nostri, si mai ales femeile, ar trebui sa se gandeasca mereu la exemplul Maicii Domnului si cand e vorba de imbracaminte, de felul cum se imbraca. Adica sa aiba o cuviinta in imbracaminte gandindu-se si la Maica Domnului. Daca facem asa, atunci avem in vedere exemplul Maicii Domnului si atunci Maica Domnului este exemplu si pentru noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa avem in vedere si acest exemplu.

15
aug.
09

Adormirea Maicii Domnului – obiceiuri si superstitii

Adormirea Maicii Domnului – obiceiuri si superstitii

Maica Domnului in Calendarul popular

Trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul popular amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bisericii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria: Sa trambitam duhovniceste…; Ioachim se veseleste si Ana praznuieste; Sa dantuiasca toata faptura, sa se veseleasca si David… etc. (Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1984, p. 98 – 116). Cu toate acestea, romanii intampina cu mai mare bucurie celebrarea mortii, Santamaria Mare (15 august), nu a nasterii, Santamaria Mica (8 septembrie).

Fecioara Maria este identificata in Panteonul romanesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaris­tica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august – 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenite a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semanaturile de toamna, „campanie de semanat” determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p…in palarie!), se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor, se „bateau” (culegeau) nucii. Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas­catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Conform traditiei crestine, Fecioara Maria a fost nascuta miraculos. Parintii ei, Ioachim, descendent al unui neam imparatesc, si Ana, descendenta din neamul lui David, erau defaimati si huliti ca nu aveau copii. Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti iar femeia lui, stearpa si neroditoare, in gradina sa le dea rod sfant pantecelui. Dupa unele traditii populare, Ana ar fi ramas insarcinata mirosind sau sarutand o frunza de par sau o floare, credinta care avea sa genereze si sintagma copil din flori pentru nasterea nelegitima. Dupa alte traditii s-ar fi nascut din durere de inima, dintr-o mama de sapte ani si un tata de saptezeci si sapte. Pruncul Iisus, el insusi zamislit miraculos, din sarutul unei icoane gasite intr-o fantana, este nascut de Maica Domnului in grajdul Mosului Craciun, zeu la varsta senectutii care se opune venirii Fiului pe lume. Venirea Fiului, prin nastere, insemna, in mentalitatea celor vechi, plecarea (moartea) Mosului. Maica Domnului binecuvanteaza boii, vacile, oile si porcii pentru ca au incalzit-o si hranit-o in timpul nasterii, randunelele pentru ca au dat vestea ca va invia Iisus, ciocarlanul schiop pentru ca l-a vazut pe Mantuitor rastignit, el insusi fiind lovit cu o piatra. In schimb, a blestemat calul pentru ca a rontait si tropait in timpul nasterii sau ca a mancat fanul in care a fost ascuns Pruncul, paianjenul pentru ca a intrecut-o la tors, lemnarul pentru ca i-a facut lui Iisus crucea grea, iar pe feciorul agresiv, numit Navalnicul, care a speriat-o cand mergea la molifta, la 40 de zile de la nastere, il transforma in buruiana folosita in farmecele de dragoste etc.

Dupa aproximativ un ciclu lunar scurs de la moartea Fecioarei, crestinii ii celebreaza nasterea. Unele din obice­iurile specifice Santamariei Mici au fost preluate de sarbatoarea vecina, inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie) numita in Calendarul popular Ziua Crucii si, local, Ziua Sarpelui. La aceste sarbatori se faceau observatii astronomice si pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac si altele. Foarte interesante sunt credintele romanesti despre sarpe, unul dintre cele mai vechi simboluri calendaristice ale omenirii. Sarpele este una din primele divinitati ale omenirii, atestata de arheologi inca din paleolitic. Semnificatia exclusiv malefica este relativ tarzie si este legata de mitul biblic. Omorarea lui se pedepsea cu moartea unei persoane, femeie daca murea serpoaica, barbat daca murea sarpele, iar aparitia sarpelui in pragul casei ara considerat semn de moarte: Oamenii mai cred ca „Sarpe este la toata casa; unde este sarpe e noroc in casa, merge bine si nici un rau, nici un farmec nu se prinde. Fereasca Dumnezeu sa-1 omori, ca indata moare unul din gospodari. Acela se cheama sarpe de casa. S-au vazut astfel de serpi band lapte din strachina, de-a valma cu copiii. Copiii le dadeau cu lingura peste cap, plangand ca le mananca laptele, dar serpii mancau inainte, nu se suparau” (Moldova, Muntenia).

Unele credinte se refera la Sarpele blestemat de Dumnezeu: „Sarpele nu a fost de la inceput sarpe. A fost om si locuia la Dumnezeu in cer, dar l-a blestemat si l-a facut sarpe cand a inselat-o pe Eva”; „in cer, la Dumnezeu, sunt de toate lighioanele, numai serpi nu. Sarpele dintai era zburator, avea aripi si picioare, sedea in cer si era bun la Dumnezeu. Dar, el a primit duh rau intr-insul si a invatat-o pe Eva de au pacatuit. Dumnezeu s-a maniat si i-a dat afara din Rai, atat pe dansii (Eva si Adam), cat si pe sarpe. Sarpelui i-a luat picioarele, i-a taiat aripile si l-a aruncat pe Pamant blestemandu-l sa se taraie ca funia, iar cand il va durea capul sa iasa la drum, ca va veni popa si ii va face agheasma sa-i treaca. De aceea iese sarpele la drum, iara omul merge cu maciuca de-i da in cap si-l omoara”; „Sarpele e degetul Diavolului. Avea el un deget mai surubar si s-a gandit oare ce ar putea face dintr-insul? „Ia sa-l tai sa-mi fac mie un ajutor” zise el, si cum l-a aruncat pe pamant a inceput a umbla. S-a facut sarpe” (Bucovina).

Relatiile dintre om si natura erau reglementate dupa reguli care aveau ca efect mentinerea unui echilibru intre componentele mediului geografic. Spre deosebire de Calendarul bisericesc, dedicat Sfintei Treimi si catorva mii de sfinti, omul satului traditional isi impartea zilele Calendarului popular cu plantele (Nunta Urzicilor, Ziua Graului), pasarile (Ziua Cucului, Dragobete, Constantin Graur, Martea Ciorilor etc.) si animalelor (zile ale ursului, lupului, calului, sarpelui etc). Iata o credinta despre interdictia de a omori sarpele: „Daca gasesti sarpe dupa Ziua Crucii n-ai voie sa-l omori. Numai pana in aceasta zi se poate omori, pe urma e pacat. La Ziua Crucii intra dihaniile in pamant, iar sarpele care a muscat pe cineva, om sau vita, nu-l primeste pamantul sa intre inapoi, si umbla ratacind in toate partile, iese la drum sa-l omoare omul”.

Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie), presupusa Facere a lumii (anul 5508 i. H.). Multe din trasaturi specifice Anului Nou Biblic si ale mitului creatiei paterne a Lumii au fost preluate de Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei materne a Lumii.




Blog Stats

  • 325.206 hits
august 2009
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte