Arhivă pentru 28 noiembrie 2009

28
nov.
09

Tăriceanu: „Ştiu din 2004 de incidentul în care Băsescu l-a lovit pe copil”

Filmuleţul în care traian băsescu este surprins în timp ce loveşte un copil continuă să provoace reacţii. Liderul grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor, Călin Popescu-Tăriceanu, scrie pe blogul personal că ştia de incidentul de la Ploieşti, deoarece în acel moment era alături de Traian Băsescu pe scenă.


Nu mi se pare că este bine pentru România să ne petrecem ultimele zile ale campaniei electorale concentrându-ne numai asupra evenimentului de la Ploieşti, din 2004. (…) Dar nu pot face abstracţie de faptul că eram pe scenă, la Ploieşti, în seara cu pricina. Filmul prezentat în aceste zile la televiziunile din România reflectă adevărul, chiar dacă nu am văzut exact ce s-a întâmplat între Traian Băsescu şi acel copil, în timpul mitingului electoral de la Ploieşti„, scrie liderul liberal.

El susţine că incidentul a fost urmat de o discuţie a actualului şef al statului cu lideri ai PNL şi PD, în care a afirmat că ar fost vorba despre o „greşeală”.


Ţin minte foarte clar ce s-a întâmplat după aceea. Am părăsit locul concertului într-un microbuz, împreună cu Traian Băsescu şi cu câţiva lideri ai PNL şi ai PD. Atunci a început o discuţie despre faptul că Traian Băsescu ar fi lovit un copil în timpul concertului. Pe acest fond s-a manifestat o preocupare foarte serioasă din partea lui Traian Băsescu personal faţă de acest gest al său, la care el s-a referit ca fiind o greşeală„, a adăugat Tăriceanu pe blogul personal.

28
nov.
09

Trei preşedinţi în 20 de ani. Cât de bine am trăit în fiecare mandat

Numele preşedintelui a contat întotdeauna în economia ultimilor 20 de ani, mult mai mult decât lasă Constituţia să se vadă. A refuzat, pe faţă sau mascat, unele soluţii economice. Şi-a pus în funcţie oamenii de încredere, de la premier până la nivel de secretar de stat. Într-un cuvânt, a intervenit decisiv în mersul economiei. MONEY.ro vă propune o scurtă istorie a evoluţiei PIB-ului, salariilor, şomajului, fiscalităţii sub fiecare dintre cei trei preşedinţi.

Ion Iliescu – o economie nou-născută mai 1990 – octombrie 1992 – noiembrie 1996
România încheia primul an de libertate cu un PIB de circa 40 de miliarde de dolari”

După mai bine de patru decenii de guvernare comunistă, care au însemnat în principal planificarea centralizată a întregii economii naţionale, în urma înlăturării regimului, în decembrie 1989, la cârma României venea un fost om de partid, Ion Iliescu. După preluarea prin vot liber a mandatului a început reforma economiei româneşti prin trecerea de la sistemul centralizat către economia de piaţă. Atunci a fost începutul unui proces care a durat mai bine de un deceniu, în mare parte, din cauza reticenţelor chiar celui care l-a început. România încheia primul an de libertate, 1990, cu un PIB de circa 40 de miliarde de dolari, în uşoară scădere faţă de 1989 (estimativ 53 de miliarde de dolari). Câştigul salarial lunar mediu net pe economie era de 157 de dolari, calculat la rata madie anuală de 21,56 lei pentru un dolar (cursul nu fusese liberalizat – n.r.). Era însă un an în care statul s-a jucat cu economia, în libertate, pentru ca la sfârşitul lui să împartă averea ţării în cupoane. Urma suferinţa. Schimbările fundamentale prin care economia trecea în primul an plin de mandat al lui Iliescu, dintre care cele mai importante erau apariţia proprietăţii şi a iniţiativei private, liberalizarea preţurilor (proces care s-a încheiat abia în 1997) şi apariţia şomajului, au adus cu ele prima criză economică. Pentru că s-a liberalizat şi piaţa muncii, în 1991, în locul impozitului pe fondul total de salarii, s-a introdus impozitul pe salarii, în cote progresive. Erau 13 tranşe de impozitare, cuprinse între 6 şi 45%. Prima criză Economia nereformată şi centralizată aproape în totalitate a cedat la primii germeni ai liberalizării, în 1992. Aceasta nu s-a întâmplat însă fără un şoc politic prealabil, reprezentat de înlăturarea prin forţă (venirea minerilor), a guvernului reformator condus de Petre Roman, spre sfârşitul anului 1991. După acest episod s-a declanşat dezastrul economic. Mai întâi, Fondul Monetar Internaţional, cu care reluasem legăturile printr-un acord stand-by, a îngheţat înţelegerea. Apoi, după ce economia scăzuse aproape natural cu -12,9% în 1991 a mai plonjat cu -8,8% în 1992. Hiperinflaţiei de 170,2% din 1991 i s-a adăugat una şi mai mare, de 210,4%, în 1992. Câştigul salarial mediu net a înregistrat cel mai scăzut nivel din aceşti 20 de ani, la 65 de dolari (curs de 307,95 lei). Şomajul începea să-şi facă simţită prezenţa în 1992, când urca la o rată de 8%, de la una de doar 3% în 1991. Tot în 1992, premierul investit de Iliescu după mineriadă, Theodor Stolojan a decis confiscarea valutei deţinute de firme şi de persoanele fizice. Valuta trebuia dată obligatoriu statului şi la un curs arbitrar.

Văcăroiu la butoane
„Cel mai important eveniment al anului 1994 a fost liberalizarea pieţei valutare

La finalul lui 1992, Iliescu, proaspăt reales preşedinte, l-a numit premier pe Nicolae Văcăroiu. În 1993, România a reluat cursul creşterii economice, dar destul de firav, cu 1,5%, având în vedere baza foarte joasă la care a ajuns în doar doi ani. Câştigul salarial mediu a urcat şi el, la 79 dolari (curs de 760 lei). Puterea de cumpărare scădea însă vertiginos, inflaţia urcând la o rată şi mai mare, de 256,1%. Cifra anualizată minte puţin, pentru că de la jumătatea anului România intra pe un puternic trend dezinflaţionist. Vârful anului fusese de 300%. Două momente foarte importante ale anului (de graţie) 1993 au fost introducerea TVA (18%), în locul impozitului pe circulaţia mărfurilor, şi liberalizarea adaosului comercial. Pentru această revenire a dezinflaţiei s-a plătit însă cu locuri de muncă. Rata şomajului a urcat la peste 10% pentru prima dată, lucru care avea să se întâmple în doar cinci ani din cei 20 scurşi de la revoluţie. Cel mai important eveniment al anului 1994 a fost liberalizarea pieţei valutare, moment care a dus, în mai puţin de jumătate de an, la mai mult decât dublarea cursului de schimb, la 1.655 lei pentru un dolar. Trendul indicatorilor din 1993 se consolida. În ciuda exploziei cursului de schimb, câştigul salarial mediu avansa la 86 de dolari. Economia creştea bine de data aceasta, cu 3,9%, iar inflaţia cobora la 136,7%. Şomajul avansa la 10,9%. În 1990, erau 8,16 milioane de salariaţi în economie. Până în 1994, numărul lor scăzuse deja cu 1,7 milioane.

Vârful din 1995-1996

În 1995, s-a atins chiar un fel de prosperitate, prin comparaţie cu ce fusese până atunci. Cel mai “tare” indicator a fost inflaţia: 32,3%! Pe de altă parte, economia României a crescut cu nu mai puţin de 7,1%. Câştigul salarial mediu net urca şi el, pentru prima dată după 1990 la peste 100 de dolari (curs mediu anual de 2.033 de lei). Şomajul revenea sub 10%. Era Iliescu se termina, în 1996, cu cifre bunicele. Creşterea economică a fost de 3,9%. Şomajul, în scădere puternică, la 6,2%. Iar salariul mediu se menţinea la 104 dolari, dar la un curs mult mai prost, de 3.000 de lei.

Emil Constantinescu (17 noiembrie 1996 – 10 decembrie 2000) – trei ani negri pentru România şi un salvator
„Primul an de mandat a coincis cu intrarea României într-o adâncă recesiune „

În 1996, Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct Preşedintele României, pentru un mandat de patru ani. Alt regim, altă criză, dar lungă de 3 ani. Primul an de mandat a coincis cu intrarea României într-o adâncă recesiune. Economia a scăzut în 1997 cu nu mai puţin de 6,1%. Câştigul salarial mediu net a s-a prăbuşit la 88 de dolari. Economia şi-a continuat căderea accelerată, cu încă 4,8 în 1998 şi cu încă 1,2% în 1999. Salariul mediu fluctua în jurul sumei de 100 de dolari, funcţie de curs. Şomajul creştea vertiginos atingând vârful perioadei de referinţă în 1999, la o rată de nu mai puţin de 11,8%. În plan bugetar, începând cu 1997, a fost intreprinsă o ajustare fiscală substanţială prin reducerea cheltuielilor primare şi creşterea veniturilor. Iniţial, centrul de interes s-a axat pe reducerea cheltuielilor cu salariile, pensiile şi cu cele de capital. În 1998 şi la începutul lui 1999 au fost implementate creşteri substanţiale ale impozitelor. Preţurile au explodat tot în 1997, de la o inflaţie de doar 32,3% cu un an înainte s-a ajuns la una de nu mai puţin de 154,8%. Anul următor a scăzut brusc până la 59,1%, iar în 1999 până la 45,8%. Această lungă recesiune a fost mediu propice pentru foarte multe evenimente negative care au zguduit din temelii economia, cel mai important fiind prăbuşirea sistemului bancar.

Isărescu reporneşte motoarele

România a revenit brusc pe creştere economică în 2000. Revenirea economiei a coincis cu venirea la şefia guvernului a guvernatorului Mugur Isărescu. După trei ani de înăsprire haotică a fiscalităţii, 2000 a fost anul unei reforme fiscale bazate pe relaxare. Impozitul pe profit care ajunsese la 38% a fost redus la 25%. După ce TVA ajunsese la 22%, a fost redus, tot în 2000, la cota de 19% care se aplică şi astăzi. Emil Constantinescu şi-a predat mandatul, lăsând România cu o creştere economică firavă, de 1,8%, după o perioadă de trei ani de recesiune pronunţată. Un salariul mediu de circa 100 de dolari şi o inflaţie care se consolida la 45,7%. Şomajul n-a coborât sub 10% nici în 2000.

Ion Iliescu 2001-2004 – Consolidare
„Anul 2004 marchează şi prima creştere economică de peste 8%, adică 8,3% „

Ion Iliescu a fost ales pentru cel de-al treilea mandat prin ceea ce se numeşte „vot negativ”. Propriu-zis, o mare parte a populaţiei a votat atunci pentru Iliescu şi anti contracandidatul său, Corneliu Vadim Tudor. Din acel an, inflaţia a intrat pe o pantă clar descendentă, după fluctuaţiile extreme înregistrate înainte. Astfel, în primul an de mandat inflaţia a fost la 34,5%, urmând scăderi de până la 11,9%, deci de aproape trei ori, în ultimul an de mandat. Pe măsură ce rata şomajului a scăzut de la 8,8% în 2001 la 6,2% în 2004, salariul mediu a crescut în acelaşi interval, de la 104 la 183 de dolari. Anul 2004, care a şi adus României statut de economie de piaţă funcţională din partea UE, marchează şi prima creştere economică de peste 8%, adică 8,3%. În 2001, creşterea PIB-ului fusese de 5,7%, un avans mai mare faţă de cel din anul următor, de 5%. În 2003, în codul fiscal este introdus paragraful care scade impozitul pe bogăţie: 25% pe profit! În aceeaşi perioadă sunt iniţiate sau finalizate şi cele mai importante privatizări: Petrom, BCR, Electrica, Distrigaz, Apa Nova.

Traian Băsescu – De la tigrul Europei la criză 21 decembrie 2004 – 06 decembrie 2009

Traian Băsescu a preluat în iarna lui 2004 o economie stabilizată şi un sistem fiscal consolidat. Anul 2005 a început furtunos, cu o schimbare fiscală de anvergură: introducerea cotei unice de impozitare de 16% pe venituri şi profit. Înlocuirea cotei progresive cu cea unică fusese subiect de discuţie cu un an înainte, ideea fiind lansată, cu tot cu simulări, de ministrul Finanţelor pesedist Mihai Tănăsescu. Preşedintele Ion Iliescu s-a opus însă vehement unei astfel de mişcări şi ideea a fost abandonată. Efectele cotei unice au fost rapide. Câştigul salarial mediu net a sărit cu 40%, ajungând la 256 de dolari, în parte şi datorită stabilizării monedei naţionale. Rata inflaţiei ajungea pentru prima dată după 1990, când preţurile erau controlate de stat, la o singură cifră (9%). Economia şi-a menţinut cursul ascendent, cu un plus de 4,1%. Şomajul scădea la 5,9%. În 2006 a urmat o altă consolidare. De această dată, a vitezei mari de creştere a economiei. PIB-ul a “zburat” cu 7,7%, rată care nu mai fusese văzută după revoluţie. Cursul leului faţă de principalele valute se înscria pe un vizibil trend ascendent. Media anului a fost de 2,8 lei pentru un dolar şi 3,5 lei pentru un euro. Câştigul mediu pe economie avansa cu încă 20% la peste 300 de dolari. Inflaţia s-a domolit accelerat până la 6,56%. Şomajul scădea şi el la 5,2%, iar presiunile pe angajatori începuseră. România accelera către aderarea la Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 şi intra în cea mai bună perioadă de după căderea comunismului. Anul aderării a fost chiar şi mai bun decât precedentul. În ciuda creşterii puternice din 2006, s-au mai adăugat 6% la PIB. Salariul a explodat pur si simplu, odată cu deschiderea pieţei comunitare a muncii. Avansul a fost de nu mai puţin de 38,6%, procent aplicat unor venituri care oricum crescuseră accelerat – 427 de dolari la un curs de 2,4 lei. Şomajul a coborât pentru prima dată după 1989 la sub 5% (4,84%). Toate cifrele (mai puţin deficitul de cont curent care creştea rapid, dar care s-a desumflat şi mai rapid în 2009) erau la superlativ, chestiune care a făcut mediile internaţionale să denumească România “tigrul Europei”.

A treia criză
„Din cauza unui default bugetar iminent, România s-a văzut forţată să ceară, în 2009, un ajutor financiar de aproape 20 de miliarde de euro”

România era pe valul creşterii mondiale. Însă în vara lui 2007 au apărut primele semne că economia globală o ia la vale, semne pe care oamenii preşedintelui Traian Băsescu le-au ignorat. Atunci au apărut primele semne ale prăbuşirii imobiliarelor, fenomen care a fost validat de bursa de la Bucureşti. Începând din august, indicii BVB au intrat într-un picaj pronunţat. Încurajaţi de cifrele excelente ale economiei, guvernanţii au început să îngraşe aparatul de stat, prin majorări salariale consistente, care au continuat şi în 2008. În 2008, avansam cu aproape 9% la un moment dat, însă în ultimul trimestru România a fost lovită de criza subprime. Atunci vraja s-a rupt, iar primul care a suferit a fost bugetul statului, supraîncărcat de cheltuielile de personal. Am încheiat 2008 cu o creştere economică de doar 4,7%. Salariul mediu a urcat totuşi solid, la 519 dolari, la un curs mai ridicat al dolarului, de 2,51 lei. Şomajul s-a reaprins, urcând la 7,85%. Din cauza unui default bugetar iminent, România s-a văzut forţată să ceară, în 2009, un ajutor financiar de aproape 20 de miliarde de euro de la FMI , Comisia Europeană şi alte instituţii financiare .




Blog Stats

  • 323.355 hits
noiembrie 2009
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte