Arhivă pentru ianuarie 2010

31
ian.
10

Pilda Fiului Risipitor

Duminica Fiului Risipitor ne descopera ca pentru a invia din moartea pacatului, este nevoie de pocainta. Daca am urmat fiului risipitor in cadere, trebuie sa-i urmam si in sculare. Daca am cheltuit ca el mostenirea noastra harica, sa ne grabim, asemeni lui, sa ne intoarcem in bratele Parintelui Ceresc.

Calea intoarsa catre tatal a fost posibila pentru ca si-a venit in sine. Acesta este punctul de plecare de la pacat spre Dumnezeu. Pacatul cufunda sufletul in somnul uitarii de sine, al nesimtirii si al nepasarii. Pacatosul doarme adanc. A-ti veni in sine inseamna a te destepta din somnul pacatului. Simtind primejda ramanerii in pacat, Fiul Risipitor spune: „Sculandu-ma voi merge”. Deci, nu este de ajuns sa te trezesti, trebuie sa lasi in urma pacatul. Sa nu uitam ca cel ce a fost trezit poate sa adoarma la loc. Insa, cel care s-a hotarat sa paraseasca pacatul, daca nu primeste Spovedania si Sfanta Impartasanie, nu are putere sa faca un lucru bun.

Inainte ca el sa ajunga acasa din tara indepartata unde si-a cheltuit averea si a fost cuprins de foamete, tatal il vede si alearga, fara sa spuna ceva, cade cu totul pe grumazul sau, il imbratiseaza si il saruta.

Potrivit exegezei traditionale, parabola fiului risipitor e o concentrare a iconomiei mantuirii. Graba tatalui care vine in intampinarea fiului sau pocait intinzandu-i bratele, simbolizeaza plecaciunea Cuvantului Care „vine in intampinarea” omului cazut prin intrupare. Hristos isi intinde bratele Sale pe Cruce pentru a strange intreaga umanitate si a o aduce la sanul Tatalui indumnezeind-o, asa cum tatal parabolei isi intinde bratele ca sa primeasca cu drag pe fiul sau. Hristos este de asemenea reprezentat si de vitelul cel gras junghiat, obiect al bucuriei vesnice a invitatilor la banchetul eshatologic.

Doi fii risipitori

Fiul cel tanar pacatuieste pentru ca se indeparteaza de tata. Nu in afara lui te mantuiesti, ci numai vietuind impreuna cu el.

Fiul cel mare pacatuieste pentru ca nu-l vede pe tata ca pe un parinte. Intre el si tata nu este o relatie de inrudire, ci una juridica, caci spune: „Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”. Daca ar fi aratat ca este cu adevarat fiu, ar fi facut acelasi lucru pe care l-a facut tatal – ar fi alergat spre fiul care venea spre casa pe care o parasise. Fiul cel mare ignora adevarata natura a iubirii, unde totul e posedat de fiecare: „Tu esti totdeauna cu mine. Tot ce am e al tau”.

Convietuirea cu tatal sau l-a ferit de riscurile si primejdiile, pe care le-a intampinat fratele sau mai mic. Cu toate acestea, fara-ndoiala, gestul lui de a nu vedea cu ochi buni manifestarile de dragoste ale tatalui sau dovedeste ca el nu ajunsese inca la nivelul cuvenit in ce priveste virtutea dragostei.

Constantin Noica, spunea ca „sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat… La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.

Fiul Risipitor model?

Se pune intrebarea: merita a fi recomandata ca model experienta dramatica a fiului pierdut ? Fireste, ca nici un tata n-ar dori-o pentru copilul sau si nici un tanar pe contul lui propriu. Staruinta in virtute si pastrarea comuniunii cu Dumnezeu sunt preferabile unei vieti care aluneca spre pacat. Cel ce recomanda sau doreste aceasta experienta comite un pacat impotriva Duhului Sfant prin prea marea incredere numai in bunatatea lui Dumnezeu fara a colabora si personal la mantuirea proprie. Sa nu uitam ca pacatul poate fi iertat de Dumnezeu prin duhovnic la spovedanie, dar urmarile lui nu sunt prin aceasta cu totul sterse. Spre pilda, rapirea vietii cuiva e ireparabila, chiar daca criminalul obtine iertarea duhovnicului.

Acum e vremea sa ne uitam la noi, daca ne asemanam cu Fiul risipitor, trebuie sa parasim cele contrare firii si sa ne intoarcem la cele potrivit firii. Dimpotriva, daca implinim poruncile, sa fim atenti sa nu ne asemanam fiului cel mare, suntem in casa, dar departe de tata, nevrednici de a gusta din vitelul cel ingrasat.

Evanghelia duminicii Fiului Risipitor

11. „Un om avea doi fii.
12. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.
13. Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.
14. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.
15. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
16. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.
17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
21. Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
23. Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
25. Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.
26. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
28. Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.
29. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat”.
(Luca 15, 11-32)

30
ian.
10

Sfintii Trei Ierarhi

Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase din nou o mare disputa legata de cei trei ierarhi pe care ii serbam astazi, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.

Cuvintele pa care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza – cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:

Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.

29
ian.
10

Somajul din UE, la un nivel record!

Rata somajului din Uniunea Europeana (UE) a avansat in decembrie cu 0,1 puncte procentuale fata de noiembrie, la 9,6%, cel mai ridicat nivel de la inceperea masuratorilor pentru regiune, in ianuarie 2000, in timp ce rata somajului din zona euro a atins pragul de 10%, a anuntat astazi Eurostat.
Pentru zona euro este cel mai ridicat nivel din august 1998, noteaza NewsIn, citand Eurostat.

In decembrie 2009, rata somajului din UE a fost cu 2 puncte procentuale mai mare decat in luna similara 2008, iar pentru zona euro, cu 1,8 puncte procentuale mai mare.

Eurostat a calculat ca numarul somerilor din UE a fost de 23,012 milioane de persoane in decembrie, din care circa 15,76 milioane in zona euro. Fata de luna anterioara, numarul somerilor a crescut cu 163.000 in UE si cu 87.000 in zona euro.

Comparativ cu decembrie 2008, numarul de persoane fara loc de munca a crescut cu 4,628 milioane in UE si cu 2,787 milioane in zona euro.

Cele mai mici rate ale somajului au fost inregistrate in decembrie in Olanda (4,0%) si Austria (5,4%), in timp ce ratele cele mai mari au fost raportate de Letonia (22,8%) si Spania (19,5%).

Romania nu raporteaza date referitoare la evolutia lunara a ratei somajului dupa standardele Biroului International al Muncii (BIM), ci doar date trimestriale, ultimele fiind pentru al treilea trimestru din 2009, cand rata somajului a fost 7,2%.

Rata somajului in randul barbatilor a avansat de la 7,8% in decembrie 2008 la 10,0% in decembrie 2009 in zona euro, in timp ce in UE, cresterea a fost de la 7,5% la 9,8%. Pentru femei, rata somajului a urcat de la 8,7% la 10,1% in decembrie 2009 in zona euro, respectiv de la 7,9% la 9,3% in UE.

Somajul in randul tinerilor s-a mentinut in decembrie la 21,4% in UE si la 21% in zona euro, de la 16,9%, respectiv 17% in aceeasi luna din 2008.

29
ian.
10

Afla numarul destinului tau!

Afla numarul destinului tau!

Din vremurile vechi,

marii intelepti spuneau ca viata omului se ghideaza dupa un plan bine alcatuit al Universului. Asa a aparut stiinta numita „numerologie”, care ne spune ca fiecare om are trasaturi aparte, diferite, dominate de un simplu numar. Afla ce ti-a rezervat destinul, pe harta alcatuita din 9 numere, facand un simplu calcul:
Noteaza-ti data de nastere pe o hartie. Aduna numerele intre ele. Repeta operatia pana cand rezulta o singura cifra.
Exemplu
Zi de nastere:
10 februarie 1980
10 (ziua) 1+0=1 02 (luna) 0+2=2
1980 (anul) 1+9+8+0= 18
1+2+1+8= 12 / 1+2= 3,
Numarul destinului tau.

2010/01/28/247859-Nr_1_shutterstock_25795351rf_-jpg.jpg

 

1. Daca 1 este numarul tau, ai un caracter extrem de puternic, esti propriul stapan, iar libertatea este necesitatea ta cea mai arzatoare. Esti o persoana care isi asuma cu seriozitate anumite responsabilitati si adori provocarile. Respectul pe care-l impui in fata persoanelor din jurul tau se bazeaza pe calmul de care dai dovada, pe corectitudinea ta caracteristica si pe abilitatea de a rezolva majoritatea problemelor dificile. In aceeasi masura, ai deseori un comportament dificil, complex si un iz de aroganta. Numarul tau iti promite tot ce e mai bun in viata, daca stii sa-ti controlezi temperamentul!

 

 

2010/01/28//247863-2.jpg

2. Esti o fire sensibila, darnica, buna, milostiva. Practic, tu esti un simbol al linistii in mica societate in care te invarti, iar aceste calitati ti-au deschis multe drumuri in viata. Totodata, cei care sunt nascuti sub influenta numarului 2 pot simti reversul medaliei: sensibilitate exagerata, nemultumiri legate de propria persoana, depresii. Asul tau din maneca este puterea de a intui. Al 6-lea simt este deosebit de ascutit si de aceea e bine sa urmezi cai politice. Totodata, slabiciunea ta cea mai apriga este iubirea. Ai nevoie de un camin calduros si de un partener iubitor.

 

 

 

2010/01/28//247864-3.jpg

3. Tu esti artistul Universului. Ai puteri de creatie extraordinare, esti inzestrat cu talent si usurinta in exprimare. Esti un om cu simturi multe: al umorului, al finului, al uratului, al bunului gust. Practic, tot ce faci in aceasta lume se bazeaza pe sentimente. Esti o persoana indispensabila pentru cei din jur, chiar daca uneori caracterul tau, specific artistilor, ia intorsaturi neasteptate. Latura ta negativa este cinismul.

 

 

 

2010/01/28//247865-4.jpg

4. Ai abilitatile omului orchestra! Poti face orice, oricand si in orice situatie. Esti o fire extrem de descurcareata, abila si cu o inteligenta foarte ascutita. Ai simtul viziunii in spatiu, memorie foarte buna si, de aceea, problemele nu-si fac cuib in jurul tau. Ai valente si succes in meserii justitiare, caci iubesti dreptatea. Latura ta negativa este obsesia. Nu de putine ori iti pui familia sau partenerul pe plan secund pentru a rezolva problemele altora sau cele de munca, iar unele dintre acestea ajung usor sa va bantuie.

 

 

 

2010/01/28//247866-5.jpg

5. Tu iubesti natura si spiritul tau iubeste libertatea. Esti o persoana atrasa de munti, pajisti inflorite, iar sufletul tau traieste intr-o lume lipsita de griji cotidiene. Calatoriile si aventurile sunt scopul tau in viata si, nu de putine ori, dai dovada de mult rasfat. Dar, pentru cei apropiati esti acea gura de aer proaspat, omul fara prea multe probleme, cel ce se bucura de fiecare zi din viata. Latura ta neagra este ca tinzi spre pustiu, sihastrie si uiti cu usurinta drumul inapoi spre familile.

 

 

 

2010/01/28//247867-6.jpg

6. Daca 6 este numarul tau, esti cel care isi va sacrifica orice placere pentru ceilalti. Simatul tau altruist este extraordinar de intens, iar cei din jur te percep ca pe un veritabil vindecator. Tu esti mereu sub titulatura de „cel mai bun prieten”, „copilul ascultator”, „partenerul perfect”. Sarcina ta in viata este sa gasesti solutii pentru suferinzi. Din pacate, Universul te-a lasat si cu tendinta de a te suprasolicita, apoi de a exagera.

 

 

 

2010/01/28//247868-7.jpg

7. Legea, adevarul, misterul, istetimea, acestea sunt trasaturile tale predominante. Daca nu ar fi existat lege, tu ai fi inventat-o! Esti un intelept inca de la o frageda varsta, iar lectiile vietii iti raman usor intiparite in minte. Esti un analitic desavarsit, ceea ce inseamna ca poti ajuta oameni in orice problema sau poti domina un cerc politic. Din nefericire, tu esti „un lup singuratic” prin definitie, de aceea sfaturile tale intelepte ii vor ajuta doar pe cei din jurul tau.

 

 

 

2010/01/28//247869-8.jpg

8. Tu esti un om bogat si puternic! Asa a vrut Universul, sa fii un om instarit! Ce-i drept, si pe propriile tale puteri. Ai simtul investitiilor, ai viziuni ample asupra viitorului si ai darul de a atrage bani. Provocarea ta in viata este intelegrea „averii” si cum poate ea ajuta sufletul omenesc. Lectia ta este una dintre cele mai aspre: banii nu aduc fericirea! Latura ta negativa este esecul in casnicie.

 

 

 

2010/01/28//247870-9.jpg

9. Poti aduce o utopie la viata, iar norocul este atuul tau! Din pacate, esti adesea dezamagit de realitatile vietii, de defectele altora sau ale tale. Esti extremul perfectionismului, iar Universul are nevoie de gandirea ta! Cu convingerile tale ii poti motiva pe ceilalti sa devina mai buni in orice domeniu. De aceea, tie ti se mai spune si „mesagerul”. Defectul tau este ca de multe ori te pui pe primul loc. Mai ales intr-o relatie de iubire.

28
ian.
10

Sperma are calităţi antidepresive

Unii cercetători fac studii bizare. Pe primul loc sunt cei britanici, aşa cum se va observa şi din informaţiile prezentate mai jos. Trei oameni de ştiinţă, Gallup, Burch şi Platek, au demonstrat în urma unor studii că sperma are un efect antidepresiv.

ftoo Northfoto

În loc să iei un distonocalm, mai bine faci sex fără prezervativ – utilizând, totuşi, alte metode de contracepţie şi după ce eşti sigur că partenerul tău nu e bolnav -. Astfel, cei trei au concluzionat că substanţele din compoziţia spermei fac bine sănătăţii mentale şi aduc zâmbete pe feţele femeilor.

Câteva dintre beneficiile spermei ar fi faptul că te scapă de depresii, te face fericit şi, mai mult, s-a descoperit că femeile care fac sex neprotejat au mai puţine tendinţe suicidale decât cele care folosesc prezervativul sau nu fac sex. Studiul a fost publicat în revista Archives of Sexual Behavior.

28
ian.
10

Ce este orgasmul tantric?

Foto simbol- NorthFotoTermenul „Tantra” provine din sanscrită şi reprezintă contopirea atât fizică cât şi spirituală a unui cuplu, şi mai presus de toate armonizarea deplină dintre masculin şi feminin

Aspectele filosofiei tantrice celebrează plăcerea şi dragostea dintre două fiinţe, care se abandonează reciproc, conectându-se la mintea, sufletul, ritmul celuilalt.

În filosofia tantrică există două tipuri de orgasm, cel fizic şi cel al inimii, iar acestea se completeaza reciproc. Practica tantra propune o „introspecţie” a inimii 24 de ore din 24. Iar când cei doi parteneri au mintea şi inima deschise, uniunea dintre cei doi este o explozie orgasmică.

Tantra propune o atingere a unei stări de fericire depline prin intermediul sexualităţii, care apoi se poate regăsi şi în alte aspecte din viaţă, oferind împlinire şi satisfacţie în toate domeniile.

28
ian.
10

7 plante pentru fertilitate

Infuziile din ierburi medicinale te pot ajuta să rămâi însărcinată

Îţi doreşti de mult timp un copil, dar testul de sarcină se încăpăţânează să rămână negativ? Chiar dacă medicii te-au asigurat că nu ai nici o problemă fiziologică din cauza căreia să nu poţi rămâne însărcinată, acest moment întârzie să apară. Specialiştii în medicină naturistă îţi sar în ajutor şi îţi dezvăluie câteva tratamente cu ajutorul cărora vei reuşi să devii o mămică fericită, chiar şi după ce ai împlinit 35 de ani.

1. Piperul călugărilor

Piperul călugărilor îţi reglează menstruaţiaFructul unui arbust mediteraneean, Agnus Castus, acţionează ca un hormon regulator şi este benefic mai ales dacă ai menstruaţia neregulată sau dacă nu ovulezi din cauza unui dezechilibru hormonal. Denumit şi “piperul călugărilor”, el este util femeilor care în trecut nu au reuşit să ducă o sarcină la termen. Tratamentul constă într-un sfert de lingură de fructe uscate şi mărunţite, presărate pe mâncarea de la micul dejun. La fel de eficient este şi decoctul, băut zilnic. Atenţie! Agnus Castus nu trebuie administrat dacă urmezi un tratament pe bază de progesteron.

2. Rădăcina de unicornFuncţiile ovariene pot fi îmbunătăţite cu ceai de rădăcină de unicorn

Conform site-ului Desprecopii.com, rădăcina de unicorn (chamaelirium luteum) e folosită de secole ca adjuvant în fertilitate. Considerată o plantă pe cale de dispariţie, ea trebuie folosită doar pentru cazurile grave. Efectele sale includ reglarea funcţiei ovariene şi susţinerea ţesutului care căptuşeşte uterul. Ceaiurile din rădăcină de unicorn se beau o dată pe zi, pe stomacul gol şi sunt contraindicate gravidelor.

3. Trifoiul roşuTrifoiul roşu stimulează aparatul reproducător feminin

Uşor de găsit, trifoiul roşu este indicat pentru stimularea aparatului reproducător feminin. Frunzele şi florile sunt bogate în vitamine din complexul B, în calciu şi în proteine. Mai mult, această plantă este benefică pentru cei care au nevoie de o cură de detoxifiere. Pentru tratamente de lungă durată, specialiştii recomandă decoctul preparat din flori uscate de trifoi roşu. Se pot bea până la patru căni pe zi.

4. Brânca-ursuluiPentru creşterea fertilităţii, apelează la brânca-ursului

Brânca-ursului stimulează puternic activitatea ovarelor. În plus, favorizează relaxarea mucoasei uterine şi măreşte cantitatea de secreţii vaginale, cu rol de lubrifiere. Ia zilnic câte 30 de picături de tinctură de brânca-ursului, pe care o obţii astfel: umple o sticlă, 1/3 frunze şi tulpini mărunţite de plantă şi 2/3 alcool rafinat de 40 de grade. Lasă amestecul la macerat timp de două săptămâni şi păstrează-l în sticluţe închise la culoare.

5. Lemnul-dulceTratamentul cu lemn-dulce dă rezultate sigure

Un hormon natural de excepţie este lemnul-dulce. Cel mai eficient preparat din acest condiment este tinctura, care se obţine prin macerarea a zece linguri de plantă mărunţită, în jumătate de litru de alcool de 70 de grade. Produsul se ţine două săptămâni într-un borcan închis ermetic. După acest interval de timp, filtrează şi păstrează tinctura în sticluţe mici, închise la culoare. Timp de două săptămâni, de trei-patru ori pe zi, ia câte o linguriţă de tinctură, diluată în jumătate de pahar cu apă.

6. SalviaInfuzia din frunze de salvie se bea zilnic

Salvia e de mare ajutor în cazul ameliorării dereglărilor hormonale, care duc la infertilitate. În acest sens, este indicat decoctul din această plantă care se prepară din 30 de grame de coajă uscată şi un litru de apă. Se lasă la infuzat 10-15 minute, după care se strecoară preparatul şi se serveşte îndulcit cu miere. Pentru ca tratamentul să fie eficient, se recomandă să bei trei-patru căni de ceai de salvie pe zi.

7. UrzicaUrzica este recomandată femeilor care au dereglări hormonale

Bogată în clorofilă şi minerale, urzica influenţează pozitiv sistemul hormonal şi pregăteşte uterul pentru o sarcină, susţin specialiştii consultaţi de revista “Libertatea pentru femei”. Astfel, o simplă cană de infuzie din frunzele acestei plante face minuni pentru fertilitatea ta. Infuzia se prepară din două linguriţe de urzică uscată, la 200 de ml de apă fierbinte. După 10-15 minute, preparatul se strecoară şi se bea îndulcit cu miere.

Zincul este bun pentru bărbaţi

La bărbaţi, calitatea spermei poate fi îmbunătăţită cu ajutorul suplimentelor alimentare ce conţin zinc, vitamina E şi vitamina B6. Pentru stimularea hormonilor sexuali şi pentru a trata mărirea prostatei, ceaiurile din fructe de palmier pitic sunt foarte benefice. La fel de bun este şi rodul de damiană, un arbust originar din America de Sud, şi care se poate găsi în farma- ciile naturiste, gata preparat pentru infuzii.

27
ian.
10

Femeile trebuie sa doarma mai mult decat barbatii

Reprezentantele sexului frumos au nevoie sa se odihneasca mai mult decat partenerii lor de viata, iar aceasta nu pentru ca sunt mai lenese, ci pentru ca au mai multe indatoriri in fiecare zi.
Potrivit oamenilor de stiinta britanici, femeile ar trebui sa doarma cu aproximativ 20 de minute mai mult decat barbatii pentru a-si reveni si pentru a functiona la cote maxime. Motivul este ca doamnele si domnisoarele fac mai multe lucruri deodata decat domnii, isi folosesc creierul mai mult, de unde si nevoia de a avea o perioada de recuperare prin somn mai indelungata. Cu toate ca nevoia de odihna a femeilor este mai mare, acestea au si cele mai mari probleme provocate de privarea de somn pentru ca sunt mai sensibile la zgomotele din jur si adorm mai greu.

26
ian.
10

Femeile nu-şi dau seama când sunt excitate

Când vine vorba despre sexualitate, femeile şi bărbaţii sunt foarte diferiţi, răspunzând la altfel de stimuli. Un alt lucru confirmat e că organele genitale răspund diferit la stimuli şi creierul procesează altfel informaţiile, în cazul fiecăruia dintre sexe.

Potrivit unui studiu realizat de psiholoaga Meredith Chivers de la Queen University din Canada, uneori, reprezentantele sexului frumos nici nu îşi dau seama când sunt excitate. În urma studiului la care au participat 1.900 de bărbaţi şi 2.500 de femei s-a concluzionat că 66% dintre bărbaţi conştientizează faptul că sunt excitaţi şi răspund la anumiţi stimuli, mai ales vizuali. Pe de altă parte, numai 26% dintre femei au putut să identifice momentele în care erau excitate, acest aspect manifestându-se la ele numai pe plan fizic, fără a procesa informaţia şi a-şi da seama că „simt nevoia să facă sex”.

26
ian.
10

Boc: Guvernul va adopta forma finala a Legii pensiilor pe 3 februarie

Primul-ministru Emil Boc a anuntat ca termenul-limita pentru adoptarea de catre Executiv a formei finale a Legii de reforma a sistemului de pensii este de 3 februarie, astfel incat proiectul sa fie adoptat de catre Parlament in cursul sesiunii urmatoare.
Boc a declarat ca, pentru respectarea graficului convenit cu institutiile financiare internationale, Romania are doua prioritati din punct de vedere legislativ. „Este vorba de adoptarea pana la sfarsitul lunii martie a Legii responsabilitatii fiscale si adoptarea in sesiunea urmatoare a Legii de reforma a sistemului de pensii. Am decis in ultima sedinta de Guvern ca in 3 februarie Executivul sa adopte forma finala a legii, astfel incat Parlamentul sa aiba spre dezbatere legea”, a declarat astazi, Emil Boc, potrivit NewsIn.

Premierul a adaugat ca, in cadrul discutiei de sambata cu reprezentantii FMI, a fost constatat faptul ca Romania a respectat termenii acordului de imprumut. „A fost apreciat faptul ca Romania, in conditiile unui an 2009 extrem de greu din punct de vedere economic si politic, a respectat angajamentul international cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala. Acesta este un semn de credibilitate a tarii care ne va ajuta in relatiile economice internationale”, a spus Boc.

Premierul a spus ca autoritatile romane negociaza cu FMI o eventuala crestere a plafonului garantiilor guvernamentale care pot fi acordate pentru atragerea fondurilor europene. „Fata de ce avem in acord, am solicitat o analiza cu privire la extinderea volumului garantiilor internationale, adica majorarea plafonului de garantii ca sa putem absorbi mai multi bani europeni, sa putem ajuta colectivitatile locale pentru partea de cofinantare si sa extindem sistemul de garantii si in alte domenii, gen programul <<Prima Casa>>, dar si pentru sprijinirea firmelor private care au programe europene”, a declarat Emil Boc.

Luni si marti, reprezentantii FMI urmeaza sa aiba discutii punctuale cu fiecare minister, fiind programata si o noua intalnire a lui Jeffrey Franks cu Emil Boc in cursul saptamanii viitoare.

25
ian.
10

ANM a emis avertizare cod portocaliu pentru 7 judete


In noptile de 24-25 si 25-26 ianuarie in judetele Suceava, Botosani, Iasi, Neamt si in judetele Brasov, Harghita si Covasna se vor inregistra temperaturi extreme, cu valori minime ce vor cobori sub – 26 de grade.
Directorul ANM Ion Sandu a precizat ca in aceste zone, temperatura ar putea cobori chiar si pana la minus 31 de grade Celsius.


Codul galben se mentine in estul, sudul si centrul tarii

In intervalul 24 ianuarie ora 10 – 27 ianuarie ora 08, in estul, sudul si centrul tarii vremea se va mentine geroasa, mai ales in cursul noptilor si al diminetilor, astfel incat temperaturile minime nocturne se vor incadra in general intre -25 si -15 grade, iar cele maxime diurne vor fi negative.

In partea de sud-est a teritoriului, in intervalul 24 ianuarie ora 10 – 25 ianuarie ora 10, vantul va mai prezenta unele intensificari, cu viteze de pana la 40 … 50 km/h, spulberand izolat zapada si determinand local scaderea valorilor, informeaza ANM.

„Vantul, in partea de sud-est a tarii, inceteaza maine dupa-masa, o sa fie 50-60 de km pe ora va ramane pana maine dupa-masa. Temperaturi de -15/-25 de grade vor ramane, asa cum e data atentionarea, pana pe 27 ianuarie, dar trebuie facuta precizarea ca, din aceasta data, vom avea -5/-15 grade, adica o incalzire de 10 grade. Nu mai se impune atentionarea cod galben dupa aceea, dar e posibil pentru miercuri sa ramana judetele Suceava si Botosani. Restul vor iesi de sub atentionare”, a comentat Ion Sandu, directorul ANM, potrivit NewsIn.

Avertizarea de “cod portocaliu” s-a facut in cadrul unei videoconferinte convocate de premierul Emil Boc, la Guvern, cu prefectii.

24
ian.
10

Predica la Duminica a XXXIII a dupa Rusalii



( a Vamesului si a Fariseului )


Despre mindrie si smerenie

Voi sinteti cei ce va faceti pe voi drepti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaste inimile voastre; caci ceea ce la oameni este inalt, uriciune este inaintea lui Dumnezeu (Luca 16, 15)

Iubiti credinciosi,

In multe locuri ale Sfintei Scripturi se arata cit de mare, cit de pagubitoare de suflet si cit de urita de Dumnezeu este patima mindriei, dar nu putin se poate cunoaste rautatea acestui pacat si din invatatura Sfintei Evanghelii de astazi. Eu, fiind prea mic si nepriceput a arata prin scris sau prin cuvint cite infatisari are si cit de felurita este aceasta rautate a pacatului mindriei, voi aduce in mijloc o invatatura preaminunata a Sfintului Ioan Scararul in aceasta privinta. Prin aceasta se va cunoaste cite capete are aceasta infricosata fiara a mindriei si prin care cei intelepti si iscusiti vor intelege cit de pestrit si primejdios este acest pacat.

Iata ce zice acest sfint parinte despre mindrie: „Mindria este lepadatoare de Dumnezeu, invatatura a diavolilor, defaimare a oamenilor, maica osindirii, stranepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, iesirea din minti, inaintemergatoare de caderi, pricina a epilepsiei, izvor al miniei, usa a fatarniciei, intarire a diavolilor, strajuitoare a pacatelor, pricinuitoare a nemilostivirii, nestiinta de indurare, amara luatoare de seama a greselilor altora, judecatoare fara de omenie, impotriva luptatoare a lui Dumnezeu” (Filocalia, IX, Cuvintul 25, Despre mindrie, Bucuresti, 1980).

Se cuvine mai intii sa aratam cit de vechi este acest pacat si prin cine a intrat in lumea de sus si in cea de jos. Vechimea acestui pacat numai singur Dumnezeu o cunoaste, fiindca numai El stie cind a cazut satana cu ingerii lui din cer. Noua nu ni s-a facut cunoscut cu cite mii de ani inainte de zidirea lumii vazute a fost caderea ingerilor in acest pacat. Dumnezeiasca Scriptura ne arata ca acest greu pacat a fost pricina caderii din cer a satanei si a ingerilor celor de un gind cu el. Iata ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia in aceasta privinta: „Tu ai zis in cugetul tau: In cer ma voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu. Sedea-voi pe muntele cel inalt peste muntii cei inalti care sint spre miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra norilor, fi-voi asemenea Celui Preainalt (Isaia 14, 13-14).

In aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi se arata care a fost gindul satanei mai inainte de caderea lui. Iar despre caderea lui si a celorlalti ingeri de un gind cu el, Sfinta Scriptura ne arata, zicind: Cum a cazut din cer luceafarul cel ce rasare dimineata, zdrobitu-s-a de pamint cel ce trimitea la toate neamurile… Si iarasi: Acum in iad te vei pogori, in temeliile pamintului (Isaia 14, 15). Si iarasi zice Sfinta Scriptura de caderea satanei: Pogoritu-s-a in iad marirea ta si multa veselie a ta, sub tine voi asterne putrejune si ramasita ta vor fi viermii (Isaia 14, 11).

Daca ne vom intoarce acum cu mintea la rugaciunea fariseului din Evanghelia ce s-a citit astazi si daca vom cerca cu luare aminte intelesul cuvintelor lui, vom intelege mult din vicleniile pacatului mindriei care s-a strecurat in cuvintele cele pline de lauda ale fariseului. Dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul zice ca mindria este „amara luatoare de seama si judecatoare fara de omenie a pacatelor altora”. Sfinta Evanghelie ne arata ca: Fariseul, stind in biserica, asa se ruga intru sine: Dumnezeule, multumesc Tie ca nu sint ca ceilalti oameni: rapitor, nedrept, preadesfrinat. Dar ce fel de multumire aducea el lui Dumnezeu in rugaciunea lui daca, plin de mindrie, osindea pe ceilalti oameni ca sint rapitori, nedrepti, preadesfrinati etc.? Dupa cum se cunoaste, radacina rugaciunii lui era mindria. Din aceasta blestemata radacina ieseau cuvintele lui pline de indreptatire de sine inaintea oamenilor. El a uitat cuvintul Sfintei Scripturi care zice: Cel ce nadajduieste in Dumnezeu cu inima indrazneata, unul ca acesta este nebun (Pilde 28, 26).

Fariseul multumea lui Dumnezeu cu gura sa, dar cu inima si cu mintea sa se mindrea foarte mult si din prisosinta inimii sale pline de mindrie scotea cuvinte de lauda defaimind pe ceilalti oameni ca sint rapitori, nedrepti, preadesfrinati si pacatosi.

Dumnezeiasca Scriptura ne arata ca: Necurat este inaintea Domnului cel inalt cu inima (Pilde 16, 6), si ca Inaintea ochilor lui Dumnezeu sint caile omului si toate urmele lui le cunoaste (Pilde 5, 21). Dupa invatatura Sfintilor Parinti trebuie sa avem convingerea ca nu este clipa in care sa nu gresim inaintea lui Dumnezeu. De aceea, in fiecare clipa sintem datori sa ne smerim si sa ne pocaim, macar printr-un suspin al inimii noastre. Dar in rugaciunea cea plina de lauda a fariseului in loc de smerenie si cunostinta neputintelor sale, el osindeste cu mindrie pe aproapele sau caci din prisosinta inimii sale vorbea gura lui (Matei 12, 34; 15, 18). Insa dumnezeiestii Parinti ne invata, zicind: „Taci tu, sa vorbeasca faptele tale” (Filocalia, X, Bucuresti, 1981).

La fariseul mindru vedem lucrurile cu totul intoarse. El se lauda si trimbiteaza inaintea oamenilor faptele sale cele bune si defaima, osindind pe ceilalti oameni. Dar cine a pus pe fariseu sa judece, sa arate pacatele oamenilor si sa scoata la iveala faptele sale cele bune? Oare nu mindria, iubirea de aratare si lauda cea plina de ingimfare? Oare nu trebuie ca sa avem inaintea noastra pacatele noastre, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea (Psalmul 50). Oare nu ne invata si Sfintul Efrem Sirul, in rugaciunea sa din postul mare, zicind: „Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osindesc pe fratele meu…?”. Fariseul insa scoate la iveala ispravile lui si osindeste pacatele altora prin rugaciunea sa plina de mindrie.

Sa auzim mai departe laudele fariseului care zice: Postesc de doua ori pe saptamina. Care erau zilele saptaminii in care posteau iudeii? Erau joia si lunea, caci dupa datina batrinilor, nu dupa porunca, socoteau ca Moise s-a suit pe Muntele Sinai joi si dupa patruzeci de zile s-a pogorit luni. Daca fariseul postea aceste doua zile, ce l-a silit sa arate, inaintea oamenilor, fapta lui, daca nu mindria incuibata adinc in inima lui? Mintuitorul nostru Iisus Hristos, in privinta postirii, ne invata dimpotriva: Tu, insa cind postesti sa nu te arati oamenilor ca postesti (Matei 6, 17-18). Fariseul nu numai ca nu ascunde fapta cea buna a postului, ci si cu mare glas o vestea inaintea oamenilor, zicind: Postesc de doua ori pe saptamina (Luca 18, 12).

Sa urmarim si celelalte laude ale fariseului. Caci dupa ce s-a laudat cu postirea, acelasi lucru il face si cu milostenia: Dau zeciuiala din toate cite cistig (Luca 18, 12). Mintuitorul insa ne invata: Cind faci milostenie, sa nu stie stinga ta ce face dreapta ta, ca milostenia sa fie intru ascuns si Tatal tau care vede intru ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 3-4).

Iubiti credinciosi,

Dupa ce am vorbit despre mindria si lauda cea fara minte a fariseului, sa ne intoarcem privirea mintii noastre si spre asezarea cea smerita si vrednica de lauda a vamesului. Sa aducem in mijloc cuvintele Sfintei Evanghelii de azi: Iar vamesul, departe stind, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci isi batea pieptul, zicind: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul (Luca 18, 13). Vedeti, fratii mei, ca vamesul statea departe de jertfelnic si nu indraznea nici ochii sa-si ridice catre cer; ci isi batea pieptul si din inima lui smerita si zdrobita, zicea cu cainta: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul! O, fericite vamesule, tu cu rugaciunea ta smerita din adincul inimii tale, foarte mult te-ai asemanat cu tilharul de pe cruce care a strigat din inima: Pomeneste-ma, Doamne, cind vei veni intru imparatia Ta! (Luca 23, 42).

Acest fericit tilhar, socotind ca nu are alt chip a se pocai de pacatele sale, nici vreme sa faca alte fapte bune, deoarece si picioarele si miinile ii erau rastignite pe cruce, dar fiind intelept, si vazind ca moare, s-a gindit sa strige la Dumnezeu din adincul inimii, cu mare credinta si zdrobire. Pentru aceasta a fost auzit de Mintuitorul, Care i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai (Luca 23, 43).

Bine a zis Sfintul Efrem Sirul despre acest tilhar: „O, tilharule, si al raiului tilhar! Multe ai furat in viata ta, iar acum, prin putine cuvinte zise din inima, ai furat cu limba raiul! O, tilharule preaintelept care ai stiut sa furi cu limba raiul pentru ca te-ai smerit si ti-ai recunoscut pacatul. O floare timpurie a Crucii lui Hristos!” Vedeti cit de mare este puterea smereniei? Ea singura poate ucide mindria si izbaveste de osinda sufletele noastre, cind nu mai putem face alte fapte bune.

Iata, fratii mei, dupa cum vedeti, rugaciunea vamesului din Sfinta Evanghelie de azi se aseamana cu rugaciunea fericitului tilhar de pe cruce. Ca si acela, ca si vamesul din Sfinta Evanghelie, nu cu multe cuvinte s-a rugat, dar a strigat la Dumnezeu din adincul inimii sale si cu mare smerenie. De aceea a auzit: Astazi vei fi cu Mine in rai! La fel si fericitul vames, putine cuvinte a zis din inima: Dumnezeule milostiv fii mie, pacatosul! Pentru smerita lui rugaciune auzim raspunsul cel preasfint din gura Domnului: Zic voua, mai indreptat s-a pogorit acesta la casa sa, decit fariseul. Ca tot cel ce se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta (Luca 18, 14).

Iubiti credinciosi,

Nu fara rost s-a rinduit de Biserica Evanghelia Vamesului si Fariseului in Duminica de astazi, cu care se incepe Triodul, adica perioada Postului Mare, care este cel mai potrivit timp de pocainta de peste an. Caci precum ingerii au cazut din cer si primii oameni au cazut din rai din cauza mindriei, tot asa neamul omenesc a fost mintuit si ridicat la cinstea cea dintii in Imparatia cerurilor prin smerenia intruparii Fiului lui Dumnezeu si a mortii Lui pe Cruce.

Si daca mindria a facut pe ingerii neascultatori diavoli si pe primii oameni care erau nemuritori in rai i-a facut muritori pe pamint, intelegem ca precum caderea si moartea noastra a venit prin mindrie, tot asa pocainta, mintuirea si nemurirea noastra incepe intii prin smerenie. De aceea s-au si rinduit de Sfintii Parinti trei Duminici pregatitoare inainte de inceperea Sfintului si marelui Post al Pastilor. Prima Duminica, cea de astazi, care ne pregateste pentru post, este tocmai aceasta numita „a Vamesului si a Fariseului”, ca sa ne aminteasca de moartea noastra prin mindrie si de invierea noastra prin smerenie.

A doua Duminica pregatitoare este numita „a Fiului Risipitor„. Aceasta ne indeamna la pocainta. A treia Duminica pregatitoare pentru Sfintul si Marele Post este numita „a Infricosatei judecati„, cind se lasa sec de carne. Aceasta ne aminteste de sfirsitul lumii si de Judecata de apoi, cind fiecare va lua plata dupa faptele sale. Ultima Duminica cu care incepe Postul Mare se numeste „a izgonirii lui Adam din rai”. Ea are scopul de a ne reaminti de pacatul stramosilor nostri, care au fost alungati din rai din cauza mindriei si lacomiei, pentru a ne indemna la rugaciune si la post cu toata staruinta si evlavia.

Iata dar ca, incepind din Duminica de astazi, a vamesului si a fariseului, ne pregatim pentru inceperea Marelui Post al Sfintelor Pasti. Inceputul pocaintei si al postului il facem prin rugaciunea unita cu smerenie, daca vom urma vamesului. De aceea, fratii mei, stiind ca mindria a creat iadul si a aruncat pe ingerii cazuti si pe oamenii nepocaiti in adincul gheenei, sintem datori sa punem de astazi inceput bun de pocainta si sa urmam vamesului pocait, iar nu fariseului mindru.

Mare pacat este mindria, fratilor. Ea se arata si in vorbire si in imbracaminte luxoasa, si in minie, care este fiica mindriei, si in lenevire la biserica si in aminarea pocaintei si in spovedanie nesincera, ca cel mindru nu vrea sa-si marturiseasca preotului pacatele mari, nici nu se caieste pentru ele din cauza slavei desarte care il stapineste. Mai cumplita este mindria mintii, cind omul se crede mai capabil, mai bun decit altii. Cea mai grea este, insa mindria sufletului, cind omul se socoteste mai invatat, mai talentat, mai corect si mai placut inaintea lui Dumnezeu decit multi si chiar decit toti oamenii.

Asemenea crestini stapiniti de duhul mindriei, sint lasati de Dumnezeu sa cada in desfrinare si in alte pacate grele, ca sa se smereasca. Altii, insa cad in pacate si mai grele. Unii, din mindrie diabolica, nu mai cred in Dumnezeu. Altii, hulesc si batjocoresc Sfinta Scriptura, Biserica, Crucea, icoanele, sfintele slujbe si pe sfintii slujitori. Iar altii, tot din mindrie, se rup de Biserica, nu vor sa mai asculte de preoti si se duc la tot felul de secte, caci mindria este izvorul tuturor sectelor.

Fratii mei, sa fugim de cumplitul pacat al mindriei, care a aruncat o parte din ingeri in iad si a scos pe primii oameni din rai. Sa fugim de mindria diabolica care a umplut pamintul de secte, de oameni necredinciosi, razvratiti si rai, si iadul de suflete condamnate la osinda vesnica. In locul mindriei sa alegem smerenia lui Hristos, smerenia vamesului, smerenia sfintilor, lepadind orice cuget de slava desarta, de lauda personala si de ingimfare.

Smerenia este cel mai bun leac pentru crestinii de astazi, pentru mintuirea noastra. Vom putea scapa de mindrie prin mai multa rugaciune, ajutata de post, prin citirea cartilor sfinte si prin deasa spovedanie la duhovnici iscusiti.

Postul Mare este cale buna de nevointa, de smerenie, de pocainta si impacare cu Dumnezeu. Sa ne pregatim pentru a-l strabate cu folos si cu bucurie, si sa-L rugam pe Bunul nostru Mintuitor sa ne scape de pacatul cel greu al mindriei si sa ne imbrace in vesmintul cel dumnezeiesc al smereniei, al rugaciunii curate si al iubirii, care ne asigura tuturor mintuirea sufletelor. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

23
ian.
10

“LA REVEDERE” by2tza (GABI… GABRIEL) … 6luni de cand ai plecat dintre noi


“LA REVEDERE” …. prieten drag ….. by2tza (GABI… GABRIEL)

Aceste cuvinte iti sunt dedicate tie ……… by2tza

Azi se implinesc 6 luni de cand tu ai trecut in lumea celor drepti …

….. 6 luni de cand acel marfar te_a rapit dintre noi …..

….. 6 luni de cand te_am condus pe ultimul drum …..

….. 6 luni de cand nu am mai vb cu tine …..

…..6 luni de cand astept sa ma suni ……

….. 6 luni de cand astept sa ma provoci la un Quake …..

….. 6 luni de cand astept se ne plimbam cu masina asa cum ai promis …..

….. 6 luni din multele luni care urmeaza sa treaca fara tine…..

Dumnezeu sa_l ierte si sa_l odihneasca in pace …in locul acela de lumina, si de verdeata, unde nu-i durere, nici intristare, nici suspin

………………………”LA REVEDERE” by2tza …………………………


22
ian.
10

ATENTIONARE METEOROLOGICA 22 ianuarie, ora 22 – 27 ianuarie, ora 08

Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie
Ziua/luna/anul: 22/01/2010 Ora: 10
Fenomene vizate: temperaturi extreme, intensificări de vânt
Intervalul: 22 ianuarie, ora 22 – 27 ianuarie, ora 08
Zona afectata: conform textuluiTextul mesajului:
ATENTIONARE METEOROLOGICĂ  COD GALBEN

În intervalul 22 ianuarie ora 22 – 27 ianuarie ora 08, în estul, sudul si centrul tării vremea se va mentine geroasă, mai ales în cursul noptilor si al diminetilor, astfel încât temperaturile minime nocturne se vor încadra în general între -25 si -15 grade, iar cele maxime diurne vor fi negative.

Notă: În regiunile sud-estice, în intervalul 22 ianuarie ora 22 – 24 ianuarie ora 08, vântul va prezenta intensificări, cu viteze de până la 70…75 km/h, spulberând si viscolind zăpada si determinând local scăderea indicelui de răcire, IR, sub pragul critic de -32.
Emitent: C.N.P.M.
Tel/Fax: 021.316.11.91/021.316.37.3

21
ian.
10

Ban la ban trage: Loteria Romana estimeaza un profit dublu pentru „primul an de criza”

Compania Loteria Romana estimeaza pentru 2009 un profit dublu, de 238.369.380 lei, precum si cresterea cifrei de afaceri cu 12%, la 1.444.672.460 lei, fata de rezultatul obtinut in 2008.
Profitul net inregistrat de Loteria Romana in anul 2008 a fost de 114.437.000 lei, iar valoarea cifrei de afaceri pe anul 2008 s-a ridicat la 1.290.774.450 lei, potrivit datelor transmise de companie.

Cum a reusit aceasta sa inregistreze anul trecut o evolutie atat de diferita fata de restul companiilor romanesti? Potrivit reprezentantilor Loteriei, cresterea de venituri din 2009 ii este datorata sistemelor de joc traditionale, precum loz instant, care sunt poate cele mai ieftine sisteme de testare sau de „fentare a norocului”. Preturile jocurilor din categoria loz instant variaza de la 1,5 lei pentru traditionalul loz in plic, pana la 4 lei pentru lozul „zodiac” sau „pestisorul de aur”. Desigur, si castigurile posibile sunt pe masura, insa suficiente pentru ca romanul de rand, aflat aproape de fundul buzunarului, sa-si ia de la gura cativa lei ca poate poate i se schimba norocul si castiga cateva zeci de mii de lei.

„Consideram ca aceasta crestere a cifrei de afaceri, precum si a profitului net, in anul 2009, se datoreaza, in special, cresterii veniturilor la sistemele de joc traditionale (loto, loz instant)”, spun reprezentantii companiei, potrivit NewsIn.

Reprezentantii Loteriei precizeaza ca o parte din profitul pe 2009 se va duce desigur, in investitii. Astfel, principalele investitii pe care compania le are in vedere pentru anul 2010 vizeaza agentiile loto, mai exact initierea procesului de modernizare si imbunatatirea conditiilor din unitatile proprii.

Loteria Romana a acordat anul trecut 7.427.256 de castiguri, in suma totala de 800.764.117 lei (aproximativ 190.600.000 euro), la toate jocurile automatizate pe care le organizeaza. Astfel, la extragerea Loto 6/49, la categoriile I, a II-a si a III-a, s-au inregistrat 102.305 castiguri in valoare totala de 188.846.669 lei. La extragerea Noroc, la categoriile I, a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, N+3 si N-3 s-au inregistrat 24.663 castiguri in valoare totala de 24.679.343 lei. La extragerea Joker, la categoriile a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a, a VII-a si a VIII-a, s-au inregistrat 628.337 de castiguri totale de 16.676.335 lei. La Loto 5/40, la cele trei categorii, s-au inregistrat 11.469 de castiguri (7.551.490 lei), in timp ce la Pronosport, la categoriile I, a II-a si a III-a, s-au inregistrat 14.116 de castiguri in valoare totala de 369.181 lei. In ceea ce priveste jocul Prono-S, la categoriile I, a II-a si a III-a au fost 18.167 de castiguri ce s-au ridicat la 215.555 lei. La Pariloto, s-au inregistrat 1.106.450 de castiguri (67.742.500 lei), iar la Videoloterie au fost 5.521.749 castiguri (494.683.042 lei).

Loteria Romana a fost infiintata in anul 1906. Compania Nationala „Loteria Romana” SA este unic organizator si exploateaza, pe intreg teritoriul tarii, jocurile loto si pariurile mutuale, jocurile de noroc caracteristice activitatii cazinourilor, precum si jocurile de tip slot-machine si cele de tip bingo, potrivit OUG nr. 77/24 iunie 2009.

21
ian.
10

5 pasi pentru o sesiune fara restante

E sesiune si tu esti super stresat ca ai prea multe proiecte si examene intr-o perioada mult prea scurta? Pun pariu ca desi de-abia ai intrat in stres-sesiune, deja te stresezi la ideea ca s-ar putea sa te capatuiesti cu o restanta-doua!

La sfarsitul fiecarui semestru, te confrunti inevitabil cu cateva materii ce ti se par imposibile, pentru ca fie sunt de neinteles pentru tine fie te plictisesc de moarte, iar creierul tau refuza sa asimileze informatia respectiva!

Daca esti unul din acei studenti care isi pun vesnica intrebare: “Cum sa treci peste sesiune fara restante?” atunci ti-ar prinde bine sa urmezi niste pasi simpli.

1. Fa-ti un plan de recapitulare a materiei din timpul semestrului! E mult mai indicat in aceasta perioada stresanta sa-ti faci un plan zilnic, decat sa inveti toata materia intr-o singura noapte. Chiar daca e sesiune si nu mai ai cursuri, profita in mod inteligent de timpul liber intre examene si nu sta cu orele la cumparaturi sau la plimbari fara sfarsit! Incearca sa inveti cate putin in fiecare zi, indiferent ca ai o pauza intre examene de 4 sau 7 zile.

Daca ai frecventat cat de cat cursurile, unele notiuni nu-ti vor parea straine, dar oricum trebuie sa abordezi sistematic invatatul in sesiune. Fa-ti un obicei din a te scula dimineata la o ora rezonabila si citeste putin cate putin pentru a intra in ritm. Nu uita sa mai faci si pauze de relaxare, atata timp cat sunt mici si nu se prelungesc pana seara!

2. Fa o lista cu materiile prioritare, pentru a sti pe ce trebuie sa insisti in sesiune! Trebuie sa dedici intotdeauna mai mult timp lucrurilor pe care nu le intelegi sau pe care le-ai priceput doar partial. Normal ca e mult mai tentant sa te apuci intai de materiile usoare, dar cu tactica asta nu o sa ai rezultate prea bune in aceasta sesiune de examene!

3. Fii sincer cu tine insuti si evalueaza-te corect! Numai tu stii la ce esti bun si la ce nu. Chiar daca ai impresia ca te descurci la toate materiile, sigur ai si tu niste puncte slabe pe care trebuie sa te concentrezi!

4. Daca profesorul tau ti-a dat cateva indicatii asupra temelor pe care va insista in subiectele de examen, poti sa te testezi singur acasa si sa incerci sa rezolvi cateva astfel de subiecte intr-un timp limita realist pe care sa ti-l impui tu!

5. Nu uita motivul pentru care inveti! Multi afirma ca orice student vrea numai sa treaca examenele si ca nu-i mai pasa de nimic altceva! Desi e foarte important sa iti iei toate examenele, nu uita ca in sesiune in special tu iti fundamentezi educatia si incerci sa inveti lucruri utile pentru tine. Incearca sa nu alergi dupa note si mai ales nu toci, pentru ca in cele din urma nu o sa te alegi cu nimic! Degeaba inveti pentru nota, daca 2 saptamani mai tarziu nu mai tii minte nimic!

20
ian.
10

Vlădescu s-a înclinat în faţa lui Udrea: agenţiile de turism au scăpat de forfetar

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT), Corina Martin, a declarat miercuri agenţiei MEDIAFAX că reprezentanţii Ministerul Finanţelor au transmis asociaţiei că impozitul forfetar nu se va aplica agenţiilor de turism şi turoperatorilor.

„ANAT a solicitat miercuri clarificarea impozitării firmelor din turism, iar reprezentanţii Ministerului Finanţelor au precizat că impozitul forfetar nu se va aplica agenţiilor de turism şi turoperatorilor”, a spus Corina Martin.

Surse guvernamentale au declarat recent pentru MEDIAFAX că restaurantele, hotelurile, agenţiile de turism şi turoperatorii, barurile, centrele de fitness, dar şi pompele funebre se numără printre activităţile pentru care s-ar putea aplica impozitul forfetar, potrivit unei liste aflată în discuţia autorităţilor, care cuprinde 26 de servicii prestate populaţiei.

Ideea introducerii impozitului forfetar pentru agenţiile de turism a fost criticată de Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, dar şi de ANAT.

Udrea a declarat, luni, pentru MEDIAFAX, că nu este de acord cu introducerea impozitului forfetar pentru agenţiile de turism, deoarece în cazul acestora evaziunea fiscală nu este un fenomen de masă.

„Nu sunt de acord cu introducerea impozitului forfetar pentru agenţiile de turism. Evaziunea fiscală trebuie eradicată, dar nu cred că în cazul agenţiilor de turism acesta este un fenomen de masă”, a spus Udrea.

ANAT s-a declarat „profund indignată” de introducerea impozitului minim pentru categoria agenţiilor de turism, susţinând că activitatea acestora „prezintă cota zero de evaziune fiscală”.

20
ian.
10

Datoriile lui Vlădescu la Fisc au fost lichidate imediat după apariţia lor în presă

Ministerului Finanţelor a dat acum câteva minute o poziţie referitoare la articolul Academiei Caţavencu privind executarea silită de către Fisc a unei firme aflate în proprietatea ministrului Finanţelor Sebastian Vlădescu. Răspunsul: datoriile au fost şterse ieri. În ziua publicării articolului.

„Faţă de informaţiile apărute în mass-media referitoare la datoriile SC BOSS CONSTRUCTII SI CONSULTANTA SRL al cărei acţionar este şi domnul Sebastian Vlădescu , societatea a fost publicată pe site-ul ANAF la data de 30.09.2009 cu obligaţii de plată în sumă de 604 lei reprezentând debit taxa pe valoarea adaugată în sumă de 354 lei şi accesorii aferente în sumă de 256 lei.

Ca urmare a soluţionării cererii privind corecţia decontului de TVA aferent lunii aprilie 2009, depusă la Direcţia de Finanţe Publice, obligaţiile au fost corectate prin decizia nr.1443338/19.01.2010, rămânănd neachitate majorări de întârziere în sumă de 205 lei, acestea fiind deja achitate de către societate”, arată un comunicat al instituţiei conduse de Vlădescu.

19
ian.
10

Zeci de mii de angajati din sectorul privat ar putea fi disponibilizati in februarie

Aproape 200.000 de angajati din sectorul privat ar putea ramane someri intre 1 si 15 februarie daca Guvernul nu va decide prelungirea perioadei de somaj tehnic, a declarat presedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu.
„Ministrul Muncii va discuta astazi cu primul ministru despre posibilitatea prelungirii somajului tehnic de la 1 ianuarie 2010, prevedere ce ar putea fi promulgata in procedura de urgenta pentru a evita disponibilizarile masive care se anunta in mediul privat. Dupa aceste discutii vor avea loc intalniri si cu patronatele pe aceasta tema”, sustine Hossu, potrivit NewsIn.

Presedintele Cartel Alfa a declarat ca angajatorii au facut deja liste cu salariatii ce urmeaza sa fie disponibilizati in luna februarie, in conditiile in care statul nu-i mai ajuta pe patroni sa-si tina oamenii in somaj tehnic.

„Ne-au anuntat ca ar fi vorba de aproape 200.000 deoameni care ar putea ramane someri in lipsa unei legislatii ce prevede prelungirea somajului tehnic. Deocamdata patronii au ales sa-i trimita pe angajati in concedii de odihna anticipate, care se dau pentru anul 2010, sau partial concedii fara salarii, dar acest lucru nu poate tine mai mult de o luna, o luna si jumatate”, a mai spus presedintele Cartel Alfa.

Liderul sindical Cartel Alfa a precizat ca „disponibilizari in masa” ar putea avea loc in „domenii ca metalurgia, chimia, petrochimia, constuctii de masini, constructii civile si industia usoara, adica textile si pielarie”.

19
ian.
10

Tot mai pesimisti: O treime dintre romani se asteapta sa fie concediati in 2010

O treime dintre romani se asteapta anul acesta sa fie afectati de reduceri de personal in compania in care lucreaza, conform celui mai recent sondaj online propus de site-ul de recrutare Myjob. Acest lucru nu este de mirare avand in vedere ca in 2008 Romania avea cei mai multi angajati cu risc de intrare sub pragul de saracie din Uniunea Europeana, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Astfel, 33.28% dintre romani se asteapta ca in 2010 sa ramana fara loc de munca, 12,03% se asteapta la o reducere de salariu, in timp ce 11,19% dintre angajatii participanti la sondajul Myjob afirma ca in mod cert compania lor nu va mai face recrutari de personal.

Usor mai optimisti sunt cei care considera ca in 2010 vor beneficia de cresteri salariale doar angajatii ce realizeaza performanta in companie (17,48%), in timp ce un sfert dintre participantii la sondaj (26,02%) considera ca in piata muncii se va mentine tendinta de a efectua inca angajari, insa cu salarii mult mai mici.

Sondajul a fost realizat online la nivel national, in intervalul 5-18 ianuarie 2010, pe un esantion reprezentativ de 3708 de respondenti. Dintre acestia, cei mai multi sunt barbati (62%), iar grupa de varsta majoritara este cea intre 21 si 30 de ani (47%). 43% dintre participantii la sondaj au studii superioare, iar 9% detin si o diploma de masterat. Mai mult de un sfert dintre respondenti (28%) sunt din Bucuresti.

Romania – tara cu cei mai multi angajati cu risc de intrare sub pragul de saracie in 2008

Si daca situatia nu era deja destul de sumbra, noile statistici publicate luni de Eurostat dau si mai multe motive de ingrijorare. Astfel, in 2008, cea mai ridicata rata a riscului de saracie pentru angajatii din Uniunea Europeana a fost inregistrata in Romania, 17%, in timp ce media in UE era de numai 8%.

Totodata, Romania avea in 2008 cel mai mare risc de expunere a copiilor sub 17 ani la saracie din Uniunea Europeana, de 33%, fata de o medie de 20% pe ansamblul UE, precum si al doilea risc de intrare in saracie a populatiei in ansamblu.

Astfel, potrivit datelor biroului european de statistica, 23% dintre romani erau afectati de lipsuri materiale, fata de o medie de 17% pe ansamblul Uniunii Europene. Eurostat precizeaza ca riscul de saracie este un indicator relativ, iar criteriile de stabilire a pragului saraciei variaza semnificativ de la o tara la alta.

In 20 din cele 27 de state membre, rata riscului de saracie pentru copiii sub 17 ani era mai mare decat pe ansamblul populatiei. Dupa Romania, unde aproape o treime din copii erau expusi acestui risc, s-a situat Bulgaria, cu 26%, la polul opus situandu-se Danemarca, cu o rata de risc de 9%, informeaza NewsIn.

Varstnicii de cel putin 65 ani reprezinta categoria cu cel mai mare risc de intrare in saracie. In Romania, rata riscului pentru acestia este de 26%, in timp ce in UE rata medie este de 19%, iar cea mai mare rata a fost inregistrata in Letonia (51%).

Jumatate din populatia Romaniei nu beneficia de bunuri materiale elementare in 2008

Jumatate din populatia Romaniei nu beneficia de diverse bunuri materiale esentiale in 2008, putin sub nivelul din Bulgaria, de 51%. Acestia nu aveau posibilitatea sa faca fata unor cheltuieli neasteptate, sa plateasca un concediu de o saptamana, sa ramburseze credite, nu aveau posibilitatea sa puna pe masa cel putin un fel de mancare cu carne la doua zile, nu-si puteau mentine un grad de caldura adecvat in locuinta, nu aveau o masina de spalat, un televizor color, un telefon sau o masina.

Media in UE era de 17%. Cele mai mici rate ale lipsurilor materiale erau inregistrate in Luxemburg (4%), precum si in Olanda si Suedia (cu cate 5%).

In Romania, in 2008, peste trei sferturi (76%) din populatie nu-si permitea un concediu de o saptamana in afara casei, aproape jumatate (49%) nu aveau o masina, un sfert nu puteau sa-si asigure caldura necesara in locuinte, iar 19% nu puteau asigura un meniu cu carne sau echivalent pentru vegetarieni la fiecare doua zile.

19
ian.
10

[VIDEO] Dacia Duster, in primul clip publicitar

Dacia Duster se prezinta in detaliu in primul clip publicitar. Spotul exploateaza la maximum mitul SUV-ului, acela ca poti evada oricand cu el din viata urbana si poti merge in mijlocul naturii. Masina este vopsita in culoarea maro, aceasta fiind culoarea oficiala de lansare a masinii.
Duster, primul SUV din istoria Dacia, va fi dezvaluit fizic la Salonul Auto de la Geneva, in martie, anunta 0-100.ro.

Potrivit Wall-Street, prin cadrele din interiorul Duster, Dacia scoate in evidenta tractiunea integrala.

In functie de conditiile de drum se poate selecta tractiunea 4×2 sau cea 4×4. Sistemul are 3 moduri: 2WD- transmite cuplul numai catre rotile din fata, AUTO – cand sistemul detecteaza o pierdere a aderentei la una dintre rotile din fata, cuplul este distribuit automat si catre rotile din spate, LOCK – cupleaza rotile din spate si fixeaza tractiunea 4×4.

Dacia va lansa modelul Duster, in doua versiuni, 4X2 si 4X4, in Europa, Turcia, Algeria si Maroc in primavara 2010, iar din iunie 2010 sub marca Renault in Ucraina, Orientul Mijlociu si Africa.

19
ian.
10

Cine câştigă şi cine pierde din aprecierea leului ???

Importatorii şi companiile care s-au împrumutat în valută câştigă din întărirea leului, ajuns la un nou record al ultimelor 12 luni. Aceasta este regula. Există însă şi excepţii.

Cursul de referinţă anunţat astăzi de BNR este de 4,1008 lei/euro şi 2,8513 lei/dolar. Euro a pierdut mai mult de un ban (0,39%) faţă de moneda naţională, iar dolarul pierde şi el aproape un ban (0,34%). Astfel, moneda unică europeană atinge un nou minim al ultimelor 12 luni.

Paritatea leu-euro pentru 2010 este estimată în bugetele companiilor la o medie de 4,47, potrivit unui sondaj The Money Channel. Multe dintre companii îşi regândesc deja bugetele după aprecierea surprinzătoare de anul acesta a monedei naţionale. Au de pierdut exportatorii, ale căror produse sunt mai puţin competitive pe pieţele externe. În schimb, importurile devin mai ieftine.

Chiar şi exportatorii pot profita însă, de aprecierea leului, pentru a face investiţii în echipamente. Un leu mai puternic şi dobânzile mai mici fac mult mai atractive importurile de tehnologie.

Pe de altă parte, sunt avantajaţi cei care au credite în valută. Cu o singură condiţie: să le fi încasat deja. Există companii şi municipalităţi care au angajat credite în euro, au contractat cheltuielile în monedă naţională, şi sunt acum în situaţia de-a obţine mai puţini lei în schimbul valutei împrumutate.

Principala întrebare acum este dacă tendinţa de apreciere este sau nu de durată. Banca Naţională sugerează că nu ar fi. Adrian Vasilescu, unul din consilierii guvernatorului BNR, spune că este un atac împotriva leului, dar invers. Asta înseamnă că investitorii cumpără lei ca să beneficieze de dobânzile bune din România şi de-o eventuală apreciere până sub 4 lei pe euro. Momentul marcării profiturilor ar însemna însă, ieşiri masive de capital şi o nouă depreciere.

18
ian.
10

AVERTIZARE METEOROLOGICA 18.01.2010 ora 22 – 20.01.2010 ora 06

Tipul mesajului AVERTIZARE METEOROLOGICA
Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie
Ziua/luna/anul: 18/01/2010 Ora: 10
Fenomene vizate: ninsori si intensificări ale vântului
Intervalul: 18 ianuarie, ora 22 – 20 ianuarie, ora 06
Zona afectata: conform textului

Textul mesajului:

ATENTIONARE METEOROLOGICA  COD GALBEN

In intervalul 18.01.2010 ora 22 – 20.01.2010 ora 06, in jumatatea de sud a Moldovei, Muntenia, sud-estul Transilvaniei si in Dobrogea va ninge, iar temporar vantul va prezenta intensificari, viscolind ninsoarea.

In estul Baraganului si in Dobrogea, trecator precipitatiile vor fi si sub forma de lapovita si se va forma polei.
Emitent: C.N.P.M.
Tel/Fax: 021.316.11.91/021.316.37.32

18
ian.
10

Taxa pe avere – o iluzie socialistă cu efecte perverse

Consecinţele acestei nefericite metode de impozitare: afectează spiritul antreprenorial, concurenţa, umflă aparatul de stat şi duce la emigrarea capitalului financiar

Nimic nu pare mai de bun-simţ la prima vedere, mai ales pentru persoanele cu un pronunţat simţ al „echităţii sociale“, decât introducerea unei taxe modice de 0,5% pe averile ce depăşesc suma de 500.000 de euro, propusă de tânărul deputat PSD Mugurel Surupăceanu. Argumentul ieftin e că avuţii s-au îmbogăţit în România, pe spinarea clasei muncitoreşti, şi că, drept urmare, ar trebui să-i dea poporului ce-i al poporului: o parte din averea deturnată din averea naţională.

Argumentul mai subtil face referire la utilizarea bunurilor publice: fiecare ar trebui să plătească proporţional cu bunurile publice de care beneficiază, căci protecţia oferită de poliţie unui conac moşieresc e mai scumpă decât cea a unui simplu apartament de bloc, de exemplu. Un alt argument, mai complex, ar fi acela că bogaţii ar trebui să plătească un bir pentru şansa avută, pentru exploatarea oportunităţii şi implicit pentru faptul că astfel au distrus oportunitatea altora de a realiza ceea ce au realizat ei. Această idee pleacă de la presupoziţia falsă că economia este un joc cu su-mă nulă: unii câştigă, iar alţii pierd, drept urmare cei care câştigă trebuie să-i despăgu­bească pe cei care pierd!

Propunerea legislativă a parlamentarului social-democrat merită analizată nu pentru meritele proprii, ci pentru implicaţiile sale. Impozitarea averii a fost preluată de mass-media, de colegi parlamentari şi chiar de ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu. „În România, spre deosebire de alte ţări, se pare că avem o emoţie, în zona politică, să impozităm proprietăţile, mai ales că o mare parte din locuitori sunt proprietari de case şi autoturisme, dar au un nivel economic foarte scăzut“, a declarat Vlădescu la audierile din Comisia de buget-finanţe a Parlamentului. „Ideea unei taxe pe averile mari este vehiculată şi poate viitorul proiect privind taxarea va include şi un capitol privind impozitarea averilor mari“, a adăugat el.

Declaraţie de intenţie, şi nu proiect de lege
Mugurel Surupăceanu ar vrea să introducă un impozit pe avere în cuantum de 0,5% aplicat la valoarea averii nete deţinute, care depăşeşte pragul de 500.000 de euro în echivalent lei la cursul BNR, la data de 31 decembrie a anului fiscal încheiat. Interesant este că, deşi în emisiunile televizate la care a participat social-democratul susţinea că impozitul ar urma să fie aplicat numai diferenţei dintre valoarea netă a averii şi pragul de 500.000 de euro, în textul propunerii de lege se precizează că „baza de impozitare pentru calculul impozitului pe avere este constituită din ansamblul bunurilor, drepturilor şi valorilor impozabile aparţinând persoanelor fizice rezidente şi nerezidente, precum şi copiilor minori, în cazul în care sunt administratorii legali ai bunurilor acestora“. Sunt exonerate de la plata impozitului pe avere: clădirile aparţinând patrimoniului cultural naţional, mobilierul uzual al locuin­ţei de domiciliu, cu excepţia antichităţilor, drepturile de autor, drepturile de proprietate intelec­tuală aparţinând contribuabilului sau moştenitorilor, care nu au făcut obiectul vreunei cesiuni, pla­samente financiare: titluri de plasament, bonuri de trezorerie, contracte de asigurări de viaţă şi altele asimilate, renta viageră, pensia privată capitalizată, părţile sociale şi acţiunile deţinute la societatea comercială la care persoanele fizice îşi exercită activitatea de bază şi maşinile, utilajele şi construcţiile agricole.

În vederea calculului impozitului ar urma să se deducă obligaţiile care grevează bunurile, drepturile şi valorile supuse impozitării, inclusiv ratele aferente împrumuturilor contractate sau im­pozitele şi taxele plătite în anul fiscal anterior depunerii declaraţiei pentru impozitul pe avere şi cheltuielile efectuate pentru bunurile supuse impozitării, plătite în anul fiscal anterior depunerii declaraţiei pentru impozitul pe avere. Edificator pentru cunoştinţele fiscale ale autorului propunerii legislative este faptul că vrea să impoziteze şi bunurile deţinute în străinătate de persoanele fizice rezidente, evident cu „respectarea convenţiilor internaţionale privind respectarea dublei impuneri“ (doar România este stat membru UE). Ce nu ştie social-democratul este că o convenţie privind evitarea dublei impuneri se referă doar la impozitarea câştigului, nu a averii. În plus, „proiectul său de lege“ nu este altceva decât o declaraţie de intenţie, atât timp cât „modul de declarare şi de plată a impozitului pe avere se stabileşte prin norme metodologice aprobate prin hotărâre de guvern“, norme care mai urmează a preciza şi cuantumul reducerilor aplicate asupra impozitului pe avere, „algoritmul de calcul al impozitului pe avere“. Domnul Surupăceanu se pare că nu ştie că impozitul nu poate fi stabilit prin norme, pentru simplul motiv că nu e constituţional.

O taxă depăşită…
Cu toate acestea, social-democratul a invocat, în expunerea de motive, precedente ce par serioase: Franţa, unde există un impozit de solidaritate pe avere, cu un prag de 790.000 de euro şi cu rate de 0,55-1,80%, Norvegia, care are un impozit pe avere cu rate de 0,90-1,10%, şi El­veţia, unde impozitul pe avere este de maximum 1% din activele nete. Ce uită să precizeze deputatul este că în ultimii ani foarte multe state europene au renunţat la un astfel de impozit: Austria, Danemarca, Germania (1997), Finlanda, Islanda şi Luxemburg (2006), Suedia (2007), Spania (2008). Această taxă este una similară celei pe geamuri, introdusă în Imperiul britanic în 1969 şi preluată apoi în SUA. Rezultatul asupra peisajului urbanistic a fost dezastruos: case mari cu geamuri cât mai puţine şi mai mici.

Dar care ar putea fi motivul pentru care majoritatea statelor renunţă la această modalitate de impozitare? Primul este rezultatul unui calcul cost-beneficiu: costurile administrării taxei sunt mai mari decât beneficiile aduse bugetului. În Franţa, de exemplu, unde taxa a fost introdusă şi eliminată în repetate rânduri, în funcţie de culoarea politică a guvernării, numai 1% din veniturile bugetare (nu din PIB) au ca sursă această taxă. Iar aparatul fiscal care se ocupă cu colectarea ei este unul considerabil. În prezent, în România, ANAF demonstrează că nu poate face faţă câtorva sute de mii de firme (dovadă evaziunea fiscală), ce s-ar întâmpla dacă ar mai avea pe cap controlul declaraţiilor a 10 milioane de contribuabili persoane fizice sau a câteva milioane de gospodării? Pentru că, şi dacă valoarea averii raportate nu se ridică la peste 500.000 de euro, cineva trebuie să verifice raportările. În plus, tot Franţa ne arată reversul medaliei acestui tip de impozitare: anual, la bugetul statului francez se pot colecta în jur de două miliarde de euro, însă din 1998, când a fost reintrodusă taxa, nu mai puţin de 100 de miliarde de euro au emigrat din Hexagon, potrivit analistului fiscal Eric Pinchet, citat de „Washington Post“. Francezii mai înstăriţi preferă să-şi exporte veniturile şi averea, pentru a evita taxa penalizatoare a succesului şi CAS-urile ridicate.

…şi păguboasă
Însă cel mai păgubos efect al unei astfel de taxe este acela că distruge spiritul antreprenorial şi aspiraţiile spre independenţă financiară ale contribuabililor, transformându-i în persoane dependente de angajatori privaţi şi, mai ales, de stat. Efectul: reducerea perspectivelor de creş­tere economică. Potrivit unui studiu al profesorului universitar Asa Hansson, de la Universitatea Lund, din Stockholm (Suedia, ţară care cu dificultate poate fi bănuită de simpatii capitaliste), efectuat între 1980 şi 2003, rata persoanelor care sunt propriii patroni în statele fără o astfel de taxă este de 11,9% din total angajaţi, faţă de numai 9,6% în statele ce au impus o taxă pe avere, o diferenţă de 2,3 puncte procentuale. Cu alte cuvinte, statele care nu impozitează avuţia au cu 20% mai mulţi antreprenori decât cele care o sancţionează. De asemenea, ritmul de creştere a persoanelor care sunt propriii patroni în cele două tipuri de state este edificator: 0,63% în ţările fără o astfel de taxă, raportat la 0,39% în ţările cu o astfel de impozitare.

Interesantă este şi evoluţia creşterii procentului din populaţie care a decis să devină propriul patron în statele care au renunţat la taxarea averii. Austria, de exemplu, a înregistrat o creştere anuală de 2,3% după eliminarea în 2003 a taxei, spre deosebire de ritmul negativ al ratei auto-angajării înregistrat în aceeaşi perioadă în statele cu o astfel de taxă (-1,5%) sau fără o astfel de taxă (0,6%). Danemarca şi Germania, după eliminarea impozitului pe avere în 1997, au înre­gistrat creşteri de 1,5%, respectiv 0,6%, deşi în restul statelor ritmul auto-angajării era negativ (-2,8% în statele cu taxă şi 0,8% în cele fără taxă). Similar este şi cazul Olandei, după renunţarea la acest sistem de impozitare din 2000, rata de creştere a auto-angajării a fost de 2,2%, pe când în restul statelor procentul celor care erau propriii angajatori se prăbuşea cu 3,4% în statele ce penalizau averea şi cu 1% în cele care o tolerau. Nu trebuie ignorat nici caracterul legal al unei astfel de taxe. În Germania, de exemplu, s-a renunţat la taxă după ce Curtea Constituţională a de­clarat-o neconstituţională, nefiind decât o formă de expropriere mascată.

Importantă este şi concluzia ministrului de finanţe suedez, Anders Borg, în momentul renunţării la acest tip de taxă, şi nu al adoptări ei: „Marii câştigători, pe termen lung, sunt toţi suedezii, pentru că prin eliminarea taxei se creează condiţiile de muncă şi iniţiativă care o să-i ajute să devină competitivi la nivel internaţional. Cea mai importantă problemă era aceea că puţini bani mai rămâneau în ţară. Este important să avem antreprenori şi să avem capitalişti capabili să-i finanţeze pe aceşti antreprenori“.

17
ian.
10

FOTO INEDIT! Dacia Logan limuzină de cinci metri

FOTO INEDIT! Dacia Logan limuzină de cinci metri

Pe forumul DaciaClub.ro au fost postate câteva poze inedite cu noul model de Dacia Logan, lung de cinci metri.

2010/01/17//244149-dacia-logan-mcv-limuzina.jpg

Sursa foto: ProMotor.ro
Din această poză reiese că noul proiect se află în stadiu avansat de lucru şi, potrivit discuţiilor de pe topicul dedicat proiectului se pare că poza a fost făcută chiar în atelierul celor de la Dacia, acolo unde se mai poate observa încă o parte frontală de Logan, conform celor de la ProMotor.
17
ian.
10

În Turcia s-a născut un miel cu faţă umană.

O oaie a dat naştere unui miel mort care avea faţă umană. Puiul s-a născut într-un sat în apropiere de oraşul Izmir din Turcia.

Mielul mutant din Turcia / FOTO: pravda.ru

Veterinarul Erhan Elibol a făcut o cezariană oii pentru a scote mielul, dar s-a speriat atunci când a observat că animalul avea trăsăturile faciale ale unui om.

Am văzut mutaţii la vaci şi oi înainte. Am văzut un viţel cu un singur ochi, cu două capete şi chiar cu cinci picioare, dar când am văzut puiul ăsta, nu mi-a venit să cred. Mama sa nu a putut să îl nască natural şi a trebuit să o ajut”, a declarat doctorul de 29 de ani.

Doctorii spun că această mutaţie rară s-a produs din cauza nutriţiei neadecvate şi a unui surplus de vitamina A.

O capră din Zimbabwe a născut un pui cu aceeaşi problemă, în septembrie 2009, dar animalul cu faţă de om a supravieţuit doar câteva ore pentru că sătenii s-au speriat şi l-au ucis. Aproape la fel s-a întâmplat şi în Turcia, oamenii din sat incinerând corpul mielului.

17
ian.
10

Sfântul cuviosul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare (251-356), „părintele monahilor”, este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi începătorul vieţii călugăreşti. Este considerat de tradiţia monastică drep întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare.


Prăznuirea lui se face la data de 17 ianuarie în toate tradiţiile creştine.

În limbile clasice
în limba greacă este numit Ο άγιος Αντώνιος ο Μέγας
în limba latină este numit Antonius Abbas, Antonius Eremita sau Antonius Magnus Eremita


În limbile moderne
în limba română mai este numit şi Marele Antonie (mai ales în vechea literatură religioasă) sau Antonie Egipteanul; uneori este numit, mai ales în tradiţia catolică, „Sfântul Anton”, ceea ce pentru unii a dus la confuzia lui Antonie cel Mare cu Anton de Padova
în limba engleză este numit Anthony the Great, Anthony of Egypt, Anthony of the Desert, sau Anthony the Anchorite
în limba franceză este numit Antoine le Grand ou Antoine d’Égypte


Viaţa

Viaţa lui a fost povestită de sfântul Atanasie cel Mare (298-373), arhiepiscop de Alexandria (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), Vita Antonii – Viaţa lui Antonie -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359.

Vestitul părinte al monahismului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor ţărani creştini înstăriţi; aici a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi – Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţă, a auzit în biserică cuvântul Evangheliei, care zice: „De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi, venind, urmează Mie” (Matei 19, 21). Antonie a primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şi, după ce şi-a împărţit averea la săraci şi a dat-o pe sora lui în grija unei comunităţi de fecioare, s-a retras în singurătate. A vieţuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.

În 286, la vârsta de 35 de ani, se aşază într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deşertului, „muntele dinafară”, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele „colonii monastice” din deşerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schit (Skete).

Către anul 310, întreprinde o călătorie la Alexandria, căutând să îmbărbăteze pe martirii creştini prigoniţi de stăpânirea romană în timpul persecuţiei lui Maximin.

În anul 312 se instalează deşertul adânc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte astăzi mănăstirea care-i poartă numele). Aici trăieşte până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, nepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine pe Sfântul Atanasie, persecutat de partida pro-ariană.


Scrieri
Scrisorile

Singurele scrieri care sunt sigur de mâna lui Antonie sunt scrisorile pe care sfântul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comunităţi monastice aflate pe linia sa duhovnicească, precum cele din Arsinoe (la Fayum – pe care sfântul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub îndrumarea lui Macarie şi Amatas), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflată sub îndrumarea lui Ammona, prieten al lui Antonie.

Din această corespondenţă s-au păstrat două colecţii principale:


o colecţie de 7 (şapte) scrisori, a căror autenticitate nu este pusă la îndoială de nimeni
o colecţie de 20 (douăzeci) de scrisori, integral păstrate doar în arabă (şi parţial în siriacă, greacă şi georgiană), şi a căror autenticitate este contestată

Se mai cunoaşte, de asemeni, o scurtă scrisoare adresată de sfântul Antonie lui Teodor, „prea iubitul” său fiu, despre pocăinţă şi iertarea păcatelor, păstrată doar în limba greacă, a cărei autenticitate este în general recunoscută.
Apoftegmele

Cuvintele de duh sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-au transmis prin mai multe culegeri de apoftegme (sau Paterice), dintre care principalele sunt:
În greacă, colecţia alfabetică – Patericul egiptean, cum o numim noi astăzi – îi atribui 38 de apoftegme.
În siriacă, îi sunt atribuite 49 de apoftegme, culese în secolul VI la Skete.
În arabă, o colecţie de provenienţă coptă îi atribuie 40 de apoftegme.

La acestea se mai pot adăuga diferite apoftegme culese de Paladie sau alţii.


Vita Antonii

Viaţa lui Antonie a fost scrisă oarecum în grabă, imediat după moartea sfântului, de către Sfântul Atanasie al Alexandriei, acesta folosindu-se mai ales de propriile-i amintiri şi note şi mai puţin cu ajutorul apoftegmelor, scrisorilor sau al altor documente ce proveneau direct de la avva Antonie. Cu toate acestea, Viaţa lui Antonie a devenit unul din textele fundamentale ale literaturii monastice, atât în Orient cât şi în Occident.
Imnografie
Troparul cuviosului Antonie cel Mare, glasul al 4-lea
Asemănându-te obiceiurilor râvnitorului Ilie şi urmând Botezătorului pe drepte cărări, Părinte Antonie, te-ai făcut locuitor pustiului şi ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul cuviosului Antonie
Lepădând tulburările lumeşti viaţa sihăstrească o ai dus până la capăt, Botezătorului urmând îndeaproape, Prea Cuvioase. Deci împreună cu dânsul te cinstim, părinte al părinţilor, Antonie.


16
ian.
10

Mirosul natural al unei femei e mai senzual decât parfumurile

Mirosul corpului unei femei este mai atractiv pentru sexul opus decât parfumurile artificiale, semnalizând momentul când este fertilă şi generând ca răspuns o creştere a nivelului de testosteron la partener, scrie Mediafax.

Cercetătorii americani de la Universitatea din Florida au descoperit că mirosul corporal natural al unei femei este cea mai puternică armă de seducţie, comparativ cu produsele artificiale.

Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă au putut valida faptul că nivelul de testosteron al unui bărbat creşte ca reacţie la mirosul corporal natural al unei femei, în perioada în care aceasta este mai fertilă.

Studiul a testat această ipoteză, generată de comportamentul de împerechere al animalelor, dar care nu fusese validată în cazul oamenilor. La cercetare au participat ca voluntari 68 de bărbaţi, cu vârste între 18 şi 23 de ani, cărora li s-a cerut să compare mirosul unor tricouri purtate de o femeie cu unele care erau noi.

În timpul experimentului au fost colectate mostre de salivă de la subiecţi, înainte şi după ce aceştia au mirosit tricourile, pentru a analiza nivelul de testosteron. Bărbaţilor li s-a cerut să evalueze mirosurile în funcţie de atractivitate.

Mirosul hainelor purtate de femeile aflate la ovulaţie a fost considerat cel mai plăcut.

15
ian.
10

Sexul regulat vindeca apucaturile nesanatoase

Daca vreti sa renunti la fumat, sa nu mai mancati dulciuri in exces, sa slabiti si sa fiti mai putin stresati, solutia este sa faceti cat mai mult sex.
Cei care au parte de amor macar o data pe zi timp de o luna au posibilitatea sa se vindece de vicii pe care nu au reusit sa le invinga in alte moduri. Relatiile sexuale ii fac mai fericiti pe oameni, scad riscurile de a face vreo forma de cancer si ii ajuta sa aiba o silueta mai zvelta si, de ce nu, un corp mai rezistent si mai frumos. Sexul regulat imbunatateste si relatia de cuplu, pentru ca partenerii se vor simti mult mai apropiati unul de celalalt, dar ii si relaxeaza si ii ajuta sa scape de stresul cotidian. Pentru a avea o stare de bine si o conditie fizica de invidiat, incercati sa faceti sex regulat si veti vedea ca si cele mai afurisite probleme de la job sau din viata vor parea mult mai usor de depasit.

15
ian.
10

7 joburi care merg bine şi în timp de criză

După ce extazul din imobiliare, auto şi comerţ s-a transformat în agonie iar după ce companiile au trecut de pe investiţii pe subzistenţă, câteva roluri au devenit şi mai importante.

1. Management. „Nu există manageri de criză. Există doar manageri buni şi manageri slabi”, este unul dintre deja-clişeele din resurse umane. Înainte, diferenţa era nivelul profitului obţinut. Acum, diferenţa este de la profit la pierdere. Iar managerii în stare să obţină în continuare profit îşi pot asigura şi venituri mai mari.

2. Relaţii cu clienţii. Nu mai este de ajuns să convingi un client, trebuie să-l şi păstrezi. Nu poţi avea întotdeauna cele mai mici preţuri, pentru că o parte dintre competitori intră în fire-sale. Adică sunt aproape de faliment şi vând cu mult sub costurile pe care le-au suportat cândva. Ce poate face diferenţa este încrederea într-o relaţie comercială bună, pe termen lung. [Un exemplu]

3. Optimizare de resurse. În timpul expansiunii economice, eficacitatea conta mai mult decât eficienţa. Adică, se investeau oricâte resurse pentru un nivel ridicat al rezultatului. Acum, este timpul pentru aruncarea balastului. Este treaba inginerilor şi a responsabililor de flux tehnologic. Singura condiţie: să se priceapă.

4. Programare high-level. Soluţiile informatice comune au devenit comune şi aproape gratuite. În schimb, puţini dintre cei care lucrau în zona asta sunt în stare să rezolve cerinţe complexe. Aplicaţiile adaptate la client de tip ERP sau Business Intelligence încă nu reuşesc să găsească o bază de specialişti suficient de mare pentru cererea care va urma.

5. Training. O mare parte a economiei se ajustează la criză, iar asta presupune, teoretic, recalificări masive. Practic, înseamnă oameni aruncaţi în domenii noi pentru ei, despre care nu ştiu foarte multe lucruri. Companiile care vor face diferenţa sunt cele care ştiu să-i selecteze, instruiască şi motiveze eficient.

6. Comunicare. A nu se confunda cu publicitatea. Înainte, promovarea companiei se promova cu bani. Acum ar fi mai ieftin, dar bani nu mai sunt aproape deloc. Consumatorii au un filtru şi mai critic la mesaje. Iar companiile care au reuşit deja să găsească comunicatori buni sunt mai puţin de una din zece.

7. Consultanţă strategică. Pentru a-i identifica pe toţi oamenii de mai sus, o companie are în general nevoie de îndrumare. Este, probabil, profesia cea mai anticiclică. În timp de expansiune, consultantul poate ajuta o afacere să crească, la alegere, repede sau sustenabil. În timp de criză, o poate ajuta, după posibilităţi, să reziste sau să crească. Vezi aici care sectoare vor prospera după criză, şi citeşte pe money.ro care joburi nu se mai întorc.

14
ian.
10

2010, anul reflatiei: Cum va evolua economia Romaniei?

Atat economia mondiala cat si economia Romaniei vor inregistra o crestere in prima parte a lui 2010, pentru ca in ultima jumatate a anului economia sa-si reia scaderea, se arata in raportul „Outlook 2010: Anul Reflatiei” realizat de Saxo Bank, banca specializata in investitii si tranzactionari online.
Analistii Saxo Bank considera ca 2010 va fi un an de reflatie (n.r. politica aplicata in unele tari, dupa o perioada de recesiune si deflatie, constand in stimularea cererii, in scopul utilizarii fortei de munca si redresarii activitatii economice), iar trendurile pozitive care au inceput sa se manifeste in a doua jumatate a lui 2009 vor continua pe parcursul acestui an. Cu toate acestea, in fata noastra stau sa se dezlantuie schimbari structurale potrivnice care ar putea transforma anul 2010 intr-un „montagne russe”.

Unul dintre cei mai importanti posibili factori declansatori in 2010 ar putea fi un declin abrupt in activitatea economica din China, unde asa-numitul model de export bazat pe investitii nu va reusi sa raspunda cererii din Vest. Exporturile Chinei au scazut cu 20% in decursul anului trecut, iar China este privita de catre restul lumii la fel cum a fost privita Japonia in 1988 .

„Actuala imbunatatire de pe pietele financiare in ceea ce priveste PIB-ul si starea consumatorilor nu este cu nimic mai reala decat boom-ul speculativ alimentat cu bani usori din perioada 2003-2006. Lumea dezvoltata a fost dominata de baloane induse de credit inca de la jumatatea anilor ’90 si fiecare problema a fost intampinata de cursuri mai mici si mai multe datorii. Provocarea este ca nivelul de stimulente sa creasca exponential pentru ca lucrurile sa functioneze. Ratele mici ale dobanzii au alimentat speculatii incontrolabile si iresponsabile, suprainvestitii si investitii perdante, generand o povara a datoriei inutilizabila”, subliniaza Christian Tegllund Blaabjerg, Chief Equity Strategist la Saxo Bank.

„Ceea ce ne trebuie acum este un proces de deleveraging (n.r. scaderea efectului de levier) si nerambursari (defaults) pentru a reduce povara datoriei si a o face utilizabila din nou. Din nefericire, fiecare efort al guvernului pentru a stimula economia pe calea schimbarii necesare spre sustenabilitate nu va face decat sa prelungeasca criza in 2010”, precizeaza Blaabjerg.

Pietele financiare au reactionat pozitiv la stimulentele extraordinare din 2009. Mare parte a factorilor stimulatori vor continua si in 2010.

Sectorul privat (atat gospodariile, cat si companiile) este in proces de deleveraging al operatiunilor private pentru prima oara in ultimele decenii. Acesta este un pas important catre restabilirea sustenabilitatii pe termen lung, unde cererea este compatibila cu costurile tratarii datoriei. Specialistii Saxo Bank se asteapta ca procesul de deleveraging din sectorul privat sa continue in deceniul urmator din cauza somajului crescut, a capacitatii de economisire excesive din majoritatea industriilor si a accesului la credite, care va continua sa fie dificil. Acest lucru va produce presiuni dezinflationare/deflationare in special in urmatorii trei ani.

Piata fortei de munca, supusa presiunii si in 2010

Raportul Saxo Bank subliniaza faptul ca rata somajului va continua sa creasca, chiar daca intr-un ritm mai lent, pana in T4, cand se va stabiliza in jurul valorii de 10,7%. Rata somajului din zona Euro va continua sa creasca de la 9,8% in prezent la 10,2% in T4 2010, majoritatea tarilor vest europene manifestand un decalaj de aproximativ un an fata de SUA. Cu toate acestea, economiile central si est europene vor avea de castigat in 2010, deoarece tendinta de relocare din Europa de Vest in cea Centrala si de Est va continua. „Economiile din tarile central si est europene (CEE) cu o rata scazuta datorie/ PIB, cu forta de munca calificata si salarii relativ mici, mai ales in comparatie cu vechea Europa, vor avea de castigat cel mai mult dintr-o redresare sustenabila datorita ocuparii fortei de munca din vechea Europa in tarile CEE”, explica Blaabjerg.

Romania trebuie sa urmeze cu sfintenie acordul cu FMI, BM si CE

In ceea ce priveste Romania, analistii de la Saxo Bank considera ca in momentul acesta guvernantii trebuie sa lase la o parte certurile si sa isi canalizeze toate eforturile spre indeplinirea ceritelor FMI, BM si CE si spre gasirea unui program de relansare economica. Daca lucrurile vor evolua in acest sens, estimarile analistilor sunt extrem de pozitive, anuntand posbilitatea revenirii la finele lui 2010 la un curs de schimb de 3,6 lei/euro.

Altfel, luand in considerare doar riscul asumat de investitorii romani si straini, fara posbilitatea de interventie a Bancii Nationale a Romaniei asupra cursului de schimb, economistii Saxo Bank estimeaza un curs de schimb de referinta de 3,96 lei/euro pentru urmatoarea luna, de 4,10 lei/euro pentru urmatoarele 3 luni si de 4,84 lei/euro pentru urmatoarele 12 luni.

Scenariul pesimist urmeaza acelasi trend si pentru cursul dolar/leu, pentru urmatoarea luna estimandu-se un pret de 2,86 lei pentru un dolar, pentru urmatoarele 3 luni de 3,32 lei/dolar, pentru ca pana la finele anului cursul sa urce pana la nici mai mult nici mai putin de 4,21 lei/dolar.

„Daca Guvernul roman nu va implementa reformele, atunci exista riscul sa vedem, in interval de un an, un curs leu-euro de 4,84. Acesta este scenariul de baza, cu peste 50% sanse sa se adevereasca. Insa, daca Banca Centrala va interveni, asa cum a facut-o de-a lungul timpului, atunci nu se va ajunge aici. Exista un prag superior maxim de 4,20. Desi va primi urmatoarea transa de la FMI, este putin probabil ca in Romania sa realizeze, in continuare, toate reformele impuse de acesta. Insa, trebuie sa subliniem ca mai important decat realizarea reformelor conform calendarului FMI este ca Guvernul sa arate dorinta si determinarea de a urma o cale a reformei”, concluzioneaza Blaabjerg.

In ceea ce priveste adoptarea monedei euro de catre Romania in 2015, Blaabjerg considera ca UE nu va modifica cerintele pentru intrarea in Uniunea Economica si Monetara, ci va deveni mult mai stricta, deoarece criza o va face sa „sufle si in iaurt”. Astfel, noul termen poate fi atins doar in cazul in care tara noastra va intreprinde reformele necesare si va indeplini „cu sfintenie” criteriile de la Maastricht, in special cel privitor la deficitul bugetar.

Saxo Bank a fost fondata la Copenhaga in 1992 si este una din primele 25 de banci de tranzactii cu actiuni straine din lume care opereaza pe pietele globale de capital. Banca este specializata in tranzactionari online si investitii, iar platforma sa online, Saxo Trader, ofera acces la piata in 23 de limbi investitorilor care doresc sa realizeze tranzactii cu valute, actiuni, marfuri, futures, optiuni, precum si tranzactii cu derivate si CFD-uri.

14
ian.
10

Junk-food-ul eco: obscen de scump, prost pentru sănătate. Cât de corectă este taxa pe fast-food?

Din martie vom avea o taxă pe junk-food. Dar ce facem cu produsele din agricultura ecologică? Acestea sunt declarativ sănătoase, prin urmare nu sunt prinse în suprataxă. Însă realitatea industriei alimentelor eco e presărată cu ingrediente la fel de nesănătoase ca şi cea mai umilă pungă de chips-uri tradiţionale. Junk-food-ul eco e scump şi nesănătos. Concluzia? Taxa pe fast-food penalizează mâncarea, şi nu neapărat produsul nociv. MONEY.ro a realizat un top al celor mai „ieftine” produse eco de tip fast-food, disponibile în magazinele eco online.

Taxa pe fast-food ar putea contribui indirect, la scăderea, în timp, a frecvenţei bolilor cardio-vasculare în rândul românilor, cu toate acestea, hrana naturală, care este în cele mai multe cazuri eco (sau bio), este prohibitiv de scumpă pentru cei mai mulţi. Comparaţia este valabilă şi în cazul produselor eco de tip fast-food. Dar înainte de pledoaria pentru întoarcere la natură, eco înseamnă în primul rând o industrie care, pentru a prospera, joacă după aceleaşi reguli ca industria “alimentelor profane”.

Taxa pe fast-food urmează să fie percepută din luna martie, statul urmând să încaseze 1 miliarde de euro de pe urma ei, doar în 2010, potrivit lui Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Suprataxa mută focusul pe produsele similare din agricultura ecologică. Sunt chips-urile, snacks-urile şi alte produse de tip junk-food ecologice o alternativă sănătoasă la fast-food-ul tradiţional?

Cât de sănătos e junk-food-ul eco?

Chips-urile, snack-urile, sticks-urile, supele instant-provenite din agricultură ecologică sunt cel puţin de două ori mai scumpe decât corespondentul lor din agricultura convenţională şi sunt la fel de nesănătoase. Aflăm, dacă citim eticheta nutriţională a acestor alimente, că au un index glicemic mare (exces de glucide cu absorbţie rapidă), grăsimi vegetale hidrogenate (margarina), sau a căror provenienţă nu e specificată, şi o densitate energetică ridicată. Prin urmare, produsele eco tip junk food au un profil nutriţional dezechilibrat, şi o valoare biologică scăzută (puţine substanţe active, benefice oganismului, ca aminoacizii esenţiali, vitaminele şi mineralele). Totuşi, nu e suficient ca produsele eco să conţină ingrediente naturale, câtă vreme procedeul de fabricaţie rămâne neschimbat, ca în cazul produselor din agricultura convenţională, prin urmare nesănătos (supele instant, chips-urile)

Topul celor mai „ieftine” produse eco tip junk-food, disponibile în magazinele bio online

Magazinulorganic.ro

În magazinul online de produse eco al companiei Bio Family, găsim chips-uri (125 de grame) cu 6.79 de lei, snacks-uri (75 grame) care ajung la 5.99 de lei, crackers (150 grame) cu 7.45 lei, şi rulouri cu ciocolată (25 grame) care costă 2.33 de lei.

Naturame.ro

Cele mai ieftine chips-uri de pe naturame.ro costă 7.99 de lei (100 de grame), snacks-urile ajung la 11.99 lei (250 de grame), iar o supă instant de cartofi bio, dar din fulgi de cartofi se ridică la 10.99 lei (3 porţii de câte 20 de grame).

Leacul.ro

În magazinul virtual al companiei Leacul, cele mai ieftine chips-uri (100 grame) costă 10.92 lei. Nici snack-urile nu sunt mai blânde cu bugetul tău. Cele mai ieftine ajung la 11.33 lei. Totuşi, conservatorii vor prefera un gust predictibil, aşa că snacks-urile clasice sunt o alegere care nu-i hăituieşte din zona lor de confort gustativ. O pungă 150 de grame valorează 13.97 lei.

Biolateria.ro

Dacă vrei chips-uri de la Biolateria.ro, trebuie să fii dispus să dai cel puţin 13.52 de lei pentru 125 de grame. Sticks-urile sunt sensibil mai ieftine-„doar” 12 lei, iar napolitanele (30 de grame) ajung la 6.39 de lei.

14
ian.
10

Presa germana: Taxa pe fast-food din Romania, unica in lume

Cotidianul german Der Spiegel scrie despre taxa pe fast-food in Romania, comparand-o cu cea pe care Danemarca urmeaza sa o impuna pe ciocolata si cu restrictiile la acizi grasi din Austria si Spania, noul „bir” propus de Ministerul Sanatatii din Romania fiind considerat unic in lume.
Jurnalistii germani se intreaba daca guvernele pot cu adevarat sa impuna prin lege o populatie zvelta, observand ca unele guverne din Europa, ingrijorate de faptul ca talia cetatenilor lor a crescut, par sa creada astfel. „Guvernul spaniol vrea sa interzica acizii grasi, Danemarca va taxa in curand dulciurile, iar in Romania ministrul Sanatatii a anuntat ca vrea sa introduca o taxa pe mancarea nesanatoasa. Si in Germania exista intentia de a lansa o ofensiva guvernamentala asupra circumferintei taliei. Intr-un interviu, liderul Partidului Verde, Renate Künast, a anuntat ca vrea sa interzica publicitatea la dulciuri”, noteaza Der Spiegel.

Despre taxa pe fast-food pe care intentioneaza sa o introduca Ministerul Sanatatii roman, jurnalistii germani spun ca, daca aceasta va fi aplicata, va fi prima de acest fel din lume. Se pare insa ca romanii nu au fost primii care s-au gandit la acest lucru, parlamentul din Taiwan luand in considerare, anul acesta, o taxa asemanatoare.

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, prevalenta obezitatii s-a triplat in multe tari europene din 1980, rata fiind in continua crestere, mai ales in cazul copiilor. De ani buni ,studiile arata ca germanii se numara printre cei mai obezi oameni din Europa, alaturi de greci si britanici.

Danemarca incearca sa foloseasca politica fiscala ca modalitate de a potoli pofta populatiei pentru dulciuri. O noua taxa pe ciocolata, inghetata si alte dulciuri, care va fi adaugata la taxa existenta deja pe sucuri, va genera 1,5 miliarde de coroane daneze (200 milioane de euro) pe an, potrivit unui studiu al Confederatiei Industriei de Alimente a tarii.

Referitor la preparatele de tip fast-food, majoritatea legilor se concentreaza totusi pe acizii grasi, un tip de grasimi nesaturate folosit la multe mancaruri prajite. Grasimile au fost deja interzise in restaurante din numeroase orase americane, precum si in statul California.

Danemarca are din 2004 o lege privind limitarea drastica a folosirii acizilor grasi, Austria a introdus, in octombrie 2009, o restrictie similara, iar Spania va urma, anul acesta, modelul acestora.

Altfel, presa internationala scrie ca municipalitatea din New York a anuntat o initiativa pentru diminuarea consumului de sare in alimentatie. propunand restaurantelor si industriei alimentare sa reduca voluntar cantitatile in care acest condiment este folosit in mancaruri si produse alimentare. Subliniind efectele nefaste ale excesului de sare asupra sanatatii, serviciile sanitare ale orasului New York explica, intr-un comunicat, ca americanii consuma zilnic de doua ori cantitatea maxima recomandata.

„Dar eforturile Romaniei de a taxa mancarea fast-food sunt cele care atrag atentia cand vine vorba de problema combaterii obezitatii in Europa. Asta daca taxa va fi aprobata. Ministrul de Finante al Romaniei, Sebastian Vladescu, a minimizat propunerea in urma cu o saptamana, spunand ca este inca la stadiul de idee. In plus, sunt voci care spun ca aceasta taxa oricum nu ar imbunatati sistemul sanitar al Romaniei”, comenteaza jurnalistii de la Der Spiegel.

Ministerul Sanatatii intentioneaza sa introduca, de la 1 martie, o taxa pe produsele tip fast-food, pe modelul taxei pe viciu, banii urmand a fi destinati programelor de sanatate si de investitii, a anuntat ministrul Attila Cseke. Referitor la produsele pe care le are in vedere aceasta taxa, secretarul de stat in Ministerul Sanatatii Adrian Streinu-Cercel a declarat ca se aplica tuturor produselor care contin E-uri, aditivi, grasimi sau sare, singurele exceptate fiind apa, sucurile naturale, legumele, fructele si produsele bio.

Astfel, ar urma ca producatorii, importatorii sau cei care prepara alimente nerecomandate, adica cele care contin aditivi alimentari sau sare, grasimi si zahar in exces, sa plateasca de la 1 martie aceasta taxa catre Ministerul Sanatatii.

Desi taxa este sustinuta de Federatia Romana de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, in speranta ca ea va duce la reducerea consumului produselor de acest tip, care pot provoca diferite boli, Federatia Patronala Romana din Industria Alimentara (Romalimenta) considera ca aceasta poate scumpi toate alimentele si ca va duce la retragerea de pe piata romaneasca a multinationalelor.

„Este o lege facuta pe genunchi, o lege realizata de cineva care nu cunoaste termenii si fara sa fie consultata intr-un dialog social cu asociatiile din industria alimentara. Pe noi nu ne-a invitat nimeni la vreo discutie, desi am fi acceptat cu siguranta”, a spus presedintele Romalimenta, Sorin Minea. Acesta a spus ca va ataca in instanta acesta lege daca nu va avea loc un dialog social cu asociatiile din domeniu.

13
ian.
10

Dan Bittman, angajat la Finante. Vladescu: Andrei Gheorghe era muci dupa primele trei zile

Dupa numirea cunoscutului om de televiziune Andrei Gheorghe la conducerea departamentului de comunicare, ministrul de Finante ne uimeste cu o noua angajare: Dan Bittman, pe post de consilier pe probleme cu populatia.
Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, l-a angajat pe Dan Bittman drept consilier pe probleme cu populatia in cadrul ministerului pentru a se ocupa de contactul direct cu oamenii, dar sustine ca nu mai poate face alte noi angajari pe posturile de consilieri. [Dan Bittman, despre noul job de la Ministerul Finantelor]

„L-am angajat pentru notorietatea lui si va trebui sa stabileasca un contact direct cu oamenii. Atat Bittman, cat si Andrei Gheorghe sunt oameni de incredere. Ministerul de Finante este considerat o fortareata populata cu balauri, dar consider ca cei care lucreaza aici sunt oameni foarte buni”, a comentat Vladescu, potrivit NewsIn. „Poate limbajul meu este uneori prea tehnic si vor fi comunicate intr-un limbaj de inteles. Nu trecem pe partea artistica si nu o sa cante Dan Bittman imnul taxelor si impozitelor”, a adaugat ministrul.

La randul sau, realizatorul TV Andrei Gheorghe a preluat saptamana trecuta functia de consilier al ministrului Finantelor. Din postura de om de televiziune, Andrei Gheorghe a sarit direct la postul de consilier pe probleme de comunicare, intr-o institutie a statului. [Andrei Gheorghe face legea la departamentul de comunicare al Ministerului de Finante]

„Pe un individ care statea afara si comenta totul l-am convins sa vina la Ministerul Finantelor, iar dupa trei zile era terminat, era muci, nu se mai tinea pe picioare. Nu a plecat din minister, dar acum face zilnic exercitii fizice si psihice ca sa reziste la cat e de munca in Ministerul Finantelor. Ma refer la domnul Andrei Gheorghe”, a declarat pentru Gandul ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, referitor la angajarea omului de televiziune.

13
ian.
10

Tutunul dăunează grav inflaţiei sau cum ne-am fumat o ţintă macroeconomică

În 2009 am fumat cât să depăşim ţinta de inflaţie. Din inflaţia totală de 4,74%, cât a fost anul trecut, ţigările au dat 1,77%. Adică aproximativ jumătate din ţinta de inflaţie şi cu 0,7 puncte procentuale peste intervalul de variaţie de plus-minus din jurul ei.

Statistica oficială a dat publicităţii evoluţia inflaţiei din anul trecut, măsurând o creştere a preţurilor de 4,74 de procente calculată decembrie pe decembrie. Se consemnează astfel o depăşire cu 0,24 puncte procentuale a limitei superioare a intervalului de ţintire de 2,5-4,5% asumat de BNR împreună cu Guvernul României. Cât un fum de ţigară tras de cetăţenii români, membri ai Uniunii Europene şi accizaţi ca atare.

O analiză a evoluţiei anuale, lunare şi pe grupele de mărfuri luate în calcul la stabilirea inflaţiei dă măsura impactului major pe care scumpirea viciului l-a avut asupra creşterii generale a preţurilor. Astfel, un singur produs din întregul coş de bunuri şi servicii din indicele de calcul al inflaţiei, tutunul şi ţigările, plus obiceiurile de consum ale românilor, sunt ”responsabile” de o bună parte din inflaţia raportată astăzi.

În decembrie 2009, faţă de aceeaşi lună din 2008, rata inflaţiei la tutun şi ţigări a fost de 38,6%. Aceastea domină categoric toate celelalate scumpiri din grupa mărfurilor nealimentare, restul produselor luate în calcul, de la îmbrăcăminte până la combustibil pălind în faţa lor.

Spre comparaţie, articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte, produsele de uz casnic, cele chimice sau produse cultural-sportive au creşteri sub 5 procente, iar scumpirea ţigărilor este triplă, de pildă, celei înregistrate în medie la combustibili.

Din totalul creşterii de preţuri aferente mărfurilor nealimentare de 7,72 % tutunul şi ţigările cumulează 4,02 puncte procentuale. În fine, calculele arată că, din inflaţia totală de 4,74%, impactul negativ al creşterii de preţ la ţigări a fost de nu mai puţin de 1,77 puncte procentuale.

Cu alte cuvinte, jumătate din ţinta de inflaţie de 3,5% asumată de BNR şi Guvern, şi aproape dublul intervalului de variaţie din jurul ei. În ipoteza în care preţurile la această categorie de produse ar fi rămas nemodificate anul trecut, inflaţia s-ar fi situat sub ţintă.

Evoluţia preţului la ţigări a fost galopantă în ultimele 4 luni din 2009. Astfel ele s-au scumpit cumulat din septembrie până în decembrie 2009 cu 16,95%, în timp ce indicele general al preţurilor de consum, cumulat în aceeaşi perioadă se situează la 1,83%.

La baza scumpirii ţigărilor se află efectul cumulat al creşterii accizelor şi al cursului de schimb care se utilizează în calculul accizelor. Dacă adăugăm la aceasta ponderea cheltuielilor cu tutunul în consumul românilor, plus câteva inabilităţi birocratice ale Ministerului de Finanţe în raport cu cerinţele Uniunii Europene în materie de aliniere a accizelor se înţelege mai uşor cum ne-am fumat ţinta de inflaţie în 2009.

12
ian.
10

Stop-cadru: Cum vor evolua salariile in 2010?

Dupa anul de criza 2009 in care rata somajului a ajuns la pragul de 7,8%, iar salariile celor inca in functie au crescut numai pentru a acoperi rata inflatiei, anul in curs anunta turbulente pe piata fortei de munca, disponibilizari in sectorul public, o rata a somajului in crestere si salarii cel mult la nivelul anului trecut.
Totusi, salariile stau pe loc in 2010, aceasta este una din concluziile unui articol publicat in suplimentul Careers Wall-Street.

12
ian.
10

Boc catre UDMR: „Votati bugetul, va dam 3 miliarde de parlamentar”

Pedelistii din Ardeal le cedeaza cu greu noilor aliati din UDMR posturi in serviciile deconcentrate si se revolata impotriva conducerii de la Bucuresti care le-a aratat agoritmul de impartire a functiilor.
„Tot aia care pierd castiga. Asta-i viata!” filosofa luni cu naduf Vasile Blaga, la iesirea de la o intalnire cu liderii UDMR, in care s-a negociat „tainul” pe care udemeristii il primesc pentru ca au parasit alianta cu PSD si PNL si au intrat la guvernare alaturi de PD-L.

UDMR si-a negociat scump pielea, de la posturi de secretar de stat, pana la posturi de prefect si de sefi in serviciile deconcentrate. Imparteala a reinceput luni dimineata, cand au fost chemati la Bucuresti sefii organizatiilor PD-L si UDMR din Ardeal, regiunea unde maghiarii ridica pretentia sa conduca „in functie de proportia etnica”, iar pedelistii locali se incapataneaza sa nu cedeze deconcentratele pe care le detin, considerand ca revendicarea lor e legitima din perspectiva contributiei electorale. Potrivit lui Vasile Blaga, „partea care revine UDMR trebuie sa reprezinte 12,5%”. In judetele din Ardeal insa, UDMR preseaza sa obtina mult mai mult, scrie Gandul.

Cat costa votul maghiarilor?

Inaintea dezbaterii in plen a proiectului bugetului pe 2010, liderii UDMR s-au reunit pentru discutii cu parlamentarii maghiari, la intalnire luand parte si premierul Emil Boc, precum si ministrii Radu Berceanu si Sebastian Vladescu. Potrivit Gandul, Boc a venit cu un mesaj foarte clar pentru partenerii sai, atragandu-le atentia ca, daca nu voteaza in favoarea Bugetului si sustin alte amendamente decat cele aprobate deja nu vor mai primi cele trei miliarde de lei vechi rezervate fiecarui parlamentar pentru satisfacerea promisiunilor electorale. „Emil Boc ne-a spus clar: <Daca se voteaza proiectul Bugetului in forma pe care Guvernul o sustine, atunci putem da acesti bani, adica 3 miliarde de lei vechi, fiecarui senator si deputat UDMR>. Mesajul a fost cate se poate de clar”, a relatat unul dintre membrii UDMR prezenti la sedinta.

Cititi mai multe in Gandul.

11
ian.
10

Coruptia din Romaia, celebra in toate colturile lumii

Cazul accidentului in care ar fi fost implicat Silviu Ionescu pare ca nu va fi rezolvat prea curand si, in plus, date fiind coruptia si practicile necurate din Romania, nu este imposibil ca autorul odioasei crime sa scape cu cateva mii de euro, scrie presa singaporeza.
Investigatia autoritatilor romane cu privire la accidentul petrecut in noaptea de 14 spre 15 decembrie la Singapore, soldat cu un mort si doi raniti si in care a fost implicata masina misiunii diplomatice romane, va dura probabil „cativa ani”, scrie The Temasek Review, care preia declaratii aparute in presa de la Bucuresti, arata NewsIn.

Diplomatul roman Silviu Ionescu apare in postura de prim suspect al accidentului in conditiile in care exista mai multi martori oculari care descriu trasaturile soferului, fugit de la locul accidentului, afirma The Temasek Review, precizand ca diplomatul, revenit in Romania, neaga orice implicare si sustine ca masina ambasadei fusese furata. [Accidentul din Singapore: Parchetul General a inceput o ancheta in cazul diplomatului Ionescu]

Publicatia din Singapore reaminteste ca Silviu Ionescu a fost rechemat din post de MAE roman pentru a ajuta in desfasurarea anchetei demarate in Romania. „Cum cazul este acum in totalitate in mainile procurorilor romani, se pare ca Singapore nu mai are puterea sau dreptul de a-l pune sub acuzare sau a-l pedepsi pe vinovat, desi crima a fost comisa in Singapore”, comenteaza publicatia singaporeza.

La aproape o luna de la accidentul fatal, politia din Singapore inca investigheaza cazul si identitatea soferului ramane un mister, adauga The Temasek Review, amintind ca Biroul procurorului general al Romaniei a stabilit o comisie rogatorie care sa demareze investigatiile. Aceasta inseamna ca declaratiile martorilor pot fi luate in Singapore si atasate dosarului in Romania fara a fi nevoie ca ei sa strabata jumatate de glob pentru a ajunge in Romania, explica publicatia. De asemenea, este posibil ca oficialii romani sa vina in Singapore pentru a asista la investigatiile in desfasurare intreprinse de o neobisnuit de „eficienta” politie singaporeza, care, in mod straniu, i-a permis lui Ionescu sa plece din tara la trei zile de la accident.

Din cauza complexitatii si a sofisticatelor proceduri ce presupun recurgerea la variate canale diplomatice si oficiale pentru a intreprinde o investigatie adecvata a cazului, este probabil ca pana la finalizarea anchetei vinovatul sa fi murit deja din cauze naturale, noteaza The Temasek Review, explicand intr-o paranteza ca Silviu Ionescu pare sa fie obez si diabetic, avand sanse sa sufere un atac de cord sau cerebral in urmatorii zece ani.

Desi Romania este membra a UE, nu exista un tratat de extradare intre Singapore si Romania, ceea ce inseamna ca Singapore nu are cum sa-l aduca inapoi pe Silviu Ionescu pentru a fi judecat, chiar daca l-ar pune sub acuzare. Date fiind coruptia larg raspandita si practicile necurate din Romania, nu este imposibil ca cel care a comis odioasa crima sa fie lasat sa scape pentru cateva mii de euro, scrie autorul articolului, care pare sa nu-i acorde diplomatului roman prezumptia de nevinovatie. In opinia autorului articolului (care apare fara semnatura), cazul va fi tergiversat ani de zile, pana cand se va sterge complet din constiinta colectiva a publicului.

Familia lui Tong Kok Kai, barbatul care a murit in accident, probabil va fi dezamagita, mai scrie The Temasek Review. Intr-o nota a editorului, plasata la finalul articolului, familia este sfatuita „sa caute consiliere juridica pentru a da mai degraba in judecata guvernul roman in fata unei instante a UE decat sa astepte cativa ani pentru a-i fi facuta dreptate in cadrul sistemului judiciar din Romania, care este suspect, date fiind circumstantele ce prevaleaza in aceasta tara”. Cititorii care sunt familiarizati cu Comisia Europeana sunt rugati sa posteze comentariile si punctele de vedere la finalul articolului.

10
ian.
10

Dupa „lupte crancene”: Bugetul pe 2010, adoptat de comisiile de finate

Comisiile de buget-finante au reusit sa finalizeze duminica dimineata votul pe proiectul bugetului de stat si bugetul asigurarilor sociale pentru 2010, in urma unei sedinte maraton presarate cu pauze de consultari, contradictii si marcata de o premiera-reluarea votului pe un buget respins anterior.
Dezbaterile au inceput sambata dimineata, putin dupa ora 10.00, cu Legea bugetului de stat pe anul 2010, amanand votul final pentru sfarsitul dezbaterilor pentru a discuta cateva amendamente care cuprindeau masuri fiscale, pentru care Guvernul sa poata face o analiza a impactului bugetar al acestor masuri, relateaza NewsIn.

Parlamentarii au avut apoi o disputa legata de absenta ordonatorilor principali de credite de la dezbaterea anexelor care cuprindeau bugetele institutiilor. Intre timp, ordonatorii de credite -sefii institutiilor care sunt finantate de la buget- au inceput sa soseasca, bugetele lor fiind luate in discutie in ordine aleatorie.[Parlamentarii nu se lasa pana nu adopta proiectul de buget]

De remarcat au fost respingerea proiectului de buget al Curtii Constitutionale, pe motiv ca era majorat, fata de bugetul pe 2009, cu 59%, o crestere este prea mare, intr-un an in care trebuie „stransa cureaua” – au argumentat parlamentarii. De asemenea, a fost diminuat bugetul Institutului Cultural Roman cu 30%.

Majoritatea institutiilor a trecut foarte repede prin dezbaterea din comisii, bugetele lor fiind votate in forma propusa de Guvern. Bugetul Ministerului Economiei condus de Adriean Videanu, sau bugetele ministerelor conduse de Elena Udrea sau Vasile Blaga nu au suferit modificari, la Ministerul Transporturilor au fost adoptate amendamentele propuse de Radu Berceanu, la Agricultura s-au dat bani in plus, desi ministru a spus ca nu este necesar.

Pe masura ce orele deveneau mai inaintate, apetitul parlamentarilor pentru dezbateri si amendamente a scazut, astfel ca multi ordonatori de credite au stat mai putin de un minut in fata comisiilor, atat cat a durat exprimarea unui aviz favorabil bugetului aferent.

Bugetul asigurarilor sociale a fost cel care a nascut cele mai mari probleme, prima oara din cauza amendamentelor legate de majorarea punctului de pensie, apoi de votul prin care proiectul de buget al asigurarilor sociale a fost respins cu totul, spre surprinderea presedintelui de sedinta, Viorel Stefan-PSD. Decizia reluarii votului pentru a aviza pozitiv acest proiect de buget a fost cea care a incheiat adoptarea proiectelor de buget pe 2010, care sunt astfel gata pentru a intra in plen.

Parlamentarii si-au votat rapid si propriile bugete, dar si anexele care prevedeau sumele defalcate la nivelul unitatilor administrativ teritoriale.
Proiectul bugetului de stat pe 2010 a fost adoptat si el dupa aprobarea amendamentelor referitoare la fiscalitate, parte dintre ele sustinute chiar de ministrul Finantelor Sebastian Vladescu.

10
ian.
10

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului
( Despre propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu )

De atunci a inceput Iisus a propovadui si a zice: Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor (Matei 4, 17)

Iubiti credinciosi,

Una din invataturile Sfintei Evanghelii din Duminica de azi spune: De atunci a inceput Iisus a propovadui si a zice: Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor (Matei 4, 17). Acelasi cuvint l-a spus si Sfintul Ioan Botezatorul cind a inceput sa propovaduiasca in pustiul Iordanului: Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor (Matei 3, 2). Acelasi cuvint au primit si Sfintii Apostoli, cind au fost trimisi sa propovaduiasca Evanghelia, ca le-a zis lor: Si mergind, propovaduiti, zicind: S-a apropiat Imparatia Cerurilor (Matei 10, 7).

Dumnezeiasca Evanghelie de azi zice: De atunci a inceput Iisus a propovadui… (Matei 4, 17). Dar ce inseamna „de atunci”? Adica de cind a fost prins si pus la inchisoare Sfintul si marele Prooroc Ioan Botezatorul. Acest adevar il arata Sfinta Evanghelie de azi, zicind: Si Iisus, auzind ca Ioan a fost pus in temnita, a plecat in Galileea (Matei 4, 12). Dar oare Mintuitorul a plecat de frica in Galileea? Nicidecum. Ci s-a dus in Galileea ca sa inceapa a propovadui Evanghelia de acolo, dupa profetia proorocului Isaia care zice: Pamintul lui Zabulon si pamintul lui Neftali, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. Poporul ce statea in intuneric a vazut lumina mare. Si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a stralucit (Isaia 9, 1; Matei 4, 15-16).

Iata, deci, care a fost pricina venirii Mintuitorului in Galileea: predicarea Evangheliei si luminarea celor ce zaceau in intuneric. Caci propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu in lume aduce adevarata lumina in inimile oamenilor credinciosi care nu numai ca aud cuvintul, ci il si implinesc cu fapta, dupa cuvintul Mintuitorului, care zice: Fericiti cei ce aud cuvintul lui Dumnezeu si il pazesc pe dinsul (Luca 11, 28). Cuvintul lui Dumnezeu aduce mare fericire celor ce il asculta si il pun in practica. Altfel, cuvintul Evangheliei ne aduce osinda in loc de mintuire.

Dar, fratii mei crestini, cine sint datori sa predice cuvintul lui Dumnezeu in Biserica ortodoxa? Numai slujitorii Bisericii, adica episcopii, preotii si diaconii hirotoniti canonic au puterea si dreptul sa predice Evanghelia lui Hristos. Mirenii, in cazuri speciale, pot deveni misionari, ca ajutori ai clericilor, numai cu binecuvintarea ierarhilor respectivi. Asadar, nimeni din clerici si laici nu pot predica cuvintul lui Dumnezeu daca nu vor fi trimisi la aceasta misiune cu aprobarea Bisericii. Marele Apostol Pavel adevereste acest lucru, zicind: Cum vor propovadui de nu vor fi trimisi (Romani 10, 15). Numai sectele rupte de Biserica au cazut cu totul in extrema opusa, dind totala libertate laicilor sa predice cuvintul lui Dumnezeu fara a fi trimisi si sa explice Sfinta Scriptura dupa mintea lor. De aceea, astazi, lumea s-a umplut de erezii si secte caci toate acestea predica cuvintul Sfintei Scripturi, nu dupa intelesul cel adevarat explicat de Sfintii Parinti, ci dupa mintile lor ratacite, stapinite de mindrie.

Nu putem tagadui ca au fost in Biserica si misionari laici, in primele secole, care au predicat cuvintul lui Dumnezeu si care nu au fost nici preoti, nici episcopi. Asa au fost marii misionari si apologeti crestini, oameni invatati care au aparat cauza crestinismului in fata imparatilor si filosofilor pagini, din secolele II-III, incepind cu Tuadrat, pe care Eusebiu, istoricul bisericesc, il numeste „parintele apologeticei”, intre anii 125-126. Apoi a fost Aristide de Atena, intre anii 125-130. Apoi Ariston de Pella, cel mai vechi aparator in scris al crestinismului contra iudeilor, pe la 134-135. Alti apologeti de mare renume au fost: Sfintul Iustin Martirul si Filosoful (anii 140-170); Tatian Asirianul, catre anul 170; filosoful Hermia, care a trait la mijlocul secolului al II-lea; Atenagora, filosoful crestin din Atena (170); Minucius Felix la inceputul secolului al III-lea; Tertulian din Cartagina, intre anii 160-240, si altii. Toti acesti mari apologeti crestini si misionari de mare seama ai Bisericii lui Hristos au fost mireni, dar fiind foarte invatati au contribuit mult la propovaduirea Evangheliei si la apararea dreptei credinte apostolice.

Asadar, fratii mei, vedem ca inca de la inceput Biserica lui Hristos a avut si misionari laici care au predicat cuvintul lui Dumnezeu inaintea imparatilor si a filosofilor si au aparat crestinismul cu pretul vietii lor, cum a fost Sfintul Iustin Martirul si Filosoful. Insa acestia au fost foarte bine orientati in adevarul dreptei credinte si de aceea au adus mare folos Bisericii lui Hristos prin invataturile lor cele luminate si patrunse de lumina adevarului.

Care erau conditiile principale ce se cereau misionarilor laici care aparau dreapta credinta? Prima conditie a misionarilor laici in Biserica dreptmaritoare era ca cel trimis sa predice cuvintul lui Dumnezeu sa fie un crestin verificat, evlavios, cu viata curata si sa cunoasca bine dogmele credintei Ortodoxe, deoarece dogmele sint orientate dupa Sfinta si dumnezeiasca Scriptura si dupa Sfinta Traditie a Bisericii lui Hristos.

Apoi, sa cunoasca bine Sfintele Canoane apostolesti, ale celor sapte Sinoade Ecumenice si cele ale Sfintilor Parinti, deoarece Sfintele Canoane sint norme ce rinduiesc si reglementeaza viata Bisericii ca organism special ce conduce pe credinciosi pe calea mintuirii. Apoi, cei ce predicau cuvintul lui Dumnezeu dintre crestinii mireni erau intotdeauna sub ascultarea Bisericii, fiind trimisi, controlati si subordonati ierarhilor in eparhia carora actionau. Fara respectarea acestor conditii principale si obligatorii, misionarii laici care lucrau in afara Bisericii de multe ori contribuiau la crearea de secte si eresuri, dezbinind unitatea apostolica a Bisericii lui Hristos.

Datoria principala a propovaduirii Evangheliei lui Hristos cade insa in sarcina pastorilor Bisericii, adica a episcopilor si a preotilor. Mai putin in sarcina diaconilor si a calugarilor care ajuta si ei la propovaduirea cuvintului, insa in chip secundar. Primul care a propovaduit Sfinta Evanghelie in lume a fost Insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Tocmai de aceea a venit pe pamint si se cheama Cuvint, caci a vestit tuturor oamenilor prin cuvint Evanghelia mintuirii, a intemeiat Biserica si cele sapte Taine, si si-a dat viata pe Cruce ca sa rascumpere lumea din robia mortii, a necredintei si a osindei. Apoi, inaltindu-Se la cer de-a dreapta Tatalui, a incredintat datoria propovaduirii Cuvintului lui Dumnezeu celor doisprezece Apostoli mari si celor saptezeci de apostoli, numiti mici, carora le-a poruncit, zicind: Mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, invatindu-le sa pazeasca toate cite v-am poruncit voua… (Matei 28, 19-20).

Apostolii sint cei dintii propovaduitori ai cuvintului lui Dumnezeu in Legea Harului. Ei au hirotonit primii preoti si episcopi, pe care i-au rinduit peste tot sa pastoreasca turma lui Hristos. Iar prin episcopi, harul s-a transmis prin rugaciune si punerea miinilor, pina astazi si cit va fi lumea.

Iubiti credinciosi,

In Biserica lui Hristos preotii propovaduiesc cel mai mult cuvintul lui Dumnezeu pentru ca sint toata viata in mijlocul credinciosilor. Ei sint martorii vietii noastre de la nastere si pina la moarte. Ei sint parintii duhovnicesti ai satelor si parohiilor noastre. De felul cum preotii de parohie isi indeplinesc misiunea lor apostolica, de felul cum stapinesc sfintele slujbe, in frunte cu Sfinta Liturghie, si de felul cum propovaduiesc cuvintul Sfintei Evanghelii si, mai ales, cum isi duc viata in marea familie a credinciosilor nostri ortodocsi, depinde mintuirea lor si a pastoritilor lor.

In marea lor misiune evanghelica, propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu are un rol foarte mare. Un preot bun trebuie sa fie si un predicator bun, stiind ca prin predica vie, calda, plina de har si lumina preotul poate transforma total parohia si masa enoriasilor sai. Dar pentru ca predica sa sa poata ajunge la inima credinciosilor si sa aiba puterea Duhului Sfint de a transforma sufletul si a-l intoarce la pocainta, preotul trebuie sa indeplineasca citeva conditii duhovnicesti absolut obligatorii.

Prima si cea mai importanta conditie care incununeaza activitatea pastorala a preotului este viata morala exemplara a lui si a familiei sale. Fara o viata curata, model, a preotului, predica sa nu va reusi sa ajunga la inima credinciosilor, nici nu va putea cistiga multe suflete pentru Imparatia Cerurilor.

A doua conditie obligatorie unui preot si predicator bun este sfinta rugaciune. Preotul trebuie sa fie un om de rugaciune, sa iubeasca mai mult ca orice Biserica, sfintele slujbe, Sfinta Liturghie, cintarea in comun a credinciosilor. Rugaciunea staruitoare a preotului unita cu a credinciosilor sai, ii sporeste credinta si dragostea pentru Dumnezeu si oameni, il face mai intelept in gindire si predica, ii deschide inima pentru milostenie si ii da multa putere si har in predica. Un preot care se roaga mult este un preot cu har in toate si un bun predicator al cuvintului lui Dumnezeu.

A treia conditie principala a unui bun preot si predicator este necesitatea cunoasterii profunde a Sfintei Scripturi, a Sfintilor Parinti, a invataturii de credinta ortodoxa si a Canoanelor Bisericii. Un pastor bun trebuie sa fie si un teolog bun si un aparator al dreptei credinte in fata prozelitismului sectar. Fara cunoasterea dreptei credinte, preotul nu poate fi predicator si apologet.

Cine nu stie ca un preot bun transforma sufleteste pe credinciosii sai, prin slujbe frumoase, prin catehizare staruitoare si prin predici bune si pline de caldura duhovniceasca? Cine nu stie ca predica buna umple bisericile si minastirile de credinciosi, apara si sporeste dreapta credinta, risipeste prozelitismul sectar si intoarce la pocainta multe suflete? Iar bisericile fara slujbe frumoase si fara predici pline de duh si putere se golesc de credinciosi si nu pot vina suflete pentru Hristos.

Sau cine nu stie cit de mult ajuta si minastirile noastre prin slujbele lor atit de inaltatoare, prin predica si prin duhovnicii lor, la intarirea credintei ortodoxe si la cresterea evlaviei in satele si orasele noastre? Pelerinajele locale pe la minastiri, in sarbatori, in posturi si mai ales la hramuri, sint o dovada destul de graitoare. In felul acesta minastirile si duhovnicii lor colaboreaza cu preotii de la sate si orase la propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu, la marturisirea credintei ortodoxe si la mintuirea bunilor nostri credinciosi.

Cu Duminica de astazi se incheie marile praznice ale Nasterii si Botezului Domnului. Am incheiat cu pace inca un an din viata noastra si am inceput un nou an, pentru care multumim lui Dumnezeu de toate darurile Sale si cerem sa ne intareasca cu har, cu mila si binecuvintare ca sa trecem intreaga viata cu pocainta si fapte bune pe calea mintuirii.

Am vorbit azi despre datoria preotului de a propovadui cuvintul lui Dumnezeu si conditiile principale care il ajuta sa fie un preot vrednic si un bun predicator.

Cunoastem citi preoti buni si predicatori vestiti sint in parohiile noastre din Moldova, Transilvania si din alte parti ale tarii. Insa si credinciosii sint datori sa-i ajute pe preoti, sa-i asculte, sa se roage pentru ei si sa nu-i judece, ca mare pacat fac credinciosii care gindesc si vorbesc de rau pe slujitorii lui Dumnezeu si pe parintii lor sufletesti. Oare nu preotii va boteaza, va cununa si va inmorminteaza? Oare nu preotii va spovedesc si va unesc cu Hristos prin Sfinta Impartasanie? Oare nu savirsesc ei Sfinta Liturghie in fiecare Biserica si se roaga lui Dumnezeu pentru pacea, sanatatea, iertarea si mintuirea sufletelor celor vii si a celor adormiti? Oare nu ei invata dreapta credinta pe credinciosi?

Deci sa nu-i judecam, ci mai degraba sa-i ajutam in misiunea preoteasca si sa ne rugam mult pentru ei. Este foarte bine si necesar ca fiecare preot sa aiba si un mic grup de mireni credinciosi, cunoscatori ai Sfintei Scripturi si credintei ortodoxe. Ei il ajuta mult pe preot in desfasurarea activitatilor sale misionare, la combaterea si ingradirea prozelitismului sectar, la vizitarea si ajutorarea credinciosilor batrini, orfani, bolnavi si a celor slabi in credinta; la infrumusetarea slujbelor si innoirea sfintelor noastre biserici.

Si acum, fratii mei, sa ascultam cuvintul Domnului cit mai avem timp de pocainta. Iata Hristos Mintuitorul nostru a inceput sa predice Evanghelia in Galileea. Sfintul Ioan Botezatorul propovaduieste pocainta in pustiul Iordanului; Sfintii toti ne vorbesc de Dumnezeu in scrierile lor; preotii, calugarii si ierarhii Bisericii ne invata calea mintuirii si apara ortodoxia din amvoanele bisericilor. Fiul lui Dumnezeu se jertfeste zilnic pe Sfintele altare in timpul Sfintei Liturghii, iar Domnul ne cheama acum la inceput de an la o viata noua in Hristos, zicind: Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor! Deci sa ne desteptam, sa venim si sa ne pocaim, ca sa traim cu Hristos in veci. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

09
ian.
10

Basescu, ridiculizat de presa rusa: „Se uita la mine cu un ochi, niciodata nu stiam cu care”

Moderatorul unui post de radio rusesc l-a ridiculizat pe presedintele Basescu, in cadrul unei emisiuni, catalogandu-l drept dusmanul Rusiei si luand in ras privirea presedintelui: „Se uita la mine cu un ochi, niciodata nu stiam cu care”.
Postul de radio care l-a luat in ras pe presedinte este Radio Eho Moskvi, iar „incidentul” s-a petrecut in seara zilei de 5 ianuarie, cand subiectul emisiunii a fost Traian Basescu, iar tema muzicala a fost „James Bond, 007”.

Moderatorul a subliniat inca de la inceput ca Basescu a castigat „pe muche de cutit” al doilea mandat la Cotroceni, fix in anul in care Romania comemora 20 de ani de la Revolutie.

Invitat in studio a fost directorul adjunct al agentiei de presa ITAR TASS, Mihail Gusman. Acesta a amintit ca despre Traian Basescu se scria in presa rusa ca ar fi „dusmanul secret al Moscovei”, iar moderatorii au comentat: desigur, pentru ca a spus despre Romania si Republica Moldova ca sunt „doua state, un singur popor”, transmite Cotidianul.

Mihail Gusman, fost marinar la randul sau, s-a intalnit cu presedintele, primar pe atunci, de doua ori chiar, pentru interviuri. „Pentru el, Bucurestiul era o corabie. A ordonat ca orasul sa fie curatat de cainii vagabonzi si de chioscuri. Cred ca daca avea puterea ar fi dat comanda sa fie lustruite si toate clantale de la usile de intrare in institutiile publice. Totul trebuia sa fie ca pe punte”, spune jurnalistul rus. El adauga ca Basescu e un personaj iubit de mase, cu un limbaj accesibil, direct si frust, dar ca, fiind fata in fata, ochii ii fugeau un pic in laturi. „Cand ma privea in ochi, ma gandeam ca se uita la mine doar cu stangul. Sau cu dreptul, dupa cum inclina capul”, spune Gusman. Nu este uitat episodul „copilul din campania electorala”, „telefonul mobil luat unei jurnaliste” sau „tiganca imputita”, scrie Realitatea.

Portretul „eroului vremurilor noastre”, schitat de moderatori si invitat, incepe cu inceputul: … „Traian Basescu s-a nascut intr-un satuc la marginea marii, in Republica Socialista Romania. Am spus un satuc? (Moderatorii sunt in dilema). Pai, ce am numi noi un satuc, e un orasel in toata regula pentru romani. Murfatlar. (Alta dilema). Ce-a fost mai intai? Catunul-orasel unde s-a nascut Traian Basescu sau vinul Murfatlar? Bun vin, la vremea lui, conchid jurnalistii rusi si merg mai departe cu istoria. Ajung spre final la concluzia ca Traian Basescu este carismatic.

08
ian.
10

Cel mai bun job in 2010: manager de risc. Cel mai prost-vazut : petrolistul

Jobul de manager de risc (actuary) a fost cotat drept cel mai bun loc de munca pe care il poti avea in 2010, in timp ce meseria de muncitor pe o platforma petroliera este cel mai prost vazuta, potrivit site-ului de recrutare online CareerCast.com, care a analizat peste 200 de joburi din America de Nord, scrie agentia de presa Thomson Reuters.

Al doilea job in top este cel de inginer software, urmat de cel de analist pentru sisteme informatice, biolog si istoric, conform CareerCast.com, care a realizat acest top in functie de nivelul de stres, mediul de lucru, gradul de solicitare, veniturile obtinute dar si posibilitatea de a gasi cu usurinta un angajator in acest domeniu.

07
ian.
10

Soborul Sfantului Ioan Botezatorul

In fiecare an, pe data de 7 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Ioan Botezatorul – „Ingerul Domnului”

Prorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezatorul „Ingerul Domnului”, pentru ca avea sa-I gateasca calea (Mal. 3, 1), iar Mantuitorul recunoaste ca Ioan este „ingerul”de care a vorbit Maleahi (Matei, 11,10). De ce il numim inger intrupat? Pentru ca el a ajuns sa poarte in fiinta sa semnele biruintei asupra pacatului originar. Astfel, el nu-si mai castiga painea cu sudoarea fruntii. Evanghelistul Marcu precizeaza: „Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare din piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica” (Marcu 1,6). Aceasta prezentare ne descopera marele ascet din Ioan, care invinge in fiinta sa inclinatiile spre pacat si devine vrednic sa-l vesteasca lumii pe Hristos. De aceea nu-i intamplator ca este reprezentat pe usile imparatesti ale altarelor ortodoxe, cu aripi de inger.

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi si a-L face cunoscut lui Israel. Evanghelistul Luca noteaza, cu o extrema precizie, data la care Ioan Botezatorul a inceput sa predice: „In al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele sau, tetrarh al tinutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarh al Abilenei, in zilele arhiereilor Anna si Caiafa, a fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie” (Luca 3, 1-2).

Rolul Sfantului Ioan Botezatorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naste in ei credinta in Hristos. El isi incepe predica cu aceleasi cuvinte ca si Mantuitorul: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Mt. 3, 2). Le atrage atentia ca nu este de ajuns sa faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mantuirea. In acest sens le spune: „Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam” (Matei 3, 9; Luca 3, 8), descoperind ca toate neamurile sunt chemate la mantuire. Convertirea propovaduita de Ioan presupunea recunoasterea starii de pacat in care se afla omenirea si inlaturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseica. Actul care consfinteste convertirea este „botezul lui Ioan”. Acest botez, numit si al pocaintei, nu daruia iertarea pacatelor, dar presupunea cainta pentru pacatele savarsite si astfel, pregatea sufletul pentru primirea iertarii. Misiunea principala a Sfantului Ioan Botezatorul era sa puna inaintea ochilor mintii realitatea pacatului si sa trezeasca dorinta de ispasire, urmand ca Mantuitorul care avea sa vina, sa le descopere celor convertiti calea pe care sa o urmeze. Ca Ioan Botezatorul reuseste sa zguduie constiintele, o arata Sfantul Evanghelist Luca cand spune: ” poporul era in asteptare” (Luca 3, 5) si toti se intrebau daca nu cumva Ioan este Mesia. Pentru a inlatura orice ispita care facea posibila confuzia ca Ioan este Mesia cel asteptat, va spune: „Eu va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine … Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei 3, 11). Si va incheia prin a spune: ” Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era” (Ioan 1, 15).

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Moastele Sfantului Ioan

Potrivit traditiei, Ioan a fost inmormantat in Samaria. Din relatarile istoricilor Rufinus si Teodoret, aflam ca mormantul sau a fost profanat in timpul imparatului Iulian Apostatul, in anul 362. Astfel, o parte din moaste a fost arsa, iar cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria. La 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele. Despre capul sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Astazi, capul sfantului se afla la Roma.

Semnificatia numelui Ioan

Ioan este nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din Iehohanan” si inseamna „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte multi romani poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica de la noi.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

07
ian.
10

Dacă te speli prea mult te poţi îmbolnăvi mai repede

Se spune că igiena personală impecabilă este soră cu sănătatea, însă un nou studiu realizat de specialiştii de la Universitatea din San Diego, California, a scos la iveală că dacă te speli prea mult te poţi îmbolnăvi mult mai repede.

Cercetătorii susţin că acest lucru se întâmplă deoarece obsesia oamenilor de a se spăla des împiedică pielea să protejeze organismul împotriva bolilor prin înlăturarea bacteriilor care se află în mod normal pe epidermă.

Aceste microorganisme joacă un rol activ în prevenirea iritaţiilor şi ajută la vindecarea rănilor şi juliturilor, iar prin îndepărtarea lor procesele sunt încetinite.

Secialiştii americani susţin că există 100 de trilioane de microbi care trăiesc în organismul uman care au rolul de a întări sistemul imunitar.

06
ian.
10

Botezul Domnului (Dumnezeiasca Aratare-Teofania)

Botezul DomnuluiBotezul Domnului este botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. La 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: „Se afla in mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L stiti” (Ioan 1, 26). „Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34). Cand a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adanca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania – aratarea Sfintei Treimi – moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.Ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care ii facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru ca nu ierta pacatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : „Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc”. Dar Duhul Sfant nu fusese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Duhului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor „ca la trei mii de suflete” (Fapte, 2, 41).Cu botezul lui Ioan s-a botezat, este adevarat, si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dumnezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa invierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri : „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei, 28, 19-20).Hristos se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. A trebuit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pentru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant. In Cuvantul intrupat, apa si Duhul se unesc din nou.

Cuvant la Botezul Domnului

(6 ianuarie)

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa intoarcerea Sa din Egipt, vietuia in Galileea, in cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tainuindu-si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la varsta de treizeci de ani, pentru ca nu era ingaduit cuiva dintre iudei, mai inainte de 30 de ani, sa aiba randuiala de dascal sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos pana la acesti ani nu a inceput propovaduirile Sale, nici nu Se arata ca este Fiul lui Dumnezeu si Arhiereul cel mare, Care a strabatut cerurile pana ce s-a implinit numarul anilor Lui.

El vietuia in Nazaret, cu Preacurata Sa Maica si cu Iosif, parutul Sau tata, care era lucrator de lemn si cu care lucra impreuna. Dupa moartea lui Iosif, singur Domnul facea acel lucru de mana, castigand prin osteneala, hrana pentru El si pentru prea iubita Sa maica, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi si nici a manca painea in zadar.

Apoi, implinindu-se cei 30 de ani si venind vremea dumnezeiestii Lui aratari – precum zice Evanghelia -, ca sa se arate lui Israel: A fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa-L boteze cu apa. Deci, i-a pus un semn incredintat dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel care a venit in lume, precum singur Botezatorul intru a sa buna vestire spune, zicand: Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: „Deasupra Caruia vei vedea Duhul pogorandu-se si ramanand peste El, Acela este cel ce boteaza cu Duh Sfant”.

Deci, ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in partile Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor. Pentru ca el era acela de care mai inainte a zis Isaia: Glasul celui ce striga in pustie, gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui. Deci, venea la dansul toata latura Iudeei si a Ierusalimului, si se botezau toti de la dansul, in raul Iordanului, marturisandu-si pacatele. Atunci a venit si Iisus din Galileea la Iordan, ca sa fie botezat de Ioan. El a venit intr-acea vreme, dupa ce Ioan spusese mai inainte poporului despre El, zicand:Vine in urma mea Cel mai tare decat mine, Caruia nu sant vrednic sa-I dezleg curelele incaltamintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apa, iar Acela va va boteza cu Duhul Sfant.

Dupa aceste cuvinte, a venit Iisus ca sa Se boteze, cu toate ca nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind nascut din Preacurata si Preasfanta Fecioara, El Insusi fiind izvorul a toata curatia si sfintenia.

Insa Cel ce a luat asupra Sa pacatele a toata lumea a venit la rau ca sa sfinteasca apele cu Botezul. A venit la ape ca sa curateasca firea lor; a venit sa Se boteze ca sa ne pregateasca baia sfantului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta sa fie pentru dansul martor nemincinos, vazand pe Duhul Sfant pogorandu-Se peste Cel pe Care-L boteza si auzind glasul Tatalui de sus.

Ioan se sfia de El, zicand: Eu am trebuinta sa ma botez de Tine si Tu vii la mine. Caci Ioan cu duhul L-a cunoscut pe El; pentru ca mai inainte cu 30 de ani a saltat de bucurie in pantecele maicii sale; deci, avea trebuinta de botezul Lui, ca cel ce era in pacatul neascultarii, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc.

Iar Domnul a zis: Lasa acum, ca asa se cade a implini toata dreptatea. Prin dreptate intelege aici Sfantul Ioan Gura de Aur poruncile lui Dumnezeu; ca si cum ar fi zis: „De vreme ce toate cate le porunceste legea le-am savarsit si singura aceasta a ramas, adica sa Ma botez; deci, Mi Se cade sa o savarsesc si pe aceasta”. Iar botezul lui Ioan era porunca lui Dumnezeu, precum el zice: Cel ce m-a trimis ca sa botez cu apa, Acela mi-a zis.

Deci, cine l-a trimis? Aratat este ca a fost Insusi Dumnezeu, cum zice insasi Scriptura: „A fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan”. Deci, Iisus, fiind in varsta de 30 de ani, S-a botezat pentru ca omul de la aceasta varsta se pleaca cu inlesnire catre tot pacatul.

Asa graiau Ioan Gura de Aur si Teofilact, cum ca cea dintai varsta a copilariei are multa nestiinta si zburdalnicie, a doua varsta, a tineretilor, se aprinde de pofta trupeasca, iar varsta de 30 de ani, a barbatului desavarsit, este a iubirii de aur, a maririi desarte, a iutimii, a maniei si a tuturor pacatelor.

Pentru aceasta Hristos Domnul a asteptat botezul pana la aceasta varsta, ca sa implineasca legea cu toate varstele, sa sfinteasca firea noastra si sa ne dea putere, ca sa biruim patimile si sa ne ferim de pacatele cele de moarte. Dupa Botezul Sau, Domnul a iesit indata din apa, adica n-a zabovit; caci se povesteste ca Sfantul Ioan Botezatorul, pe fiecare om care se boteza de dansul, il afunda pana la cap si-l tinea astfel pana ce-si marturisea toate pacatele sale si numai dupa aceea ii afunda si capul si il lasa sa iasa din apa; pentru aceasta, zice Evanghelia, ca a iesit indata din apa. Iesind Domnul din rau, I s-au deschis cerurile, stralucind de sus o lumina in chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorat spre Domnul, Cel ce S-a botezat, aratandu-Se in chip de porumbel.

Intocmai cum in zilele lui Noe, porumbita a vestit micsorarea apelor, tot asemenea si incetarea inecarii pacatului a insemnat-o porumbelul.

Duhul Sfant s-a aratat in chip de porumbel, pentru ca acea pasare este curata, blanda, iubitoare de oameni, fara de rautate si nu sta in locuri necurate. Tot asemenea si Duhul Sfant este izvorul curatiei, noianul iubirii de oameni, invatatorul blandetii, randuitorul binelui si fuge de la cel care se tavaleste in tina cea necurata a pacatului, fara de pocainta.

Pogorandu-Se Duhul Sfant ca un porumbel spre Domnul nostru Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit. Aceluia deci, se cuvine marirea si stapanirea, in vecii vecilor. Amin.

05
ian.
10

ATENTIONARE METEOROLOGICA 5 ianuarie, ora 22 – 6 ianuarie, ora 24

Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie
Ziua/luna/anul: 05/01/2010 Ora: 9
Fenomene vizate: cantitati de apa insemnate, intensificari ale vantului, polei
Intervalul: 5 ianuarie, ora 22 – 6 ianuarie, ora 24
Zona afectata: conform textului

Textul mesajului:

ATENTIONARE METEOROLOGICA COD GALBEN


In intervalul 5 ianuarie ora 22 – 6 ianuarie ora 24, in vestul si sud-vestul tarii vor fi precipitatii mixte (la noapte predominant ninsori, iar maine mai ales ploi), ce vor cumula local 20…25 l/mp si izolat – in sudul Banatului, vestul si nordul Olteniei, Carpatii Occidentali, vestul Carpatilor Meridionali si nordul Carpatilor Orientali – 35…40 l/mp. Local se va produce polei.
In Banat vantul va prezenta unele intensificari, iar la munte va sufla tare viscolind ninsoarea.

Nota: In sudul Banatului si sud-vestul Olteniei va incepe sa ninga inca din aceasta dupa-amiaza.

05
ian.
10

„Prima Casa” continua si in 2010

Programul „Prima Casa” va continua in 2010 intr-o noua forma care va pune un accent mai mare pe finantarea locuintelor construite de la zero, a declarat luni premierul Emil Boc, precizand ca Executivul va discuta in sedinta de miercuri despre reluarea Programului in acest an.

„Programul <Prima Casa> va continua, dar va fi restructurat astfel incat sa putem pune un accent si mai mare pe locuinte care se construiesc de la zero”, a spus Boc, precizand ca discutia pe marginea Programului „Prima Casa” va avea loc in sedinta de miercuri a Executivului.Declaratia primului ministru vine dupa ce, la finele anului trecut, ministrul desemnat al finantelor din acel moment, Sebastian Vladescu, anunta ca programul guvernamental ar putea fi extins si pentru sectorul constructiilor.

„Programul Prima Casa ar putea fi modificat, in conditiile in care are o sustinere strict pentru piata imobiliara, si ar putea sustine si sectorul constructiilor. Astfel de programe exista in Europa si cred ca-l putem modifica (n.r. pe cel din Romania). Avem un plafon neutilizat si-l putem folosi pentru a incuraja mai ales constructia de locuinte”, declara in decembrie Vladescu.

Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri a informat bancile ca nu mai primeste dosare pentru „Prima Casa” dupa 1 ianuarie, in lipsa aprobarii de catre Guvern a unui act normativ care sa fixeze noul cadru legal pentru Program, a declarat in 30 ianuarie, pentru NewsIn, presedintele Fondului, Aurel Saramet.

El a aratat ca plafonul de un miliard euro alocat pentru programul „Prima Casa”, aprobat initial pentru 2009, trebuie realocat astfel incat sa poata fi folosit si in 2010.

Pana in prezent, Fondul a dat garantii de circa 480 milioane de euro pentru creditele acordate prin „Prima Casa”, diferenta de 520 milioane de euro din plafon ramanand astfel neutilizata.

05
ian.
10

[VIDEO] Cea mai inalta cladire din lume, inaugurata cu fast in Dubai

Focuri de artificii, fantani arteziene pe ritmuri muzicale, spectacole de sunet si lumina. Dubaiul a sfidat criza pentru a-i impresiona pe cei 6.000 de invitati la inaugurarea complexului Burj Dubai, ce a coincis cu aniversarea a patru ani de la urcarea pe tron a actualului suveran al emiratului.
Dubaiul a inaugurat ieri cu mare fast cea mai inalta cladire din lume, Burj Dubai, de peste 800 de metri, care urmeaza sa devina o adevarata emblema pentru emiratul arab, puternic zdruncinat la finalul anului trecut de indatorarea masiva, relateaza NewsIn citand AFP.

Cea mai inalta cladire din lume a fost rebotezata Burj Khalifa la inaugurare de catre suveranul emiratului, Mohammad ben Rashed Al-Maktum, oficialitatile prezente dezvaluind si inaltimea turnului, care are 828 de metri, cu circa 300 mai mult decat imobilul cotat pana acum drept cel mai inalt din lume, Taipei 101 din Taiwan, de 508 metri, potrivit AFP.

Noul nume al cladirii a fost ales in onoarea sefului de stat al federatiei Emiratelor Arabe Unite – din care face parte Dubaiul -, seicul Khalifa ben Zayed Al-Nahyan. Seicul Khalifa este si suveranul emiratului Abu Dhabi, care a venit in ajutor Dubaiului in perioada crizei de la finalul anului trecut. Acesta a imprumutat 10 miliarde dolari pentru a salva grupul imobiliar Nakheel, parte a holdingului public Dubai World.

Constructia cladirii a inceput in 2004 si a costat 1,5 miliarde dolari, potrivit sefului grupului imobiliar Emaar – dezvoltatorul proiectului -, Mohammed Alabbar. Acesta a dezvaluit ca Burj Dubai are 200 de etaje, dintre care doar 160 sunt ocupate de apartamente sau birouri. „Am vandut 90% din proiect„, a sustinut Alabbar, cu ocazia unei vizite organizate pentru jurnalisti.

Inaugurarea cladirii vine in contextul in care Dubaiul, emirat in cadrul federatiei Emiratele Arabe Unite, se confrunta cu o datorie publica de peste 100 miliarde dolari, potrivit estimarilor.

Analistii considera ca Burj Dubai este ultimul proiect faraonic al emiratului, recunoscut pentru fanteziile imobiliare, intre care se numara o insula artificiala in forma de palmier construita de grupul imobiliar Nakheel, ce se afla partial la originea dificultatilor financiare ale Dubaiului. Alabbar a incercat insa sa dea asigurari ca problemele Dubaiului nu sunt atat de grave, afirmand ca „ciclurile economice pleaca si vin, criza actuala a durat deja prea mult, peste 20 de luni, astfel ca ne apropiem de sfarsit”. Acesta s-a declarat convins ca deschiderea cladirii se va rasfrange pozitiv asupra pietei imobiliare din Dubai, care a cazut cu 50% in ultimele 12 luni.

*Uriasa cladire de beton si sticla, ce „a inghitit” 330.000 m3 de beton si 31.400 de tone de bare de fier, se inalta intre desert si mare, vizibila de la 95 km in toate directiile.

Burj Dubai are peste o mie de apartamente si 49 de etaje de birouri, urmand ca un luxos hotel Armani, ce va include spa si restaurante, sa se deschide in martie 2010. Totodata, cladirea dispune de patru piscine, un restaurant situat la cea mai mare inaltime din lume, la etajul 122, si o parcare de 3.000 de locuri. In final, circa 12.000 de persoane vor locui sau lucra in aceasta cladire, in care primii locatari se vor putea muta in luna februarie.

Cladirea este construita intr-o forma ce imita crinul desertului, planta raspandita in regiunea Golfului Persic, potrivit dezvoltatorilor proiectului. Arhitectul este americanul Adrian Smith, de la biroul Skidmore, Owings and Merrill din Chicago, iar societatile de constructii ce au construit cladirea sunt Samsung Engineering & Construction (Coreea de Sud), BESIX (Belgia) si firma locala Arabtec.

Burj Dubai este elementul central al unui proiect de 20 miliarde dolari, noul cartier „Downtown Burj Dubai”, ce include 30.000 de apartamente si Dubai Mall, unul din cele mai mari centre comerciale din lume.

05
ian.
10

[ Video ] Iată cât înseamnă diferenţa de 5km/h în cazul unui impact!

Campaniile împotriva vitezei au luat amploare în ultimul timp. Astfel, pe toate canalele media există reclame sau filme care atrag atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă viteza excesivă la volan. Pe televizoarele australienilor, se promovează un filmuleţ care arată care este diferenţa între a circula cu 60 de km/h şi a merge cu 65 de km/h. Cei 5 km/h par un fleac. Nu însă şi atunci când în faţa maşinii apare un TIR.

04
ian.
10

Fiscalitatea în 2010: Dacă tot există facilităţi, de ce să laşi bani statului

2010 începe cu două măsuri foarte importante care aduc a relaxare fiscală. Este vorba de două legi, una priveşte neimpozitarea profitului reinvestit şi a doua amânarea la plată a datoriilor către stat.

Potrivit legii 329/2009, profitul investit în producţia sau achiziţia de echipamente tehnologice privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit până la 31 decembrie 2010.

Scutirea de impozit pe profit se acordă în limita impozitului datorat pentru perioada respectivă.

Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma pentru care s-a beneficiat de scutire va fi repartizată pentru constituirea rezervelor până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar.

În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează regularizarea profitului investit, iar contribuabilul nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.

A doua lege care ar putea fi folosită de firme pentru finanţare este cea care permite amânarea plăţii datoriilor către stat. O astfel de facilitate a existat şi în 2009 însă din cauza condiţiilor de accesare, prea dificile, nu a a avut succes. Mai precis, doar 130 de firme au reuşit să obţină amânarea la plată.

În 2010, facilitatea devine mult mai accesibilă. Potrivit legii 363/2009, oricare firmă poate să-şi amâne plăţile către stat.
Singurele condiţii de accesare a acestei facilităţi sunt depunerea tuturor declaraţiilor fiscale şi cazierul fiscal curat. De asemenea, firma solicitantă trebuie să nu fie în insolvenţă.

La 20 decembrie 2010 este data-limită până la care această facilitate poate funcţiona. Cererile pot fi depuse până cel târziu pe 30 iunie 2010. Amânarea se poate face pe o perioadă de maximum un an.

Pentru acces la facilitate este nevoie şi de constituirea unor garanţii. Bunurile oferite sau alte garanţii constituite în vederea instituirii măsurilor asigurătorii trebuie să ajungă la 20% din suma amânată la plată şi dobânzile datorate pe perioada amânării, dacă amânarea se acordă pe o perioadă de până la 3 luni inclusiv.
Pentru amânări mai lungi, garanţiile trebuie să ajungă însă la 40% din suma amânată plus dobânzi.

Dobânda pentru sumele amânate este mai mică decât cea standard de 0,1% pe zi. Nivelul ei este de 0,05% pentru fiecare zi a perioadei de amânare la plată.


04
ian.
10

Cum a ajuns Dacia să sufle în ceafa Toyota și Lexus

Automobilele Dacia, marca low-cost a grupului Renault, au urcat pentru prima dată pe locul al treilea în clasamentul celor mai fiabile maşini în rândul automobiliştilor francezi, potrivit anchetei anuale a publicaţiei UFC-Que Choisir, publicată în ediţia de ianuarie, potrivit AFP.

Pe primele două locuri se plasează în continuare două mărci japoneze din cadrul grupului Toyota: Daihatsu, cu un indice de fiabilitate de 96,02%, şi Lexus, cu 94,13%.



Dacia se plasează pe poziţia următoare, obţinând un scor de 92,61%.

Modelul break Dacia Logan MCV, cu cinci sau şapte locuri, este cel mai popular al constructorului auto român în Franţa şi se situează pe locul al doilea în clasamentul automobilelor familiale, după Honda Accord.

În plus, Dacia se plasează pe locul întâi în clasamentul maşinilor ce necesită cele mai mici costuri de întreţinere. Astfel, cheltuielile anuale pentru întreţinere şi reparaţii sunt estimate la 130 euro în cazul automobilelor Dacia, comparativ cu 229 euro în cazul Mazda şi 230 euro pentru Ford, potrivit anchetei UFC-Que Choisir.

Potrivit ultimelor statistici, înmatriculările de autoturisme şi vehicule comerciale uşoare noi Dacia în Franţa au crescut în primele 11 luni din 2009 cu 44,5% faţă de acelaşi interval din 2008, până la 56.620 unităţi, în condiţiile unui avans de peste 100% în noiembrie.

03
ian.
10

Predica la Duminica dinaintea Botezului Domnului

Predica la Duminica dinaintea Botezului Domnului

Evanghelia despre Ioan Inaintemergatorul

Marcu 1:1-8

Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris in proorocie: „Iata, Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta.” Glasul celui ce striga in pustie: „Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui.” Ioan boteza in pustie, propovaduia botezul pocaintei intru iertarea pacatelor. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele. Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele in jurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica. Si propovaduia, zicand: „Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma sa-i dezleg cureaua incaltamintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.”

Nu exista nici o intelepciune adevarata fara iubire, nici iubire adevarata fara intelepciune. Intelepciunea fara iubire este intelepciunea sarpelui, iubitoare de sine si otravitoare; iubirea fara intelepciune este o ploaie torentiala atunci cand pamantul uscat cauta o picatura de apa a unei ploi usoare.

Cat de nemarginita este intelepciunea lui Dumnezeu! Nimic nu se poate asemana cu aceasta decat dragostea lui Dumnezeu. Cat de mari sunt intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu, dezvaluite in firea zidita! Dar tocmai acesta este un duh al intelepciunii si al iubirii, pe care Dumnezeu l-a dezvaluit prin Domnul nostru Iisus Hristos, in lucrarea mantuirii omului. Cat de mari sunt intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu, dezvaluite in Prima Zidire! Dar aceasta era intelepciunea facerii cuiva care nu exista, dragostea daruita cuiva care nu avea dragoste. Totusi, intelepciunea dezvaluita in Noua Zidire este intelepciunea tamaduirii bolnavilor de moarte si iubirea in Noua Zidire este iubirea jertfei de sine.

Inca o data, si inca de doua ori, si inca de mai multe ori, citeste Evanghelia Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si potoleste-ti setea cu intelepciunea si iubirea de nespus a lui Dumnezeu. Si vei simti de doua ori pe atat – si de mai multe ori – sanatatea sufletului si puterea sufletului si bucuria vietii.

Domnul vine in lume ca sa vindece lumea, sa o reinnoiasca si sa o invie din morti. Cum vine El? El vine ca un Ocarmuitor, a Carui armata merge inainte si dupa El. Multimea cereasca se ingramadeste in jurul Lui, inainte si in urma. Te-ai putea astepta sa vezi un fiu de imparat in matase si in purpura – dar vezi acest Prunc, nascut in pestera unui pastor si infasat intr-o iesle de vite!

Te-ai putea astepta sa vezi un general, a carui usa este pazita de o multime de baionete pentru a-i apara viata de atacurile vanzatoare si de atacurile vrajmasilor – dar vezi acest Pruncusor neinarmat si cu intreaga intepciune, care era vanat din clipa nasterii Sale, de imparatii pamantului si de nobili, ca si cum ar fi vanat caprioare.

Te-ai putea astepta sa vezi un imparat imbracat in purpura, mergand intr-o caleasca aurie si insotit de nobili in invesmantare bogata. Si vezi un simplu muncitor, care este nestiut si despre care nu s-a auzit, cum face calatorii lungi pe poteci stancoase, pe drumuri prafuite si pe carari spinoase, chiar din Nazaret pana la gura Iordanului, ca sa-Si plece capul sub mana lui Ioan Botezatorul si sa fie botezat ca alti oameni.

Dar unde este armata Lui? – te vei intreba. Se afla in jurul Lui, in spate si inainte. Ei sunt multimile de ingeri minunati, care vad in Hristos pe Ocarmuitorul si pe Imparatul lor. Ei ar dori sa-L poarte in carul de lupta al heruvimilor, dar El nu va face aceasta – si numai El singur stie de ce nu va face aceasta – El si Tatal Sau si Sfantul Duh. Multimea ingerilor ar dori sa-L imbrace in soare, sa-L impodobeasca cu stele si sa-L incinga cu curcubeie, dar El nu va face aceasta si numai El singur stie de ce. Ingerii ar dori sa-I vesteasca sosirea cu trambite; ei ar vrea, cu taria si puterea lor, sa deschida ochii tuturor oamenilor de pe pamant dintr-o data, ca ei sa-L poata vedea si cunoaste pe Domnul lor; ingerii ar dori – si le-ar sta lor in putinta aceasta – sa dea glas lemnului, si pietrei, si apei si aerului, ca intreaga natura sa-L poata astepta cu strigarea: „Osana! Osana!” dar El nu va face aceasta si numai El singur stie de ce.

Acum si noi stim de ce El nu va face aceasta. El are aceasta slava intreaga in vesnicie. Dar El Se pogoara acum pe pamant in albia timpului, in temnita pacatului si a mortii, acolo unde fratii Sai fara de numar plang si gem, avand stramba judecata din pricina pacatelor lor, prabusindu-se in moarte. El a intrat in tabara vrajmasului si, luand chip de rob, intocmai ca si alti robi, lucreaza cu chibzuinta si intelepciune pentru a prinde si a lega pe cei ce ocarmuiesc temnitele si pentru a-i slobozi pe fratii Sai robi, ridicandu-i in Imparatia lui Dumnezeu si a ingerilor fara de moarte.

Aceste cete de ingeri, Lui ii erau pururea vazute, dar, pentru altii, acestia straluceau doar ici si colo, ca niste scaparari de lumina ce vine de la soare, de dupa nori grosi. In viata Sa pamanteasca, au existat in principal trei inceputuri. Unul a fost insemnat de zamislirea si nasterea Sa, al doilea, de botezul Sau si al treilea de Invierea Sa. Primul inceput arata venirea Sa in lume, al doilea, propovaduirea Sa in lume prin cuvant si fapta (caci El si pe vremea cand era copil propovaduia si facea minuni, dar aceasta se facea in taina, nespus si nevazut) si al treilea, intemeierea Imparatiei Sale fara de moarte. In vremea primului si ultimului inceput, ingerii s-au facut vazuti si altora. La cel de-al doilea inceput, la botezul Sau, S-a aratat Sfanta Treime in intregul Ei. Dar cel de-al doilea inceput a avut ca partas un inger. S-a aratat un inger: nu un inger fara de trup, ci un om cu numele Ioan, fiul preotului Zaharia si al femeii sale Elisabeta. El nu era inger ca alti ingeri, ci a fost numit inger de catre proorocul: „Iata, Eu trimit pe ingerul meu si va gati calea inaintea fetei Mele” (Maleahi 3:1).

Cu aceasta proorocire isi incepe Evanghelia sa, sfantul Evanghelist Marcu. Si aceasta este o taina minunata. Fiecare dintre Evanghelisti foloseste un anumit inceput. Evanghelistul Ioan incepe din vesnicie. Matei incepe de la Avraam; Luca incepe cu nasterea Mantuitorului pe pamant; Marcu incepe cu botezul in raul Iordanului. De ce nu incep toti Evanghelistii la fel? Spuneti-mi atunci, unde se afla acest inceput unic al lui Iisus Hristos? Este greu sa vorbesti despre inceputurile unui lucru lipsit de viata, dar este cu atat mai greu sa vorbesti despre un om viu, fara sa vorbesti despre Datatorul de viata, de la care intreaga viata si-a primit inceputul. In realitatea pe care ne-o infatiseaza Evanghelistii, si in fiecare dintre noi, se afla aceste patru inceputuri, pe care le pricepem fie cu mintea, fie cu simtirea. Unul este inceputul nostru intru Dumnezeu, urmatorul se afla in stramosii nostri, al treilea, in parintii nostri si al patrulea, la vremea cand incepem sa aratam cea mai mare lucrare a noastra in aceasta lume. Dar Hristos are un al cincilea inceput, in legatura cu fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, inceputul lui Iisus Hristos si Fiul lui Dumnezeu si al Evangheliei Sale pentru noi este atunci cand El vine la viata in inimile si mintile noastre, ca singur Mantuitor al nostru; cand El inceteaza sa mai fie in launtrul nostru doar o lampa aurie, neaprinsa, plina cu ulei si care, fiind aprinsa, incepe sa lumineze si sa incalzeasca intreaga noastra fiinta; atunci El incepe sa fie painea noastra zilnica, fara de care nu petrecem nici macar o singura zi; atunci cand El incepe sa fie pentru noi de mai mare pret decat intreaga lume, decat toate lucrurile cele bune, decat rudeniile si prietenii, si mai scump decat insasi viata noastra pamanteasca. Acesta este, pentru noi, adevaratul inceput al lui Iisus Hristos. Numai atunci ne va sta in putinta sa intelegem celelalte patru inceputuri pomenite de catre cei patru Evanghelisti.

Evanghelistul Marcu isi incepe Evanghelia sa cu inceputul propovaduirii in lume a lui Hristos, si preotia Sa in lume. Si el indata intareste profetia proorocului Maleahi despre Ioan Inaintemergatorul, ca inger care va merge inaintea fetei Domnului.

De ce proorocul si Evanghelistul il numesc pe Ioan inger, cand el nu era inger, ci om? Mai intai pentru ca Ioan a fost, in viata sa, ca un inger ceresc, dintre toti oamenii, apropiindu-se cel mai mult de viata ingerilor. In al doilea rand, pentru ca trebuia sa fie limpede invatatura, ca scopul preotiei pamantesti a lui Hristos era de a face ingeri din oameni – din oameni muritori si pacatosi, din oameni dupa firea lor inrobita, de a face fiinte libere in mod firesc, fara de moarte si fara de pacat, intocmai ca sfintii ingeri din cer. In ce fel era Ioan ca un inger? Mai intai, in ascultarea sa fata de Dumnezeu; in al doilea rand, in libertatea sa fata de lume si, in al treilea rand, in lipsa sa de griji pentru viata sa trupeasca. Cea dintii este de cea mai mare insemnatate pentru lume, a doua decurge din prima si a treia din a doua. Ingerii sunt ascultatori desavarsiti fata de Dumnezeu. In fiecare zi, tainele de negrait ale intelepciunii, puterii si iubirii lui Dumnezeu li se dezvaluie si ascultarea lor fata de Ziditorul lor nu este silita, ci izvoraste din bucurie si smerenie. Si Sfantul Ioan a facut ascultare desavarsita fata de Dumnezeu de la varsta cea mai frageda. Nascut din parinti trecuti cu varsta, el a ramas devreme fara de parinti, fiind lasat in grija lui Dumnezeu ca singur Parinte al sau, singurul sau sprijin si singura lui iubire. Tatal sau a fost preot si probabil ca prin aceasta si-a intarit cunoasterea lui Dumnezeu. Zamislirea sa in pantecele batran si fara rod al maicii sale, prin puterea si voia lui Dumnezeu, nu i-ar fi putut ramane necunoscuta. Daca Evanghelistul Luca cunostea minunata poveste a zamislirii lui Ioan, cu atat mai mult trebuie sa o fi cunoscut Ioan. El stia ca ingerul lui Dumnezeu ii vestise nasterea si cunostea cu adevarat cuvintele proorocesti ale ingerului: „Va fi mare inaintea Domnului … si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant … si va merge inaintea Lui cu duhul si cu puterea lui Ilie” (Luca 1:15-17). Toate acestea erau infipte in inima tanarului Ioan, atat de adanc, ca si cum ar fi fost sapate pe o bucata de piatra. Dumnezeu a dat la iveala fetele cele mai importante ale vietii sale, de la varsta sa cea mai frageda si el trebuie sa fi deslusit limpede ce avea de facut si cel fel de viata trebuia sa aiba. El s-a retras indata in pustie (Luca 1:80) pentru a se deprinde, zi si noapte, cu duhul sau intru voia Dumnezeului celui viu. El s-a lasat intru totul in voia lui Dumnezeu si Il cauta pe El pentru toate lucrurile. El nu avea nevoie sa fie invatat de catre oameni, deoarece El – de la care oamenii primisera cea mai mare cunoastere, pe care a transmis-o si la altii – a vorbit cu Ioan in chip nemijlocit, si i-a dezvaluit nemijlocit voia Lui. Si astfel, find retras din lume, Ioan a stat de vorba cu Dumnezeu, asa cum fac ingerii cei din cer. Si, intocmai ca ingerii, el a baut chiar din izvorul intelepciunii, puterii si dragostei si, din aceasta pricina, proorocul l-a numit inger.

Iarasi, Ioan era ca un inger din cer, simtindu-se liber fata de lume si fata de oameni. Lumea era ca tarana pentru el, maniindu-se uneori fata de unii sau de altii, ramanand totusi doar tarana. Pentru el, oamenii erau o turma aflata in neoranduiala, care se pierdusera de pastorul lor. Ce sunt lumea si omul inaintea puterii atotcuprinzatoare a Dumnezeului Celui viu? Care sunt puterea si lauda lor si cat de primejdiosi sunt ei? Ei sunt ca o spuma deasupra unei mari adanci. Lumea nu poate da nimic bun oamenilor, decat numai daca iau acel bun de la Dumnezeu, nici nu poate sa faca vreun rau omului inaintea lui Dumnezeu sau fara ingaduinta Lui. Atunci, de ce trebuie omul sa se injoseasca in fata lumii? De ce trebuia sa astepte Ioan ceva de la oamenii care luasera de la Dumnezeu, si erau datori fata de El? De ce trebuie el sa se teama de oameni, cand intreaga lume traieste in frica si respira cu frica? Pentru ca Ioan, ca un inger al lui Dumnezeu, nu era legat de lume in nici un chip, nici in chipul cel mai putin infricosat al ei. De aceea Ioan s-a maniat nepatimas impotriva inteleptilor Ierusalimului, inaintea carora lumea se inchina ca in fata idolilor: „Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie?” (Luca 3:7) si l-a mustrat pe Irod pentru toate relele pe care le-a facut Irod (Luca 3:19). Ioan nu a tinut seama de nimeni decat de Dumnezeul Cel viu si de voia Lui cea sfanta. El nu facea nici o deosebire intre oameni, nici dupa hainele lor, nici dupa cinstea si puterea lor, invatatura lor, bogatia ori varsta lor – el ii deosebea numai dupa sufletul lor. Ochii lui nu-i vedeau pe oamenii cei trupesti, ci sufletele lor goale, care se ascund ochilor celorlalti prin invelisul trupului. O asemenea libertate fata de lume si fata de oameni o au numai ingerii lui Dumnezeu, si pentru aceasta proorocul l-a numit inger.

Iarasi, Ioan era asemenea ingerilor, fiind liber de orice grija pentru viata sa pamanteasca. Ingerii nu sunt fiinte trupesti ca oamenii, ci ei sunt invesmantati in stralucirea fiintei lor – a trupurilor lor ceresti (I Corinteni 15:40). Ingerii sunt cu totul lipsiti de orice grija fata de ei. Nu-i deoboseste pe ei grija pentru ce vor manca, ori bea, ori imbraca. Slujindu-I lui Dumnezeu, ei stiu ca Dumnezeu le va da mancare si bautura si haine. Cine este acel gospodar pamantesc care si-ar lasa slujitorii sai credinciosi sa flamanzeasca si sa umble goi? Cu atat mai mult Se ingrijeste Dumnezeu de slujitorii Sai credinciosi!”Cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot?” (Matei 6:27). Suntem inconjurati de Dumnezeu mai mult decat de aer si de soare. El stie din ce suntem facuti si nevoile noastre Ii sunt cunoscute si El ne implineste nevoile zi de zi. De ce nu pot toti oamenii sa-si dea seama de aceasta? Dar, atunci, cum au aparut lipsurile si foamea? De ce le ingaduie Dumnezeu? Pentru ca Dumnezeu Se ingrijeste sa ne hraneasca nu numai trupurile, ci si sufletele, si experienta arata ca foamea trupeasca poate hrani uneori sufletul. Dovada cea mai limpede pentru aceasta, este postirea. Un trup, care este in general hranit din destul, arata un suflet in intregime gol. Cel ce posteste cu trupul isi hraneste sufletul. Cu cat un om se obisnuieste sa posteasca, cu atat are mai putine griji pentru trupul sau si are bucurii mai mari in sufletul sau. Aceasta nu se cunoaste din auzite; aceasta faptuire se lamureste de la sine, numai cand omul incearca si aduce pururea postirea in viata sa.

Asa cum au trait toti sfintii barbati, nu printr-o intelepciune adunata din carti, ci incercand aceste realitati, tot asa a trait si Sfantul Ioan. El a invatat sa fie liber de griji fata de viata sa trupeasca, nu citind carti si ascultand barbati intelepti care „spun”, dar nu „spun cum”, ci facandu-si obiceiul de a fi liber de griji. El postea si a vazut ca omul poate trai nu numai fara toate acele mancaruri care pricinuiesc dureri, dar si fara paine. Ioan s-a hranit cu „lacuste” si cu miere salbatica, „lacustele” gasindu-le prin putina vegetatie a pustiei si „mierea salbatica” era mierea amara a albinelor salbatice. El nu a baut vin deloc, nici vreo bautura tare. Si totusi nu se spune ca a dus vreodata lipsa de hrana sau bautura. Nu lacustele si mierea salbatica il hraneau pe el, ci puterea lui Dumnezeu, care i-a fost data slujitorului Sau credincios prin aceste mijloace. „‘Mancare’ ingereasca a mancat omul” (Psalm 77:29). Asa se intampla in general cu cei credinciosi si ascultatori, pe cand cei necredinciosi si neascultatori au nevoie de multe leacuri pentru hrana lor bogata. Mancarurile bogate ale celor fara de credinta si neascultatori nu dau hrana trupurilor lor, ci impovarare, manie si boala.

Ioan nu si-a facut griji nici pentru, unde sa locuiasca, nici pentru, ce sa imbrace. Salasul sau era pustia, acoperita de bolta cereasca si avea straie din par de camila si cingatoare din piele. Si Ilie era incins cu o cingatoare din piele, semnificand moartea patimilor si graba de a implini Voia lui Dumnezeu. Si incaltaminte? Si fes? Daca mergi destul de mult fara papuci, picioarele devin ca papucii. Si daca mergi destul de mult cu capul descoperit sub bolta instelata, cununa mare de stele devine mai potrivita podoaba a capului decat un fes strans pe cap. El a vazut sufletul sau, invesmantat mai degraba in mantii stralucitoare ca soarele, apartinand ingerilor din cer, decat in stricaciunea trupeasca – probabil ca el, ca si Apostolul Pavel, nu stia daca se afla in trup sau in afara trupului (II Corinteni 12:3-4). El se odihnea si dormea fie sub cerul liber, fie intr-una dintre multele pesteri din salbaticia Transiordanei. Dar ce insemna aceasta pentru el, cand sufletul sau putea sa se odihneasca la pieptul imparatesc al Facatorului ceresc? In preajma lui se aflau vipere veninoase si lei flamanzi. Dar el nu se temea de ele, deoarece stia ca Ochiul atoatevazator il supraveghea. De ce s-ar fi temut de ele, cand acestea nu-i puteau rani sufletul? El se vedea pe sine cu ochii sufletului, nu cu cei ai trupului. Oamenii care se vad numai cu ochii trupului se silesc numai pentru trup, cauta trandavirea pentru trupurile lor, poarta de grija trupurilor lor. Sfantul Ioan era liber de toate grijile pamantesti. El avea grija numai de sufletul lui si de voia lui Dumnezeu, care era singura lege si singurul carmuitor al sufletului sau. In aceasta, el era intocmai ca si ingerii din cer si pentru aceasta proorocul l-a numit inger.

(Sfantul Grigorie Teologul spune: „Ostenitorul, slabindu-si trupul, isi slabeste pacatul; el se straduieste sa ajunga fara trup, omorandu-si ceea ce este muritor prin ceea ce este fara de moarte.”)

Mai sunt si alte proorociri cu privire la Sfantul Ioan. Marele prooroc Isaia l-a numit un glas care striga: „In pustiu gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Sale” (cf. Isaia 40:3). In timp ce proorocirea de mai inainte arata mai mult firea Sfantului, aceasta arata la chipul lucrarii sale, al menirii sale. Atunci, cum trebuia sa fie lucrarea sa? Sa fie un glas care striga in pustie, care va atentiona oamenii si va pregati calea pentru Domnul. Prin „pustie” intelegem, mai intai, desertul de dincolo de Iordan, de unde a venit puternicul Inaintemergator al lui Hristos, facand cunoscuta omenirii atentionarea, mai inainte de vreme:

Pocaiti-va!

Doamne, mania este prea multa!

Doamne, securea sta asezata la radacina pomului!

Doamne, fiecare pom fara rod va fi taiat si aruncat in foc!

Doamne, vine Unul mai mare decat mine, care va face minuni!

Doamne, El va arde pleava in focul cel vesnic!

Pocaiti-va!

Prin „pustie”, mai intelegem intreaga lume si intreaga istorie a lumii, cuprinsa de stricaciunea pacatului ca de tuberculoza. Inaintemergatorul a fost prima randunica a unei primaveri noi. Dar el nu a fost nici soarele stralucitor de primavara, nici mireasma primaverii, nici cantarea de primavara – el a fost numai trambitasul, care a trezit pe cei care dormeau somnul cel lung al iernii. El a fost numai vestitorul primaverii, Domnul Hristos fiind Primavara insasi.

Prin „pustie” mai intelegem sufletele oamenilor pana in vremea aceasta, care au fost despartite de Dumnezeu si se afla cufundate in intunericul mortii, asa cum un rau s-a pierdut in nisipul desertului. Sfantul Ioan este cel care ne trezeste constiintele, ca si cum ar trage un rau inspre soare, si Hristos este Soarele. Comstiinta este inaintasul dragostei, asa cum Ioan este al lui Hristos.

„Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Sale.” Cum? Pocaiti-va si marturisiti-va pacatele. Faceti aceste doua lucruri grabnic, pentru ca vine Domnul. El va bate la usa fiecarui suflet. Cel care se pocaieste si se marturiseste va tine usa sufletului sau deschisa si Domnul va intra, aducand viata cea vesnica. Dar usa celui care nu se pocaieste si nu-si marturiseste pacatele, fiind intinat de pacat, va ramane inchisa. Si Domnul va trece pe langa el. Dar securea si focul vin pe urma Lui, intocmai asa cum primavara merge inaintea Lui cu soarele sau, cu mireasma si cu cantecul sau. Calea Domnului si caile Sale sunt sufletele oamenilor; locurile rele sunt pacatele celor fara de lege.

Ce se intelege prin „gatiti calea Domnului” este lamurit mai departe de catre proorocul Isaia in aceste cuvinte: „Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece” (Isaia 40:4). Aceasta inseamna: tot ceea ce tu crezi ca este josnic si de lepadat, se va ridica in inaltimi si tot ceea ce crezi ca este maret si puternic se va cobori. Sau, cu alte cuvinte: ai gandit ca Dumnezeu este ca o vale joasa, desi El este cea mai mare inaltime; si tu ai gandit ca lumea materialnica se afla la cea mai mare inaltime, pe cand ea este josnica, un scaunas la picioarele lui Dumnezeu. Pacatul a rasturnat intreaga lume cu susul in jos. Lepadati pacatul si lumea va sta din nou drept in picioare. Asadar, pocaiti-va si marturisiti-va pacatele si botezati-va cu botezul pocaintei pentru iertarea pacatelor.

Ioan a botezat in pustie si a propovaduit botezul pocaintei pentru iertarea pacatelor. In ce chip este Ioan inaintemergatorul lui Hristos? Numai in felul acesta: ca a aparut in lume cu cateva luni inaintea lui Hristos? Nu; ci prin propovaduirea si preotia sa, prin care a pregatit oamenii sa astepte venirea lui Hristos. Intreaga sa propovaduire era o chemare a oamenilor la pocainta; toata preotia sa era botezul pocaintei, pentru iertarea pacatelor. Aceasta pocainta, pe care o propovaduia Ioan, trebuie sa aiba loc inaintea marturisirii pacatelor; botezul pe care il savarsea Ioan urmeaza iertarii pacatelor. Pocainta, marturisirea si botezul cu apa erau savarsite de catre Ioan, dar iertarea pacatelor nu se afla in puterea sa. Numai Hristos putea ierta pacatele. Chiar Ioan a recunoscut si a spus aceasta zicand: „Eu va botez cu apa … dar … El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Luca 3:16). Prin aceasta Ioan a aratat ca el, cu botezul sau, doar pregatea oamenii pentru botezul lui Hristos. Botezul lui era mai mult un simbol si adevaratul botez era al lui Hristos, prin care omul se curata de pacate si se face o faptura noua, este facut fiu al lui Dumnezeu prin adoptie si se numara printre cetatenii drepti ai Imparatiei ceresti.

Ioan, proorocul din pustie, cunostea cele mai ascunse adancimi ale firii omului: toate slabiciunile, aplecarile spre rau si firea schimbatoare. El a invatat aceasta in timpul celor treizeci de ani de singuratate in pustie. Cunoscandu-se pe sine insusi, el a ajuns sa cunoasca intreaga lume si tot ceea ce se poate intampla – si se intampla in ea. Lupta sa biruitoare cu sine insusi, i-a adus o cunoastere fara margini a firii omului. De aceea el vine acum inaintea oamenilor cu libertatea unei birunte. Cunoasterea sa nu a venit din carti, ci este nemijlocita, de la Dumnezeu, prin propria sa aflare si traire. Inseamna ca propovaduirea sa are un caracter foarte pamantesc. El nu are incredere in cuvantul oamenilor. Chiar atunci cand un om se marturiseste cu sinceritate si isi arata in chip curat pocainta pentru pacatele pe care le-a savarsit, Ioan nu-l crede de indata, pentru ca el cunoaste slabiciunea si schimbarea firii omului. Ioan stie aceasta si se straduieste din toate puterile sa lamureasca deplin faptul ca cei ce se pocaiesc trebuie sa vina cu fapte in sprijinul vorbelor lor. Prin ingaduinta indelungata, pacatul s-a facut un obicei. Acum, faptele cele bune trebuie sa se faca obisnuite, si aceasta se poate intampla numai prin indelunga traire in faptele cele bune. Petru Damaschinul spune: „Obiceiurile cele bune si cele rele sunt combustibilul timpului asa cum este lemnul pentru foc.” Asadar, Ioan, privind cu indoiala pe cei ce se pocaiesc „pe moment”, striga catre ei: „Faceti, dar, roade vrednice de pocainta!” (Luca 3:8).

Ioan le striga fariseilor, saducheilor si carturarilor mandri ai Ierusalimului, care sunt laudati, fiind urmasi ai lui Avraam: „Nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.” (Luca 3:8). Gandurile pacatoase si cugetarea pacatoasa launtrica sunt radacina raului ascuns din om, de la care urmeaza tot pacatul slobod. La ce ajuta cuvintele de pocainta, daca un om continua, in inima lui, sa gandeasca si sa vorbeasca rau?

Gandurile rele si cuvintele urate din launtrul nostru nu sunt numai ganduri si vorbe, ci fapte rele, inainte de a se arata ele in afara ca fapte rele. Un sarpe cu venin in dinti este un sarpe veninos, indiferent daca musca sau nu; chiar si atunci cand nu musca tot sarpe veninos este si nu un porumbel nevinovat. Cuvintele „Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam” au multe intelesuri. Dumnezeu are intr-adevar puterea sa faca pentru Sine oameni din piatra, cum, si cand doreste El. Si astfel, Ioan le arata inteleptilor poporului din Ierusalim pe oamenii simpli, plini de cainta pe care ei nu-i puteau suferi, ca pe niste morti si pietre nelucratoare. Din acesti oameni simpli, Dumnezeu urmeaza sa ridice catre El Apostoli, Evanghelisti, sfinti si biruitori; si pe inteleptii poporului, care stralucesc ca o lumina pamanteasca, trecatoare si mincinoasa, Dumnezeu ii va alunga, daca nu aduc roade vrednice de pocainta. Dumnezeu mai poate sa-i schimbe in slujitori ai Sai pe necredinciosii care se pleaca in fata lemnului si pietrei fara de viata. In desert calca peste inteleptii lui Israel, ca peste lucruri necurate si nevrednice pentru cer si pamant; daca aceiasi intelepti nu se arata, prin lucrarile lor, a fi copii ai lui Avraam, intocmai ca dreptul si credinciosul Avraam. Dumnezeu va face slujitori credinciosi din pagani, asa cum paganii au facut zei din piatra. Si in cele din urma, inteleptii lumii acesteia sa nu se grozaveasca cu cunoasterea legilor pamantesti si a legii lui Dumnezeu, atata vreme cat inimile lor sunt invartosate ca piatra. Intr-adevar, cat timp inimile lor se afla in aceasta stare, mintile lor, care sunt pline peste masura cu toate felurile de cunostinte, ii vor duce in chip nemijlocit in focul cel vesnic. Ei s-au obisnuit sa aprecieze ca invatarea de unul singur este de mare vrednicie, negandindu-se de loc la inima – fiind chiar mandri de invartosarea inimilor lor. Dar Dumnezeu poate folosi inima ca punct de plecare pentru mantuirea omului – inima si nu mintea – asa cum a spus Domnul prin proorocul: „Va voi da inima noua si duh nou va voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatra si va voi da inima de carne” (Iezechiel 36:26). O mare de invatatura nu era in stare sa inmoaie inimile lor. Dar Dumnezeu poate inmuia inimile celor ce se pocaiesc cu adevarat. Asa cum se topeste ceara de fata focului, prin harul Sau, El va lumina mintile lor cu toata cunoasterea care le este de folos, incalzindu-le si luminandu-le inimile credinciosilor Sai.

Astfel, Ioan ii invata pe „carturarii” indaratnici ai Ierusalimului, ca ei ar trebui sa arate in cartile lor, pocainta lor cea curata. Si cea mai mare lucrare pe care ar putea-o face acesti oameni mandri si dispretuitori fata de alti oameni, ar fi sa se lepede de gandirea lor semeata si de zicerea din inima lor, ca ei sunt copiii lui Avraam.

De la altii, Ioan cere alte roade de pocainta, ca de exemplu: „Cel ce are doua haine sa dea celui ce nu are si cel ce are bucate sa faca asemenea” (Luca 3:11). Ioan stie ca acestia care se pocaiesc sunt impresurati de obiceiuri rele: ca, avand doua haine, ei vor umbla dupa o a treia; ca, avand mai multa hrana decat le este de trebuinta, ei nu o vor imparti cu saracii, ci vor aduna si mai multa. De aceea, el ii aduce in situatia de a deprinde obiceiuri noi: de a face milostenie, de a ajuta pe cei saraci, de a darui si de a imparti, pentru ca inimle lor stramte sa se deschida si sa simta dragostea frateasca a omului si pe cea parinteasca a lui Dumnezeu, in care Cel Care este mai puternic decat Ioan, ii va trece prin botezul cu Duhul Sfant si cu foc.

Ioan spune vamesilor despre alte roade de pocainta, nimerite pentru felul lor rau de a se imbogati, luand de la oameni mai mult decat masura pe care o cerea legea. Acest obicei s-a infipt adanc in inima lor, asa ca ei, prin bogatiile pe care le dobandisera, erau la fel de mandri cum erau inteleptii Ierusalimului de intelepciunea lor; atat unii, cat si altii se bizuiau pe nedreptate. Cum si-ar fi putut arata mai bine pocainta, decat lepadandu-se de aplecarile lor cele rele si imbratisand litera legii? De aceea inteleptul Ioan le da leacurile potrivite pentru boala lor.

Ce ii sfatuieste Ioan pe soldati sa faca? „Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept, si sa fiti multumiti cu solda voastra” (Luca 3:14). Iarasi, leacul potrivit pentru boala. Un om inarmat nu este pregatit decat pentru razboi. Armele il indeamna la aceasta. Pentru a savarsi o fapta de razboi, el trebuie sa plasmuiasca o inchipuire pentru indreptatirea acesteia, atat pentru propria sa constiinta, cat si pentru lume: de aici, inseamna ca un om inarmat obisnuieste sa defaimeze pe altii si se plange ca primeste bani putini. Pentru ca pocainta unui soldat sa dea roada indelungata, el trebuie sa se lepede de aplecarile sale cele rele: razboi, defaimare si nemultumire pentru leafa sa.

Tot ceea ce sfatuieste Sfantul Ioan pentru roada de pocainta, nu este destul pentru mantuirea sufletului de pacat, dar este destul pentru a-i invrednici pe oameni sa se arate in fata lui Hristos. Apoi, menirea Inaintemergatorului era de a-i atentiona pe oameni, chiar si intr-o mica masura, ca sa se curateasca si sa se faca vrednici sa se arate inaintea fetei Dumnezeiesti a Mantuitorului.

Vazandu-l pe infricosatorul prooroc, catre care se imbulzea tot pamantul Iudeii si al Ierusalimului, si ascultandu-i strigatele nestiute de indemnare si infricosare cu securea si cu focul, oamenii il intrebau:

„Cine esti tu?” Nu esti tu Hristosul care trebuie sa vina?

„Nu sunt eu Hristosul”, a fost raspunsul lui Ioan.

„Esti Ilie?”

„Nu sunt.”

„Dar cine esti?” (Ioan 1:20-23)

„Eu sunt glasul celui care striga in pustie: ‘Indreptati calea Domnului!'”

Si Ioan a recunoscut si a marturisit cu smerenie: „Cel Care vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei.” (Ioan 1:27).

Hristos vine sa-i invete pe oameni smerenia, pe care ei o uitasera si ascultarea, pe care ei o incalcasera. El ne da o pilda desavarsita de smerenie si ascultare fata de Tatal ceresc. Si Inaintemergatorul Sau ne invata prin pildele sale de smerenie si ascultare – prin smerenia si ascultarea sa, fara de pacat fata de Hristos.

Oamenii care nu au smerenie ori ascultare, nu au nici un fel de intelepciune ori dragoste. Si cel care nu le are pe acestea nu-L are pe Dumnezeu. Si cel care nu-L are pe Dumnezeu nu se are nici pe sine, ci este ca si cum nu ar exista, aflandu-se in intuneric si in umbra mortii.

Daca cineva dintre noi ar spune: Hristos este o pilda prea desavarsita pentru mine; nu pot privi la El – atunci exista Ioan Inaintemergatorul care este, ca un om obisnuit, mai aproape de muritori. Sa priveasca la smerenia si ascultarea lui Ioan. Dar, vai, daca un om nu vrea sa lucreze binele, el va gasi mereu o pricina pentru aceasta. Dar cel care cauta sa arunce lumina asupra existentei sale jalnice pe pamant, o va gasi cu bucurie in steaua lui Ioan Inaintemergatorul. Acesta este un om fericit, caci steaua aceea, intocmai ca si steaua care i-a condus pe craii de la rasarit pana la Betleem, il va conduce la Soarele cel mai stralucitor, Domnul nostru Iisus Hristos, care este lauda ingerilor si mantuirea oamenilor, acum si pururea si-n vecii vecilor. De aceea Lui I se cuvine slava si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n veci vecilor. Amin.

02
ian.
10

ATENTIONARE METEOROLOGICA 3 ianuarie, ora 03 – 3 ianuarie, ora 22

Tipul mesajului ATENTIONARE METEOROLOGICA
Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie
Ziua/luna/anul: 02/01/2010 Ora: 14
Fenomene vizate: ninsori si intensificari ale vantului
Intervalul: 3 ianuarie, ora 03 – 3 ianuarie, ora 22
Zona afectata: conform textului

Textul mesajului:

ATENTIONARE METEOROLOGICA COD GALBEN

cg8

In intervalul 3.01.2010 ora 03 – 3.01.2010 ora 22, va ninge in regiunile

sud-vestice si sudice, iar temporar vantul va viscoli ninsoarea.

Nota: In acelasi interval va ninge si se va depune strat nou de zapada si in restul tarii, iar local vantul va avea intensificari, mai ales in zona de munte si in vest. Vor fi conditii de formare a poleiului.

02
ian.
10

CE NE-A ADUS 2009? Datorii de 1.639 de euro pe cap de român

Fiecare român are de plătit 1.639 de euro, datorii pe care statul le-a făcut în numele nostru. În ultimul an, datoria publică a crescut cu 7,37 miliarde de euro, ceea ce aduce fiecărui român încă 340 de euro de achitat din cauza incapacităţii guvernamentale.

Nota de plată a împrumuturilor luate pe bandă rulantă de Guvern este creşterea în acest an a datoriei publice cu 30,95 miliarde de lei, circa 7,37 miliarde de euro. Asta înseamnă că în acest an fiecărui român i-a crescut datoria cu 340 de euro. Fiecare dintre noi are acum o datorie de 1.639 de euro, adică de 136,6 de euro pe lună. Aparent nu ne va băga nimeni mâna în buzunar pentru a ne lua aceşti bani.

Practic, datoria se va simţi în scăderea nivelului serviciilor medicale, a învăţământului, în reducerea investiţiilor pe care statul le va face în şosele şi drumuri etc. Şi mai grav, dacă economia nu-şi va reveni rapid, acoperirea datoriilor acumulate de stat va necesita majorări de taxe şi impozite şi va duce la şomaj printre bugetari.

EVOLUŢIE GALOPANTĂ
La începutul acestui an, România avea o datorie publică de 109,75 miliarde de lei, echivalentul a 21,78% din PIB. La sfârşitul lunii octombrie, datoria a urcat până la 138 miliarde de lei (32,85 miliarde de euro), ajungând la 27,6% din PIB, iar în ultimele două luni ale anului a mai urcat cu 2,3 puncte procentuale, ceea ce reprezintă 2,7 miliarde de euro, conform datelor prezentate de Ministerul Finanţelor Publice. Deci, la finele anului datoria publică a ţării va ajunge la 35,55 miliarde de euro.

Dacă împărţim această sumă la 21.680.974 de români, obţinem o datorie de 1.639 de euro pe cap de locuitor, din care 340 de euro au fost contractaţi numai în ultimul an.

NEVOIA DE BANI
Guvernul nu a fost în stare să încaseze la bugetul de stat sumele necesare pentru funcţionarea statului şi a fost nevoit să se împrumute pentru a plăti pensiile şi salariile. Cum a făcut rost de bani? A emis titluri de stat în lei sau în valută pe care băncile le-au cumpărat, fiind interesate de dobânzile sigure. Valoarea titlurilor de stat în lei vândute de la începutul anului de către Finanţe se ridică la 63 miliarde de lei, circa 14,8 miliarde de euro, de şase ori mai mult faţă de suma atrasă în intervalul similar din 2008 şi de aproape cinci ori peste împrumuturile din anul 2008.

Majoritatea au fost emise pentru trei luni, fiind destinate acoperirii nevoilor de finanţare imediate. În plus, Ministerul Finanţelor Publice a realizat în 2009 trei licitaţii de titluri de stat în valută, în cadrul cărora a atras de pe piaţa internă aproape 2,62 miliarde de euro. Nu trebuie să uităm nici banii primiţi de la FMI, din primele două tranşe, ce însumează 6,9 miliarde de euro.

Însă trebuie menţionat că dobânda aferentă banilor de la FMI este aproape la jumătate în comparaţie cu cea de pe pieţele internaţionale şi incomparabil mai mică faţă de împrumuturile pe termen scurt pe care Finanţele le iau de la băncile comerciale din ţară şi pe care le tot rostogolesc lună de lună. Deci, dacă tragem linie şi adunăm, statul s-a împrumutat cu circa 24,9 miliarde de euro în acest an.

GRAD DE RISC
România este pe locul 12 într-un top al statelor cu cel mai ridicat grad de risc al datoriei publice, conform CMA în Global Sovereign Credit Risk Report. Asta face aproape imposibil un împrumut de pe piaţa externă, ceea ce forţează Ministerul de Finanţe să apeleze tot la băncile comerciale din ţară. Deşi în urmă cu şase-şapte luni Finanţele pregăteau o ieşire pe piaţa externă printr-o emisiune de eurobonduri, acum această variantă a căzut, mai ales după ce FMI a anunţat amânarea tranşei din decembrie.

Lipsa de bani cu care s-a confruntat Ministerul Finanţelor Publice s-a agravat după decizia Fondului Monetar Internaţional de a amâna pentru luna ianuarie tranşa a treia, în valoare de 1,5 miliarde de euro, care trebuia să intre în ţară în decembrie.



Ce va fi la anul
Continuarea cheltuielilor bugetare în acelaşi ritm în 2010 este cel mai mare risc pentru România, întrucât sectorul public va absorbi resursele de pe piaţă, lăsând mai nimic pentru cel privat, ceea ce va duce la întârzierea relansării creşterii economice, consideră şeful ING Bank, Mişu Negriţoiu.

„Sigur că cel mai mare risc pe care îl are România este să continue cheltuielile bugetare, care absorb toate resursele de pe piaţă, şi lasă mai nimic pentru sectorul privat, ceea ce va duce la întârzierea relansării creşterii economice. Ar fi un risc şi stimularea în continuare a importurilor şi consumului, aşa cum s-a făcut în perioada de creştere din ultimii trei – patru ani, şi prevăd, ca o contrapondere, stimularea exporturilor ca o măsură care să sprijine creşterea economiei româneşti”, a mai opinat Negriţoiu.

01
ian.
10

Taierea-imprejur dupa trup a Domnului ; Sf. Ier. Vasile cel Mare al Cezareii Capadociei (Anul Nou)

Cuvant la Taierea Imprejur a Domnului nostru Iisus Hristos

(1 ianuarie)

Implinindu-se opt zile de la Nastere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi taierea imprejur, pe de o parte ca sa implineasca legea, cum spune in Evanghelie: N-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc, pentru ca El se supunea legii, ca pe cei vinovati si robiti de dansa sa-i faca liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Sau, Care S-a nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere; iar pe de alta ca sa se arate ca a luat trup adevarat si sa astupe gurile eretice, care ziceau ca Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nalucire S-ar fi nascut.

Drept aceea, S-a taiat imprejur, ca sa fie aratat omenirii; pentru ca de nu S-ar fi imbracat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu putinta sa se taie imprejur nalucirea, iar nu trupul, fiindca graieste Sfantul Efrem Sirul: „Daca n-a fost trup, pe cine a taiat Iosif imprejur? Cel ce a fost cu trup adevarat S-a si taiat imprejur ca un om, si cu sangele Sau S-a rosit Pruncul, ca un fiu omenesc si, durandu-L, plangea, precum se cadea firii omenesti”.

Pentru aceea S-a taiat imprejur la trup, ca sa ne aduca noua duhovniceasca taiere imprejur; pentru ca, sfarsindu-se legea cea veche, care era dupa trup, a inceput cea noua, duhovniceasca. Precum omul cel vechi, trupesc, taia imprejur pe omul cel simtit, asa si cel duhovnicesc este dator a-si taia imprejur patimile cele sufletesti: iutimea, mania, zavistia, mandria, necuratia si alte pacate. Iar a opta zi S-a taiat imprejur, scriidu-ne noua cu sangele Sau viata cea viitoare, care de invatatori se socoteste a fi a opta zi. Astfel, Stefan, facatorul canonului din aceasta zi, in cantarea a patra, zice: „Inchipuieste viata cea neincetata a veacului al optulea ce va sa fie, in care Stapanul S-a taiat imprejur”. Sfantul Grigorie de Nissa graieste asa: „Cea de a opta zi s-a asezat prin lege, ca veacul al optulea, ce va sa fie prin optime, sa mi-l insemneze mie”.

Se cuvine a sti si aceasta: ca taierea imprejur in Asezamantul cel vechi era randuita in chipul Botezului si al curatirii pacatului stramosesc, macar ca acela nu se curata cu totul prin taierea imprejur, pana la sangele lui Hristos cel de voie varsat pentru noi, pentru ca taierea imprejur era numai inchipuire a inainte curatirii celei adevarate, iar nu adevarata curatire, pe care a savarsit-o Domnul nostru, scotand pacatul din mijlocul lumii si pironindu-l pe Cruce. Iar in loc de taierea imprejur din legea cea veche, a legiuit Botezul darului celui nou, care este din apa si duh. Taierea imprejur a fost atunci ca o pedeapsa pentru pacatul cel intai facut si spre semnul acesta, cum ca pruncul ce se taie imprejur este zamislit intru faradelegi, dupa cuvantul lui David: …in pacate m-a nascut maica mea; pentru care rana ramane pe trupul pruncului.

Dar Domnul nostru era fara de pacat, desi in toate S-a asemanat noua, in afara de pacat; precum sarpele de arama facut de Moise in pustie era sarpe numai cu asemanarea, dar fara veninul sarpelui, asa si Hristos era om adevarat, dar nepartas pacatului omenesc si S-a nascut din Maica fara de prihana si fara de barbat, mai presus de fire.

Nu se cadea Lui sa rabde acea rana a pacatului, adica a taierii imprejur, dupa lege, ca unul Care era fara de pacat si datator de lege, dar de vreme ce a venit sa ia asupra Sa pacatele a toata lumea, dupa cum graieste Apostolul: Nestiind de pacat, pentru noi s-a facut pacat; deci ca si cum ar fi fost pacatos, a suferit taierea imprejur, fiind fara de pacat. Apoi mai mare smerenie a aratat Stapanul nostru in taierea imprejur decat in nasterea Sa.

Pentru ca prin nastere a luat asupra Sa numai chipul omenesc, dupa cum graieste Apostolul: Intru asemanarea omeneasca facandu-Se si cu chipul S-a aflat ca omul, iar prin taierea imprejur a luat asupra Sa chipul pacatosului, suferind ca si un pacatos rana cea randuita pentru pacat. Pentru ceea ce nu era vinovat a patimit ca un vinovat, cum graieste David: Cele ce n-am jefuit, atunci am platit; de care pacat nu sant partas, pentru acela am suferit durerea taierii imprejur.

Deci, a voit ca sa primeasca taiere imprejur, incepand inainte de a patimi pentru noi, si gustand acel pahar, pe care voia sa-l bea pana in sfarsit, graind pe Cruce: Savarsitu-s-a. Varsa picaturi de sange dintr-o parte a trupului, pana ce din tot trupul va curge sangele piraie; in pruncie incepe a rabda si la patimire se deprindea; ca, atunci cand va fi barbat desavarsit cu varsta, sa rabde cu inlesnire patimile cele mai cumplite: pentru ca din tinerete se cuvine omului a se deprinde la nevointele cele barbatesti. Viata omeneasca este plina de osteneli, fiind ca o zi, avand nasterea dimineata, iar seara sfarsitul; ca de dimineata, adica din scutece, Omul – Dumnezeu Hristos iese la lucrul Sau prin osteneli, fiind in osteneli din tinerete si spre lucrarea Sa pana in seara aceea cand soarele s-a intunecat si s-a facut intuneric pe tot pamantul pana la al noualea ceas; caci graieste catre iudei: Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu lucrez.

Dar ce lucreaza Domnul nostru? Mantuirea noastra; caci mantuire a lucrat in mijlocul pamantului. Iar ca s-o lucreze desavarsit, se apuca de dimineata, adica din tinerete de lucru, incepand a rabda durere trupeasca si cu inima suferind pentru noi ca pentru fiii Sai, pana ce se va inchipui intru noi Hristos. De dimineata, cu sangele Sau incepe a semana, ca spre seara sa adune rodul cel frumos al rascumpararii noastre.

Apoi s-a pus numele fericitului prunc „Iisus”, nume care s-a dat din cer de Arhanghelul Gavriil in vremea cand a binevestit Preacuratei Fecioare zamislirea Lui si mai inainte pana a nu se zamisli in pantece, adica mai inainte pana a nu se invoi Preasfanta Fecioara cu cuvintele binevestitorului, sau mai inainte pana a nu zice: Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau. Pentru ca la acele cuvinte ale ei, indata Cuvantul lui Dumnezeu trup s-a facut, salasluindu-Se in preacuratul si preasfantul Ei pantece.

Deci, acest preasfant nume, Iisus, care s-a spus de inger mai inainte de zamislire, I s-a dat la taierea imprejur Domnului Hristos, ca o incredintare despre mantuirea noastra; pentru ca „Iisus” inseamna „Mantuitor”, precum mai inainte a talmacit acelasi inger lui Iosif, in vis, aratandu-se si zicandu-i: Vei da numele Lui „Iisus”, pentru ca Acela va mantui pe poporul Sau din pacate. Inca si Sfantul Apostol Petru, marturisand despre numele lui Iisus, zicea: Nu este intru nimeni altul mantuire, pentru ca nu este nici un alt nume sub cer, dat intre oameni, intru care se cade a ne mantui.

Acest mantuitor nume, Iisus, mai inainte de toti vecii era pregatit in sfatul Sfintei Treimi, si pana acum pazit spre a noastra mantuire; iar acum ca un margaritar de mult pret s-a adus spre rascumpararea neamului omenesc din vistieriile cele ceresti si s-a dat prin Iosif, intru adeverirea tuturor; apoi cele nestiute si cele tainuite ale intelepciunii lui Dumnezeu, intru numele acesta s-au aratat. Acest nume ca un soare a stralucit lumii, dupa cum graieste proorocul: Va rasari voua, celor ce va temeti de numele Meu, soarele dreptatii.

Ca un mir bine mirositor a umplut lumea de buna mireasma. Ca un mir este varsat numele Sau, nu tinut in vas, ci varsat; caci pana cand mirul este in vas, pana atunci mireasma lui este inauntru; iar cand se varsa, indata buna lui mireasma umple vazduhul. Puterea numelui lui Iisus era tainuita in sfatul cel mai inainte de veci, acoperindu-se ca intr-un vas; iar dupa ce din cer s-a varsat pe pamant acest nume, indata ca niste mir plin de aromate, prin buna mirosire a darului, de la varsarea pruncescului sange la taierea imprejur, a umplut lumea. Si toata lumea acum marturiseste ca Domnul Iisus Hristos este intru slava lui Dumnezeu Tatal.

Aratata s-a facut puterea numelui lui Iisus, caci acest minunat nume a mirat pe ingeri, a bucurat pe oameni si a infricosat pe diavoli, pentru ca si diavolii cred in El si se cutremura. Apoi de numele acesta tremura iadul, tremura cele dedesubt, se scutura puterea intunericului, cad cei ciopliti, se goneste intunericul idolestii indraciri; iar lumina dreptei credinte rasare si lumineaza pe tot omul ce vine in lume.

La acest nume preamare al lui Iisus tot genunchiul se pleaca, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Acest nume al lui Iisus este arma tare asupra potrivnicilor, precum zice Sfantul Ioan Scararul: „Totdeauna cu numele lui Iisus sa bati pe cei potrivnici, pentru ca arma mai tare decat aceasta nu vei afla nici in cer, nici pe pamant”. Acest nume preascump, Iisus, o! cat de dulce este inimilor celor ce iubesc pe Iisus Hristos! O! cat este de dorit celui ce-L are pe El! Caci Iisus este iubire si dulceata. Acest preasfant nume Iisus, o! cat este de iubit robului si legatului pentru Iisus, celui robit pentru dragostea Lui!

In minte sa fie Iisus, pe limba Iisus; Iisus se crede cu inima intru dreptate, Iisus se marturiseste cu gura spre mantuire. Ori umbland, ori sezand, ori ceva lucrand, Iisus sa fie pururea inaintea ochilor. N-am crezut – zice Apostolul -, a sti ceva intre voi, fara numai pe Iisus; caci Iisus, celui ce se plange catre Dansul, ii este luminare a mintii, frumusete a sufletului, sanatate a trupului, veselie a inimii, ajutor intru necazuri, bucurie intru mahnire, iar iubitorului Sau, plata si rasplatire.

S-a scris candva numele cel nespus al lui Dumnezeu – dupa cum povesteste Ieronim – pe o tablita de aur, ce se purta pe capul arhiereului celui mare. Se scrie acum dumnezeiescul nume al lui Iisus cu sangele cel varsat la a Lui taiere imprejur, si se scrie nu in aur, materialnic, ci duhovnicesc, adica in inimile si in gurile robilor lui Iisus, precum s-a scris intru a Apostolului Pavel, despre care s-a zis: Vas ales Imi este acesta, ca sa poarte numele Meu. Apoi ca o preadulce bautura, preadulcele Iisus doreste sa fie purtat numele Sau in vas; caci cu adevarat dulce este celor ce-l gusta cu dragoste, despre care se graieste in psalmi: Gustati si vedeti ca bun este Domnul. Pe acela gustandu-l proorocul, striga: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea.

Pe Acesta gustandu-l Apostolul Petru, zice: Iata, noi am lasat toate si in urma Ta am mers, caci catre cine altul sa mergem? Tu ai cuvintele vietii vesnice. Prin aceasta dulceata li s-au indulcit sfintilor patimitori chinurile cele amare, incat si de cea mai amara moarte nu s-au temut, ci strigau, zicand: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Necazul, primejdia sau sabia? Nici moartea, nici viata, fiindca dragostea este mai tare ca moartea.

Deci in care vas doreste sa se poarte cu adevarat acea dulceata a numelui lui Iisus? In cel de aur, ca aurul lamurit in ulceaua primejdiilor si a necazurilor, care ca si cu niste pietre scumpe se impodobeste cu ranile cele suferite pentru Iisus, strigand: Eu ranile Domnului Iisus pe corpul meu le port. Un vas ca acesta trebuie acelei dulceti.

In unul ca acesta numele lui Iisus doreste sa fie purtat. Nu in zadar Iisus, la luarea numelui Sau, varsa sange in taierea imprejur, voind aceasta, ca vasul, ce va purta numele Sau, sa se roseasca cu sange. Ca dupa ce Domnul a castigat vas ales numelui Sau pe Apostolul Pavel, indata a adaugat, zicand: Eu ii voi spune, cate i se cade lui sa patimeasca pentru numele Meu. Cauta la vasul Meu, cel sangerat si ranit. Asa se scrie numele lui Iisus, cu roseala sangelui, cu durerile si chinurile celor ce pana la sange sufera, nevoindu-se impotriva pacatului.

Deci, te sarutam, cu dragoste, o, preadulce nume al lui Iisus, ne inchinam cu osardie preasfantului Tau nume, o! preadulce si intru tot indurate Iisuse, laudam numele Tau cel preamare, Mantuitorule Iisuse, umilindu-ne fata de sangele cel varsat in taierea imprejur! Pruncule cel fara de rautate si Doamne cel desavarsit! Si ne rugam bunatatii Tale celei mari, pentru preasfant numele Tau, pentru preascump sangele Tau ce s-a varsat, si pentru Maica Ta cea fara de prihana, care fara stricaciune Te-a nascut, sa reversi asupra noastra mila Ta cea bogata, sa indulcesti inimile noastre prin Tine insuti Iisuse, sa aperi si sa ne ingradesti de pretutindeni cu numele Tau!

Insemneaza-ne si ne pecetluieste pe noi robii Tai cu acest nume, Iisuse, ca si in veacul ce are sa fie, ai Tai sa fim si cu ingerii sa slavim preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, Iisuse, si sa-l cantam in veci. Amin.

Viata celui intre Sfinti Parintelui nostru Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

(1 ianuarie)

Cel intre ierarhi preaales, intre dascali preaintelept si intre toti sfintii preamult placut lui Dumnezeu, Sfantul parintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este in Capadocia, si s-a nascut din parinti binecredinciosi si de Dumnezeu cinstitori. Tatal sau se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a nascut patru fii de parte barbateasca: pe Petru si pe Sfantul Vasile, pentru care ne sta inainte cuvantul, pe Grigorie si pe Navcratie, si o fiica, al carei nume era Macrina.

Pentru acestia, cu adevarat s-a implinit cuvantul lui David, care zice: Neamul dreptilor se va binecuvanta. Si nu numai sfantul acesta a fost imbunatatit si mare luminator al lumii, ci si ceilalti trei frati ai lui s-au facut minunati si purtatori de semne. Caci Petru, fratele lui cel mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic si facator de minuni. S-a sfintit si sora lor Macrina, dupa cum arata sinaxarul la 19 ale lunii iulie. Insa pe toti fratii i-a covarsit Sfantul Vasile intru fapta buna si intru invatatura; caci la invataturile cele dintai chiar pe tatal sau l-a avut dascal si povatuitor, pe care de obste il avea Pontul ca dascal al invataturilor si al faptelor bune, in acea vreme.

Deci, dansul a adus in lume o astfel de plasmuire buna si curata, pe care dumnezeiescul David o numeste plasmuire de ziua, iar nu de noapte. De la acesta dar, a primit nu numai toata invatatura, ce se numeste enciclica, adica inconjuratoare, dar si toata buna credinta; si, in scurt sa zic, prin invataturile varstei celei dintai s-a facut incepator al desavarsirii care avea sa fie mai pe urma.

Dupa ce din destul a fost deprins de tatal sau in astfel de invataturi, incat dorea ca de nimic din cele bune sa nu se lipseasca, si, pornit fiind prin iubirea de osteneala a albinei, care din tot felul de flori isi aduna cele trebuincioase, ca sa nu ramana mai prejos, s-a dus la cetatea Cezareei Capadociei, ca sa se deprinda si cu invataturile ce se dadeau acolo. Zic despre Cezareea cea preavestita, care a fost leagan de invataturi si al Sfantului Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu; unde primind toate invataturile, se asemana cu unii din dascali, iar pe altii ii covarsea in tot felul de invatatura, incat in putina vreme s-a facut slavit si vestit tuturor celor mai mari ai cetatii si la tot poporul, fiind mai mare in invatatura decat in varsta si avand statornicia cea mai mare; apoi s-a aratat a fi retor intre retori, chiar mai inainte de a se sui pe scaunele sofistilor, filosof intre filosofi, mai inainte de a invata dogmele si randuielile ce se afla in filosofie; in sfarsit, lucrul cel mai mare a fost ca toti il aveau ca pe un preot al crestinilor, mai inainte de preotie; si atat de slavit se facuse el prin invatatura si prin fapta buna, incat era cinstit, cucernic si vrednic inaintea tuturor.

Dupa ce a ajuns in acest fel, s-a dus la Bizant, care era cetatea cea mai mare din tot Rasaritul, pentru ca era impodobita cu cei mai desavarsiti dintre retori si filosofi, de la care a adunat, prin ascutimea mintii sale, cele mai inalte dintre invataturi si cu ele si-a impodobit sufletul sau. De acolo, fiind nesatios de invatatura si de temelia cuvintelor bune, a fost trimis de Dumnezeu la Atena, unde a aflat pe Sfantul Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu, sarguindu-se la invataturi, precum si pe Iulian Apostatul, care mai pe urma a fost imparat (361-363), vrajmas si chinuitor al crestinilor, pe Libaniu, sofistul, si pe multi altii.

Deci, acolo, afland Sfantul Vasile pe Sfantul Grigorie, apoi intrecandu-se unul pe altul in fapta buna si in ravna cea dumnezeiasca, atat de mult s-au iubit, incat nu puteau sa se desparta nicidecum, si sedeau amandoi intr-o casa, amandoi mancau si amandoi aveau o voie.

Pe scurt, se afla un suflet in acele doua trupuri si unul de la altul primea mare folos, nu numai intru fapta buna, ci si intru invataturi. Caci ca doi lucratori de pamant, sarguitori si iscusiti, cu aceeasi sarguinta lucrand tarina filosofiei si semanand cu multa osteneala samanta invataturilor, au secerat rodul sarguintei lor, prin care au intrecut pe cei de o varsta cu dansii, si atat de mult se infranau, incat mancau numai ca sa traiasca, paine si apa, multumind Domnului, ca Proorocul Ilie si ca Ioan Inainte-mergatorul, care se hranea cu muguri de copaci; iar pe celelalte, care momesc pantecele si-i aduc dulceata, le defaimau, si cu totul se departau de ele.

Cu acest fel de intelepciune, pe care au pazit-o pana la sfarsitul vietii lor, atat de curati s-au tinut, incat au intrecut pe vestitul Xenocrat, caruia, desi dormea cu o femeie desfranata, nu-i venea nicidecum in minte ca era o femeie aproape de dansul; apoi au fugit de lacomie si de imputinare si numai masura cea dreapta o pazeau. Iar necastigarea atat de mult au iubit-o, incat au covarsit pe Antistene, pe Pitagora si pe Cratis, incat pe cele cinstite si laudate ale acelora le socoteau ca pe niste jucarii de copil; caci foarte mult au defaimat castigarea de bani si de alte lucruri desarte.

Trufia si inaltarea cu totul le-au urat, iar mandria au pierdut-o prin cuviosie. Cat despre intelepciunea pe care o aveau, nu este de trebuinta sa mai scriem, caci toata viata lor era o cugetare si dorire necontenita, ziua si noaptea, ca sa castige filosofia cea cereasca si adevarata, mai mult decat pe cea pamanteasca. Insa se sarguiau a o castiga si pe aceasta, ca sa ajute Bisericii noastre, sa dezradacineze neghina din grau, sa curete si sa lamureasca dogmele sfintei credinte, si sa apere pe credinciosi de navalirile ereticilor.

Se sarguiau mai mult ca sa intreaca pe filosofii cei vechi, si s-a si facut astfel prin multa lor osteneala si prin dumnezeiescul ajutor, dupa cum se arata din scrierile lor. Intru mestesugul gramaticii erau neintrecuti, ca si in masurile stiintei, poeziei, in multimea istoriilor si frumoasa graire de cele politice. Iar buna randuiala a retoricii si frumusetea vorbirii au ales-o mai mult, si minciuna au lepadat-o. Filosofia cea adevarata din dogme atat de mult au deprins-o, incat i-au intrecut pe toti. Tot astfel si in celelalte stiinte s-au deprins, incat au intrecut pe toti din destul, in aritmetica, in geometrie, in muzica si in astronomie; incat s-au facut dascali si filosofi desavarsiti.

O infranare ca aceasta si intreaga lor intelepciune vazand-o dascalul Sfantului Vasile, anume Eubul, om preaintelept si mai bun decat toti filosofii cei din Atena, se minuna; iar Vasile vrand sa-l vaneze si sa-l aduca la cunostinta de Dumnezeu, apoi un dar nepretuit ca acesta sa-i daruiasca, pentru osteneala lui, l-a aflat odata inaintea cetatii, vorbind cu ceilalti filosofi si intrebandu-se despre filosofie, caci astfel de obicei aveau intre ei, ca ori sa graiasca, ori sa auda ceva nou. Intrebandu-se Eubul cu filosofii, pentru un cuvant, a venit Vasile si indata a dezlegat acel sofism si l-a deslusit. Apoi ziceau ceilalti: „Cine este cel care a deslusit cuvantul filosofului?”. Raspuns-a Eubul, zicand: „Ori Dumnezeu, ori Vasile”.

Vazand Eubul pe Vasile, a lasat pe prietenii si pe ucenicii sai, iar el a sezut cu Vasile, si au petrecut trei zile in vorba, intrebandu-se de filosofie. Drept aceea, a intrebat Eubul pe Vasile: „Care este firea filosofiei?” Iar el a raspuns: „Firea filosofiei este pomenirea mortii”. Dupa aceasta a grait si despre lume, zicand: „Desi sant dulci cuvintele cele lumesti, amara este lumea pentru cel ce se tine de ea cu iubire si patima; caci alta este slava cea trupeasca si alta a firii celei fara de trup. Nu este cu putinta ca cineva sa se indulceasca de amandoua, pentru ca nimeni nu poate sa slujeasca la doi stapani. Insa, pe cat ne arata puterea bunatatii, sa impartim la cei flamanzi painea intelegerii; si pe cei ce s-au lipsit, pentru rautatea lor, de acoperamantul faptei bune, pe aceia sa-i aducem sub acoperamantul lucrurilor celor bune; caci pe care-l vedem gol, il imbracam si nu defaimam trupul nostru.

Sant la noi, o! Eubule, nu chipuri, nici ghicituri, ci singur adevarul povatuindu-ne spre mantuire; pentru ca vom invia toti, unii spre viata vesnica, iar altii spre munca si rusinarea vesnica, si vom sta toti inaintea judecatii lui Hristos, precum ne invata marii glasuitori Prooroci: Isaia, Ieremia, Daniil, David si dumnezeiescul Apostol Pavel; dupa acestia, chiar datatorul pocaintei si rasplatitorul nostru, Domnul, Care a cautat oaia cea pierduta, iar pe fiul cel risipitor, care cu pocainta s-a intors, cuprinzandu-l cu dragoste, l-a sarutat, cu haina luminata si cu inel l-a impodobit si l-a ospatat. Acela da asemenea rasplatire celor ce vin in ceasul al unsprezecelea, ca si celor ce au purtat greutatea si zaduful zilei. Acela, pocaindu-ne si nascandu-ne din apa si din Duh, ne da cele ce ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-a suit, precum si pe toate care le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc”.

Vasile graind acestea, Eubul a strigat: „O! Vasile, aratatorule de cele ceresti, prin tine cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul a toate, astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie, Amin! Acesta este semnul credintei mele in Dumnezeu: toata averea ce o am, in mainile tale o dau si cealalta vreme a vietii mele cu tine o voi petrece, caci doresc nasterea din apa si din Duh”.

Vasile i-a zis: „Bine este cuvantat Dumnezeul nostru, de acum si pana-n veac, Cel ce a luminat mintea ta cu lumina adevarului, Eubule, si din ratacirea cea mare te-a adus la cunostinta milostivirii Sale. Iar de vei voi, precum zici, ca sa petreci cu mine, iti voi spune in ce chip sa ne ingrijim de mantuirea noastra si sa ne izbavim din cursele vietii celei de aici; sa vindem toate averile si sa le impartim saracilor. Dupa aceea sa mergem in sfanta cetate, ca sa vedem minunile ce sant acolo si vom castiga indraznire catre Dumnezeu”.

Astfel, toate bine impartindu-le celor ce aveau trebuinta, si cumparandu-si hainele cele albe pentru Sfantul Botez, s-au dus la Ierusalim si ii intorceau in cale pe multi la adevarata credinta. Mergand in Antiohia, au intrat la o gazda, iar fiul gazdei, Filoxen, sedea inaintea usii, fiind suparat; acela era ucenic al lui Libaniu sofistul, de la care luand niste stihuri de ale lui Homer, ca sa le prefaca in vorba retoriceasca, nu putea, si in nepricepere fiind, se necajea foarte. Pe acesta, vazandu-l Vasile necajit, l-a intrebat: „Pentru ce esti necajit, tinere?” Iar Filoxen a zis: „Oare daca-ti voi arata pricina mahnirii mele, ce folos imi va fi de la tine, intru aceasta?”. Iar Vasile, fagaduindu-i ca nu in zadar ii va fi aceea ce va arata lui, tanarul i-a spus despre sofist si despre stihurile acelea si ca aceea este pricina intristarii lui, de vreme ce nu se pricepe ca sa alcatuiasca stihurile. Vasile, luand stihurile, a inceput a i le talcui, alcatuindu-le in vorba simpla, in trei feluri. Atunci tanarul, mirandu-se si inveselindu-se, l-a rugat sa-i scrie talmacirea. Drept aceea, Vasile a scris talcuirea acelor stihuri ale lui Homer in trei feluri, pe care luandu-le tanarul, cu bucurie a mers dimineata la Libaniu, dascalul sau, ducandu-i acea alcatuire a stihurilor; iar el citind-o, s-a mirat si a zis: „Va jur pe dumnezeiasca randuiala, ca nu se afla cineva din inteleptii de acum care sa-ti spuna o asemenea talcuire. Deci cine ti-a scris aceasta, Filoxene?”

Iar tanarul i-a spus: „Este un strain in casa mea, care, fara osteneala, degraba a talcuit aceasta”. Libaniu indata a alergat cu sarguinta la gazda, ca sa vada pe strainul acela. Vazand pe Vasile si pe Eubul, s-a mirat de venirea lor neasteptata si s-a bucurat de dansii. Deci, i-a rugat sa vina si sa gazduiasca in casa lui; iar ei venind, Libaniu le-a pus inainte masa cu multe feluri de bucate.

Dupa obiceiul lor insa gustand putina paine si apa cu masura, au multumit lui Dumnezeu datatorul de toate bunatatile. Apoi a inceput Libaniu a le pune intrebari sofiste, iar ei impotriva ii aduceau cuvantul credintei; Libaniu, cunoscand puterea cuvintelor, zicea ca n-a venit inca vremea de a se boteza, iar daca randuiala lui Dumnezeu va porunci, apoi cine poate sa se impotriveasca? „Mult ma vei sluji, o! Vasile, daca unele ca acestea vei binevoi a le grai, spre folosul ucenicilor care sant la mine”.

Degraba ucenicii lui Libaniu fiind adunati, a inceput Vasile a-i invata: „Sa aveti curatie sufleteasca, nepatimire trupeasca, purtare blanda, grai cumpanit, cuvant cu buna randuiala, hrana si bautura masurata, inaintea celor mai mari tacere, inaintea celor mai intelepti luare-aminte, la cei mai batrani supunere, sa aveti spre cei asemenea cu voi si spre cei mai mici dragoste nefatarnica, de cei rai, patimasi si iubitori de trup sa va departati si putin sa graiti, dar mai mult sa intelegeti, sa nu fiti fara de socoteala in cuvant, sa nu prisositi cu vorba, sa nu fiti indrazneti la ris, cu sfiala sa va impodobiti si cu femeile cele necurate sa nu vorbiti, sa aveti in jos cautarea, iar sufletul sus, sa fugiti de cuvintele cele impotriva; dregatorie dascaleasca sa nu doriti, cinstea acestei lumi intru nimic s-o socotiti.

Iar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plata s-o astepte si vesnica rasplatire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acestea zicandu-le Vasile catre ucenicii lui Libaniu si ei ascultand nu fara de mirare, iarasi a plecat cu Eubul in cale.

Dupa ce au sosit in Ierusalim, toate Sfintele Locuri cu credinta si cu dragoste inconjurandu-le si intr-insele inchinandu-se lui Dumnezeu, Care este peste tot, ei s-au aratat episcopului acelei cetati, cu numele Maxim, si l-au rugat ca sa-i boteze in Iordan. Episcopul, vazandu-i plini de credinta, a facut dupa credinta lor si luand clerul sau a mers cu Vasile si cu Eubul la Iordan, iar cand era pe mal, Vasile a cazut la pamant si, cu lacrimi si glas, s-a rugat la Dumnezeu ca sa-i arate vreun semn al credintei lui.

Deci, tremurand, s-a sculat si s-a dezbracat de hainele sale, odata cu care si pe omul cel vechi l-a lepadat si, intrand in apa, se ruga. Cand s-a apropiat arhiereul sa-l boteze, iata s-a pogorat un fulger de foc spre ei, si iesind un porumbel din fulgerul acela, s-a pogorat in Iordan, si, tulburand apa, a zburat la cer; iar cei ce stateau pe mal, vazand aceea, s-au cutremurat si au preamarit pe Dumnezeu.

Vasile, fiind botezat, a iesit din apa, si mirandu-se episcopul de dragostea ce avea catre Dumnezeu, l-a imbracat in haina Invierii lui Hristos, rugandu-se. Apoi a botezat si pe Eubul, i-a uns pe ei cu mir si i-a impartasit cu dumnezeiestile Taine. Intorcandu-se in sfanta cetate, au petrecut intr-insa un an; dupa aceasta s-au dus in Antiohia, unde Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon si acolo a talcuit Pildele lui Solomon.

Nu dupa multa vreme, s-a dus cu Eubul in patria sa, Capadocia, apropiindu-se de cetatea Cezareei. Apoi s-a descoperit intr-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lor si ca Vasile o sa fie in vremea sa arhiepiscop al acelei cetati. Deci, dimineata, chemand arhiepiscopul pe arhidiaconul sau si pe unii din clericii cei cinstiti, i-a trimis la portile cetatii dinspre rasarit, poruncindu-le ca pe cei doi straini ce-i vor intampina, sa-i aduca la dansul cu cinste. Iar ei ducandu-se si intampinand pe Vasile si Eubul, pe cand intrau in cetate, i-au adus la arhiepiscop.

El, vazandu-i pe dansii, s-a mirat, ca pe unii ca acestia ii vazuse in vedenie, si a preamarit pe Dumnezeu. Apoi i-a intrebat arhiepiscopul de unde vin si cum se numesc. Instiintandu-se despre numele lor, a poruncit sa-i aduca la masa si sa-i ospateze. Dupa aceea, chemand clerul sau si barbati alesi din cetate, le-a spus toate cele ce i s-au vestit lui despre Vasile in vedenie, de la Dumnezeu. Atunci clerul cu un glas a zis: „De vreme ce pentru cinstita ta viata ti-a aratat Dumnezeu pe mostenitorul scaunului tau, se cade sa faci cu dansul precum iti este placerea; caci cu adevarat vrednic este omul pe care judecatile lui Dumnezeu il descopera”.

Apoi a chemat arhiepiscopul pe Vasile si pe Eubul si a inceput a vorbi cu ei din Scripturi, vrand ca sa afle priceperea lor; si auzindu-i, s-a mirat de noianul intelepciunii ce se afla intr-insii, apoi tinandu-i la sine, ii cinstea dupa vrednicie. Vasile, petrecand in Cezareea, avea acelasi fel de viata precum a vazut mai inainte la multi cuviosi, pe cand a inconjurat Egiptul, Palestina, Siria si Mesopotamia, cautand pe Eustatie filosoful si cercetand intr-acele parti pe parintii cei nevoitori; deci, le urma bine cu chipul si cu viata monahiceasca.

Dupa aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost dupa Leontie, si era povatuitorul monahilor. Murind Ermoghen arhiepiscopul, era cerut in scaun Sfantul Vasile, ca un vrednic si de Dumnezeu mai inainte insemnat; dar, fugind de cinste, s-a ascuns, si a fost ridicat la arhiepiscopie Eusebiu, barbat bun la obiceiuri cu adevarat, dar putin invatat si intru intelepciunea cartii neiscusit; deci, acela stiind pe Vasile ca era de toti foarte cinstit si laudat ca un mai intelept filosof si cu viata sfanta, a inceput ca un om neputincios a fi biruit de zavistie si se arata rau-voitor lui Vasile.

Acest lucru intelegandu-l Sfantul Vasile, nevrand sa fie pricinuitor de zavistie, s-a dus in pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori si pe prietenul sau, pe Sfantul Grigorie de Nazianz; acolo, adunand cu dansul multime de monahi, a facut randuiala de viata monahala, fiind luminat de Duhul Sfant, si petrecea viata ingereasca pe pamant. Le ajuta lor la o viata ca aceea si fericita Emilia, maica lui Vasile, petrecand nu departe de ei, de cealalta parte de rau, in sat, si de hrana lor ingrijindu-se; apoi, ramanand vaduva, toata sarguinta o avea ca sa placa lui Dumnezeu.

Fiind vremea, Vasile si Grigorie au iesit din pustie, siliti de trebuintele Sfintei Biserici, care atunci era tulburata de eretici. Pentru ca pe Grigorie, tatal sau, l-a luat la sine spre ajutorul drept-credinciosilor in cetatea Nazianzului, fiind batran si neputand sa se lupte acum cu lupii; iar Vasile, impacandu-se cu Eusebiu, arhiepiscopul Cezareii, acesta, prin scrisoare, l-a rugat sa se intoarca la dansul si sa ajute Bisericii care lupta contra arienilor.

Vazand fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, si cinstind mai mult trebuinta cea de obste, decat viata pustniceasca, a lasat singuratatea si a venit in Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuvantul si cu scrisul, curatind credinta cea dreapta de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu si-a dat sfarsitul pe bratele lui Vasile, dandu-si sufletul sau lui Dumnezeu; iar dupa dansul, lucrand Sfantul Duh, marele Vasile, chiar nevrand a fi ridicat in scaun, a fost sfintit de multi episcopi, intre care era si batranul Grigorie, tatal lui Grigorie de Nazianz; caci acela, fiind neputincios si obosit de batranete, a poruncit sa-l duca in Cezareea, sa sileasca pe Vasile a veni la arhiepiscopie, ca nu cumva arienii sa ridice pe vreunul dintre ai lor in scaunul acela.

Deci, Vasile ocarmuia Biserica lui Hristos; iar pe Petru, fratele sau cel dupa trup, l-a sfintit prezbiter, ca sa-i ajute la ostenelile bisericesti, iar mai tirziu l-a pus episcop in cetatea Sevastiei. In acelasi timp si mama sa, fericita Emilia, dupa o viata de mai bine de 90 de ani, si-a dat sufletul Domnului. Ea a mai avut inca un fiu, pe Grigorie, episcopul Nissei, si pe Petru, pe care l-am pomenit, precum si o fiica, Macrina fecioara, intaia nascuta, si ceilalti fii, crescuti intru mari fapte bune.

Dupa un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu sa i se dea darul intelepciunii, asa incat, cu ale sale cuvinte curate, sa poata savarsi slujba cea fara de sange si sa vie spre el Duhul Sfant. Dupa sase zile, adica in ziua a saptea, pogorandu-se Duhul Sfant, a inceput a liturghisi si savarsi in toate zilele jertfa cea fara de sange. Dupa ce a trecut catava vreme, cu credinta si cu rugaciune a inceput a scrie cu propria sa mana tainele sfintei slujbe. Si in acea noapte i s-a aratat Domnul in vedenie, cu apostolii, facand inainte punere a painii si a paharului, la Sfantul Jertfelnic; apoi, sculand pe Vasile, i-a zis: „Dupa a ta cerere, sa se umple gura ta de lauda, ca adica, cu ale tale curate cuvinte, sa aduci slujba cea fara de sange”. Iar el s-a sculat tremurand, neputand sa priveasca cu ochii la aratarea Domnului cea luminoasa.

Dupa aceasta aratare luminoasa a mers in biserica si, apropiindu-se de Sfantul Altar, a inceput a grai si a scrie pe hartie, in limba greceasca, astfel: Sa se umple gura mea de lauda, ca sa cant slava Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit pe noi si ne-ai adus in viata aceasta, rostind apoi si celelalte rugaciuni ale Sfintei Biserici.

Iar dupa sfarsitul rugaciunilor a ridicat painea, rugandu-se cu dinadinsul si zicand: „Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfant lacasul Tau si de pe scaunul maririi imparatiei Tale, si vino ca sa ne sfintesti pe noi; Cel ce sezi sus, impreuna cu Tatal, si aici cu noi esti nevazut, invredniceste-ne, cu puternica mana Ta, ca sa ni se dea preacuratul Tau trup si cinstitul Tau sange noua, tuturor popoarelor”.

Arhiereul savarsindu-le pe acestea, Eubul, cu cei mai intai clerici, au vazut o lumina cereasca luminand altarul si pe arhiereu si niste barbati prealuminati in vesminte albe, inconjurand pe acel mare arhiereu. Vazand aceasta, s-au inspaimantat foarte mult si au varsat lacrimi, laudand pe Dumnezeu.

In vremea aceea, marele Vasile chemand un argintar, i-a poruncit ca din aur curat sa faca o pasare, in chipul porumbelului ce s-a aratat deasupra Iordanului, spre pazirea dumnezeiestilor Taine, si l-a asezat deasupra Sfintei Mese.

Alta data, sfantul, savarsind dumnezeiasca slujba, un evreu, prefacandu-se crestin, vrand sa iscodeasca despre Sfintele Taine, s-a lipit de cei credinciosi si a intrat in biserica; acolo a vazut pe Sfantul Vasile ca avea in mainile sale un prunc, pe care-l sfarama. Impartasindu-se credinciosii din mainile sfantului, a venit si evreul; si i-a dat arhiereul, ca si celorlalti crestini, o parte din Sfintele Daruri, pe care luand-o evreul in maini, a vazut ca era adevarata carne. Dupa aceea, apropiindu-se de pahar, a vazut ca era sange adevarat in el.

Deci a pastrat ramasitele Sfintei Impartasanii si, mergand acasa, le-a aratat femeii sale, si i-a spus despre tot ce a vazut cu ochii sai; apoi crezand cu adevarat ca infricosata si preainalta este taina crestineasca, a doua zi a mers la Fericitul Vasile, rugandu-l sa-i dea Sfantul Botez. Iar Vasile, dand multumire lui Dumnezeu, nu a intirziat a boteza pe evreu, impreuna cu toata casa lui.

Alta data, mergand undeva sfantul, o femeie saraca, fiind nedreptatita de eparhul cetatii, a cazut in cale la picioarele fericitului, rugandu-l ca sa scrie despre dansa la acel boier, ca unul care avea multa trecere catre dansul. Sfantul, luand o hartie, a scris catre boier astfel: „S-a apropiat de mine aceasta saraca femeie, care iti aduce scrisoarea mea, nadajduind ca ma iubesti si are trecere cuvantul meu la tine; deci m-a rugat ca sa-ti scriu, sa n-o mai superi. De este adevarata nadajduirea ei, arata cu lucrul, si fa mila cu femeia aceasta”.

Scriind sfantul hartia, a dat-o femeii celei sarace, iar ea luand-o, a dus-o si a dat-o boierului, care, citind-o, a scris inapoi sfantului: „Dupa scrisoarea ta, parinte sfinte, as fi voit sa fac mila acestei femei sarace, dar nu pot, de vreme ce se afla sub dajdie”. Iar sfantul iarasi a scris catre dansul: „Daca ai voit si n-ai putut, bine; iar de ai putut si n-ai voit, atunci te va aduce Dumnezeu in starea celor ce au trebuinta ca, atunci cand vei voi sa fii miluit, sa nu poti fi”. Acest lucru s-a si intamplat, pentru ca, nu dupa multa vreme, suparandu-se imparatul pe acest eparh, caci auzea ca face multe napastuiri, l-a aruncat in inchisoare, ca sa despagubeasca pe cei pe care ii napastuise. Eparhul a trimis din inchisoare rugaminte la Sfantul Vasile ca sa-l miluiasca si sa induplece pe imparat, prin mijlocirea sa.

Vasile grabindu-se, a rugat pe imparat pentru dansul si, dupa sase zile, a venit porunca pentru liberarea boierului de la inchisoare. Eparhul vazand milostivirea sfantului catre dansul, a alergat la el spre a-i multumi, iar femeii sarace i-a dat indoit din averile sale.

Alta data, era foamete atata de mare in eparhia sfantului, incat multi oameni au murit, din lipsa de hrana. Sfantul, vazand pe boieri ca tin graul in hambare si nu-l dau saracilor, se mahnea de invartosarea inimii acestora; caci o alta neomenie mai mare decat aceasta nu este, ca intr-o vreme ca aceea cei bogati sa nu voiasca a vinde graul, ci sa astepte ca, vanzandu-l mai scump, sa adune mai multi bani. Dar nu stiu ticalosii ca, cu cat asteapta vreme mai multa sa adune bani mai multi si sa stramtoreze pe cei saraci, cu atat isi inmultesc asupra lor mania lui Dumnezeu; caci ce altceva este mai rau decat sa pastreze graul si sa negustoreasca stramtorarea saracilor, sa se lipseasca si sa moara de foame? Cum sa-i numeasca cineva pe acestia crestini? Cum sa-i numeasca oameni pe ei care sant mai salbatici decat fiarele, ca fiarele iubesc pe cele asemenea lor, iar acestia nu se milostivesc spre cei de o semintie cu dansii. Unii ca acestia erau, in vremea aceea, boierii Cezareei.

Sfantul ii invata in fiecare zi despre milostenie, ii sfatuia, ii ruga, le scria, le aducea aminte de iubirea de straini a lui Avraam, de primirea de straini a lui Lot, de istoria lui Iosif cel preafrumos, cum a hranit pe egipteni, si mai ales cuvintele acestea: Surpa-voi hambarele mele si mai mari le voi zidi. Acestea facandu-le si zicandu-le sfantul, de-abia i-a induplecat sa-si deschida hambarele. Atunci, urmand lui Hristos, care a spalat picioarele ucenicilor, slujea singur la impartirea graului, singur fierbea seminte, singur le impartea saracilor hrana; si asa facand multe zile, a potolit primejdia foametei.

In acea vreme, imparatul Iulian (361-363), necuratul si paganul, vrand sa duca razboi asupra persilor, a venit in partile Cezareei Capadociei; iar Sfantul Vasile cunoscandu-l de la Atena, caci invatase acolo impreuna cu dansul, a luat poporul sau si l-a intampinat, cinstindu-l ca pe un imparat, si fiindca nu avea alt dar sa-i duca, i-a dus trei paini de orz, dintr-acelea care manca sfantul; caci asa ceruse imparatul, sa-i duca dintr-acelea din care mananca el. Deci, primind imparatul darul, a zis slujitorilor sa-i rasplateasca lui si sa-i dea iarba din livada.

Sfantul, vazand o necinste ca aceasta, a zis imparatului: „Noi, imparate, ti-am adus dintr-acelea care mancam, precum ai cerut, iar imparatia ta, precum se vede, ne-ai rasplatit darul, dandu-ne dintre acelea pe care le mananci insuti”. Auzind acestea imparatul, s-a maniat foarte si a zis sfantului: „Acum primeste darul acesta, si cand ma voi intoarce din Persia biruitor, voi arde cetatea ta de tot si pe nebunul popor cel amagit de tine il voi robi, caci necinsteste pe zeii carora ma inchin eu, si atunci vei lua si tu cuviincioasa rasplatire”. Astfel infricosindu-l paganul imparat, s-a dus in Persia.

Sfantul intorcandu-se in cetate si chemand toata multimea poporului, le-a spus ingrozirile imparatului, iar dupa aceea i-a sfatuit, zicand: „Sa nu va mahniti, fratii mei crestini, de banii vostri, ci numai de viata voastra sa va ingrijiti; duceti-va si aduceti banii vostri, sa-i adunam intr-un loc, si cand vom auzi ca se intoarce imparatul, sa-i punem gramezi in calea lui, caci vazandu-i, ca un iubitor de bani ce este, se va imblanzi si nu va face asupra noastra precum vorbeste”. Ducandu-se crestinii, au facut precum le-a poruncit sfantul, au adus avutii nenumarate, aur, argint si pietre scumpe.

Sfantul primindu-le, le-a pus in casa de vase, scriind deasupra numele fiecaruia, ca sa se pastreze pana cand vor auzi despre intoarcerea imparatului. Cand a inteles sfantul ca se intoarce imparatul, a adunat multimea crestinilor, impreuna cu femeile si cu copiii, si le-a poruncit sa posteasca trei zile; apoi i-a suit in muntele Cezareei, care acum se numeste Didim, adica geaman, caci are doua varfuri, in care era si o biserica a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Rugandu-se crestinii in biserica aceea, cu inima zdrobita, milostivului Dumnezeu si Preasfintei Maicii Lui, ca sa risipeasca sfatul paganului imparat, sfantul a vazut stand impreuna cu poporul la rugaciune multime de oaste cereasca imprejurul muntelui, si in mijlocul lor a vazut o femeie sezand pe un scaun cu multa slava, si a zis catre ingerii care stateau imprejur: „Chemati la mine pe Mercurie, ca sa se duca sa ucida pe Iulian, vrajmasul Fiului meu”. Deci, s-a aratat Sfantului Vasile Mucenicul Mercurie, imbracat cu armele lui, si luand voie de la femeia aceea, care era Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, s-a dus degraba.

Dupa ce sfantul a vazut aceasta vedenie, a luat indata pe unii din clerici si s-a pogorat in cetate; si era acolo o biserica a Sfantului Mercurie, in care se aflau moastele lui, cinstindu-se de crestini; caci Sfantul Mercurie a murit acolo in Cezareea, mai inainte cu 100 de ani, in vremea imparatiei lui Deciu (249-251) si Valerian (253-259).

Deci, in biserica aceasta intrand sfantul, se ruga inaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, langa care era si chipul Sfantului marelui Mucenic Mercurie, cu sulita ca un ostas. Vasile se ruga ca acel pagan imparat, pierzatorul crestinilor, sa nu se intoarca viu de la razboi. Si a vazut chipul Sfantului Mercurie, cel de langa Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, schimbandu-se, si s-a facut nevazut catava vreme; iar dupa putin, s-a aratat cu sulita sangerata; pentru ca in vremea aceea Iulian a fost insulitat la razboi de Sfantul Mucenic Mercurie, cel trimis de Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, spre pierzarea vrajmasului lui Dumnezeu. Atunci a cunoscut sfantul ca acea vedenie a fost adevarata; apoi indata s-a suit in munte si a zis crestinilor: „Bucurati-va si va veseliti astazi, fratilor, caci s-a auzit rugaciunea noastra si imparatul si-a luat cuviincioasa pedeapsa; pentru aceasta, multumind lui Dumnezeu, sa mergem in cetate, ca sa-si ia fiecare din voi banii sai”.

Crestinii auzind acestea, cu un cuget au strigat toti: „Daca am voit sa-i dam imparatului celui pagan, acum, oare, sa nu-i daruim Imparatului cerului si al pamantului, Cel ce ne-a daruit viata noastra?” Iar sfantul laudandu-le sarguinta lor, a poruncit sa-si ia fiecare a treia parte din cele ce a dat, iar cu cealalta avutie sa zideasca o casa de saraci si de straini, spital, casa de batrani si de sarmani.

Sfantul Vasile avea si acest dar: pe cand slujea si inalta Sfintele Daruri, cunostea ca vine darul Sfantului Duh, printr-un semn ca acesta: Porumbelul acela de aur, care era deasupra dumnezeiestii Mese, cea cu Sfintele Daruri, miscandu-se de dumnezeiasca putere, de trei ori se clatina.

Odata, slujind fericitul si inaltand Sfintele, nu s-a facut obisnuitul semn al porumbelului, care, prin cea de trei ori miscare, insemna pogorarea Duhului Sfant. Drept aceea, Vasile gandind la aceasta, a vazut un diacon din cei ce tineau ripidele facand semn spre o femeie ce sta inaintea altarului. Deci, a poruncit ca sa se departeze diaconul acela de la Sfanta Masa, si sapte zile i-a dat canon ca sa posteasca si sa se roage, si fara somn toata noaptea la rugaciune sa petreaca; iar din averile lui sa le dea la saraci.

Deci, dintr-acea vreme Sfantul Vasile a poruncit ca sa fie in biserica inaintea altarului perdele si ingradire pentru femei, ca sa nu indrazneasca vreuna a privi in altar in vremea dumnezeiestii slujbe; iar aceea care ar indrazni, sa fie gonita din biserica si de Sfanta Impartasire sa se desparta.

Intr-acea vreme tulbura Biserica lui Hristos Valens (364-378), imparatul cel orbit cu eresul arian, care pe multi episcopi drept- credinciosi izgonindu-i din scaunele lor, a ridicat pe arieni in locurile acelora; iar pe altii mici la suflet si fricosi i-a silit ca sa se invoiasca cu eresul lui. Deci, se mania si se tulbura vazand pe Sfantul Vasile pe scaunul sau, fiind fara temere si in credinta sa fiind nemiscat ca un stalp, si pe altii sprijinindu-i si sfatuindu-i sa se departeze de eresul arian ca de un lucru urat de Dumnezeu. Imparatul, strabatand stapanirea sa, si pe cei dreptcredinciosi pretutindeni chinuindu-i mult, a mers la Antiohia si in Cezareea Capadociei, ingrijindu-se cu dinadinsul sa aduca pe Vasile la unirea ariana. Deci a indemnat pe voievozii sai, pe boieri si pe sfetnici cu rugaminte, cu fagaduinte si cu ingroziri sa sfatuiasca pe Vasile spre a face voia lui.

De aceea, suparau foarte mult pe sfantul cei de un gand cu imparatul; dar inca si femeile cele de neam mare si care aveau cunostinta cu imparatul, trimiteau pe eunucii lor la sfantul, sfatuindu-l si indemnandu-l sa vina la unirea gandului imparatesc; dar nimic n-au sporit, pentru ca n-au gasit un om slab la inima, ci un om hotarat.

Dupa aceea, Modest, eparhul, cu mai multa indarjire s-a sculat asupra lui; deoarece chemandu-l la sine si neputand sa-l plece cu momeli la credinta imparateasca, il ingrozea cu manie. Iar sfantul, la ingrozirile lui, cu indrazneala a raspuns: „Averile mele voiesti sa le iei? Pe tine nu te vei imbogati, iar pe mine nu ma vei saraci. Dar, socotesc ca aceste haine vechi ale mele si aceste putine carti, in care este toata bogatia mea, nu-ti trebuiesc; de izgonire nu ma tem, pentru ca al meu este tot pamantul, sau mai bine sa zic, al lui Dumnezeu. De chinuri nu ma ingrijesc, care ma vor duce la doritul sfarsit, si cu acestea bine imi vei face, caci mai degraba ma vei trimite la Dumnezeul meu”.

Modest a zis: „Nimeni n-a vorbit cu mine cu asa indrazneala”. Iar sfantul i-a raspuns: „Caci nu ti s-a intamplat sa vorbesti cu vreun episcop. Noi intru celelalte aratam smerenie si blandete, insa cand cineva voieste sa ia de la noi pe Dumnezeu si dreptatea Lui, apoi nu ne ingrijim de nici unul”. La sfarsit Modest a zis: „Sa te gandesti pana dimineata, caci la pierzare te voi da”. Iar el a raspuns: „Eu dimineata acelasi voi fi; insa voiesc ca si tu sa fii neschimbat in cuvantul tau”. Niste cuvinte indraznete ca acestea, ale Sfantului Vasile, le-a spus Modest imparatului, iar el i-a poruncit sa nu-l supere mai mult.

Sosind praznicul Aratarii Domnului (Botezul), imparatul, ca si cum vrand sa placa putin lui Vasile, a intrat in biserica lui si, privind la buna podoaba si la randuiala bisericii, la cantarea si la rugaciunea credinciosilor luand aminte, se uimea; caci n-a vazut niciodata intr-ale sale biserici ariene o randuiala si buna podoaba ca aceea. Acolo, Sfantul Vasile, apropiindu-se de imparat, graia catre el cuvinte dumnezeiesti, iar nu omenesti, pe care le-a auzit si Grigorie de Nazianz – fiindca se intamplase atunci acolo, care a si scris despre aceea. De atunci imparatul a inceput a fi mai bun catre Vasile.

Insa, ducandu-se in Antiohia, iarasi s-a schimbat spre manie impotriva lui Vasile, fiind invatat de oamenii cei rai; la clevetirea acestora plecandu-se, a judecat sa izgoneasca pe Vasile. Cand voia sa iscaleasca hotararea, scaunul pe care sedea imparatul s-a miscat, iar condeiul cu care voia sa scrie i s-a stricat. A luat al doilea condei, dar si acela s-a stricat, la fel si al treilea, apoi mana i-a tremurat si frica a cazut peste dansul; iar el cunoscand puterea lui Dumnezeu, a rupt hartia.

Atunci vrajmasii dreptei credinte, arienii, staruiau la imparat ca sa-i faca rau lui Vasile. Deci s-a trimis de imparat un senator, Anastasie, ca sa aduca pe Vasile in Antiohia. Ajungand in cetatea Cezareea si spunand lui Vasile porunca imparatului, sfantul a raspuns: „Eu, fiule, mai inainte cu putine zile m-am instiintat ca imparatul, supunandu-se sfatului nepriceputilor oameni, trei condeie a sfaramat, vrand sa iscaleasca hotararea mea pentru surghiun si sa intunece adevarul. Dar condeiele cele nesimtitoare au oprit pornirea lui, preferand sa se strice, decat sa slujeasca la nedreapta lui judecata”.

Fiind adus in Antiohia, a stat inaintea judecatii eparhului, care l-a intrebat de ce nu se tine de credinta imparatului. Sfantul Vasile a raspuns: „Sa nu fie aceea ca, abatandu-ma de la dreapta credinta crestineasca, sa urmez necuratei invataturi ariene; caci credinta in Unul Dumnezeu am primit-o de la parinti, spre a o slavi”. Judecatorul il ingrozea cu moartea. Insa el a raspuns: „Sa-mi fie mie ca pentru adevar sa patimesc si din legaturile trupesti sa ma dezleg; pentru ca aceasta de multa vreme o doresc, dar voi sa nu va schimbati fagaduinta voastra”. Eparhul a vestit despre aceasta imparatului, spunandu-i ca barbatul acela este mai presus de ingrozire, caci este neschimbata credinta lui, nemiscata si neslabita inima lui. Iar imparatul, umplandu-se de manie, se gandea cum ar putea sa piarda pe Vasile.

Intr-acea vreme, Galatie, fiul imparatului, s-a imbolnavit de o durere mare si deznadajduindu-se, era aproape de moarte. Maica aceluia, venind la imparatul, se certa cu dansul, zicand: „Pentru ca ai nedreapta credinta in Dumnezeu si faci rau arhiereului lui Dumnezeu, pentru aceea moare fiul meu”.

Auzind acestea Valens, a chemat pe Vasile si i-a zis: „Daca sant placute lui Dumnezeu dogmele credintei tale, sa faci sanatos pe fiul meu cu rugaciunile tale”. Raspuns-a sfantul: „De te vei uni, imparate, cu credinta cea dreapta si vei darui pace Bisericilor, apoi fiul tau va fi viu”.

Imparatul, fagaduind sa implineasca aceasta, indata Sfantul Vasile, rugandu-se lui Dumnezeu pentru viata fiului imparatului, l-a facut sanatos. Apoi a liberat pe Vasile cu cinste la scaunul sau. Arienii auzind si vazand acestea, carteau in inimile lor pline de zavistie si de rautate si ziceau imparatului: „Si noi putem sa facem aceasta”. Dupa aceea au inselat pe imparatul, incat a ingaduit a se boteza fiul sau.

Dupa ce arienii l-au botezat, indata a murit in mainile lor. Aceasta vazand-o cu ochii sai, cel mai sus pomenit Anastasie, a spus-o imparatului Valentinian (364-375), adica fratelui lui Valens, care imparatea in Apus, imparatul Rasaritului. El, mirandu-se de o minune ca aceea, a preamarit pe Dumnezeu. Apoi Sfantului Vasile i-a trimis multa avere, prin mainile lui Anastasie, pe care Vasile luand-o, a zidit prin cetati spitale, in eparhia sa, si a miluit multime de saraci si de neputinciosi.

Sfantul Grigorie de Nazianz povesteste ca Sfantul Vasile a tamaduit si pe Modest eparhul, acel care era vrajmas sfantului, pe cand acela se imbolnavise foarte rau si cauta ajutor cu smerenie in boala sa, la sfintele lui rugaciuni. Apoi multa vreme trecand, a venit dupa Modest alt eparh in tara aceea, anume Eusebiu, rudenia imparatului.

Era in zilele acelea, in Cezareea, o vaduva tanara, bogata si foarte frumoasa, anume Vestiana, fiica lui Arax, care era senator al mai marelui sfat; pe acea vaduva, Eusebiu eparhul voia s-o dea cu sila in insotirea unui om cu boierie. Dar ea, fiind cu mintea intreaga si vrand sa pazeasca curatia vaduviei sale neprihanita, nu voia sa se marite dupa barbat. Cand a inteles ca vor s-o dea cu sila, a fugit la biserica si a alergat la Sfantul Vasile, arhiereul lui Dumnezeu.

El, primind-o spre aparare, nu voia s-o dea oamenilor care venisera dupa dansa. Apoi a trimis-o in taina in manastirea de fecioare, la sora sa, Cuvioasa Macrina. Drept aceea, eparhul, suparandu-se pe Sfantul Vasile, a trimis pe ostasii sai sa ia cu sila din biserica pe acea vaduva. Dar, negasind-o, a poruncit s-o caute in camera sfantului, unde ingerii petreceau; iar eparhul fiind necurat, credea ca Vasile o tine la dansul pentru pacat. Negasind-o nicaieri, a chemat pe Vasile la dansul si l-a certat foarte aspru, voind a-l pune la grele chinuri ca sa-i dea pe acea vaduva. Sfantul Vasile era gata la toate chinurile, zicand: „De vei porunci sa se striveasca cu fiare corpul meu, imi vei tamadui pantecele meu, caci ma vezi ca sant bolnav”.

In acel timp s-au instiintat cetatenii despre cele ce se faceau, si ridicandu-se cu totii, nu numai barbatii, ci si femeile, alergara cu arme si ciomege la curtea eparhului, voind a-l ucide pentru sfantul parinte, pastorul lor. Daca Sfantul Vasile n-ar fi potolit poporul, l-ar fi ucis pe eparh, care, vazand atata tulburare in popor, s-a temut foarte mult si a eliberat pe sfant, fara a-l supune la vreo pedeapsa.

Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, insusi vazator si urmas al minunilor lui la mostenirea scaunului sau, barbat imbunatatit si sfant, a spus un lucru nemincinos ca acesta: „Un boier drept- credincios, anume Proterie, cercetand Locurile Sfinte, a gandit sa dea pe fiica sa intr-una din manastiri, sa slujeasca lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la inceput uraste binele, a impins pe o sluga a lui Proterie spre dorirea fiicei stapanului sau. Vazand sluga ca acest lucru este greu, spre care nici nu indraznea, simtindu-se ne-vrednic, a mers la un vrajitor care locuia in acea cetate, caruia i-a spus toata dorinta sa, si i-a fagaduit sa-i dea mult aur daca va face cu farmecele sale sa ia de sotie pe fiica stapanului sau.

La inceput vrajitorul n-a voit, apoi mai pe urma a zis: „De vei voi, te voi trimite la stapanul meu, diavolul, si el iti va ajuta la aceasta, daca vei face si tu voia lui”; iar acel ticalos rob a zis: „Fagaduiesc ca voi face tot ce-mi va porunci”. Fermecatorul a zis: „Te vei lepada de Hristos al tau si vei da scrisoare pentru aceasta?”. Iar el a zis: „Gata sant, numai sa-mi castig dorinta mea”. Vrajitorul a raspuns: „De fagaduiesti asa, apoi si eu iti voi fi de ajutor”.

Luand o hartie, a scris diavolului astfel: „De vreme ce mi se cade a ma sargui, stapane al meu, ca sa ma lepad de crestineasca credinta si sa vin spre a ta stapanire, intru inmultirea partii tale, iata trimit la tine acum pe tanarul care va aduce scrisoarea mea, fiindca este aprins de dor catre o fecioara; si te rog sa-i dai ajutor sa-si castige dorinta sa, ca si eu intru aceasta sa ma preamaresc si cu mai mare sarguinta sa castig pe multi care iti vor fi placuti”.

O scrisoare ca aceasta scriind catre diavol, a dat-o acelui tanar si l-a trimis, zicandu-i: „Sa mergi in aceasta ora a noptii si sa stai la mormintele pagane, sa ridici hartia in vazduh si-ti vor sta de fata cei ce te vor duce la diavolul”. Iar el, ticalosul, degraba s-a dus si ajungand la morminte, a inceput a chema pe diavoli in ajutor. De indata duhurile viclene s-au aratat in fata lui si cu bucurie au dus pe cel inselat la stapanul lor; apoi vazandu-l ca sedea pe scaun inalt si inconjurat de duhuri viclene, i-a dat scrisoarea de la vrajitor si, luand-o, diavolul a zis catre tanar: „Crezi in mine?”. Iar el a zis: „Cred”. Si diavolul i-a zis: „Te lepezi de Hristos al tau?”.

Iar ticalosul a zis: „Ma lepad”. Satana i-a zis: „De multe ori ma inselati voi crestinii; cand va trebuie ajutorul meu, veniti la mine, iar dupa ce va impliniti dorinta voastra, iarasi va lepadati de mine si va apropiati de Hristos al vostru; iar El, ca un bun si iubitor de oameni, va primeste. Voiesc sa-mi faci zapis, cum ca te lepezi de bunavoie de Hristos si de Botez si fagaduiesti ca sa fii al meu in veci, sa rabzi cu mine vesnica munca in ziua judecatii; si asa eu indata voi implini dorinta ta”. Iar tanarul a scris precum diavolul a voit.

Atunci balaurul pierzator de suflete a trimis pe diavolul desfranarii si a aprins pe fecioara aceea de nesatioasa dragoste catre acest tanar, incat neputand rabda patima trupeasca, a cazut la pamant, rugandu-se de tatal sau: „Miluieste-ma, miluieste-ma pe mine, fiica ta, si ma da ca sotie acelui tanar al nostru, pe care l-am iubit foarte mult; iar de nu vei face aceasta unicei tale fiice, in scurt timp ma voi omori si vei da seama pentru mine in ziua judecatii”.

Auzind aceasta tatal, s-a inspaimantat si se tanguia, zicand: „Vai mie pacatosul, cum s-a intamplat aceasta fiicei mele? Cine mi-a furat comoara? Cine a amagit pe fiica mea? Cine mi-a intunecat lumina ochilor mei? Eu pe tine, fiica mea, voiam sa te logodesc cu Mirele ceresc, ca sa fii vietuitoare impreuna cu ingerii, si ca totdeauna sa preamaresti pe Dumnezeu in psalmi si in cantari duhovnicesti, si prin tine nadajduiam ca si eu sa fiu mantuit. Iar tu fara rusine imi vorbesti pentru unirea nuntii. Sa nu ma pogori cu mahnire in iad, sa nu-ti rusinezi neamul tau cel bun, insotindu-te cu o sluga”. Iar ea intru nimic nu socotea cuvintele tatalui sau, zicand intr-una: „De nu vei face dupa dorinta mea, atunci singura ma voi ucide”.

Tatal ei, nepricepand ce sa faca, dupa sfatul rudelor si al prietenilor sai, a lasat ca mai bine sa fie voia ei, decat sa o piarda; deci chemand pe sluga lui, i-a dat de sotie pe fiica sa si avere multa; apoi a zis catre dansa: „Mergi, fiica ticaloasa si patimasa dupa barbat; insa mi se pare ca mult te vei cai pe urma si nu-ti va fi de nici un folos”.

Savarsindu-se nedreapta insotire si diavoleasca lucrare implinindu-se, dupa catava vreme au observat si altii ca acel tanar nu intra in Biserica si cu Sfintele Taine nu se impartaseste. De aceea, au spus ticaloasei sale sotii, zicandu-i: „Nu stii ca barbatul tau, pe care l-ai ales, nu este crestin, ci strain de credinta lui Hristos?”. Ea, auzind aceasta s-a umplut de mahnire si, aruncandu-se la pamant, a inceput sa-si loveasca obrazul si sa-si bata pieptul cu pumnii, strigand: „Nimeni neascultand de parintii sai, nu s-a mantuit vreodata. Cine va spune rusinea tatalui meu, vai mie, ticaloasa, in cata pieire am cazut astazi; de ce m-am nascut? Si nascandu-ma de ce n-am pierit?”

Astfel tanguindu-se ea, a auzit barbatul ei si a alergat la dansa, intreband-o despre pricina tanguirii. Cunoscand lucrul, dansul a inceput a o mangiia, zicand ca nu sant adevarate cele despre dansul, si ii spunea ca este crestin. La cuvintele lui putin mangiietoare, dansa a zis: „De vei voi ca sa ma incredintezi cu adevarat, iar ticalosul meu de suflet sa fie fara grija, sa mergi dimineata cu mine in Biserica si inaintea mea sa te impartasesti cu Sfintele Taine si atunci te voi crede”.

Ticalosul ei barbat, vazand ca nu poate tainui acel lucru, a fost nevoit a-i spune toate cele petrecute si cum s-a dat diavolului. Ea, capatand curaj si scuturandu-se de slabiciunea femeiasca, a alergat la Sfantul Vasile si a strigat: „Miluieste-ma, ucenice al lui Hristos, miluieste-ma pe mine, care n-am ascultat pe parintele meu si diavolescului sfat m-am supus”.

Povestindu-i toate cele petrecute cu barbatul sau, iar sfantul chemandu-l, l-a intrebat daca sant adevarate toate cele spuse despre dansul de femeia sa. El cu lacrimi in ochi a raspuns: „Adevarat, sfinte al lui Dumnezeu, asa este; de voi tacea, faptele mele vor striga”. Si i-a povestit cum s-a dat diavolilor, iar sfantul a zis: „Voiesti sa te intorci iarasi la Dumnezeul nostru, Iisus Hristos?”. Tanarul a raspuns: „Da, voiesc, dar nu pot”. Vasile l-a intrebat pentru ce nu poate, iar tanarul i-a raspuns: „Pentru ca m-am lepadat de Hristos si diavolului m-am incredintat cu zapis”. Iar Vasile a zis: „Nu te mahni de aceasta; caci Dumnezeu este iubitor de oameni si primeste pe cei ce se pocaiesc”.

Atunci femeia lui, aruncandu-se la picioarele sfantului, il ruga, zicandu-i: „Ucenice al lui Hristos, cat poti, ajuta-ne noua!”; iar sfantul a grait catre tanar: „Dar crezi ca te vei mantui?” Iar el a zis: „Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”. Luandu-l sfantul de mana, a facut pe dansul semnul Sfintei Cruci si l-a inchis la un loc, inauntrul sfintelor ograzi; apoi a poruncit ca neincetat sa se roage lui Dumnezeu.

Singur a petrecut acolo trei zile, rugandu-se lui Dumnezeu; dupa care sfantul, cercetandu-l, l-a intrebat: „Cum te afli, fiule?”. Tanarul a raspuns: „Intr-o mare primejdie ma aflu, stapane; nu pot rabda chiotul diavolesc, infricosarile, sagetaturile si lovirea pietrelor, pentru ca, tinandu-mi zapisul, ma ocarasc, zicandu-mi: „Tu ai venit la noi, iar nu noi la tine””. Sfantul i-a zis: „Nu te teme, fiule, si numai sa crezi”. Dandu-i putina hrana, l-a insemnat cu semnul Crucii si iarasi l-a inchis. Dupa putine zile, cercetandu-l din nou, i-a zis: „Cum te afli, fiule?”. Iar tanarul a raspuns: „De departe aud ingrozirile si chiotul, iar pe dansii nu-i vad”. Apoi, dandu-i putina mancare si rugandu-se pentru dansul, l-a inchis din nou si s-a dus.

Dupa patru zile, a venit din nou la dansul si l-a intrebat: „Cum te afli, fiule?”. Iar el a raspuns: „Acum sant bine, sfinte parinte; pentru ca te-am vazut pe tine in vis, luptandu-te pentru mine si biruind pe diavolul”. Deci, sfantul, facand rugaciuni, l-a scos din inchisoare si l-a dus in chilia sa. A doua zi a chemat tot clerul bisericesc, pe monahi si tot poporul cel iubitor de Hristos, si le-a zis: „Sa preamarim, fratilor, pe iubitorul de oameni Dumnezeu, ca iata, Bunul Pastor voieste sa ia pe umeri oaia cea pierduta si s-o aduca in Biserica. Deci se cade sa ne rugam in aceasta noapte bunatatii Lui, ca sa biruiasca si sa rusineze pe vrajmasul sufletelor noastre”. Atunci s-a adunat poporul in Biserica si a facut rugaciuni de toata noaptea pentru tanarul ce se pocaia, strigand: „Doamne miluieste!”.

Facandu-se ziua, Vasile a luat pe tanar de mana si l-a dus cu tot poporul in biserica, cantand psalmi si laude. Si iata diavolul, fara rusine, a venit pe nevazute cu toata puterea sa pierzatoare, vrand sa rapeasca pe tanar din mainile sfantului. Iar tanarul a inceput a striga: „Sfinte al lui Dumnezeu, ajuta-ma!”. Diavolul tabarise asupra tanarului cu atata indrazneala si nerusinare, incat pe Sfantul Vasile il zgaria, tragand la dansul pe tanar. Intorcandu-se fericitul, a zis catre diavol: „Nerusinat pierzator de suflete, incepator al intunericului si al pierzarii, oare nu-ti ajunge tie a ta pierzare, pe care ai adus-o tie si celor ai tai?

Nu incetezi a prigoni zidirea Dumnezeului meu?” Iar diavolul a strigat catre dansul: „Ma nedreptatesti, Vasile!”. Si acest glas diavolesc l-au auzit multi. Iar arhiereul a zis: „Sa te certe pe tine Domnul, diavole!”. Iar diavolul iarasi a zis catre dansul: „Vasile, ma nedreptatesti, ca nu eu am mers la dansul, ci el la mine si s-a lepadat de Hristos al tau, dandu-mi zapisul pe care il am in mainile mele, iar in ziua judecatii il voi aduce inaintea Celui de obste Judecator”.

Vasile a zis: „Bine este cuvantat Domnul Dumnezeul meu, ca nu-si va lasa poporul mainile in jos, rugandu-se, pana nu vei da zapisul!”. Intorcandu-se sfantul catre popor, a zis: „Inaltati mainile voastre in sus si strigati: Doamne miluieste!”. Poporul, inaltand mainile spre cer, a strigat cu lacrimi: „Doamne miluieste!”, multa vreme, si iata a venit zapisul tanarului acela, purtat prin vazduh, vazandu-l toti, si s-a dat Fericitului Vasile in maini. Sfantul, luand zapisul, s-a bucurat si a dat multumire lui Dumnezeu; apoi inaintea tuturor a zis catre tanar: „Cunosti, frate, zapisul acesta?” Tanarul a raspuns: „Da, sfinte al lui Dumnezeu, este al meu, ca l-am scris singur cu mana mea”. Marele Vasile l-a rupt indata bucati, inaintea tuturor si l-a ars; apoi, ducand pe tanar in biserica, l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine si pe popor l-a ospatat din belsug. Pe tanar, mult invatandu-l si dandu-i canonul cel cuviincios, l-a dat femeii lui, care cu negrait glas slavea si multumea lui Dumnezeu.

Acelasi barbat vrednic de credinta, Eladie, povestea si aceasta despre Sfantul Vasile: Intr-una din zile, Cuviosul nostru parinte Vasile, fiind luminat de darul lui Dumnezeu, a zis catre clerul sau: „Veniti fiilor dupa mine, sa vedem impreuna slava lui Dumnezeu si sa preamarim pe Stapanul nostru”. Si a iesit afara din cetate, nestiind nimeni unde voieste sa mearga. Un prezbiter, cu numele Anastasie, care vietuia intr-un sat, avea de sotie o femeie cu numele Teognia, cu care a trait patruzeci de ani in feciorie; si se socotea Teognia de catre multi ca este neroditoare, pentru ca nimeni nu stia curatia fecioriei lor, cea pazita in taina. Anastasie avea duhul lui Dumnezeu, pentru sfanta sa viata, si era barbat inainte-vazator; caci intr-acea vreme, vazand mai inainte cu duhul, ca Vasile are sa-l cerceteze, a zis catre femeia sa, Teognia: „Eu ma voi duce la cimp sa lucrez pamantul, iar tu doamna, sora mea, sa impodobesti casa si la noua ceasuri din zi sa aprinzi lumanari si sa iesi in intampinarea Sfantului Vasile, arhiepiscopul, pentru ca vine sa ne cerceteze pe noi pacatosii”. Ea, mirandu-se de cuvintele barbatului sau, a indeplinit porunca. Sfantul Vasile, fiind nu departe de casa lui Anastasie, l-a intampinat Teognia si i s-a inchinat. Vasile a zis: „Cum te afli doamna Teognia?”. Ea, auzind ca o cheama pe nume, s-a inspaimantat si a raspuns: „Sant sanatoasa, stapane sfinte”.

Fericitul i-a zis: „Unde este domnul Anastasie, fratele tau?”. Ea a raspuns: „Nu-mi este frate, ci barbat, si s-a dus la cimp sa lucreze pamantul”. Vasile a zis: „A venit si este in casa, nu te indoi”. Auzind aceste cuvinte, s-a umplut de mai multa spaima ca sfantul a stiut mai inainte toata taina lor; si tremurand, a cazut la picioarele sfantului si i-a zis: „Roaga-te pentru mine pacatoasa, sfinte al lui Dumnezeu, ca mari si minunate lucruri vad in tine!”. Sfantul s-a rugat pentru dansa inaintea tuturor, si a intrat in casa.

Intrand el in casa prezbiterului, l-a intampinat singur Anastasie si, sarutand picioarele sfantului, a zis: „De unde mie aceasta, ca a venit arhiereul Domnului meu la mine?”. Arhiereul a raspuns: „Bine ca te-am aflat, ucenice al lui Hristos, sa mergem in biserica si sa facem dumnezeiasca slujba”. Caci se obisnuise prezbiterul acela ca in toate zilele sa posteasca, afara de simbata si duminica, si nu gusta nimic decat numai paine si apa. Cand au ajuns in biserica, Sfantul Vasile a poruncit lui Anastasie sa slujeasca Liturghia, dar el se lepada zicand: „Stii, stapane, Scriptura care zice: Cel mai mic de catre cel mai mare se binecuvanteaza”. Vasile a zis catre dansul: „Pe langa toate lucrurile tale cele bune, sa ai si ascultare”. Cand slujea Anastasie, in vremea inaltarii infricosatelor Taine, a vazut Sfantul Vasile si ceilalti care erau vrednici pe Preasfantul Duh pogorandu-se in chip de foc si inconjurand pe Anastasie.

Dupa savarsirea dumnezeiestii slujbe, au intrat in casa, iar prezbiterul a pus la masa pe sfant si clerul sau. Cand mancau, sfantul a intrebat pe preot: „De unde iti este averea si ce fel este viata ta?”. Preotul raspunse: „Eu, arhiereule al lui Dumnezeu, sant om pacatos si ma aflu supus la dajdia poporului; am doua perechi de boi, cu una lucrez singur, iar cu alta sluga mea. Dintr-aceste averi, o parte este pentru odihnirea strainilor, iar alta pentru plata dajdiilor; apoi se osteneste cu mine si femeia mea, slujind strainilor si mie”.

Vasile a zis catre dansul: „S-o numesti sora ta, precum si este; apoi spune-mi si bunatatile tale”. Anastasie raspunse: „Eu n-am facut nimic bun pe pamant”. Atunci Vasile a zis: „Sa ne sculam si sa mergem impreuna”. Deci, sculandu-se, s-au dus la un bordei si Vasile a zis: „Sa-mi deschideti usa aceasta”. Anastasie a raspuns: „Nu, sfinte al lui Dumnezeu, sa nu voiesti a intra, ca nu este nimic acolo, decat numai trebuintele de casa.” Vasile a zis: „Eu pentru trebuintele acestea am si venit”. Prezbiterul nevoind sa deschida usa, sfantul a deschis-o cu cuvantul, si intrand, a gasit acolo un om foarte bolnav de lepra, caruia ii cazusera mai multe madulare trupesti si nu stia de dansul nimeni, decat numai prezbiterul si sora sa. Deci Vasile a zis catre preot: „Pentru ce ai voit sa tainuiesti de mine aceasta comoara a ta?”. Preotul raspunse: „Stapane, omul acesta este manios, pentru aceea m-am temut sa ti-l arat, sa nu greseasca cu vreun cuvant impotriva Sfintiei Tale”.

Vasile a zis atunci: „Cu buna vointa alergi; dar sa ma lasi si pe mine sa-i slujesc in aceasta noapte, ca sa fiu si eu partas la plata ta”. Drept aceea, a ramas fericitul Vasile singur cu cel bolnav si, inchinandu-se, a petrecut in rugaciune toata noaptea, iar dimineata l-a scos cu totul sanatos. Preotul cu sora sa si toti cei ce erau acolo, vazand o minune ca aceea, au marit pe Dumnezeu. Apoi Sfantul Vasile, dupa placuta vorba cu preotul si dupa duhovnicescul ospat, s-a intors la casa sa.

Auzind despre Sfantul Vasile, Cuviosul Efrem Sirul, care vietuia in pustie, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i arate cum este Vasile. Fiind in vedenie, a vazut un stalp de foc, al carui capat ajungea la cer si a auzit un glas de sus, zicandu-i: „Efreme, Efreme, in ce chip vezi acest stalp de foc, astfel este Vasile”. Deci, indata Cuviosul Efrem, luand cu sine talmaciul, de vreme ce el nu stia elineste, a mers in Cezareea, la praznicul Aratarii Domnului (Botezul). Privind in taina de departe, a vazut pe Sfantul Vasile mergand la biserica cu multa slava, imbracat in haine luminoase; ca de altfel si clerul care era imprejurul lui. Intorcandu-se Efrem catre talmaci, care mergea dupa dansul, i-a zis: „Mi se pare ca in desert m-am ostenit, frate, pentru ca acesta fiind intr-o randuiala ca aceasta, nu este precum l-am vazut”. Intrand in biserica Efrem, a stat intr-un colt, la loc ascuns, si gandind, zicea in sine: „Noi, suferind greutatea si zaduful zilei, nimic n-am sporit, iar acesta fiind intr-atata slava si cinste omeneasca, este stalp de foc. Ma minunez!”. Astfel gandind despre Marele Vasile, acesta s-a instiintat despre Efrem prin Duhul Sfant, si a trimis la dansul pe arhidiaconul sau, zicand: „Sa mergi la usa bisericii cea dinspre apus, si vei afla acolo un monah in coltul bisericii, cu barba scurta si mic la stat, stand cu altul, si ii vei zice lui: „Vino, si sa intri in altar, caci te cheama arhiepiscopul”. Iar arhidiaconul, cu multa osteneala impingand poporul, a ajuns unde statea Cuviosul Efrem si i-a zis: „Binecuvinteaza, parinte, sa intram in altar, caci te cheama arhiepiscopul”.

Efrem, prin talmaci intelegand cuvantul arhidiaconului, a raspuns celui ce-l chema: „Ai gresit, frate, pentru ca noi santem oameni straini si nu ne stie arhiepiscopul”. Arhidiaconul s-a dus sa spuna aceasta lui Vasile. In acea vreme Sfantul Vasile citea sfintele carti la popor. Apoi a vazut Cuviosul Efrem o limba de foc, graind cu gura lui Vasile. Dupa aceea, Vasile iarasi a zis arhidiaconului: „Mergi si spune acelui strain monah: Parinte Efreme, vino si intra in Sfantul Altar, caci te cheama arhiepiscopul”.

Mergand arhidiaconul, i-a spus precum i s-a poruncit; apoi s-a mirat de aceasta Cuviosul Efrem si a preamarit pe Dumnezeu. Dupa aceea, facand metanie, a zis: „Cu adevarat mare este Vasile, cu adevarat stalp de foc este Vasile, cu adevarat Duhul Sfant graieste prin gura lui”. Deci, a rugat pe arhidiacon ca sa vesteasca arhiepiscopului ca dupa savarsirea sfintei slujbe are sa i se inchine la un loc si sa-l sarute mai deoparte. Savarsindu-se dumnezeiasca slujba, a intrat Sfantul Vasile in camera de vase si, chemand pe Cuviosul Efrem, i-a dat intru Domnul sarutare si i-a zis: „Bine ai venit, parinte, care ai inmultit ucenicii lui Hristos in pustie, si ai izgonit pe diavoli dintr-insa, cu puterea lui Hristos. Pentru ce ai suferit atata osteneala, parinte, venind ca sa vezi un pacatos? Domnul sa-ti dea plata pentru osteneala ta”. Efrem, prin talmaci, raspunzand lui Vasile, a spus cuvintele cele ce erau gatite in inima lui, si s-a impartasit cu fratele sau cu preacuratele Taine din sfintele maini ale lui Vasile.

Dupa aceasta, ospatandu-se, Cuviosul Efrem a zis catre Sfantul Vasile: „Preasfintite Parinte, un dar cer de la tine, pe care voiesc a mi-l da”. Marele Vasile i-a zis: „Cere cele ce-ti sant trebuincioase, pentru ca mult iti sant dator pentru osteneala ta; caci atata cale ai suferit pentru mine”. Cinstitul Efrem i-a zis: „Stiu, parinte, ca toate cate vei cere de la Dumnezeu, iti da; deci, voiesc ca sa te rogi bunatatii Lui ca sa-mi dea stiinta sa graiesc elineste”. Iar el a raspuns: „Este mai presus de puterea mea sa-ti implinesc cererea; dar de vreme ce cu multa nadajde ceri, sa mergem in biserica, cinstite parinte si povatuitorule al pustiei, si sa ne rugam catre Domnul, Care este puternic sa asculte rugaciunea ta. Pentru ca scris este: Voia celor ce se tem de El va face si rugaciunea lor va auzi si ii va mantui pe ei”. Fiind atunci buna vreme, au facut rugaciune in biserica, apoi marele Vasile a zis: „Pentru ce parinte Efrem nu primesti sfintire de prezbiter, fiind vrednic?”

Efrem a raspuns prin talmaci: „Fiindca sant pacatos, stapane”. Vasile i-a zis: „O! de-as avea eu pacatele tale!”. Si i-a zis lui: „Sa facem inchinaciune”. Apoi, fiind el la pamant, Sfantul Vasile si-a pus mana sa pe capul Cuviosului Efrem si a zis cu mare glas rugaciunea de hirotonie diaconeasca. Apoi a zis catre cuviosul: „Graieste acum ca sa ne ridicam de la pamant”. Deci s-a limpezit limba lui Efrem si a zis in limba elineasca: „Mantuieste, milueste, apara si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu darul Tau”. Si s-a implinit Scriptura: Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gangavilor. Deci au preamarit toti pe Dumnezeu, care a facut limba lui Efrem sa vorbeasca elineste. Apoi Cuviosul Efrem a petrecut trei zile cu Sfantul Vasile, veselindu-se duhovniceste. Dupa aceea Vasile a facut pe Efrem preot, iar pe talmaciul lui l-a facut diacon si i-a liberat cu pace.

Odata, s-au apropiat de dansul, nelegiuitul imparat Valens, fiind in cetatea Niceea, incepatorii eresului arian, cerand ca sa goneasca din soborniceasca Biserica, din cetatea aceea, pe poporul cel dreptcredincios, iar biserica s-o dea adunarii lor celei ariene. Si a facut astfel imparatul cel rau, insusi fiind eretic; caci a luat cu sila biserica de la cei dreptcredinciosi si a dat-o arienilor, apoi s-a dus la Constantinopol. Drept aceea, fiind in mare mahnire toata multimea dreptcredinciosilor, a sosit acolo marele Vasile, partinitorul si aparatorul cel de obste al Bisericilor; la el venind toata multimea celor dreptcredinciosi, cu tanguire i-au spus nedreptatea ce li s-a facut lor de imparatul. Sfantul, mangiindu-i cu cuvintele sale, indata s-a dus la imparatul in Constantinopol si, stand inaintea lui, i-a zis: „Cinstea imparatului iubeste judecata”. Si intelepciunea zice: „Dreptatea imparatului intru judecata”. Deci pentru ce, imparate, ai facut judecata nedreapta, izgonind pe credinciosi din Sfanta Biserica si dand-o pe ea rau-credinciosilor?

Zis-a lui imparatul: „Iarasi spre mustrarea mea ai venit Vasile? Nu ti se cuvine sa fii astfel”. Vasile raspunse: „Se cuvine mie a muri pentru dreptate”. Acolo statea de fata mai marele bucatar de la curtea imparatului, cu numele Demostene. Acela vrand sa ajute arienilor, a vorbit ceva, ocarand pe sfantul. Sfantul a zis: „Vedem si pe necarturarul Demostene”, iar acela, nerusinandu-se, iarasi a grait ceva impotriva. Apoi sfantul i-a zis: „Lucrul tau este ca pentru mancari sa te ingrijesti, iar nu dogmele bisericesti sa le tulburi”. Atunci a tacut Demostene rusinat.

Imparatul, pe de o parte maniindu-se si pe de alta rusinandu-se, a zis lui Vasile: „Sa mergi tu intre ei, insa astfel sa judeci, incat sa nu te afli ajutand pe poporul credintei tale”. Sfantul a raspuns: „De voi judeca cu nedreptate, sa ma trimiti si pe mine in surghiun si pe cei de o credinta cu mine sa-i izgonesti, iar biserica s-o dai arienilor”. Apoi sfantul, luand de la imparat scrisoare, s-a intors in Niceea si chemand pe arieni, le-a zis: „Iata, imparatul mi-a dat putere, ca sa fac judecata intre voi si intre credinciosi, pentru biserica pe care cu sila ati luat-o”. Iar ei i-au raspuns: „Deci judeca dupa judecata imparatului”.

Sfantul a zis: „Sa mergeti si voi arienii si voi credinciosii sa inchideti biserica si, incuind-o, s-o pecetluiti cu pecetile, voi cu ale voastre si acestia cu ale lor; apoi sa puneti pe amandoua partile strajeri tari. Mergand mai intai voi, arienii, sa va rugati trei zile si trei nopti si dupa aceea sa va apropiati de biserica. Daca se vor deschide singure usile bisericii cu rugaciunea voastra, apoi sa fie biserica a voastra in veci; iar de nu, atunci ne vom ruga noi o noapte si vom merge spre biserica cantand si daca se va deschide noua, apoi s-o avem noi pe ea in veci. De nu se vor deschide nici noua, apoi iarasi a voastra sa fie biserica”. Si a fost placut cuvantul acesta inaintea arienilor. Insa credinciosii se mahneau asupra sfantului, zicand ca nu dupa dreptate, ci de frica imparatului a facut judecata. Facandu-se intelegere de amandoua partile, a fost strajuita cu tot dinadinsul sfanta Biserica, pecetluita si intarita.

Rugandu-se arienii trei zile si trei nopti si apropiindu-se de biserica, nu s-a facut nici un semn, si s-au rugat de dimineata pana la al saselea ceas (adica 12, dupa noi), stand si strigand: „Doamne, miluieste!”, dar nu li s-au deschis usile bisericii si s-au intors cu rusine. Atunci, marele Vasile adunand pe toti credinciosii, cu femeile si cu copiii, au iesit din cetate la biserica Sfantului Mucenic Diomid; acolo facand priveghere de toata noaptea, au mers cu totii la soborniceasca biserica cea pecetluita, cantand: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!”. Apoi, stand inaintea usii bisericii, a zis catre popor: „Ridicati mainile voastre spre inaltimea cerului si strigati cu dinadinsul: Doamne, miluieste!”. Astfel facandu-se, sfantul a poruncit ca sa fie tacere si, apropiindu-se de usa, a insemnat-o cu semnul Sfintei Cruci de trei ori si a zis: „Bine este cuvantat Dumnezeul crestinilor, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor”.

Glasuind poporul: „Amin”, indata s-a facut cutremur si au inceput a se sfarama zavoarele, au cazut intaririle, s-au dezlegat pecetile, si s-au deschis usile ca de un vant si furtuna mare si s-au lovit de zid. Sfantul Vasile a inceput a canta: Ridicati boieri portile voastre, ridicati portile vesnice si va intra Imparatul slavei.

Vasile, intrand in biserica cu toata multimea credinciosilor si savarsind dumnezeiasca slujba, a liberat pe popor cu veselie. Acea multime mare de arieni, vazand minunea, s-au lepadat de credinta lor cea rea si s-au adaugat la cei dreptcredinciosi. Instiintandu-se imparatul de dreapta judecata a lui Vasile si de acea minune preamarita, s-a mirat foarte si defaima uraciunea relei credinte ariene. Insa orbindu-se de rautate, nu s-a intors la dreapta credinta si dupa aceea a pierit ticalosul. Pentru ca el, fiind biruit la razboi in partile Traciei, a fugit si s-a ascuns intr-o sura de paie, iar prigonitorii lui, inconjurand claia, cu foc au aprins-o si acolo imparatul arzand, s-a dus in focul cel nestins. Deci a fost moartea imparatului in acelasi an, dupa plecarea la Domnul a Sfantului parintelui nostru Vasile.

Odata Petru, episcopul Sevastiei, fratele sfantului, a fost defaimat ca traieste cu femeia sa, pe care mai inainte de episcopie o lasase, ca nu se cade episcopului sa fie cu femeie. Iar Vasile, auzind, a zis: „Bine ca mi-ati spus aceasta, ca iata voi merge eu cu voi si-l voi mustra”. Apropiindu-se sfantul de cetatea Sevastiei, Petru a stiut cu duhul de venirea fericitului; pentru ca era si Petru plin de Duhul lui Dumnezeu, si locuia cu femeia sa cum locuieste un frate cu sora sa, in curatie. Deci, a iesit din cetate in intampinarea lui Vasile, ca la opt stadii si, vazand pe fericitul mergand cu multi, a zimbit si a spus: „Ca la un talhar ai venit la mine, stapane si frate”. Apoi, dandu-si sarutare unul altuia intru Domnul, au intrat in cetate si rugandu-se la biserica Sfintilor patruzeci de mucenici, au mers in episcopie. Apoi vazand Vasile pe cumnata sa, i-a zis: „Bucura-te, buna mea, iar mai bine-zis mireasa Domnului, caci pentru tine m-am ostenit a veni aici”.

Iar ea a zis catre dansul: „Bucura-te si tu, preacinstite parinte, caci multa vreme am dorit, ca sa sarut picioarele tale cele cinstite”. Apoi a zis Vasile lui Petru: „Rogu-ma tie, frate, ca in aceasta noapte sa te odihnesti in biserica, cu doamna ta”. Iar Petru a zis: „Pe toate cate vei porunci, le voi face”. Facandu-se noapte, iar Petru odihnindu-se in biserica cu doamna sa, era acolo si Sfantul Vasile cu cinci barbati drepti si le-a zis lor: „Ce vedeti deasupra fratelui meu si deasupra cumnatei mele?” Iar ei au zis: „Vedem pe ingerii lui Dumnezeu, adumbrindu-i si ungand cu aromate patul lor cel neprihanit”. Vasile a zis: „Taceti acum, nimanui sa nu spuneti ce-ati vazut.”

A doua zi, Vasile a poruncit ca sa se adune poporul, si, inaintea tuturor, sa se aduca un vas de fier, plin de carbuni foarte aprinsi, apoi a zis: „Cinstita mea sora, sa-ti intinzi rochia ta”. Ea intinzand-o, sfantul a zis catre cei ce tineau carbunii: „Puneti in rochia ei carbunii cei aprinsi”. Si i-au pus; apoi a zis catre dansa: „Sa tii acei carbuni in haina ta, pana cand iti voi zice tie”. Si a poruncit iarasi ca sa mai aduca alti carbuni aprinsi. Apoi a zis catre fratele sau: „Intinde-ti, frate, felonul tau!”. El l-a intins. Dupa aceea a zis catre slujitori: „Turnati carbunii din vas in felon!” Tinand ei multa vreme carbunii cei aprinsi in hainele lor si ramanand nevatamati, s-a inspaimantat poporul, vazand aceasta, si zicea: „Domnul pazeste pe cuviosii sai si ii va ferici pe pamant”. Cand Petru si sotia sa au aruncat carbunii pe pamant, nu era intr-insii miros de fum, pentru ca nu li s-au ars hainele lor. Apoi Vasile a poruncit celor cinci barbati drepti sa spuna inaintea tuturor ceea ce au vazut. Si au spus poporului cum au vazut pe ingerii lui Dumnezeu in biserica, adumbrind pe Fericitul Petru si pe sora lui si ungand cu aromate neprihanitul lor pat. Atunci toti au preamarit pe Dumnezeu, Care curateste pe placutii Sai de clevetirile omenesti cele nedrepte.

In zilele Cuviosului nostru Vasile era in Cezareea o vaduva dintr-o familie nobila si foarte bogata, care petrecea in desfatari si se tavalea in necuratenia desfranarii de multi ani. Dumnezeu, Care vrea pocainta tuturor, s-a atins de inima ei cu darul Sau si s-a indreptat femeia pe calea cea buna. Aflandu-se singura, se gandea la numeroasele sale pacate si a inceput a se tangui, zicand: „Vai mie pacatoasei, cum voi raspunde dreptului Judecator, pentru atatea pacate ce am facut? Casa trupului mi-am stricat-o si sufletul mi l-am intinat. Vai mie, cea mai pacatoasa decat toti, cui m-am asemanat cu pacatele, desfranatei sau vamesului? Caci nimeni n-a gresit ca mine, mai ales ca dupa Botez am facut atatea rautati; si de unde voi avea stire ca ma va primi Dumnezeu, pocaindu-ma?”.

Astfel, tanguindu-se, si-a adus aminte de toate faptele ce a facut, din tinerete pana la batranete si pe care le-a scris pe o bucata de hartie. Mai pe urma a scris unul din pacatele cele mai grele si cu plumb a pecetluit hartia. Apoi, asteptand vremea cand Sfantul Vasile mergea la biserica, a alergat la dansul si aruncandu-se inaintea picioarelor lui, cu hartia, zicea: „Miluieste-ma, sfinte al lui Dumnezeu, pe mine care am gresit mai mult decat toti!”. Sfantul a intrebat-o ce voieste de la dansul, iar ea, dandu-i hartia cea pecetluita, i-a zis: „Iata, stapane, toate pacatele si faradelegile mele le-am scris pe hartia aceasta si le-am pecetluit; iar tu, ca un placut al lui Dumnezeu sa nu le citesti, nici sa dezlegi pecetea, ci numai cu rugaciunea ta sa le curatesti, caci cred ca Cel ce mi-a dat gandul acesta te va auzi cand te vei ruga pentru mine”.

Vasile, luand hartia, a cautat spre cer si a zis: „Doamne, al tau este lucrul acesta, ca daca pacatele a toata lumea le-ai ridicat, cu atat mai vartos poti sa curatesti pacatele unui asemenea suflet; pentru ca toate pacatele noastre sant numarate la tine, iar milostivirea Ta este mare si neurmata”. Acestea zicand, sfantul a intrat in biserica, tinand hartia in mana si aruncandu-se inaintea jertfelnicului, a petrecut toata noaptea rugandu-se pentru acea femeie. A doua zi, savarsind dumnezeiasca slujba, a chemat pe femeie, i-a dat hartia pecetluita precum o primise, zicand catre dansa: „Ai auzit femeie ca nimeni nu poate sa ierte pacatele decat numai Bunul Dumnezeu?”. Iar ea a zis: „Am auzit, cinstite parinte, si pentru aceasta te-am indemnat la rugaciune, spre indurarile Lui”.

Acestea zicandu-le femeia, si-a dezlegat hartia si a aflat sterse toate pacatele sale, afara de unul, care era cel mai greu pacat, scris pe urma. Vazand aceasta femeia, s-a spaimantat si batandu-si pieptul, a cazut la picioarele sfantului, strigand: „Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, precum pentru toate faradelegile mele ai voit si ai rugat pe Dumnezeu, asa si pentru aceasta te roaga ca sa fiu cu totul curatita!”. Iar arhiereul, curgandu-i lacrimi si facandu-i-se mila de dansa, i-a zis: „Scoala-te femeie, ca si eu sant om pacatos si-mi trebuie si mie milostivire si iertare! Acela Care a curatit pacatele tale este puternic sa curateasca si acest pacat nesters, daca te vei feri de acum inainte de pacat si de vei incepe a umbla pe calea Domnului. Apoi nu numai iertata vei fi, ci si slavei celei ceresti te vei invrednici. Insa te sfatuiesc sa mergi in pustie si vei afla un barbat sfant, anume Efrem; aceluia sa-i dai aceasta hartie si sa-l rogi, ca sa milostiveasca pentru tine pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu”.

Femeia, dupa cuvantul sfantului, s-a dus in pustie, si, dupa o cale indelungata, a aflat chilia Fericitului Efrem si batand la dansul, a zis: „Cuvioase parinte, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!”. Iar Efrem, stiind cu duhul pricina venirii ei, i-a zis: „Du-te de la mine, femeie, caci si eu sant un pacatos, trebuindu-mi si mie de la altii ajutor!”. Atunci ea, aruncandu-i hartia, i-a zis: „Arhiepiscopul Vasile m-a trimis la tine, ca, rugandu-te lui Dumnezeu, sa-mi curateasca pacatul meu, cel scris in hartia aceasta, pentru ca pe celelalte pacate el le-a curatit; iar tu pentru un pacat sa nu te lenevesti a te ruga, pentru ca la tine sant trimisa”.

Cuviosul Efrem i-a zis: „Nu, fiindca cel ce a putut milostivi pe Dumnezeu pentru pacatele tale cele multe, cu atat mai vartos Il poate ruga pentru un singur pacat. Deci du-te si nu sta, ca sa-l afli intre cei vii, mai inainte pana a nu se duce la Domnul”. Ea, inchinandu-se cuviosului, s-a intors in oras. Apoi, intrand in cetate, a sosit la ingroparea Sfantului Vasile, pentru ca acum murise si se ducea sfantul lui trup la mormant. Dar femeia intampinandu-l, a inceput a striga cu multa tanguire, aruncandu-se la pamant si zicand catre dansul, ca si cand ar fi fost viu: „Vai mie, sfinte al lui Dumnezeu, vai mie ticaloasei, pentru aceasta m-ai trimis in pustie, ca fara a mea suparare sa iesi din corp! Iata m-am intors in zadar, suferind atata osteneala in pustie. Dumnezeu sa vada si sa judece intre mine si intre tine, caci ai putut singur sa-mi dai ajutor si la altul m-ai trimis”.

Zicand acestea, a aruncat hartia deasupra patului sfantului, spunand la tot poporul despre osteneala sa. Unul din clerici, vrand sa vada ce este scris pe hartie, a luat-o si, dezlegand-o, n-a aflat intr-insa nimic, caci toata hartia era curata si a zis femeii: „Nimic nu este scris aici, dar pentru ce te ostenesti, nestiind iubirea de oameni cea negraita a lui Dumnezeu, care s-a facut catre tine?”. Vazand poporul aceasta minune, a preamarit pe Dumnezeu, Care a dat o asemenea putere robilor sai, si dupa mutarea lor din viata.

Un evreu, anume Iosif, locuia in Cezareea si era doctor atat de iscusit, incat cunostea pe omul care era sa moara cu patru sau cinci zile mai inainte. Purtatorul de Dumnezeu, Parintele nostru Vasile, mai inainte vazand cu duhul intoarcerea lui catre Hristos, care avea sa fie, il iubea foarte mult si adeseori il chema la dansul si il povatuia sa se lase de legea lui si sa primeasca Sfantul Botez; iar Iosif se ferea, zicand: „In credinta in care m-am nascut, in aceea voiesc sa mor”. Sfantul i-a zis: „Sa ma crezi pe mine, ca nici eu, nici tu nu vei muri, pana ce nu te vei naste din apa si din Duh; caci fara de acest dar nu-ti este cu putinta sa intri in imparatia lui Dumnezeu. Oare parintii tai nu s-au botezat in nor si in mare? Ei au baut din piatra care era preinchipuire a lui Hristos, piatra duhovniceasca, Care S-a nascut din Fecioara pentru mantuirea noastra si pe care parintii tai L-au rastignit; dar fiind ingropat, a inviat a treia zi, apoi inaltandu-Se la ceruri, a sezut de-a dreapta Tatalui si de acolo va veni sa judece viii si mortii”.

Sfantul ii spunea multe si folositoare cuvinte, dar evreul ramanea in necredinta sa. Cand a sosit vremea ducerii sfantului la Dumnezeu, s-a imbolnavit si a chemat pe evreu, trebuindu-i ajutor doctoricesc de la dansul, si i-a zis: „Ce ti se pare de mine, Iosife?” El, pipaind vinele sfantului, a zis catre paznici: „Sa gatiti toate cele de ingropare, ca va muri indata.” Iar Vasile i-a zis: „Nu stii ce graiesti”. Evreul raspunse: „Sa ma crezi stapane, ca astazi pana a nu apune soarele, vei muri”. Vasile i-a zis: „De voi ramane pana dimineata la ceasul al saselea, atunci ce vei zice?” Iosif raspunse: „Sa mor eu”. Sfantul i-a zis: „Cu adevarat sa mori pacatului si sa viezi Domnului”. Evreul a zis: „Stiu ce graiesti, stapane; iata ma jur tie ca de vei fi viu pana maine, apoi voi face voia ta”.

Deci, Sfantul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i prelungeasca viata pana a doua zi pentru mantuirea evreului; si a dobandit cererea. A doua zi a trimis sa-l cheme si Iosif nu credea pe sluga care-l chema, ca, adica Vasile sa fie viu; insa s-a dus, vrand sa-l vada mort. Dar, vazandu-l ca este viu, a cazut la picioarele lui cu inima curata si a spus: „Mare este Dumnezeul crestinilor si nu este alt Dumnezeu afara de El; deci ma lepad de evreimea cea urata de Dumnezeu si ma apropii de adevarata credinta crestineasca; porunceste, sfinte parinte, sa-mi dea Sfantul Botez, mie si la toata casa mea”.

Sfantul Vasile i-a raspuns: „Te voi boteza eu singur cu mainile mele”. Apropiindu-se, evreul a pipait mana cea dreapta a sfantului si i-a zis: „Neputincioase sant puterile tale, stapane, si firea a slabit desavarsit; drept aceea nu vei putea singur sa ma botezi”. Vasile raspunse: „Avem pe Ziditorul Care ne intareste”. Sculandu-se, a intrat in biserica si a botezat inaintea tuturor pe evreu si toata casa lui, numindu-l Ioan, si l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, slujind singur in acea zi si invatand multe pe cel botezat, despre vesnica viata. Dand cuvant de invatatura cuvantatoarelor sale oi, a vietuit pana la ceasul al noualea; apoi, dand tuturor cea mai de pe urma sarutare si iertare, a inaltat multumire lui Dumnezeu pentru toate negraitele Lui daruri; si, fiind inca rugaciunea in gura lui, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Deci, s-a dus arhiereul si marele cuvantator in viata de veci, in ziua dintai a lunii ianuarie, in al cinsprezecilea si cel mai de pe urma an al imparatiei lui Valens si in al patrulea an al imparatiei lui Gratian (375-379), care a imparatit dupa Valentinian, tatal sau.

Marele Sfant Vasile a pastorit Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni si 16 zile; deci a vietuit toti anii de la nasterea sa patruzeci si cinci (333-378). Evreul cel nou botezat, vazand pe sfantul raposat, a cazut in fata lui si a zis cu lacrimi: „Cu adevarat, robule al lui Dumnezeu, Vasile, nici acum n-ai fi murit, daca n-ai fi voit singur”.

Adunandu-se multi arhierei, au cantat psalmii cei deasupra gropii si au ingropat cinstitele moaste ale marelui placut al lui Dumnezeu, Vasile, in biserica Sfantului Mucenic Eupsihie. Instiintandu-se de aceasta Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu, fiind pe atunci episcop al cetatii Sasima, a scris cuvantul de ingropare, si venind dupa cateva zile, l-a citit deasupra mormantului cu multe lacrimi, laudand pe Unul Dumnezeu in Treime, Caruia I se cuvine slava in veci. Amin.

Sfantul Mucenic Vasile din Ancira

(1 ianuarie)

In aceasta zi mai praznuim pe Sfantul Mucenic Vasile din Ancira, care a patimit in vremea imparatiei lui Iulian si in ighemonia lui Saturnin. Acesta a fost dus mai intai la Constantinopol si chinuit in multe feluri: spanzurat, strujit, intins, batut, impuns cu tepi si aruncat in cuptor incins, de unde a iesit fara vatamare; apoi a fost legat in Cezareea si acolo, fiind osandit spre mancarea fiarelor, s-a rugat lui Dumnezeu sa se sfarseasca prin dintii fiarelor. Apoi, fiind mancat de o leoaica si-a sfarsit nevointa muceniciei.

Sa se stie ca doi sunt Sfintii Mucenici Vasile din Ancira: unul preot, care se cinsteste la 23 martie; iar altul, acesta care era din cei nesfintiti, insa au patimit in locuri diferite, de la imparatul Iulian si de la ighemonul Saturnin.

01
ian.
10

La Multi Ani 2010 !!!

E cumpana dintre ani! Sa privim inapoi cu iertare, inainte cu speranta, in jos cu intelegere, si in sus cu recunostinta! Un An Nou plin de bucurii si impliniri! La multi ani!

Un an nou mai fericit, Cu de toate garnisit, Sanatate si iubire, Si cu multa fericire!

Spune-i anului ce vine,
sa-ti aduca numai bine…
si mai spune-i sa iti dea,
tot ce vrea inima ta…
fericire, sanatate si multi bani
„La Anu’ si La Multi Ani!”

Lasati o parte din lumina artificiilor aprinse in noaptea anului Nou sa va lumineze. Fie ca anul care vine sa fie pentru voi o punte spre ceva mai bun, mai luminos. La Multi Ani!

In anul ce vine, sa ai un drum al tau, propriu, pe care sa mergi cu pasi linistiti, dar nu scartaiti, cu fruntea ridicata, cu umerii drepti, sa nu te lasi ispitit de carari ce te ratacesc, iar faptele savarsite cu pricepere, cu cinste, cu demnitate sa-ti dea macar o crenguta pentru incununarea vietii tale!

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi! Noul an sa fie presarat cu realizari remarcabile, impliniri, sanatate, fericire si bafta!

Anul nou…o bucurie
viata toata sa va fie!
bani, masina, fericire,
sanatate si iubire.
nu-i de-ajuns sa le doresti.
tipa, lupta, da din coate
asa le obtii pe toate!

A mai trecut un an …
Sa-ti amintesti cu placere de toate implinirile, cu melancolie de toate clipele frumoase si cu incredere de tot ce nu ai reusit. Sarbatori Fericite!

Fie ca toate visele pe care le fauriti in aceste zile magice de Sarbatoare sa se implinesca si drumul strabatut pentru realizarea lor sa va aduca bucurie in inimi, iar in case, fericire si belsug.
La Multi Ani!!!Ultimele zile ale anului sunt gata sa treaca prin clepsidra timpului! 2010 este aproape sa-si deschida primele file albe, necunoscute. Va doresc sanatate, bucurii si impliniri!

Iti doresc atitea clipe fericite cati fulgi de nea intr-o iarna ca-n basme. Un an nou mai bun, cu pace si liniste in suflet si cu multa dragoste in inima.Va doresc un sfarsit de an imbelsugat si plin de bucurii! La multi ani!

Noul an se asterne inaintea noastra ca un volum nescris cu 365 de pagini goale. Va uram sa le scrieti numai cu lucruri bune, impliniri si fericire pentru ca la sfarsitul volumului sa-l cititi cu bucurie.

La multi ani cu veselie, sanatate pe vecie, casa plina de bucate, dragoste pe saturate, bani la greu, noroc cu carul, ce doriti si sus paharul!

Lasati o parte din lumina artificiilor aprinse in noaptea anului Nou sa va lumineze. Fie ca anul care vine sa fie pentru voi o punte spre ceva mai bun, mai luminos.
„La Multi Ani!”

Anul Nou sa va daruiasca sanatate, pace in suflet si prosperitate pentru tine si familie.
„La Multi Ani!”

Tot ce va este de folos sa se realizeze si nimic sa nu va innoureze „cerul” senin al vietii!

Sufletul tau sa vibreze in armonie si pace, iubirea sa te primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie, iar norocul sa te urmeze oriunde… Anul ce a venit sa te ajute sa descoperi minunea unei vieti implinite…
La Multi Ani!

Sperantele ce au ramas sperante
Sa le preia Anul Nou 2010
Decis sa nu ramana cu restante
Acesta este al sarbatorii rost
De-aceea sa petrecem se cuvine
Inchin in cinstea celui care-a fost
Si-n sanatatea celui care vine.

Frumusetea iernii cu albul fulgilor de nea presarati peste gandurile noastre, cu dulcele ecoul al colindelor, cu imaginea in suflet a celor dragi, ne va petrece intr-un nou an impliniti, iubiti, fericiti.
Sa avem un 2010 asa cum ni-l dorim!


La Multi Ani cu bucurie! Casa, casa sa va fie, Masa, masa sa ramaie, iar in jurul ei sa vie oameni buni, de omenie, sa v-aduca veselie, ganduri bune, cumpatate si urari de sanatate, zile multe si prospere, de la Dumnezeu putere sa invingeti relele ce va-ncurca vietile!




Blog Stats

  • 314.134 hits

Arhive

Adormirea Maicii Domnului Ajunul Bobotezei Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat ce să fac?” cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Doamne DUMNEZEU Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristoase Hristos Icoana Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugaţi-vă Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Apostol Andrei Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Omul „Părinte