Arhivă pentru aprilie 2010

29
apr.
10

Zece motive să faci sex în mod regulat

O viaţă sexuală activă are numeroase beneficii pentru sănătate. Men’s Health ne reaminteşte zece motive pentru care ar trebui să facem mai des dragoste cu partenerul.

Exerciţiile

Activitatea sexuală este o formă de gimnastică. Dacă faci dragoste cu iubitul/iubita de trei ori pe săptămână, arzi 7.500 de calorii într-un an, echivalentul unui jogging pe o distanţă de 120 de kilometri.

Respiraţia intensă

O noapte de pasiune creşte cantitatea de oxigen din sânge, astfel încât organele şi ţesuturile funcţionează la maximum.

Oase mai tari şi muşchi mai puternici

Orice fel de activitate fizică măreşte cantitatea de testosteron din corp, iar acest hormon este esenţial pentru a menţine oasele puternice şi muşchii fermi.

Colesterol scăzut

Sexul regulat poate determina scăderea nivelului de colesterol  total şi echilibra balanţa între colesterolul rău şi cel bun.

Analgezic

Poţi scăpa de diverse dureri din corp cu ajutorul hormonilor secretaţi în timpul partidelor de sex. Aşa că cei care au migrene, artrită sau dureri de gât se pot simţi mult mai bine după ce fac dragoste.

Protecţie pentru prostată

Cercetătorii au descoperit că bărbaţii încep să aibă probleme cu prostata prin acumularea de lichid în interiorul glandei. Astfel, ejaculările regulate pot fi extrem de benefice.

Destresant

Stresul cotidian poate fi combătut foarte uşor cu o partidă de sex.

Întăreşte relaţia

În timpul sexului, glanda pituitară secretă oxitocină, cunoscută şi sub denumirea de hormonul afectivităţii.

Reglare hormonală

O viaţă sexuală activă contribuie la creşterea nivelului de estrogen la femei. Acest lucru le protejează inima şi le menţine ţesutul vaginal mai elastic.

28
apr.
10

Cele mai ciudate 25 de concluzii despre relaţiile amoroase

Cercetătorii ne uimesc mereu cu studii care mai de care mai amuzante şi mai ciudate. Multe dintre ele poate iţi sunt cunoscute, multe nu. Potrivit unica.ro, descoperirile specialiştilor te pot determina să îţi priveşti viaţa amoroasă cu alţi ochi.

Iată cele mai recente 25 de concluzii despre relaţia de cuplu:

1. Bărbaţii care îşi sărută iubitele dimineaţa trăiesc mai mult cu cinci ani faţă de cei care nu o fac.

2. Una din cinci relaţii de durată începe în timp ce unul dintre parteneri este implicat în altă relaţie de cuplu.

3. 78% dintre femei vor refuza o partidă de sex la începutul unei relaţii, dacă nu s-au epilat.

4. Semnele stresului cauzate de o frică pronunţată sunt aceleaşi cu cele cauzate de iubire: dilatarea pupilelor, palme transpirate şi ritm alert al bătăilor inimii.

5. Doamnele şi domnişoarele feministe sunt mai predispuse să se afle în relaţii serioase de cuplu.

6. Două treimi dintre oameni s-au îndrăgostit de o persoană pe care o ştiau de ceva timp, comparativ cu cineva abia cunoscut.

7. Părul facial al unui bărbat creşte mai repede dacă acesta anticipează că va face sex.

8. Starea de îndrăgostire contribuie la dezvoltarea terminaţiilor nervoase, ceea ce ajută inclusiv la îmbunătăţirea memoriei.

9. Potrivit unei formule matematice ar trebui să avem în jur de 12 relaţii pasagere înainte de a alege un partener pentru o relaţie serioasă. Aşa avem cele mai mari şanse să facem alegerea corectă.

10. Scanări ale creierului arată că în momentul în care vedem o fotografie cu persoana iubită experimentăm senzaţia de poftă.

11. În unele triburi femeile sunt căsătorite chiar de la naştere.

12. Un serviciu de telefonie mobilă, „Love detector”, analizează convorbirile avute cu partenerul de viaţă. Astfel, în funcţie de diverse inflecţiuni ale vocii, ţi se raportează prin mesaje text dacă acesta a fost sincer, atent la ce spui şi ţi-a vorbit cu afecţiune.

13. 11% dintre femei s-au documentat online cu privire la persoana cu care au ieşit la o întâlnire, comparativ cu 7% dintre bărbaţi.

14. Într-un cuplu, personalităţile celor doi tind să fuzioneze în timp, iar partenerii să fie tot mai asemănători.

15. Cel mai vechi cântec de dragoste datează de acum 4000 de ani.

16. Tradiţia inelului de logodnă s-a conturat în secolul al XV-lea.

17. 43% dintre femei preferă să nu primească felicitări de dragoste, dacă partenerul nu e gata să îşi ia un angajament.

18. Atunci când eşti proaspăt îndrăgostită produci din ce în ce mai puţină serotonină, iar nivelul hormonului ajunge atât de scăzut ca în cazul maladiei obsesiv – compulsive. De aceea, ai uneori senzaţia că te obsedează cel de care eşti îndrăgostită. Senzaţia se ameliorează cu timpul.

19. Potrivit unui sondaj online, aeroportul „Philadelphia International” s-a clasat pe locul I la crearea de legături amoroase.

20. În fiecare an, de Valentine’s Day, în Verona sosesc în jur de 1.000 de scrisori destinate Julietei.

21. Oamenii sunt mai predispuşi să încline capul în partea dreaptă în timpul unui sărut. Mai precis, 65% dintre ei fac acest lucru.

22. O perioadă de timp după ce ai fost părăsită, încă îl iubeşti pe fostul la fel ca înainte de despărţire, arată scanările cerebrale.

23. Familiaritatea naşte, pe lângă confort sau intimitate, şi romantism. Rutina are alte cauze.

24. Există un bun motiv pentru care se nasc idile la locul de muncă: proximitatea este factorul decisiv care declanşează sentimentul de iubire.

25. Ambele sexe sunt mai fericite când au o relaţie de cuplu. Cu cât este mai mare angajamentul, cu atât creşte fericirea

28
apr.
10

Orgasmul anal: mit sau adevăr

Având în vedere procentul scăzut al femeilor care ating orgasmul vaginal, nu ne-ar deranja varianta orgasmului anal. Totuşi, el este un subiect controversat.

Unii specialişti susţin că orgasmul anal nu există, în timp ce alţii au elaborat deja tehnici care să te ajute să îl obţii.

Fiziologia orgasmului anal


Specialiştii s-au pus de acord şi susţin că plăcerea anală este de sine stătătoare. În jurul orificiului anal, dar şi intraanal există terminaţii nervoase care, dacă sunt stimulate, îţi produc o senzaţie de plăcere, fără să fii stimulată vaginal sau clitoridian în acelaşi timp.

În ceea ce priveşte fiziologia orgasmului anal feminin există însă mai multe teorii. Una dintre ele spune că stimularea anală creşte plăcerea orgasmului vaginal şi clitoridian, dar fără declanşarea unui orgasm anal propriu-zis. La baza acestei teorii stă faptul că prin penetrarea anală, stimulezi indirect clitorisul şi punctul G, ultimul găsindu-se pe peretele recto-vaginal, peretele comun al vaginului şi anusului. Cât despre clitoris, se consideră că suprafaţa erectilă a clitorisului se întinde până la anus.

Alţi specialişti se bazează pe faptul că în timpul oricărui orgasm experimentat de o femeie se produc contracţii ale anusului, pe lângă cele vaginale şi ale uterului. Ei bine, dacă în timpul contracţiilor există o stimulare anală, deci sfincterul este împiedicat de un anumit obiect să se contracte la maxim, senzaţia din timpul oricărui tip de orgasm se intensifică.

Unii experţi consideră însă orgasmul anal o senzaţie unică, independentă de orgasmele deja consacrate. Peretele recto-vaginal, cel care reprezintă puntea de legătură între anus şi vagin este un ţesut erectil, capabil de excitare până la atingerea climaxului. Orgasmul anal ar fi varianta omoloagă a orgasmului vaginal, doar că penetrarea se face anal. Astfel, trăieşti un orgasm de sine stătător, consideră unii sexologi. Teoria aceasta este susţinută şi de femeile care reuşesc să experimenteze orgasmul doar prin stimulare anală şi susţin că senzaţia este diferită.

Cum să ai orgasm anal


Cu alte cuvinte, penetrarea anală intensifică orgasmele deja consacrate sau îţi provoacă un orgasm de sine stătător. Indiferent care este adevărul, e cazul să afli cum poţi beneficia şi tu de senzaţiile intense oferite de penetrarea anală.

Orgasmul anal pare a fi o necunoscută în principiu pentru că intraanal nu te lubrifiezi natural, precum intravaginal, atunci când eşti excitată. Mai mult, excitarea o simţi mai degrabă la nivelul clitorisului şi vaginului. Cu tactica potrivită însă poţi simţi plăcere în zona anală.

Sexologii nu recomandă sexul anal ca punct de pornire, ci stimularea manuală sau cu o jucărie erotică special confecţionată pentru această zonă. Poţi face acest lucru în timp ce te masturbezi sau cu ajutorul iubitului tău.

Înainte de a începe stimularea anală, este indicat să fii deja excitată, căci astfel reduci din stres sau încordare, care pot diminua drastic plăcerea anală. Îl poţi ruga pe iubitul tău să îţi facă sex oral şi să înceapă mai apoi penetrarea anală folosind un deget sau o jucărie erotică.

Sexologii susţin că majoritatea femeilor obţin acea plăcere maximă anală, dacă sunt stimulate clitoridian sau vaginal în mod simultan. Acest lucru nu înseamnă că orgasmul anal nu există, argumentul sexologilor fiind că de multe ori avem nevoie de o stimulare clitoridiană pentru a atinge orgasmul vaginal.

Dacă primeşti stimulare concomitentă, dar penetrarea anală devine incorfortabilă, e cazul să te opreşti. Comunică cu iubitul tău, spune-i ce fel de mişcări îţi plac şi cât de mult ar trebui să înainteze când te penetrează anal. Este important să ai un partener grijuliu, care să îţi asculte indicaţiile, căci, în cazul stimulării anale de la plăcere la durere, şi invers, nu e decât un pas!

Nu uita să respiri adânc, lucru care te ajută să rămâi cât mai relaxată, lucru vital în obţinerea plăcerii anale.

Ideal este să nu ţintiţi neapărat la sexul anal, care presupune inserarea penisului, deci o penetrare poate prea brutală, mai ales dacă nu eşti obişnuită cu stimularea anală. Inserând un obiect de mici dimensiuni destinat zonei anale, concomitent cu o stimulare clitoridiană sau vaginală, ai cele mai mari şanse să atingi orgasmul anal şi să testezi chiar tu legătura lui cu celelalte tipuri de orgasme.

27
apr.
10

Trei sfaturi pentru o partidă de sex în natură

Pentru a diversifica viaţa amoroasă, uneori un cuplu trebuie să părăsească dormitorul sau casa. Cele mai des întâlnite partide de sex în locuri… inedite, au loc în natură. Înainte de a vă arunca în valurile extazului, ar trebui să aveţi în vedere câteva sfaturi, deoarece sexul în natură nu e aşa de simplu precum vedeţi la televizor.

imagine Hepta1. Alegeţi un loc ferit

Probabil nu v-aţi gândit să se întâmple pe spaţiul verde din faţa blocului, dar nici la iarbă verde nu sunteţi complet feriţi de ochii curioşilor. Alegeţi un loc cât mai izolat, pentru ca să nu riscaţi să se uite cineva ciudat la voi sau să ajungeţi pe cine ştie ce site obscur, filmaţi cu telefonul.

2. Pentru femei: purtaţi fustă

Partidele de sex în natură au loc, de cele mai multe ori, vara. Totuşi, e mai dificil să aruncaţi de pe voi toate hainele, aşa că e cel mai bine ca partenera să poarte fustă sau rochie, deoarece e mai practic şi nu trebuie să se dezbrace complet.

3. Aduceţi o pătură

Iarba sau nisipul nu sunt aşa de comode. Pământul e tare, prin iarbă se plimbă tot felul de gângănii, iar nisipul, în cazul în care se întâmplă pe plajă, e foarte deranjant şi iritant. Astfel, cel mai bine ar fi să aveţi la voi o pătură sau, dacă nu, să folosiţi o poziţie care să nu necesite să staţi jos.

27
apr.
10

Cum îl înveţi să îţi facă sex oral

Atunci când se apropie de zona ta intimă, deja te încordezi, dar nu de plăcere, ci de teamă? Sexul oral este deosebit de intim, aşa că provoacă senzaţii intense…

… ş i în sens bun, dar şi în sens rău.

În cazul în care iubitul tău nu excelează la acest capitol, nu are sens să dai vina nici pe tehnica lui, nici pe simţurile tale. Şi cum tehnica lui este mai uşor de schimbat decât preferinţele tale în pat, nu îţi rămâne decât să îl înveţi cum să te satisfacă.

Dacă îţi este jenă să îi dai indicaţii direct, iată căile subtile şi grijuli cu egoul său, prin care îl înveţi să îţi provoace fiori de plăcere în timpul sexului oral.


În cazul în care te inhibă ideea de a-i spune cum ţi-ar plăcea să fii stimulată prin sex oral, pur şi simplu arată-i!

Iată greşelile pe care le face şi cum le poţi repara cu un simplu gest:

Atunci când nu aplică suficientă presiune pur şi simplu ridică bazinul sau atinge-l pe păr şi trage-l uşor spre tine. Gestul i se va părea incitant chiar.

Atunci când apasă prea tare, trage-te uşor înapoi şi apucă-l de obraji, pentru a te asigura că nu va continua în aceeaşi manieră.

Atunci când nu stimulează clitorisul, ci împrejurimile, îl poţi direcţiona spre zona cheie folosindu-ţi mâinile. Mângâie-ţi clitorisul cu un deget, iar mai apoi atinge-i buzele cu el.

Atunci când pune prea mult accent pe clitoris şi devine prea sensibil la atingere, formează un v cu degetul arătător şi cel mijlociu şi cuprinde-ţi clitorisul, ridicând uşor degetele până îl acoperi. Astfel, va înţelege că e cazul să se axeze pe alte zone.

Dacă aplici tehnicile de mai sus, iar iubitul tău îşi modifică mişcările în consecinţă, arată-i că îţi place schimbarea, ori prin vorbe, ori prin gemete aprobatoare.

În cazul în care gesturile tale nu au sorţi de izbândă, iar iubitul tău revine la vechea tehnică de stimulare, va trebui să îl ghidezi prin vorbe. Nu formula aşa: „Nu simt nimic când faci asta”, ci aşa: „Mi-ar plăcea mai mult dacă ai apăsa mai tare”. Astfel, nu îi evidenţiezi că tehnica lui este nereuşită, ci îi sugerezi cum ar putea-o îmbunătăţi.

Când vezi că îţi urmează sfaturile, nu uita să îi spui cât de bine te face să te simţi.

Chiar dacă pe loc îi răneşti puţin egoul, atunci când te va vedea pe culmile plăcerii doar datorită lui, se va simţi din nou bine în pielea sa… cu menţiunea că de data asta şi tu vei fi satisfăcută!

27
apr.
10

5 lucruri pe care să nu le faceţi niciodată într-o partidă de sex

Regulile sexului sunt, de obicei, nescrise şi mai ales nu se aplică tuturor la fel pentru că fiecare om e altfel şi vrea altceva in pat. Totuşi, există cateva lucruri pe care nu ar trebui să le faceţi niciodată când vine vorba despre o partidă de amor, potrivit revistei Frisky.

1. Nu ţineţi ochii deschişi când vă prefaceţi că aveţi orgasm

Potrivit unor studii recente, e imposibil să ţii ochii deschişi când ai orgasm. Aşa că data viitoare când vă prefaceţi că aţi atins punctul culminant, ţineţi ochii închişi. Poate partenerul vostru ştie acest mic detaliu şi vă veţi da de gol.

2. Nu faceţi precum un animal

Acest îndemn se referă strict la sunete. Puteţi să ţipaţi sau să gemeţi dar să începeţi să cântaţi cucurigu sau să lătraţi ca un câine nu prea e indicat. E puţin şocant şi pentru persoana cu care faceţi sex şi s-ar putea să-i piară cheful… pentru totdeauna.

3. Nu încercaţi menage a trois cu o păpuşă gonflabilă

Poate suna amuzant, dar nu e deloc. Nu încercaţi să faceţi un menage a trois cu o păpuşă gonflabilă pentru că nu poate fi incitant decât dacă aveţi vreun fetiş ciudat. Şi în cel de-al doilea rând va trebui să munciţi mai mult deoarece păpuşa nu face nimic.


4. Nu vă jucaţi de-a poliţiştii cu… arme reale

Ok. Vă place să faceţi tot felul de scenarii. Nimic rău în asta. Dar, încercaţi, totuşi, să folosiţi o recuzită… sigură. Dacă vă jucaţi de-a poliţistul şi infractorul, chiar acă unul dintre voi deţine o armă, nu o folosiţi pentru că e posibil să vă împuşcaţi din greşeală. La fel, nici cuţitele reale nu sunt de dorit.

5. Nu rostiţi numele altcuiva

Nu e o greşeală capitală, dar nici să vă prefaceţi că nu s-a întâmplat nimic atunci când partenerul de sex a strigat, în momentul culminant, numele fostei iubiri sau a unei alte persoane, oricare ar fi ea. Nici numele unei vedete nu e acceptat. Dacă are nevoie să se gândească la altcineva atunci când faceţi sex e clar că nu e atras/ă de tine.

26
apr.
10

Accidentul nuclear de la Cernobâl/26 aprilie 1986 la 01:23

Accidentul nuclear de la Cernobâl

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Imbox content.png
Acest articol are nevoie de atenţia unui expert în domeniu.
Dacă sunteţi în măsură, ajutaţi chiar dumneavoastră la îmbunătăţirea articolului!

Coordonate: 51°23′23″N 30°5′58″E / 51.38972, 30.09944

Reactorul IV în Cernobîl după calamitate, prezentând distrugerea extensivă a salei principale reactorului (centrul imaginii) şi clădirii turbinei (stânga jos).

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N 30°5′58″E / 51.38972, 30.09944, în apropiere de oraşul părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord. Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitaţiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

Accidentul a pus în discuţie grija pentru siguranţa industriei sovietice de energie nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulţi ani şi impunând guvernului sovietic să devină mai puţin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina şi Belarus au fost supuse decontaminării continue şi substanţiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete şi ulterior autorităţile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiaţie” din certificatele de deces.

Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenţa Internaţională a Energiei Atomice (IAEA) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători şi 9 copii cu cancer tiroidian) şi a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticaţi în 2002.

Deşi în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rămâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare şi activitate economică.

Cuprins

[ascunde]

Centrala atomoelectrică

Pentru detalii, vezi: Centrala Atomolectrică Cernobîl.

CAE Cernobîl se află în apropiere de oraşul Pripiat, în Ucraina nordică.

CAE Cernobîl (51°23′14″N 30°06′41″E / 51.38722, 30.11139) se află în apropiere de oraşul Pripiat, Ucraina, la 18 km nord-vest de oraşul Cernobîl, la 16 km – sud de frontiera ucraino-belarusă şi aproximativ 110 km nord de Kiev. Centrala a fost compusă din patru reactoare de tip RBMK-1000, fiecare capabil de producere a 1 GW de putere electrică. Construirea centralei a început în anii ’70 ai secolului XX, cu reactoarele #1 (care a fost închis în anul 1977), #2 în 1978, #3 în 1981 şi #4 în 1983. Două alte reactoare – #5 şi #6 – erau în timpul constructiei când a avut loc accidentul.

Accidentul

Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofală a vaporilor de apă, care a declanşat un incendiu, o serie de explozii adiţionale şi fluidizare nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaţionale.

Planuri de testare

La data de 25 aprilie 1986, pe lumină, reactorul #4 a fost programat pentru fi închis pentru întreţinere. S-a decis folosirea acelei ocazii ca o oportunitate pentru controlarea capacităţii generatorului turbinei de a produce putere electrică suficientă pentru alimentarea sistemelor de siguranţă ale reactorului (mai ales pompele de apă) după pierderea puterii externe. Tipul RMBK al reactorului are nevoie de apă care să circule continuu prin centru, atâta vreme cât combustibilul nuclear este prezent. Reactoarele Cernobîlului au avut o pereche de generatori diesel, disponibilă, dar aceasta nu se activează imediat – reactorul a fost, deci, pregătit pentru a răsuci jos turbina, punct la care ea ar fi fost deconectată şi ar fi permis răsucireea sub elanul său rotativ, iar scopul testului a fost acela de a se hotărî dacă turbinele în faza extenuată pot genera putere pentru pompe. Testul a fost făcut cu succes la altă unitate (cu toate sistemele de siguranţă active), având, însă, rezultate negative – turbinele nu au generat puterea suficientă, dar au fost făcute îmbunătăţiri adiţionale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.

Înainte de accident

Condiţiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25 aprilie şi producţia de energie a reactorului a fost redusă spre 50%. O staţiune locală de putere a fost închisă neaşteptat. Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut amânare scaderii aportului energetic al centralei în reţea, pentru acoperirea vârfului de consum al serii. Directorul centralei a consimţit şi a amânat testul pentru mai târziu. Testul de siguranţă a fost amânat până la schimbul de noapte, o echipă neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la reactorul #4 noaptea aceea şi următoarea

La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea testului. S-a prevăzut ca din nominalul său de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.Oricum, noua echipă a fost surprinsă de amânarea anterioară a încetinirii reactorului şi a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost reducerea prea rapidă a nivelului de putere. În acea situaţie, reactorul a produs mult xenon-135, care a scăzut şi mai mult puterea (spre 30 MW – aproximativ 5% de valoare presupusă). Operatorii au crezut că scăderea rapidă a fost din cauza unui defect la unul dintre regulatorii de putere, scăpând din vedere contaminarea reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea (neştiind că scăderea drastică a puterii este cauzată de absorbţia în exces a neutronilor de xenon-135), au fost scoase celulele de control din reactor în ciuda faptului că acest lucru este permis cu respectarea unor reguli stricte de siguranţă. Cu toate acestea, puterea reactorului nu a crescut decât în jur de 200 MW putere ce reprezenta mai puţin de o treime din minimul necesar pentru efectuarea experimentului. Mai mult, şeful echipei alege continuarea experimentului. Ca şi parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apă care erau acţionate de turbina generatorului crescând fluxul de apă peste specificaţiile regulilor de siguranţă. Fluxul de apă creşte spre ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) şi nivelul tot mai mare necesitând scoaterea manuală a celulelor de control. Acest aspect produce o funcţionare foarte instabilă unde lichidul de răcire şi xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor.

Referinţe

  1. ^Localizare geografică şi extindere a contaminării radioactive”. Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare. http://www.chernobyl.info/index.php?navID=2.  (citare „Comitetul spre Probleme a Consecvenţilor Calamităţii în CAE Cernobîl: 15 ani după Calamitate în Cernobîl”, Minsk, 2001, p. 5/6 ff., „Agenţia de Interinformare pentru Cernobîl” şi „Comitetul Cernobîl: Tabel al datelor oficiale despre accidentul atomic”)
  2. ^Raportul IAEA”. În Focar: Cernobîl. http://www.iaea.org/NewsCenter/Focus/Chernobyl/index.shtml. Accesat la 2006-03-29.
  3. ^ Forul Cernobîl: 2003-2005 (pdf). Moştenirea Cernobîlului: Influenţe Sănătoase, Ambiante şi Socio-Economice şi Recomandări pentru Guverne ale Belarusului, ale Federaţi Ruse şi ale Ucrainei. IAEA. Versiune. pg. 6
  4. ^ Documentarul lui BBC (British Broadcasting Corporation) titrat „Days That Shook The World”.
  5. ^ ru Programul oficial al testului.
26
apr.
10

Ce vor femeile în pat, dar nu le spun iubiţilor

Femeile au chef de tot felul de nebunii in pat, dar nu le spun iubiţilor lor, de teamă ca nu cumva aceştia să işi facă o impresie proastă despre ele. Cel puţin aşa cred bărbaţii, iar redactorii de la Men’s Health au prezentat câteva dintre secretele despre care femeile nu vor să vorbească.

1. Jucării sexuale

Imagine simbol NorthfotoFie că este vorba despre vibratoare, cătuşe sau lenjerie comestibilă, fetele parcă şi-ar transforma dormitorul într-un mic sex-shop, însă iubiţii lor habar nu au, ba mulţi nici nu se gândesc că le-ar putea propune aşa ceva fără să primească o pereche de palme.

2. Masturbarea

Femeilor le place să se masturbeze la fel de mult ca şi bărbaţilor numai că sunt prea jenate să recunoască aşa ceva. În plus, în dormitor, în faţa partenerilor lor nu ar face vreodată aşa ceva pentru a nu fi catalogate drept perverse.

3. Dansul la bară

Nu e doar pentru stripteuze, ci majoritatea femeilor ar efectua un număr de dans la bară, în dormitor. Însă, cum să le spună iubiţilor lor aşa ceva fără ca ei să se uite urât? Se vor uita, cu singuranţă, însă deloc urât, ci chiar vor fi plăcut impresionaţi.

4. Fantezii

Toată lumea are fantezii sexuale în care lucrurile se desfăşoară după un anumit scenariu provocator. Şi femeile gândesc uneori scene de sex sălbatic în care sunt costumate în asistente, profesoare rele care disciplinează elevi sau soţii paşnice, numai că nu le spun nimănui.

26
apr.
10

7 trucuri pentru o zi perfectă

Specialistul Click!, dr. Ovidiu Chiş, expert în medicina tradiţională indiană, îţi oferă câteva sfaturi care te vor ajuta să te trezeşti devreme şi să fii plin de viaţă întreaga zi. Conform principiilor ayurvedice, felul în care îţi începi dimineaţa fie îţi consolidează rezistenţa împotriva bolilor, fie o subminează.

Dă-te jos din pat înainte de răsărit!

Dă-te jos din pat cu cel puţin 20 de minute înainte de răsărit. De îndată ce atingi podeaua cu picioarele, savurează nemişcarea printr-un scurt exerciţiu de respiraţie sau o scurtă meditaţie.

Bea un pahar de apă cu lămâie!

Principiile ayurvedice susţin că primul gând pe care îl avem în minte ne guvernează întreaga zi. Bea un pahar de apă călduţă aromată cu o felie de lămâie. Apa caldă are ca efect stimularea tractului gastrointestinal, iar lămâia este bogată în minerale şi vitamine şi ajută la eliminarea toxinelor din tractul digestiv.

Spală-te pe faţă cu apă rece!

Îngrijirea feţei la trezire pregăteşte pielea pentru toate provocările zilei (căldură, stres, poluare). Se recomandă stropirea feţei de şapte ori cu apă rece, dacă se poate netratată cu clor.

Curăţă-ţi limba!

Foloseşte un dispozitiv special sau o periuţă de dinţi care poate curăţa şi limba. Apoi strânge din dinţi de câteva ori, pentru a stimula meridianele energetice care trec prin gură. După periaj, clăteşte gura timp de 2-3 minute cu ulei cald de susan sau măsline.

Masează-ţi urechile!

Masajul urechii este o binefacere pentru întregul corp. Începe cu vârful urechii şi foloseşte degetul mare şi indexul pentru a masa marginea, coborând încet spre lobul urechii.

Hidratează-ţi ochii!

Dacă ochii sunt uscaţi sau iritaţi, acoperă-i cu felii de castravete sau vată îmbibată cu aloe vera, ceai rece de fenicul sau lapte. Întăreşte muşchii nefolosiţi ai ochilor şi stimulează nervul optic printr-un exerciţiu simplu. Roteşte ochii în sus şi în jos, în lateral şi pe diagonală. Roteşte-i în sensul acelor de ceasornic şi apoi în sens invers. La sfârşit, strânge cu putere din pleoape şi apoi relaxează-te. Repetă exerciţiul de câteva ori.

Nu sări peste micul dejun!

Nu este înţelept să sari peste micul dejun, dar nici să-l transformi în „marele dejun”. O masă uşoară nu va suprasolicita focul digestiv, care îşi atinge nivelul maxim abia la prânz. Începe ziua cu fructe, suc de legume, iaurt sau cereale integrale.

*Click

25
apr.
10

Duminica Slabanogului de la Vitezda


„Dupa acestea era sarbatoarea iudeilor si S-a suit Iisus la Ierusalim. Iar in Ierusalim era Scaldatoarea Oilor, numita evreieste Vitezda, care avea cinci pridvoare. In acelea zacea o mare multime de bolnavi: orbi, schilozi, uscati, asteptand miscarea apei. Caci ingerul Domnului se pogora la vreme in scaldatoare si tulbura apa. Si cel ce intra cel dintai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era stapanit” (In 5, 1-4)

Nu degeaba fericitul Evanghelist adauga indata dupa cele spuse rein­toarcerea de aici la Ierusalim. Ci scopul ii era sa arate cat de mult intreceau cei de alte neamuri pe iudei in ascultare si cat de mare era deosebirea dintre unii si altii in deprinderi si purtari. Caci asa se putea afla, si nu altfel, ca printr-o hotarare dreapta a lui Dumnezeu, Care toate le poate si nu cauta la fata omu­lui, a cazut Israel pe drept din nadejde si a fost ridicata in ea multimea neamurilor. Si nu e greu de-a vedea intarite cele spuse privind la opozitia dintre cele intamplate. La aratat deci pe El mantuind cetatea samarinenilor printr-un singur semn si, la fel, printr-unul, pe slujitorul imparatesc, si prin el folosind mult si pe cei din casa aceluia. Dupa ce a marturisit prin acestea cat de dispusi se aratau cei de alte neamuri spre ascultare, arata pe Facatorul de minuni urcandu-Se iarasi la Ierusalim si savarsind acolo un lucru demn de Dum­nezeu. Caci elibereaza in chip minunat pe un paralitic de boala lui foarte ve­che, ca si pe fiul slujbasului imparatesc, bolnav pe moarte. Dar acela a crezut cu toata casa si a marturisit pe Iisus ca Dumnezeu, pe cand iudeii, in loc sa se minuneze, Il vor omori curand si prigonesc cu necredinta pe Binefacatorul, ca pe un calcator de Lege, hotarandu-si ei insisi parasirea pentru faptele lor urate, prin care raman in urma intelegerii si credintei in Hristos a celor de alte nea­muri. Aceasta este ceea ce s-a spus despre ei in Psalmi, printr-un cuvant adresat Domnului Iisus: „Ca ii vei pune pe ei la spate” (Ps. 20, 9). Caci cei ce au fost pusi intai pentru alegerea parintilor, vor veni ultimii, si dupa chemarea neamurilor: „Dupa ce va intra tot numarul paganilor, se va mantui intregul Israel” (Rom. 11, 25-26). Acest scop ni-l arata ordinea bine intocmita a celor scrise. Dar sa dam pe rand o expunere mai exacta a intelesului versetelor.

„Era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. Vazandu-l Iisus pe acesta zacand si stiind ca este asa de multa vreme…” (In 5, 5-6)

Dupa ce iudeii au praznuit sarbatoarea azimelor, in care aveau si obiceiul sa junghie mielul, se intelege in timpul Pastelui, Hristos a plecat din Ierusalim si a petrecut intre samarineni si intre cei de alte neamuri, invatandu-i pe aceia, intristat de relele purtari fata de El ale fariseilor. De abia intors la Ierusalim in timpul Sfintei Cincizecimi -caci aceasta era sarbatoarea ur­matoare si apropiata in Ierusalim -, vindeca in apa scaldatoarei pe paralitic, care fusese chinuit timp indelungat de boala (caci era bolnav de treizeci si opt de ani), neajuns inca la numarul desavarsit al Legii, adica la cel de patru ori zece, sau la al patruzecilea (Nota: Acest numar este o inmultire a celor patru virtuti cardinale (intelepciunea, drep­tatea, barbatia si cumpatarea) cu cele zece porunci.)

Acesta este cuvantul istoriei. Dar in chipul acestui lucru trebuie vazut un inteles duhovnicesc. Despartirea lui Iisus, in­tristat, de Ierusalim, dupa junghierea mielului, petrecerea intre samarineni si galileeni si predicarea catre aceia a cuvantului mantuitor, ce voieste sa in­semne altceva decat plecarea Lui dintre iudei, dupa pironirea Lui pe cinstita Cruce si moartea Lui, spre daruirea Sa celor dintre neamuri, poruncind sa se spuna Ucenicilor dupa invierea Sa din morti ca se va intalni cu ei in Galileea? Revenirea Lui, la sfarsitul saptamanilor Cincizecimii (dupa o saptamana, sau dupa patruzeci si noua de zile, n.tr), la Ierusalim arata in chip si ghicitura intoarcerea Mantuitorului la iudei, din iubire de oameni, in timpurile din urma ale veacului de fata, cand noi, cei mantuiti prin credinta in El, vom praznui preasfintele sarbatori de pe urma patimii Lui mantuitoare (Nota: Legea si faptele lui Hristos de dinainte de moartea pe Cruce pregateau prin tipuri lucrarea Fiului lui Dumnezeu dupa inviere. in faptele lui Hristos de dinainte de inviere, se intalnesc inca unele chipuri ale Legii. Ca Cel ce-Si incepea lucrarea mantuitoare, El le stie ca chipuri ale Sale, ca adevar, cum nu le stiau evreii, sau ca chipuri care treceau in realitate faptele Lui mantuitoare. Plecarea Lui, dupa Pastile iudeilor, in Samaria si Galileea este deja o plecare a Lui de la iudei, care va fi deplina dupa Pastele iudaic -care era chipul trecerii iudeilor din Egipt spre libertate pamanteasca – o trecere la alte popoare. El este Cel ce le trecea pe acelea, dar inca nu deplin, la imparatia lui Dumnezeu, la imparatia libertatii de pacat. Revenirea Lui la Cincizedmea iudeilor e o intalnire in El a chipului cu realitatea venirii, prin El, a Duhului Sfant, Care insa nu va fi dat deplin Ucenicilor si, prin ei, celor ce vor crede in El decat dupa inviere, dar mai ales cand Se va reintoarce la sfarsitul istoriei, ca sa intemeieze „noul Ieru­salim”, plin de lumina. Cat Se afla pe pamant, inainte de inviere, Hristos Se afla la mijloc intre Lege si viata in Duhul Lui. E intr-o trecere de la una la alta pentru Sine ca om si pentru cei ce credeau atunci in EL Dupa invierea Sa umanitatea Lui e ajunsa la desavarsire, dar a oamenilor care cred sau au crezut in El va ajunge la aceasta desavarsire la invierea lor. Dar, prin invierea lui Hristos, umanitatea e scapata inca de pe pamant de chipurile Legii. Trecandu-se de la chipuri la adevarul anuntat de El, se adevereste in alt sens cuvantul Mantuitorului: „N-am venit sa stric Legea, ci s-o implinesc” (Mt 5,14).

Iar vindecarea paraliticului inainte de sfarsitul Legii, prin caracterul de chip al faptei, inseamna ca Israel, pornit prosteste si cu necredinta impotriva lui Hristos, se va imbolnavi si va paraliza si va vietui multi ani intr-o nelucrare chinuitoare, dar nu va ajunge la o pedeapsa deplina, ci se va bucura de atentia Mantuitorului si, prin ascultare si credinta (Nota: Aceasta se va intampla nu mult timp inainte de sfarsitul lumii, sau de desavarsirea Legii, prin implinirea chipurilor ei, sau prin ajungerea deplina la Hristos, Adevarul prevestit de chipurile Legii, adica nu cu mult inainte de al patruzecilea an, numarul deplin sau desavarsit al Legii, ca chip al sfarsitului timpului.), va fi vindecat si el in scalda-toare. Iar ca numarul patruzeci este desavarsit dupa legea dumnezeiasca, nu le va fi greu sa afle celor ce se ocupa cu dumnezeiestile Scripturi.

„… ii zise lui lisus: Voiesti sa fii sanatos?” (In 5, 6)

O dovada clara a bunatatii nemasurate a lui Hristos e ca nu asteapta rugamintea celor in suferinta, ci, din iubire de oameni, o ia inaintea ruga­mintii lor. Caci vine, precum vezi, si-i ofera ajutorul fara a fi rugat. Iar intre­barea, de vrea sa fie scapat de boala, nu era a unui nestiutor a ceea ce era tuturor vadit, ci a unuia ce voia sa trezeasca in bolnav dorinta mai calda de insanatosire, adica sa o doreasca cu multa tarie. Apoi intrebarea, daca vrea sa dobandeasca ceea ce doreste, are in ea o oarecare asigurare ca poate sa ofere ceea ce doreste bolnavul si ca e gata sa ofere aceasta, asteptand de la acela doar cererea harului fagaduit (Nota: O vindecare ce vine dintr-o putere spirituala nu poate avea loc fara o trezire a puterii spirituale, sau a credintei in puterea spirituala care se ofera celui bolnav).

„Bolnavul I-a raspuns: Doamne, om nu am ca, atunci cand se tulbura apa, sa ma arunce in scaldatoare. Pana ce vin eu, coboara altul inaintea mea” (In 5, 7)

In jurul zilei Sfintei Cincizecimi, ingerii, coborand din cer, tulburau apa, facand un zgomot ca semn al prezentei lor. Si apa se sfintea de sfintele duhuri. Si daca cineva din multimea celor bolnavi ajungea sa coboare inain­tea celorlalti, se scula eliberat de povara bolii ce-1 chinuia. Caci puterea vin­decarii era masurata numai pentru cel care o castiga primul. Dar si aceasta era un semn ca folosul Legii, prin ingeri, se extindea numai la unicul neam al iudeilor, nevindecand pe vreun altul. Caci poruncile date prin Moise de la Dumnezeu se predicau pana la Bersabe, fiind comunicate prin ingeri in mun­tele Sinai, in jurul zilelor stabilite pe urma ca Sfanta Cincizecime. De aceea si apa scaldatoarei nu se tulbura in alt timp, aceasta indicand coborarea sfintilor ingeri in ea (Nota: La Cincizecimea mozaica se coborau ingerii ca sa vindece un singur bolnav, aratand inca o lucrare limitata a lui Dumnezeu fata de omenire, ca prevestire a venirii Fiului Sau pro­priu pentru mantuirea tuturor celor ce voiesc sa-L primeasca. Lucrarea in oameni o va arata Hristos prin Duhul Sfant, aflat in El insusi si comunicat din El insusi, la Rusalii. Si prin vinde­carea de catre El insusi, sau prin Duhul Sfant din El, Hristos face trecerea de la lucrarea limi­tata a lui Dumnezeu prin Lege, la lucrarea Lui directa in toti oamenii. Apa in care Se va cobori acum Duhul Sfant insusi va fi de folos tuturor celor ce vor primi prin Sfantul Botez puterea mantuitoare nesfarsita a Duhului dumnezeiesc. Dar inainte de instituirea Botezului pentru toti, care s-a facut dupa inviere, Iisus vindeca pe unii bolnavi, pe care ii intalneste si care ii cer vindecarea, prin cuvantul Sau direct).

Deci slabanogul, neavand un om care sa-l arunce in apa, se plangea nu numai de boala ce-l stapanea, ci si de lipsa celor ce-l puteau ajuta, zicand: „Nu am om care sa ma arunce in apa”. El astepta pe Iisus sa-i faca aceasta si sa-1 indrume (Nota: „Doamne, om nu am”. Alti bolnavi aveau vreo rudenie care sa-i arunce in apa. El n-avea nici o rudenie. in Iisus a venit rudenie fiecarui om, Fratele tuturor, Care poate ajuta pe cei ce I-o cer, pe cei care I se roaga cu credinta ca-i poate izbavi.)

„Ii zise lui Iisus: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos. Si in ziua aceea era sambata” (In 5, 8-9)

Porunca era potrivita lui Dumnezeu si era dovada cea mai clara a puterii si a stapanirii Lui. Caci nu se roaga pentru scaparea celui ce zacea de boala, ca sa nu para vreunora ca e si El unul dintre sfintii Prooroci, ci porunceste, in chip stapanitor, ca Domnul Puterilor, sa se faca aceasta, spunand bolnavului, ce se bucura, sa plece acasa si sa-si ia patul pe umeri, facandu-se celor ce-1 priveau dovada a puterii Celui ce 1-a vindecat (Nota: Toate le face si le spune Hristos nu numai cu o putere mai presus de toate, ci si cu un bun rost. Porunceste bolnavului sa-si ia patul, sambata, pentru a arata ca El e mai presus de Lege. Iar Evanghelistul, prin tot ce spune despre Hristos, pune in relief dumnezeirea Lui. Hristos comunica, chiar prin porunca Sa, puterea Sa. El nu Se arata dependent de o alta pu­tere, superioara Lui. Nu vindeca rugandu-Se lui Dumnezeu ca Unuia mai presus de El. Vindeca intr-adevar chiar prin cuvantul prin care-i spune bolnavului sa-si ia patul, caci prin aceasta ii da putere sa o faca). Iar bolnavul implineste in­data ceea ce i s-a poruncit si, prin ascultare si credinta, arata realizandu-se in el harul atat de dorit Iar fiindca prin cele de mai inainte l-am infatisat pe el ca chip si tip al multimii iudeilor, ce se vor tamadui in timpurile din urma, sa cugetam iarasi la acest lucru care se va intampla, potrivit intelesurilor expuse inainte.

Hristos face sanatos pe acest om sambata, si celui insanatosit ii porun­ceste indata sa desfiinteze obiceiul din Lege, indemnandu-l sa umble sambata si sa faca aceasta purtand povara patului, desi Dumnezeu porunceste, clar printr-unul dintre Sfintii prooroci: „Sa nu scoateti poveri din casele voastre in riua sambetei” (Ier. 17,21). Dar sa nu spuna cineva, de este intelept, ca omul acesta a dispretuit cu neinfranare poruncile dumnezeiesti, ci L-a aratat ca un chip pe Hristos si pe cei ce, in timpurile din urma ale veacului, vor fi vinde­cati prin ascultare si credinta in El. Caci aceasta socotesc ca inseamna sambata, care e ultima zi a saptamanii (Nota: In continuare, Sf. Chirii pare sa interpreteze si altfel porunca data fostului paralitic de a-si duce patul sambata, contrar Legii ce oprea de la aceasta. Ea il arata pe Hristos cerand mai presus de toate credinta in El ca Dumnezeu. Sambata pregatea pentru Hristos. Cand vine El, trebuie sa se treaca peste faptele Legii la credinta in El, aratata cu deosebire in cinstirea duminicii, in care El a inviat inainte se cerea odihna de laptele prin care omul se foloseste de lucrurile lumii. Dar o data ce Dumnezeu a venit la noi in Hristos si a inviat, ne-a aratat ca mai inalta decat odihna de lucrurile lumii este bucuria de invierea lui Hristos, ca nadejde a invierii noastre, sau ca pregustare a vietii noastre fericite cu Hristos dupa invierea cea de obste. Atunci omul nu va mai fi un slabanog supus lucrurilor lumii. Va fi mai tare decat ele. Nu-i va mai fi mantuirea conditionata de supunerea privitoare la sambata si de alte practici poruncite de Lege, ci de unirea cu Hristos). Pentru cei ce au primit vindecarea prin credinta si s-au schimbat spre o innoire a vietii, nu mai e necesara litera Legii Vechi, ci trebuie parasita slujirea prin ghiciturile umbrelor. De la aceasta socotesc ca, luand prilej si fericitul Pavel, scrie celor ce dupa credinta se intorc iarasi la Lege: „Dar va spun voua ca de va veti taia imprejur, Hristos nu va vor fi de folos”. Si iarasi: „Ap fost goliti de Hristos cei ce va indreptatiti din Lege, ati cazut din har” (Gal. 5, 2-4).

„I-au zis deci iudeii celui vindecat: Este sambata si nu-ti este ingaduit sa ridici patul” (In 5, 10)

Socotesc ca si pentru noi e un prilej foarte potrivit sa spunem fata de acestea: „Iata un popor fara minte si fara inima. Ochi au, si nu vad” (Ier. 5,21). Ce poate fi mai prostesc ca aceasta, sau mai lipsit de simtire? Caci, desi se cuvenea sa se minuneze, nu vad cu mintea puterea Tamaduitorului. Certandu-l amarnic si nestiind decat aceasta, il incarca de vina pe cel ce de abia s-a ridicat din boala indelungata, poruncindu-i fara pricepere sa zaca mai de­parte, cerandu-i sa cinsteasca sambata chiar si prin trebuinta de-a ramane bolnav.

„Iar el le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a spus: Iati patul tau si umbla ” (In 5, 11)

Cuvantul cuprinde in el un inteles preaintelept, care respinge totodata cugetarea stramba a iudeilor. Caci deoarece, declarand ca nu e ingaduit sa plece acasa ducandu-si patul, il invinuiau cu usurinta de calcarea Legii pe cel vindecat, in mod necesar el le raspunde acelora, aparandu-se, ca i-a poruncit lui sa umble, Acela care s-a aratat si Datatorul sanatatii. Prin aceasta numai ca nu spune: Cea mai mare autoritate o are in a porunci sa fie cinstita sambata Cel ce are atata putere sau har, ca m-a scapat pe mine de boala. Caci, daca nu se poate atribui oricui aceasta fapta, ci numai lucrarii si puterii dumnezeiesti, cum ar gresi Cel ce a facut aceasta? Sau cum n-ar socoti ca nu se cuvine aceasta lui Dumnezeu, Care ce are putere demna de Dumnezeu? Un astfel de cuvant are deci in sine un inteles amar (Nota: Fostul bolnav raspunde celor ce, dispretuind minunea savarsita de Hristos si deci neadmitand ca El este mai mare decat formele externe ale Legii, ii reprosau nesocotirea unei porunci a Legii: Cel ce a savarsit minunea vindecarii mele, pe care nici un om nu o putea savarsi, este mai presus si de poruncile Legii, prin care nu se vindeca nimeni.)

„Deci l-au intrebat pe el: Cine este omul care ti-a spus tie: Ia-ti patul tau si umbla? Iar cel vindecat nu stia cine este. Caci lisus Se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. Dupa aceasta, lisus l-a aflat pe el in templu” (In 5, 12-14)

Nesaturata e mintea iudeilor de pofta de-a ucide. Se intereseaza de Cel ce a poruncit, voind sa-L faca complice cu cel vindecat in chip minunat. Caci socoteau ei, cu dreptate, ca singur Acela trebuia invinuit pentru calcarea sambetei, Care a trecut printre laturile si cursele lor greu de ocolit si a iesit din launtrul portilor mortii. Dar fostul bolnav nu-1 poate indica pe Doctorul de care se intereseaza intrucat Hristos S-a ascuns cu bun rost, ca sa ocoleasca mania lor fierbinte. Dar nu alege fuga ca unul ce-ar putea sa patimeasca chiar daca n-ar voi, ci facandu-ni-Se si in aceasta pe Sine insusi pilda (Nota: Nu Se ascunde Hristos de cei ce voiau sa-L omoare, ca unul ce nu putea sa nu moara, ci ca unul ce va primi moartea cand va voi, desi putea sa nu moara. in aceasta se vede ca Se ascunde pentru a mai vietui atat cat socotea de folos pentru a castiga deplin la credinta in Sine pe Apostoli si pe toti cei ce aveau sa-L propovaduiasca lumii si sa ne dea toata invatatura nece­sara. Dar S-a ascuns si ca sa ne arate ca S-a facut cu totul ca noi, adica Si-a insusit si frica noas­tra de moarte, ca, si avand aceasta frica, totusi sa primeasca moartea atunci cand va trebui, pentru ca si noi, avand aceasta frica, sa ne obisnuim cu gandul de a primi moartea atunci cand va trebui.)

„Si i-a zis lui: Iata, te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau” (In 5, 14)

Cu bun rost renuntand la ascunderea de la inceput, Hristos Se arata iarasi, dand fiecareia dintre acestea timpul potrivit. Caci Cel ce nu putea sa greseasca nu putea face ceea ce nu are in sine ratiunea cuvenita. Deci Si-a facut motiv al convorbirii cu acela indemnul folositor de-a nu mai pacatui, ca sa nu sufere acela de rele mai mari decat cele trecute. Iar prin aceasta il invata ca Dumnezeu nu ingramadeste in amintirea Sa pacatele oamenilor numai pentru judecata ce va avea lor in viitor, ci-i biciuieste in chip felurit inca vietuind in trupuri si inainte de marea si tuturor aratata zi a Celui ce ii judeca pe toti. Iar ca de multe ori, gresind si suparand pe Dumnezeu, suntem batuti, ne va marturisi preainteleptul Pavel, zicand: „De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi mor. Caci daca ne-am judeca noi insine, n-am t judecati. Iar aind judecati de Dumnezeu, suntem invatati prin certare, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea” (I Cor. 11, 30-32) (Nota: E mai bine sa fie omul judecat si certat pe pamant, ca sa se indrepte, decat la jude­cata din urma, care ii va aduce celui ce nu s-a indreptat pedeapsa vesnica. De aceea, sa multumim lui Dumnezeu pentru certarile pe care ni le da cata vreme suntem in trup, ca sa ne pregateasca pentru neosandire la Judecata din urma)

„Deci a plecat omul si a vestit iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos” (In 5, 15)

Li-L vesteste iudeilor pe Iisus, nu ca, indraznind sa-I faca vreun rau, sa se dovedeasca necredincios, ci ca, de vor voi si ei sa se vindece, sa cunoasca pe Doctorul vrednic de admiratie. Observa cum acesta este scopul lui. Caci nu vine sa anunte, cum voiau unii dintre cei ce-L invinuiau, ca Iisus este Cel ce i-a poruncit sa umble in ziua sambetei, ci ca este „Cel ce l-a facut pe el sa­natos”. Aceasta inseamna ca n-a facut nimic altceva, decat sa arate ceea ce-L dovedea ca Doctor.

„Si de aceea il prigoneau iudeii pe Iisus si cautau sa-L omoare, pentru ca a facut acestea sambata” (In 5, 16)

Cuvantul nu descrie simplu in acestea furia nebuna a iudeilor. Caci Evan­ghelistul nu spune numai ca iudeii II prigoneau, ci si pentru care pricina nu se rusinau de aceasta, zicand: „Pentru ca facea acestea sambata”. II pri­goneau prosteste si fara credinta ca a facut bine sambata, socotind ca Legea impiedica aceasta, ca n-ar ingadui sa se mantuiasca si sa se ajute cei bolnavi, ci ca cerea sa se renunte la legea iubirii, la lauda iubirii de frati, la harul bunatatii. Deci ar putea cineva sa arate in multe feluri ca iudeii respingeau cele bune, necunoscand scopul Legiuitorului cu privire la sambata, dand cea mai desarta explicare a ei. Caci, cum a spus Hristos insusi, fiecare, ducand boul sau oaia lui, le adapa (Lc. 14, 5), si omul primeste taierea imprejur sambata, nu ca sa se desfiinteze Legea lui Moise. Dar ei se infurie ca a fost facut sanatos un om intreg sambata, pentru multa strambare a obiceiurilor din nestiinta, neacordandu-i omului facut dupa chipul dumnezeiesc o intaie­tate fata de animalele necuvantatoare, ci socotind ca trebuie sa se aiba mila sambata de bou si de oaie, ca sa fie scapate de foame si de sete, fara sa fie invinovatiti, dar sa se condamne ca de cele mai mari faradelegi cei ce s-ar arata milosi si buni fata de aproapele lor sambata. Dar ca sa-i vedem iarasi pe ei nu putin lipsiti de minte si obligati cu dreptate sa auda: „Rataciti, necunoscand Scripturile” (Mt. 22, 29), sa aratam clar si din Sfintele Scripturi, care au zugravit si odinioara, ca in chip, pe Iisus aratandu-Se indiferent fata de sambata. Astfel, preainteleptul Moise plecand, cum s-a scris, din cele ome­nesti, la batranete adanca, si mutandu-se in salasurile de sus, prin judecata si hotararea Atottiitorului Dumnezeu, conducerea lui Israel a luat-o Iosua, fiul lui Navi (Deut. 34, 8-9). Acesta, inconjurand Ierihonul cu mii de barbati inar­mati si voind sa cucereasca cetatea, a dat levitilor porunca sa poarte chivotul Legii in jurul cetatii in toate cele sase zile, iar in a saptea, adica sambata, a poruncit multimii nenumarate de osteni sa sune din trambite. Si astfel, daramandu-se zidurile, au intrat inlauntrul cetatii nimicind-o, nerespectand odihna, nepotrivita atunci, a sambetei, nici ferindu-se sa lupte in chip biruitor, din pricina Legii care ii oprea, nici impotrivindu-se lui Iosua, capeteniei ostasesti de atunci, ascultand fara cartire de conducerea lui. Iar acestea sunt in chip. Deci deoarece a venit Adevarul, adica Hristos, ca sa darame si sa dis­truga zidul stricaciunii, ridicat de diavol impotriva omului, si se vede facand aceasta sambata, ca intr-o parga si inceput al lucrarii, cu paraliticul, iudeii se infurie din nestiinta si osandesc ascultarea parintilor, neingaduind firii umane sa invinga raul pricinuit prin boala, socotind ca trebuie sa se sileasca sa prigoneasca pe Iisus care face binele sambata. (Nota: Iisus arata ca nu e oprit a face bine sambata. Prin binele facut se mareste caracterul de sarbatoare al zilei. Daca in sarbatoare ne intalnim mai mult cu Dumnezeu, Facatorul binelui, a lucra din puterea binelui inseamna a ne adanci in unirea cu El. Odihna poruncita de Lege in ziua sambetei avea semnificatia opririi de la rau, de la fapte egoiste. Caci a face bine inseamna a ajuta pe altul. Iisus Hristos, aducandu-ne puterea de-a face binele, ne-a eliberat de odihna sambetei de la cele rele.)

„Iar Iisus le-a raspuns lor: Tatal Meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez” (In 5, 17)

Hristos spune : „Eu lucrez” (In 5,17), vorbind de sambata. Si este nece­sar sa se spuna „pana acum”, ca intelesul gandit sa-si primeasca cuvantul potrivit. Lipsiti fiind iudeii de cunostinta si nestiind cine este Unul-Nascut dupa fire si atribuind numai lui Dumnezeu si Tatal cele prescrise de Lege prin Moise si afirmand ca numai El trebuie sa se asculte, Iisus incearca sa-i convinga ca toate le lucreaza impreuna cu Tatal si ca are in Sine firea Celui ce L-a nascut, deoarece nu este a fiintei, si nu gandeste vreodata al nascut (Nota: Deoarece iudeii II osandeau, socotind ca numai Dumnezeu este mai mare decat Legea care porunceste odihna de sambata, Iisus declara ca El nu gandeste si nu lucreaza decat ceea ce gandeste si lucreaza Dumnezeu insusi, Care e Tatal Lui. Se afirma iarasi ca Unicul Nascut din Tatal si de o fiinta cu El. Deci, daca a vindecat sambata si a poruncit fostului para­litic sa-si poarte patul sambata, n-a facut decat ceea ce a facut totodata insusi Dumnezeu ca Tata al Lui. Dumnezeu lucreaza neincetat cele bune. Nu Se opreste niciodata de la aceasta. Caci lumea nu poate continua sa existe fara puterea lucratoare a Lui. Procesele din lume si desfasurarile vietii omenesti nu se intrerup nici o clipa. Natura si viata omeneasca nu si-au dat singure legile lor si nu se misca numai prin sine conform lor, ci Dumnezeu, Care a creat lumea, le-a dat aceste legi ce se repeta in general si El ajuta sa se miste neincetat conform lor. Deci nici Dumnezeu nu inceteaza vreodata sa le sustina in miscarea lor. Daca se spune ca Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea, aceasta inseamna ca a incetat sa mai aduca structuri noi in lume. in sustinerea, nasterea, cresterea acelorasi firi si structuri ale lumii, Dumnezeu-Tatal si deci si Fiul Lui lucreaza „pana atunci”, precum afirma Cel din urma.)

Iar fiind de aceeasi fiinta, aceleasi le si cugeta; mai bine-zis, El, fiind Sfatul viu si Puterea Tatalui, lucreaza toate in toate impreuna cu Tatal. Pentru ca sa respinga deci murmurul desert al iudeilor si sa-i dezaprobe pe cei ce il prigoneau pentru ceea ce li se pareau greu de acceptat, adica pentru dispretuirea cinstirii sambetei, le spune: Tatal Meu pana acum lucreaza. Prin aceasta vrea sa spuna: De crezi, omule, ca zidirea este carmuita si sam­bata prin consimtirea si vointa lui Dumnezeu, Care pe toate le-a definit si le-a creat cu maiestrie, ca rasarirea soarelui si tasnirea izvoarelor producatoare de umezeala si inaltarea roadelor din pamant, care nu-si opresc cresterea sambata, ca focul care implineste ale sale pentru trebuintele oamenilor, slujindu-i fara intrerupere, vei marturisi, fara indoiala, ca Tatal lucreaza cele cuvenite lui Dumnezeu si sambata. Pentru ce, deci, invinuiesti, cu neprice­pere, pe Cel prin Care toate le lucreaza? Caci nu lucreaza altfel Dumnezeu si Tatal, ci prin Fiul, ca Putere si intelepciune a Lui. De aceea si zice: „Si Eu lucrez”. Dezaproba, deci, criticile ce sustin pornirea absurda si neinfranata a prigonitorilor, aratand ca nu se indreapta atat spre Sine insusi, cat spre Tatal, Caruia ii atribuia ca singurului vointa de a fi cinstite legile, necunoscand pe Fiul cel dupa fire al Lui (Nota: Daca Dumnezeu-Tatal e Persoana, El lucreaza in comuniune cu Fiul. Caci nici o Persoana nu e lipsita de iubire, deci de comuniune in tot ce gandeste si face. Iar Tatal si Fiul, ca Persoane desavarsite, lucreaza intr-o comuniune desavarsita, avand in aceasta comuniune Fiecare pozitia Lui: Tatal, Care a nascut pe Fiul, le lucreaza toate prin Fiul. De aceea au pus pecetea comuniunii Lor pe unirea neconfundata a lucrarii tuturor. Cei ce nu recunosc ca Dumnezeu lucreaza prin Fiul, deci chiar cand face aceasta si sambata, nu jignesc numai pe Hristos, ci si pe Tatal insusi, Care lucreaza prin Fiul. Orice necinstire referita la Fiul se indreapta de fapt si spre Tatal). De aceea il si numeste pe Dumnezeu Tatal Sau in chip singular, calauzind in modul cel mai cuvenit spre invatatura cea mai buna si mai de cinste.

„De aceea cautau iudeii si mai mult sa-L omoare, pentru ca nu numai ca nesocotea sambata, ci si pentru ca numea pe Dumnezeu Tatal Sau, facandu-Se pe Sine Dumnezeu (In 5, 18)

Mintea iudeilor ajunge pana la neomenie. Caci prin cele prin care tre­buiau sa se vindece se imbolnavesc si mai mult, ca sa auda cu dreptate: Cum ziceti voi ca sunteti intelepti? Caci ei trebuiau sa se imblanzeasca in judecata, mutandu-se la evlavie prin cugetarea cuvenita (Nota: In loc sa se vindece de boala lipsei de minte prin care acuzau pe Iisus ca dispretuieste, contrar lui Dumnezeu, sambata, auzindu-L ca El nu face decat ceea ce face insusi Dumnezeu, ca Tata al Sau, se imbolnavesc si mai mult la minte impotriva lui Hristos datorita declaratiei Lui ca este Fiul lui Dumnezeu. O minte sanatoasa nu poate cugeta pe Dumnezeu lipsit de o iubire din veci, deci de o iubire fata de alta Persoana vesnica, cel mai deplin unita cu El, de iubirea de Tata fata de Fiu si de iubirea de Fiu feta de Tata, care consti­tuie cea mai curata si mai desavarsita iubire). Dar ei uneltesc uciderea Celui ce le-a dovedit prin fapta ca n-a gresit nimic impotriva Legii dumne­zeiesti vindecand un om sambata. Si impletesc cu mania, din pricina sambe­tei, pacatul hulei impotriva adevarului, prinzandu-se pe ei insisi in cursa, prin pacatele lor, spre manie de nedesfiintat. Caci se indignau socotind ca Iisus sa­varseste o impietate numind pe Dumnezeu Tatal Sau. Fiindca nu cunosteau pe Dumnezeu Cuvantul facut om pentru noi, in chip de rob, Viata ce tasneste din Tatal, adica pe Unul-Nascut, Caruia singur ii este in mod propriu Dum­nezeu Tata, iar noua, nu. Caci noi suntem fii prin vointa Lui. Prin vointa Lui, cu care ne-a cinstit, am urcat la demnitatea mai presus de fire si am castigat putinta de-a ne numi dumnezei si fii, pentru Hristos, Care locuieste in noi prin Sfantul Duh. Privind numai la trup, iar pe Cel ce locuieste in trup necunoscandu-L, nu sunt urcati, fara sa fie scosi din ei, spre masura celor de dincolo de firea omului, prin declaratia Lui ca are pe Dumnezeu ca Tatal. Caci acest inteles il afirma cand spune: „Tatal Meu”. Dar cei ce socotesc ca Cel caruia ii este Tata Dumnezeu este egal cu Tatal dupa fire, sunt singurii care gandesc drept. Caci asa este, si nu altfel. Dand si acest inteles cuvantului Sau, aceia se indigneaza si mai mult, stramband cuvantul drept al adevarului.

Sfantul Chiril al Alexandriei

Note: Parintele Dumitru Staniloae

Calendar Ortodox

24
apr.
10

Iată cum se face berea

De mii de ani, este licoarea care “alintă” papilele gustative a milioane de oameni. Berea, căci despre ea e vorba, ne-a fost alături mereu, la bucurii, la supărări, sau pur şi simplu ne-a “îndulcit” o după-amiază fierbinte, vara, pe vreo terasă.

Ingredientele berii pot fi enumerate, foarte simplu: apă, malţ, hamei şi drojdie de bere. Materia primă a berii este malţul, nimic altceva decât orz încolţit prin înmuiere. Dar puţini ştiu care este drumul boabelor de orz până ajung “licoarea sufletului”, aşa cum a fost numită berea.

Hameiul dă gust amar berii

După încolţire, urmează uscarea şi separarea bobului de partea încolţită. Se mai adaugă şi hameiul, care e responsabil de gustul amărui al berii. Nici o picătură de bere însă nu ajunge savuroasă decât dacă conţine şi drojdie de bere. Aceasta e un organism viu, de nelipsit. Fiecare companie, ca şi fabrica de bere Bergenbier din Ploieşti, pe care noi am vizitat- o, deţine o “colecţie” de drojdii de bere.

Pasul 1
Maturarea şi filtrarea
Toate etapele din procesul de fabricaţie sunt monitorizate prin intermediul computerelor

Maturarea este etapa de definitivare a gustului şi a aromei. În timpul filtrării se elimină toate celulele de drojdie şi se ajustează culoarea şi gustul amărui, astfel încât, la final, berea e limpede şi gata pentru îmbuteliere şi, bineînţeles, pentru consum.

Pasul 2
Fierberea
Hameiul e depozitat în containere imense, apoi preluat într-o serie de vase din aluminiu, unde începe procesul de fabricaţie a berii

În vasele imense din aluminiu se obţine o soluţie numită must, din combinarea apei cu malţul, îmbogăţită cu hamei. Mustul este fiert şi apoi “însămânţat” cu drojdia de bere. Urmează fermentaţia mustului, în timpul căreia se formează alcoolul, precum şi compuşii care dau gustul şi aroma (care mai târziu intră într-un proces de filtrare, în care se recuperează drojdia).

Respectând recomandările specialiștilor, puteți savura un pahar de bere ca la cartePasul 3
Cum se bea?

Specialiştii în domeniu au stabilit că un adevărat ritual trebuie urmat pentru a savura o bere aşa cum se cuvine: se foloseşte un pahar curat şi răcit. Berea se varsă la un unghi de 45 de grade în pahar, care e coborât încet pentru a permite formarea gulerului de spumă, gros de două degete. Cu ajutorul unui cuţit se îndepărtează spuma în exces care ar putea să curgă din pahar.

A scăzut consumul din cauza crizei

Criza economică s-a simţit şi în consumul de bere. În 2009, românii au consumat această băutură cu 13% mai puţin faţă de 2008. Potrivit Asociaţiei Berarii României, în 2009, consumul pe cap de locuitor a scăzut la 81 de litri pe an, faţă de 2008, când un român a consumat 93 de litri pe an. În ceea ce priveşte vânzările pe sortimente de ambalaj, românii preferă în continuare berea la pet.

23
apr.
10

Sf.Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de biruinta

Patimirea Sfantului Slavitului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtatorul de biruinta


Sceptrul imparatiei Romei luandu-l cu nevrednicie paganul Diocletian, foarte mult se silea la necurata slujba idoleasca. El mai intai cinstea pe Apolon vrajitorul, ca si cum i-ar fi fost mai inainte vestitor de cele ce vor sa fie. Pentru ca diavolul petrecand in acel idol neinsufletit, dadea raspunsuri la cei ce-l intrebau, cu minciuna proorocind despre cele ce vor sa fie, desi niciodata nu se implineau proorociile lui. Odata, intrebind Diocletian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un raspuns ca acesta: „Nu pot cu adevarat, ca mai inainte sa-ti spun cele ce vor sa fie, caci impiedicare imi fac oamenii cei drepti pe pamant si pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece in capisti; pentru ca dreptii sleiesc a noastra putere”.

Deci, a intrebat Diocletian pe slujitori: „Cine sunt dreptii aceia de pe pamant, din pricina carora zeul Apolon nu poate sa prooroceasca?” Iar slujitorii i-au raspuns: „Crestinii de sub cer sunt dreptii aceia”. Aceasta auzind-o Diocletian, s-a umplut de manie si de iutime asupra crestinilor si prigonirea cea de deasupra lor care abia incetase, a ridicat-o iarasi. Si indata a trimis sabia sa prigoni-toare asupra oamenilor lui Dumnezeu celor drepti, nevinovati si fara prihana, cu porunca ucigatoare, in toate partile stapanirii sale.

Si puteai sa vezi atunci inchisorile barbarilor, tilharilor si ale facatorilor de rusine desarte, insa erau pline de cei ce marturiseau pe adevaratul Dumnezeu. Puteai sa vezi felul caznelor celor mai inainte obisnuite, lepadandu-se ca simple, iar altele noi si mai cumplite aflandu-se, prin care in toate zilele multimea crestinilor era schingiuita pretutindeni. Iar dupa ce in toate partile si mai ales dintre ale Rasaritului s-au adus la imparat multe scrisori pline de clevetiri asupra crestinilor, care il instiintau ca cei ce nu tin porunca lui intru nimic, si care se numesc crestini, numarul acelora este fara de sfarsit; pentru ca atata s-au inmultit, incat este de trebuinta, ca ori sa-i lase sa petreaca in credinta, ori cu razboi sa se ridice asupra lor.

Atunci imparatul a chemat de pretutindeni la sine in Nicomidia, pe antipati si pe ighemonii sai la sfat, pe domni, pe boieri si pe tot senatul sau adunandu-l; le-a descoperit mania sa asupra crestinilor si poruncea, ca fiecare sa dea sfat la lucrul ce le era pus inainte. Deci, multi graind multe, la sfarsit singur tiranul a varsat o otrava ca aceasta, ca nimic nu este mai cinstit si mai de buna trebuinta decat sa se cinsteasca zeii cei vechi parintesti. Si toti invoindu-se cu sfatul lui, le-a zis iarasi: „Daca astfel toti socotiti si pe aceasta cu osardie doriti sa o faceti si a mea dragoste mult se cinsteste de voi, apoi sarguiti-va cu totul sa pierdeti credinta crestineasca cea potrivnica zeilor nostri, din toata imparatia noastra. Si ca sa puteti mai cu inlesnire a savarsi aceasta, eu cu toate puterile voi ajuta voua”. Deci, toti au primit si au laudat acel cuvant imparatesc. Insa Diocletian si senatul au voit, ca si al doilea si al treilea rand sa se adune la acelasi sfat si au instiintat poporul; dupa aceea au intarit ca neschimbata sa fie porunca aceasta.

In acea vreme, in cetatea Romanilor era minunatul ostas al lui Hristos, Sfantul Gheorghe, cu neamul din Capadocia, fiu de parinti crestini vestiti, din tinerete invatand buna credinta. Acela din copilaria sa a ramas orfan de tata, sfarsindu-se tatal sau prin muceniceasca nevointa pentru Hristos, iar maica lui s-a mutat cu el in Palestina, caci de acolo era cu neamul si avea acolo multe averi si mosteniri. Iar dupa ce Gheorghe a ajuns la varsta desavarsita, fiind si frumos la fata, s-a aratat si foarte viteaz cu trupul; pentru aceea s-a randuit in oaste si s-a pus tribun peste ostasii unei cete vestite. In acea boierie fiind, dupa ce si-a aratat vitejia sa in razboaie, s-a cinstit cu dregatoria de comit si de voievod de catre imparatul Diocletian, mai inainte de a sti ca este crestin, la douazeci de ani ai varstei sale, dupa ce maica lui se sfarsise intru Domnul.

Si cand acel sfat tiranesc se savarsea spre pierderea crestinilor, Sfantul Gheorghe era langa imparatul. Deci, in ziua dintai, vazand atata pornire a paganilor asupra crestinilor si ca sfatul lor cel nedrept nu poate de loc a se schimba, s-a chibzuit cu judecata, ca acea vreme este potrivita mantuirii. Si indata, toate cele ce le avea la sine, aurul, argintul si hainele le-a impartit saracilor; pe robii care erau cu sine i-a liberat si celelalte averi pe care le avea in Palestina a hotarat sa le imparta la cei ce n-au, iar pe robi sa-i libereze. Si in a treia zi, in care sfatul cel sangeros al paganului imparat si al domnilor lui celor necurati, facut cu nedreptate spre uciderea nevinovatilor crestini, era sa se intareasca, Sfantul Gheorghe, viteazul ostas al lui Hristos, lepadand toata frica omeneasca si intarindu-se intru Unul Dumnezeu, avand numai frica Lui in sine, a stat cu fata luminata si cu minte barbateasca in mijlocul adunarii celei mari paganesti si fara de lege si unele ca acestea a inceput a le zice:

„Pana cand, o, imparate si voi domni si sfetnici, care, fiind randuiti pentru indreptarea legilor bune si a judecatilor celor drepte, porniti mania voastra asupra crestinilor si inmultiti nebunia voastra, intarind hotaririle cele faradelege si judecatile cele nedrepte, dandu-le asupra oamenilor nevinovati, care n-au facut nimanui strimbatate? Pentru ce ii prigoniti si chinuiti pe crestini prin a voastra paganatate silind pe aceia, care au invatat a tine bine sfanta credinta? Pentru ca idolii vostri nu sunt dumnezei. Deci, nu va amagiti cu minciunile, caci Hristos este Unul Dumnezeu si Acela Unul, intru slava lui Dumnezeu Tatal; toate s-au facut prin El si cu Duhul Lui Cel Sfant toate s-au alcatuit. Ori singuri sa cunoasteti adevarul si sa invatati dreapta credinta, ori pe cei ce tin de adevar si de dreapta credinta, nu-i tulburati cu nebunia voastra!”

De niste cuvinte ca acestea ale lui Gheorghe si de indrazneala lui cea neasteptata minunandu-se toti, si-au intors ochii catre imparat vrand sa auda ce va raspunde la aceste vorbe. Iar imparatul, ca un iesit din minti sau ca un asurzit de tunet, sedea tacand, inabusind in sine pornirea de manie. Apoi a facut semn unuia din cei ce sedeau cu el, prieten al sau, cu numele Magnentie, cu dregatoria antipat, ca sa raspunda lui Gheorghe. Iar Magnentie, chemand la sine mai aproape pe sfant, i-a zis: „Cine te-a indemnat la o atat de mare indrazneala si graire?” Raspuns-a sfantul: „Adevarul!” Magnentie i-a zis: „Care este adevarul acela?” Raspuns-a Gheorghe: „Adevarul este Insusi Hristos, Cel prigonit de voi”. Zis-a Magnentie: „Dar si tu esti crestin?” A raspuns Sfantul Gheorghe: „Sunt rob al lui Hristos, Dumnezeul meu, si spre El nadajduind, in mijlocul vostru am stat de voia mea, ca sa marturisesc pentru adevar”.

Cu aceste cuvinte ale sfantului s-a pornit spre cearta adunarea aceea, unii zicand unele si altii altele, apoi se auzea un glas si o strigare fara de randuiala, precum se obisnuieste a se face intr-o multime de popor pagan. Atunci Diocletian, poruncind prin vorbitori sa fie tacere, si-a intors ochii spre sfant si, cunoscandu-l, i-a zis astfel: „Eu si mai inainte m-am minunat de bunul tau neam, o, Gheorghe! Sfatul tau si vitejia judecand-o a fi vrednica de cinste, te-am cinstit nu cu dregatorii mici; iar acum, desi nu graiesti spre folosul tau, insa eu iubind intelepciunea si barbatia care este in tine, cele de folos te sfatuiesc ca un tata si te indemn sa nu te lipsesti de slava ostaseasca si de cinstea dregatoriei tale si sa nu-ti dai floarea tineretilor tale la munci, prin nesupunerea ta; ci sa aduci jertfa zeilor, caci mai mare cinste vei lua de la noi”.

Iar Sfantul Gheorghe a raspuns: „O, de ai fi cunoscut, mai ales tu singur, imparate, prin mine, pe adevaratul Dumnezeu si I-ai fi adus jertfa de lauda Lui, te-ar fi invrednicit imparatiei celei mai bune si fara de moarte, de vreme ce aceea de care acum te indulcesti este o imparatie nestatornica, desarta si degrab pieritoare. De aceea si cele dintr-insa sunt vremelnice si nimic nu folosesc pe cei ce le au. Deci, nimic din acelea nu poate sa-mi slabeasca buna mea credinta catre Dumnezeul meu si nici un fel de chin nu-mi va ingrozi sufletul, nici imi va clinti mintea”.

Acestea zicand sfantul, iar imparatul fiind cuprins cu totul de manie si nelasandu-l sa-si sfarseasca cuvintele, a poruncit celor inarmati, care stateau inainte, sa scoata din adunare cu sulitele pe Gheorghe si sa-l arunce in temnita. Iar ostasii, savarsind degraba porunca lui, o sulita atingandu-se de trupul sfantului, indata fierul s-a facut asemenea plumbului; pentru ca s-a turtit ca plumbul, iar gura mucenicului s-a umplut de laudele lui Dumnezeu. Ducand ostasii pe mucenic in temnita, l-au intins la pamant cu fata in sus, batandu-l peste talpile picioarelor, punandu-i o piatra mare pe piept, caci astfel le poruncise tiranul. Iar sfantul rabdand, neincetat inalta multumire lui Dumnezeu, pana in ziua urmatoare.

Sosind ziua, imparatul iarasi a chemat la cercetare pe mucenic si vazandu-l turtit de greutatea pietrei, l-a intrebat, zicand: „Oare te-ai pocait, Gheorghe, sau inca petreci in nesupunerea ta?” Iar sfantul, avand pieptul turtit de piatra, abea putea sa graiasca si i-a zis: „Dar oare intr-atata slabanogire, o, imparate, ma socotesti ca am ajuns, ca pentru atat de mica suferinta sa-mi lepad credinta? Mai lesne vei slabi tu chinuindu-ma, decat eu fiind muncit”. Atunci Diocletian a poruncit sa aduca o roata mare de muncire, sub care erau asternute scanduri, pline de fiare ascutite si infipte in ele, asemenea unor sabii, tepuse si cutite; iar acele fiare erau unele drepte, iar altele strimbe, dupa asemanarea unditelor. Pe acea roata a poruncit sa lege pe mucenic si, intorcand roata, sa-i taie tot trupul cu acele fiare ascutite, ce erau infipte in acele scanduri sub roata. Asa, fiind sfantul muncit si in bucati taiat si ca o trestie sfarimandu-se, rabda cu vitejie; si mai intai in munca aceea, cu mare glas se ruga lui Dumnezeu, nescotand nici un suspin; ci ca unul ce doarme si nu simte, astfel rabda.

Iar imparatului, parandu-i-se ca mucenicul este mort, bucurandu-se a laudat pe zeii sai si a strigat, zicand: „Unde este Dumnezeul tau, Gheorghe? Pentru ce nu te-a scapat de niste munci ca acestea?” Deci, a poruncit sa-l dezlege de la roata, ca pe un mort, iar el s-a dus la capistea lui Apolon. Apoi deodata s-a innorat vazduhul, s-a facut tunet infricosat si multi au auzit un glas de sus, zicand: „Nu te teme, Gheorghe, caci sunt cu tine!” Apoi dupa putin s-a facut o stralucire mare si neobisnuita si s-a aratat ingerul in chip de tanar preafrumos, stand langa roata ca purtator de lumina, stralucind cu fata si, punand mana pe mucenic, i-a zis: „Bucura-te!” Si nimeni nu indraznea sa se apropie de roata si de mucenic cat timp s-a vazut acolo cel ce se aratase. Iar dupa ce s-a facut nevazut, mucenicul s-a pogorat singur de pe roata, dezlegat de ingerul lui Dumnezeu si tamaduit de rani; apoi statea cu trupul sanatos, multumind lui Dumnezeu si chemand pe Domnul.

Ostasii, vazand aceasta, au fost cuprinsi de spaima mare si nedumerire si, alergand, au spus imparatului, care era inca in capiste la savarsirea necuratei jertfe idolesti, urmand dupa ostasi si Sfantul Gheorghe, care a stat inaintea imparatului in capiste. Vazandu-l imparatul, intai n-a crezut ca este Gheorghe, ci i se parea ca este altul care seamana cu el. Dupa aceea cei ce stateau aproape de imparat, cautand cu dinadinsul catre mucenic, au cunoscut ca este chiar Gheorghe, si inca si mucenicul singur a strigat cu mare glas: „Eu sunt Gheorghe”. Si toti s-au spaimantat si, nepricepand, au tacut multa vreme, iar doi dintre barbati care erau acolo, cinstiti cu dregatoria curtii, Anatolie si Protoleon, fiind mai inainte invatati in credinta crestina, vazand acea minune straina, s-au intarit desavarsit in credinta lui Hristos si au strigat, zicand: „Unul este Dumnezeu mare si adevarat! Dumnezeul crestinilor”. Si indata imparatul a poruncit ca sa-i prinda si fara de nici o cercetare sa-i scoata afara din cetate si sa fie taiati cu sabia. Si multi au crezut atunci in Hristos, dar isi tainuiau credinta, neindraznind sa o marturiseasca de frica.

Imparateasa Alexandra, fiind inca in capiste si vazand acolo pe mucenic tamaduit prin minune si auzind de aratarea ingereasca, a cunoscut adevarul si voind cu indrazneala sa marturiseasca pe Hristos, a oprit-o eparhul si mai inainte de a sti imparatul, a poruncit sa o duca acasa. Iar facatorul de rau Diocletian, neputand sa faca nici un bine, a poruncit sa-l arunce pe Sfantul Gheorghe intr-o groapa cu var nestins si sa-l lase acolo pana a treia zi. Sfantul, ducandu-se acolo, se ruga catre Domnul cu mare glas, zicand: „Mantuitorul celor necajiti, scaparea celor izgoniti, nadejdea celor fara de nadejde, Doamne Dumnezeul meu, auzi rugaciunea robului Tau si cauta spre mine si ma miluieste. Izbaveste-ma de mestesugirile potrivnicului, si-mi da putere, ca pana la sfarsit, sa pazesc neschimbata marturisirea numelui Tau cel Sfant. Nu ma lasa, Stapane, pentru pacatele mele, ca sa nu zica niciodata vrajmasii mei: „Unde este Dumnezeul lui?” Arata puterea Ta si preamareste numele Tau in mine, netrebnicul robul Tau. Trimite pe ingerul Tau, pe pazitorul nevredniciei mele, Cel ce ai prefacut in roua cuptorul Babilonului si pe sfintii Tai tineri i-ai pazit nevatamati, Doamne, ca bine esti cuvantat in veci. Amin”.

Asa rugandu-se si ingradindu-si tot trupul cu semnul Crucii, s-a pogorat in groapa, bucurandu-se si preaslavind pe Dumnezeu. Iar slujitorii, scufundandu-l legat, dupa porunca, in varul cel nestins, s-au intors. A treia zi a poruncit imparatul sa scoata oasele mucenicului din groapa, crezand ca a ars in var. Si, ducandu-se slujitorii, au sapat varul si au gasit pe sfant intreg, mai presus de nadejde, viu si sanatos, stand dezlegat, cu fata luminata, cu mainile intinse in sus si multumind lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine. Iar slujitorii si poporul care erau langa el, se uimeau de spaima si de mirare si intr-un glas preamareau pe Dumnezeul lui Gheorghe si-L numeau mare!

Afland despre aceasta Diocletian, a poruncit sa aduca indata pe sfant inaintea lui si, preamult minunandu-se, a zis: „De unde este in tine, Gheorghe, o putere ca aceasta si cu ce fel de vraji mestesugesti? Spune, pentru ca mi se pare ca tu, prin aratarea mestesugului vrajitoresc prefaci credinta Celui rastignit in vrajitorie, ca facand pe toti sa se minuneze de vrajile tale, sa te arati ca esti mare”. Sfantul raspunse: „Eu asteptam, o, imparate, ca tu sa nu poti nici a-ti deschide gura spre hulirea Atotputernicului Dumnezeu, Caruia toate ii sunt cu putinta si cu minuni izbaveste din primejdii pe cei ce nadajduiesc spre El. Iar tu, fiind inselat de diavol, ai alunecat intr-o ratacire si o pierzare atat de adanca, incat numesti vraji si farmece minunile Dumnezeului meu cele vazute de ochii nostri; deci plang de orbirea voastra, va numesc ticalosi si va judec nevrednici de raspunsul meu!”

Atunci Diocletian a poruncit sa aduca niste incaltaminte de fier care sa aiba intr-insele piroane lungi si arzandu-le, sa-i incalte amandoua picioarele mucenicului, apoi batandu-l, sa-l fugareasca pana la temnita. Intr-o incaltaminte ca aceea fugarit fiind mucenicul, tiranul isi batea joc, zicand: „Cat de grabnic esti, Gheorghe! Foarte repede alergi, Gheorghe!” Iar mucenicul fiind tarat asa de greu si batut cumplit, zicea catre el: „Alearga, Gheorghe, alearga ca sa ajungi, caci alergi asa ca si cum n-ai sti”. Dupa aceea, chemand pe Dumnezeu, graia: „Cauta din cer, Doamne, si vezi osteneala mea. Auzi suspinul ticalosului Tau rob, ca s-au inmultit vrajmasii mei si cu uriciune nedreapta m-au urat, pentru numele Tau cel Sfant. Deci Tu Insuti ma vindeca, Stapane, ca s-au tulburat oasele mele si-mi da rabdare pana la sfarsit ca sa nu zica vreodata vrajmasul meu: „M-am intarit asupra lui””.

Asa se ruga Sfantul Gheorghe, mergand la temnita, in care, fiind aruncat, slabea cu trupul de rani, avand picioarele foarte ranite. Insa cu duhul se intarea, pentru ca toata ziua aceea si toata noaptea nu inceta a inalta multumiri si rugaciuni lui Dumnezeu. Apoi s-a tamaduit de rani, cu ajutorul lui Dumnezeu, in acea noapte si s-a facut sanatos la picioare, precum si la tot trupul.

A doua zi l-au adus iarasi in fata imparatului, la locul de priveliste, unde era impreuna cu imparatul toata suita. Vazand imparatul ca mucenicul merge bine, neschiopatand cu picioarele, ca si cum n-ar fi avut nici o rana, cu mare mirare a zis catre dansul: „Ce este, Gheorghe, ti-au placut incaltamintele?” Sfantul raspunse: „Cu adevarat mi-au fost placute!” Imparatul zise: „Leapada-ti indrazneala si fii bland si supus. Apoi, lepadand mestesugul vrajitoresc, apropie-te si jertfeste milostivilor zei, ca sa nu te lipsesti de viata aceasta dulce, prin chinurile cele grele”. Sfantul Gheorghe raspunse: „Cat sunteti de nebuni! Caci puterea lui Dumnezeu o numiti farmece si va mandriti cu inselaciunea diavoleasca cea fara de rusine”. Deci Diocletian, cautand cu ochi maniosi si racnind cu glas salbatec, a taiat vorba mucenicului si a poruncit celor ce stateau inainte sa bata peste grumaji pe sfant, ca sa se invete a nu ocari pe imparat. Apoi a poruncit sa-l bata cu vine de bou pana ce trupul lui se va vedea plin de sange.

Astfel, Sfantul si Marele Mucenic Gheorghe, fiind cumplit chinuit, nicidecum nu si-a schimbat lumina fetii sale; lucru pentru care imparatul, maniindu-se mult, zicea catre cei ce erau imprejurul lui: „Cu adevarat, aceasta nu este putere si barbatie in Gheorghe, ci un lucru de mestesugire si vrajitoresc”. Dupa aceea Magnentie a zis catre imparat: „Este aici un om iscusit in vrajitorii cu numele Atanasie, caruia, daca vei porunci sa-l cheme, degraba biruindu-se Gheorghe, se va supune poruncii tale”. Si indata, chemand pe vrajitorul acela, a stat inaintea imparatului si a zis catre dansul Diocletian: „Ceea ce a facut aici necuratul Gheorghe, au vazut ochii tuturor celor ce stau de fata si cum le-a facut acelea, stiti numai voi cei iscusiti in acel mestesug; deci, sau sa-l biruiesti si sa-i strici vrajitoriile lui si noua supus sa ni-l faci, sau cu farmecele otravii degraba sa-l pierzi din viata aceasta; ca astfel, din mestesugul care s-a invatat, din acelasi mestesug sa-si ia moartea cea cuvenita lui; caci pentru aceea l-am lasat sa traiasca pana acum”. Iar vrajitorul a fagaduit ca a doua zi va savarsi tot ce i s-a cerut sa faca.

Deci, imparatul, poruncind sa pazeasca in temnita pe mucenic, s-a sculat de la judecata. Iar sfantul, intrand in temnita, chema pe Dumnezeu, zicand: „Minunata fa, Doamne, mila Ta spre mine, indrepteaza pasii mei spre marturisirea Ta si savarseste alergarea mea intru credinta Ta; ca intru toti sa se preamareasca numele Tau cel Preasfant!” A doua zi iarasi a sezut imparatul la judecata, la un loc mai inalt, in vazul tuturor. Si a mers si Atanasie vrajitorul, mandrindu-se intru a sa intelepciune, ducand imparatului si tuturor celor ce stateau de fata oarecare lucruri fermecate in felurite vase. Si a zis catre imparat: „Sa se aduca acum aici osanditul acela si va vedea toata lucrarea zeilor nostri si puterea farmecelor mele”. Si luand un vas a zis: „De voiesti, o, imparate, ca omul acela fara minte sa te asculte intru toate, atunci sa bea bautura aceasta”. Apoi iarasi alt vas luand, a zis: „Iar de voiesti imparatia ta, sa vezi moartea lui cea amara, pe aceasta sa o bea”. Si indata din porunca imparatului, a fost adus Sfantul Gheorghe inaintea lui la judecata. Si a zis catre dansul, Diocletian: „Acum se vor strica si vor inceta toate vrajile tale, Gheorghe!” Si a poruncit cu sila sa-l adape pe el cu bautura fermecata. Iar sfantul bind-o fara indoire, statea nevatamat, bucurandu-se si batjocorind acea inselaciune idoleasca si diavoleasca.

Imparatul, innebunind de manie, a poruncit, ca si cu cealalta bautura plina de otrava de moarte, sa-l adape cu sila. Iar sfantul neasteptand ca sa-l sileasca, a luat singur vasul de bunavoie si a baut otrava cea purtatoare de moarte; dar era fara nici o vatamare cu ajutorul darului lui Dumnezeu, fiind pazit de moarte. Si s-a minunat imparatul cu toata suita; asemenea si vrajitorul Atanasie statea ca iesit din minti, minunandu-se si nepricepandu-se. Apoi, dupa un ceas, a zis imparatul catre mucenic: „Pana cand, Gheorghe, ne faci a ne mira de faptele tale? Pana cand ne amagesti si nu ne spui adevarul? Prin ce fel de mestesugiri vrajitoresti nu bagi seama de muncile ce-ti aducem asupra ta, incat nici de adaparea cea purtatoare de moarte nu te-ai vatamat? Spune-mi cu adevarat toate, ca voim sa te ascultam cu blandete”. Atunci Fericitul Gheorghe a raspuns: „Sa nu socotesti, imparate, ca noi cu scorniri omenesti rabdam schingiuiri, ci cu chemarea lui Hristos si cu puterea Lui; pentru ca, nadajduind spre Dansul, intru nimic socotim toate chinurile, dupa tainica Lui invatatura”. Zis-a Diocletian: „Care este tainica invatatura a Hristosului Tau?” Sfantul Gheorghe a raspuns: „Stiind, de mai inainte, ca a voastra rautate sporeste spre mai rau, a invatat pe slugile Sale sa nu se teama de cei ce ucid trupul, ca sufletul nu-l pot ucide, caci ni se spune ca nici un fir de par din capul nostru nu va pieri, iar de veti bea ceva de moarte nu va va vatama. Si acum asculta, o, imparate; aceasta ne este noua fagaduinta cea nemincinoasa a Lui, pe care in scurt o voi arata tie: Cel ce crede in Mine, lucrurile pe care Eu le fac si acela le va face.

Zis-a Diocletian: „Si care lucruri ziceti voi, ca sunt ale Lui?” Raspuns-a sfantul: „Pe orbi a-i lumina, pe cei stricati a-i curati, schiopilor a le da umblare si surzilor auzire; duhurile cele necurate a le izgoni, pe morti a-i invia si altele asemenea acestora. Acestea sunt lucrurile lui Hristos”. Imparatul, intorcandu-se catre Anastasie vrajitorul, a zis: „Tu ce zici de acestea?” „Ma minunez cum, batjocorind blandetea ta, acesta graieste minciuni, nadajduind ca va scapa din puternicele tale maini. Pentru ca noi, folosindu-ne de multe faceri de bine de la zeii cei fara de moarte in toate zilele, insa niciodata n-am vazut ca sa invieze un mort. Iar acesta, nadajduind spre un om mort si tinandu-se de Dumnezeul Cel rastignit, Il marturiseste fara rusine, ca Acela este facator de lucruri mari. Si deoarece inaintea noastra a tuturor a marturisit aceasta, cum ca Dumnezeul lui este facator de niste minuni ca acestea si ca cei ce cred in El au luat aceasta nemincinoasa fagaduinta, ca aceleasi lucruri sa le faca, pe care si Acela le facea, deci sa invieze si acesta un mort inaintea ta, imparate, si inaintea noastra a tuturor si atunci si noi ne vom pleca Dumnezeului sau, ca Unui mai puternic. Iata se vede nu departe de aici un mormant, in care cu putine zile mai inainte a fost pus un mort, pe care eu il stiu de cand era viu; pe acela de-l va invia Gheorghe, cu adevarat ne va birui pe noi!”

Si s-a minunat imparatul de un sfat ca acesta a lui Atanasie. Deci, era un mormant mare, departe de divan ca la o jumatate de stadie pentru ca se facea judecata aceea in privelistea ce era langa portile cetatii si se vedea mormantul acela din cetate. Ca elinii aveau obicei ca nu in cetate, ci afara din cetate sa-si ingroape mortii lor. Deci, imparatul a poruncit mucenicului, ca spre aratarea puterii Dumnezeului sau, sa invie pe mortul acela. Iar Magnentie antipatul a rugat pe imparat ca Gheorghe sa fie dezlegat din legaturi. Si fiind dezlegat, Magnentiu a zis catre dansul: „Acum, Gheorghe, arata-ti lucrurile cele minunate ale Dumnezeului tau si pe toti ne vei aduce la credinta Lui”. A zis catre el sfantul: „Dumnezeul meu, Cel ce toate le-a facut din cele ce nu erau, este puternic, ca prin mine robul Sau sa invie pe mortul acela. Insa voi, fiind intunecati la minte de inselaciune, nu puteti sa cunoasteti adevarul. Dar pentru poporul acesta ce sta inainte, va face Domnul meu aceasta minune pe care voi o cereti; insa sa nu socotiti ca este vrajitorie. Iata vrajitorul pe care l-ati pus de fata, inaintea voastra a tuturor a marturisit adevarul, ca nici o vrajitorie, nici puterea vreunui zeu n-a putut candva sa invie vreun mort. Iata inaintea tuturor celor ce stau imprejur si in auzul tuturor voi chema pe Dumnezeul Meu”.

Aceasta zicand, si-a plecat genunchii si mult s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi. Dupa aceea, sculandu-se, cu glas mare iarasi s-a rugat, zicand: „Dumnezeul veacurilor, Dumnezeul milelor, Dumnezeul tuturor puterilor si Atotputernice, Cel ce nu rusinezi pe cei ce nadajduiesc spre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, auzi-ma pe mine smeritul robul Tau in ceasul acesta, Cel ce ai auzit pe Sfintii Tai Apostoli in tot locul, la toate muncile si semnele, da neamului acestuia viclean semnul cerut si inviaza mortul, care zace in mormant, spre infruntarea celor ce se leapada de Tine si spre slava Ta si a Tatalui Tau si a Preasfantului Duh. Astfel, Stapane, arata celor ce stau inainte, ca Tu esti Unul Dumnezeu peste tot paman-tul, ca sa Te cunoasca pe Tine Domnul Cel Atotputernic si cum ca toate se supun vointei Tale si a Ta este slava in veci. Amin!”

Iar cand a zis „Amin”, indata s-a facut vuiet mare si cutremur, incat toti s-au spaimantat foarte. Atunci acoperamantul morman-tului a cazut la pamant si mormantul deschizandu-se, mortul s-a sculat viu si a iesit dinauntru, privindu-l toti, fiind ingroziti de frica. Si indata s-a facut cearta mare in popor, caci multi se bucurau si pe Hristos ca pe un Dumnezeu mare Il laudau.

Iar imparatul si cei impreuna cu dansul, umplandu-se de spaima si de necredinta, mai intai ziceau ca Gheorghe, fiind vrajitor mare, nu pe un mort, ci pe un duh oarecare si o naluca a sculat din mormant, spre amagirea celor ce privesc. Dupa aceea, cunoscand ca nu este nalucire, ci cu adevarat om inviat din morti, care chema numele lui Hristos, alerga la Gheorghe si de el se lipea, toti erau intru nepricepere mare ca niste iesiti din minte si cu totul nestiind ce sa faca, taceau. Iar Atanasie, alergand, a cazut la picioarele Sfantului Gheorghe, marturisind pe Hristos ca este Dumnezeu Atotputernic si rugand pe mucenic ca sa-i ierte greselile cele facute din nestiinta. Iar dupa catava vreme, Diocletian poruncind sa taca poporul, a inceput a grai astfel: „Oare vedeti amagire, o, barbatilor? Oare vedeti rautatea si viclesugul vrajitorilor acestora? Acest necurat Atanasie, ajutand vrajitorului celui de un obicei cu dansul, nu i-a dat otrava aceluia sa bea, ci niste farmece ca sa-i ajute spre amagirea noastra si pe un om viu, cu vrajile lor l-au facut ca este mort, iar cu farmecele l-au sculat inaintea ochilor nostri, ca si cum din morti l-ar fi inviat”.

Aceasta zicand, a poruncit ca lui Atanasie si omului celui inviat din morti, fara intrebare sa le taie capetele, iar pe Sfantul Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, sa-l tina in temnita si in legaturi, pana ce mai pe urma va chibzui ce va face cu el. Iar Sfantul Gheorghe, intrand in temnita, se bucura cu duhul si multumea lui Dumnezeu, zicand: „Slava Tie, Stapane, ca nu rusinezi pe cei ce nadajduiesc spre Tine. Multumesc Tie, ca-mi ajuti in toate si-mi arati mari faceri de bine in toate zilele, iar a mea nevrednicie cu darul Tau o impodobesti. Invredniceste-ma, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ca mai degraba sa vad slava Ta, rusinand pe diavol pana in sfarsit!”

Sezand Sfantul Marele Mucenic Gheorghe in temnita, cei care crezusera in Hristos, prin minunile facute de dansul, mergeau la el, dand aur strajerilor si cazand la picioarele lui, erau povatuiti de dansul la sfanta credinta. Iar cati erau bolnavi primeau tamaduire de bolile lor, pentru ca ii tamaduia prin chemarea numelui lui Hristos si prin insemnarea Crucii, de aceea, multi mergeau la dansul in temnita. Intre unii ca aceia era si un barbat, anume Glicherie, caruia i s-a intimplat de a cazut un bou al lui din munte intr-o vale si i-a pierit boul. Dar auzind Glicherie despre sfant, a alergat la dansul, plangand dupa boul lui. Iar Sfantul Gheorghe, zambind, a zis catre dansul: „Mergi, frate, si bucura-te, caci Hristos al meu ti-a inviat boul tau!” Iar el, crezand cu neindoire in cuvintele mucenicului, s-a dus si si-a aflat boul viu, dupa spusele sfantului.

Deci, indata s-a intors la mucenic si in mijlocul cetatii alergand, cu mare glas striga: „Mare este cu adevarat Dumnezeul crestinilor!” Deci, prinzandu-l pe acela ostasii ce se intimplasera acolo, l-au instiintat pe imparat. Iar Diocletian, umplandu-se de manie, nici n-a voit sa-l vada, ci a poruncit ca indata sa-i taie capul, afara din cetate. Iar Glicherie, bucurandu-se, ca un chemat la ospat, alerga la moarte pentru Hristos, intrecand pe ostasi si cu mare glas chema pe Hristos Dumnezeu, rugandu-L, ca varsarea sangelui sa o socoteasca lui in loc de Botez; si astfel s-a sfarsit.

Atunci unul din dregatori a instiintat pe imparat, ca Gheorghe, sezand in temnita, tulbura poporul; pentru ca pe multi intorcandu-i de la zei, ii duce la Cel rastignit si prin farmece face minuni si toti alearga la el. Deci s-au sfatuit ca iarasi sa-l scoata la cercetare, si de nu se va pocai si la zei de nu se va intoarce, la moarte sa se osandeasca degraba. Iar imparatul, chemand pe Magnentie antipatul, a poruncit ca a doua zi sa gateasca loc de judecata langa capistea lui Apolon ca de fata cu poporul sa cerceteze pe mucenic. In noaptea aceea, rugandu-se Sfantul Gheorghe in temnita, a adormit putin si a vazut pe Domnul aratandu-i-se in vis, Care cu a Sa mana il sprijinea si, cuprinzandu-l, il saruta si-i punea o cununa pe cap, zicandu-i: „Nu te teme, ci indrazneste! Caci, iata, impreuna cu Mine te vei invrednici a imparati. Deci, nu slabi, ca degraba venind la Mine, cele gatite tie le vei primi!” Iar Sfantul Gheorghe, desteptandu-se si lui Dumnezeu cu bucurie multumind, a chemat la sine pe strajerul temnitei si l-a rugat, zicand: „Un dar cer de la tine, frate. Porunceste sa intre aici sluga mea, pentru ca am sa-i spun ceva”. Si, poruncindu-i strajerul, a intrat sluga la el, pentru ca statea afara aproape de temnita si scria faptele sfantului si cuvintele lui, cu toata luarea aminte.

Intrand sluga, s-a inchinat pana la pamant stapanului sau care sedea in legaturi si, cazand la pamant langa picioarele lui, plangea. Iar sfantul l-a ridicat, poruncindu-i sa se imbarbateze cu sufletul si i-a spus vedenia sa, zicandu-i: „Fiule, degraba ma va chema Domnul la El. Iar tu, dupa chemarea mea din viata aceasta, sa iei acest smerit trup al meu, impreuna cu testamentul meu, pe care l-am scris mai inainte de nevointa mea si sa-l duci, ajutandu-ti Dumnezeu, in casa noastra din Palestina. Si toate cele hotarate de mine sa le implinesti si sa ai frica lui Dumnezeu si credinta neindoita in Hristos”. El fagaduind ca va implini toate cele poruncite si mult plangand, sfantul l-a cuprins cu dragoste si, dandu-i sarutarea cea din urma, l-a liberat cu pace.

A doua zi rasarind soarele, a stat imparatul la judecata si, punand inainte pe sfantul mucenic, a inceput a vorbi catre dansul cu blandete si, oprindu-si mania in sine, ii zicea: „Nu socotesti, o, Gheorghe, ca sunt plin de iubire de oameni si de mila, rabdand pana la indurare? Martori imi sunt toti zeii ca iti crut tineretile tale, pentru frumusetea ce infloreste in tine, pentru cunostinta si pentru barbatia ta. As fi voit sa te am partas al imparatiei mele si sa fii al doilea cu cinstea, daca ai fi voit sa te intorci la zei. Spune, deci, ce gandesti despre aceasta?” Sfantul Gheorghe raspunse: „Se cadea, o, imparate, ca mila ta cea atat de mare sa o fi aratat de la inceput catre mine, iar nu sa te salbaticesti atat de mult asupra mea”. Imparatul ascultand cu placere niste cuvinte ca acestea ale mucenicului, i-a zis indata: „De voiesti sa te supui mie cu dragoste, ca unui tata, toate chinurile care le-ai suferit, ti le voi rasplati cu multe cinstiri”.

Grait-a Sfantul Gheorghe: „De voiesti, o, imparate, sa intram acum inauntrul capistei, sa vedem pe zeii cei cinstiti de voi”. Imparatul sculandu-se cu osardie si cu bucurie, a mers in capistea lui Apolon cu tot poporul, ducand cu cinste si pe Sfantul Gheorghe impreuna cu dansii, iar poporul striga laudand pe imparatul, socotind puterea si biruinta zeilor lor. Apoi, intrand si facandu-se tacere mare si pregatind jertfa, toti priveau spre mucenic, asteptand fara indoiala sa aduca jertfa zeilor. Sfantul, apropiindu-se de zeul Apolon si intinzand mana catre el, a intrebat pe cel neinsufletit, ca pe un viu, zicand: „Tu voiesti sa primesti jertfa de la mine ca un Dumnezeu?” Sfantul, zicand aceasta, si-a facut semnul Crucii, iar diavolul care locuia in idol a raspuns niste cuvinte ca acestea: „Nu sunt Dumnezeu; si nici unul asemenea mie nu este! Numai Unul este Dumnezeu; Acela pe care tu Il propovaduiesti! Noi ne-am departat de ingerii cei ce-i slujesc Lui si inselam pe oamenii cei stapaniti de zavistie”. Atunci sfantul a zis catre el: „Dar cum indrazniti voi sa stati aici, venind eu, slujitorul adevaratului Dumnezeu?” Zicand sfantul acestea, un sunet si glas de plangere iesea de la idoli, apoi deodata cazand toti la pamant s-au sfarimat.

Atunci slujitorii si multi din popor s-au pornit ca niste turbati, cu multa manie asupra sfantului, batandu-l si legandu-l. Apoi strigau asupra imparatului: „Pierde pe vrajitorul acesta, o, imparate! Pierde-l mai inainte de a ne pierde el pe noi!” Facandu-se o strigare si o tulburare ca aceasta si strabatand vestea aceea prin toata cetatea, imparateasa Alexandra, care pana atunci avea ascunsa in sine credinta in Hristos, neputand s-o tainuiasca mai mult, a alergat intr-un suflet acolo unde era Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, si vazand gilceava poporului si pe mucenic legat, privindu-l de departe si neputand sa se apropie de dansul din cauza multimii, a inceput a striga cu mare glas, zicand: „Dumnezeul lui Gheorghe, ajuta-mi ca Tu esti Dumnezeul Cel Atotputernic!”

Dupa ce s-a linistit putin gilceava poporului, Diocletian a poruncit sa-i aduca inainte pe mucenic si fiind ca indracit de mania cea cumplita, a zis catre sfantul: „Oare astfel de multumire ai dat, pentru mila mea catre tine, necuratule om? Oare asa te-ai obisnuit a jertfi zeilor?” Sfantul Gheorghe raspunse: „Asa m-am deprins a cinsti pe zeii tai, o, imparate nebun. Rusineaza-te dar de acum, de a-ti pune nadejdea ta spre niste zei ca acestia, care nu pot sa-si ajute nici lor si care nu rabda nici venirea de fata a robilor lui Hristos”.

Zicand acestea sfantul, iata a venit imparateasa in mijloc, marturisind cu indrazneala inaintea tuturor pe Hristos, Dumnezeul adevarat; apoi cazand la picioarele mucenicului, defaima nebunia tiranului, ocarand pe zei si blestemand pe cei ce se inchina lor. Iar imparatul se uimea, vazand pe sotia sa cu o indrazneala atat de mare slavind pe Hristos, defaimand pe idoli si cazand la picioarele mucenicului. Apoi a zis catre dansa: „Ce-ti este, Alexandro, ca lipindu-te de vrajitorul si fermecatorul acesta, te lepezi de zei cu atata nerusinare?” Ea s-a intors de la dansul, nedandu-i nici un raspuns. Atunci Diocletian, umplandu-se de mai multa manie, n-a mai facut multa cercetare despre Gheorghe, nici despre imparateasa, ci indata a hotarat pedeapsa de moarte pentru amandoi, intr-acest chip: „Gheorghe cel rau, care a marturisit ca este galileean si a hulit mult asupra zeilor si asupra mea, impreuna cu Alexandra imparateasa mea, care s-a amagit de vrajile lui si cu asemenea nebunie a ocarat pe zei, poruncesc sa fie taiati cu sabia”.

Atunci ostasii cei randuiti pentru aceea, rapind pe mucenic legat, l-au dus afara din cetate, tarand impreuna cu dansul si pe imparateasa cea de bun neam, care, urmand cu osardie, se ruga lui Dumnezeu in sine, miscandu-si buzele si privind adeseori spre cer. Apoi, ajungand la un loc oarecare, imparatesei i-au slabit puterile si a cerut sa sada putin. Dupa aceea si-a intors capul spre zid si si-a dat duhul in mainile Domnului. Vazand aceasta, Gheorghe, mucenicul lui Hristos, a preamarit pe Dumnezeu si mergea cu mare bucurie, rugandu-se Domnului, ca si alergarea lui sa se savarseasca cu bine. Apoi, cand s-a apropiat de locul cel hotarat, unde era sa fie taiat si-a ridicat glasul si se ruga in acest chip:

„Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul meu, ca n-ai veselit pe vrajmasii mei, ci ai izbavit sufletul meu ca pe o pasare din cursa vanatorilor! Auzi-ma si acum, Stapane, si stai inaintea robului Tau in ceasul acesta de la sfarsit si izbaveste sufletul meu de mestesugirile duhului celui din vazduh, al vrajmasului celui mare si de duhurile cele necurate. Si sa nu le socotesti pacatul celor ce au gresit inaintea mea, in neputinta lor, ci iertare si dragoste arata-le lor, ca si aceia, cunoscandu-Te, sa castige parte din Imparatia Ta, impreuna cu alesii Tai. Primeste si sufletul meu, impreuna cu cei ce bine Ti-au placut in veac, trecand cu vederea toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta. Adu-ti aminte, Stapane, de cei ce cheama numele Tau Cel cu mare cuviinta, ca binecuvantat si preamarit esti in veci. Amin”.

Astfel rugandu-se cu bucurie si-a plecat capul sub sabie. Si a fost taiat in ziua de douazeci si trei a lunii Aprilie, savarsindu-si bine marturisirea, implinindu-si alergarea si pazind credinta fara de prihana, pentru care a si luat cununa dreptatii cea pregatita lui. Unele ca acestea sunt nevointele cele mari ale viteazului ostas Gheorghe. Unele ca acestea sunt biruintele lui asupra vrajmasilor. Deci, in acest chip nevoindu-se, s-a invrednicit cununii celei nestricacioase si vesnice. Cu ale carui rugaciuni si noi sa ne invrednicim in partea dreptilor si sa stam de-a dreapta sa, in ziua venirii a doua a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.

Calendar Ortodox

23
apr.
10

Tradiţii şi obiceiuri de Sf. Gheorghe: astăzi fetele sunt stropite cu parfum

Azi, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care s-a luptat cu balaurul şi care simbolizează vitejia şi credinţa întru Hristos1.000.000 de români îşi serbează onomastica.

În tradiţia populară, Sf. Gheorghe marchează începutul verii pastorale, sărbătoarea de astăzi mai fiind denumită şi Sânghiorz sau Sân-George. În popor, această zi e plină de obiceiuri şi de datini ce-i marchează importanţa.

– De Sf. Gheorghe, oile sunt duse la stână, iar vitele se mână în ciurdă. Este începutul verii pentru păstori, ce durează până la 26 octombrie, de Sf. Dumitru sau Sâmedru.

– Pe vremuri, se spunea că în ajun de Sf. Gheorghe era “noaptea de Mânicătoare”, când se socotea că strigoii vii, trăitori printre locuitorii satului, încalecă pe cozi de melniţă şi caută să facă rău oamenilor. Tot în această noapte, fetele de măritat îşi pot vedea ursitul dacă se uită într-o cofă plină cu apă.

– În această zi se stropeau fetele cu apă de fântână ca simbol al purificării, dar şi al fecundităţii. În timp, apa a fost înlocuită cu parfumul.

– De Sf. Gheorghe, se spune că ard comorile îngropate prin păduri, iar cei care le văd pot merge, a doua zi, să le caute.

Flăcăii caută «iarba fiarelor»

– Flăcăii pleacă să găsească “iarba fiarelor”, planta miraculoasă ce poate să desfacă lacătele.

– De dimineaţă, capul familiei aşază ramuri verzi la stâlpii porţilor şi ai casei, la ferestre, la grajduri şi la grădini, pentru alungarea spiritelor malefice. Ramurile sunt păstrate apoi tot anul, fiind folosite ca leacuri împotriva bolilor.

– Tot de dimineaţă, fetele merg pe furiş în pădure, ca să culeagă mătrăgună şi năvalnic. Plantele sunt puse apoi în pod sau sub streaşină, în speranţa că le vor aduce peţitori bogaţi.

770.000 de aniversaţi sunt bărbaţi

Cu ocazia Sf. Gheorghe – al cărui nume înseamnă agricultor, în greacă – aproape un milion de români îşi serbează onomastica. Cei mai mulţi, peste 770.000, sunt bărbaţi. Dintre aceştia, aproximativ 600.000 se numesc Gheorghe sau Ghiorghe, iar 140.000 sunt botezaţi George. La femei, cele mai multe sărbătorite ale zilei, 139.000, poartă numele de Georgeta.

23
apr.
10

Ştiaţi că…pentru o bere şi pentru o cafea se consumă 214 litri de apă?

Câţi dintre voi ştiu cum se produce berea sau de câţi litri de apă este nevoie pentru fabricarea unei halbe de bere?

Ei bine, cercetătorii britanici au demonstrat la televiziunea BBC că pentru o halbă de bere se consumă 74 de litri de apă, incluzând aici şi pregătirea ingredientelor pentru bere, cum ar fi hameiul. Totodată, pentru o ceaşcă de cafea se consumă 140 de litri de apă.


22
apr.
10

Poate fi transformată aventura de-o noapte într-o relaţie de durată?

Nu sunt puţine cazurile in care o aventură de o noapte se transformă intr-o relaţie de durată chiar dacă cei implicaţi nu-şi plănuiesc acest lucru.De cele mai multe ori aventurile de-o noapte te scutesc de presiunea de a avea o prestaţie bună în pat şi de teama că partida de sex va fi un eşec. Făcând sex fără implicaţii, nu te consumi în legătură cu performanţa ta şi totul decurge mult mai natural, motiv pentru care între cei doi se poate creea o conexiune.

Foto simbol NorthfotoDacă ai fost foarte încântată şi ai vrea totuşi o relaţie cu cel cu care ai avut o aventură, unica.ro îţi dă câteva sfaturi:

1. Bărbaţii, ce-i drept nu toţi, sunt destul de reticienţi în privinţa femeilor care fac sex fără a se implica sentimental. Dacă cel cu care ai avut tu o aventură are astfel de prejudecăţi, sunt puţine şanse să aveţi o relaţie şi probabil că nici nu v-aţi înţelege foarte bine.

2. Dacă aţi schimbat numere de telefon în ideea că la un moment dat veţi repeta experienţa, caută-l, dar fără să îi dezvălui exact ce vrei. Invită-l într-un local abia deschis (fă-i o descriere interesantă) şi spune-i că ai vrea să testezi băutura X cu el acolo. Nu îi da de înţeles că întâlnirea va culmina sigur cu sex, dar nici că vrei o ieşire în care să îl cunoşti mai bine, per total.

3. La întâlnirea respectivă poartă-te precum ai face-o la o primă întâlnire. Flirtează, pune-i întrebări despre el şi fă câteva glumiţe. Ai grijă însă: fără discuţii despre inimi frânte sau planuri de viitor. Condu discuţia pe un alt teren decât cel sexual, cum ar fi hobby-urile voastre, şi mergi în direcţia bună. Cât despre sex, poţi alege să repeţi experienţa cu el, dar doar dacă simţi că aţi comunicat suficient şi s-a format o conexiune intelectuală între voi, nu doar una fizică. Fă ceea ce simţi pe moment!

4. După a doua voastră întâlnire îţi poţi permite să îl inviţi şi la acea „cafea” în timpul zilei. Adu-ţi aminte ce ţi-a povestit despre el şi vezi dacă aveţi hobby-uri comune. Propune-i o întâlnire care să incorporeze un astfel de hobby şi vezi cum reacţionează. Este de acord? Atunci e clar că vrea să fie cu tine şi în alt decor decât dormitorul. Dacă nu e interesat de asta, ai totuşi nişte amintiri palpitante, aşa că nu trebuie să regreţi.

21
apr.
10

sexul aduce şi nenumărate beneficii pentru sănătate

O partidă de amor reprezintă o excelentă strategie de menţinere a pasiunii unui cuplu, însă cercetătorii susţin că sexul aduce şi nenumărate beneficii pentru sănătate. Libertatea vi le prezintă azi pe cele mai importante.

Sexul are zeci de beneficii pentru cei care-l practică des, fie în dormitor, fie în alte locuri inedite

1 Sexul elimină stresul.
2 Combate depresia.
3 Este un bun analgezic.
4 Te face fericit.
5 Reduce riscul de infarct.
6 Produce anticorpi, care ne feresc de răceală.
7 Arde caloriile şi te ajută să îţi menţii silueta.
8 Ajută la dantură, albind dinţii şi întărindu- i. Şi asta pentru că mineralele din compoziţia spermei, ca zincul şi calciul, combat cariile.
9 Seleniul, un alt ingredient spermatic, scade riscul apariţiei cancerului.
10 Vindecă răni, ajută la regenerarea celulelor.
11 Pentru femeile care au orgasm cel puţin o dată pe săptămână scad cu 50% şansele mortalităţii.
12 Sexul întăreşte muschii pelvieni.
13 Bărbaţii pot reduce cu până la 30% şansele de a face cancer la prostată dacă ejaculează de peste cinci ori pe săptămână.
14 Scade riscul de cancer mamar.
15 Protejează împotriva osteoporozei şi a Alzheimerului.
16 reglează ciclul menstrual.
17 Sexul creşte fertilitatea femeilor, prin regularizarea tiparelor menstruale.
18 Testosteronul rezultat din spermă e energizant pentru femei.
19 Oxitocina eliberată în timpul orgasmului dă o stare de odihnă.
20 Sexul ridică moralul semnificativ.

*Libertatea

20
apr.
10

Avantajele şi dezavantajele cardului bancar

Îţi faci cumpărăturile folosind cardul? Există multe situaţii când această modalitate de plată este cea mai recomandată

De obicei, tu unde-ţi păstrezi banii? În buzunar sau pe card? Indiferent care ar fi opţiunea ta de a faceplăţi, atât cardul, cât şi portofelul plin de bani au avantaje dar şi dezavantaje.

Avantaje

*Scapi de drumurile până la bancomat şi de cozile de acolo, economisind timp.

*Nu trebuie să te mai limitezi doar la banii din portofel.

*Pentru plata cu cardul de debit nu se percepe nici un comision.

*Găseşti la tot pasul magazine şi supermarketuri unde se acceptă plata cu cardul.

*Vânzătoarea nu te va mai întreba dacă nu cumva ai mărunt. De asemenea, nu vei mai fi în situaţia în care vânzătoarea să nu aibă să‑ţi dea rest, de pe card fiind retrasă exact suma pe care o ai de plătit.

*Nu stai cu teamă că ai putea să-ţi pierzi banii, deoarece portofelul tău este plin, în cel mai fericit caz, numai cu mărunţiş.

*Dacă cineva îţi fură portofelul, banii tăi sunt în siguranţă. Motivul? Sunt pe card, iar un card bancar devine inutil dacă persoana care vrea să-l folosească nu deţine codul PIN. Atenţie! Nu ţine asupra ta şi cardul şi codul PIN!

Dezavantaje

*Fie că este vorba despre un card de debit sau unul de credit, nu poţi face cumpărături de la piaţă. Nici un comerciant de la tarabă nu o să-ţi vândă cartofi pe care să-i achiţi cu cardul.

*În momentul în care deţii un card bancar trebuie să faci vizite la bancă: fie ţi‑ai pierdut cardul şi soliciţi altul la schimb, fie doreşti să obţii un nou cod PIN, fie doreşti să-ţi închizi contul şi să-ţi anulezi cardul.

*Nu mereu poţi scoate bani de la bancomat, în cazul cardului de debit. Fie ATM-ul este defect, fie nu mai are bani, fie ţi-a blocat cardul în interior.

*Există situaţii în care băncile îşi închid temporar ATM-urile, iar tu nu poţi scoate salariul de pe cardul de debit în acea zi. Dacă foloseşti un bancomat al unei alte bănci, ţi se va percepe comision.

*Pe cardul de debit trebuie să laşi, în fiecare lună, câţiva lei. Cu alte cuvinte, nu poţi să-ţi retragi toţi banii de salariu.

*De fiecare dată când cardul de credit este folosit pentru retragere de numerar, toate băncile percep un comision care este diferit, în funcţie de criteriile şi regulile acestora.

*Persoanele care doresc un card de credit trebuie să plătească un comision de emitere a cardului. De ase menea, clientul trebuie să achite şi taxa anuală de gestiune cont card, sume care nu sunt deloc mici.

*În situaţia în care nu returnează banii pe care i-a scos în timpul perioadei de graţie stabilite de bancă, clientul este obligat să plătească o anumită dobândă. Aceasta este diferită şi variază în funcţie de politica fiecărei bănci în parte.

Sfaturi pentru utilizarea unui card bancar

*Nu uita să iei cu tine cardul la cumpărături.

*Solicită-i vânzătorului plata cu cardul.

*Verifică suma de plată şi confirmă tranzacţia prin introducerea codului PIN şi semnarea chitanţei.

*După ce ai reţinut codul PIN, distruge hârtia pe care este imprimat.

*Nu divulga codul PIN nimănui, nici măcar băncii care ţi-a emis cardul.

*Ţine întotdeauna o evidenţă clară a conturilor bancare, cu informaţii detaliate.

*Verifică întotdeauna cu atenţie extrasele de cont. Dacă ai nelămuriri în legătură cu tranzacţiile efectuate sau ţi se pare suspect, contactează imediat banca respectivă.

Cardul de credit

Cardul de credit reprezintă un împrumut aflat permanent la dispoziţia clientului.

Suma maximă care poate fi obţinută cu ajutorul cardului este numită de bănci limită de credit. Aceasta scade pe măsură ce banii sunt utilizaţi şi se reîntregeşte o dată cu rambursarea.

Cardul poate fi folosit de client după cum doreşte. Acesta poate efectua diverse plăţi la magazinele care acceptă cardurile sau, pur şi simplu, poate retrage numerar de la bancomate.

Prin natura sa, cardul de credit este, însă, un produs destinat facilitării plăţilor la comercianţi şi mai puţin utilizării în scopul retragerii de numerar de la bancomate.

Cardul de debit

Cu ajutorul unui card de debit poţi avea acces oricând la banii proprii din contul de la bancă. Contul de card nu e însă întotdeauna identic cu contul curent.

Tendinţa pe piaţa românească este ca băncile să unifice aceste două conturi, astfel încât cardul să aibă acces direct la contul curent.

Acest lucru permite un control mai bun al veniturilor, deoarece toţi banii stau într-un singur cont, iar accesul la ei se face atât la ghişeu, cât şi prin intermediul cardului.

Cardul de debit poate fi folosit pentru a face cumpărături sigure pe internet atât pe site-uri din ţară, cât şi din străinătate, dacă aveţi un card cu utilizare internaţională.

Pentru a afla aria de utilizare a cardului verificaţi dacă pe el scrie «Valid only in Romania», ceea ce înseamnă că e un card cu utilizare naţională. În caz contrar, aria de folosire este internaţională.

18
apr.
10

Predica la Duminica Mironositelor


Predica la Duminica Mironositelor ( Despre rivna si barbatia de suflet )

Si a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul (Ioan 20, 18)

Hristos a inviat !

Iubiti credinciosi,

Dintre marile virtuti care au impodobit viata sfintelor femei mironosite cele mai alese au fost rivna lor sfinta pentru Hristos, evlavia si barbatia de suflet. Cita paza si intarire au pus iudeii si Pilat peste mormintul lui Hristos Mintuitorul nostru ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea si sa-L fure. Piatra mare au rasturnat peste Mormintul Domnului, cu peceti au sigilat piatra, ostasi tari si inarmati au pus de straja. Insa toate acestea nu le-au speriat si infricosat pe sfintele femei mironosite. Rivna lor cea mare, sfinta evlavie si barbatia lor de suflet, au trecut peste toate intariturile iudeilor, nebagind seama de toata paza Mormintului. Un cuget si un gind stapinea mintea si inima lor: sa slujeasca cu toata credinta si evlavia la inmormintarea Preascumpului Mintuitor.

A zis oarecind Solomon: Femeie barbat cine a vazut? Dar iata aici femei mai barbati decit barbatii. Barbatii, ucenici ai lui Hristos, s-au ascuns de frica iudeilor. Petru cel fierbinte si tare in credinta, de trei ori s-a lepadat de Domnul, pentru care mai pe urma s-a cait si a plins cu amar (Luca 22, 62). Iar femeile care din fire sint fricoase si neputincioase si care de multe ori se infrico-seaza, chiar acolo unde nu este frica, aici, in slujba inmormintarii Preasfintului nostru Mintuitor se arata mai tari si mai barbatoase decit barbatii. Nu se tem de groaza iudeilor, de indrazneala ostasilor nu se infricoseaza, nici straja de la Mormintul Domnului nu le tulbura inima.

Ucenicii, barbati, se tem si se risipesc in toate partile, cum le proorocise Mintuitorul mai inainte. Sfintele femei se aduna. Aceia se ascund, ele ies la iveala, merg la pravalie si cumpara mir si aromate, ca sa unga trupul cel de viata facator al lui Hristos. O, fericite femei, cum nu v-ati temut sa umblati noaptea singure si cum ati indraznit sa va apropiati de acel loc, pe care il pazeau ostasii imparatesti si cum nu v-ati inspaimintat, ci cautati sa pravaliti pietre, sa stricati pecetile, sa deschideti mormintul si sa ungeti cu arome Trupul Domnului? Aceste ispravi ale voastre, au pornit din rivna cea sfinta, din evlavia si barbatia cea mare a sufletelor voastre.

Femei neputincioase erati cu firea, dar nu cu mintea si inima voastra, caci intru nimic nu s-au aratat la voi cele ale neputintei femeiesti, ci toate ispravile voastre mai presus de barbatia barbatilor s-au suit. Cu adevarat la voi s-a implinit Scriptura, care zice ca: Puterea Mea se desavirseste in slabiciune (II Corinteni 12, 9) si iarasi Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (I Corinteni 1, 27; Psalm 8, 2; Matei 21, 16). Cu adevarat in inima voastra erau cuvintele Preasfintului nostru Mintuitor care a zis: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida (Matei 10, 28). Si iarasi zice Duhul Sfint: Imbarbatati-va si sa se intareasca inima voastra, toti cei ce nadajduiti in Domnul (Psalm 30, 26). Voi mai inainte de Apostoli, fapta Apostolilor ati aratat-o. Voi mai inainte de Sfintii Mucenici, credinta si barbatia de suflet a lor ati lucrat-o.

Ilie, marele prooroc, cu rivna dumnezeiasca pornindu-se, pe Ahab l-a mustrat, iar voi pe cei ce strajuiau Mormintul Domnului i-ati rusinat. Ghedeon, invingind cu trei sute de ostasi oarecind, oastea cea numeroasa a Madianitilor a sfarimat-o (Judecatori 7, 25). Voi, insa, impreuna cu dreptii barbati, Iosif si Nicodim, mai tari decit toate intariturile iudeilor si ale lui Pilat v-ati aratat si slujitoare neinfricate pina la jertfa ati fost, gata a sluji Celui ce a venit sa slujeasca si sa-Si dea sufletul Sau rascumparare pentru tot neamul omenesc. Voi, o sfintelor femei, impreuna cu Preacurata Fecioara Maria, Maica Vesnicului nostru Mintuitor, cu mare rivna si barbatie de suflet v-ati imbracat si cea mai timpurie slujba catre Mintuitorul ati aratat. De aceea mai inainte de Apostoli v-ati invrednicit a propovadui Invierea Domnului.

Iubiti credinciosi,

Cine sint acele sfinte femei mironosite, adica purtatoare de mir, care au urmat lui Hristos impreuna cu Apostolii si care s-au invrednicit sa fie martore ale patimilor Domnului si sa-I unga sfintul trup cu miresme, cit a stat in mormint? Sfinta Evanghelie ne aminteste pe scurt numele si faptele lor.

Cea dintii si cea mai plina de rivna si barbatie duhovniceasca este Maria Magdalena, de loc din cetatea Magdala, Galileea.

Alte sfinte mironosite sint: Maria, mama lui Iacob (Marcu 16, 1) si a lui Iosi (Marcu 15, 47), adica vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa (Ioan 19, 25) si Salomea, mama fiilor lui Zevedei (Matei 27, 56; 28, 1; Marcu 16, 1; Luca 24, 10). Apoi Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod, Suzana si multe altele care ii slujeau din avutul lor (Luca 8, 3). Printre mironosite sint numarate si cele doua surori ale lui Lazar din Betania, Marta si Maria, unde gazduia adeseori Mintuitorul cu Sfintii Apostoli, in drum spre Ierusalim sau Galileea.

Care erau virtutile principale ale acestor femei mironosite? Mai intii credeau cu tarie ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel vestit de prooroci, Care a venit pe pamint sa mintuiasca neamul omenesc. Apoi, duceau o viata curata, sfinta, de rugaciune si post, de infrinare si milostenie, traiau in iubire sfinta unele cu altele si cu avutul lor ospatau si odihneau cu dragoste in casele lor pe Iisus si pe sfintii Sai ucenici.

Dar credinta si rivna sfintelor femei mironosite nu se oprea numai aici. Ele nu numai ca Il primeau pe Domnul in casele lor unde Ii spalau picioarele, Ii slujeau la masa si Il odihneau, ci, mai mult, mergeau cu rivna dupa Hristos, erau martore ale minunilor Lui si marturiseau cu indrazneala ca El este Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul lumii.

Cea mai mare barbatie au dovedit-o insa femeile mironosite in vremea patimilor Domnului. Dupa ce ucenicii de frica L-au parasit si Petru s-a lepadat de Hristos, singurele care Il urmau de departe, erau sfintele femei mironosite, in frunte cu Maica Domnului, Maria Magdalena, alaturi de Apostolul dragostei Ioan. Caci dragostea dumnezeiasca nu se poate parasi niciodata.

Curajul si barbatia sufletului s-au vazut la femeile mironosite si pe drumul Crucii spre Golgota. Ele, singure cu Sfintul Ioan, Il petreceau pe Domnul la rastignire, fiind martore ale patimilor Lui. Ele singure se rugau pentru El cu lacrimi si suspine adinci, incit Mintuitorul, milostivindu-se spre ele, le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu ma plingeti pe Mine, ci plingeti-va pe voi si pe copiii vostrii… Caci daca fac acestea cu pomul verde, cu cel uscat ce va fi? (Luca 23, 28; 31).

Pe Golgota sfintele femei mironosite, impreuna cu apostolul nemuritoarei iubiri, erau, de asemenea, singurii martori ai rastignirii Domnului nostru Iisus Hristos. Ele L-au vazut insingerat si cazut sub cruce. Ele L-au vazut dezbracat de camasa si intins pe cruce. Ele au vazut loviturile cuielor in miinile si picioarele Domnului si au lesinat de durere sub cruce. Ele au auzit cuvintele de hula ale iudeilor, marturisirea de pocainta a tilharilor si rugaciunea zdrobitoare a Mintuitorului: Eli, Eli, lama sabahtani? Adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? (Matei 27, 46).

Femeile mironosite au vazut intunecarea soarelui, intristarea cerului, invierea mortilor din morminte si au auzit rugaciunea de iertare a Fiului lui Dumnezeu pentru iudeii ucigasi: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! (Luca 23, 34). Tot ele, aceste femei mai barbatoase decit apostolii, mai pline de rivna decit ucenicii, au vazut aruncindu-se sorti pentru camasa lui Hristos, facuta de miinile Maicii Domnului, si au auzit cuvintul Lui cel mai de pe urma: Parinte, in miinile Tale incredintez Duhul Meu! (Luca 23, 46).

Iata cit de mare era rivna, taria credintei, si barbatia sufletului sfintelor femei mironosite! Nu se temeau de ostasii romani atit de singerosi. Nu se infricosau de furia iudeilor de Dumnezeu netematori, nici nu se inspaimintau cu totul de moartea Domnului pe cruce, ca cei ce nu au nadejde!

Insa barbatia sfintelor femei mironosite nu s-a terminat pe Golgota. Ele au fost de fata si vineri seara, la coborirea Domnului de pe cruce si, impreuna cu Iosif din Arimateea, au cumparat giulgiu si miresme, au uns trupul Lui cu miresme, L-au infasurat in giulgiu, L-au pus in mormint si au pravalit o piatra la usa mormintului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, adica Maica Domnului, priveau unde L-au pus. Si dupa ce a trecut ziua simbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, adica sora Maicii Domnului, si Salomeea au cumparat miresme ca sa vina sa-L unga.

Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptaminii – adica Duminica – pe cind rasarea soarele, au venit la mormint. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormintului? Dar ridicindu-si ochii au vazut ca piatra fusese rasturnata, caci era foarte mare. Si intrind in mormint au vazut un tinar sezind in partea dreapta, imbracat in vesmint alb, si s-au spaimintat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimintati! Cautati pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-a pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo Il veti vedea, dupa cum v-a spus.

Si iesind, au fugit de la mormint, ca erau cuprinse de frica si de uimire si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau. Si inviind dimineata, in ziua cea dintii a saptaminii (Duminica), El S-a aratat intii Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni. Aceea, mergind, a vestit pe cei ce fusesera cu El, adica pe Apostoli, care se tinguiau si plingeau (Marcu 15, 46-47; 16, 1-10).

Vedeti rivna mironositelor? Barbatia si taria credintei lor in Fiul lui Dumnezeu? Vedeti barbatia acestor sfinte femei? Ucenicii stateau ascunsi si incuiati intr-o incapere de frica iudeilor, iar ele cumparau giulgiu si miresme sa unga trupul lui Iisus. Ucenicii plingeau si se tinguiau de moartea Domnului, iar ele alergau in zori de zi pe Golgota sa vada mormintul. Ei asteptau cu spaima vesti de la Golgota, iar ele intrind in mormint, au primit vestea, de la arhanghelul Gavriil, ca a inviat Domnul, spunindu-le: Nu mai plingeti! Apoi, la porunca lui, s-au intors fugind, si au spus apostolilor ca Hristos a inviat, nu mai este in mormint!

Iata cita barbatie si credinta, cita tarie si indrazneala la aceste femei. Barbatii stau ascunsi si ele alearga la mormint, intra inauntru, aduc miresme, se intaresc una pe alta, vorbesc cu ingerii, privesc cele dintii mormintul gol de Viata si vad giulgiurile asezate alaturi. Nu se tem de intunericul noptii, nici de ostasii care strajuiau mormintul, nici de moarte, nici de ingeri, de nimic. Dorul lor era unul singur: sa-L vada pe Iisus, sa unga si sa sarute sfintul Lui trup. Femeile mironosite sint cele dintii, si cele mai vrednice martore ale rastignirii, mortii, ingroparii si invierii Domnului. Ele sint primele care vestesc apostolilor si lumii intregi ca a inviat Hristos, ca moartea, diavolul si iadul au fost biruite si raiul s-a deschis.

Unde mai sint acum femei crestine, iubitoare de Hristos, tari in credinta si in fapte bune, ca femeile mironosite din Sfinta Evanghelie? Si totusi numarul sfintelor femei in Biserica crestina s-a inmultit, intrecind uneori pe cel al barbatilor.

Sa ne gindim la numarul mare al sfintelor mucenite, precum: Tecla, cea intocmai cu Apostolii, Varvara, care a fost ucisa pentru Hristos de tatal ei; Ecaterina, Irina, Maria, Sofia cu cele trei fiice ale ei, Fevronia, Tatiana sau Filoteia de la Arges. Mare este si numarul cuvioaselor care s-au nevoit prin manastiri si pustietati, si au ajuns vase ale Sfintului Duh si facatoare de minuni. Dintre acestea amintim doar citeva, precum: Maria Egipteanca, Eufrosina, Xenia, Pelaghia, Melania, ca si Cuvioasele Parascheva de la Iasi, Teodora de la Sihla si multe altele.

Toate aceste cuvioase sint mirese ale lui Hristos, ucenice ale sfintelor mironosite si rugatoare ale Bisericii pentru noi toti.

Iubiti credinciosi,

Astazi este ziua femeilor crestine. Ele sint urmasele femeilor mironosite, fiicele Invierii, roabele Domnului, candelele credintei, sufletul familiei. Femeile crestine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, mentin, mai mult decit barbatii, flacara credintei si traditiile strabune, focul sfint al rugaciunii si evlavia in casele noastre. Femeile credincioase sint si mame bune, crestine devotate, sotii cinstite si ostenitoare, model in societate. Femeile credincioase sint intii la biserica, intii la rugaciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cartilor bune, la ingrijirea bolnavilor, la toate. Ele mentin caldura duhovniceasca a credintei, a dragostei, a rabdarii si a impacarii, in biserica, in familie, in societate.

De astfel de mame bune au nevoie astazi familiile noastre. De astfel de fiice evlavioase are nevoie Biserica lui Hristos. De astfel de femei cinstite si model in toate are atita nevoie astazi societatea in care traim. Sint destule mame care nu vor sa nasca copii, nici sa le dea o educatie crestina buna. Sint atitea mame care isi ucid majoritatea copiilor, iar putinii pe care ii nasc, nu-i cresc in frica lui Dumnezeu sau ii lasa de capul lor si ajung sa fie o povara pentru familie si o rusine pentru societate.

Mamelor, sinteti mironositele de azi ale Bisericii lui Hristos. Aduceti Domnului, nu miresme de mult pret, ci credinta voastra curata si copii buni, bine educati si credinciosi. Vorbiti-le mai mult de Dumnezeu, de sfinti, de Biserica si de inaintasi. Nu-i smintiti cu nimic si dati-le sa citeasca carti bune, cit mai mult. Dumneavoastra puteti contribui cit mai mult la innoirea duhovniceasca a lumii, a Bisericii, a societatii. Adaugati untdelemn sfint in sufletele copiilor dumneavoastra. Dintre ei, vor iesi miine suflete mari, oameni buni, preoti credinciosi, dascali luminati, crestini model. Viitorul familiei, al copiilor, al Bisericii depinde cel mai mult de dumneavoastra. Sa fiti la datorie ca si mamele noastre. Ginditi-va ce mame sfinte am avut!

Tinere fecioare, pastrati neintinata pentru Domnul cinstea si buna voastra credinta pina veti dobindi si voi calitatea de mame in societate si in Biserica. La fel si dumneavoastra vaduvelor si batrinelor mame, supravegheati pe cele tinere, pe copii, pe cei din jur. Nu taceti. Mamele tinere au nevoie de exemplul si de jertfa voastra, tinerele fecioare au nevoie de sfatul vostru, iar copiii si nepotii, de rugaciunile, de lacrimile si mustrarea voastra.

Incepeti toate cu Dumnezeu, cu rugaciunea, cu spovedania regulata si cu mai multa smerenie si rabdare. Mai multe mame bune, mai multe vaduve si fecioare cinstite si credincioase, inseamna pentru ziua de miine, mai multi copii in case, mai multi credinciosi la biserici, mai multa pace in familie, mai putine betii, divorturi si avorturi in lume, mai putine boli si lacrimi pe pamint si mai multe suflete in Rai! Amin.

Hristos a inviat !

Calendar Ortodox

16
apr.
10

[UPDATE] Norul de cenusa ajunge si deasupra Romaniei

[UPDATE] Norul de cenusa ajunge si deasupra Romaniei

Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) si Centrul International de Avertizare pentru aviatie estimeaza ca norul de cenusa produs de eruptia vulcanica din Islanda nu va afecta direct Romania, dar se va apropia de Nord-Vestul teritoriului in cursul zilei de sambata, 17 aprilie.

Administratia Nationala de Meteorologie a informat in aceasta dimineata Ministerul Mediului si Padurilor in legatura cu eruptia vulcanului activ de sub ghetarul Eyjafjallajokull din sudul Islandei, care a erupt pentru a doua oara miercuri, 15.04.2010, la numai doua zile dupa ce isi incetase activitatea inceputa luna trecuta. Astfel, din estimarile Administratiei Nationale de Meteorologie precum si ale Centrului International de Avertizare pentru aviatie, privind cenusa vulcanica – Volcanic Ash Advisary – (VAAC), rezulta ca norul de cenusa produs de eruptia vulcanica nu va afecta direct Romania, dar se va apropia de Nord-Vestul teritoriului in cursul zilei de sambata, 17 aprilie„, se arata in comunicatul transmis vineri de Ministerul Mediului.

Ministerul precizeaza ca agentiile pentru Protectia Mediului din Bihor, Maramures, Satu Mare si Suceava vor monitoriza permanent calitatea aerului si eventualele concentratii de pulberi totale in suspensie, precum si fractiunea PM10 (pulberi in suspensie cu diametru mai mic de 10 microni), atat cu metode automate cat si cu metode manuale.

Traficul, dat peste cap de norul de cenusa

Parti mari din nordul Europei vor mentine interdictiile privind traficul aerian, a doua zi, dupa ce un nor de cenusa vulcanica din Islanda a obligat autoritatile sa impuna cele mai ample restrictii asupra zborurilor comerciale, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

  • 43 de zboruri sunt anulate pe Aeroporturile Otopeni si Baneasa din cauza norului de cenusa vulcanica

35 de zboruri (decolari si aterizari) pe Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti (Otopeni) si alte opt pe Aeroportul Baneasa Aurel Vlaicu (decolari si aterizari) sunt anulate, din cauza norului de cenusa generat in urma eruptiei vulcanice din Islanda.Companiile aeriene care au anuntat anulari de curse aeriene pe aeroportul Otopeni sunt: Tarom: inspre si dinspre Brussels, Amsterdam, Londra, Paris, Frankfurt, Riga; Air France: inspre si dinspre Paris; British Airways: inspre si dinspre Londra; Lufthansa: inspre si dinspre Frankfurt, Dusseldorf; Finnair: inspre si dinspre Helsinki; KLM: inspre si dinspre Amsterdam; LOT: inspre si dinspre Varsovia.

Pe Aeroportul International Bucuresti Baneasa Aurel Vlaicu sunt anulate in total opt zboruri. Acestea sunt: Blue Air: inspre si dinspre Paris; Wizz Air: inspre si dinspre Londra si Dortmund; German Wings: inspre si dinspre Stuttgart. Totodata, alte cinci curse au fost anulate din Cluj, Sibiu si Timisoara. Pasagerii sunt rugati sa contacteze companiile aeriene pentru informatii despre zborurile programate.

Potrivit Realitatea.net, norul de cenusa va ajunge la noapte si deasupra Romaniei, in zona Maramuresului.



  • In prezent este afectat traficul aerian in Irlanda, Marea Britanice, Danemarca, Suedia, Olanda, Belgia, Franta, Germania si Polonia, relateaza NewsIn, citand Financial Times.


Mii de pasageri nu au putut zbura sau au fost deviati pe alte rute joi, in conditiile in care norul de cenusa a ocupat unul dintre cele mai aglomerate spatii aeriene din lume.

In Marea Britanie, agentia pentru controlul traficului aerian, NATS, a interzis toate zborurile comerciale pana cel devreme vineri, la ora locala 13.00 (15.00 ora Romaniei), pe fondul temerilor ca particulele fine de cenusa vor bloca motoarele avioanelor.

Restrictii similare au fost impuse in Scandinavia si mai tarziu in Franta si in alte zone, spre supriza chiar si celor mai experimentati actori din industria aviatica.

Perturbarile au provocat haos in Londra, pasagerii stand la cozi pentru a-si face rezervare la alte zboruri, pentru a-si gasi camere de hotel sau a luat bilete la trenul Eurostar sau la autocare. Aeroportul Heathrow este cel mai aglomerat din lume.

NATS a subliniat ca a luat aceasta masura pentru a preveni ceea ce a numit „o amenintare semnificativa pentru aeronave”.

„Este fara precedent. Nu imi aduc aminte sa se mai fi intamplat vreodata”,
potrivit unui oficial din NATS.

Potrivit Organizatiei europene pentru securitatea navigatiei aeriene, Eurocontrol, intre 5.000 si 6.000 de zboruri au fost anulate joi. in spatiul european si circa 21.000 de zboruri in total.

Jumatate dintre zborurile dintre America de Nord si Europa urmeaza sa fie anulate vineri.

Polonia, unde sunt asteptate sambata si duminica peste 70 de delegatii straine, care urmeaza sa participe la inmormantarea presedintelui Lech Kaczynski, si-a inchis spatiul aerian din nordul tarii joi, incepand cu ora locala 20.00 (21.00 ora Romaniei).

Pana la 800 de persoane au fost evacuate din sudul Islandei, in conditiile in care a doua eruptie in decurs de o luna a celui de al doilea vulcan ca marime din tara a topit o parte din ghetar si a provocat inundatii.

Eruptie vulcanica in Islanda

Norul de fum si cenusa de la vulcanul Eyjafjallajokull, situat la 125 de kilometri de capitala Reykjavik, a ajuns la peste 6.000 de metri inaltime, dupa eruptia produsa miercuri, la ora locala 1.00 (4.00 ora Romaniei).

Politia a anuntat ca zona a fost inchisa si nu au fost inregistrate victime. Insa fermierii, care sunt ingrijorati de animale, nu au evacuat inca zona.

Politia afirma ca aceasta eruptie a fost mai mare decat cea din martie, care abia s-a incheiat.

16
apr.
10

Sex oral, plăcerea lui, dar şi a ta

Tu ce simţi când îi faci iubitului tău sex oral? Dacă nu simţi plăcere, e cazul să corectezi acest lucru, pentru că nici nu ştii ce pierzi. Unele femei se excită atât de tare în timpul..unei   partide  de sex oral încât au orgasm. Ei bine, şi tu poţi experimenta acest lucru dacă renunţi la anumite stereotipuri şi înveţi tehnicile de satisfacere potrivite, atât pentru tine cât şi pentru partenerul tău.

Ideile greşite despre sexul oral alungă plăcerea


În primul rând, sexul oral nu este o obligaţie şi nici un mijloc de a obţine ceva. Sexul oral este făcut de unele femei în stil mercantil: îi fac lui doar ca să îmi facă şi el mie.

O altă idee eronată este aceea că sexul oral înseamnă plăcere cu rândul.

Nu în ultimul rând,unele cupluri consideră sexul oral doar un mijloc pentru a se simţi bine în timpul partidei de sex.

Ei bine, toate aceste idei nu te vor ajuta să găseşti Tu plăcerea în a-i face iubitului tău sex oral.

Analizează ce-ţi trece prin cap în timp ce îl satisfaci. Pentru a te simţi şi tu bine, tratează sexul oral ca pe un fel principal, nu ca pe un aperitiv.

Sex oral: tehnici pentru satisfacerea lui, dar şi a ta


Plăcerea în a-i face lui sex oral o poţi obţine dacă înveţi tehnicile potrivite, cele care să-l satisfacă pe el, dar care să-ţi asigure şi ţie anumite condiţii de confort şi excitare.

Nu-ţi fie teamă că vei reduce din plăcerea iubitului. Cărui bărbat nu i-ar plăcea ca iubita lui să fie foarte aproape de climax chiar în timpul partidei de sex oral?

Ia o pauză din când în când


Iată problema cu care se confruntă majoritatea femeilor: muşchii faciali încep să obosească şi se poate încleşta maxilarul. În astfel de situaţii e indicat să iei o pauză. Cuprinde-i doar capul penisului cu buzele şi joacă-te gentil cu limba sau înlocuieşte stimularea orală cu cea manuală.

Adu fantezia în partida de sex oral


Dacă îţi place să fii dominată roagă-l sa te ţină de păr sau să-ţi vorbească murdar. Dacă, dimpotrivă, preferi să fii tu cea care deţine controlul, leagă-l şi tachinează-l, nu-i oferi totul dintr-odată. Toate aceste tehnici îţi sporesc şi ţie plăcerea din timpul actului.

În loc să te concentrezi pe tehnica folosită şi plăcerea lui, acordă atenţie actului în sine. Sexul oral este un act senzual şi provocator, mai ales când tu eşti autoarea lui.

Atinge-ţi zonele intime


Unii bărbaţi sunt încântaţi atunci când partenera de cuplu îşi provoacă singură plăcere în timpul partidei de sex oral. Aşadar, atinge-te fără reţineri, ori cu mâna, ori folosind un vibrator.

Mai mult, spune-i iubitului tău ce îţi doreşti. Dacă vrei ca el să îţi atingă sânii sau orice altă parte a corpului la care are acces, nu ezita să-i spui.

Aceste câteva trucuri transformă sexul oral făcut partenerului într-o plăcere şi pentru tine.

Iată ce artificii mai poţi realiza în timpul partidei de sex oral, special pentru a-i oferi lui şi mai multă plăcere.


Bărbaţii sunt stimulaţi de imagini cât mai explicite. Aşează-te în genunchi atunci când îi faci sex oral şi ai grijă ca în spatele tău să fie o oglindă în care el te poate admira.

Poţi cosuma înainte de act o bomboană mentolată. Mentolul îi va oferi iubitului tău senzaţii erotice desebite şi îţi va amorţi şi ţie limba, astfel încât vei simţi mai puţin gustul, poate neplăcut, al lichidului pre-ejaculator.

Îi poţi oferi iubitului tău o plăcere inedită şi dacă te joci cu un cub de gheaţă în gură în timp ce îi faci sex oral. Totodată, dacă e mai sensibil, te poţi juca pur şi simplu alternând respiraţie rece şi caldă suflată pe corpul penisului său.

Nu face sexul oral în mod mecanic. Un bărbat apreciază o partidă de sex oral cu „înflorituri”, nu o simplă mişcare sus-jos. Aşa că poţi alterna mişcarea cu săruturi doar cu buzele sau cu limba pe tot penisul.

Nu ignora nici testiculele. Această zonă trebuie însă tratată cu grijă, pentru ca fiecare bărbat are preferinţele lui. Unii preferă atingerile uşoare, iar alţii mişcările apăsate.

În timpul partidei de sex oral poţi încerca să-i vorbeşti într-un mod sexual, chiar explicit. Dacă nu ai curaj, poţi pur şi simplu să gemi uşor sau să accentuezi anumite sunete din timpul actului. Ai grijă totuşi să sune natural, nu forţat.

Atunci când este aproape de orgasm pielea scrotului său se strânge, iar respiraţia devine mai alertă. În aceste moment nu schimba brusc viteza sau intensitatea stimulării.

Pentru a face partida de sex oral mai pasională, pune pe repeat o melodie ritmată care să te şi „ghideze” în timpul actului.

16
apr.
10

Un tip cu adevărat mortal

Cum arată un tip… mortal? Pentru a te încadra în definiţie, individul din imagine crede, probabil, că trebuie să fie înconjurat de obiecte funerare. Se observă că nu lipsesc ochelarii de soare cu lentile cât mai închise la culoare. Or fi în semn de doliu sau pentru că „aşa se poartă?” E la bustul gol pentru ca să îşi arate muşchii… lipsă şi „din păcate” îi lipseşte lanţul gros de la gât.

Mai există o variantă: tânărul din imagine face reclamă la o firmă de pompe funebre. Sau… colecţionează sicrie? Sau, poate, doar îşi duce crucea…

SURSA FOTO: www.diseara.ro

15
apr.
10

Ciudăţenii despre bărbaţi şi penisurile lor

Din plictiseală sau curiozitate, bărbaţii işi folosesc penisurile pentru tot felul de lucruri şi participă la competiţii bizare in care işi utilizează bărbaţia. Mai jos veţi găsi cateva lucruri pe care cei mai mulţi dintre voi sigur nu le ştiaţi despre penisuri.

1. Îşi pot face bărbaţii sex oral singuri?

Redactorii de la menshealth.com susţin că, în urma unor studii pe care numai ei ştiu cum le-au făcut, au descoperit că da, un bărbat se poate satisface singur. Mai exact, un bărbat din 400 poate să îşi facă singur sex oral.

2. Fumatul afectează mărimea penisului?

Din păcate… da. Fumătorii înrăiţi se pot trezi cu o surpriză neplăcută: li se micşorează penisul cu aproximativ un centimetru. Aşa că, dacă nu vă pasă de plămâni, dinţi cariaţi şi probleme cardiovasculare, gândiţi-vă la „comoara” din pantaloni când apindeţi următoarea ţigară.

3. Cât de mic e cel mai mic penis?

Cel mai mic penis poate să aibă 1 centimetru. Şi nu râdeţi, pentru că posesorul lui suferă de hipoplazie congenitală.

4. Vă bucuraţi că aveţi penisul mare? Nu ar trebui…

15% dintre bărbaţi au penisul de circa 17 centimetri şi numai 3% dintre ei depăşesc 20 de centimetri. Faptul că a avea un organ lung e o mândri nu mai e nici un secret. Dar, data viitoare când vă lăudaţicu bărbaţia voastră, aflaţi că, potrivit revistei Your Tango, bărbaţii predispuşi spre homosexualitate au penisurile mai mari decât cei heterosexuali.

Imagine Northfoto5. Cât a durat cea mai lungă erecţie?

Cea mai lungă erecţie a durat, potrivit MSNBC 10 ani şi posesorul… nefericit e Charles Lennon, care în 1996 a suferit o operaţie în urma căruia i s-a făcut un implant cu o bară deo ţel. 10 ani mai târziu, i s-a scos implantul, după ce a dat spitalul în judecată şi a mai şi primit 400.000 de dolari daune.

6. Femeile îşi dau seama dacă un bărbat e fertil, numai privindu-l câteva minute

Adevărat. În urma unui studiu realizat în SUA, s-a descoperit că o femeie se simte atrasă de un bărbat fertil, chiar dacă acesta nu arată ca un fotomodel, nu are muşchi sau o grămadă de bani. Cum? Numai ele ştiu asta.

7. Cât durează un orgasm?

Potrivit unui material publicat de revista Menshealth, orgasmul unui bărbat durează în medie şase secunde. femeile, pe de altă parte, chiar dacă nu ajung aşa uşor la orgasm se bucură de el mai mult. În medie 23 de secunde.

8. E vreo legătură între mărimea încălţămintei şi cea a penisului?

Nu. În schimb, se pare că îţi poţi da seama despre cât de potent şi… dotat e un individ, în funcţie de degetul lui arătător.

14
apr.
10

Alapteaza-ti copilul la san si-l feresti de infectii!

Laptele matern este sursa perfecta de nutrienti pentru copilul mic, deoarece contine proteine, lipide si glucide in proportii ideale. Bebelusul alimentat la san are asigurat un aport corespunzator de vitamine, minerale, oligoelemente si chiar hormonii necesari organismului acestuia. Ce alte avantaje va avea bebelusul tau daca il vei alimenta la san?


SFAT. Alaptarea, esentiala minimum sase luni

SFAT. Alaptarea, esentiala minimum sase luni
Copilul nu va avea probleme respiratorii

Daca iti vei alimenta copilul la san, imunitatea lui va creste semnificativ. In acest fel il vei tine departe de numeroase boli grave, care i-ar putea pune viata in pericol. Studii recente realizate de specialistii in domeniu releva ca bebelusul hranit numai cu lapte matern in primele sase luni de viata este mai putin expus riscului de a face infectii respiratorii, afectiuni ale urechii, diaree si chiar obezitate.

Imunizarile vor fi mult mai bine suportate!

Rasfatatul familiei va raspunde mult mai bine imunizarilor antipolio, antitetanos si antidifteric daca primeste zilnic lapte matern. „Prin lapte, mama transmite copilului propriii anticorpi, contribuind la intarirea sistemului sau imuntar. Mama ii transmite astfel sugarului substante cu rol in protejarea mucoaselor, in special a tubului digestiv, si substante bacteriostatice care stopeaza inmultirea bacteriilor”, spune dr. Silvia Stoicescu, medic primar neonatolog la Maternitatea Polizu.

Se va ingrasa si inalta doar atat cat trebuie

Daca il hranesti pe cale naturala, micutul tau va avea rezerve adecvate nevoilor organismului pana la varsta de opt luni. In comparatie cu alti copii, alimentati la biberon, micutul tau va creste in inaltime exact atat cat trebuie. De asemenea, el va avea o greutate corporala normala, fara excese.

Creierul lui se dezvolta mai bine

Exista teorii potrivit carora, daca nu iti privezi copilul de alimentatia la san, dezvoltarea creierului sau se face mai eficient. „Laptele matern este alimentul ideal. Acesta contine cantitatea optima de grasimi, proteine, apa si glucide necesare bunei functionari a intregului organism. S-a observat ca micutii alaptati la san au si un IQ mai ridicat decat cei hraniti cu biberonul”, mai spune dr. Silvia Stoicescu.

Pana cand il tii la sanul tau?

E bine sa-ti hranesti micutul exclusiv cu lapte matern de la nastere pana la sase luni. In urmatoarea jumatate de an poti sa-i introduci in meniu, incet-incet, si alte alimente si sa reduci treptat cantitatea de lapte pana cand il vei intarca. Alimenteaza-l la san ori de cate ori are nevoie! La inceput pauzele vor fi mai scurte, pentru ca mananca putin si des, la fiecare doua ore, cu pauze de patru ore in timpul noptii. Daca bebelusul tau face pauze scurte in timpul alaptarii, nu te gandi ca a terminat. E doar obosit, iar pauzele il ajuta sa-si recapete fortele. Daca pauza e ceva mai lunga, de aproximativ un minut, inseamna ca s-a saturat.

Dar tu, mami, ce avantaje ai?

Deoarece in timpul alaptarii la san consumi multe calorii, iti vei recastiga supletea trupului intr-un timp mai scurt. Uterul va reveni mai repede la dimensiunea normala si se vor diminua sangerarile pe care le poti avea dupa nastere. Unul dintre cele mai importante avantaje este acela ca va scadea riscul aparitiei cancerului de san sau de ovar. De asemenea, iti poti hrani copilul ori de cate ori este infometat, intr-o atmosfera linistita si relaxanta.
13
apr.
10

2 luni adina

2 luni adina

12
apr.
10

15 semne că partenerul tău te iubeşte

Multe femei sunt în acest moment în aşteptarea unui „Te iubesc”, iar tu poţi fi una dintre ele. Ai trăit deja momentul acela al relaţiei, în care te uiţi în ochii lui şi parcă…

… simţi cum stomacul ţi se strânge, iar cuvintele magice sunt gata să îţi iasă pe gură? Desigur, te-ai abţinut să-i spui că îl iubeşti, dar asta doar pentru că nu vrei să îl sperii cu vreo declaraţie prematură.

Totodată, acesta este şi momentul în care începi să te întrebi oare ce simte el pentru tine, deoarece acum apare teama că el nu îţi împărtăşeşte sentimentele.

Dacă te afli în această situaţie, e important să ştii că pentru bărbaţi contează faptele, nu vorbele. Cu alte cuvinte, este posibil ca iubitul tău să-ţi fi arătat deja că te iubeşte, dar pe căi mute… şi la fel de grăitoare, ar adăuga el.

Aşadar, există metode mai subtile şi inofensive de a afla dacă te iubeşte sau nu, fără să fii nevoită să treci prin penibilul unui „Te iubesc” care nu primeşte răspuns.

Iată 15 semne prin care un bărbat îi arată partenerei sale că o iubeşte, fără să scoată vreo vorbă!


Vezi în câte din ele se regăseşte iubitul tău şi, cu puţin noroc, aşteptarea unui „Te iubesc” nu va mai avea sens.

1. Când mergi la el acasă pentru un weekend romantic în doi descoperi că şi-a aprovizionat bucătăria cu produsele tale favorite: cappuccino cu aroma ta preferată, fructele care îţi plac cel mai mult sau ţi-a gătit ceva special.

2. Ar face orice ca să îţi fie bine. Poate nu te impresionează cu gesturi romantice cu care să te ducă în al nouălea cer, dar se asigură întodeauna că nu îţi lipseşte nimic. Îi ceri ajutorul, iar el caută o soluţie, chiar dacă iniţial îţi spune că nu are cum să te ajute. Se oferă singur să îţi repare laptop-ul sau să te ia de la muncă atunci când ai avut o zi proastă.

3. Preferă să îşi petreacă timpul liber cu tine şi nu neapărat în pat. Ar renunţa la un drum până la sală dacă tu ţi-ai eliberat brusc programul ocupat, căci preferă să te vadă. Mai mult, sâmbătă seara a devenit mai degrabă timpul vostru, decât cel în care iese cu amicii.

4. Face planuri de viitor în care te include. Îţi spune că vrea să mergeţi în weekend la film şi… în concediul de vară în vacanţă împreună.

5. Nu evită să aibă iniţiativă în mod constant. Te caută la telefon sau propune să faceţi ceva împreună, chiar dacă tot el a luat iniţiativa şi ultima dată.

6. Îţi arată o melodie romantică sub pretextul că nu îşi mai poate scoate refrenul din cap şi vrea să te „intoxice” şi pe tine cu melodia respectivă. Cam pueril ce-i drept, dar aşa se poartă uneori bărbaţii (şi femeile) când iubesc.

7. Ştii multe detalii legate de viaţa lui de zi cu zi şi asta pentru că nu se sfieşte să îţi povestească din proprie iniţiativă. Îţi dă mesaje scurte în timpul zilei pentru a-ţi zice o „chestie tare” care i s-a întâmplat sau tinde ca la sfârşitul zilei să te sune şi să îţi spună ce a făcut până atunci.

8. Îţi împărtăşeşte problemele sale, iar când îl întrebi cum poţi să îl ajuţi îţi spune că este îndeajuns că îi ţii de urât.

9. În public, când ieşiţi şi cu prietenii, el petrece majoritatea timpului lângă tine. Te prezintă noilor cunoştinţe ca pe iubita sa sau te ţine aproape de el şi nu evită să arate lumii că el este iubitul tău.

10. Pe reţelele de socializare are bifată opţiunea „Într-o relaţie serioasă”.

11. Deşi pare ambiguu, privirea lui îţi indică dacă te iubeşte sau nu. Există o sclipire aparte pe care o poţi observa atunci când se uită la tine, dar care dispare atunci când se uită la altcineva. Privirea oamenilor îndrăgostiţi are ceva aparte.

12. Îşi manifestă iubirea şi prin gesturi tandre şi afectuoase cum ar fi un sărut pe frunte când sunteţi la cinema sau un sărut pasional în timp ce stai concentrată cu ochii în monitor.

13. Te întreabă ce îţi place mai mult şi mai mult în pat. Mai apoi, observi că pune în practică tot ce l-ai învăţat. Se preocupă să te aducă pe culmile plăcerii de fiecare dată când faceţi sex.

14. Îţi spune că i-a fost dor de tine, că se simte bine în compania ta, că îi place cum râzi sau cum conduci maşina… cu alte cuvinte îţi mărturiseşte orice, mai puţin că te iubeşte. Este şi acesta un semn!

15. Ţine minte detalii legate tine şi de ceea ce îi povesteşti, iar mai apoi îţi pune întrebări, nu pentru că l-ar interesa în mod special subiectul, dar îi pasă de lucrurile importante pentru tine. Te întreabă de exemplu dacă ai găsit până la urmă cadoul pentru prietena ta sau dacă ai rezolvat acea problemă de la serviciu.

În concluzie, ar trebui să deduci cu uşurinţă din comportamentul lui că se implică în relaţia voastră şi apreciază cu adevărat prezenţa ta în viaţa lui. Lasă restul să vină de la sine şi concentrează-te mai bine pe ceea ce face, decât pe ceea ce spune.

11
apr.
10

Predica la Duminica Tomei

Predica la Duminica Tomei ( Despre indoiala in credinta )

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan 20, 29)

Hristos a inviat !

Iubiti credinciosi,

In prima zi a Sfintelor Pasti, seara, ne spune Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan, S-a aratat Iisus Hristos inviat ucenicilor Sai, ascunsi de frica iudeilor, intr-o camera incuiata din Ierusalim si le-a spus: Pace voua! Dupa ce i-a linistit, ca erau tulburati si cuprinsi de frica si i-a incredintat de Invierea Sa din morti, aratindu-le miinile si coasta strapunse de cuie si sulita pe cruce, le-a adaugat: Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi (Ioan 20, 21). Prin aceste cuvinte Domnul a trimis pe Apostoli la propovaduire, avind misiunea sa vesteasca Evanghelia mintuirii la toate neamurile pamintului.

Dar pentru a-i intari cu putere de sus la aceasta misiune dumnezeiasca de innoire a lumii, Mintuitorul a suflat asupra lor Duh Sfint, si le-a dat putere sa ierte pacatele oamenilor, zicind: Luati Duh Sfint! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute (Ioan 20, 22-23). Nimeni nu poate propovadui pe Hristos daca nu este trimis de Dumnezeu si daca nu este intarit si sfintit de harul Duhului Sfint. Insa nu este destul pentru mintuire numai sa citim Sfinta Scriptura si sa ascultam cuvintul Evangheliei. Trebuie sa-l si facem. Nu era suficienta Apostolilor si ucenicilor Domnului numai propovaduirea cuvintului. Ea singura nu poate mintui fara pocainta. Apostolii aveau datoria sa-i invete voia lui Dumnezeu, dar sa-i curete si de pacate, adica sa le dezlege pacatele prin spovedanie, fara de care nu poate fi iertare, pocainta si mintuire. De aceea Domnul intemeiaza acum Taina Sfintei Spovedanii, ca urmasii lor, episcopii si preotii, sa spovedeasca pe cei ce cred, si sa-i dezlege de pacate. Aceasta este singura cale de mintuire a crestinilor: Credinta dreapta in Dumnezeu, implinirea poruncilor evanghelice si dezlegarea pacatelor prin spovedanie.

Dar, cu rinduiala dumnezeiasca, apostolul Toma nu era de fata cu ceilalti apostoli cind S-a aratat Domnul. Si cind i-au spus toti: Am vazut pe Domnul! el nici nu s-a bucurat, nici n-a voit sa creada, pina nu a vazut cu ochii si a pipait cu mina ranile Mintuitorului (Ioan 20, 25). Dupa opt zile, adica in Duminica a doua dupa Inviere, iarasi S-a aratat Iisus Hristos ucenicilor Sai, trecind prin usile incuiate. Atunci era si Toma de fata. Dupa ce le-a zis din nou: Pace voua, a spus cu mustrare pentru Toma: Adu-ti degetul tau incoace si vezi miinile Mele, si adu-ti mina ta si o pune in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios! (Ioan 20, 26-27). Iar Toma pipaind si vazind ranile Domnului, cuprins de frica si uimire, a strigat cu smerenie si credinta: Domnul meu si Dumnezeul meu! Mintuitorul insa l-a mustrat pentru putina lui credinta, zicind: Pentru ca M-ai vazut, Tomo, ai crezut? Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! (Ioan 20, 28-29).

Toma era un apostol indoielnic. El a crezut numai dupa ce a vazut si a cercetat adevarul, pipaind ranile lui Hristos. De aceea l-a si mustrat Domnul, caci credinta vine din auz, iar nu din pipaire si vedere. Credinta vine din interior, din inima, iar nu din afara. Credinta vine din cuvint. Din cuvintul de invatatura auzit din gura mamei si a tatei. Caci parintii trupesti ne sint primii dascali de religie in viata. Apoi, credinta noastra in Dumnezeu ne vine si se intareste in noi din predica preotului la biserica, din sfaturile date de batrini, din citirea cartilor sfinte si mai ales din cuvintele si invataturile pe care le auzim si le citim zilnic in Sfinta Evanghelie.

La formarea noastra duhovniceasca si la sporirea dreptei credinte in inimile noastre cel mai mare rol il au parintii trupesti care ne-au nascut si parintii sufletesti care ne-au invatat si ne-au crescut in frica de Dumnezeu, adica preotul satului, duhovnicul si nasul de botez. Cind parintii trupesti si cei sufletesti sint buni si isi fac datoria crestina fata de sufletele pe care le cresc si le pastoresc, atunci se nasc si se formeaza crestini buni, copii ascultatori de parinti, tineri cuminti si evlaviosi. Iar cind parintii trupesti sint necredinciosi si stapiniti de patimi, iar cei sufletesti sint indiferenti si nepasatori fata de fiii lor sufletesti, atunci copiii sint rai si neascultatori, tinerii sint necredinciosi sau indoielnici si cauta dovezi vazute, ca Toma, pentru a crede in nevazutul Dumnezeu. Cei casatoriti vin rar la biserica fiind inconjurati de griji pamintesti; multi isi ucid copiii si unii isi distrug familia si pacea sufletului prin divort. Dar si batrinii care n-au avut in tinerete o viata religioasa profunda isi sfirsesc viata in betii si indiferenta religioasa, spre osinda sufletelor lor.

De vom cugeta mai mult la indoiala apostolului Toma, vom intelege mai bine slabirea credintei in Dumnezeu in zilele noastre si urmarile ei cumplite, pe care le traim.

Iubiti credinciosi,

Indoiala lui Toma la Invierea Domnului a avut si un rol providential. Caci, prin pipairea ranilor Mintuitorului, Toma dovedeste celor necredinciosi ca Hristos a avut cu adevarat trup omenesc, asemenea noua, afara de pacat si ca a patimit cu trupul pe cruce pentru mintuirea lumii. Iar daca Toma s-a indoit de Invierea Domnului, dupa ce si-a pus mina in coasta Lui, s-a cait de necredinta sa si, cazind in genunchi, si-a marturisit cu lacrimi credinta si pacatul sau, prin aceste cuvinte: Domnul meu si Dumnezeul meu!

Oare citi dintre crestinii de astazi nu cad in pacatul indoielii si al necredintei in Dumnezeu? Insa se intorc la credinta, cu cainta si smerenie ca apostolul Toma? Din cauza fricii si Petru s-a lepadat de Hristos prin cuvintele: Nu cunosc pe omul acesta! (Matei 26, 74). Dar indata dupa cintatul cocosului, din miezul noptii, Petru a iesit afara si a plins cu amar. Toata viata s-a cait Petru de caderea si necredinta sa. Dar dintre noi citi crestini nu se indoiesc de existenta lui Dumnezeu? Citi nu-L injura si-L hulesc? Citi nu cauta dovezi si zic: „Nu cred pina nu vad!” Citi nu cauta sa pipaie ranile si coasta Domnului, cautind dovezi ale existentei lui Dumnezeu prin pamint, prin marturii vechi, prin tainele planetelor si ale Universului? Citi nu zic dintre crestini: „Aici este raiul si iadul! Aici pe pamint este totul!” Iar cind se vad bolnavi, in fata primejdiei, a saraciei si a mortii, nici atunci nu se caiesc ca Toma, sa zica: „Tu esti Domnul meu si Dumnezeul meu! Acum cred in Tine Doamne, ca Tu m-ai zidit si m-ai mintuit. Iarta-ma de necredinta mea!” Nici macar la batrinete nu se intorc la Dumnezeu ca sa plinga cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuita in desfriu, in rautati si necredinta.

Putini sint acei ce se pocaiesc de pacate la batrinete. Cei multi mor asa cum au trait, in necredinta si nepocainta, spre a lor vesnica osinda. Cu adevarat, mare dar este credinta in Dumnezeu insotita de fapte bune! De aceea a si zis Mintuitorul catre Toma cea de-a zecea fericire: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! (Ioan 20, 29). Iar cu alt prilej a zis catre ucenicii Sai: Fericit este cel ce nu se va sminti intru Mine (Matei 11, 6). Adica nu se va sminti din dreapta credinta in Dumnezeu, cum s-au smintit multi in zilele noastre.

De ce credeti ca se smintesc unii crestini in Hristos si cad din dreapta credinta apostolica in tot felul de secte si grupari religioase? Pentru ca ei vor sa cuprinda cu mintea lor tainele si dogmele credintei. Ei vor sa pipaie cu ratiunea lor limitata miinile si coasta Domnului, adica vor sa inteleaga adincul cel nepatruns al credintei, mai mult decit este dat omului sa inteleaga.

Dar cei mai multi se leapada si se smintesc de Biserica intemeiata de Hristos din cauza mindriei si a neascultarii lor. Se smintesc de Maica Domnului si din mindrie si neascultare o defaima spunind ca ar fi fost o femeie de rind. Se smintesc de Sfinta Cruce si din aceleasi pricini spun ca este un semn de ocara, iar nu arma a crestinilor impotriva diavolilor, sfintita cu singele lui Hristos. Se smintesc de sfintele icoane si le numesc idoli, neintelegind sensul lor duhovnicesc. Se smintesc de sfinti si de cinstea data lor si-i numesc oameni de rind, iar pe ei se numesc drepti si mintuiti.

Se smintesc de preoti, nu le recunosc harul Duhului Sfint primit la hirotonie si ii judeca. Se smintesc de Tainele Bisericii intemeiate de Hristos, prin care se revarsa harul Duhului Sfint si le refuza pe toate. Se smintesc de invatatura Sfintei Scripturi si o rastalmacesc dupa voia si mintea lor, spre a lor osinda si amagirea multora.

De vom ramine insa statornici si ascultatori in sinul Bisericii Ortodoxe si vom pastra cu sfintenie dreapta credinta data noua de Hristos, ne vom izbavi de necredinta lui Toma, de sminteala religioasa a sectelor si vom intelege cum trebuie inteleasa invatatura Sfintei Evanghelii in sensul adevarat al celor doua fericiri: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! si Fericit este acela ce nu se va sminti intru Mine!

Iubiti credinciosi,

Se cade noua astazi, sa ne bucuram ca stam neclintiti in dreapta credinta si sintem fii ai Bisericii lui Hristos de doua mii de ani. Necredinciosii se leapada si cauta sa vada pe Dumnezeu cu ochi trupesti; indoielnicii vor sa pipaie ranile Domnului; cei slabi in credinta cauta minuni; sectele parasesc Biserica, rastalmacesc dogmele credintei si vestesc alta Evanghelie; cei robiti de patimi amina pocainta, iar noi, fiii invierii si fiii lui Dumnezeu dupa har, sa-I raminem credinciosi pina la sfirsit, stiind ca cel ce va rabda toate pina la sfirsit, acela se va mintui (Matei 24, 13). Astazi, a opta zi dupa Sfintele Pasti, Domnul inviat S-a aratat Apostolilor si le-a dat pacea Duhului Sfint dupa care suspina toata lumea. Astazi Mintuitorul l-a incredintat pe Toma ca a inviat cu adevarat si ne incredinteaza si pe noi ca vom invia cu totii la judecata de apoi.

De aceea sa ne bucuram pentru inviere. Sa ne bucuram pentru marturisirea de credinta a lui Toma si sa ne rugam lui Dumnezeu ca si ceilalti indoielnici in credinta si doritori de semne si minuni, tineri sau batrini, rude, vecini si chiar fii, sa martu-riseasca si ei pe Hristos impreuna cu Apostolul Toma. Sa ne bucuram cu adevarat ca avem cu noi, in miinile noastre, pe Domnul inviat si sintem izbaviti de chinurile sufletesti ale necredintei si indoielii.

Noi credem in Dumnezeu si nu cautam sa iscodim tainele credintei sau sa pipaim coasta Domnului. Cerul instelat ne arata puterea Lui. Soarele si luna ne amintesc de stralucirea Lui. Florile cimpului si armonia creatiei ne incredinteaza ca Dumnezeu este frumusete. Copiii cei nevinovati, asemenea ingerilor, ne amintesc de bunatatea lui Dumnezeu si ne indeamna la sfintenie. Mamele cu pruncii la sin, cind se roaga, ne aduc aminte de Maica Domnului cu pruncul Iisus in brate, care se roaga pentru mintuirea lumii.

Pentru toate acestea sa ne intarim mai mult in credinta si sa ne bucuram. Ne putem si noi atinge de Domnul cu inima, cu mintea, cu vointa si chiar cu trupul, dar nu cu nevrednicie sau cu indoiala ca apostolul Toma. Cu inima ne atingem de Domnul prin credinta, evlavie si rugaciune curata, duhovniceasca. Cu mintea ne atingem de Domnul prin citirea Sfintei Scripturi si a altor carti ziditoare de suflet.

Cu vointa ne atingem de Domnul prin savirsirea faptelor bune, in dragoste si smerenie. Iar cu sufletul si cu trupul ne hranim si ne unim mistic cu Hristos Mintuitorul prin Sfinta Impartasanie, care este cea mai inalta cale de unire a noastra cu Hristos, fara de care nu ne putem mintui.

Va reamintim ca astazi, la Duminica Tomei, numita si „Pastele blajinilor” in unele sate ies credinciosii la cimitir unde fac pomenire, dau de mincare unii altora si cinta cu totii troparul Invierii. Pastrati cu sfintenie acest obicei crestinesc. De altfel fiecare Duminica este un Paste, este ziua Invierii Domnului, ziua bucuriei si a mintuirii noastre.

Sa pastram cu sfintenie credinta curata si fierbinte in Dumnezeu. Sa ne ferim de necredinciosi, de sectanti si de indoielnici, ca sa nu cadem in cursele lor. Sa pastram cu grija frumusetea cultului ortodox si toata traditia strabuna mostenita de la inaintasi si sa traim in pace si iubire unii cu altii, ca impreuna sa cintam cu ingerii „Hristos a inviat!”. Amin.

Calendar Ortodox

10
apr.
10

12 sfaturi pentru mamele singure

Mămicile divorţate au responsabilităţi mai mari decât cele căsătoriteAţi divorţat sau soţul e plecat pentru o perioadă lungă şi vă creşteţi singură copilul? Vă simţiţi neajutorată şi nu ştiţi cum ar trebui să procedaţi? Iată câteva sfaturi, potrivit site-ului http://www.prokid.ro.

1. Vorbiţi-i copilului de tatăl lui. Spuneţi- i ce a moştenit de la el, cum îi seamănă fizic, ce calităţi a împrumutat, iar când face un lucru bun, spuneţi-i că tatăl lui va fi mândru de el.

2. Lăsaţi-l pe micuţ să decidă singur. Oricât de mult îl “urâţi” pe fostul soţ, nu uitaţi că el rămâne tatăl copilului.

3. Păstraţi legătură cu toţi bunicii. Copilul are nevoie şi de părinţii mamei şi de cei din partea tatălui.

4. Învăţaţi-l din timp să stea singur. Obişnuiţi-l să doarmă la bunici sau la prietenii în care aveţi încredere.

5. Fiecare doarme în camera lui. Copilul observă un loc liber în patul mamei singure şi, bineînţeles, i-ar plăcea să îl ocupe. Dar locul lui nu este acolo, trebuie să înţeleagă că voi doi nu formaţi un cuplu.

6. Este importantă prezenţa unui bărbat- prieten. Trebuie să vă faceţi un obicei din a invita acasă un frate, un văr, chiar fostul iubit, cu care copilul să discute şi să lege o prietenie.

7. Nu renunţaţi la viaţa socială. Copilul trebuie învăţat să vadă lume şi să nu rămână mereu singur cu mama lui. Încurajaţi- l să-şi facă prieteni.

8. Stabiliţi limite clare pe care cel mic să le respecte. Pentru el nu e un beneficiu să faceţi concesii, trebuie să impuneţi reguli clare şi precise pe care să nu le încalce.

9. Alegeţi vacanţele în colectiv. Plecaţi în excursii împreună cu prietenii şi nu rataţi nici o ocazie de a vă face mereu cunoştinţe noi.

10. Faceţi o listă de urgenţe. În caz că sunteţi la serviciu şi copilului îi este rău, trebuie să aveţi în vedere anumite persoane pe care să vă puteţi baza.

11. Nu-i împărtăşiţi problemele grave. Discutaţi numai subiecte pe care le înţelege la vârsta lui.

12. Copilul trebuie să înţeleagă că o să vă refaceţi viaţa. Când are vârsta potrivită, trebuie să îşi dea seama de faptul că locul liber din patul mamei sale nu va rămâne aşa pentru totdeauna.

09
apr.
10

Izvorul Tamaduirii


Izvorul Tamaduirii

In vinerea din Saptamna Luminata, crestinii ortodocsi sarbatoresc Izvorul Tamaduirii. Aceasta sarbatoare ne aduce aminte de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecuta cu un orb. Inainte de a fi imparat, Leon cel mare a gasit intr-o padure un orb, care i-a cerut apa. La indemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului sa bea apa dintr-un izvor, iar orbul s-a vindecat de orbirea sa.

Pentru a multumi Maicii Domnului, cand a ajuns imparat, Leon cel Mare a ridicat in apropierea izvorului o biserica unde s-au savarsit apoi multe minuni.  Aceasta Biserica, situata in vechiul cartier Vlaherne, se mai vede si astazi in Istambul.

Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii s-a generalizat in Biserica Ortodoxa in timpul secolelor V – VI.

In toate bisericile si manastirile ortodoxe, dupa oficierea Sfintei Liturghii, se savarseste slujba de sfintire a apei, dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

Calendar Ortodox

08
apr.
10

Află dacă te vei căsători cu iubitul tău!

Se spune că trebuie să săruţi mulţi broscoi pentru a-ţi întâlni prinţul. Totuşi, e normal să intri în panică de timp şi să îţi spui, cu nerăbdarea caracterstică unui copil,…

… că ai vrea  să ştii  aici  şi acum dacă el este  bărbatul cu care  îţi vei petrece restul vieţii.

De multe ori, tipul care a intrat in viaţa ta joacă…  puţin teatru  pentru a-şi masca defectele şi te induce astfel în eroare. Păcat că acest teatru se sfârşeşte la un moment dat şi ajungem să-l vedem pe cel de lângă noi aşa cum este… foarte departe de perfecţiune. Ulterior apar defecte peste care nici măcar nu putem să trecem.

Ce ne facem atunci cu tot timpul pierdut? O luăm de la capăt, ne punem speranţele în cineva nou doar pentru a fi dezamăgite câteva luni mai târziu?

Nu, căci există o cale mai simplă: să îl testezi! Iată şase teste care îţi arată dacă iubitul tău poate fi un soţ ideal, care să merite tot timpul pe care i-l oferi.

1. Testează-l în timp ce vă certaţi

Poţi să îţi dai seama ce fel de om este din felul în care se ceartă, arată huffingtonpost.com. Prima ceartă, deşi neplăcută, îţi dă indicii vitale despre caracterul celui în cauză.

Când ne certăm ne pierdem cu firea, aşa că e important să vezi cât de repede şi cât de tare se aprinde iubitul tău. Şi mai important, analizează cât timp rămâne în această stare. Dacă îşi apără punctul de vedere fără să contraatace schimbând subiectul, ai de ce să-i acorzi o şansă.

Fii cu băgare de seamă dacă se foloseşte de slăbiciunile tale pe care i le-ai spus cu alte ocazii, doar pentru a duce dreptatea de partea lui. Mai bine lasă-l dacă în timp ce vă certaţi devine violent, iar asta implică şi un braţ strâns, nu doar o palmă.

2. Organizaţi o excursie

Pare un test mai greu de pus în practică, dar crede-mă, merită osteneala! Orice om îşi păstrează o conduită decentă în parametri previzibili. Dacă daţi nas în nas cu imprevizibilul îi poţi vedea reacţiile spontane şi deci, comportamentul lui necenzurat. O excursie împreună este o sursă bogată de situaţii imprevizibile, deci poţi da peste indicii valoroase.

Dacă primeşte orice cauciuc spart sau hotel fără camere disponibile cu seninătate, ba mai mult, vine şi cu soluţii viabile, eşti pe mâini bune.

3. Cere-i ajutorul când eşti bolnavă

Dacă până acum te-a vazut doar în formă maximă, arătând excelent, n-ar strica să vezi cum reacţionează atunci când eşti bolnavă. Dacă eşti suficient de ghinionistă şi te îmbolnăveşti, foloseşte acest lucru în avantajul tău. Lasă-l să te vadă nearanjată, fără machiaj, părul coafat sau outfituri alese cu grijă şi într-o dispoziţie deplorabilă.

Dacă în astfel de circumstanţe este atent şi afectuos şi nu te face să te simţi ca o povară ai dat peste un bărbat cu potenţial.

4. Testează-l prin felul în care interacţionează cu alte femei

Orice bărbat flirtează, însă din momentul în care aţi conchis că sunteţi într-o relaţie, ar trebui să se dezveţe de obicei. Urmăreşte-l în timpul unei petreceri şi remarcă felul în care se comportă cu restul domnişoarelor.

Dacă socializează, fără să înceapă să flirteze, eşti o norocoasă. În cazul în care observi că i se cam aprind călcâiele după femeia cu care conversează, mărturiseşte-i că nu ţi se pare în regulă comportamentul lui. Nu vrea să se schimbe? Schimbă-l tu pe el… cu altul.

5. Testează-i reacţiile atunci când este învins

Orice om are un strop de competivitate. Totuşi, nu orice reacţie te flatează atunci când pierzi o competiţie. Dimpotrivă, o reacţie exagerată în faţa înfrângerii ascunde un caracter îndoielnic. Aşadar, încearcă să-l învingi la un joc anume şi observă cum primeşte înfrângerea. Dacă reacţia lui seamănă cu a unui copil, e cazul să cauţi un tip mai matur care ştie să piardă.

6. Urmăreşte cum tratează personalul de serviciu

Iubitul tău ar trebui să acorde de respect tuturor, începând cu portarul şi terminând cu directorul. Fii atentă la cum se comportă cu un chelner sau o vânzătoare. Din felul în care îi tratează pe cei aflaţi sub el din punct de vedere profesional, îţi poţi da seama şi cum îi tratează pe cei din viaţa sa. Un bărbat care nu acordă tuturor respect, nu îţi va acorda nici ţie, aşa că mai bine te distanţezi.

07
apr.
10

Cinci motive pentru care să te combini cu cel mai bun prieten

Majoritatea fetelor vor să aibă un „prieten gay”, adică un bărbat care să le fie doar amic şi nimic mai mult, cu care să se înţeleagă aşa… ca şi cu un frate. Pot, însă, aceste relaţii să se transforme în poveşti de iubire? Şi, e bine să se întâmple aşa ceva? Răspunsul tinde să fie da.

imagine Northfoto1. Te cunoaşte foarte bine

Aţi vorbit despre orice. Te cunoaşte aproape la fel de bine precum te cunoşti tu. Îţi ştie toate defectele şi, totuşi, te acceptă aşa cum eşti. Nu ar avea parte de surprize la un moment dat, când ar afla cine ştie ce despre tine.

2. Vă simţiţi bine împreună

Doar din cauza asta sunteţi prieteni la cataramă, aşa că dacă ar fi să deveniţi iubiţi nu v-aţi plictisi şi, mai mult, aţi avea parte de o relaţie incredibilă în care nu v-ar lega doar sexul şi treburile casnice.

3. Ştie cum eşti într-o relaţie

I-ai plâns pe umăr de mutle ori şi i-ai povestit despre fostele tale relaţii. Ştie cam ce îţi place, cum te comporţi cu iubitul şi ce aşteptări ai de la el.

4. E excitant

Nu ai fluturi în stomac ca şi atunci când întâlneşti pe cineva nou, dar poate fi palpitant şi excitant. Mici sugestii, totul se transformă încet în altceva. Flirturi aparent nevinovate şi în final o iubire trainică.

5. Se înţelege bine cu prietenele tale

Doar le cunoaşte foarte bine. Şi cu ele a povestit, sau dacă nu a stat la bârfe cu ele, sigur ştie de la tine diverse detalii referitoare la vieţile lor. În plus, ele îl cunosc prin intermediul tău şi, văzându-l ca pe un amic alături de care se simt în siguranţă, îl plac, aşa că nu îţi vor arunca, din nou, fraza „Unde l-ai găsit şi pe ăsta?!”

07
apr.
10

Romania, cel mai mare datornic al FMI

La 1 aprilie 2010, Fondul Monetar International avea in derulare 21 de acorduri de imprumuturi stand-by, in valoare totala 64 miliarde de euro.
Valoarea datoriei Romaniei catre FMI era la 1 aprilie 2010 de 8,26 miliarde DST (n.r: drepturi speciale de tragere- moneda virtuala a Fondului Monetar International), adica 9,32 miliarde de euro. Practic, din suma totala imprumutata de Fondul Monetar International, 15% a mers catre tara noastra, devenind astfel cel mai mare datornic al acestui organism financiar.

Pe locul doi in topul celor mai mari datornici FMI se afla Ungaria, cu o datorie la 1 aprilie de 7,63 miliarde DST, insemnand 8,61 miliarde de euro, conform Cotidianul. Locul trei este ocupat de statul vecin, Ucraina, ce are de platit 7 miliarde DST (7,9 mld. euro), dintr-un credit stand-by total de 11 miliarde DST (12,41 mld. euro).

De asemenea, la finele anului trecut, Romania se afla pe locul noua intr-un clasament al statelor in functie de gradul de risc al datoriilor. In prezent, tara noastra a coborat pe locul al 15-lea, potrivit unui raport al companiei CMA Data Vision, citat de Realitatea.

Romania avea, la finele lui 2009, o datorie publica directa de 11,97 miliarde de euro, in crestere cu 32,6% fata de anul anterior. Datoria publica directa include imprumuturi externe contractate direct de Ministerul Finantelor Publice si autoritatile administratiei publice locale in baza legislatiei privind datoria publica, dar si cele privind ratificarea acordului dintre Romania si Fondul Monetar International.

In alta ordine de idei, daca ar fi sa vorbim de datorii externe, mai putem lua si alte state in vizor. CMA a analizat costurile de asigurare a datoriilor impotriva riscului de default (n.r: incapacitate de plata) pentru 66 de tari.

In top zece al statelor cu cele mai riscante datorii, Lituania, Liban si Romania au fost inlocuite in primele trei luni ale anului de Pakistan, Egipt si Irak. (Top 10 tari ale caror economii risca sa se „topeasca”)

Venezuela a ramas pe prima pozitie a clasamentului in primul trimestru din 2010, urmata de Argentina, Pakistan, Ucraina, Irak, Dubai, Islanda, Letonia, Grecia si Egipt.

Cel mai sigur stat a ramas si in primul trimestru din 2010 Norvegia, urmat de Finlanda, si Germania. Comparativ cu finele anului 2009, Germania si Finlanda au facut schimb de locuri.

________________________________________

Potrivit unui raport financiar al Fondului Monetar Internaţional, la începutul lunii aprilie România datora 9,32 miliarde de euro.

La 1 aprilie 2010, Fondul Monetar Internaţional avea în derulare 21 de acorduri de împrumut stand-by, în valoare totală de 56,77 miliarde DST (64 miliarde de euro). ţările beneficiare datorau în total Fondului, la aceeaşi dată, 32,81 miliarde DST (37 miliarde de euro).

Valoarea datoriei României către FMI era la 1 aprilie 2010 de 8,26 miliarde DST (9,32 miliarde de euro). Practic, România era cel mai mare datornic al FMI. Din suma totală împrumutată de Fondul Monetar Internaţional, 15% a fost către România. Menţionăm că valoarea creditului stand-by este de 11,44 miliarde DST (circa 12,9 miliarde de euro), din care mai sunt disponibili, până la expirarea liniei de credit, 3,18 miliarde DST (3,58 miliarde de euro).

Pe locul doi se află Ungaria, cu o datorie de 7,63 miliarde DST (8,61 miliarde de euro), iar Ucraina, pe locul trei, avea de plătit 7 miliarde DST (7,9 mld. euro), dintr-un credit stand-by total de 11 miliarde (12,41 mld. euro). Acordul de împrumut al Ungariei cu FMI expiră în octombrie 2010, iar al Ucrainei în noiembrie 2010.

Raportul FMI precizează că valoarea îndatorării României reprezintă 802% din cota de participare a ţării la contul general de rezerve ale Fondului – cel mai mare procentaj la ora actuală. Următoarele clasate sunt Ungaria şi Letonia, unde valoarea datoriei reprezintă de şapte ori cota de participare, respectiv Islanda şi Ucraina, unde valoarea datoriei reprezintă de peste cinci ori cota de participare.

Potrivit BNR, România are o cotă de participare la FMI de 1,03 miliarde DST, însemnând 0,47% din cota totală a statelor membre, respectiv 10.552 de voturi (0,48% din total).

06
apr.
10

Soferii agresivi vor fi pedepsiti

Politia Rutiera vrea sa schimbe legea circulatiei, pentru ca soferii agresivi sa fie pedepsiti.
*Gandul scrie ca „Politia Rutiera schimba Legea Circulatiei pentru ca ‘soferii agresivi’ sa fie pedepsiti”. In prezent, Codul Rutier prevede amenzi pentru injuraturi si semne obscene. Seful Politiei vrea sa schimbe legea pentru ca si „depasirile repetate, franarea brusca cu intentie” sa fie pedepsite, relateaza cotidianul citat. Seful Politiei Rutiere sustine ca institutia pe care o conduce le-a facut deja parlamentarilor o lista de comportamente „agresive” in trafic.Astfel, „depasirile repetate, in zigzag ori franarea brusca, slalomul printre masini” ar urma, daca parlamentarii sustin initiativa Politiei, sa fie pedepsite de noul Cod Rutier. Deocamdata, politistii au doua probleme: una teoretica – sa gaseasca definitie pentru „agresivitate”, deoarece, dupa cum spune chiar seful Politiei, „nicio tara din lume nu are o astfel de prevedere”; cea de-a doua, practica – cum va fi dovedita agresivitatea la volan. Romania ar putea fi prima tara din lume care introduce astfel de sanctiuni. Ordonanta 69 din 2008 de modi-ficare a Legii Circulatiei se afla in procedura parlamentara din septembrie 2008 si termenul-limita de adoptare expira in luna mai”.

*Ziaristii de la Adevarul relateaza despre un accident produs in judetul Olt in noaptea de Inviere si soldat cu decesul unui copil. Un jandarm care conducea baut a accidentat mortal un baiat de 12 ani si a ranit alti doi copii care mergeau la biserica din Gradinari-Olt, la slujba de Inviere. Martorii sustin ca autorul accidentului, Iulian Simoiu (27 de ani), angajat la Inspectoratului de Jandarmi Valcea, facea intrecere cu un prieten. La un moment dat a derapat si i-a lovit in plin de cei trei copii. Claudiu Budica (12 ani) a murit in drum spre spital, iar ceilalti doi sunt raniti.

05
apr.
10

Cine nu ne vrea in UE?

Noua state membre UE impun in continuare restrictii pe piata fortei de munca pentru cetatenii romani, desi au trecut mai mult de trei ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (UE). Masuri similare sunt aplicate si de alte patru state europene din afara Uniunii.
Cele noua state membre care solicita in continuare permise de munca muncitorilor romani sunt: Austria, Belgia, Franta, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Marea Britanie si Olanda, potrivit EURES, citat de NewsIn.Cetatenii romani care doresc sa lucreze in Austria au in continuare nevoie de un permis de munca (Beschäftigungsbewilligung), care trebuie solicitat de catre angajator. Incepand cu 1 ianuarie 2008, Austria si-a deschis piata muncii pentru cetatenii noilor state membre ale UE, inclusiv Romania si Bulgaria, pentru 50 de grupe de meserii.

Conform noilor reglementari, se pot elibera aprobari de munca in domeniul constructiilor, industriei auto sau pentru bucatari si ospatari.

Pentru ca un cetatean roman sa obtina permisul de munca in Belgia este necesar ca un angajator din aceasta tara sa inainteze autoritatilor competente o cerere de autorizatie de munca pentru cetateanul in cauza. Odata ce autorizatia de ocupare este obtinuta de catre angajator, lucratorul va obtine permisul de munca.

Romanii vor beneficia de o <procedura accelerata si simplificata> de obtinere a permisului de munca (5 zile) in cazul in care vor sa ocupe un loc de munca intr-una dintre functiile declarate <critice>, respectiv pentru care piata belgiana a muncii este in imposibilitatea de a satisface oferta de locuri de munca. Meseriile considerate <critice>, pentru care se cauta forta de munca straina, sunt oferite in patru mari regiuni: Valonia (respectiv 90 de meserii), Flandra (113), Comunitatea germanofona (53) si Bruxelles (52)”, anunta reteaua serviciilor publice de ocupare europene.

Cetatenii romani care doresc sa lucreze in Franta trebuie sa obtina in prealabil o autorizatie de munca. Franta a liberalizat, insa, accesul cetatenilor statelor Uniunii Europene pe piata muncii, inclusiv in cazul Romaniei, pentru inca 150 de profesii si meserii, in domenii precum constructii, comert, agricultura, electricitate si electronica, transporturi, logistica si turism, industria usoara, industria de prelucrare a lemnului, informatica, cercetare, sistemul bancar si al asigurarilor, comert, servicii casnice si sanatate.

Locuri de munca pe baza acordurilor bilaterale

In cazul Germaniei, romanii pot beneficia de locuri de munca numai pe baza acordurilor bilaterale. Intre Germania si Romania exista trei intelegeri bilaterale privind schimbul de forta de munca (pentru lucratori sezonieri si ajutor casnic, pentru lucratori oaspeti si pentru lucratori detasati in baza contractelor de prestari servicii) reglementate prin acte normative.

Guvernul irlandez va mentine restrictiile pentru inca cel putin 3 ani din cauza cresterii numarului de someri. Pentru a lucra in Irlanda este nevoie pe langa permisul de munca de obtinerea unui numar PPS (echivalentul unei inregistrari in reteaua de asistenta sociala nationala) care se elibereaza de Biroul local de Asistenta Sociala.

Alte state europene care impun restrictii de munca angajatilor romani sunt Norvegia, Liechtenstein, Islanda si Elvetia.

Elvetia, cele mai drastice masuri pentru muncitorii romani

Cel mai greu este sa te angajezi in Elvetia, tara care a instituit masuri tranzitorii pentru Romania si Bulgaria pana in anul 2016, cu posibilitatea prelungirii pana in 2019. Astfel, „un angajator elvetian poate angaja un lucrator din Romania numai daca pentru locul de munca respectiv nu a gasit pentru angajare un cetatean elvetian sau un cetatean din celelalte state membre ale UE.”

Aproape doua milioane de romani lucreaza in strainatate, dintre care cei mai multi lucreaza cu forme legale in Italia, respectiv 968.000, potrivit celui mai recent raport al institutului italian ISMU, iar aproape 770.000 locuiesc cu forme legale in Spania, potrivit unor date recente publicate de ministerul Muncii de la Madrid.

04
apr.
10

Duminica – Ziua Domnului – Ziua invierii

Constiinta ortodoxa se intreaba: a instiuit insusi Domnul nostru Iisus Hristos Duminica – Ziua invierii Sale, ca zi de sarbatoare a Bisericii? La aceasta, Sfanta Scriptura ne indreptateste sa spunem: da.

Si iata temeiul. Dumnezeu incheie prin Fiul Sau facut Om – Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Noul Sau Legamant. Incheie, cum spune Apostolul Pavel, un „testament mai bun”, „un testament nou” (Evrei VIII, 6-8). Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament, „Slujitor altarului si cor­tului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul” (Evrei VIII, 2), intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa. La Cina cea de Taina, savarsita in ajunul jertfei de pe cruce, pentru ca in ea, in Cruce, isi are izvorul, Mantuitorul luand painea, multumind, a frant si le-a dat ucenici­lor zicand: „Luati, mancati acesta este trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: „Acest pahar este legea cea noua, intru sangele Meu, care se varsa pentru voi” (Luca XXII, 19-20). Legea de pe Sinai, incheiata prin jertfa, prin „sangele Legamantului” (Iesire XXIV, 8), cuprindea intreg asezamantul religios al Vechiului Testament. Si Noul Legamant inche­iat in sangele lui Hristos, cuprinde intregul sau asezamant spiritual. Se intelege, in acest asezamant intra si sarbatoarea, timpul sau ziua de pomenire, de actualizare continua a Legamantului. Caci timpul este, cum s-a aratat, solidar cu faptul, cu evenimentul revelat. Iar Mantuito­rul incheind Legamantul Sau, a poruncit in acest scop: „Faceti aceasta intru pomenirea Mea”.

Pomenirea – anamneza Domnului – a jertfei si invierii Sale, este cum se stie, identica cu „frangerea painii” (Luca XXII, 19; Fapte II, 42; XX, 7) cultul central al Noului Testament, numit si Dumne­zeiasca Euharistie, Liturghie. Or, e fapt atestat in Noul Testament, ca ziua in care Biserica, de la inceput, a praznuit pomenirea Domnului este ziua intai a saptamanii, adica Duminica. Aceasta data este consemnata in termeni clari, indeosebi in „Faptele Sfintilor Apostoli„, unde citim: „In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii” (XX, 7). Deci, pomenirea jertfei Domnului s-a savarsit de la inceput Duminica, si astfel, aceasta zi, intaia a saptamanii, sau a opta, devine ziua, „semnul” Noului Legamant.

Desigur, „pomenirea” Domnului cuprinde deodata: Cina cea de Taina, Jertfa Sa de pe cruce, invierea Sa. De aceea, crestinii din Bise­rica primara praznuiau, intr-un ciclu firesc: Pastile crucii si Pastile invierii. Cum se cunoaste, Cina cea de Taina s-a savarsit in seara premergatoare jertfei de pe cruce; si in cultul divin sarbatoarea incepe totdeauna in ajun, ca o pregatire a evenimentului, ca un mers spre el. Cina a avut loc deci, in seara zilei de joi 13 Nisan. Vineri 14 Nisan Dom­nul s-a jertfit pe cruce, iar in seara acelei zile, cand incepea Pastile iu­deilor, Domnul a fost asezat in mormant. Sambata – ziua a saptea a sap­taminii, atunci era si Pastile iudeilor – trupul Domnului s-a odihnit in mormant. Duminica ziua intai a saptamanii, la inceputul ei, Domnul a inviat (Matei XXVIII, 1; Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). Aceste fapte mantuitoare, Cina, jertfa, culminad cu invierea Domnului, constituie impeuna, fiinta insasi a Noului Legamint si sarbatoarea crestina. Desigur intreaga viata Mantuitorului, incepand cu intruparea, intemeiaza Noul Testament; dar totul se condenseaza indeosebi in acest eveniment cen­tral, al jertfei si invierii Sale.

S-a observat ca sambata, Domnul s-a odihnit in mormant. Pentru crestini, aceasta „odihna” a Domnului semnifica incheierea „odihnei” prevazuta de Vechiul Legamant. Asa o si talmaceste Biserica Ortodoxa in randuiala slujbei din Sambata Mare: „Ziua de astazi mai inainte o a inchipuit cu taina, marele Moisi, zicand: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea! Ca aceasta este Sambata cea binecuvantata aceasta este ziua odihnei intru care s-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu prin randuiala mortii dupa trup, odihnindu-se. Si la ce era iarasi intorcandu-se prin inviere, ne-a daruit noua viata vesnica, ca un Singur bun si iubitor de oameni”. Cinstind Domnul, prin odihna Sa, astfel sambata, si Biserica praznuieste totdeauna in aceasta zi, pomenirea celor adormiti „intru nadejdea invierii si a vietii de veci”.

Dar intrucat, in Hristos, jertfa, moartea si invierea Sa, una fac, se intelege ca „odihna” Domnului din ziua a saptea se deschide si se fina­lizeaza in ziua a opta, a invierii. Nu odihna in mormant a Domnului este momentul culminant al mantuirii, nici nu poate fi, ci invierea. Mai pro­fund vorbind, invierea este si adevarata odihna.

In acest sens vorbeste si Sfantul Pavel despre „odihna”, despre „o alta zi de odihna” pe care o aduce Arhiereul Hristos: „Dumnezeu hota­raste din nou o zi, invata Apostolul, astazi rostind prin gura iui David dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. Caci daca Iosua i-ar fi odihnit, Dum­nezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. Sa ne silim deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii” (Evrei IV, 7-11). Se intelege ca odihna de care vorbeste aici Sfantul Pavel, este odihna deplina pe care o da invie­rea Domnului. La aceasta se refera si Sfantul Evanghelist Ioan, cand in Descoperirea sa, scrie: „Fericiti cei morti, cei care de acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei” (Apoc. XIV, 13). In acest duh a inteles-o si Biserica. Sfantul Ioan Hrisostom, talcuind pe Sfantul Apostol Pavel, vorbeste de trei odihne: „intaia, aceea a Sambetei, in care Dumnezeu a incetat cu lucrurile Sale; a doua, aceea a Palestinei, in care intrand Iudeii, trebu­iau sa se odihneasca de ostenelile cele multe; si a treia, acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o, se vor bucura intr-adevar de ostenelile lor”.

Aceasta este odihna lui Hristos, si pe care Domnul o impartasea in­ca din petrecerea Sa pamanteasca. Era odihna anticipata a imparatiei, cand Mantuitorul rostea: „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni” (Matei XI, 28). Era odihna eliberarii de sclavia celui rau prin Hristos, Care putea spune: „Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu” (Luca XI, 20). Era si este „odihna” acelui nou „astazi”, pe care-l proclama Sfantul Pavel (Evrei IV, 7); acel „astazi” etern din Rugaciunea domneasca: „Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi”; ca si acel faga­duit de Domnul rastignitului cait – cand ii zice: „Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca XXIII, 43). Este „astazi” al odihnei depline, al invierii. Pri­mei creatii i-a urmat moartea, celei de a doua, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu facut Om, i-a urmat invierea si viata, prin care si noi deve­nim vii.

Trebuie observat si marturisit ca invierea si ziua cand a avut loc acest fapt unic, adica, „intaia a saptamanii”, a fost praznuita ca zi de sar­batoare, ca semn al Noului Legamant Testament, din momentul insusi al evenimentului. Din acel moment a luat, fiinta in constiinta ucenicilor realitatea radical noua a invierii, mutatia intr-o innoire a creatiei. Si asa cum sabatul a fost instituit dupa Pastile Vechiului Testament si in legatura cu aceasta sarbatoare, tot astfel Pastile Noului Testament in­stituie Duminica. Pentru aceea nicaieri, in Noul Testament, dupa inviere, nu se mai vorbeste de „tinerea” sambetei. Apostolii intrau uneori in zi de Sabat in sinagogi, dar numai pentru ca aflau atunci loc si prilej de propovaduire a Evangheliei (Fapte XIII, 5, 14, 44; XIV, 13; XVII, 2 s.a.).

Ziua lor, a Apostolilor si a Bisericii, ziua de cult, de sarbatoare, de intilnire cu Hristos Cel inviat, va fi aceea a invierii. Domnul insusi o instituie ca atare. In aceasta zi, dis-de-dimineata ca intr-un nou inceput, Domnul se arata mai intai Maicii Sale, dupa aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosite, lui Simon Petru. Ii insoteste apoi pe Luca si Cleopa la Emaus unde le „frange si impartaseste painea”, savarsind astfel Dumnezeiasca Euharistie – in aceasta zi a invierii. In aceeasi zi se arata si ucenicilor, fara Toma, impartasindu-le Duhul Sfant, arvuna bote­zului cu Duhul Sfant, Harul iertarii pacatelor, Harul apostoliei si al preo­tiei: „Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zi­cand aceasta a suflat asupra lor si le-a zis: luati Duh Sfant.” (Ioan XX, 21-22). Astfel, in aceasta zi, Domnul vine in mijlocul lor, al ucenicilor Sai, acolo unde savarsise Cina cea de Taina si instituie acum si Taina preotiei lor. Deci, in aceasta zi, intai a saptamanii au loc: invierea, des­coperirea ei, instituirea Tainelor fundamentale; iar asemenea instituiau si ziua savarsirii lor, ca zi a Bisericii.

Cele ce urmeaza, nu fac decat sa confirme. Astfel, intrucat Toma, proniator lipsise de la intalnirea cu Domnul Cel inviat in ziua invierii, fara a mai da alte explicatii, spune: „Dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma impre­una cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: „Pace voua” (XX, 26). In mod firesc ne intrebam: de ce ucenicii erau acum iarasi impreuna cu toti, in aceeasi zi, dupa opt zile-a opta zi si intaia totodata – in acelasi loc? Nu observam noi cum acea porunca in Vechiul Testament de „adunare, sfanta” si „odihna” in ziua intai si a opta la „sarbatoarea corturilor” (Levitic XXIII, 35, 36, 39), ucenicii o traiau acum in noua revelatie? Ziua invierii devenise deja ziua lor de sarbatoare, de intalnire cu Hristos in noul „cort” al invierii. O dovada in plus, in acest sens, o constituie faptul ca la Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul se arata iarasi ucenicilor Sai, se aflau impre­una doar sapte ucenici, si erau la pescuit. Nu se adunasera pentru „sar­batoare”, ci pentru munca obisnuita zilnica.

Iar la Cincizecime, deci tot in ziua intai a saptamanii, ucenicii erau din nou „toti impreuna la un loc” (Fapte II, 1). In aceasta zi are loc cela­lalt eveniment divin al Noului Testament: Pogorarea Duhului Sfant, prin Care Apostolii „se imbraca” cu putere de sus (Luca XXIV, 49), „se im­braca”, adica Duhul Sfant care ii „umple” acum cu prezenta Sa, se manifesta si devine vizibil in ei, ii investeste cu semne evidente ale puterii Sale. Si ei cu „limba de foc”, purced la zidirea „Trupului lui Hristos„, a bisericii, in acea zi s-au si botezat „ca la trei mii de suflete”. In aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh are loc botezul Bisericii in jertfa si invierea Domnului. Si de aceea in actul divin extraordinar al acelei zile a Cincizecimii isi are originea si cultul divin al Bisericii, constituit, cum se cunoaste, din: propovaduirea Evangheliei de catre Apostoli in comu­niunea fraterna, din „frangerea painii” si in atmosfera de rugaciune (Fapte II, 42). Savarsirea solemna a acestui cult divin avea loc, cum s-a aratat, in ziua intai a saptamanii (Fapte XX, 7).

Nu mai incape indoiala ca aceasta adunare repetata a Apostolilor, in ziua intai, incepand din ziua invierii, apoi a Bisericii, din ziua Cincizecimii si continuu, avea o consacrare speciala chiardin partea Mantuitorului. De aceea Sfantul Evanghelist Ioan o va si numi: „Ziua Domnului” (Apoc. I, 10), ziua domneasca, iar in latina: dies Dominica, Domini dies sau simplu – dominica – de unde in roma­neste: Duminica. De observat ca trecerea de la numirea de „ziua intai a saptamanii”, cum o aflam in Sfintele Evarrghelii si Faptele Apostolilor, la „ziua Domnului”, cum o numeste Sfantul Evanghelist Ioan s-a facut odata cu raspandirea Bisericii in imperiul roman si trecerea de la numi­rea zilelor saptamanii, dupa numerele de ordine, cum era traditia in sis­temul calendaristic al Evreilor (intai zi a saptamanii, a doua zi, a saptea zi), la numirea dupa corpurile ceresti din sistemul nostru solar (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, soarele si luna).

„Ziua Domnului” semnifica deodata si Ziua invierii Domnului a bi­ruintei Sale asupra mortii, dar eshatologic, si triumful deplin asupra raului – parusia, invierea tuturor si intalnirea cu Hristos in slava. Si acest din urma inteles Sfantul Pavel o numeste: „ziua Domnului nostru Iisus Hristos” (I Cor. I, 20), „Ziua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, „Ziua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). Intrucat insa, in aceasta zi se savarsea cultul divin al Bisericii, „Liturghia Domnului” (Fapte XIII, 2), era o legatura intre „Liturghia Domnului” sau „masa Domnului”, cum o numeste Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 20) si „Ziua Domnului” eshatologica, a aratarii Sale in slava. „Masa Domnului” savarsita in „Ziua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene­rale, a Parusiei. Sfantul Pavel insusi ii revela acest inteles: „Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Dom­nului vestiti, pana cand va veni El” (I Cor. XI, 26). Iar Biserica va talcui pregatirea liturgica a invierii, a Parusiei prin cuvinte ca acestea: „Si ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat in ziua cea nein­serata a imparatiei Tale” (Liturghia Sfantului Hrisostom). Duminica, prin praznuirea zilei Domnului si prin impartasirea din „masa Domnului” era de la inceput „un gaj al intrarii in odihna definitiva a lui Dumne­zeu”. Trebuie sa mai amintim aici ca tot in ziua aceasta de „cult” a Bisericii se facea si colecta pentru ajutorarea celor in lipsa, indeosebi pentru cei din Ierusalim (I Cor. XVI, 1-3).

Instituita astfel de Mantuitorul Hristos si pazita cu sfintenie de Sfintii Apostoli, Duminica ramane ziua consacrata a Bisericii. Fata de unii eretici care propovaduiau intoarcerea la Legea Veche, Sfantul Pavel va invata energic: „Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambata” (Col. II, 16; Gal. IV, 10).

Barbatii numiti „apostolici”, ucenici ai Sfintilor Apostoli vor apara si vor confirma si ei sarbatoarea Bisericii. Epistola zisa a lui Barnava, scrisa nu mult dupa anii saptezeci, arata: „De aceea, noi sarbatorim cu bucurie ziua a opta, dupa sambata, in care si Hristos a inviat si dupa ce s-a aratat, s-a inaltat te ceruri”.

Didahia, sau invatatura celor doisprezece Apostoli invata, de ase­menea: „Cand va adunati in Duminica Domnului, frangeti painea si mul­tumiti, dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata”.

Si Sfantul Ignatie Teoforul (+107) episcop al Antiohiei, in drum spre Roma, spre martiriu, scrie catre Magnezieni pentru a-i feri de ra­tacirile acelorasi eretici combatuti si de Sfantul Pavel: „Asadar, cei care au trait in randuielile cele vechi si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El (prin Iisus Hristos) si prin moartea Lui”.

La numai cateva zeci de ani Sfantul Iustin Martirul (+163) arata, de asemenea, in „Apologia intai” adresata imparatului Antoninus Pius, ca „in asa-zisa zi a soarelui – adica, Duminica – se face adunarea tutu­ror celor ce traiesc la orase sau la sate si se citesc Memoriile Aposto­lilor sau scrierile profetilor. Apoi se aduce paine si vin si apa, iar intaistatatorul inalta deopotriva rugaciuni si multumiri. Si se da fiecaruia sa se impartaseasca din cele ce au fost consfintite prin Euharistie.”

Tot atat de edificatoare este si marturia scriitorului bisericesc Tertulian (+ 220), care in scrierea „Despre rugaciune” arata: „Noi insa, pre­cum am primit, in ziua invierii Domnului, datori suntem sa ne pazim nu numai de neintelegeri, ci de orice grija (neliniste) si activitate, aminindu-ne si afacerile proprii, ca sa nu dam vreun prilej diavolului”. Toate aceste marturisiri, in succesiune istorica neintrerupta, atesta fara umbra de indoiala ziua invierii, Duminica, drept ziua de sarbatoare si de cult a Bisericii.

S-a vorbit mult, din partea acelor crestini care sustin „Sabatul”, despre decretul imparatului Constantin, cu privire la declararea dumi­nicii ca sarbatoare de odihna obligatorie, in imperiul roman. Este vorba despre Decretul din 3 martie, 321, prin care imparatul hotaraste ca „toti judecatorii, oraselor si mestesugarii sa se odihneasca in ziua venerabila a soarelui. De asemenea si locuitorii de la tara care se ocupa cu cultura campului sa nu piarda ocazia favorabila oferita in aceasta zi de Pronia divina”. Este de la sine inteles ca nu imparatul instituia duminica, in secolul IV, ca sarbatoare crestina. Dar Constantin cel Mare care adusese, proniator, pacea Bisericii, legifera acum prin decret de Stat, ca zi de odihna in intreg imperiul, acea zi pe care crestinii o tinusera de la inceput. Insasi referirea din decretul imperial la Pronia divina de care trebuiau sa beneficieze toti, arata ca Sfantul Constantin avea in vedere istoria de pana atunci a Bisericii, intreg asezamantul ei, si el nu facea decat sa recunoasca si sa consfinteasca o stare de fapt”.

Dintre obiectiunile aduse in sustinerea Sabatului, intrucat noi am ras­puns direct sau indirect pe parcursul lucrarii, in general la toate, soco­tim necesar sa staruim putin doar asupra acelei teze gresite, potrivit careia, dupa Vechiul Testament, pazirea simbetei este „un legamant ves­nic”, in sprijinul acestei teze, se aduce spre exemplu textul urmator: „Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Acesta este semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel.” (Iesire XXXI, 16-17).

Trebuie observat dintru inceput ca aceasta porunca este data „fiilor lui Israel, din neam in neam”. Priveste deci pe slujitorii Vechiului Testament. Iar Vechiul Testament a fost pentru noi doar „o calauza catre Hristos” (Gal. III, 2-3). De ase­menea, este vorba de „ziua odihnei”, deci de „odihna” in sine, nu de o anumita zi a saptamanii. In acelasi timp mentionam ca insusi cuvantul: vesnic, desemnat in limba ebraica prin „olam” are mai multe intele­suri: veac, eternitate, lume, semnificand astfel o durata care depaseste masura umana. Se stie ca si alte randuieli ale Vechiului Legamant, ca: „Jertfirea mielului pascal” (Iesire XII, 3), impreuna cu „sarbatoarea azimelor” (Iesire XII, 17), „arderea sfesnicului” in cortul adunarii (Iesire XXVII, 20-21), „scoaterea vitelului de jertfa din tabara si arderea in foc a pielei”, „spalarea trupului si a hainelor” (Lev. XVI, 27-29) s.a., impuneau aceeasi „lege vesnica”. Dar este de la sine inteles ca toate acestea nu se mai tin astazi. Iar niste randuieli desemnate drept „ves­nice”, dar pentru faptura zidita in timp „sabatul a fost facut pentru om” – au putut fi schimbate de Cel vesnic – facut Om, pentru om. In acest sens, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului a si spus ca este „Domn al Sabatului”, Domn al timpului.

Si in aceasta calitate divin-umana Domnul nostru Iisus Hristos a instituit cu adevarat un asezamant vesnic prin inviere, prin eliberarea nu dintr-o sclavie trecatoare, ci din pacat si din moarte. Iar in acest asezamant, sarbatoarea Bisericii este ziua invierii, a vietii netrecatoare Duminica. Si de aceea, timpul acestei zile crestinul il sfinteste nu numai ca timp al odihnei, ci mai ales ca timp al vietii, al innoirii vietii dobandite deja prin Sfantul Botez in jertfa si invierea Domnului, ca timp al propriei invieri pentru „Ziua Domnului”.

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

04
apr.
10

Duminica – ziua Domnului

Cinstirea Duminicii

Pentru implinirea planului iconomiei mantuirii lumii, Dumnezeu a descoperit treptat voile Sale in raport cu pregatirea omenirii. Primului popor ales i-a dat Legea scrisa cu institutiile sau randuielile sale, care erau numai pentru evrei. Aceste institutii erau tipuri, sau umbre (Evr. X, 1) ale celor ce aveau sa le urmeze, dupa Hristos. Legea a fost „calauza spre Hristos„(Gal. III, 24), iar El „sfirsitul ei” (Rom. X, 4). Din cand in cand insa, Dumnezeu a aratat temporalitatea Legii Vechi si nefolosul ei pentru mantuire (cf. Ps. XXIX, 9-11 ; Evr. X, 5-9), fagaduind o Lege Noua, desavarsita si universala, Legea harului, prin Hristos, cu institutiile ei corespunzatoare.

Astfel, cu sapte sute de ani inainte, Dumnezeu vestise prin proorocul Ieremia : „Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda Legamint Nou. Insa nu ca Legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel Legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul. Dar iata Legamantul pe care-1 voi incheia cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune Legea Mea inauntru lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei imi vor fi Mie popor” (Ier. XXXI, 31-33).

Incepand propovaduirea Sa, Mantuitorul Hristos, aduce o Lege noua, cu institutii noi, corespunzatoare operei Lui mantuitoare : „Nimeni nu pune petic de postav nou la haina veche…; nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi… ; ci pun vin nou in burdufuri noi si amandoua se pastreaza impreuna” (Matei IX, 16-17).

Comentatorii sint de acord ca „haina veche” si „burdufurile vechi” simbolizeaza Legea Veche cu rinduielile sau institutiile ei, care avea sa fie inlocuita cu Noua Lege a harului, adusa de Hristos – pecetluita cu sangele Sau pe cruce (Matei XXVI, 28 ; Marcu XIV, 24 ; Luca XXII, 20 ; I Cor. XI, 25) – si de noile ei institutii , „burdufurile vinului nou”.

Ziua Domnului in Vechiul Testament

Trebuie precizat de la inceput ca desi se spune in Cartea numita Facerea (II, 2-3), ca dupa ce a terminat creatia, in sase zile, „Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile Sale in ziua a saptea pe care a sfintit-o si a binecuvantat-o”, El a binecuvantat-o si a sfintit-o nu pentru Sine. Nu se vede insa nicaieri poruncita tinerea zilei a saptea pana la scoaterea evreilor din robia Egiptului. Chiar daca s-ar admite ca zilele creatiei ar fi fost de 24 ore si nu epoci -cum spune El prin proorocul Sau : „Ca o zi inaintea Domnului este ca mii de ani” (Ps. LXXXIX, 4 II Petru III, 8)- nu se poate sti ce nume a purtat ziua a saptea, fiindca n-a existat o astfel de zi pana la Moise. „Odihna” de care se aminteste, inseamna ca El a terminat toata lucrarea Sa pe care a binecuvantat-o si a sfintit-o ca sfarsit al acestei lucrari. Dealtfel, asa cum graieste El insusi prin proorocul Isaia : „Dumnezeu nu oboseste, nici nu-si sleieste puterile” (Isaia XL, 28). Deci El n-are nevoie de odihna. „Tatal Meu pana acum lucreaza ; si Eu lucrez” (Ioan V, 17), zice Domnul. Cum Dumnezeu este existenta, Viata insasi, odihna sau incetarea activitatii Lui ar insemna incetarea vietii, sfirsitul existentei lumii.

Pentru Adam, in rai, toate zilele erau sfinte, pentru ca el traia in apropierea lui Dumnezeu, in stransa comuniune cu El, sfintind numele Lui si slavindu-L zilnic, fata catre fata. Dupa alungarea lui din Eden, ca urmare a pacatului neascultarii, munca a devenit o truda pentru existenta, iar trupul a simtit nevoia de zile de odihna pentru refacerea fortelor fizice si spirituale. Totusi, nu i s-a dat atunci nici o porunca, privind serbarea zilei a saptea ; nici in rai si nici dupa alungarea din el. De atunci, Adam si urmasii lui s-au instrainat, devenind inchinatori la idoli. Le-a lasat insa fagaduinta unui Mantuitor (Fac. III, ,15) si „egea din fire”, scrisa in inimile lor, „care-i invinuieste sau ii apara” (Rom. II, 14- 15). Dar de serbarea zilei a saptea nu se aminteste nimic inainte de potop si nici dupa Noe, pana la Moise.

Sabatul este instituit odata cu randuirea sarbatorii Pastilor si a mancarii mielului pascal, cu azimi, in noaptea scoaterii evreilor din robia Egiptului, dupa 430 de ani de robie (les. XII, 40), miel care preanchipuia pe Hristos „Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii” (Ioan I, 29).

Cel dintai loc din Scriptura Vechiului Testament in care se vorbeste de Sabat, ca zi de odihna, este cel din Iesire (XVI, 23). Acolo citim : „Iar Moise le-a zis : Iata ce a zis Domnul: Maine este odihna (Sabat) odihna cea sfanta in cinstea Domnului, ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert fierbeti astazi si ce va ramane pastrati pe a doua zi” (les. XVI, 23). In aceasta zi nici „Mana” cereasca nu li se trimitea de sus ca s-o poata strange pentru mancare, ci trebuia sa se stranga in ziua a sasea si pentru a doua zi.

Odata cu instituirea Sabatului ca zi de odihna in pustie si in aducerea aminte a scoaterii iudeilor din robia egipteana (Deut. V, 14-15), dupa prima lui sarbatorire, Dumnezeu a randuit prin Moise asa : „Iata ce porunceste Domnul: Umpleti cu mana un omer, ca sa se pastreze in viitor urmasilor vostri, ca sa vada painea cu care v-am hranit Eu in pus¬tie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului” (les. XVI, 32). Si s-a pastrat Mana aceasta „in chivotul marturiei” (XVI, 34), nu numai cei 40 de ani, cat au ratacit prin pustie, ci si peste veacuri, dupa aceea (Evr. IX, 4).

De remarcat ca pentru „odihna”, sau zi de odihna, termenul ebraic „Sabbat” apare acum prima data (les. XVI, 23), fiindca mai inainte se numea „Hag Iahve” odihna Domnului (les. XII, 14), transcris in greceste prin plural, poate pentru a o arata ca o sarbatoare saptamanala, care se repeta.

Cu alt prilej se arata si mai precis in care scop li s-a dat aceasta sarbatoare national-religioasa, ca o aducere aminte. „Ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului Dumnezeului tau… Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mana tare si cu brat inalt si de aceea ti-a poruncit sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie” (Deut. V, 14-15 ; cp. les. XX, 8, 10). Aici se subliniaza precis : „de aceea ti-a poruncit sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie”, pentru „ca sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, de unde Domnul te-a scos”. Acesta este cel mai important text care defineste rostul si precizeaza si mai bine timpul cand a fost instituit Sabatul evreilor si numai pentru ei. De atunci calcarea Sabatului se pedepsea cu moartea (cf. les. XXXI, 14) .

Prin urmare, numita de atunci Sabat, n-a existat ca zi de sarbatoare inainte de scoaterea evreilor din robia Egiptului, Sabatul fiind insasi comemorarea desfiintarii acestei robii.

Ziua de odihna in Noul Testament

1. Hristos si Ucenicii lui vorbesc adesea prin diferite expresii, de perimarea Sabatului si de inlocuirea lui, odata cu „sfarsitul Legii-Hristos” si al asezamintelor ei. Astfel, Domnul spune : „Legea si proorocii au fost pana la Ioan (Botezatorul) ; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea” (Luca XVI, 16 ; cp. Matei XI, 12-13). Prin „Lege” se inteleg si partile ei profetice, referitoare la Hristos si cele ale Lui – si institutiile ei specifice, de care s-a amintit : preotia levitica, taierea imprejur, jertfele, Sabatul, sarba¬torile si postul etc.  iar prin „prooroci” se inteleg cei care au proorocit despre Hristos si timpurile mesianice .

Iisus se supune Legii, de la nastere pana la moartea pe cruce : „ca sa se plineasca toata dreptatea” (Matei III, 15) sau : „ca sa se plineasca Scriptura” (Marcu XIV, 49 ; XV, 28) ; ori : „ceea ce s-a spus prin prooroci” (Matei XXVI, 24, 54 ; Luca XXIV, 25 etc). El s-a nascut sub Lege ca sa rascumpere, prin jertfa sa, pe cei ce erau sub Lege (cf. Gal. IV, 4-5) si sa inlocuiasca (desfiinteze) Legea cu asezamintele ei, care erau „umbra a celor viitoare” in Hristos (Evr, X, 1). Implinind Legea o desfiinteaza in cele perimate si nefolositoare (Evr. VII, 11-18), spiritualizand-o in cele necesare : „Ati auzit ca s-a zis : …Iar Eu zic voua…” (Matei V, 20-48). Se constata apoi ca din cele zece porunci ale Decalogului se amintesc in scrierile Noului Testament direct, sau indirect de toate celelalte noua, numai de a patra, despre Sabat, nu se vorbeste niciodata , ceea ce dovedeste ca ea nu se mai serba de crestini.

Faptul ca Mantuitorul nu vorbeste niciodata de respectarea Sabatului, nici chiar tanarului bogat, care voia sa se mantuiasca, nu i-o recomanda (Matei XIX, 18-19) ; faptul ca El facea diferite minuni Sambata , echivala cu calcarea si desfiintarea ei, motiv pentru care iudeii cautau sa-L omoare „pentru ca dezlega Sambata (Sabatul)” (Ioan V, 16), sau, „pentru ca nu pazea Sambata” (Ioan IX, 18). La aceste invinuiri, El nu tagaduieste calcarea, sau desfiintarea ei, ci lamureste numai ca El este mai mare decat Sambata si Domn al ei. Caci „Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru Sambata. Astfel ca Fiul Omului este Domn si al Sambetei (Marcu II, 27-28 , Matei XII, 8).

2) Chiar daca nu aflam numirea de Duminica in Evanghelii si celelalte scrieri, ea reiese clar din expresiile prin care se indica ziua invierii Domnului. Asemenea expresii sunt : „Ziua inatai a saptamanii” (Duminica) (Matei XXVIII, 1 ; Ioan XX, 9 , Fapte XX, 7 , I Cor. XVI, 2) sau „dupa ce a trecut ziua sambetei”, „prima zi a saptamanii” (Duminica) (Marcu XVI, 1, 2,) ; sau „in prima zi de dupa sambata (duminica) foarte de dimineata” (Luca XXIV, 1). Revizuitorii ultimelor editii a traducerii romanesti a Noului Testament au introdus explicativ, dupa fiecare din aceste expresii, in paranteza (Duminica). Fiindca, daca pe vremea cand au scris Evanghelistii, se intelegea care era „prima zi a saptamanii”, deoarece zilele se numarau dupa trecerea Sambetei, care era sfarsitul saptamanii, astazi, cand Duminica este ziua de sarbatoare si ea incheie zilele saptamanii oricine va intelege prin „prima zi a saptaminii”, luni si nu Duminica.

3. Ziua de Duminica a fost prezisa si prin prooroci.

Ea a fost prezisa prin proorocul David sub diferite expresii.  „Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea” (Ps. CXVII, 24), text care dupa talcul Sfintilor Parinti este referit la Duminica ; de aceea si apare el in stihurile de la cantarile Pastilor in ziua invierii. De „o zi”, deosebita de Sabat, vorbeste si proorocul Zaharia (XIII, 1).


4) Duminica a inviat Hristos si ea a devenit sarbatoarea cultica a Noului Testa¬ment. Marturie despre aceasta este faptul ca :

a)  In ziua invierii, dupa ce s-a aratat Mariei Magdalena,  mironositelor si lui Petru, Mantuitorul s-a aratat apoi si celor zece Apostoli, lipsind Toma. Atunci, dupa salutul si bi-necuvantarea : „Pace voua!” le   acorda   definitiv   harul   apostolatului, transmitandu-le din Apostolia si Preotia Lui, ca Arhiereu (cf. Evr. III, 1) Caci zice : „Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : „Luati Duh Sfint; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor ii tinute” (Ioan XX, 21-23).

b)  In aceeasi zi, Domnul s-a aratat si celor doi ucenici – Luca si Cleopa – care mergeau spre Emaus, dar care nu L-au recunoscut. Si, desi cand le talcuia Scripturile „ardea in ei inima” lor (Luca XXIV, 32), abia dupa savarsirea primei Euharistii L-au cunoscut:   Si cand a stat cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si frangand le-a dat lor. Si li s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut  iar El s-a facut nevazut de ei” (v. 30-31).

c)  Tot Duminica,  a opta zi, dupa inviere, s-a aratat Iisus iarasi Apostolilor cand era si Toma cu ei , si cand , desi nu se arata in Evanghelie, i-a dat desigur si lui harul apostoliei prin Sfantul Duh, har de care el nu putea fi  lipsit.

5)  Duminica a fost si ziua in care s-a produs si Pogorarea Duhului Sfint, la Cincizecime

6)  Duminica Pogorarii Duhului Sfint se numeste si Duminica cea Mare pentru ca in aceasta zi ia nastere oficial Biserica lui Hristos.

Marturii despre serbarea Duminicii dupa epoca apostolica

Cel dintai document, care vorbeste de Duminica este „Didahia”, sau „Invatatura a celor doisprezece Apostoli” – scrisa dupa ultimele cercetari, intre anii 50-70. Aici se arata ca in aceasta sarbatoare crestina se savarsea Sfanta Euharistie si se impartaseau credinciosii. „Cand va adunati – zice -in Duminica Domnului frangeti painea si multumiti dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata” .

Un alt document este Epistola lui Barnaba (scrisa intre anii 70-130). In ea se spune despre crestinii carora le era adresata : „Noi sarbatorim cu bucurie ziua a opta, dupa sambata, in care Hristos a inviat„. „Ziua a opta, dupa sambata”, in care a inviat Domnul este Duminica.

Sfantul Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei – martirizat in anul 107, cand Traian si-a sarbatorit biruinta asupra dacilor – vorbeste de asemenea despre Duminica, in scrisoarea sa catre Magnezieni, scrisa in drum spre Roma martiriului sau. Intre crestinii din Magnezia – nu departe de Efes – se vede din scrisoare ca erau unii proveniti dintre evrei, care mai tineau inca si legea mozaica si pe care-i indeamna : „Asadar – zice el – cei care au trait in randuielile cele vechi, si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci duminica, in care si viata noastra a rasarit prin El (Hristos) si prin moartea Lui, pe care unii o tagaduiesc” (cap. IX, 1-2). Iar in capitolul urmator (X, 3) spune la adresa acestora : „Este o nebunie sa vorbesti de Hristos si sa traiesti ca iudeii”.

In Canonul 19, Sinodul VI ecumenic aminteste indatorirea episcopului si a preotului de a invata poporul Duminica ; prin Canonul 66, acelasi Sinod atrage atentia cum trebuie sa serbeze toti crestinii Duminica.

04
apr.
10

HRISTOS A INVIAT !

03
apr.
10

Cum se calculează Paştele

Sărbătorile creştine sunt strâns legate de mişcarea corpurilor cereşti şi evenimentele astrologice, chiar dacă puţini ştiu aceasta. În cazul Paştelui ortodox, stabilirea datei…

acestuia ţine cont de echinoxiul de primăvară şi de luna plină. Mai exact, data lui trebuie să respecte următoarele reguli:


–    cade întotdeauna într-o duminică
–    această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară
–    dacă luna plină de după echinocţiu cade într-o duminică, Paştele se va serba în duminica următoare.

Aceste reguli au legătură cu stabilirea Paştelui la evrei. Dar cum se ştie, Iisus a intrat în Ierusalim tocmai pentru a sărbători Paştele evreiesc. Paştele creştin care celebrează crucificarea şi învierea Mântuitorului trebuie să cadă, deci, mereu după cel evreiesc, niciodată înainte.

Cel mai impresionant miracol ce se petrece anual este venirea Luminii Sfinte în Noaptea de Înviere, în Biserica Mormântului Sfânt de la Ierusalim. Oricât au încercat oamenii de ştiinţă să explice fenomenul, oricât au încercat scepticii să depisteze fraude, minunea se petrece anual, fără greş.

Încăperea Sfântului Mormânt, care e foarte mică şi conţine doar lespedea de piatră pe care a fost întins trupul lui Iisus, este verificată în amănunt şi sigilată cu o pecete mare înaintea marii sărbători ortodoxe.

Pe acea lespede este întins un material textil, ca vata. În timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, patriarhul ortodox intră în acea încăpere, după ce este verificat până la piele.

El intră singur înăuntru şi se roagă cu o rugăciune numai de el ştiută. Sute sau chiar mii de credincioşi se roagă alături de el, în biserica ce conţine Sfântul Mormânt. Şi la un moment dat, imposibil de anticipat, o lumină asemănătoare unui fulger intră în Biserică şi aprinde în mod spontan vata întinsă pe lespedea de piatră.


Spre uluirea şi minunarea celor prezenţi, înainte de a intra prin deschizătura din tavanul micuţei încăperi care conţine Mormântul Sfânt, lumina mai aprinde, fulgerător, din lumânările celor prezenţi. Cum îi alege, numai Dumnezeu ştie! Dar toţi credincioşii aşteaptă, având în mână un mănunchi de 33 de lumânări.

După ce Patriarhul iese cu Lumina şi o dă mai departe credincioşilor (celor n-au fost printre norocoşii care au primit-o direct) se constată un fenomen de asemenea uluitor. Lumina NU ARDE! Timp de câteva minute după apariţia ei, este lumină pură, lucru probat de credincioşii care îşi pun flacăra pe mâini, pe faţă sau prin păr, fără să se ardă!

De ce acest fenomen are loc doar cu ocazia Paştelui ortodox, e de asemenea un semn de întrebare. Povestea spune că acum câteva sute de ani patriarhul Bisericii Armene, cât şi cel catolic l-au împiedicat pe cel ortodox să intre la data stabilită, calculată în felul prezentat mai sus, în încâperea Mormântului Sfânt, convinşi că acesta face un truc în interior pe care îl prezintă apoi ca minune.

Patriarhul ortodox a fost nevoit să rămână în biserica exterioară, în dreptul coloanelor de marmură care străjuiesc intrarea. Lumina a venit şi în acel an, însă în loc să intre unde o aştepta patriarhul armean, a aprins coloana DE MARMURĂ din imediata apropiere a celui ortodox.

Cât de adevărată este această poveste, nu ştim. Dar coloana crăpată şi cu urme de funingine există şi azi în Biserica Sfântului Mormânt!

Paşte fericit!

02
apr.
10

Vinerea Mare – Moartea si ingroparea Domnului

Vinerea Mare - Moartea si ingroparea DomnuluiIn Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce, era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea. Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“.

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei, sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat de pe Cruce si l-a ingropat, impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.

Pentru Hristos, moartea nu era inevitabila, deoarece El, fiind strain de pacat, nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.

Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: „Praznuim omorarea mortii”.

Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-au aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti s-au sculat.

Punerea in mormant a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece, in ciuda chinurilor, ei inca nu murisera. Cand venira insa la Hristos constatara ca El murise si atunci nu ii mai zdrobira oasele. Spre a se convinge ca Hristos murise cu adevarat, un ostas ii impunse coasta cu sulita si indata tasni sange si apa.

Iosif din Arimateea si cu Nicodim vor lua trupul lui Hristos de pe cruce, il vor unge cu aromate si il vor infasura intr-un giulgiu. Pe cap ii vor pune o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era „un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat” (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului, in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.

Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi „locas de veci”. Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.

Slujba Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.

Adrian Cocosila







Calendar Ortodox

01
apr.
10

Spalarea picioarelor in Joia Mare

Spalarea picioarelor in Joia Mare In Sfanta si Marea Joi din Saptamana Patimilor, exista obiceiul ca in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce. Acest ritual se face in amintirea spalarii picioarelor Apostolilor de catre Hristos, inainte de Cina cea de Taina. Randuiala cere ca cel mai mare sa spele picioarele celor mai mici, asa cum a facut Mantuitorul. Aceasta randuiala desi este prezenta in cartile de slujba, nu este obligatorie.


Potrivit randuielii, dupa spalarea picioarelor, staretul rosteste aceasta rugaciune: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce, dupa multa mila Ta, Te-ai smerit pe Tine insuti luand chip de rob; Care in vremea patimilor Ta le celor mantuitoare si facatoare de viata, de bunavoie ai voit a cina cu Sfintii Tai Ucenici si Apostoli, si dupa aceea Te-ai incins cu fota si ai spalat picioarele lor, dandu-le lor chip de smerenie si de dragoste u nul catre altul, si ai zis: Precum am facut Eu voua, asa si voi sa faceti unul altuia, insuti si acum Stapane, vino in mijlocul nevrednicilor robi lor Tai, care urmam pildei Tale si spala toata intinaciunea si necuratia sufletelor noastre ; ca spaland praful ce s-a lipit de noi prin pacate si stergandu-ne unul pe altul cu stergarul dragostei, sa putem placea Tie in toate zilele vietii noastre si sa aflam mila inaintea Ta”.


Ritualul spalarii picioarelor este o invitatie la smerenie si un indemn de a lua aminte ca nu suntem unii mai mari decat altii.

In Israel, ceremonia spalarii picioarelor, se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant. Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi.

Spalarea picioarelor in Sfanta Scriptura

Sfantul Ioan Evanghelistul ne marturiseste ca Hristos, ridicandu-se de la masa, S-a incins cu un stergar (In 13, 4) si a spalat picioarele ucenicilor. Cand ajunge la Simon Petru, acesta se impotriveste: „Nu-mi vei spala picioarele in veac”. Hristos ii raspunde: „Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (13,8). In urma acestor cuvinte Petru exclama: „Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul”, la care Mantuitorul spune: „Cel ce a facut baie n-are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, insa nu toti” In (13,10)

Sfantul Chiril al Alexandriei sustine ca spalarea a avut si un caracter purificator. Era necesar ca Apostolii sa fie curati spre a primi Trupul si Sangele Sau, la Cina cea de Taina. Aceasta spalare ar confirma ipoteza unui botez anticipat, prin care Hristos i-a curatat pe ucenici de pacate.

Prin gestul spalarii picioarelor, Mantuitorul le descopera Apostolilor smerenia, dar prin acest act Hristos a urmarit sa trezeasca in Iuda intoarcerea la El si sa renunte la hotararea de a-si vinde Invatatorul.

Spalarea picioarelor – indemn la slujire

Omul in Hristos nu poate fi decat slujitor. Mantuitorul spaland picioarele ucenicilor Sai, a zis: „Pilda am dat voua; precum v-am facut eu voua, sa faceti si voi” (Ioan 13, 15). Omul prin pacat a cazut din slujire in contraslujire. Spalarea picioarelor este o interventie tamaduitoare. Ea ii descopera omului slujirea prin care poate scapa de mandrie si astfel, poate incepe sa slujeasca corect.

Slujirea, dupa modelul secular al timpului, implica un model de relatie umana bazata pe conditia de superior-inferior. Mantuitorul schimba radical aceasta relatie. Slujirea devine acum privilegiu, nu povara sau corvoada, privilegiul de a te darui altora pana la jertfa.



Calendar Ortodox




Blog Stats

  • 312.729 hits
aprilie 2010
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Ajunul Bobotezei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? ce să fac?” cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria darul lui Dumnezeu De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Doamne DUMNEZEU Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristoase Hristos Icoana Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Omul „Părinte