Ce trebuie să ştie bărbaţii despre creierul femeii

Chiar dacă un studiu recent a arătat că bărbaţii şi femeile gândesc la fel, sigur bărbaţii vor infirma acest lucru. Şi asta pentru că există câteva momente în viaţa femeilor care le schimbă felul de a gândi şi de a acţiona. Iată ce ar trebui să ştie bărbaţii despre creierul femeilor:

Sarcina îţi micşorează creierul

După ce ai născut cu siguranţă ai simţit că nu gândeşti la fel de clar ca înainte. Şi parcă şi memoria ta lăsa mult de dorit. Ei bine potrivit unui studiu din 2002, publicat în „American Journal of Neuroradiology” sarcina şi naşterea îţi micşorează creierul. În perioada sarcinii, creierul femeilor scade cu circa 4% , iar schimbările hormonale ce apar după naşterea sunt cele care te fac aşa de uitucă. Însă potrivit cercetătorilor, creierul îşi revine la dimensiunea normală la şase luni după naştere.

Sindromul premenstrual te face nervoasă

Sindromul premenstrual afectează peste 80% din femei. Cu 24-48 de ore înainte de ciclul menstrual eşti gata să explodezi de nervi. Şi dacă respiră cineva lângă tine îţi vine să ţipi la el. Sau îţi vine să plângi din nimic… Stările acestea de spirit sunt cauzate de nivelul hormonal fluctuant şi de scăderea nivelului de serotonină din creier. Serotonina este un hormon responsabil cu buna dispoziţia. De aici şi sensibilitatea excesivă şi emoţiile contradictorii din aceste zile.

Intuiţia, „aparatul de scanat” al creierului feminin

Chiar dacă bărbaţii acceptă greu acest lucru, femeile au în creier propriul „aparat de scanat”. De aceea poţi ghici fără să greşeşti prea mult e gândeşte soţul tău, pe unde umblă sau cu cine vorbeşte la telefon. Creierul tău gândeşte analitic şi este mult mai atent la detalii decât al unui bărbat. De aceea când vezi pe cineva cunoscut şi, mai ales, pe soţul tău, creierul tău îl scanează imediat şi îţi poate spune cele mai mici modificări ale stării lui de spirit.

Alăptatul te „droghează” mai mult decât cocaina

În momentul în care alăptezi în creierul tău se eliberează un hormon numit prolactină. Acesta îţi dă starea aceea de realxare şi de fericire pe care nimic altceva nu ţi-a dat-o până atunci. Cercetătorii americani au publicat în 2005, în „Journal of Neuroscience” un studiu privind efectele alăptatului asupra creierului feminin. Ei au comparat efectul alăptatului asupra asupra creierului feminin cu cel pe care-l are cocaina. Şi alăptatul a ieşit câştigător la puncte.

Creierul tău percepe mai puţin durerea fizică

Studiile realizate în ultimii zece ani arată că bărbaţii reacţionează diferit la durere faţă de femei. Femeile sunt capabile să suporte mai mult şi mai uşor durerea fizică decât un bărbat. Şi asta deoarece creierul femeii percepe durerea emoţional, în timp ce bărbaţii se concetrează pe simtomele fizice ale durerii. Adică dacă pe tine te doare capul, te gândeşti la ce anume te-a făcut să te doară capul: lipsa banilor, neatenţia soţului sau grija pentru copii. Pe când soţul tău îţi descire durerea lui de cap: îl doare tâmpla sau ceafa, simte cum îl săgetează durerea etc.

Ce lucruri ne fac viaţa mai frumoasă

Te-ai întrebat poate de multe ori ce lucruri mărunte te fac să te simţi fericit dintr-o dată şi să simţi că lumea toată este a ta. Şi nu vorbesc aici de acele lucruri scrise cu majuscule: iubirea, nuntă, naşterea unui copil, aniversările căsătoriei…Vorbesc de cele mărunte…Oare care sunt ele?

O ceaşcă fierbinte de cafea

Nimic nu te face să te răsfeţi mai mult dimineaţa devreme ca o ceaşcă de cafea aromată şi dulce-amăruie. O savurezi la fiecare înghiţitură, gândindu-te la ziua care te aşteaptă. De ce te simţi aşa de bine după ce ai băut-o? Deoarece cafeina protejează şi stimulează nivelul serotoninei şi dopaminei din creier. Aceşti doi hormoni dau organismului senzaţia de bine şi menţin în stare de activitate şi vigilenţă a sistemului nervos.

Sărutul şi îmbrăţişarea celui iubit

Când soţul sau soţia te sărută şi te îmbrăţişează, te simţi dintr-o dată mai calm. Parcă grijile se risipesc şi ai sentimentul că orice s-ar întâmpla eşti în siguranţă, în braţele celui pe care-l iubeşti. Oare de ce te simţi aşa de bine după un sărut şi o îmbrăţişare? Deoarece în aceste situaţii se declanşează în creier un proces chimic ce scade nivelul cortizolului, supranumit nivelul stresului şi creşte nivelul oxitocinei, hormonul responsabil cu plăcerea sexuală.

O faptă bună

„Dăruind, vei dobândi!” spune o veche zicală creştină şi nu e mai frumos decât o faptă bună. Un ajutor dat celui de lângă tine sau unui străin, atunci când el are mai mare nevoi de tine. O portocală dată unui copil cerşetor de pe stradă. Un sandviş cald, dat unui bătrân ce stă la colţ de stradă în fiecare zi.

Un studiu american realizat pe 2.016 de persoane a arătat că acei care îi ajutau în mod regulat pe ceilalţi aveau o stare mai bună de spirit şi un procent mai scăzut de depresie. Acest studiu a scos la iveală faptul că persoanele amabile au un sistem imunitar mai bun şi o probabilitate mai mică să dezvolte boli cronice. Aşa că ori de câte ori ai ocazia, fă o faptă bună. Vei simţi că dintr-o dată, ziua ta este mai frumoasă.

O plimbare prin parc

Seara, în loc să pleci ţintă de la serviciu acasă, coboară cu două staţii mai devreme şi dă-ţi întâlnire cu cel drag pe aleea unui parc. Luaţi-o agale, ţinându-vă de mână, pe aleile parcului. O plimbare prin natură te va ajuta să te relaxezi, să mai uiţi de grijile ce te aşteaptă acasă sau la birou. Dincolo de plăcerea pe care ţi-o dă această plimbare, ea are un efect benefic asupra sănătăţii sale. 30 de minute de mişcare îţi stimulează tonusul psihic şi diminuează cu 50 % riscul de a face o depresie. În plus, reduce tensiunea arterială, îţi dezvoltă forţa musculară şi te ajută să dormi mai bine. Şi din toate astea înţelegi de ce te simţi atât de bine după această plimbare.
Şi pe lângă toate acestea ar mai fi o savuroasă bucăţică de ciocolată, o noapte fierbinte de dragoste, o carte bună, melodia preferată, o zi pe o plajă fierbinte….

O reţetă pe zi – Tocană de pui

Preparare: 1. Puiul se porţionează şi se prăjeşte în ulei. 2. Se adaugă usturoiul zdrobit cu latul cuţitului, cimbru, sare, piper, vin, boia de ardei, bulion diluat în circa 300 ml de apă, foi de dafin. 3. Se fierb împreună 10 minute. 4. Se serveşte cu piure de cartofi.

Ingrediente: – 1 kg pui, – 100 ml ulei, – 500 g ceapă, – 1/2 căpăţână de usturoi, – 30 g bulion, – boia de ardei, – piper, sare, cimbru, dafin, – vin alb demisec 100 ml.

De ce vor sa fie iubite?

Femeile si barbatii iubesc diferit. In timp ce ei se indragostesc cu usurinta inca de la prima vedere, ele sunt mai prudente cand vine vorba de sentimente puternice. Si totusi, doamnele iubesc mult mai profund decat reprezentantii sexului tare.

Sexul la prima intalnire e riscant

Un studiu realizat de psihologii americani releva faptul ca femeile isi iubesc partenerul cel putin la fel de mult ca pe ele insele. Daca barbatii isi pierd mintile inca de la prima intalnire, cand se si vad in asternuturi cu noua lor cucerire, femeile au nevoie de aproximativ 20 de seri romantice pentru a decide daca s-au indragostit si daca pot sa inceapa o frumoasa poveste de dragoste. Sexul la inceputul relatiei este riscant, cu rezultate nesigure pentru reprezentantele sexului frumos, deoarece barbatul nici nu a avut timp sa-si dezvolte un sentiment romantic.

EI vor cantitate, iar ele calitate

Daca pentru barbati sexul este un act fizic prin care se elibereaza de tensiunea constanta a testosteronului si, totodata, isi pot verifica sentimentele si pasiunea pe care le simt fata de iubita lor, pentru femei dragostea este dovada de care au nevoie ca partenerul de viata va ramane alaturi de ele. Reprezentantele sexului slab cauta sa atraga admiratia multor barbati pentru a putea face cea mai buna alegere si sa duca mai departe cele mai bune gene. La polul opus, placerea barbatilor de a face sex cu cat mai multe partenere este explicata prin faptul ca acestia vor sa-si asigure, instinctiv, transmiterea genelor. Cu alte cuvinte, ei vor cantitate, iar ele au nevoie de calitate. De aceea femeile cauta dragostea, iar barbatii sexul.

O reţetă pe zi / Salată de boeuf

Ingrediente: 1 kg cartofi, 500 g carne de vită, 200 g morcovi, 200 g ţelină, 400 g castraveţi muraţi, 100 g mazăre fiartă, sare, piper, muştar, gogoşari şi castraveţi muraţi, pentru decor şi maioneză.

Preparare:
1. Cartofii se spală bine şi se pun la fiert în coajă. Când sunt gata, se curăţă şi se taie în cubuleţe. La fel se procedează şi cu restul legumelor.
2. Carnea se pune la fiert separat şi, de asemenea, se taie cât mai mărunt şi se adaugă peste legume. Se adaugă apoi maioneză, sare, puţin piper şi muştar, după gust.
3. Se aşază totul pe un platou, se acoperă cu un strat subţire de maioneză şi se decorează cu fâşii de gogoşari şi de castraveţi.

O reţetă pe zi / Clătite din cartofi cu somon afumat

:

Ingrediente:

Se curăţă cartofii de coajă şi se dau pe răzătoarea cu orificii mai mari. Ceapa se decojeşte şi se toacă mărunt. Apoi se pun legumele într-un vas separat şi se adaugă oul, făina, sarea şi piperul. Se încinge uleiul într-o tigaie de teflon şi se adaugă câteva linguri din compoziţia de mai sus. Când sunt prăjite şi arată ca nişte turte crocante, se scot din tigaie şi se scurg de ulei. Între timp, somonul se taie în fâşii subţiri. Clătitele obţinute se aşază pe un platou şi se ornează cu o lingură de smântână, iar deasupra se pun fâşiile de somon şi câteva frunze de mărar.

500 g cartofi, o ceapă medie, un ou mare, două linguri cu făină integrală, sare, piper, 50 ml ulei, 200 g de somon, 150 ml smântână, câteva fire de mărar.

Traian Igas, noul ministru de Interne

Presedintele Traian Basescu a semnat, luni, decretul de numire in functia de ministru al Administratiei si Internelor a liderului grupului PDL din Senat, Traian Igas, in urma demisiei lui Vasile Blaga.
Conform unui comunicat al Administratiei prezidentiale, seful statului a semnat decretul prin care se ia act de demisia lui Vasile Blaga, ministrul Administratiei si Internelor si se constata vacanta functiei, relateaza MEDIAFAX.

De asemenea, presedinteleTraian Basescu a semnat decretul pentru numirea lui Constantin-Traian Igas in functia de ministru al Administratiei si Internelor, informeaza Presedintia.

Ceremonia depunerii juramantului de catre noul ministru al Administratiei si Internelor va avea loc luni, la ora 19.00, la Palatul Cotroceni.

Cine este Traian Igas?

Surse din partid au declarat anterior, agentiei MEDIAFAX, ca liderul senatorilor PDL, Traian Igas, este una dintre variantele luate in calcul de conducerea PDL pentru functia de ministru al Administratiei si Internelor, dupa demisia lui Vasile Blaga, informatie confirmata ulterior de catre reprezentanti ai PDL.

Din 2008, Traian Igas este liderul grupului PDL din Senat, fiind presedintele Comisiei pentru Regulament. De asemenea, el este, din 2007, vicepresedinte al Biroului Permanent Judetean al PDL Arad.

In perioada 2004 – 2008 a fost deputat, vicepresedinte al Comisiei pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic.
In perioada 2000-2004 a fost consilier local in orasul aradean Pecica, iar in 2004 a fost consilier in Consiliul Judetean Arad.

Igas are un master in „Management si finantare in administratia publica” si este absolvent al Colegiului National de Aparare.

Reţeta zilei – Croasant cu salată de pui

Ingrediente:	Preparare:
-doi croasanţi -o ceapă roşie -o jumătate de ardei gras verde -un morcov fiert -o jumătate de piept de pui fiert -două frunze de salată -două linguri de maioneză -sare şi piper după gust.	Se taie croasanţii în două şi pe partea de jos se aşază câte o frunză de salată. Într-un castron se amestecă pieptul de pui tocat mărunt, ceapa, ardeiul şi morcovii, tăiaţi în cubuleţe mici, cu maioneză, sare şi piper. Compoziţia se împarte în două şi se pune pe jumătăţile de croasant acoperite cu salată.Deasupra se aşază cealaltă parte a cornului şi se serveşte imediat.

Predica la Duminica a XVIII a dupa Rusalii

Predica la Duminica a XVIII-a dupa Rusalii – Pescuirea Minunata

( Despre roadele ascultarii de Dumnezeu )

Invatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si nimic nu am prins,
dar dupa cuvintul Tau, vom arunca mrejele (Luca 5,5)

Iubiti credinciosi,

De la inceputul zidirii lumii toti oamenii care au ascultat de Dumnezeu au fost fericiti si in veacul de acum si in cel viitor. Asa vedem ca stramosii nostri, Adam si Eva, cit au ascultat de Dumnezeu, Facatorul lor si au pazit cu sfintenie porunca Lui, au fost fericiti si s-au indestulat de toata frumusetea si desfatarea raiului. Iar cind de buna voie s-au abatut de la ascultare si au calcat porunca Ziditorului lor, au fost pedepsiti si izgoniti din rai (Facere 3, 16-19). Daca vom merge cu memoria prin istoria cea sfinta a lumii adica prin cele scrise in Sfinta si dumnezeiasca Scriptura vom vedea ca toti oamenii sfinti si alesi ai lui Dumnezeu, care au ascultat si au implinit poruncile Lui, au fost fericiti pe pamint si s-au invrednicit de binecuvintarea lui Dumnezeu.

Noe, care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultind de Dumnezeu si facind corabia si toate cite i-a poruncit El, s-a izbavit el si toata familia sa de apele potopului si a fost binecuvintat de Dumnezeu (Facere 6, 22; 9, 12). La fel si fericitul patriarh Avraam, ascultind de Dumnezeu si iesind din pamintul sau si din rudenia sa, a mers in Haran si de acolo in pamintul fagaduintei, Canaan, unde vietuind, a aratat cea mai desavirsita ascultare, incit pe singurul sau fiu, Isaac, a voit sa-l aduca jertfa lui Dumnezeu, inchipuind prin aceasta cu taina mai inainte aducerea ca jertfa de Parintele ceresc a Fiului Sau iubit, pentru mintuirea si rascumpararea neamului omenesc din robia diavolului. Pentru aceasta credinta si ascultare desavirsita a lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvintat cu juramint si tata a multor neamuri l-a numit (Facere 22, 1-18; 17, 5). Dar, pe linga marea binecuvintare dumnezeiasca spre vesnica fericire, Avraam a fost binecuvintat de Dumnezeu si cu fericirea cea vremelnica spre indestulare cu toate cele de nevoie vietii de pe pamint. Zice dumnezeiasca Scriptura: Avraam insa era bogat in vite, in argint si in aur, iar pamintul pe care il mostenise spre locuire era ca raiul lui Dumnezeu (Facere 13, 2; 13, 10). La fel si fiul sau Isaac a fost binecuvintat de Dumnezeu ca nu s-a pogorit in Egipt, facind ascultare de porunca Lui (Facere 26, 2-4).

Asa a binecuvintat Dumnezeu si pe Iacov ca a facut ascultare parintelui sau Isaac si mamei sale si s-a dus in Mesopotamia Siriei, spre a-si lua femeie din fetele lui Laban, fratele mamei sale (Facere 28, 1-4). Pentru aceasta Preabunul Dumnezeu l-a binecuvintat cu cinste si cu avere, caci numai cu toiagul in mina a plecat si s-a intors de acolo in doua tabere (Facere 32, 10). La fel Moise, ascultind de Dumnezeu cind a fost trimis sa scoata din robia lui Faraon pe poporul lui Israel (Iesire 4, 20-21), si pentru ascultarea lui, Dumnezeu a facut prin miinile lui mari si preaslavite minuni, prin care a pedepsit pe egipteni cu multe feluri de rane si a scos din robia lui Faraon pe poporul Sau Israel (Iesire, 14, 27-29).

Bunul Dumnezeu face mari promisiuni celor ce vor asculta de El si de poruncile Lui. Auzi ce zice Dumnezeu catre poporul Sau Israel: De veti asculta cu luare aminte cuvintul Meu si veti face toate cite va poruncesc si de veti pazi legamintul Meu, Imi veti fi popor ales din toate neamurile, ca al Meu este tot pamintul, iar voi Imi veti fi preotie imparateasca si neam sfint (Iesire 23, 22). Apoi zice: Sa slujesti numai Domnului Dumnezeului Tau si El va binecuvinta piinea ta, vinul tau, apa ta, si va abate bolile de la voi. In tara ta nu va fi femeie care sa nasca inainte de vreme sau stearpa si voi umple numarul zilelor tale. Groaza voi trimite inaintea ta si voi ingrozi pe tot poporul asupra caruia veti merge si voi pune pe fuga pe toti vrajmasii tai (Iesire 23, 25-27). Iarasi zice: De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si plini poruncile Mele, va voi da ploaie la timp, pamintul si pomii isi vor da roadele lor, iar treieratul vostru, va ajunge pina la culesul viilor. Culesul viilor va ajunge pina la semanat, veti minca piinea voastra cu multumire si veti trai in pamintul vostru fara de primejdie.

Voi trimite pacea pe pamintul vostru si nimeni nu va va tulbura; voi alunga fiarele salbatice si sabia nu va trece prin pamintul vostru; voi alunga pe vrajmasii vostri si vor cadea ucisi inaintea voastra; cinci din voi vor birui o suta si o suta din voi vor goni zece mii, si vor cadea vrajmasii vostri de sabie, inaintea voastra. Cauta-voi spre voi si va voi binecuvinta; veti avea copii, va veti inmulti si voi fi statornic in legamintul Meu cu voi; veti minca roadele vechi din anii trecuti si veti da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi (Levitic 26, 3-10).

Iubiti credinciosi,

Cu aceste prea putine zise despre fericirea si binecuvintarea lui Dumnezeu pentru cei ce asculta de El din Legea Veche, daca vom muta cuvintul nostru spre Legea Harului, vom afla ca cea mai mare si mai desavirsita ascultare si supunere fata de Dumnezeu, a avut-o Insusi Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, Care a ascultat de Tatal pina la moarte, iar moartea de cruce (Matei 26, 42; Ioan 1, 23; 6, 38; 8, 29; 14, 31; 15, 10; 17, 4; Filipeni 2, 8; Romani 5, 19; Evrei 2, 17; 5, 8; 12, 2).

Ascultare si supunere catre Dumnezeu a aratat si Preasfinta Fecioara Maria, cind a trimis Dumnezeu la ea in Nazaretul Galileei pe arhanghelul Gavriil sa-i vesteasca ca va naste pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mintuitorul. Ea, desi nu stia de barbat, intelegind de la inger taina cea mare si negresita ce avea s-o savirseasca Dumnezeu prin ea, pentru mintuirea lumii, s-a supus cu mare smerenie si a zis catre inger: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul Tau (Luca 1, 26-38). Astfel, cu ascultarea si smerenia ei pe pamint a vindecat neascultarea Evei din rai.

Ascultare mare a avut si Dreptul Iosif, caci auzind in vis pe ingerul Domnului, poruncindu-i sa nu se teama si sa ia pe Maria, logodnica sa, a facut ascultare cu mare incredere, intelegind ca Preacurata Fecioara Maria a zamislit de la Duhul Sfint (Matei 1, 20). Nu numai ca nu s-a indoit de zamislirea ei, ci si cu mare smerenie si supunere a slujit Fecioarei Maria la fuga in Egipt, ca si in toata vremea vietii lui, intelegind ca prin aceasta el slujeste lui Dumnezeu la taina mintuirii neamului omenesc, aducindu-si aminte de cele scrise: Fericiti cei ce pazesc poruncile Lui si-L cauta pe El cu toata inima (Psalm 118, 2); si iarasi Fericiti sint cei ce asculta cuvintul lui Dumnezeu si il pazesc (Luca 11, 28).

Sfintii si dumnezeiestii Apostoli au ascultat si ei de Mintuitorul cind au fost chemati sa fie vinatori de oameni (Matei 4, 19-22; Luca 5, 11- 28). Pentru desavirsita lor ascultare de Hristos s-au invrednicit si de mari daruri de la Dumnezeu si s-au imbracat cu putere de sus la Cincizecime (Luca 24, 49). Astfel au fost invatati de Duhul Sfint tot adevarul (Ioan 14, 26; 15, 26); au fost daruiti cu intelepciunea nebanuita (Matei 10, 19-20; Marcu 13, 11); au primit putere sa faca minuni (Matei 10, 1-8; Marcu 3, 13; 6, 7; 16, 20; Luca 9, 2; Fapte 2, 43); au fost trimisi sa propovaduiasca Evanghelia (Matei 10, 1-7; 28, 19; Marcu 3, 14); au fost intariti sa vesteasca mila si iertarea pacatelor (Matei 16, 19; 18, 18; Luca 24, 47; Ioan 20, 23).

La judecata viitoare, Apostolii vor avea marea cinste de a judeca impreuna cu Hristos poporul lui Israel, dupa marturia Mintuitorului Care a zis: Adevarat, adevarat zic voua, ca cei ce ati urmat Mie la innoirea lumii, cind Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece semintii ale lui Israel (Matei 19, 28).

Ascultare desavirsita a facut si multimea cea mare a mucenicilor, a ierarhilor si a marturisitorilor dreptei credinte, care, implinind cuvintele Mintuitorului, si-au pus sufletele lor pentru El si pentru Evanghelie spre a-L dobindi in viata cea vesnica (Matei 16, 25; Marcu 8, 35; Luca 9, 24). La fel a facut si marea multime a monahilor, care, auzind cuvintul lui Hristos, ca oricine va lasa frati sau surori, sau tata sau mama sau femeie sau copii sau tarine sau case pentru numele Meu, insutit va lua si viata vesnica va mosteni (Matei 19, 29), au lasat toate si au urmat lui Hristos, prin supunere, ascultare, viata curata si saracie de buna voie pina la moarte, pentru mintuirea sufletelor lor si mostenirea Imparatiei cerurilor. Asemenea lor au trait sub ascultare toti dreptii urmatori lui Hristos, parintii si inaintasii nostri, silindu-se la ascultare si implinirea poruncilor Lui prin fapte bune, pentru a se incununa in ziua cea mare a judecatii de apoi cind dreptul Judecator va rasplati fiecaruia dupa faptele sale.

In Evanghelia de azi, vedem ca Apostolul Petru, dupa ce arata ca toata noaptea s-a ostenit cu pescuitul si nu a prins nimic, voind sa faca ascultare invatatorului Sau, adica Mintuitorului, Ii zice: Invatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si nimic nu am prins, dar dupa cuvintul Tau (adica, crezind cuvintul Tau, voi face ascultare) voi arunca mreaja in mare. Si aceasta facind, a prins multime de pesti, ca li se rupeau mrejele, si a facut semn tovarasilor lor din cealalta corabie sa vina sa le ajute. Si au venit si au umplut amindoua corabiile, incit erau gata sa se afunde (Luca 5, 6-7).

Vedeti roadele sfintei ascultari a Apostolului Petru? Cu toate ca toata noaptea se ostenise in zadar, insa, ascultind de cuvintul Domnului, a aruncat mreaja in mare si mult s-a inspaimintat de marea multime de pesti ce a prins, incit, cazind in genunchi la Iisus, a zis: Iesi de la mine, Doamne, ca sint om pacatos! (Luca 5, 8). Asadar, roadele ascultarii Apostolului Petru au inceput a se arata cu minunea pescuirii de pesti si au crescut foarte si s-au inmultit spre slava lui Dumnezeu prin vinarea atitor suflete catre Imparatia lui Dumnezeu. Atit el, cit si ceilalti Sfinti Apostoli, au devenit, prin ascultare fata de Mintuitorul nostru Iisus Hristos, cei mai vestiti pescari de oameni. Dar fiindca ne este cuvintul despre ascultarea de Dumnezeu si despre roadele ce se nasc din ea, este bine sa stim ca cel ce asculta de Dumnezeu si cel ce asculta pentru Dumnezeu pe cel ce il povatuieste pe calea mintuirii, au aceeasi plata, deoarece Insusi Mintuitorul a aratat acest lucru, zicind: Cel ce va asculta pe voi, pe Mine ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada (Luca 10, 16).

Iubiti credinciosi,

Mintuitorul nostru Iisus Hristos a venit in lume pe calea ascultarii, si a ascultat de Parintele Sau pina la moarte, si inca moarte de cruce (Filipeni 2, 8). Pentru aceea si Dumnezeu L-a inaltat si I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamintesti si al celor dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal (Filipeni 2, 9-11).

Biserica crestina este Biserica dragostei si a ascultarii, pentru ca a fost intemeiata de Hristos prin iubirea Tatalui si ascultarea „pina la moarte de cruce” a Fiului. Mintuitorul a ascultat de Tatal, iar Apostolii Sai au ascultat de El. De aceea spunem ca iubirea crestina si acultarea duhovniceasca mintuiesc lumea. Insusi Duhul Sfint a venit pe pamint trimis de Fiul, cu voia Tatalui, ca sa intemeieze Biserica Sa si sa reverse Harul mintuirii peste cei ce cred si se boteaza in numele Preasfintei Treimi.

Vedeti ce mare este puterea ascultarii? Ea se naste din credinta si dragoste. Ca cine crede in Dumnezeu, Il iubeste si asculta de poruncile Lui. Iubirea Lui Dumnezeu este izvorul zidirii lumii vazute si nevazute. Cit timp ingerii au ascultat de Dumnezeu, nu existau nici diavoli, nici iad. Iar cind Lucifer cu ingerii lui au cazut din ascultare, dorind sa fie „asemenea Celui Preainalt”, ei au cazut „ca un fulger din cer” si s-au transformat in diavoli. Asemenea lor cad in iad toti crestinii neascultatori care nu vor sa asculte de nimeni si traiesc pe pamint de capul lor.

Ascultarea sta la temelia cerului, a ingerilor, a planetelor, a Bisericii, a societatii, a familiei, a fiecarui suflet care crede in Dumnezeu si doreste sa se mintuiasca. Fara ascultare in societate nu este armonie, nici pace intre popoare si oameni. Fara ascultare de Dumnezeu, de Biserica, de pastori, care sint urmasii Apostolilor pe pamint, nu este mintuire, nu este unitate crestina, nu este pace in case si in sufletele credinciosilor nostri.

De aceea, iubiti credinciosi, sinteti datori sa paziti poruncile Sfintei Evanghelii, sa ascultati de Biserica Ortodoxa, mama noastra duhovniceasca, intemeiata de Hristos, sa ascultati de slujitorii sfintiti ai Bisericii, ca de Sfintii Apostoli si sa ascultati de duhovnicii pe care vi i-a dat Dumnezeu, ca de Insusi Hristos.

Cind suna clopotele bisericii si ne cheama la slujba, la Sfinta Liturghie, mai ales in sarbatori, lasati grijile casei si mergeti cu toti la biserica. Ingerii Domnului va vor scrie in cartea vietii si va vor numara pasii. Seara si dimineata si oricind mergeti pe drum sau lucrati cu miinile, neincetat sa va rugati, dupa porunca Sfintului Apostol Pavel.

In timpul celor patru posturi ale Bisericii, nu uitati sa va spovediti si, daca va da voie duhovnicul, sa va uniti cu Hristos prin Sfinta Impartasanie. Acestea sint cele mai mari daruri pe care ni le ofera Biserica dupa Botez. Apoi sa va cresteti copiii in duhul ascultarii, al credintei ortodoxe, al smereniei si al iubirii de Dumnezeu, hranindu-i cu carti sfinte, cu cuvinte crestine ortodoxe, cu sfaturi parintesti si mai ales cu exemplul viu, curat al vietii dumneavoastra.

Sectele sint cancerul Bisericii. Ele se nasc din mindrie si neascultare. Ca numai cei mindri si neascultatori se rup de Biserica, hulesc pe Maica Domnului, arunca din case icoanele si Sfinta Cruce, se leapada de cele sfinte si urasc pe pastorii dati lor de Hristos. De aceea, nu discutati cu ei, fiind razvratiti si fii ai neascultarii. Nu vorbiti cu cei ce hulesc Biserica, pe sfinti, icoanele si Crucea. Ci ramineti in Biserica Vietii, in Biserica iubirii si ascultarii. Aici in Biserica este Hristos, aici sint Sfintele Taine, aici sint ingerii si sfintii din cer, aici sint oamenii credinciosi si toti parintii din neam in neam.

De asemenea, nu uitati sa ajutati si dumneavoastra pe preot la slujbe, la curatenia Bisericii si la calauzirea credinciosilor pe calea mintuirii. Nu observati cum cei rai se indeamna unul pe altul la rau, la desfriu, la furt si la betie? Cum sa nu fim datori noi crestinii a ne indemna, a ne sfatui si a ne trage unii pe altii la biserica, la Sfinta Liturghie, la post, la milostenie, la iertare si la citirea cartilor sfinte? Nu ajunge numai credinta pentru mintuire, ca si diavolii cred, dar din cauza mindriei si a neascultarii nu au iertare.

Cu aceste sfaturi duhovnicesti inchei aceasta predica, reamintindu-va ca fara ascultare nu ne putem mintui. Iar de vom trai sub ascultare de Hristos, de Biserica si de pastori, vom dobindi si pe pamint binecuvintare si pace, iar dincolo viata vesnica vom mosteni. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Calendar Ortodox

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan

Acest Sfant Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odata, pesti la marea Tiberiadei cu fiii sai, a venit Iisus si, stand pe tarm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicand: „Iacob si Ioan, veniti dupa mine si va voi face pe voi pescar de oameni”. Deci, lasand ei pe tatal lor in corabie, au mers dupa Iisus si mult i-a iubit pe dansii.

Acest Ioan a fost, mai intai, ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul si invatase de la acesta sa creada in Iisus, ca el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, si asa, cunoscandu-L pe Iisus, impreuna cu Andrei, au vorbit amandoi, pentru prima data cu Domnul. Sfantul Ioan Evanghelistul a fost insa unul din cei doisprezece Apostoli, alesi de Iisus, si era cel mai tanar din ceata Sfintilor Apostoli, drept aceea, si traditia Bisericii arata ca el a trait pana aproape de sfarsitul veacului apostolic (adica pana aproape de anul o suta). Sfantul Ioan era, apoi, unul din Apostoli cei mai apropiati ai Domnului Iisus, incat, in Evanghelia sa, el se numeste „ucenicul pe care il iubea Iisus (Ioan, 21, 20), negresit pentru fecioria si darurile lui. Este ucenicul care la Cina s-a rezemat pe pieptul Domnului si asa s-a adapat din Tainele lui Hristos. Este ucenicul caruia Domnul, cand era rastignit pe Cruce, i-a incredintat pe Preacurata Sa Maica, iar, dupa Inaltarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stalpii Bisericii lui Hristos, impreuna cu Sfantul Petru si Iacov, ruda Domnului.

La randul ei, Traditia Bisericii ne da stirea ca, dupa moartea Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a mers la Efes, in Asia, propovaduind credinta lui Iisus. Aceeasi Traditie mai spune ca, din porunca lui Domitian imparatul (81-96), „Apostolul dragostei” a fost surghiunit in insula Patmos si ca acolo a vietuit el multa vreme. Tot acolo a scris el si Evanghelia sa, cele trei Epistole si cartea Apocalipsei. Deci, murind Domitian si venind imparat Nerva (96-98) Sfantul Ioan s-a intors la Efes si, asezand episcopi si preoti, i-a invatat sa pazeasca toate cate le-au auzit de la dansul si sa aduca pe oameni la Hristos.

Sfantul Ieronim istoriseste ca sfantul Ioan, ajuns la adanci batraneti, la varsta neputintelor, cerea sa fie dus la adunarile crestinilor si, in loc de lungi cuvantari, se multumea sa repete mereu: „Fiilor, iubiti-va unii pe altii”. Ascultatorii il intrebau de ce repeta el mereu aceleasi indemnuri. Iar el raspundea, zicand: „Aceasta este porunca Domnului. Impliniti-o si este de-ajuns”. Sfantul Ioan a murit in pace, la Efes, in alt treilea an al imparatiei lui Traian (98-117), dupa ce a iesit nevatamat dintr-un cazan cu undelemn in ferbere, la Roma (Tertullian). El este singurul Apostol, care a mers cu Iisus pana la piciorul Crucii, marele martor credincios al Evangheliei a patra si al Apocalipsei.

Pestera in care Sfantul Ioan Teologul a scris Apocalipsa se afla in Insula Patmos, in aceasta aflandu-se Manastirea Sfantul Ioan Teologul.

Calendar Ortodox

O reţetă pe zi – Waffe cu Finetti, banane şi frişcă

Preparare:	Ingrediente:
1. Oul se mixează cu zahărul şi vanilia 2. Se adaugă laptele şi untul topit 3. La sfârşit se încorporează făina amestecată cu praf de copt 4. Din această compoziţie rezultă şase waffe, care se coc aproximativ cinci minute fiecare 5. Se suprapun trei foi cu finetti între ele şi câteva felii de banane Se decorează cu frişcă	– un ou – două linguri zahăr – o ceaşcă lapte – 150 g făină – o linguriţă praf de copt – două linguri unt topit – vanilie

Filmele pot schimba lumea!

Stralucirea si opulenta industrie Hollywood si a blockbusterelor cu bugete de milioane de dolari ne ajuta sa ne facem o parere despre influenta masiva pe care productiile cinematografice o au asupra lumii. Insa, dincolo de fictiune si de scenariile fantastice, filmul insusi are o putere, de care niciun alt canal media nu dispune.
Aceasta putere fantastica pe care filmele o exercita asupra oamenilor a fost subiectul ultimei sesiuni din cadrul evenimentului UN Week Digital Media Lounge, unde producatorii de filme au discutat despre „Puterea filmului de a schimba vietile”.

Producatoarea de filme Caroline Baron, fondatoarea si CEO al organizatiei FilmAid, impreuna cu producatoarea Lisa Russell, co-fondatoarea MDGFive.com, au discutat despre impactul si potentialul filmelor de a schimba vietile oamanilor, mai ales in cadrul unor sectoare diferite: lumea dezvoltata si comunitatile vulnerabile. Ambele au demarat o actiune umanitara de utilizare a filmului, pentru a strange bunuri sociale, ce vor fi donate victimelor razboiului din Kosovo, potrivit Mashable.

Numit uneori, primul razboi umanitar din lume, razboiul din Kosovo a pus in prim-plan situatia refugiatilor si a locuitorilor din taberele de refugiati, intr-o maniera cum nu s-a mai intamplat in niciun alt conflict armat. Organizatia FilmAid International si-a propus sa aduca filmul in fata milioanelor de indivizi stramutati si lipsiti de cele mai elementare drepturi umane. Poate va intrebati cum un om care nu are certitudinea viitorului, poate fi ajutat de filme? Ei bine, aceste filme le ofera informatii despre sanatatea si siguranta pe care fiecare om si-a dobandit-o de drept, odata ce s-a nascut intr-o comunitate civilizata. In plus aceste filme ii ajuta sa spere si sa gaseasca solutii pentru viitor.

In timpul sesiunii, Baron a povestit despre experienta pe care a avut-o alaturi de copiii din Afganistan carora li s-a oferit spre vizionare filmul „Vrajitorul din OZ” pentru prima oara in viata. Pentru unii dintre copii era primul film vazut vreodata, lucru inadmisibil pentru copii secolului 21, care considera televizorul un membru al familiei, iar pentru altii cel mai socant era faptul ca auzeau in premiera muzica.

Cealalata organizatie, MDGFive, condusa de Russell, se axeaza pe folosirea creativa a mediilor si retelelor sociale pentru a incuraja dialogul local si global asupra sanatatii maternale. Pe site-ul oficial MDGFive se gaseste un remixer de care utilizatorii se pot folosi pentru a create filmulete scurte (muzica, imagini, fotografii, dialoguri rostite/scrise sau opere de tot soiul ale artistilor internationali). In loc sa scoata in evidenta aspectele negative ale lumii, MDGFive isi concentreaza efortul pe populatia locala, pentru a le face cunoscuta cauza si a prezenta intregii lumii cum stau defapt lucrurile si care sunt nevoile lor reale. Ultimul proiect al organizatiei non-profit a fost promovarea educatiei in domeniul sanatatii maternale, prin intermediul unui film.

Sunt deja 115 ani de cand fratii Lumiere au filmat pentru prima oara niste muncitori iesind dintr-o fabrica, imagini ce au schimbat lumea. In secolul 21, filmul este folosit pentru a aduce speranta printre oamenii defavorizati si a-i educa si pentru a spune povestile care merita a fi transmise mai departe. Tie ti-a schimbat viata vreun film anume?

http://www.livestream.com/mashable/share?clipId=pla_d39c9c1f-20c1-4361-899c-2841fb13569d&utm_source=lsplayer&utm_medium=ui-share&utm_campaign=mashable&utm_content=mashable

O reţetă pe zi – Sărmăluţe cu ciuperci

Preparare:

Ingrediente:

1. Se călesc într-o crăticioară ceapa tocată, ciupercile tăiate, morcovul şi ţelina date pe răzătoare, ardeiul iute mărunţit, roşiile curăţate şi tocate 2. Se lasă pe foc până scade zeama din roşii 3. Apoi se adaugă bulionul, Vegeta, orezul spălat şi scurs, verdeaţa tocată şi condimentele 4. Frunzele de viţă se opăresc 2 minute, apoi se umplu cu acest amestec (sărmăluţele trebuie strânse foarte bine, ca să nu se desfacă) 5. Se fierb, în apă, 50 de minute, pe un pat format din crenguţe de leuştean şi frunze de viţă şi se acoperă tot cu frunze

– două cutii cu ciuperci – 50 ml ulei – patru cepe – un morcov – o ţelină – două legături de pătrunjel şi trei de mărar – ardei iute – două linguri Vegeta – sare – piper – cimbru – trei linguri bulion – 500 g roşii – frunze de viţă – o cană cu orez

Ce detestă bărbaţii la femei

Oricât de mult ai evita dulcegăriile feminine, ca să nu îndepărtezi pretendenţii, odată intrată într-o relaţie te apropii de iubitul tău şi laşi femeia din tine să se manifeste. Ce iese?

Există câteva lucruri pe care le faci în relaţia de cuplu care nu sunt deloc pe placul majorităţii bărbaţilor.

Iată 10 lucruri pe care bărbaţii le detestă la femei în relaţia de cuplu!

1. Când vrei să pari mai inocentă decât eşti de fapt

Să zicem că te-ai certat cu iubitul tău şi verşi o lacrimă, două sau apelezi la diverse tactici menite să te transforme într-o victimă. Bărbaţii observă aceste lucruri şi sunt pe moment exasperaţi de faptul că nu vrei să recunoşti că ai greşit. Totuşi, tacticile funcţionează de vreme ce nu comentează nimic şi le trece supărarea.

Tot la acest capitol bărbaţii ar prefera să fii sinceră în legătură cu trecutul tău sexual. Să pozezi într-o ipostază virginală nu are sens, mai ales că el poate afla adevărul.

În plus, le-ar plăcea să te manifeşti în pat şi să le spui cele mai asunse fantezii, fără teama că vei fi judecată.

2. Când îl întrebi ce are doar pentru că a tăcut timp de 15 minute

Acest lucru se întâmplă mai ales în primele luni de relaţie. El stă tolănit pe canapea, în timp ce tu cauţi să începi conversaţii… şi doar pentru că îl vezi că stă degeaba şi nu te bagă în seamă, îţi imaginezi că are ceva. De aici şi celebra întrebare a americanilor: „La ce te gândeşti?”

3. Când aplici falsa modestie pentru a primi un compliment

„Off, în ce hal îmi stă părul azi”, spui tu, căci într-adevăr nu e cea mai fericită zi a părului tău, dar cu dorinţa secretă că el te va contrazice. El o face, nu pentru că părul tău ar arăta grozav în ziua respectivă, dar pentru că dorinţa ta nu e aşa de secretă precum ai crede. Totuşi, ar prefera să te resemnezi că în unele zile arăţi demenţial, iar în altele mai puţin. El a făcut-o deja şi a rămas cu tine!

4. Când faci o tragedie din mărunţişuri

Luând exemplul cu părul de mai sus, se poate întâmpla ca părul care-ţi stă „aiurea” să îţi strice o seară la iubitul tău acasă sau chiar o zi de concediu! Bărbaţii nu vor înţelege niciodată lucrurile pe care noi le vedem problematice. În principiu, ori consideră că ne complicăm, ori că acordăm importanţă mărunţişurilor. Oricum, o reordonare a priorităţilor este necesară, cred ei.

5. Când îi spui să te sune la oră fixă

„Vorbim la ora X” este pentru ei un mod de a-ţi lua rămas bun foarte disperat. Le-ar plăcea să nu mai cauţi o confirmare a următoarei convorbiri telefonice atunci când încheiaţi o discuţie. Bărbaţii se simt încleştaţi de astfel de abordări. Ar prefera să îl laşi şi pe el să aibă iniţiativa de a te căuta, fără termen limită. Aşadar, dă-i spaţiu din când în când.

6. Când vrei multe dovezi de afecţiune

Femeile care au nevoie de multe atingeri, îmbrăţişări şi declaraţii sentimentale sunt catalogate ca fiind prea nesigure. Ar vrea să nu ai nevoie de atâtea confirmări în ceea ce priveşte ce simte el pentru tine. Desigur, e greu să nu îl provoci la o discuţie despre sentimentele lui, atunci când se poartă mai mereu distant.

7. Când îi dai raportul

Faptul că îl suni de mai multe ori pe zi sau îi dai mesaje pentru a-l ţine la curent cu tot ce faci poate intra deja la supra comunicare. Dacă nu vă puteţi vedea, rezervă un telefon seara pentru a sta cu el la poveşti şi lasă-l în timpul zilei să devină curios. În plus, pe bărbaţi îi exasperează atunci când le justifici lucruri neimportante, cum ar fi că ai ieşit doar cu fetele. Aşadar, nu îl mai trata ca pe gardianul tău.

8. Când îl laşi doar pe el să plătească

Deşi se simt bine să insiste să plătească ei totul, vor să aibă motive serioase de a insista. În prezent bărbaţii nu mai trec peste faptul că nu scoţi şi tu portofelul din geantă, iar alţii nici peste faptul că nu îţi achiţi partea ta din nota de plată.

9. Când presupui ce simte el, fără să îl întrebi

Iei o decizie pentru binele lui, bazată pe ce crezi tu că vrea el… lucru care îi exasperează la culme pe bărbaţi! Ei şi-ar dori ca femeile să nu mai gândească în locul lor, să nu mai acţioneze în numele lor şi să nu le mai bage vorbe în gură. Aceasta este însă o greşeală comună în relaţia de cuplu, atunci când remarci că ai început să îl cunoşti suficient de bine pe celălalt. Adu-ţi aminte însă o vorbă înţeleaptă: „Nu-ţi ajunge o viaţă pentru a cunoaşte un om cu adevărat!”

10. Când laşi orice problemă să îţi taie pofta de sex

Pentru bărbaţii sexul este o prioritate destul de importantă, aşa că nu lasă stresul cotidian să le pună beţe în roate. Ei nu înţeleg de ce noi îl aşezăm în coada listei şi avem nevoie de o aparentă perfecţiune, pentru a ne bucura de el.

Persoanele în comă alcoolică vor plăti spitalizarea!

Persoanele care ajung la spital în comă alcoolică ar putea plăti spitalizarea.

Este vorba despre o nouă iniţiativă legislativă, aprobată în unanimitate de Comisia pentru sănătate. Costul internării, între 570 şi 1.500 de lei, va fi suportat integral de pacienţi, anunţă Antena 1.

Protejeaza-ti copilul de pericolele de pe internet

In secolul vitezei, computerele au devenit indispensabile pentru o multime de romani. In majoritatea caselor se gaseste cate un calculator conectat la internet, iar uneori in fata monitoarelor se afla si copii.

Precautie. Copiii se pot speria foarte tare de imaginile gasite pe internet si pot ramane cu traume psihologice

Explica-i copilului ce pericole il pot pandi din spatele monitorului.

Atat autoritatile, cat si psihologii avertizeaza ca micutii sunt expusi unui risc daca nu sunt supra-vegheati atunci cand folosesc internetul. Zilnic apar noi cazuri de pedofilie, jaf, furt, crima, toate avand un numitor comun: World Wide Web (WWW).
Viata dubla

Foarte multi copii, adolescenti si chiar oameni maturi ajung sa se dedubleze si sa traiasca intr-o lume virtuala. Pasul pana la dependenta de calculator este foarte mic, spun psihologii, iar acest lucru poate fi evitat doar printr-o supraveghere stricta sau vointa, in cazul adultilor.
„Psihoza, depresie, manie, boli grave. Toate acestea pot aparea atunci cand un om intrece limita de maximum 6 ore petrecute zilnic in fata calculatorului”, spune dr. John Miers, psihiatru.
Cea mai des intalnita metoda de racolare
Pedofilii folosesc internetul ca prima metoda de racolare a victimelor. O identitate falsa, multe vorbe convingatoare si copilul devine o prada usoara. De aceea este important sa supraveghezi orice activitate a copilului pe net. Invata-l sa nu spuna niciodata unde sta, sa nu aiba incredere in necunoscuti si in promisiunile lor, sa nu foloseasca web cam-ul sau sa dea poze si sa nu accepte intalniri sub nicio forma.
Pot fi cine vreau eu
Pe premisa asta merg si copiii, dar si oamenii rau intentionati. Iata un lant al actiunilor ce se petrec deseori in jurul tau si care pot deveni realitate si pentru tine: copilul este lasat nesupravegheat in casa, in timp ce tu te ocupi de treburi gospodaresti. In preajma lui este un calculator cu acces la internet. Micutul tasteaza numele prietenilor de joaca, astfel crezand ca va putea vorbi cu ei. Search: „Alina”, de exemplu, si apar un sir de pagini. 80% din acestea contin material nerecomandat minorilor. Tot din intamplare, copilul tau poate intra pe site-uri cu spatii virtuale de vorbit (chat room), iar sub identitati precum „Alina14” se pot ascunde cei mai infricosatori oameni. Insa, un copil nu trebuie ferit doar de pornografie si de raufacatori, ci si de imagini ce-l pot marca. O scena violenta cu omorarea unui animal, o bataie, o operatie filmata, toate aceste imagini sunt foarte dure.
Mai mult, internetul e plin de joculete mai mult sau mai putin amuzante. Unele dintre ele pot fi percepute intr-un mod neasteptat de catre micuti. De exemplu, exista jocuri in care trebuie sa bati un anumit personaj politic enervant sau un actor nu prea talentat. Tu razi, dar mintea copilului tau percepe aceste imagini ca pe o educatie: bataia inseamna joaca. Apoi vei observa cum, fara pic de regret, isi loveste partenerii de joaca sau colegii de clasa.
Hotii interactioneaza cu victimele online
Pe chat, dupa cum spuneam, intra fel si fel de persoane. Chiar si pe Yahoo Messenger sau MSN. Un raufacator iti poate trimite tie sau copilului tau un virus capabil sa-ti controleze de la distanta calculatorul. Astfel, un hot iti poate citi e-mailurile, iti poate afla toate parolele si pinurile (mai ales daca folosesti carduri de credit pentru cumparaturi online), iti poate activa, in absenta ta, camera web si poate afla daca cineva se afla in casa, actionand in consecinta.
Cum sa-ti protejezi odrasla?
Computerul trebuie sa stea la vedere, unde sa-l poti supraveghea in permanenta – nu in camera copilului sau in incaperi retrase.
Foloseste programe speciale antivirus, care sa-ti protejeze atat copilul de
site-uri dubioase, cat si calculatorul.
Invata-l sa intre doar pe anumite adrese. Fa shortcut-uri pentru acestea si spune-i ca trebuie doar sa faca click pe ele.

Explica-i copilului ce pericole il pot pandi din spatele monitorului.
Verifica mereu cu cine vorbeste. Stabileste cu mamele colegilor lui de joaca sa va informati in permanenta despre activitatile copiilor din fata PC-ului.
Limiteaza accesul copilului la calculator la doar o ora pe zi.
Tine camera web dezactivata si invata-l sa nu deschida e-mailuri de la necunoscuti.
Invata-l ca, atunci cand primeste un mesaj straniu sau cu injurii, trebuie sa te anunte imediat. Explica-i ca nu este vina lui ca primeste astfel de mesaje.

Solutii pentru mai multa siguranta
Browserul „Internet Explorer” ofera o solutie simpla parintilor ingrijorati de ceea ce ar putea gasi copiii lor pe internet. Tot ce trebuie sa faci este sa urmezi acesti pasi:
Deschide o pagina de Internet Explorer;
Mergi la „Tools” si da click;
Intra in „Content”;
Apoi in „Content Advisor”;
Click pe butonul „Enable”.
Prin asta iti activezi filtrele de selectare a informatiilor. Butonul „Rating” iti ofera posibilitatea sa reglezi nivelul de expunere la nuditate, limbaj, sex, violenta etc.
Mai mult, butonul „Approved Sites” iti permite sa interzici accesarea unui site de pe calculatorul tau. El poate fi parolat si accesat doar de persoana care cunoaste codul ales.

Afla ce acte iti trebuie pentru transplant!

Anual, in jur de 7.000 de romani fac dializa si au nevoie de transplant renal pentru a supravietui si alti 300 asteapta sa fie salvati printr-o interventie de inlocuire a ficatului. Numarul bolnavilor a caror viata depinde de primirea unui organ sanatos este insa mult mai mare. Iata ce pasi trebuie sa urmezi.

Daca te confrunti cu o insuficienta de organe ireversibila, in stadiu terminal, pentru care singura rezolvare o reprezinta transplantul, ai nevoie de o recomandare de la medicul specialist. „Din acest document trebuie sa reiasa diagnosticul clar care impune transplantul organului sau tesutului respectiv. Este nevoie, evident, si de cartea de identitate a solicitantului. Cu aceste acte, bolnavul trebuie sa mearga la unul dintre centrele specializate din Bucuresti sau din tara ca sa se inscrie pe o lista de asteptare”, ne-a explicat Gheorghe Tache, prim-vicepresedintele Asociatiei Nationale a Transplantatilor din Romania. Va fi nevoie insa sa astepti pana cand reprezentantii spitalului te vor anunta ca exista un donator compatibil. „De obicei, sunt cam doi pacienti la un donator. Asta pentru ca, in cazul in care unul dintre ei face o infectie sau sufera anumite complicatii si nu se mai poate realiza transplantul, sa beneficieze alt bolnav de organul sanatos”, ne-a mai spus Gheorghe Tache.

Unde te mai poti adresa?
La Centrele din cadrul Spitalului Fundeni – Bucuresti
La Centrul din cadrul Spitalului Floreasca – Bucuresti
La Centrul de Cardiologie din Targu Mures
La Centrul de Urologie si Transplant Hepatic Cluj-Napoca
La Asociatia Nationala a Transplantatilor din Romania http://www.astranrom.ro
La Agentia Nationala de Transplant
Telefon: 031.710.14.73; http://www.transplant.ro

Poziţiile sexuale care nu le plac femeilor

Multe femei consideră că au o problemă atunci când sexul le provoacă mai degrabă disconfort, nebăgând de seamă influenţa poziţiilor sexuale. Unele dintre ele pur şi simplu…

… nu sunt construite pentru plăcerea ta, ba dimpotrivă!

După câteva discuţii amicale, am aflat care sunt poziţiile de sex care nu le plac unor femei, precum şi motivele invocate de ele!

Iată care sunt cele 7 poziţii sexuale care le displac femeilor şi află dacă le împărtăşeşti sau nu opiniile.

1. Poziţia în care el stă în şezut, cu spatele sprijinit de un perete, iar tu în braţele lui arată foarte bine… pare romantică şi pasională în acelaşi timp, plus că îl poţi privi în ochi pe iubitul tău şi îl poţi săruta.

Totuşi, în privinţa mişcărilor şi a senzaţiilor simţite poziţia nu este atât de satisfăcătoare. „A fost pentru prima oară când am simţit nevoia ca iubitul meu să aibă burtică sau un penis de lungime mai scurtă”, glumeşte Alina. Stând vertical peste iubitul tău şi cu picioarele îndoite şi depărtate pe lângă el practic nu te poţi mişca foarte mult sus-jos.

2. Multe femei susţin că poziţia doggie style trebuie realizată undeva către sfârşitul partidei, cu un iubit priceput, căci poziţia permite o penetrare foarte adâncă, ce poate cauza cu uşurinţă dureri. De aceea unele femei nu o preferă, mai ales la început. Cu puţină încălzire şi un iubit ce ştie să asculte de indicaţiile iubitei lui se rezolvă impedimentele.

3. O altă poziţie ce primeşte o bilă neagră de la femei este cea în care stai deasupra cu spatele la el. „Din această poziţie îi văd şi îi ating doar picioarele… este trist!”, se confesează Gabriela. Într-adevăr poziţia nu te răfaţă nici vizual, nici tactil, plus că nici fizic vorbind nu e construită pentru plăcerea ta.

Nu ai parte de o stimulare a clitorisului, nici iubitul tău nu ajunge să te atingă şi nici tu nu prea poţi să o faci de vreme ce trebuie să te susţii în mâini pentru a realiza mişcarea. În plus, modul în care penisul bărbatului stă în stare de erecţie, face ca penetrarea să fie orientată către peretele tău anterior, deci nu către peretele frontal pe care se găseşte punctul G.

4. Cu picioarele pe umerii lui poate fi palpitant, dacă eşti mai flexibilă sau ai picioarele mai lungi, dar pentru Ana, o femei mingionă, ce are un iubit mult mai înalt, poziţia aceasta reprezintă un real efort. „De fiecare dată când încerc să îmi ridic picioarele ca să stau comod pe umerii lui, posteriorul se ridică şi el, iar penetrarea se face dintr-un unghi bizar, moment în care el începe să se aplece spre mine, ceea ce îmi dă o durere de picioare.” Aşadar, ea evită pe cât posibil poziţia.

5. Nici poziţia misionarului nu este pe placul tuturor femeilor. În forma clasică, cu picioarele depărtate şi îndoite, multe o consideră plictisitoare. Din nou, poziţia aduce disconfort femeilor cu coapsele înguste, care au parte de parteneri mai laţi în şolduri, căci penetrarea în forţă le lasă cu dureri la încheietura picioarelor.

6. Vei avea garantat dureri spate cu această poziţie şi nu rămâne decât să decizi dacă plăcerea merită sa nu. Este vorba de poziţia în care stai pe o masă, iar iubitul tău stă în picioare în faţa ta. Ideal ar fi să nu te laşi cu spatele pe masă, dacă nu vrei să ai dureri câteva zile după, te sfătuieşte Alina.

7. O altă poziţie nu foarte prietenoasă este cea în care stai în picioare, uşor aplecată în faţă, iar iubitul te penetrează din spate. Dacă există o diferenţă notabilă de înălţime îi va fi greu să găsească unghiul potrivit, plus că nu multe femei se simt cu adevărat în echilibru, cât timp se sprijină cu mâinile de un perete din faţă.

Sursa: Poziţiile sexuale care nu le plac femeilor : Relaţii : Unica

Nu mai plăteşti ratele şi nu ai nimic pe numele tău. Mai poate face banca ceva?

Cu o sentinţă judecătorească definitivă banca poate popri integral veniturile voastre dacă acestea nu sunt integral pe cartea de muncă. Instituţia de credit are ce face doar dacă nu sunteţi şomeri şi aveţi bunuri în proprietate.

Ţi-ai făcut credit, ai plătit un timp ratele dar, la un moment dat, nu mai poţi plăti. Ce-ţi poate face banca dacă nu ai nimic proprietate personală? Raspunsul nu este unul simplu. Depinde de mai mulţi factori. Astfel, daca creditul este purtător de ipotecă, atunci banca o va putea executa.

Dacă a fost co-girat de către o altă persoană atunci banca îi poate cere acesteia banii, sau, în lipsa acestora, bunurile personale. Pe de altă parte, în cazul, în care niciuna din variantele de mai sus nu este valabilă atunci băncii nu-i rămâne decât să pună poprire pe venituri. Dacă veniturile pe care le realizaţi sunt trecute integral pe cartea de muncă atunci banca poate reţine maxim 30% din acestea.

În schimb, dacă obţineţi şi venituri dintr-un contract de colaborare, banca poate reţine 100% din acestea, potrivit lui Iulian Urban, proprietarul Urban şi Asociaţii, una dintre cele mai mari firme de recuperare debite din ţară. “Dacă nu s-a declanşat procedura de executare silită timp de 3 ani de la sistarea plăţii ratelor atunci creditul se prescrie. În schimb, dacă sunteţi în executare silită atunci banca vă poate urmări ani de zile”, spune Urban.

Chiar dacă sunteţi şomeri, fără nicio colaborare şi fără nicio proprietate personală nu puteţi considera că aţi scăpat de tot. Dacă vreodată vă veţi angaja şi veţi achiziţiona un bun, banca poate afla de noul statut. În acest caz este în drept să vă poprească salariul şi să vă scoată la vânzare casa, terenul ori maşina dobândită.

O reţetă pe zi – Chifteluţe crocante cu brânză

Preparare: Se curăţă cartofii şi se dau pe răzătoarea mare, se adaugă brânza rasă şi, peste acestea, se pun ouăle şi uleiul. Se omogenizează bine, apoi se adaugă treptat făina, amestecându- se continuu, pentru a nu se forma cocoloaşe. Se toacă pătrunjelul mărunt şi se adaugă în compoziţie, cu sare şi piper, după gust. Chifteluţele se modelează în palmă şi se dau prin pesmet, ca să rămână legate când sunt puse la prăjit în uleiul foarte fierbinte. Se pot servi cu o garnitură de piure şi o salată de roşii.

Ingrediente: – 1 kg de cartofi roşii, – 500 g brânză de vaci (jumătate din cantitate să fie dulce, iar cealaltă jumătate, sărată), – două ouă, două linguri de ulei, – cinci linguri de făină, – două legături de pătrunjel, – pesmet, – sare şi piper după gust.

Scăpaţi de stres ascultând muzică

Vă simţiţi neliniştiţi sau agitaţi chiar şi atunci când nu e cazul? Sunteţi încordat şi aveţi dureri de cap din această cauză? E clar. Sunteţi stresat. Potrivit site-ului http://www.ibtimes.com, puteţi scăpa de această stare. Iată ce vă poate ajuta.

1. Petreceţi timp cu persoanele care vă fac să vă simţiţi bine

Cu siguranţă, există în viaţa dumneavoastră cineva care vă face să râdeţi, să uitaţi de anumite probleme. Daţi-vă întâlnire cu această persoană ori de câte ori aveţi ocazia.

2. Ascultaţi muzică

Muzica vă poate ascuţi puterea de concentrare şi vă face să vă simţiţi mai bine. Ascultaţi muzică dimineaţa, în timp ce vă îmbrăcaţi, în drum spre serviciu sau oricând simţiţi nevoia.

3. Faceţi mişcare

Dacă nu dormiţi bine seara şi credeţi că nu vă odihniţi destul, încercaţi să faceţi un pic de mişcare înainte să vă culcaţi, chiar dacă e doar o scurtă plimbare.

4. Meditaţi din când în când

E indicat să încercaţi să meditaţi din când în când, măcar la nivel minim. Adică să staţi cel puţin 10-15 minute într- un mediu relaxant, confortabil, cu ochii închişi, fără să lăsaţi gândurile să vă neliniştească.

5. Respiraţi adânc

O tehnică de respirat care chiar este eficientă presupune să inspiraţi adânc, în aşa fel încât să simţiţi că vi se măreşte abdomenul, nu doar cavitatea toracică. Ţineţi aerul câteva secunde şi apoi expiraţi încet. Repetaţi de câteva ori.

6. Aveţi grijă de somn şi de alimentaţie

Contează foarte mult şi odihna pe care i-o administraţi organismului. Dormiţi 7-8 ore pe noapte, aveţi o alimentaţie cât se poate de echilibrată (cu fructe, legume, cereale integrale) şi mâncaţi de trei ori pe zi, să vă hidrataţi.

7. Luaţi-vă o zi liberă

Atunci când simţiţi că s-au adunat prea multe la serviciu, o zi liberă e chiar bine-venită. Vă veţi întoarce cu mai mult calm şi cu mai multă putere de muncă. Indicat ar fi să nu vă luaţi niciodată concediul integral, să mai păstraţi câteva zile.

8. Nu dramatizaţi

Multe persoane au tendinţa de a exagera o situaţie tensionată. Dramatizarea însă nu face decât să vă afunde şi mai tare în stres şi suferinţă. Chiar dacă pare banal sau copilăresc, mai bine repetaţi în gând de multe ori: “Nu e mare lucru. O să mă descurc”.

PSD depune plangere penala impotriva lui Anastase

Presedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, luni, dupa sedinta BPN, ca juristii partidului lucreaza la o plangere penala impotriva presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, pe care o acuza de abuz in serviciu si uz de fals.
Ponta a precizat ca plangerea penala impotriva Robertei Anastase va fi depusa la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

El a mentionat ca obiectul plangerii penale va fi abuz in serviciu, fals si uz de fals la votul dat in Camera Deputatilor, saptamana trecuta, la Legea pensiilor, transmite MEDIAFAX.

Victor Ponta a spus ca „infractiunea este deja comisa„, referindu-se la votul dat saptamana trecuta de Camera Deputatilor la Legea pensiilor.

„Abuzul in serviciu, falsul si uzul de fals oricum au fost comise. PSD oricum va depune plangere penala impotriva Robertei Anastase„, a continuat el.

Ponta a spus ca anuntul despre posibilitatea reluarii votului la Legea pensiilor echivaleaza cu recunoasterea greselii.

„Daca se reia votul obtinut fraudulos, este obligatoriu sa se reia cu tot ce s-a obtinut data trecuta„, a adaugat el, precizand ca PSD va contesta votul la Biroul Permanent.

Ponta nu a precizat cand va fi depusa aceasta plangere penala.

O reţetă pe zi / Prăjitură cu unt şi mere

Ingrediente:

• 150 g unt, un vârf de cuţit de sare,
• 190 g zahăr,
• trei ouă ,
• 250 g făină,
• o linguriţă praf de copt,
• 700 g mere,
• o linguriţă zahăr pudră.

Mod de preparare:

Se pun într-un castron untul, sarea şi 150 g zahăr şi se mixează până se obţine un amestec-spumă. Se adaugă ouăle pe rând şi se continuă să se amestece bine cu mixerul. La final, se adaugă făina şi praful de copt. Se încinge cuptorul la 180 de grade Celsius.

Se curăţă merele, se îndepărtează seminţele şi se taie în bucăţele. Se aşază aluatul într-o formă de sufleu tapetată cu hârtie de copt şi se uniformizează.

Se pun merele cu partea crestată în sus şi se presară cu restul de zahăr.

Se coace prăjitura 45 de minute, apoi se scoate din cuptor. Se aşază pe un fund de lemn şi se lasă să se răcească. Se presară cu zahăr pudră.

Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci
( Despre deosebirea crucilor in viata celor ce se mantuiesc )

Cuvantul Crucii, pentru cei pieritori, nebunie este. Iar noua celor ce ne mantuim,
puterea lui Dumnezeu este (I Corinteni 1, 18)

Iubiti credinciosi,

Mantuitorul nostru Iisus Hristos zice in Sfanta Evanghelie: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24). Astazi vom vorbi despre deosebirea crucilor prin care ne putem mantui pe pamant. Va amintim ca noi crestinii cinstim indoit Crucea lui Hristos: crucea materiala, vazuta, pe care o cinstim, o sarutam si o purtam si crucea spirituala care este suferinta pentru fapta buna.

Daca citim cu atentie in Sfanta si dumnezeiasca Scriptura vedem ca semnul Crucii materiale s-a aratat in chip simbolic din cele mai vechi timpuri. Astfel vedem ca patriarhul Iacov a binecuvintat pe fii lui Iosif cu mainile sale in semnul Crucii (Facere 48, 13-16).

Semnul Crucii vazute a fost prefigurat de tinerea mainilor lui Moise la rugaciune in chipul crucii, in timpul luptei cu Amalec (Iesire 17, 11- 12).

Crucea vazuta, materiala, a fost inchipuita tainic in Legea Veche si prin semnul T, care ii apara de moarte pe cei ce il aveau pe fruntea lor (Iezechiel 9, 4-6). Crucea este simbolizata si prin pecetea lui Dumnezeu care pastreaza nevatamati pe cei ce o au pe fruntea lor (Apocalipsa 7, 2-4; 9, 4). In legea Harului Insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a binecuvantat in chip vazut cu mainile Sale pe copii: Si luandu-i in brate i-a binecuvantat punandu-Si mainile peste ei (Marcu 10, 16).

Iar despre binecuvantarea Apostolilor, la inaltarea Sa la cer, ne spune: Apoi i-a dus afara spre Betania si, ridicindu-Si mainile Sale, i-a binecuvantat (Luca 24, 50). Apostolii, la fel, au hirotonit prin binecuvantarea in semnul crucii diaconi, preoti si episcopi prin rugaciune si punerea mianilor (Fapte 6, 6; 14, 23; I Timotei 3, 2). Pentru acest fapt Taina Preotiei este numita „punerea mainilor preotiei”. Tot prin rugaciune si punerea mainilor in chipul crucii impartaseau Apostolii taina ungerii cu Sfantul Mir, numita „Pecetea Darului Sfantului Duh” (Fapte 8, 17; 19, 6; II Corinteni 2, 15).

Cat priveste Crucea nevazuta, spirituala si tainica pe care trebuie s-o purtam cu totii, aceasta este suferinta si osteneala noastra la lucrarea faptelor bune. Mantuitorul nostru Iisus Hristos care a purtat crucea vazuta pe Golgota, cat si pe cea nevazuta a suferintelor pentru a noastra mantuire, ne-a invatat si pe noi sa rabdam crucea vietii, zicand: Cine rabda pana la sfarsit acela se va mantui (Matei 10, 22; 24, 13; Marcu 13, 13). Satana uraste foarte mult semnul Sfintei Cruci, caci Crucea este arma cea nebiruita cu care Hristos l-a biruit si a golit iadul. De aceea satana indeamna pe cei rataciti de la adevar, adica pe sectantii care ii slujesc lui, sa huleasca si sa urasca Crucea lui Hristos. Caci precum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea lui Hristos care ii aminteste ca prin ea a fost lovit si biruit.

Adevaratul crestin ortodox cinsteste Crucea care s-a sfintit cu mainile lui Hristos pe Golgota si se inchina ei cu toata evlavia si smerenia. La fel cinsteste si crucea cea nevazuta a suferintelor vietii in Hristos pe care a rabdat-o si Mantuitorul pana la moarte, si inca moarte pe cruce (Filipeni 2,8). Dar si aceasta sa cunoasca crestinul ortodox ca crucea nevazuta a suferintelor Sale este de multe feluri si fericit este acel crestin care cu credinta in Dumnezeu si cu multa rabdare isi duce crucea suferintelor pe pamant in dragostea lui Hristos, spre mantuirea sufletului sau.

Asa, de exemplu, unul este orb si rabda toata viata cu multumire aceasta suferinta. Altul este surd, altul nu poate vorbi, iar altul este schiop si lipsit de oarecare madulare ale trupului sau. Si daca sufera cu barbatie aceasta neputinta si multumeste lui Dumnezeu cu rugaciuni din inima, unul ca acela cu mucenicii se va numara. Numai sa se fereasca de orice pacate, caci dincolo il asteapta bucuria cea fara de margini.

Altii duc cu multa rabdare crucea casatoriei care nu este usoara, deoarece multe si mari datorii au crestinii cei casatoriti. De a creste pe fiii lor in frica de Dumnezeu, de a nu-si ucide copiii, de a iubi Biserica, mama noastra care ne-a nascut prin apa si prin Duh (Ioan 3, 5); de a posti toate sfintele sarbatori de peste an, precum si Miercurea si Vinerea si lunea, spre a prisosi dreptatea lor mai mult decat a fariseilor care se lauda ca postesc de doua ori pe saptamana.

Apoi de a duce viata in curatenie, in posturi, in Duminici si in Sfintele sarbatori; de a face milostenie, de a merge regulat la biserica, de a face in toata vremea rugaciuni si de a citi cit mai des Sfanta Scriptura si invataturile sfintilor lui Dumnezeu. Inca de a se feri de orice pacat care departeaza de la ei pe Duhul Sfant si multe alte indatoriri pe care ii invata preotii in toate Duminicile si sfintele sarbatori, numai de ar asculta cu frica de Dumnezeu. Nu este usoara nici crucea vaduviei si a fecioriei, a celor ce se silesc pentru dragostea lui Dumnezeu sa duca viata in curatenie si cinste pe pamant, intre care se numara si calugarii.

Unii dintre acestia, daca vor face precum au fagaduit inaintea Domnului, daca vor trai in ascultare, in saracie, in feciorie, nu numai cu trupul ci si cu mintea si cu inima lor de se vor parasi de a pofti cele stricacioase si inselatoare, de mare plata se vor bucura in veacul viitor. Atat calugarii care au fagaduit sa-si pazeasca fecioria pana la moarte, cat si crestinii care voiesc sa traiasca in feciorie si curatenie, au nevoie de post, de infranare la mincari alese si vin si de trezvia mintii, unita cu rugaciunea si cugetarea la moarte si la judecata de apoi. Ei trebuie sa aiba pururea frica lui Dumnezeu inaintea ochilor mintii, spre a-si pazi mintea si cele cinci simtiri de ispite, de ganduri rele si de prietenia cu fete care pot pricinui sminteala si pacat.

Grea este crucea si celor saraci si necajiti care traiesc in lipsuri si saracie si se lupta cu multe nevoi ale vietii pamantesti. Si acestia de isi vor duce crucea suferintei cu smerenie, cu rabdare si cu multumire, mare plata ii asteapta pe ei la Dumnezeu, care este Preadrept, Atotstiutor si cunoaste rabdarea, necazul si suferinta fiecaruia si va rasplati tuturor dupa faptele lor.

Dreptul Iov zice: O lupta este viata omului pe pamant (Iov 7, 1). Sfantul Apostol Pavel zice: „In aceasta lupta mare, aveti nevoie de rabdare” (Evrei 12, 2-7). Iar Mantuitorul nostru Iisus Hristos, zice: Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre (Luca 21, 19). De aceea suntem datori pururea de a ne ruga la Preamilostivul Dumnezeu sa ne dea rabdare in necazurile si suferintele noastre, spre a ne duce Crucea pana la sfirsit, caci fara de El nu am putea face nimic (Ioan 14, 4). Dar sa fim incredintati ca Dumnezeu, din a Sa nemarginita mila, nu lasa pe om sa fie ispitit mai presus de puterile lui (I Corinteni 10, 13).

Iubiti credinciosi,

Acum, catre sfirsitul acestei predici, vom aminti o istorioara adevarata pentru un bolnav. Acesta a zacut mai multi ani si pierzandu-si rabdarea in boala, cerea de la Dumnezeu sa moara, iar Preabunul Dumnezeu l-a salvat printr-o minune, spre a nu-si pierde sufletul sau.

Un calugar cu viata aleasa din Sfantul Munte Athos, fiind paralizat de multi ani, incepuse a se ruga lui Dumnezeu, ori sa moara, ori sa se faca sanatos, nemaiputind suferi acea boala chinuitoare. Asa rugandu-se, a venit la el un inger al Domnului si i-a zis: „Dumnezeu voieste sa te curate pe tine de pacatele tale ca fierul prin foc, spre a te duce pe tine in raiul desfatarii, ca nu este alta cale spre Mantuitorul decat calea Crucii care se face prin suferinte. Deci daca vrei sa te cureti de greselile tale trebuie sa mai zaci un an pe pamant sau sa stai trei ceasuri in iad”.

Calugarul bolnav a inceput a cugeta. Inca un an de suferinta pe pamant? Mai bine sa stau trei ceasuri in gheena! Atunci ingerul, cu iuteala fulgerului ii duse sufletul sau in chinurile iadului si pleca, zicand aceste cuvinte mangiietoare: „Dupa trei ore voi veni la tine sa te caut!” Intunecimea aceea cumplita, suspinarile sfasietoare ale pacatosilor care se chinuiau in gheena si fetele infricosate ale diavolilor au adus asupra calugarului urgisit o groaza si o durere nespusa. Pretutindeni nu vedea si nu auzea decat suferinte, lacrimi si vaiete ingrozitoare! Doar ochii arzatori ai diavolilor luceau in intunericul fara margini al iadului.

Atunci chinuitul calugar a inceput a plinge si a striga, insa nimeni nu raspundea la strigatele sale. Lui i se parea ca de cand a sosit acolo trecusera sute de ani de suferinta si astepta cu nerabdare sa apara ingerul Domnului sa-l scoata. Insa ingerul nu venea. Toti pacatosii inchisi in gheena nu erau ocupati decat de moartea lor prea amara si groaznica si de propria lor munca, iar grozavii diavoli, in bucuria lor infernala, isi bateau joc de suferintele pacatosilor.

In sfarsit, ingerul cu un zambet de lumina, se apropie de chinuitul calugar si-l intreaba: „Cum te afli, frate?” „Niciodata nu as fi crezut ca gura unui inger poate minti! Oare nu mi-ai spus ca ai sa ma scoti de aici dupa trei ore? Si iata, au trecut sute de ani in aceste suferinte groaznice! Ce zici tu?” A raspuns ingerul cu fata luminata: „O ora a trecut, de cand te-am parasit si mai ai inca doua ore de stat aici!” „Doua ore? striga calugarul chinuit, cu mare groaza. Este oare cu putinta sa fi trecut o ora? Dar nu mai pot suporta aceste munci cumplite! De se poate face voia Preamilostivului Dumnezeu, te rog scoate-ma de aici. Voiesc mai bine sa sufar pe pamint ani, secole chiar pana la a doua venire a Domnului, dar scapa-ma de aici! Fie-ti mila de mine!”

Zise ingerul: „Dumnezeu, fiind Parintele indurarilor si a toata mingiierea, arata bunatatea Sa asupra ta. Dar tu trebuie sa-ti aduci aminte de acum inainte cat de grele si de mari sunt muncile gheenei; iar chinurile de pe pamant, oricat de groaznice ar fi, sunt numai umbra fata de cele vesnice ale iadului (Viata repausatilor, Bucuresti, 1899, p. 424-426).

Iubiti credinciosi,

Din aceasta istorioara adevarata si din cele de mai inainte sa intelegem ca nu este mantuire fara Cruce si fara suferinta in aceasta viata. Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus ca „prin multe scarbe ni se cade a intra intru Imparatia Cerurilor”.

Tot crestinul care doreste mantuirea sufletului sau este dator sa fie gata a suferi cu dragoste si cu rabdare toate necazurile, scirbele si durerile vietii ingaduite de Dumnezeu asupra omului pentru mintuirea lui. Zice Sfantul Isaac Sirul: „Precum focul curata arama de rugina, asa boala curata pacatul omului”. De aceea este bine ca in toata suferinta si intristarea sa ne rugam Preainduratului Dumnezeu sa ne ierte de pacate si sa ne dea rabdare in necazuri si suparari, aducandu-ne aminte ca: „Necazul rabdare lucreaza, iar rabdarea curatire de pacate”.

Niciodata in viata nu putem rabda cat suntem datori pentru pacatele noastre, pentru a impaca dreptatea lui Dumnezeu. Si nici a rabda nu putem fara mila si ajutorul Preainduratului Dumnezeu. De aceea Mantuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in viata, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine (Ioan 15, 4). Numai cu mila si cu ajutorul Lui putem in viata toate. Acest adevar ni-l arata Sfantul Apostol Pavel care zice: Toate le pot intru Hristos, Cel Care ma intareste (Filipeni 4, 13).

Cu adevarat toate in Hristos le putem, iar fara El, nimic. De aceea suntem datori in toata vremea si locul sa cerem mila si ajutorul lui Dumnezeu si cu credinta si nadejde, sa asteptam aducandu-ne aminte de cuvantul care zice: Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc in El (Psalm 33, 21). Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Calendar Ortodox

Specialiştii recomandă un consum moderat de cafea: Nu beţi mai mult de trei ceşti pe zi!

Cafeaua este cea mai cunoscută băutură din lume, cu numeroase beneficii pentru sănătate. Totuşi, consumată în exces, cofeina dăunează sănătăţii, aşa că, pentru a vă ajuta să preveniţi efectele sale adverse, specialistul Nescafe în nutriţiei dr. Elena Casapu vă spune cum şi mai ales câtă cafea este indicat să consumaţi zilnic.

Se consumă după micul dejun

Potrivit nutriţionistului, cel mai bine e să beţi cafeaua după ce aţi luat masa, nu pe stomacul gol. Momentul ideal pentru a o savura e dimineaţa, imediat după micul dejun. Cantitatea recomandată de cafea e de cel mult trei ceşti.

Contraindicată înainte de culcare

Pentru că induce o stare de agitaţie, cafeaua nu trebuie consumată înainte de culcare. “Dacă vreţi să vă bucuraţi de gustul ei chiar şi seara, preparaţi-vă o ceaşcă dintr- un sortiment decofeinizat”, ne sfătuieşte Elena Casapu.

Bogată în antioxidanţi

Principalul beneficiu al cafelei îl reprezintă conţinutul mare de antioxidanţi. Totodată, licoarea stimulează capacitatea mentală şi performanţa fizică, înlătură stresul şi oboseala şi ajută la menţinerea nivelului normal de lichide în organism.

Cea solubilă este la fel de bună

Există diferenţe foarte mici între procesul de producţie a cafelei solubile şi a celei normale, ambele păstrând calitatea boabelor intactă. Totuşi, din cauza modului diferit de obţinere apare o diferenţă de gust.

Excesul dă migrene

Cele mai frecvente simptome ale excesului de cafea sunt durerile de cap, iritabilitatea, indigestia şi chiar tremuratul mâinilor. În cazul gravidelor, cofeina poate duce la pierderea sarcinii, iar la persoanele cu tumori canceroase, grăbeşte extinderea acestora.

Cum se prepară corect?

Pentru cafeaua măcinată preparată la ibric sau la filtru se pune o lingură de produs la fiecare 150 ml de apă. În cazul celei solubile, la o cană de 150 ml de apă se pun una sau două linguriţe.

Recomandată doar după vârsta de 16 ani

Consumul de cafea nu este recomandat decât persoanelor care au împlinit 16 ani. Apoi, până la majorat, adolescenţilor li se poate permite maximum o ceaşcă pe zi.

Cinci motive pentru care merită să te căsătoreşti

Căsătoria e o instituţie. Aşa se spune. Şi chiar există reguli, legi, contracte. Sună ceva lipsit de pasiune, romantism şi de orice urmă de umanism. Totuşi, într-un târziu toţi ajungem să spunem „da” sub o formă sau alta, într-un fel de ceremonie. Care sunt, totuşi, motivele care ne determină să acceptam să fim legaţi de cineva „tot restul vieţii”?

1. Trăieşti mai mult

Un studiu realizat în 2006 de cercetătorii de la Universitatea din California au descoperit că persoanele care nu sunt căsătorite mor mai devreme şi au un risc crescut cu 40% să aibă boli cardiace. Cei căsătoriţi duc o viaţă mai sănătoasă, au un program mai organizat şi scapă de stres şi tensiune prin simplul fapt că au mereu lângă ei o persoană cu care să vorbească.

2. Devii mai atrăgător

Ar fi stupid să te căsătoreşti doar pentru că devii atrăgător pentru alte femei/alţi bărbaţi, dar se pare că femeile sunt mai atrase de bărbaţii însuraţi, iar unii bărbaţi de femeile căsătorite. Poate e un fel de complex al „fructului interzis”. Totuşi, această idee poate fi pozitivă în sensul că nu te căsătoreşti pentru a agăţa pe altcineva, dar faptul că eşti considerat străgător te face să te simţi bine.

3. Poţi să faci sex când ai chef

Dacă eşti singur şi ai chef de o partidă de sex trebuie să ieşi la agăţat şi să speri că ai noroc să întâlneşti pe cineva. Dacă eşti căsătorit te bucuri de partidele de amor când ai chef. Sau, fie, când are partenerul/a chef, dar oricum e mai uşor decât atunci când eşti singur.

4. Oamenii căsătoriţi sunt mai fericiţi

Un studiu realizat de cercetătorii australieni a dezvăluit că oamenii căsătoriţi sunt cu până la 135% mai fericiţi decât cei singuri. Această fericire vine din senzaţia de siguranţă, apropiere faţă de cineva şi faptul că dacă ai un partener de viaţă îţi împarţi grijle cu cineva şi nu trebuie să rezolvi toate problemele singur.

5. Perpetuezi specia

Nu e ca şi cum nu ai putea să ai un copil dacă eşti singur/ă sau că vrei neapărat să perpetuezi specia, să-ţi transmiţi numele şi genele unui bebeluş, dar este un motiv bun. În plus, un copil are nevoie de un cămin, de ambii părinţi şi e preferabil să fii căsătorit/ă când iei decizia să ai un urmaş.

Ieşim la pensie la 65 de ani

Conform noii legi a sistemului unitar de pensii, votată miercuri seară de Camera Deputaţilor, până în 2030 vârsta de pensionare va fi de 65 de ani atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Discuţiile privind egalizarea vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi au născut un mic scandal în plenul Camerei Deputaţilor. Liberalii şi pesediştii au solicitat deputaţilor PDL şi UDMR să respecte înţelegerea din Comisia de muncă, unde se votase propunerea ca femeile să se pensioneze la 63 de ani, cu doi ani mai repede decât bărbaţii. Reprezentanţii Puterii au replicat însă că o asemenea măsură nu e posibilă deoarece există directive europene care solicită egalizarea vârstei de pensionare, astfel încât şi bărbaţii, şi femeile să iasă din câmpul muncii la aceeaşi etate. Din acest motiv, începând din 2011, vârsta de pensionare a femeilor va creşte aproximativ cu câte o lună pe an, astfel încât, în 2030, să atingă pragul de 65 de ani.

Adio veniturilor speciale

Un alt articol extrem de discutat din noul act normativ a fost cel referitor la valoarea punctului de pensie. Opoziţia a solicitat stabilirea acestuia la valoarea de 45% din salariul mediu brut, propunerea fiind respinsă la intervenţia ministrului muncii Ioan Botiş, care a spus că nu sunt bani pentru a susţine o astfel de măsură. Aleşii PNL şi PSD au părăsit sala protestând astfel faţă de respingerea acestei propuneri.

Prin noua lege s-a mai hotărât şi integrarea în sistemul unitar de pensii a cadrelor militare în activitate, a poliţiştilor şi a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care beneficiau de venituri speciale.

Locuitorii din Copşa Mică au tratament preferenţial

Plenul Camerei Deputaţilor a admis şi amendamente, unul dintre acestea făcând referire la faptul că persoanele care au domiciliat cel puţin 30 de ani în Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna sau pe o rază de 8 kilometri în jurul acestor localităţi să se poată pensiona cu doi ani mai devreme decât vârsta standard, fără penalizări. Pentru a intra în vigoare legea, trebuie promulgată de preşedintele Traian Băsescu.

Te-ai risca la o… aventură de-o noapte?

Se pare că zodia in care ne-am născut influenţează totul: modul în care arătăm şi cel in care ne comportăm, felul în care iubim şi chiar… predispoziţia la aventuri de-o noapte. Citeşte ce spun astrele despre tine în privinţa acestora din urmă!

Berbecii: de ce nu?
Spiritul de aventură te caracterizează în­­deajuns ca să nu zici nu unei ocazii cu care poate nu te mai întâl­neşti. Viaţa e prea scur­tă ca să n-o trăieşti la intensitate maxi­mă – asta este deviza ta.

Taurii, puţin probabil
Foarte puţin probabil să te tenteze aşa ceva. De obicei, ştii exact ce faci, cu cine şi de ce. Dacă nu te leagă nici o obligaţie, ai rezerve în a te dărui cuiva cu care nu întrevezi nici o continuare.

Gemenii nu ţin neapărat
La urma urmei, a experimenta presupune şi asta. Nu e ceea ce îţi doreşti neapărat, dar dacă se iveşte ocazia… Trebuie să fi avut o e­­ducaţie foarte res­­tric­tivă în adoles­cenţă ca să refuzi.

Racii, numai la beţie
Îţi trebuie un motiv serios ca să ai o aventură de-o noapte. Sau multe pahare la bord. Dacă nu eşti nici beat(ă) , nici nu cauţi să te “răzbuni” pe cineva care te-a înşelat, nu te poate convinge nimeni s-o faci.

Leii pun condiţii
Atât timp cât tu ho­tărăşti cu cine, când şi unde, da. Altfel, nu te convinge nimeni. În nici un caz n-o să te laşi folo­sit(ă). Vrei ca persoana cu care “o co­­miţi” să simtă că i-ai făcut o favoare.

Fecioarele refuză
În nici un caz! Aceasta este prima ta reacţie… cel puţin în teorie. Te întrebi: cine ştie ce boli ascunde, cine ştie ce complicaţii se ivesc? Apoi, îţi spui că nu eşti tu persoana care să rişte aşa ceva!

Balanţele au speranţe false
Dacă o persoană te-a fascinat suficient de mult cât să-i cedezi din prima, în­seam­nă că e cel puţin vreun Brad Pitt sau o Angelina Jolie. Iar tu speri în secret că veţi rămâne împreună…

Scorpionii, nehotărâţi
Eşti cumva sfâşiat(ă) între dorinţa de a-ţi satisface fantezia sexuală şi nevoia de a rămâne fi­del(ă) persoanei de lângă tine. Care dintre variante va fi câştigă­toare până la ur­mă… rămâne de văzut.

Săgetătorii simt chimia
Dacă simţi “chimia”, nu ţii cont că îl/o cunoşti de doi ani sau numai de 20 de minute. Ştii să te bucuri de viaţă, iar asta înseamnă că îl poţi face fericit şi pe cel de lângă tine. Dacă merită…

Capricornii se feresc
Eviţi circums­tanţele care ar putea duce la aşa ceva. Dacă avionul tău face escală, stai cu ochii în laptop sau te prefaci că dormi, în loc să socializezi cu tipul/ tipa se­xy de lângă tine…

Vărsătorii: cine ştie?
Cine ştie? La tine depinde foarte mult de dispoziţia din acel moment. Însă persoana repectivă trebuie să fie inteligentă, amuzantă şi să ştie să pună problema într-un mod convingător.

Peştii nu spun nu
Este ceva ce ar putea să ţi se petreacă de mai multe ori în viaţă. Fie şi numai pentru că nu te lasă inima să refuzi… Dar dispari cu discreţie a doua zi, sperând să nu te re­­cu­­noas­că mai târziu pe stradă.

Reţeta zilei – Ruladă fragedă cu ciuperci

Ingrediente aluat:	Pentru umplutură:	Preparare aluat:	Preparare umplutură:
3/4 pahar de ulei un pahar de apă un vârf de cuţit de sare drojdie cât o nucă (10-15g) 400-500 g făină	400 g ciuperci sau două conserve patru linguri ulei două-trei cepe două linguri făină două linguri frişcă vegetală (facultativ), pătrunjel verde, sare, piper, cimbru.	Se amestecă toate ingredientele şi se frământă un aluat elastic, omogen. Se lasă la crescut 20 de minute, se împarte în două şi se întinde sub formă de foi.	Se încinge uleiul într-o tigaie non-aderentă şi se pune ceapa tocată cât mai fin şi se căleşte. Se adaugă apoi ciupercile, se condimentează, iar la sfârşit, făina, diluată cu trei linguri de apă. Se lasă la foc mic, amestecând continuu, până când compoziţia devine cremoasă şi bine legată. Aceasta se întinde pe suprafaţa celor două foi, care se rulează apoi şi se aşază într-o tavă unsă cu ulei. Rulourile se ung cu puţin ulei şi se coc la foc moderat. Când se scot, se stropesc cu câteva picături de apă. Se lasă să se răcească şi abia apoi se taie, ca să rămână legată.

8 sfaturi pentru o întreţinere mai mică

În perioadă de criză, o economie în cazul cheltuielilor de la bloc e bine-venită. Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România, vă spune ce măsuri se pot lua prin Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) al asociaţiei de proprietari ca să aveţi mai puţin de plată la întreţinere.

1. Verificaţi calculul corect al întreţinerii. De multe ori, pentru mulţi proprietari întreţinerea e mare pentru că e prost calculată.

2. Consumaţi raţional apă rece şi caldă, gazele naturale şi energia electrică. Nu lăsaţi apa să curgă decât atunci când e nevoie.

3. Asiguraţi-vă că nu există pierderi de apă din instalaţiile comune ale blocului, din subsol şi pe verticală şi că nu aveţi astfel de probleme în apartamentul dumneavoastră. Montaţi-vă centrală de apartament

Montaţi-vă centrală de apartament

4. Veţi avea mai puţin de plată la întreţinere dacă există, la nivel de bloc, o centrală, iar factura va fi şi mai mică dacă aveţi şi o centrală de apartament

5. E bine ca în blocul dumneavoastră, pe scară, să fie montate automate care să consume cât mai puţină energie electrică. Spre exemplu, puneţi becuri cu senzori de mişcare (care se aprind doar când cineva ajunge în dreptul lor – n.r.)

6. Vorbiţi cu administratorul să interzică utilizarea ascensorului pentru transport marfă sau mobilier.

7. Cereţi conducerii administraţiei să acţioneze împotriva restanţierilor pentru recuperarea datoriilor fără a apela la avocaţi. Detalii despre procedură găsiţi pe www.fapr.ro.

8. Ca să fiţi siguri că nu trebuie să plătiţi greşelile altora, asiguraţi-vă că banii asociaţiei nu stau la persoane fizice sau juridice din afara asociaţiei. Alegeţi un administrator de încredere, capabil să gestioneze raţional banii blocului.

Inaltarea Sfintei Cruci (Post)

Predica la Inaltarea Sfintei Cruci

Inaltarea Sfintei Cruci

Imparatind in Roma Maxentiu, persecutorul (307-312), facea multa chinuire popoarelor, gonindu-i si chinuindu-i nu numai pe crestini, dar si pe paganii sai ucigandu-i si jefuindu-le averile lor. Petrecea cu necuratie, siluind casele celor de bun neam, si era tuturor romanilor foarte greu si urat, pentru acea tiranica, cumplita a lui viata si prea spurcata. Deci, au trimis romanii, in taina, la imparatul Constantin (306-337) care petrecea atunci in Britania cu mama sa, Elena, rugandu-l pe el sa vina si sa-i scape de tiranul acela. Iar Constantin i-a scris mai intai lui Maxentiu, sfatuindu-l pe el prieteneste sa inceteze o tiranie ca aceea. Iar el nu numai ca nu l-a ascultat pe dansul si nu s-a indreptat, dar si mai amar s-a facut. S-a sculat chiar asupra lui Constantin, pe care toata oastea roma-nilor la imparatie-l alesese, nevrand ca sa-l aiba deopotriva cu sine la imparatie.

Pentru ca Maxentiu, cu de la sine putere s-a suit in Roma pe scaunul imparatesc, nu cu vointa poporului; ci numai cu sprijinul catorva mai mari, carora le-a fagaduit multe daruri si cin-ste. Iar Constantin a fost ales imparat de catre toti cu un glas. Drept aceea, auzind Constantin ca Maxentiu tot neindreptat petrecea, ba inca si la alte fapte mai rele se intinde, s-a sculat si a mers asupra lui cu razboi. Vazand insa ca puterea ostilor sale nu este de ajuns si gandind apoi la farmecele cele rele ale lui Ma-xentiu, a inceput a se indoi, pentru ca stia ca Maxentiu a varsat mult sange omenesc la facerea vrajilor: multi baieti, fete si femei ingreunate a injunghiat la jertfele diavolilor, cautand milostivirea desertilor idoli, spre care nadajduia.

Deci, vazand Constantin ca la Maxentiu era mare putere diavoleasca, a inceput a se ruga unui Dumnezeu care stapaneste cerul si pamantul, pe care si neamul crestinesc il cinsteste, ca sa-i daruiasca lui chip de biruinta asupra prigonitorului. Drept aceea, rugandu-se el cu osardie, i s-a aratat in amiaza-zi chipul Crucii Domnului inchipuit cu stele, stralucind mai mult decat soarele si deasupra scris pe dansul: „In acest semn vei invinge”. Au vazut aceea si ostasii toti, intre care era si dulcele Artemie cel care dupa aceea a fost chinuit pentru Hristos de Iulian, si se mirau. Iar cei mai multi dintre dansii au inceput a se teme ca paganilor chipul crucii le era semn de mare nenorocire si de moar-te, fiindca pe cruce se pedepseau cu moarte tilharii si facatorii de rele.

Deci, ostasii se temeau ca nu cumva razboiul lor sa fie fara noroc si din pricina aceasta imparatul Constantin era in mare indo-iala. Iar intr-o noapte, pe cand dormea el, i s-a aratat insusi Hristos Domnul si iarasi i-a aratat semnul cinstitei cruci pe care il vazuse si i-a zis lui: „Sa faci asemanare chipului acestuia si sa poruncesti ca sa-l poarte inaintea ostilor si nu numai pe Maxentiu, ba inca si pe toti vrajmasii tai ii vei birui”. Deci, sculindu-se imparatul, a spus mai marilor sai vedenia si chemand argintari iscusiti le-a poruncit lor sa faca cinstita cruce de aur, de margaritar si de pietre scumpe dupa chipul semnului celui aratat si, ceva mai mult, a poruncit la toata oastea sa inchipuiasca pe toate armele, pe coifuri si pe zale semnul crucii.

Iar rau-credinciosul Maxentiu, fiind instiintat de venirea lui Constantin in Italia asupra Romei, cu multa indrazneala si-a scos oastea romana si a mers impotriva marelui Constantin. Iar Constantin a poruncit ca sa poarte cinstita cruce inaintea taberilor armatei sale. Si cand s-a inceput lupta cu Maxentiu, atunci, cu puterea cin-stitei cruci, Maxentiu a fost biruit si multimea ostasilor lui a fost taiata (28 octombrie 312), si insusi Maxentiu a fugit. Si l-a urmarit imparatul Constantin si, fugind el pe podul de peste raul Tibru, pe care singur l-a zidit, s-a rupt podul, cu puterea lui Dumnezeu, si s-a afundat ticalosul in rau cu oastea sa, ca si faraonul cel de demult, incat s-a impotmolit raul de calareti, de cai si de arme. Iar marele Constantin a mers in Roma biruitor si l-a intampinat pe el tot po-porul cu bucurie mare si cu cinste. Iar el inalta mare multumire lui Dumnezeu, Celui ce i-a dat lui biruinta asupra vrajmasului, cu pu-terea cinstitei si de viata facatoarei Cruci. Iar spre pomenirea biru-intei celei prea slavite, a pus o cruce in mijlocul Romei, pe un stilp de piatra si a scris pe dansa: „Cu acest mantuitor semn, cetatea aceasta a fost scapata de sub jugul tiranului”.

Avand el al doilea razboi impotriva celor de la Bizant a caror numire de obirsie se trage inca de pe vremea imparatului Iudeei, Manasi, cand un oarecare grec Bizas a pus temelia cetatii, numind-o Bizantion, de unde mai tarziu Bizant, si fiind biruit Constantin de catre acestia de doua ori, era intru mahnire mare. Si fiind intr-o seara, si-a ridicat ochii spre cer si a vazut o scrisoare alcatuita de stele, care inchipuia aceste: „Sa ma chemi in ziua necazului tau”. Apoi, infricosindu-se, si-a ridicat iar ochii spre cer si a vazut o cruce de stele, ca si mai inainte inchipuita pe cer si scriind dea-supra, imprejurul ei, asa: „In acest semn vei invinge”. Si asa pur-tandu-se crucea inainte in tabere, a biruit pe vrajmasii sai si a luat cetatea Bizantion.

Si avand el al treilea razboi cu gotii, la raul Dunarii, iar i s-a aratat pe cer mantuitoarea arma si i-a facut ca si mai inainte biru-inta. Si de aici Constantin cunoscand puterea lui Hristos celui ras-tignit pe cruce, si crezandu-l pe acesta ca este adevarat Dumnezeu, s-a botezat intru dansul, cu maica sa Elena cea vrednica de lauda, pe care, ca pe o foarte iubitoare de Dumnezeu, a trimis-o la Ierusalim cu multa avere spre cautarea cinstitei cruci. Iar ea, ducandu-se la Ierusalim, a cercetat sfintele locuri si le-a curatit de spurcaciunile idolesti si a scos la lumina cinstite moaste ale diferitilor sfinti. Era atunci in Ierusalim patriarh Macarie (314-333), care a intampinat pe imparateasa cu cuviincioasa cinste.

Deci, fericita imparateasa Elena, vrand sa gaseasca crucea cea de viata facatoare a Domnului, cea ascunsa de evrei, a chemat pe toti evreii si i-a intrebat pe dansii, ca sa-i arate ei locul unde era ascunsa cinstita cruce a Domnului. Dar lepadandu-se ei, ca nu stiu, imparateasa Elena i-a ingrozit cu munci si cu moarte, si aceia i-au aratat ei un barbat batran, anume Iuda, zicand: „Acesta poate sa-ti arate tie ceea ce se cauta, de vreme ce este fiul unui cinstit prooroc”. Si facandu-se multa cercetare, si Iuda refuzand a spune, im-parateasa a poruncit sa-l arunce pe el intr-o groapa adanca in care, petrecand el catava vreme, a fagaduit sa spuna. Apoi, scotandu-l pe el, mersera la un loc unde era un munte mare impresurat cu pamant si cu pietre, pe care Adrian (117-138), imparatul Romei, zi-dise o capiste zeitei Venera si pusese intr-insa un idol. Acolo, Iuda a aratat ca este ascunsa crucea Domnului. Iar imparateasa Elena a poruncit ca sa se risipeasca capistea cea idoleasca si sa se rascoleasca tarina si sa se sape. Iar Macarie patriarhul, rugandu-se la locul acela, iata a iesit un miros de buna mireasma si indata s-a aratat mormantul si locul capatanii in partea dinspre rasarit si aproape de dansele au aflat ingropate trei cruci si dupa aceea au aflat cinstitele piroane. Dar nestiind care ar fi fost crucea lui Hristos, s-a intamplat in acea vreme ca se ducea un mort la ingropare si atunci Macarie, patriarhul, a poruncit celor ce-l duceau sa stea; si se asezara crucile pe mortul acela cate una pe rand, iar cand au pus crucea lui Hristos, indata mortul a inviat si s-a sculat viu cu puterea Dumnezeiestii Cruci a Domnului.

Deci, imparateasa primind cu bucurie cinstita cruce, i s-a inchinat si a sarutat-o; asemenea si toata suita imparateasca, ce era cu dansa. Iar altii nu puteau sa vada si sa sarute sfanta cruce in acea vreme, din pricina multimii celei mari de lume, si au dorit ca ma-car de departe s-o poata vedea. Atunci Macarie, patriarhul Ieru-salimului, stand la un loc mai inalt, a facut inaltarea, aratand cinstita cruce multimii, iar ei au strigat: „Doamne miluieste”. Si de atunci s-a inceput praznicul „inaltarii cinstitei Cruci a Domnului”.

Deci, imparateasa Elena a pastrat la sine o parte din acest cinstit lemn, precum si sfintele piroane, iar cealalta parte, punand-o intr-o racla de argint, a dat-o lui Macarie, patriarhul, spre ocrotirea neamului in viitor. Atunci Iuda cu multime de jidovi a crezut si s-a botezat si s-a numit din sfantul botez Chiriac. Mai in urma, el a fost patriarh al Ierusalimului si in vremea lui Iulian Apostatul (361-363) s-a sfirsit, fiind prigonit pentru Hristos. Iar sfanta imparateasa Elena a poruncit sa se zideasca biserici in Ierusalim pe la sfintele locuri; mai intai a poruncit sa se zideasca biserica Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, unde este sfantul mormant al lui Hristos si unde s-a aflat cinstita cruce. Apoi, a poruncit sa se zideasca in Ghetsimani, unde este mormantul Sfintei adormiri a Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Apoi a zidit celelalte optsprezece biserici si le-a infrumusetat cu tot felul de podoabe, daruindu-le cele de trebuinta cu indestulare. A venit in Bizant (Astazi Constantinopol), aducand cu sine partea lemnului crucii celei de viata facatoare si sfintele piroane, cu care a fost pironit trupul lui Hristos. Aici, sfantul imparat Constantin a pus lemnul cel de viata facator in racla de aur, iar din sfintele piroane, unul s-a aruncat in Marea Adrianului, de catre sfanta Elena, cand se intorcea de la Ierusalim la Constantinopol, pentru alinarea marii, pentru ca se ridicase furtuna mare si invaluire cu primejdie mare; pe altul, imparatul l-a ferecat in coiful sau, pe al treilea l-a ferecat la zabala, in fraul calului sau, ca sa se implineasca cele zise de Zaharia proorocul: „In ziua aceea va fi (scris) pe fraul cailor: Sfant lui Dumnezeu Atottiitorul” (Zaharia 14, 21), iar al patrulea piron l-a dat imparateasa Elena Trevirilor in paza.

Dupa sosirea Sfintei Elena de la Ierusalim in Bizant, iubitorul de Hristos imparatul Constantin a facut trei cruci mari, dupa numarul celor ce i se aratasera lui la razboaie: cea dintai in Roma, cand l-a innecat pe Maxentiu, a doua in Bizant, cand l-a cucerit, a treia cand a batut pe goti la raul Dunarii. Dupa chipul celor trei aratari a facut trei cinstite cruci din materii scumpe si a scris pe dansele cu slove de aur cuvintele acestea: Is Hr Ni Ka, adica „biruieste”, aratand la toti ravna dreptei credinte. Iar ca sa arate lumii ca cu puterea crucii a biruit pe vrajmasi, a inaltat o cruce spre rasarit, in targul de sus, apoi alta deasupra stilpului cel rosu la locul iubirii de frati, iar pe cea de-a treia a inaltat-o pe locul cel de marmora, cel foarte frumos, in targul de paine, la care loc se faceau multe puteri si semne prin sfanta cruce. Inca se marturisea de multi ca ingerul Domnului se pogora din cer in lumina mare noaptea, in locul acela, si tamaia imprejur cinstita cruce, cantand cantarea cea intreit sfanta cu glas dulce, si apoi iar se suia la cer. Si aceasta se facea de trei ori pe an: adica in luna aceasta, la inaltarea cinstitei cruci, apoi in luna lui mai, in 6 zile, la aratarea Crucii Domnului pe cer si in sfantul marele post cel de patruzeci de zile, in Duminica inchinarii crucii. Si multi din oamenii cei cucernici, care cu cinste si cu sfintenie vietuiau, vedeau aceasta pogorire a ingerului si auzeau cantarea lui.

Inca se cuvine a pomeni si ca cinstitul si de viata facatorul lemnul Crucii Domnului a fost luat oarecand de Persi (602-610) si iar s-a intors in Ierusalim, spre mangaierea credinciosilor; pe vremea imparatului grec Foca, Chosroe II (590-628), imparatul persilor, biruind Egiptul, Africa si Palestina, a luat Ierusalimul si pe multi crestini i-a ucis si luand cu de-a sila vistieriile cele bisericesti si podoabele, intre altele a luat si vistieria cea de mult pret, lemnul crucii Domnului celei de viata facatoare, si l-a dus in Persia. Peste putin, murind Foca imparatul, a fost ales Eraclie (610-641); in locul lui, el incearca sa biruiasca pe Chosroe II, dar de multe ori nebiruind a cerut pace, insa nu a castigat-o de la vrajmasul cel mandru. Atunci fiind in mahnire mare, a inceput a cauta ajutor la Dumnezeu, si a poruncit tuturor credinciosilor sa faca rugaciuni, priveghieri si postiri ca sa-i scape Domnul de acela ce se lauda, in mandria sa, ca va pierde pe toti crestinii; de acela ce hulea numele lui Iisus Hristos, ca sa nu zica vrajmasii ca mana lor este inalta si idolii lor puternici, ci sa cunoasca neamurile ca unul este Dumnezeul cel adevarat, Caruia cine poate sa-I stea impotriva puterii si tariei? Si chiar imparatul se ruga singur cu lacrimi si cu post inde-lungat. Apoi, adunandu-si toti ostasii si in nadejdea ajutorului lui Dumnezeu inarmandu-se cu puterea crucii, a mers asupra persilor si lovindu-se cu Chosroe II, l-a biruit si l-a pus pe fuga. Si a fost cu ostile in pamantul Persiei sapte ani, luand cetatile, robind satele si biruind multe prigoniri ale lui Chosroe. Iar mai pe urma Chosroe, neputand sa se impotriveasca puterii grecesti, a fugit din pamantul sau si, trecand peste raul Tigru, cu cel mai tanar fiu al sau, Medars, a impartit el imparatia sa. De acest lucru s-a maniat Siroes, fiul lui cel mai in varsta, si a gandit ca si pe tata si pe frate impreuna sa-i ucida; lucru pe care l-a si facut degrab. Iar dupa uciderea acelora, Siroes a fost mostenitor imparatiei Persiei si a trimis cu rugaminte si cu multe daruri la Heraclie, imparatul grec, smerindu-se lui si poftindu-l sa inceteze a prada pamantul lui.

Atunci Heraclie, facand pace cu imparatul Persiei, a luat de la persi facatorul de viata lemnul Crucii Domnului, cel luat de Chosroe din Ierusalim, care fusese patrusprezece ani la persi, si l-a adus impreuna cu multe daruri la locul sau, bucurandu-se si slavind pe Dumnezeu pentru ajutorul Lui cel mare.

Iar cand a ajuns la Ierusalim, a luat imparatul cinstitul lemn pe umerile sale, ca sa-l duca la locul lui cel mai dinainte. Insa era imbracat in porfira cea imparateasca, cu aur si cu pietre scumpe impodobit, avand in cap coroana cea imparateasca. Atunci se facu o minune inspaimantatoare, pentru ca deodata a stat in usile acelea, prin care se intra la locul capatanei, si nu putea sa paseasca mai departe cu cinstitul lemnul Crucii, oprit fiind de puterea cea Dumnezeiasca; si toti se minunau de un lucru ca acesta. Iar Zaharia, patriarhul Ierusalimului (609-631), care a mers cu toata multimea Ierusalimului in intampinarea imparatului, avand ramuri de finic in maini si iesind pana la muntele Eleonului, mergea cu imparatul alaturi si, cautand cu ochii, a vazut pe ingerul lui Dumnezeu ca un fulger in poarta stand, oprindu-le intrarea, si zicand: „Nu cu astfel de chip Facatorul nostru a purtat aici acest lemn al Crucii, cu care voi il duceti pe el”. Aceasta vazand-o si auzind-o patriarhul, s-a inspaimantat si, intorcandu-se spre imparatul, i-a zis: „Sa stii, imparate, ca cu neputinta iti este tie ca in haine bogate imbracat si cu podoabele imparatesti infrumusetat sa duci lemnul acesta sfant, pe care, saracul Hristos, Cel ce a saracit pentru mantuirea noastra, l-a dus. Drept aceea, de voiesti ca sa duci Crucea Lui, sa urmezi saraciei Lui”. Atunci, imparatul a dezbracat de pe sine porfira si coroana si s-a imbracat in haine saracacioase si proaste si a dus cinstitul lemn al Sfintei Cruci fara de nici o impiedicare, mergand cu picioarele desculte. Si l-a dus in biserica, la locul de la care il luase Chosroe al Persilor. Acolo, binecredinciosul imparat Heraclie a pus iar lemnul Sfintei Cruci si a fost mare bucurie si veselie credinciosilor pentru intoarcerea Crucii Domnului, si dantuiau precum oarecand israilitenii pentru intoarcerea chivotului legii de la filisteni, laudand pe Cel rastignit pe Cruce, Hristos Imparatul slavei, si inchinandu-se asternutului picioarelor Lui, Crucii celei sfinte. Careia si de la noi sa fie cinste, slava si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru minunea prin care s-a cunoscut adevarata cruce a lui Hristos, multi nu se potrivesc in spusele lor. Unii zic ca pe o fecioara moarta o duceau la ingropare si cu puterea Sfintei Cruci a inviat; altii zic ca o vaduva moarta era cea care a inviat prin facatorul de viata lemn, iar altii povestesc ca o vaduva zacea in casa bolnava si era aproape de moarte. Mergand la ea patriarhul cu imparateasa si aducand crucile, le-a pus pe cea bolnava si, punandu-se crucea Domnului, indata s-a sculat sanatoasa. Altii spun ca un om mort pe care-l duceau la groapa a inviat prin atingerea Sfintei Cruci a Domnului. Iar Nichifor al lui Callist, cel numit Xantopol, in cartea 8, la cap. 29, zice ca amandoua aceste minuni prin Crucea Domnului atunci s-au facut asa: vaduva zacand in casa bolnava si murind, de la portile mortii a fost adusa la viata si la sanatate, si mortul cel dus la groapa a inviat.

Calendar Ortodox

O reţetă pe zi – dulceata de prune

Ingrediente:

Preparare:

(pentru trei borcane mici): -două kilograme de prune -800 g zahăr -zeamă de lămâie (opţional).

prunele se spală, se taie în două şi li se scot sâmburii. Jumătăţile de prune se pun într-un vas, se presară zahărul deasupra şi se lasă peste noapte la frigider. A doua zi se pun pe foc mare, se dau în câteva clocote, apoi se lasă flacăra încet şi se fierb până când dulceaţa ajunge la consistenţa dorită, amestecând din când în când. Pentru a vedea dacă s-a legat, se scot câteva picături pe o farfurie şi se lasă la răcit. Dacă acestea nu curg, e gata. Borcanele se spală şi se sterilizează în cuptor. Dulceaţa se pune în borcane şi se sigilează. Se păstrează la răcoare.

O reţetă pe zi – Bruschete pariziene

Preparare: 1. Într-un castron, se amestecă ardeiul tăiat cubuleţe, jumătate din caşcavalul ras, sare, piper şi câteva roşii. 2. Foaia de aluat se taie în patru, marginile se răsucesc spre interior şi pe fiecare foaie se pun câte două linguri de amestec şi două roşii. 3. Se stropesc cu ulei de măsline, se pun în tavă, pe hârtie de copt, şi se dau la cuptor la foc mare 15-20 de minute. 4. Cu două-trei minute înainte de a le scoate din cuptor, se pune pe fiecare caşcavalul rămas

Ingrediente: – un pachet aluat foietaj, – 8 roşii cherry, – 200 g caşcaval, – un ardei gras roşu, – un căţel de usturoi, – oregano, busuioc, – două linguri ulei de măsline, – sare, piper.

Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Dreptmaritori si vrednicilor de dragoste crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos,

Din dumnezeiasca Evanghelie pe care o vom auzi astazi – asa cum Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, a randuit – ne impartasim, ca intotdeauna dealtfel, de un cuvant tot mai descoperitor de taina. Inaintea oricarui praznic imparatesc (adica pentru Imparatul – Dumnezeu), cum e Craciunul, bunaoara, sau Invierea, dar si Inaltarea Sfintei Cruci, sunt evanghelii in legatura cu acest praznic. Evanghelia din aceasta duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci e in legatura Sfanta Cruce, care se dezvaluie in chipul Crucii si in lemnul Sfintei Cruci. Dar noi trebuie sa mergem mai adanc, la taina Sfintei Cruci. Azi, o data mai mult, rogu-va sa cugetam, sa privim din interior spre exterior taina care se dezvaluie. Si toti cei care doresc sa inteleaga adancul de taina al adevarului dumnezeiesc si al adevarului omului, sunt rugati, impreuna, sa luam aminte. Cuvantul dumnezeiesc al Evangheliei asa ne graieste:

“Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea” (Ioan 3, 13-17).

Acesta este cuvantul de astazi al Sfintei Evanghelii, atat de concentrat, de unit in el, ca intr-un nucleu divin; dar din care, in lumina Duhului Sfant, stralucesc razele adevarului dumnezeiesc, pentru om.

Fiecare cuvant sau verset (sau vers) sa-l luam si sa ne impartasim: “Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer”. Iubitilor, de atatea ori sufletul omului, si poate mai mult al crestinului, se intreaba cu privire la acest cuvant: cer. Ce este cerul? Si nu totdeauna intelegerea noastra a ajuns pana la odihna (care nu inseamna somn, ci pacea luminii divine). Cer… Astazi auzim asa: Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Deci cerul e asezat deasupra noastra. Si nimeni dintre noi nu s-a suit, dar a venit printre noi Cel care a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Fiul e in cer din veci, e Fiul Parintelui ceresc. Iar Fiul Omului – adica Fiul Parintelui ceresc, Care S-a facut si om – Care e in cer, vrea sa ne spuna ca de acolo, din cer, e taina omului. Si nu numai a omului, intrucat omul e o sinteza a intregii Creatii; taina intregii Creatii e in cer.

Sa ne referim in clipa aceasta la doua cuvinte ale Scripturii, de esenta: primul cuvant – de la Cartea Facerii: “La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul” – deci cerul, intai. Si un cuvant cel putin la fel de revelator – al rugaciunii pe care Cel Care S-a coborat din cer, Fiul Omului, Fiul Parintelui ceresc, ne-a invatat-o: Tatal nostru: “Tatal nostru Care esti in cer (…) Precum in cer, asa si pe pamant” – reia cuvantul dintru inceput al Scripturii. Deodata se dezvaluie cerul: “Tatal nostru Care esti in ceruri…”. Am zice in graiul nostru, pe intelesul nostru smerit: Cerul este locasul lui Dumnezeu. Sfantul Stefan, in cuvantul rostit de el inaintea Sinedriului, atunci cand a fost omorat cu pietre, le spunea celor din Sinedriu, reluand cuvantul Proorocului Isaia: “Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice Proorocul: «Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele?»” (Fapte 7, 48-49). Evocam la inceput odihna, si auziti: “locul odihnei Mele”. Ce fel de odihna? Numai dupa osteneala cautarii si dorului luminii dumnezeiesti ajungi la odihna.

Impreuna cu colegul meu – parintele Stefan – cercetam in texte, in original, ce inseamna odihna: in limba greaca áíáđáőóéň; đáőóéň inseamna odihnesc, dar áíá inseamna in sus – deci cand ma ridic la inaltimea adevarului, atunci ajung la odihna, adica la lumina care imi da pacea, implinirea. De aceea, observati, “cerul este locul odihnei Mele” – zice Dumnezeu, adica acolo unde e plinatatea adevarului, a existentei. Cerul – locasul Parintelui ceresc, al lui Dumnezeu. Dar, dupa Evanghelia de astazi, “Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer”. Deci cerul este si locasul Fiului Omului. Iar daca in Tatal nostru spune “precum in cer, asa si pe pamant”, cerul este si locasul odihnei noastre, al pacii, al mangaierii, al luminii, pe care, contempland-o, ajung la odihna. Sufletul meu nu se mai zbuciuma. Propriu-zis, aceasta inseamna. Cand nelinistea ta, in chinurile nasterii tale din nou, inceteaza. Sufletul ajunge sa se odihneasca. Constiinta capata pacea, lumina adevarului. Cum de atatea ori va talcuiam cuvantul: Numai cel care n-a ajuns pana la capat se intoarce inapoi. El tot penduleaza, in nelinistea lui, intre indoieli si certitudini. Nimeni din cei care au ajuns (la odihna) nu s-a mai intors. De aceea si pentru cei adormiti, cum ne rugam la capataiul lor, la inmormantare, sau la parastas? – Ii zicem Mantuitorului: “Ca Tu esti Invierea si Viata si Odihna adormitului robului tau…”. Deci a ajuns sufletul la pacea, la odihna, la intalnirea cu Dumnezeu. Cum va spuneam, cuvantul Sfantului Grigorie Sinaitul: “Ia aminte, omule: Adevarata cunostinta e simtirea harului dumnezeiesc” – simtirea dumnezeirii.

Am inteles ce inseamna odihna. De aceea, a te culca, in intelesul somnului trupesc, numai, in care vegetezi, dar sufletul nu ramane viu, cum se ruga Inteleptul: “Eu dorm, dar inima mea vegheaza”, daca nu mai ramai in stare de veghe, aceea-i moartea. A te desparti de Dumnezeu e moarte.

Atunci, revenim la cer: “Precum in cer, si pe pamant”. Si omului ii este dat sa aiba parte de cer. Cerul – locasul lui Dumnezeu (cum citim in Tatal nostru; Cerul – locasul Fiului Omului, Care este in cer – Fiul lui Dumnezeu, facut om, Care S-a coborat din cer. Si cerul – locasul omului; cerul omului.

Iubitilor, pentru ca acest cuvant si aceasta invatatura este atat de adanca, odata cu Sfintele Scripturi, Parintii cum au inteles? Am apelat, si de data aceasta, indeosebi la Sfantul Maxim Marturisitorul. El spune ca prin cer se intelege in Sfanta Scriptura, adeseori, Insusi Dumnezeu. Precum spune undeva Ioan Inaintemergatorul, marele propovaduitor al adevarului: “Nu poate omul sa ia nimic de la sine de nu-i va fi dat lui din cer” (aceasta a spus-o Sfantul Ioan dupa ce L-a botezat pe Mantuitorul ucenicilor lui ). A doua zi dupa ce Ioan L-a botezat pe Mantuitorul, vazandu-L pe Mantuitorul ca trece iar la Iordan, a spus ucenicilor sai: “Iata Mielul, Care ridica pacatul lumii”. Si atunci, Andrei intai, dar si Ioan, care ne descrie aceasta, au luat-o dupa Mantuitorul, dupa Iisus. Iisus i-a intrebat: Ce vreti? – Invatatorule, unde locuiesti? – Veniti si vedeti. Si au mers Andrei si Ioan si toata seara si noaptea L-au intrebat pe Iisus. Andrei, ascultandu-L, le-a spus celorlalti: “Am aflat pe Acela despre Care au vorbit profetii”. Atunci au iesit la Iisus si Petru, apoi si Filip si Natanael – ucenicii Lui. Atunci, ceilalti din jurul lui Ioan: Tu L-ai botezat pe Iisus, dar vezi ca cei care mergeau dupa tine pleaca dupa El, te parasesc si merg dupa Celalalt, dupa Iisus. Atunci a spus Ioan acest cuvant, pe care il citeaza Sfantul Maxim Marturisitorul. Ioan a zis: “Nu poate omul sa ia nimic de la sine, de nu-i va fi dat lui din cer” – adica de la Dumnezeu. De aceea Sfantul Maxim spune: “Cerul se uneste cu Insasi Dumnezeirea”. Deci cand zici cer zici lumea lui Dumnezeu, locasul lui Dumnezeu; si, in intregime, tot ceea ce se descopera de acolo, de la Dumnezeu. Pentru care adauga sfantul Maxim: “Caci toata darea cea buna, tot darul cel desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor”. In acest inteles trebuie luat cuvantul cer, din textul Scripturii – locasul lui Dumnezeu, cu intreaga bogatie, nesfarsita, a adevarului dumnezeiesc. Dar mai adauga Sfantul Maxim: “Scriptura mai numeste cer si puterile ceresti, dupa cuvantul: «Cerul Imi este Mie scaun… Cel ce pui pe ingerii Tai para de foc si slugile Tale duhuri». De aceea, dupa cuvantul Scripturii: «Cerul Imi este Mie scaun», «Cel ce odihnesti pe heruvimi» – mai zice in alta parte. Aceasta pentru ca Dumnezeu Se odihneste in fiintele simple si netrupesti”.

Si acest cuvant, mai ales, m-a mangaiat negrait de mult. El corespundea exact cu ceea ce in mintea noastra, putintica, incerca sa se inalte. Zice Sf. Maxim: “Daca ar zice cineva ca si in mintea omeneasca, curatita de toata nalucirea materiala…”. O, Doamne, cat ma mangaie acest cuvant! Nalucirea materiala, care ma face sa ma gandesc cum L-a ispitit demonul pe Mantuitorul, aratandu-i imparatiile lumii si slava lor. Pentru care Parintele Staniloae talcuia: slava lor, adica poleiala. Aceasta poate oferi demonul: poleiala. La aceasta se incanta atata lume, la poleiala – nalucirea materiala, cum este numita de Sf. Maxim. Deci “orice minte omeneasca, daca e curatita de toata nalucirea materiala si e impodobita cu ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile, este cer, si nu are a cadea, dupa parerea mea, din adevar”. Daca priveste si mintea omului, curatita de nalucirile materiale, si luminandu-se, stralucind in ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile. Este cer si mintea; si nu cazi din adevar. Nu cazi din adevar cand contempli cerul mintii tale, plin de stralucirea adevarului dumnezeiesc, al credintei, plin de cele ceresti. O, credinciosilor, o, profesori de religie, nu uitati! Asa sa-i invatati pe copilasi, cu inima curata. Si incheiem cuvantul sfantului Maxim: “Deci nici cel care a numit cer inaltimea cunostintei spirituale din oameni nu ar gresi”. Doamne, cum te inalta fiecare gad si idee tot mai sus! “Caci, intr-adevar, spune Sf. Maxim, cunostinta adevarata se face asemenea cerului, scaun al lui Dumnezeu”. A spus Mantuitorul: “Daca Ma iubiti, paziti poruncile Mele! Cel ce pazeste poruncile Mele va fi iubit de Tatal Meu, la el vom veni si locas la dansul vom face”. Daca cerul este locasul lui Dumnezeu, si inima ta, facandu-se locas al lui Dumnezeu, se face cer. “Se face asemeni cerului, scaun al lui Dumnezeu, primind pe Dumnezeu sa Se introneze in ea, prin nazuinta nestramutata a dorintei ferme si inalte spre bine. La fel, lucrarea curata a virtutilor este numita «asternut al picioarelor Lui»”. Virtutile, despre care de atatea ori Sf. Maxim spune ca ele sunt oglindire a insusirilor dumnezeiesti, a luminii dumnezeiesti, a iubirii dumnezeiesti, a intelepciunii dumnezeiesti, a bunatatii dumnezeiesti, a dreptatii dumnezeiesti, a barbatiei dumnezeiesti.

Talcuia Parintele Staniloae atat de adanc, dupa Sfantul Maxim: Virtutile sunt forma umana a insusirilor dumnezeiesti, cum s-au revelat in Hristos. Si atunci, in acest inteles virtutile sunt “asternut picioarelor Lui”. Cum tot Sfintii Parinti vor spune, ca insusirile dumnezeiesti sunt cele din jurul Dumnezeirii. Adancul fiintei dumnezeiesti este de neurmat pentru noi, dar insusirile dumnezeiesti – lumina, iubirea, bunatatea, pacea, dreptatea, sfintenia, intr-un cuvant. Toate sunt dar, harul lui Dumnezeu din natura divina. Dar natura divina este dincolo de tot ceea ce este creatura. Dar sunt asternut al Dumnezeirii si impartasire din Dumnezeire, din lumina si iubirea Sa. Si, in sfarsit, intrucat virtutea primeste deasupra ei talpile dumnezeiesti… De aceea parca-ti aduci aminte: cate o crestina, saraca, zice asa, in simplitatea ei: Saruta-Ti-as talpile Tale, Doamne! Si noi radem, adeseori. Or, ea spunea un cuvant atat de adanc: Doamne, eu sa fiu asternut picioarelor Tale, talpilor Tale. Sa odihnesti, altfel spus, in mintea si in inima mea. Caci in Filocalie Parintele Staniloae asa a tradus: Talpile dumnezeiesti.

“Si nu le lasa catusi de putin sa se murdareasca de intinaciunea trupului”. Ce i-a spus lui Moisi la rug? – “Scoate-ti incaltamintea! Locul pe care calci e sfant”. Acolo calca talpile picioarelor dumnezeiesti, si acolo nu mai e intinaciune.

… Si intelegand prin pamant trupul. Iubitilor, Doamne, ce descoperire! Cer, lacasul Dumnezeirii, cerul lui Dumnezeu, cerul Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului, si cerul – mintea noastra plina de lumina dumnezeiasca, de adevar! Ati inteles acum? Prin care dar, insusire a sufletului nostru putem noi sa ne umplem sufletul de cer, de lumina divina, de virtutile care stralucesc in noi – cunostinta, adevarul (deci lumina, caci altfel nu pot vedea nimic fara lumina; si ceea ce e lumina pentru ochi e intelegerea pentru minte)? Care este acest dar, prin care noi luam cunostinta, prin care ne miscam? – Gandirea, iubitilor! Si, intelegand, parca te cutremuri. Cu ce te inalti dincolo de minte? Vedeti, trupul, materia e limitata, marginita, “tarcaruita” in timp si spatiu. Dar daca cu trupul sunt aici si acum, cu mintea, cu gandirea depasesc nu numai trupul meu, numai locul unde ma aflu, nu numai timpul de acum… ci si timpul si spatiul. Se misca in lumea nemarginirii dumnezeiesti. Atunci cand cuget, deodata: “A zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra” – chipul, cum spune dumnezeiescul Maxim, e de nedistrus, ramane in noi pe veci; ca existam. Chiar si cei care mai spun: “A trecut in nefiinta”. Sa-i lumineze Dumnezeu, sa se indeparteze de ratacirea asta, cea mai de pe urma. Nimeni nu trece in nefiinta! Caci existam, si in nemurire suntem chemati sa fim. Dar asemanarea priveste virtutea: intelepciunea, bunatatea, virtuti de care ne impartasim din Dumnezeire, dupa voia noastra. Vrem sa-I urmam lui Dumnezeu in lumina, adevar si iubire, atunci ne impartasim din ele. Sau, prin pacat, ne lepadam. Dar ramanem in Dumnezeu cu radacina.

Si ce inseamna a fi “dupa chip”? Ce ne apropie pe noi mai mult decat toate de a fi dupa chipul lui Dumnezeu, al nemarginirii dumnezeiesti? Gandirea, iubitilor. Gandirea noastra depaseste si marginile universului intreg. Astazi macar atat sa intelegem: ce inseamna cuvantul cer: locasul lui Dumnezeu, locasul Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului si locasul oricarei minti pamantesti curate. Cand am citit din Sfintii Parinti, indeosebi doua lucruri m-au luminat si m-au uimit (cand primesti lumina, te uimesti). Cand am citit la Sfantul Ioan Damaschin cum a coborat Fiul lui Dumnezeu la noi: nu dupa loc, ci dupa fire. Adica nu dupa spatiu, ca sa se miste de colo colo. A luat trup omenesc, cu care S-a miscat printre noi; dar in El era Dumnezeirea. Fiul lui Dumnezeu a coborat in sanul Fecioarei (a carei nastere am praznuit-o ieri; iar astazi pe parintii ei, dumnezeiestii Ioachim si Ana). Or, cand zici firea dumnezeiasca… Mantuitorul i-a spus unei femei, samarinencei, descoperindu-i din taina Dumnezeirii: “Duh este Dumnezeu”. Cu ce ne apropiem noi de intelegerea Duhului? E Duh, e spirit, adica nematerial. Dar cum o intelegem? Ce, in noi nematerial? – Gandirea. Gandirea e deasupra materiei, o invaluie. Cu gandirea, care depaseste hotarele trupului intelegem ceva din taina Dumnezeirii, a Duhului. Sa ne inaltam, sa intelegem! E atata frumusete, cum nu va puteti inchipui. Cand am mai citit si la Calist Catavisiotul: “Oricine e intelept priveste la lucrurile cele mai adanci din el”; cele mai inalte din el. Orice om are si slabiciunile lui. Calist Patriarhul spune: Cand vrei sa fii in adevar, treci de la cele de jos ale tale (cum intreaga creatie s-a odraslit de la cele de jos pana la cele de sus; toate sunt in noi)… Ce are omul mai inalt, spune Patriarhul Calist, e mintea lui, e gandirea lui. Si cu mintea lui se inalta, si poate sa ajunga pana la Dumnezeu – cu mintea te poti inalta dincolo de lume; poti sa cuprinzi lumea. De aceea spune Calist: Nu e dupa vrednicia omului sa se opreasca la cele marginite, hotarnicite, ci sa se inalte pana la Cel nemarginit, daca si mintea se poate inalta pana la Dumnezeu”.

Atunci am inteles: Doamne, ce minune descoperi Tu in om, ca mintea lui e cer (cum a spus Sfantul Maxim), e cereasca. Te inalti pana la Dumnezeire. Si asa spunea un savant – Wolfgang Pauli, mare fizician: Asa cum Dumnezeu, spiritul divin cuprinde intreaga creatie, asa si sufletul omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu, poarta in el intreaga creatie. Ar putea face stiinta un matematician, un chimist, un fizician, poate sa cuprinda intelesurile lucrurilor fara mintea aceasta, pe care i-a dat-o Dumnezeu, dupa chipul Lui? Si asa cum El cuprinde tot, si omul e chemat; sa devina mintea omului cer.

Am inteles acum ce inseamna aceasta realitate spirituala – cerul – si cat e de adevarata ea! Omul a pierdut intelesul de a purta in inima lui, dupa chipul lui Dumnezeu, duhovniceste, creatia, si sa ajunga la asemanare. De aceea Fiul lui Dumnezeu a coborat din cer, si a adus cerul pe pamant. Si in El e cerul; e Dumnezeu si Om. De aceea spune: “Nimeni nu s-a suit in cer” – nu tu te sui. Fara numai Cel care a coborat din cer, Fiul Omului Care este in cer. Si a coborat ca fiecare constiinta umana, fiecare suflet sa devina un salas ceresc; salas de lumina si de adevar.

Si adauga Mantuitorul: “Precum Moisi a ridicat sarpele in pustie, asa Se va inalta si Fiul Omului” (pe Cruce). Evreii, mergand spre pamantul fagaduintei, au dat peste niste serpi veninosi, care ii muscau; si mureau (pentru ca erau atatati de demoni). Iar Mantuitorul, Care avea sa Se intrupeze si sa Se inalte pe Cruce, veninul sarpelui El il va rastigni. De aceea a zis: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie, asa Se va inalta si Fiul Omului” – pe Cruce. … “Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Deci Crucea inseamna rastignirea raului si cale spre inviere, inaltare. Cei din jur nu intelegeau – fariseii, carturarii: “Daca este Fiul Omului, coboara-Se de pe cruce”. Rastignitul din stanga, la fel: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu…”. Sarmanii, nu pricepeau. Cum, sa vezi pe cineva rastignit si sa te inchini unui rastignit? Au inteles multi: Pavel a inteles: “Crucea e nebunie pentru elini (filosofii), sminteala pentru iudei (caci “blestemat e cel ce e intins pe lemn”; toti vinovatii Vechiului Testament erau osanditi la moarte prin cruce). Dar pentru noi e puterea lui Dumnezeu”. Iar dupa Pavel va spune Ioan Gura de Aur: “Privesc la cruce, privesc la Hristos, si-L numesc Imparat pe Hristos pentru ca-L vad rastignit”. Cu adevarat, El e Imparatul, Care Se jertfeste pentru supusii Lui. Si-L numesc Imparat pentru ca El S-a jertfit pentru supusii Lui. Si asa sa faca orice imparat: sa se jertfeasca; iar prin jertfa sa rastigneasca raul. Caci jertfa ucide egocentrismul, pacatul. Cum am spus de atatea ori, si am invatat: orgoliul este demonic. Cand a cazut in orgoliu Lucifer, ce a descoperit? – S-a vazut adus de la nefiinta la fiinta. Si-a vazut nefiinta. Dar daca Dumnezeu a zis Da, sa fii, atunci ramai. Atunci s-a descoperit pe el zidire. Si atunci, Fiul lui Dumnezeu a venit sa rastigneasca pacatul, orgoliul, deci moartea. Caci daca prin pacat jertfa, care ne instituie in fata lui Dumnezeu, Adam a transformat-o in moarte, prin despartire, in Hristos, pe Cruce, moartea se transforma in jertfa, care duce la inviere.

De aceea a zis Iisus: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie, asa se va inalta Fiul Omului pe Cruce”. Si daca veninul sarpelui, cum va arata tot Ioan Gura de Aur, ucidea, jertfa lui Hristos pe Cruce, invierea, vindeca. De aceea a zis Ioan Gura de Aur: “Tu meriti, Doamne, sa fii Imparat, pentru ca Tu Te-ai jertfit!”. Si-n jertfa e impartasirea iubirii datatoare de viata, care aduce invierea. De aceea, “pomeneste-ma, Doamne – zice tot Ioan Gura de Aur – intru imparatia Ta, cum a zis rastignitul din dreapta, care s-a cait” (de la acest cuvant noi zicem mereu “vesnica pomenire”). La care Iisus a spus: “Azi vei fi cu Mine in rai”. Intr-adevar, asa S-a inaltat Fiul Omului pe Cruce, din iubire.

Pentru ca urmeaza cuvantul, uimitor, din Evanghelie: “…asa se va inalta Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. In iubire e viata, in jertfa e viata, in daruirea mea catre celalalt. Cand ma daruiesc tie si tu te daruiesti mie, suntem in iubirea divina, in viata, in marturia vietii. Caci iubirea este principiul vietii. Si vine cuvantul uimitor, unic, al Evangheliei: “Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Fiul Sau unic! Iubitilor, ce-i mai scump pentru un tata (ca si pentru o mama), decat fiul?! Fiul iubirii lui Dumnezeu, al Parintelui ceresc. Va talcuiam din cuvintele Scripturii: “Mainile Tale m-au facut si m-au zidit” – Mainile Tatalui – Fiul si Duhul Sfant. Si in alta parte Psalmistul spune: “Dumnezeu a pus in vistierii adancurile”. Adancurile suntem noi. “Adanc pe adanc cheama” – adancul Dumnezeirii ne cheama pe noi. Iar vistieria lui Dumnezeu ati vazut ce inseamna – Fiul si Duhul Sfant. Aceasta este vistieria cea dinlauntru, a inimii, rasadita si in noi, cum spune Patriarhul Calist. Ce e mai scump pentru Tatal, daca nu vistieria Lui – Fiul si Duhul Sfant? Si asa L-a daruit pe Fiul Lui, sa Se intrupeze de la Duhul Sfant si din Fecioara, L-a daruit “ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. L-a daruit, pana pe Cruce, Vistieria Lui, ce are mai scump Tatal a daruit, si sa ne impartasim din El, din Fiul Lui, din viata Fiului Lui, in Duhul Sfant. Si in Duhul Sfant, “ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Si incheie Evanghelia asa: “Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume sa judece (sa osandeasca) lumea, ci sa se mantuiasca lumea prin El”. Sa crezi in El, cum S-a intrupat, de la Duhul Sfant si din Fecioara, si cum la Cincizecime a trimis Duhul Sfant, ca sa Se intrupeze El in fiecare din noi, in fiecare inima fecioara. Inima fecioara, nu uitati: atunci cand inima noastra e casta, fecioara, deodata se lumineaza, devine cer.

Iubitilor, zilele acestea l-am comemorat pe Paulescu si am citit ceva din el. Si inima noastra atat de mult s-a aprins de omul acesta!… El a ajuns la marturia aceasta, de a-L preamari pe Dumnezeu prin stiinta. Si multi s-au intrebat: Cum prin stiinta a ajuns Paulescu sa dea marturia aceasta, a intelegerii Dumnezeirii? – Pentru ca a avut o inima casta. Acest om n-a fost casatorit, a dus o viata de castitate, de sfintenie. De aceea Iorga, care l-a cunoscut, la savarsirea lui din viata a spus: “A trait ca un mucenic si a murit ca un sfant. De-abia acum, savarsindu-se din viata, pot spune cei mai apropiati ai lui, si ucenicii lui, vor spune descoperirile vietii acestui om”. Si, ingaduiti a spune, ucenicul lui poate cel mai de aproape – doctorul Trifu, pe care noi l-am intalnit in viata mea. Si el marturiseste ca, atunci cand Paulescu a ajuns, in iulie, la intelegerea acestui adevar, al insulinei, a aparut in august un articol in limba franceza, in Apus, si au luat cunostinta savanti. Un savant american – Ernst Scott – i-a trimis o scrisoare lui Paulescu si i-a propus sa elaboreze impreuna insulina. Si doctorul Trifu l-a sfatuit pe Paulescu: Da, noi nu avem posibilitati de laborator ca alte popoare. Sa lucram impreuna. Altii au spus: Nu, sa apara acest produs aici, la noi, in Romania. Au tot asteptat sponsori… Dar in timp de sase luni au aparut altii, care au luat cunostinta de descoperirea lui si…

Iubitilor, omul acesta – si este un exemplu – a ajuns la adevar deodata unind minte luminata, adancind adevarul omului cu mintea, dar si pastrandu-se curat, cast, in feciorie. Asa cum Maica Domnului e fecioara si mama. Numai in castitate si in maternitate implinesti adevarul. Cum adica: pastrandu-ti faptura ta curata, casta; nu innamolita in stricaciunile lumii, in noroiul acestei lumi. In noroiul de patimi, cum sa mai vezi adevarul? Numai in sufletul cast, inima casta, si mintea cautatoare de adevar, asa ajungi la adevar. Asa a fost Paulescu. Asa a ajuns la adevar, incat, cunoscand, cu mintea luminata de Dumnezeu adevarul omului, ca fiziologic, faptura umana, atat in morfologia ei, cat si in fiziologia ei. Pentru ca fiecare organ, fiecare tesut, fiecare celula, fiecare lucru din faptura noastra, in lumina, are un scop. E o armonie, iubitilor, totul. Aceasta armonie nu-i pusa de mine. Eu, cand vin in lume, vin deja zidit. Altul a pus aceasta armonie – Dumnezeu. A pus o armonie in toata faptura, o constiinta in om, pentru care Paulescu spune ca sufletul omului este “agentul finalitatii”. Adica spiritul meu, luminat de Dumnezeu, vede aceasta ordine, se inalta la Dumnezeu si, inaltandu-se la Dumnezeire, sufletul meu, luminat de lumina divina, de iubire divina, de credinta in adevar… gandirea mea se inalta si ma zideste. Acest “artist minunat”, cum spune Paulescu, care-i sufletul omului, deodata zideste trupul meu, si pleaca, faptura mea, de la obarsia ei, cum m-a zidit Dumnezeu, catre desavarsirea ei, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Si o intrebare, pe care o punem oricarei minti omenesti: Iubitilor, e posibil sa zidesti ceva fara gandire? Fiecare sa se zguduie si sa dea raspuns. Fara sa ai un proiect, un plan, chiar al celui mai simplu lucru. Intelegeti atunci cum gandirea devine cer? Cum se inalta la Dumnezeire! Cum sa nu fie, atunci, gandirea lui Paulescu cer, cand el a contemplat trupul omului si creatia intreaga in atata ordine si armonie. Sufletul lui se unea cu fiecare fibra, cu fiziologia intreaga. Hormonul insulinei a fost opera a finalitatii, a gandirii, a amoniei lui Dumnezeu…

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

Nouă ani de la atentatele din 11 septembrie, în SUA

Statele Unite ale Americii comemorează sâmbătă nouă ani de la atentatele de pe 11 septembrie 2001. Atmosfera este, de această dată, tensionată, după ce un pastor a ameninţat că va arde mai multe exemplare ale Coranului cu această ocazie.

Preşedintele Barack Obama va asista sâmbătă la o ceremonie organizată de Pentagon, în memoria celor aproape 3.000 de victime ale atentatelor.

În urmă cu nouă ani, două avioane au intrat în turnurile gemene ale World Trade Center din New York, un al treilea a lovit clădirea Pentagonului, al patrulea prăbuşindu-se în statul Pennsylvania, precizează Mediafax.

// //

A fost creat primul rinichi artificial

Primul rinichi artificial a fost creat cu ajutorul nanotehnologiei. Medicii speră ca organul să poată salva în curând numeroase vieţi, mai ales că poate fi produs la costuri relativ mici.

Zece oameni de ştiinţă de la Universitatea California-San Francisco au lucrat la acest proiect. În prezent, insuficienţa renală se poate trata doar prin dializă sau transplant de rinichi, dar odată cu punerea în funcţiune a acestui dispozitiv, mulţi pacienţi pot fi salvaţi.

Cu toate acestea, profesorul Shuvo Roy, coordonatorul cercetării, a declarat că încă se mai fac studii pentru a se asigura că rinichiul artificial poate îndeplini toate funcţiile unui rinichi normal.

„Pentru realizarea rinichiului artificial au fost folosite ultimele descoperiri din domeniul nanotehnologiei”, a declarat Shuvo Roy, care spera ca la fabricarea rinichilor artificiali să foloseasca tehnologia de fabricare a dispozitivelor electronice bazate pe silicon.

Aşa alegi PÂINEA sănătoasă

Pâinea albă conţine foarte puţine vitamine şi minerale. Evitaţi produsele cu termen mare de garanţie

Specialistul Click!, dr. Ovidiu Chiş, expert în medicina tradiţională indiană, ne spune care sortimente de pâine păstrează cel mai bine vitaminele şi mineralele din conţinutul cerealelor.

Grâul se deosebeşte de toate celelalte tipuri de cereale prin faptul că este singurul care conţine toată seria de vitamine din grupa B, fără de care viaţa ar fi de neconceput.

Morăritul modern sărăceşte mult această hrană, pentru că produce doar făină albă, prin eliminarea a două componente esenţiale ale bobului de grâu (germen şi cortex).

Prin înlăturarea acestor două părţi ale bobului, se elimină, de fapt, dintr-o singură mişcare, tocmai enzimele, vitaminele şi mineralele, inclusiv fierul, cobaltul, cuprul, zincul, manganul şi molibdenul. Unele dintre acestea nu se găsesc decât în cerealele integrale.

De cele mai multe ori, ceea ce numim pâine albă sau făină albă nu înseamnă, de fapt, decât amidon în stare pură, iar valoarea nutritivă a acestuia este foarte scăzută. În aceste condiţii, este bine să consumaţi pâine din făină integrală sau pâine graham.

Citiţi însă cu atenţie eticheta în supermarket, pentru că, de multe ori, pâinea neagră este produsă din făină albă, colorată artificial. Termenul mare de valabilitate ar trebui să vă dea de gândit, pentru că, prin

eliminarea germenului, făina albă poate fi păstrată mai mult timp, fără să fermenteze.

Pâine cu ceapă

Ingrediente: două pacheţele de drojdie uscată activă, 3/4 ceaşcă de apă caldă, două ceşti de lapte încălzit şi răcit, 3 linguri de zahăr, două linguriţe şi jumătate de sare, 3 linguri de unt, 6 ceşti şi un sfert de făină de grâu, o ceapă tocată.

Preparare: într-un castron mare, amestecaţi drojdia, apa caldă şi o linguriţă de zahăr. Puneţi deoparte. Adăugaţi laptele, zahărul rămas, sarea, untul, făina şi ceapa. Amestecaţi până când se formează aluatul, apoi vărsaţi pe o suprafaţă pudrată cu făină.

Frământaţi până când aluatul devine elastic. Ungeţi un castron mare, puneţi aluatul şi acoperiţi cu un prosop umed. Lăsaţi să se odihnească 30 de minute şi să dospească. Împărţiţi aluatul în două. Formaţi pâinişoarele şi puneţi-le în două forme unse. Lăsaţi să se odihnească încă 30 de minute pentru a doua dospire. Puneţi la cuptor 40 de minute.

Pâine coaptă la soare

Se înmoaie făina integrală de grâu sau de alte cereale în apă, se adaugă sare şi puţin ulei şi se frământă bine. Se pot adăuga seminţe de floarea soarelui şi susan. Se pune între două folii de celofan şi se întinde cu sucitorul. Rezultă o foaie de aproximativ 3 milimetri grosime, din care se taie rondele cu ajutorul unui pahar. Se usucă la soare sau în apropierea cuptorului.

Nasterea Maicii Domnului

Domnul, Cel ce locuieste in cer, vrand sa Se arate pe pamant si sa vietuiasca cu oamenii, mai intai a pregatit loc de salasluirea slavei Sale, pe Preacurata Maica Sa. Pentru ca este obicei la imparati ca mai inainte sa-si pregateasca, in cetatea in care vor sa mearga, palatul de petrecere. Si, precum palatele imparatilor pamantesti se zidesc de prea inteleptii lucratori din materiale mai scumpe, la loc mai inalt, mai frumoase si mai desfatate decat alte locuinte omenesti, a trebuit a se zidi asa si palatul cerescului imparat al slavei.

In Legea veche, cand a vrut Dumnezeu sa petreaca in Ierusa-lim, Solomon I-a zidit Lui casa, cu prea inteleptul lucrator Hiraam, care era mester renumit si plin de intelepciune si de stiinta, ca sa savarseasca tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru si chiparos, care se aduceau din Liban, si din aur curat, la un loc prea inalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasa, caci a sapat heruvimi pe pereti, si nenumarate feluri de pomi si de flori. Deci, avea si largime casa aceea, ca sa nu incapa cu inghesuiala in ea multimea poporului lui Israel. Si a venit intru ea slava Domnului in foc si in nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde intru sine pe Dumnezeul cel neincaput. Solomon i-a zidit Lui alta casa, dar Cel Prea Inalt nu locuieste in biserici facute de maini omenesti. „Ce casa imi veti zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la inceputul darului celui nou, a I se zidi casa, nefacuta de mana, pe Preacurata, Prea Binecuvantata Fecioara Maria. Si de care lucratori s-a zidit casa aceea? Cu adevarat de cei prea intelepti, adica de insasi intelepciunea lui Dumnezeu, dupa cum zice Scriptura: „Intelepciunea si-a zidit ei insasi casa”. Pentru aceasta toate cele ce se fac cu intelepciunea lui Dumnezeu sunt fa-cute bune si desavarsite. Iar de vreme ce palatul cel insufletit l-a zidit intelepciunea lui Dumnezeu Cuvantul, spunem deci ca I s-a zidit lui Dumnezeu desavarsita casa; Prea Luminatului Imparat I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregatit cea prea curata si neintinata camara; neprihanitului Mielusel I s-a zidit cea fara de prihana salasluire, la care lucru Insusi este martor credincios in cer, zicand catre dansa: „Toata esti buna, cea de aproape a Mea, si prihana nu este in tine”. Iar Sfantul Damaschin zice: „Toata esti camara Duhului, toata cetatea lui Dumnezeu si noian de daruri, toata frumoasa, toata aproape de Dumnezeu”.

Dar din ce fel de material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevarat prea scumpe; caci ca dintr-o piatra scumpa s-a nascut din neamul cel imparatesc, din David, care a biruit pe Goliat prin piatra aceea ce mai inainte inchipuia pe Hristos, piatra cea nepusa in prastie. Si ca din niste lemne binemirositoare de cedru si de chiparos, s-a nascut Fecioara Nascatoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatal ei, sfantul si dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-si tragea obirsia sa din Natan, fiul lui David, iar mama ei, sfanta si dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din neamul lui Aaron. Si era Preacurata Fecioara dupa tata din neam imparatesc, iar dupa mama din neam arhieresc.

O, Doamne, din cate prea scumpe materii si din ce prea cinstite neamuri s-a pregatit palatul cel insufletit al Imparatului slavei! Si precum in casa lui Solomon zidurile cele de piatra si de lemn aveau mai multa cinste decat aurul cel curat cu care erau aurite; tot asa in nasterea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu neamurile bune, cel imparatesc si arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curatia deplina a sfintilor ei parinti, care este mai scumpa decat tot aurul si argintul si mai cinstita decat pietrele cele de mult pret. Tot lucrul pamantesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru ca Preasfanta Fecioara s-a nascut din curatia parintilor, care este mai presus decat tot neamul bun. Acest lucru il marturiseste Sfantul Ioan Damaschin, vorbind asa catre sfintii si dreptii dumnezeiesti parinti: „O, fericita insotire, Ioachime si Ano! din rodul pantecelui vostru cu adevarat fara de prihana v-ati cunoscut!” Dupa cuvantul Domnului: (r)Din rodurile lor ii veti cunoaste pe dansiiZ. Ati randuit viata voastra precum a fost placut lui Dumnezeu. Pentru ca vietuind in curatie si cuviosie ati rasarit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai inainte de nastere fecioara, cu mintea, cu sufletul si dupa nastere fecioara si totdeauna fecioara, cu mintea, cu sufletul si trupul de-a pururea feciorind.

Deci, se cadea ca fecioria cea nascuta pe sine din curatie sa se aduca trupeste pe sine insasi luminii celei uneia nascute. O, doime a cinstitelor turturele cuvantatoare, Ioachime si Ano! Voi, pazind fireasca lege cu curatie, v-ati invrednicit celor mai presus de fire daruri dumnezeiesti, pentru ca pe Fecioara, dumnezeiasca Maica, voi vietuind cu dreapta credinta si cu cuviosie, in omeneasca fire ati nascut, ati odraslit pe cea mai inalta decat ingerii, pe fiica aceea ce si pe ingeri acum stapaneste. O, prea frumoasa si prea dulce fiica! O, crinule, cel ce ai crescut in mijlocul spinilor, fiind din radacina imparateasca cea de bun neam! Prin tine imparatia cu preotia s-au imbogatit!”

Cu aceste cuvinte, Sfantul Ioan Damaschin arata din ce fel de parinti s-a nascut dumnezeiasca Maica, din cat de scumpe materii s-a pregatit palatul Imparatului ceresc. In ce fel de loc s-a dospit acest aluat insufletit? Cu adevarat in cel preainalt, pentru ca Biserica da o marturie ca aceasta despre dansa: „Cu adevarat esti Fecioara curata mai presus decat toate”. Insa nu cu inaltimea locu-lui, ci cu a bunatatilor si cu a darurilor dumnezeiesti, pentru ca lo-cul unde s-a nascut prea Binecuvantata Fecioara era o cetate mica in pamantul Galileei, care se numeste Nazaret (Despre casa lui Ioachim si Anei, dupa multa cercetare, n-am putut sa aflam, lamurit, unde a fost. Am gasit scris in unele locuri ca a fost in Ierusalim, iar in aceste carti scrie ca in Nazaret, si nedumerirea a ramas tot nedumerire), sub Capernaum, cetatea cea mare, aflandu-se neslavita si necinstita si locuitorii ei defaimati. Mai apoi si pentru Hristos s-a zis: „Din Nazaret oare poate sa iasa ceva bun?” Iar Domnul, „Cel ce petrece intru cele inalte si spre cei smeriti priveste”, a binevoit sa se nasca Preacurata Maica Sa, nu in Capernaumul cel ce prin mandrie pana la cer se inaltase, ci in smeritul Nazaret, aratand ca tot ce este intre oameni inalt este uriciune inaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dansii cu vederea si defaimat, aceea la Dansul este inalt si cinstit. La aceasta se mai poate adauga ca din singur numele de Nazaret sa se arate inaltimea bunatatilor Preacuratei Fecioare. Precum prin nasterea Sa in Betleem, care se talcuieste „casa painei”, a inchipuit cu taina ca El este painea cea coborata din cer spre insufletirea si intarirea lumii, asa si in nasterea Preacuratei Maicii Sale in Naza-ret, arata cele inalte pentru ca Nazaretul se talcuieste „inflorit, sfin-tit si deosebit de cele pamantesti, incununat si pazit”.

Toate acestea se arata luminos intru Preacurata Fecioara, pentru ca ea este floarea ce a rasarit din pomul cel uscat, din pantecele cel neroditor si sterp si a innoit firea noastra cea uscata; floarea cea nevestejita, care infloreste pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a nascut mirosul cel frumos, pe singur Imparatul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singura a rasarit marul cel cu bun miros; este sfintita cu darul Sfantului Duh, cel ce a venit spre dansa si a umbrit-o. Si este mai sfanta decat toti sfintii, pentru ca a nascut pe Cuvantul, cel mai sfant decat toti sfintii. Ea este deosebita de pacatosii pamantesti, caci nici un pacat in toata viata sa n-a cunoscut.

Toti cu David graiesc: „Faradelegea mea eu o cunosc si pa-catul meu inaintea mea este pururea”. Numai singura aceea gra-ieste: „Fara de nelegiuire am alergat si v-am indreptat”, pentru ca ea este indreptarea oamenilor, nu numai nefacand pacatul, ci si pe pacatosi abatandu-i de la lucrurile cele rele, asa cum zice Biserica spre dansa: „Bucura-te, ceea ce curatesti lucrurile cele spurcate”. Ea este incununata cu slava si cu cinste. Incununata cu slava, ca din imparateasca radacina a rasarit, incununata cu cinste, ca din arhiereasca semintie a crescut. Incununata cu slava, ca din cei curati si drepti nascatori a odraslit; incununata cu cinste, ca cea cinstita prin bunavestire si slujire a arhanghelului; incununata cu slava ca o maica a lui Dumnezeu. Ca ce este oare mai slavit decat a naste pe Dumnezeu? Incununata cu cinste, ca cea pururea fecioara; caci ce este mai cinstita decat aceasta, ca si dupa nastere a fi fecioara? Incununata cu slava cea mai slavita decat serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; incununata cu cinste, cea mai cinstita decat heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu intelepciunea si cu cunostinta cea dumnezeiasca i-a covarsit. „Iar slava, cinste si pace se cuvine tot omului care face binele”, zice apostolul. Si cine din pa-manteni s-a aflat lucrator de bunatati mai bun decat Preacurata Fe-cioara? Toate poruncile Domnului le-a pazit, toata voia Lui a facut-o, toate cuvintele Lui le-a luat in minte, toate graiurile Lui le-a ascuns in inima sa, toate lucrurile cele de milostivire le-a aratat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a incoronat ca o lucratoare a tuturor faptelor bune. Este inca si pazita, ca vistieria curatiei sale fecioresti o pazea cu strasnicie, incat nici ingerului nu voia sa o incredinteze, pentru ca, vazand pe inger, s-a tulburat de cuvantul lui si gandea in ce chip va fi acea inchinare?

Toate acestea Nazaretul, prin numirea sa, le-a aratat a fi in Preacurata Fecioara si cine nu va zice ca palatul acesta inalt al lui Hristos, cu bunatatile si dumnezeiestile daruri nu este foarte inal-tat? Inalta este, ca din cer s-a daruit, desi pe pamant din pamanteni s-a nascut. Din cer, ca precum zic unii din ganditorii de Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia nasterea lui Ioan, acelasi a binevestit lui Ioachim si Anei zamislirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, acela a adus din cer si numele ei cel prea binecuvantat zicand catre maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naste pe fiica cea prea binecuvantata si se va chema numele ei Maria”.

Drept aceea fara indoiala poate sa se numeasca cetate sfanta, Ierusalim nou, pogorat din cer de la Dumnezeu si locas al lui Dumnezeu intre oameni. Inalt este lacasul lui Dumnezeu, ca mai presus de serafimi s-a inaltat, nascand pe Imparatul Hristos. „O, inaltime, cu anevoie de suit de gandurile omenesti!”

Dar ce fel de frumusete are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, sa ascultam pe acelasi Ioan Damaschin, care zice asa: „S-a adus lui Dumnezeu, Imparatul tuturor, imbracata cu buna podoaba a faptelor bune, ca si cu o haina de aur si infru-musetata cu darul Duhului Sfant, a carei slava este inauntru. Ca precum la toata femeia, barbatul este slava ei cea din afara, asa sla-va Nascatoarei de Dumnezeu este inauntru, adica rodul pantecelui ei”. Si iar zice acelasi: „Fecioara de Dumnezeu daruita, biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care acel incepator de lume, Solomon, a zidit-o, si in dansa a pietruit, nu cu aur impodobita, nici cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur, stralucind cu Duhul, iar in loc de pietre scumpe, avandu-l pe Hristos margaritarul cel de mult pret”. O podoaba ca aceasta este infrumusetarea palatului acestuia, mult mai frumoasa decat ceea ce a fost in biserica lui Solomon, in care se vedeau inchipuite asemanari de heruvimi, de pomi si de flori. Dar si in aceasta insufletita biserica, in Preacurata Fecioara, se vad aratate chipuri de heruvimi, caci vita sa cea de heruvim nu numai s-a asemanat heruvimilor, dar i-a si intrecut.

Daca Biserica a obisnuit a-i numi heruvimi pe alti sfinti, cantand: „Ce va vom numi pe voi, sfintilor? Heruvimi, ca intru voi s-a odihnit Hristos”, cu atat cu cat mai ales Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu este heruvim, in care s-a odihnit trupeste Hristos si pe mainile ei cele preacurate a sezut Dumnezeu ca pe un scaun: „scaun de heruvimi, fecioara”. A inchipuit in sine si asemanarile pomilor celor bine roditori, facandu-se, duhovniceste, maslin roditor in casa lui Dumnezeu si finic infloritor. Pentru aceasta acum se numeste mladita de viata purtatoare, Biserica cantand asa: „Din cea neroditoare radacina, mladita de viata purtatoare ne-a odraslit noua pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor”. Deci, acestea toate se graiesc pentru frumusetele ei cele duhovnicesti. Dar, pe langa acestea, si de cele trupesti nu era lipsita, dupa cum adeveresc multi dascali bisericesti, ca in toata partea cea de sub soare n-a fost si nu va fi fecioara asa de frumoasa, precum a fost Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, pe care, Sfantul Dionisie Areopagitul, vazand-o, voia sa o numeasca Dumnezeu, de nu ar fi stiut pe Dumnezeu cel nascut dintr-insa. Pentru ca dumnezeiescul dar de care era plina stralucea din prealuminata fata ei. Un palat ca acesta inainte si-a gatit Lui pe pamant, Imparatul cel ceresc frumos cu sufletul si cu trupul, ca o mireasa impodobita barbatului sau. Dar inca si desfatat: „Pantecele ei mai desfatat decat cerurile l-au lucrat”. Si au incaput intru dansa Cel neincaput, Hristos Dumnezeu.

Cea desfatata salasluire a Cuvantului, Preacurata Fecioara, nu numai lui Dumnezeu Cuvantul, ca unui imparat este desfatata, ci si noua, robilor celor ce alergam catre Dumnezeu, Cel ce S-a salasluit intr-insa. Pe Dumnezeu L-a incaput in pantece, iar pe noi ne inca-pe in a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfantul Apostol Pavel, pornindu-se spre milostivire, zicea catre iubitii sai: „Inima noastra s-a largit, aveti loc destul intru noi”. Dar, la care din sfinti poate sa se gaseasca milostivirea asa de desfatata spre incapere tuturor, pre-cum, dupa Dumnezeu, a Mariei? Ca incape aicea atat cel curat, dupa cum si pacatosului iarasi nu-i este strimt aici. Acolo cel pocait are locul sau si disperatul asemenea cu cel nepocait. Ca si in co-rabia lui Noe neoprita, nu numai celor curate, ci si vietatilor celor necurate se afla scapare.

Intru a ei milostivire toti cei scarbiti, napastuiti, flamanzi, invi-forati si bolnavi afla loc de ajuns, pentru ca nu stie sa fie nemi-lostiva cea al carei pantece ne-a nascut noua pe prea Bunul Dumnezeu. Multi strajeri inarmati pazesc palatele imparatilor pa-mantesti si nu dau voie tuturor ce voiesc sa intre intr-insele, ci ii opresc si ii intreaba de unde si la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel insufletit, desi este inconjurat de heruvimi si de serafimi si de nenumarate cete ale ingerilor si ale tuturor sfintilor, la usa milostivirii indurarilor ei nimenea nu opreste pe cela ce va sa intre. Nu-i o-presc strajerii, nu-i gonesc ostasii, nici la ce vin nu-i intreaba, ci fara de aparare intra cu rugaciunea, si primeste dar spre cererea cea de folos.

Drept aceea sa alergam la milostivirea celei ce s-a nascut din pantece neroditor, dandu-i ei o inchinaciune ca aceasta: „Bucura-te, palatul cel cu totul fara de prihana al Imparatului tuturor! Bucura-te, salasluirea lui Dumnezeu, Cuvantului, careia, si tie, fiicei parintelui, Maicii Fiului, miresei Sfantului Duh, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh de la noi cei din tarana, sa fie cinste si slava in veci”. Amin.

Predica la Nasterea Maicii Domnului

Calendar Ortodox

O reţetă pe zi / Ruladă cu carne

Ingrediente: 500 g de bacon, 300 g carne de pui tocată, 200 g ciuperci proaspete, un praz, sare, piper.

Preparare:
1. Baconul se taie în fâşii. Pentru a se tăia bine, bucata de bacon se lasă pentru 30 de minute în congelator. Din fâşiile de bacon se împleteşte un covoraş dreptunghiular.
2. Se spală ciupercile şi prazul, se taie mărunt şi se călesc în ulei. 3. Carnea tocată se întinde peste covoraşul din bacon, iar în mijloc se aşază ciupercile şi ceapa.
4. Carnea împreună cu umplutura de ciuperci se rulează. Se înfăşoară cu grijă în covoraşul de bacon, se fixează cu scobitori şi se introduce în cuptorul preîncălzit, 50 de minute.

O reţetă pe zi – Prăjitură cu ciocolată

Preparare: 1. Se pune la fiert margarina împreună cu zahărul, laptele, cacaua şi coaja de lămâie. 2. După ce a fiert, se iau din această compoziţie 15 linguri în care se adaugă ciocolata, romul şi alunele tăiate bucăţele. 3. Restul se pune la răcit, după care se adaugă, pe rând, gălbenuşurile, apoi făina, praful de copt, stins şi albuşurile bătute spumă. 4. Compoziţia se coace într-o tavă unsă şi tapetată cu făină. 5. Când este gata, se toarnă peste ea glazura. Pentru decor se foloseşte caramel.

Ingrediente: – 250 g de margarină, – 500 g de zahăr, – cinci linguri cu cacao, – o cană cu lapte, – patru ouă, – 200 g de făină, – un pachet de praf de copt, – alune, – rom, – ciocolată, – coajă de lămâie – caramel.

// //

Cat de grava este „supararea de toamna” si cum o tratezi

Melancolie, deprimare si foarte multa tristete sunt starile care ne incearca tot mai frecvent la trecerea de la sezonul calduros la frig. Zilele tot mai scurte, in care beneficiem de mult mai putina lumina naturala, ne induc o gandire negativa, insotita de sentimente de tristete, pesimism si descurajare. Specialistii CANCAN iti spun tot ce trebuie sa stii despre depresia sezoniera. Cat de grava este „supararea de toamna”, cum iti dai seama ca ai o depresie in aceasta perioada si, mai ales, cum regasesti placerea de a trai, cand treci printr-o perioada atat de delicata, afli in cele ce urmeaza!

Stiai ca?
-la inceputul toamnei se inregistreaza cel mai mare numar de sinucideri din toate perioadele anului?
Stiai ca?

– modul cel mai eficient de a combate depresia este sportul? Da, deoarece, atunci cand faci sport, corpul tau secreta dopamina si serotonina, denumite popular si „hormonii fericirii”.
Stiai ca?
– atunci cand depresia de toamna se instaleaza mai profund decat e cazul, adica ai un comportament deviat, bipolar, e bine sa consulti si un medic generalist? Depresia poate fi agravata si de boli ascunse sau de afectiuni precum reumatism, hipertiroidie, astm etc.

Dintr-un om energic, devii indiferent
Comparativ cu depresia de primavara, care apare pe fondul lipsei de vitamine si a starii fizice slabite, „supararea de toamna” devine extrem de epuizanta chiar si la gandul ca va fi nevoie de eforturi suplimentare ca sa treci prin iarna. Intr-o definitie mai prietenoasa, s-ar putea spune ca depresia este o stare de spirit negativa, dominata de sentimente de tristete si descurajare, precum si de oboseala cronica si modificari importante ale greutatii corporale. „Depresia sezoniera este o tulburare recurenta (n.r. ? care revine, recidiveaza), apartinand tulburarilor depresive si apare in mod obisnuit toamna sau iarna. Orice persoana poate resimti o stare de nostalgie odata cu trecerea de la un anotimp la altul”, spune psihoterapeutul Lena Rusti. Daca treci printr-un episod de depresie sezoniera resimti trecerea intr-un mod mult mai accentuat, care se suprapune cu functionarea si calitatea vietii tale. „Odata cu venirea sezonului racoros, ritmul existential al celor afectati pare sa incetineasca. Persoanele vesele si pline de energie pot deveni indiferente, fara chef de a face ceva si fara initiativa. Lucruri care pareau firesti si usor de facut inainte devin dificile si complicate: intalnirile cu prietenii, iesirile in oras, a face fata la o zi la serviciu”, mai spune psihoterapeutul.
Esti nelinistit si nu mai ai incredere in tine
Pierderea energiei poate fi insotita de o stare de neliniste, lipsa increderii in propria persoana si in capacitatea de a face fata evenimentelor zilnice. Specialistii avertizeaza asupra faptului ca depresia sezoniera duce la aparitia unor dificultati de concentrare, de canalizare a atentiei si, uneori, la tulburari de memorie. In consecinta, pierderea energiei iti poate induce nevoia sporita de somn, incapacitatea de a respecta programul zilnic, un profund sentiment de vinovatie si o stima de sine scazuta.
Slabesti rapid si devii pretentioasa la mancare
Ca si cum nu ar fi suficiente modificarile de dinamica interioara, printre cele mai de temut probleme cu care te poti confrunta de pe urma tristetii de toamna se numara si slabirea. Pofta de mancare dispare sau unele persoane simt dezgust atunci cand li se ofera chiar si una dintre mancarurile sale preferate. „Apetitul este si el modificat, de cele mai multe ori ducand la pierdere in greutate. Suferinta interioara poate fi accentuata si de faptul ca persoana nu intelege ce i se intampla si, mai ales, de ce simte aceste lucruri”, zice Lena Rusti.
Ti-e frica sa vina frigul
Potrivit specialistilor, depresia sezoniera face din venirea frigului un eveniment negativ si aproape de netrecut prin fortele proprii, ca si cum lipsa caldurii soarelui te-ar deconecta de la sursa personala de energie. Traind aceasta experienta, ti s-ar putea parea una traumatizanta si poti dezvolta frica venirii toamnei, fapt ce predispune la reinstalarea simptomelor. De fapt, cu cat esti mai sensibil si ai un istoric cu depresii repetate, cu atat esti mai predispus la tristetea sezoniera.
Terapia cu lumina, medicamentele si psihoterapia iti redau echilibrul
In cazul in care te numeri printre nefericitii de sezon, este bine sa stii ca, la momentul actual, cele mai eficiente metode de tratament care iti imbunatatesc radical calitatea vietii sunt psihoterapia, medicatia si terapia prin lumina. Consulta un specialist pentru a afla ce tratament ti se potriveste.
„Tratamentul medicamentos este acelasi cu cel asociat tulburarilor depresive. Totodata, exista cazuri in care terapia cu lumina a avut efecte pozitive. Si tratamentul psihoterapeutic, asociat sau nu cu tratamentul medicamentos, ajuta persoana sa isi inteleaga trairile si simptomele si sa gaseasca resursele interioare pentru a se mobiliza si a redescoperi placerea de a trai. Modificarile comportamentale in viata de zi cu zi, constientizarea convingerilor care saboteaza persoana si intaresc pornirile depresive ajuta la gasirea unei stari de echilibru interior, care poate fi semnificativ pe termen lung. In tratamentul psihoterapeutic conteaza mult relatia terapeutica, modalitatea de interventie si disponibilitatea persoanei de a nu se abandona in starea letargica”.
Lena Rusti, psihoterapeut
Ceaiuri pentru revigorare

Marar – Decoct dintr-o lingurita de seminte fierte intr-o cana cu lapte;

Salata verde – Decoct din 60 – 80 g la 1 l de apa;
Porumbar – Infuzie dintr-o lingurita de flori la o cana cu apa;

Coacaze negre – Infuzie din una – doua lingurite de fructe uscate la o cana cu apa;

Patrunjel – Infuzie dintr-o lingurita de frunze de patrunjel la o cana cu apa.
*Se beau doua-trei cani de ceai pe zi.

Porunca iubirii – Parintele Teofil Paraian

Cuvantarea mea de acum am pus-o sub titlul „Porunca iubirii„. Si inceputul l-am facut cu un indemn de la Sfanta Liturghie pe care-l auzim de fiecare data: „Sa ne iubim unii, ca intr-un gand sa marturisim”. Il auzim, il trecem cu vederea, nu ne gandim dupa aceea daca implinim acest cuvant, chiar si numai la Sfanta Liturghie, si cu atat mai mult daca il implinim in cealalta vreme a vietii noastre.

Sa ne iubim. Sa ne iubim unii pe altii. Sa ne iubim, sa nu ne uram, sa ne iubim cu adevarat, „sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim”. Sa aducem marturie de credinta noastra si prin iubire.

Credinta si iubirea sunt doua lucruri legate una de alta. Sfantul Apostol Pavel, in epistola intai catre corinteni, are niste ganduri in legatura cu iubirea, in legatura cu dragostea. Si spune intre altele si aceasta: „De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste nimica nu sunt” – deci n-am nici o valoare. Chiar daca as muta niste munti, prin credinta mea, daca nu am si iubire la credinta, daca credinta mea nu e lucratoare in iubire, daca la credinta mea nu se adauga iubirea, credinta mea n-are nici o valoare. Credinta are valoare, are insemnatate atunci cand o folosesti si este lucratoare in iubire; atunci cand credinta e lucratoare, si daca nu-i lucratoare, n-are valoare. Si mai ales n-are valoare daca nu-i lucratoare in iubire.

„Va arat voua cale” – zice sfantul apostol Pavel – „mai presus de orice alta cale: Toate limbile ingeresti si omenesti daca le-as vorbi, daca nu am dragoste m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator” – sunt ceva fara insemnatate, sunt ceva care nu spune un lucru despre mine anume. Chiar daca as avea daruri deosebite, daca n-am iubire inca nu-i destul.

„Si toate limbile omenesti si ingeresti daca le-as vorbi” – sa cunosc toate limbile pamantului, sa cunosc limbile ingerilor, sa cunosc limbile oamenilor, daca nu am dragoste, „m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator”.

„Si chiar de as avea darul prorociei” – sa fiu proroc, sa stiu toate dinainte, sa le pot spune si altora – „daca nu am dragoste, n-am nimica”.

„Si dar prorocesc de as avea si tainele toate de le-as cunoaste, si orisice stiinta, si daca as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii” – sa fac minuni, minuni pe care nu le-a mai facut nimenea – „daca nu am dragoste”, n-am nici o valoare, „nimica nu sunt”, s nimic, is fara valoare.

Si ganditi-va, iubiti credinciosi, ca astea-s cuvinte ale unui sfant apostol, sunt cuvinte ale unui sfant luminat de Dumnezeu. Si el spune ca n-ai nici o valoare daca n-ai iubire. Si zice mai departe:

„Si toata averea mea de as face-o milostenie si trupul de mi l-as da sa fie ars, daca nu am dragoste, nimic nu-mi foloseste” – n-am nici un folos.

Din aceste cuvinte se vede cat de insemnata este iubirea, cat de insemnata este indragirea – pentru ca asta inseamna iubire. Ce inseamna sa iubesti? – Inseamna sa-ti fie drag cel pe care-l ai in vedere, sa-ti fie drag de el. Daca nu ti-e drag cineva, nu-l iubesti. Cuvantul iubire si cuvantul dragoste au aceeasi insemnatate, la drept vorbind. Insa cuvantul dragoste spune parca ceva mai mult, in intelesul acesta ca iubirea trebuie sa fie lucratoare in a-l apropia pe cel pe care il iubesti, in a-l aduce in tine chiar. Daca ai iubire esti apropiat de cel pe care-l iubesti, il indragesti, iti este drag. O vorba populara de pe la noi zice asa:

„Pe la poarta cui mi-i drag,

Treaba n-am si tot imi fac.

Pe la care mi-i urat,

Am treaba si nu ma duc”.

Deci oamenii stiu cand iubesc si cand nu iubesc. Nu trebuie sa ne invete cineva, nu trebuie sa ne spuna cineva „Uite, acum iubesti. Uite, acuma nu iubesti”. Tu singur stii daca iubesti.

Ori noi avem porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Cea mai mare porunca din cate porunci sunt este porunca iubirii. Domnul Hristos a fost intrebat de catre farisei: „Care-i cea mai mare porunca?” Si a zis Domnul Hristos asa – dupa ceea ce-i scris in sfanta evanghelie de la Marcu: „Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: „Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele”. Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: „Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa.” – deci: „vreau sa ai mila fata de oameni; sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. Astea n-au nici o valoare acuma, s-au implinit toate. Invatati-va, oameni buni, invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa”. Jertfa de animale n-are nici o valoare. Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.

Stiti ca a spus Domnul Hristos o pilda cu samarineanul milostiv, in imprejurarea aceea ca a intrebat un fariseu, un invatator de lege pe Domnul Hristos: „Ce sa fac sa mostenesc viata de veci?”. Si Domnul Hristos a zis: „In lege ce-i scris? Cum citesti?” – Cititi si voi, iubiti credinciosi, lucrurile acestea, in sfanta evanghelie de la Luca, in capitolul 10. Si invatatorul de lege a facut un rezumat al legii – se vede ca a fost un om iscusit, un om invatat, un om cu inteligenta – si a zis ca-n lege-i scris asa: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata inima ta, din toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Si Domnul Hristos i-a zis: „Drept ai raspuns. Fa aceasta si vei fi viu”. Vrei sa ai viata ? – Sa ai iubire! Unde-i iubire ii viata, unde nu-i iubire ii moarte. De unde stim? Pai daca citim epistola intaia a sfantului apostol Ioan, evanghelistul, stim de acolo ca cel ce uraste pe aproapele sau, pe fratele sau, este in moarte, si cel iubeste este in viata. Are viata cel ce iubeste si in moarte este cel ce uraste. De ce ? – Pentru ca, spune sfantul evanghelist Ioan: „Dumnezeu ii iubire”. Nu in intelesul acesta ca ori iubirea ori Dumnezeu e acelasi lucru. Nu, iubiti credinciosi. Ci in intelesul ca cea ce face Dumnezeu pentru oameni arata ca Dumnezeu este iubitor de oameni. Ce cate ori zicem noi la slujba: „Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam”! Ce cate ori zicem noi la slujba: „Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam”! Il stim pe Dumnezeu iubitor de oameni, pentru ca Dumnezeu ii iubire. Si iubirea primeste in sine, iubirea se revarsa, iubirea ii binevoitoare.

Sfantul apostol Pavel spune mai departe in epistola catre corinteni: „Dragostea rabda indelung, dragostea-i plina de bunatate, dragostea nu stie de pizma”, adica de invidie, nu-i nemultumita de binele cuiva, „dragostea nu se lauda, dragostea nu se trufeste”, dragostea nu-i impinge pe oameni intr-o parte si alta ca sa-si faca loc – asta inseamna „dragostea nu se trufeste”.

„Dragostea nu se poarta cu necuviinta”, zice mai departe sfantul apostol Pavel, „nu cauta ale sale”, hai sa zicem noi „nu cauta numai ale sale”, pentru ca si ale sale trebuie sa le caute omul. Dar sfantul apostol Pavel zice ca „dragostea nu cauta ale sale”… Si zice mai departe: „dragostea” – fiti atenti! – „nu se aprinde de manie, nu pune la socoteala raul, nu se bucura de nedreptate, se bucura de adevar. Dragostea toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea niciodata nu cade”. Deci cine are iubire are bunatate, cine are bunatate n-are pomenire de rau, cine are iubire are trecere cu vederea, cine are cu iubire iarta, cine are iubire ii ingaduitor, cine are iubire ii intelegator, cine are iubire ii rabdator, cine are iubire ii cuviincios, cine are iubire are si nadejde, cine are iubire intemeiata pe credinta are si credinta; si chiar daca n-are credinta aceea ca sa mute muntii si are si iubire, are si valoare: credinta si iubirea, credinta lucratoare in iubire!

„Sa te depasesti si sa te daruiesti!” (Parintele Serafim)

Candva, la o spovedanie, Dumnezeu sa-l odihneasca pe parintele meu duhovnic de odinioara, Parintele Serafim Popescu, a zis catre mine: „Sa te depasesti si sa te daruiesti!” N-am vorbit atunci cu Parintele despre cuvantul acesta pe care mi l-a spus – mi l-a spus pentru cealalta vreme a vietii mele, nu pentru vremea pana ma mai spovedesc o data. Zice: „Mai frate, sa te depasesti si sa te daruiesti!”. Ce inseamna asta „sa te depasesti si sa te daruiesti”? Inseamna: sa nu fii multumit cu cat ai facut pana acuma, sa vrei sa faci mai mult, sa cauti mai mult, sa fii mai bun daca esti bun, sa fii mai iubitor daca esti iubitor, sa te silesti sa fii mai ingaduitor daca esti ingaduitor, sa fii mai iertator daca esti iertator. Asta inseamna „sa te depasesti”. M-am gandit eu asa ca-i vorba sa ma depasesc in credinta; sa ma gandesc la Dumnezeu; sa-L am pe Dumnezeu in prim-planul vietii mele; sa ma gandesc intai la Dumnezeu si apoi sa ma gandesc la om prin gandul la Dumnezeu. „Sa te depasesti” – sa nu fii multumit cu putin, sa nu fii multumit cu cat ai facut, sa nu zici ca „am facut destul”; sa te depasesti, sa vrei mai mult si mai mult. Pentru ca stiti ca Domnul Hristos a spus: „Fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este”. In ce sa fim desavarsiti? Ne spune Domnul Hristos: in iubire; sa iubim chiar si pe vrajmasii nostri: „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, rugati-va pentru ei ce va blastama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri”. Si spune Domnul Hristos cum ii Tatal nostru cel din ceruri: „care rasare soarele peste cei buni si peste cei rai…” – deci nu numai peste cei buni, ci „si peste cei rai” rasare soarele. Nu zice: „Peste cei buni aduc soarele, peste cei rai nu aduc soarele”. „Rasare soarele peste cei buni si peste cei rai si trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti”. Asa face Dumnezeu. Asa trebuie sa faca si omul, daca vrea sa se asemene cu Dumnezeu: sa trimita iubirea sa, soarele iubirii sale peste cei buni si peste cei rai, peste cei drepti si peste cei nedrepti; sa fie intelegator fata de neputinta omeneasca.

„Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!” (Parintele Arsenie Boca)

Am fost odata la Parintele Arsenie Boca – Dumnezeu sa-l odihneasca! -, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta in 1965 -, si Parintele vorbind cu el, desigur sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata! Zice: „Uite, mai frate. O sa fii preot. Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!” Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca e o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta, si nici ei nu vor sa fie rai… Si-s rai, si noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei nu pot mai mult, ca ei ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor – „Pe cel rau rautatea il ucide”, ii scris in Psalmi: „pe cel rau rautatea il ucide”, il nimiceste, rautatea il nemultumeste. Pomenirea de rau spun parintii cei duhovnicesti ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca fierul, asa mananca sufletul; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca „raul sa-l scrii pe apa”.

De aceea sa ne gandim la lucrurile acestea, ca sfantul apostol Pavel zice ca iubire nu exista manie. Daca exista manie inseamna ca nu exista iubire; se contrazic iubirea cu mania: asa cum nu poate fi intuneric unde-i lumina si unde-i lumina nu poate fi intuneric, se contrazice lumina cu intunericul; poate fi intuneric unde nu-i lumina, dar unde-i lumina nu mai poate fi intuneric. Deci unde-i iubire nu mai poate fi pomenire de rau. Unde-i iubire nu poate sa fie neiertare. Unde-i iubire nu poate sa fie nemultumire. Iubirea, dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le poarta.

Cand a zis Domnul Hristos sa ne iubim unii pe altii, cand a spus Domnul Hristos: „Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi!” Iubiti credinciosi, a vrut Domnul Hristos cand a spus cuvintele acestea sa ne faca fericiti. Nu exista mai mare fericire in lumea aceasta, in nici o privinta, decat fericirea care vine din iubire.

Uite, sunteti aici tineri. Vedeti si voi: la tinerete cand sunteti deschisi cu iubire unii fata de altii mai mult decat dup-aceea. O sa vedeti ca dupa-aceea cumva se imputineaza iubirea.

Dar cand iubesti pe cineva parca ii ingadui toate, parca esti fericit. Te gandesti la el si cand ii de fata si cand nu-i de fata. Tot asa trebuie sa ne gandim si noi la Dumnezeu. Tot asa trebuie sa-L avem si noi in vedere pe Dumnezeu. Si asa sa-i avem in vedere pe oamenii din jurul nostru. Sa ne fie mila de oameni. Cand Domnul Hristos a spus ca o zis bine omul acela ca intr-adevar asa trebuie, sa iubesti pe Dumnezeu din toate puterile si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, omul acela a zis: „Doamne, dar cine-i aproapele meu?” Si a zis Domnul Hristos pilda cu samarineanul milostiv: despre un om care a cazut intre talhari, pe langa care au trecut doi oameni nepasatori – un preot si un levit -; dup-aceea a trecut un samarinean milostiv si i s-a facut mila de el si l-a ajutat si l-a dus la o casa de oaspeti si i-a legat ranile si s-a interesat de binele lui si i-a purtat de grija. Si la urma zice Domnul Hristos catre invatatorul de lege: No acuma care din astia trei care au trecut pe langa cel cazut intre talhari, care a fost aproapele celui cazut intre talhari. Si a zis omul acela: Cel care a avut mila de el. Si a zis Domnul Hristos: Du-te si fa si tu la fel. Iubiti credinciosi, noi nu trebuie sa avem mila numai de oamenii care-s neputinciosi, care-s nacajiti, care n-au ce le trebuie. E bine sa avem mila de ei. Dar noi trebuie sa avem mila si fata de oamenii care sunt neputinciosi in cele ale sufletului: de oamenii care n-au rabdare, de oamenii care au rautate, de oamenii care fac lucruri pe care n-ar vrea nici ei sa le faca. Si de aceia trebuie sa ne fie mila, si pentru aceia trebuie sa ne rugam, si pe aceia trebuie sa-i ajutam, dupa puterile noastre, cu bunavointa noastra, cu dragostea noastra, cu invaluirea noastra – pentru ca iubirea-i invaluitoare. Si bineinteles ca lucrurile acestea nu le putem face din puterea noastra. Le putem face cu ajutorul lui Dumnezeu daca-L iubim intai pe Dumnezeu.

Sa ne cercetam pe noi insine daca-L iubim pe Dumnezeu. Si de unde stim noi daca-L iubim sau nu-L iubim pe Dumnezeu ? Mai intai de toate ne-a spus Domnul Hristos ca „cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele”. Cel care pazeste poruncile lui Dumnezeu iubeste pe Dumnezeu. cel care nu pazeste poruncile lui Dumnezeu, chiar daca i se pare ca-L iubeste pe Dumnezeu, de fapt nu-L iubeste.

Deci, iubiti credinciosi, sa nu uitam niciodata ca noi avem o porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Avem porunca de la Dumnezeu sa iubim pe Dumnezeu. Avem porunca de la Dumnezeu sa fim milostivi unii fata de altii. Avem porunca de la Dumnezeu sa iertam. Avem porunca de la Dumnezeu sa nu uram pe nimeni. Toate acestea tin de invatatura Mantuitorului, de starea noastra de crestini.

Astazi s-a citit in sfanta evanghelie despre iubirea lui Dumnezeu fata de oameni. Si anume a zis Domnul Hristos ca: „Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau cel unul-nascut l-a dat ca oricine care crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Ca n-a trimis…” – fiti atenti! – „Ca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau sa osandeasca lumea, ci l-a trimis sa mantuiasca lumea”. Fiecare dintre noi trebuie sa fim un mantuitor al celor dimprejurul nostru. Fiecare dintre noi trebuie sa ducem in jurul nostru bucurie. Fiecare dintre noi trebuie sa aducem fericire in jurul nostru. Sa ne silim sa facem asa, si atunci darul lui Dumnezeu va fi cu noi si fericirea noastra va fi tot mai mare, pentru ca inaintam in iubire si inaintam si in fericire.

Iubiti credinciosi, dar oare ce se-ntampla in lumea asta ca asa putina iubire si asa o iubire neranduita dupa voia lui Dumnezeu. In Filocalie, in volumul II, este o scriere a sfantului Maxim Marturisitorul despre cele 400 de capete despre dragoste, si el spune acolo ca sunt 3 feluri de dragoste: o dragoste mai presus de fire, cand ii iubim pe toti la fel, care se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu; al doilea fel de dragoste este dragostea dupa fire, pe care o binecuvinteaza Dumnezeu, si anume cum isi iubesc parintii copiii, cum isi iubesc copiii parintii, cum se iubesc fratii intre ei, cum se iubesc prietenii, e o iubire fireasca pe care o binecuvinteaza Dumnezeu; si este o iubire impotriva firii, iubire pe care o au cei patimasi fata de cei care ai ajuta sa-si implineasca patimile, si pe aceasta n-o binecuvinteaza Dumnezeu.

Si noi constatam, bagam de seama ca in lumea asta e putina iubire. De ce-i putina iubire? Stiti de ce, iubiti credinciosi? Ia ganditi-va. Ar trebui sa stiti daca cititi evanghelia… In capitolul 24 din sfanta evanghelie de la Matei este scris ca „din pricina inmultirii faradelegilor, iubirea multora se va raci”. Deci de ce-i putina iubire? – Pentru ca-i multa rautate, pentru ca-s multe pacate, pentru ca-s multe patimi.

Si-atunci ce-i de facut? Cum putem noi sa inmultim iubirea? – Sa ne facem randuiala in suflet, sa ne curatim sufletul si daca ne curatim sufletul se inmulteste iubirea si iubirea inmulteste fericirea.

Si atunci Fiul lui Dumnezeu n-a venit degeaba in lumea aceasta, ci a venit si pentru noi, a venit sa inmulteasca iubirea noastra, a venit sa ne ajute sa ne inmultim iubirea, a venit sa ne dea fericirea din iubire. Si aceasta este un dar de la Dumnezeu.

Prin urmare, iubiti credinciosi, sa nu uitam ca Dumnezeu ne iubeste. Sa-L iubim si noi pe Dumnezeu. Sa implinim poruncile Lui. Sa nu uitam porunca Mantuitorului de a ne iubi unii pe altii. Sa nu uitam porunca Bisericii, care zice: „Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim!” Sa ne cercetam daca suntem in iubire. Domnul Hristos a spus ucenicilor Sai: „Dupa aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire unii catre altii”. Unde nu-i iubire nu-i ucenicie, nu-i urmare a lui Hristos. Unde-i iubire e nadejde de mai multa iubire, e nadejde fericire, e nadejde de dar de la Dumnezeu. Daca ne iubim unii pe altii atunci aratam ca Domnul Hristos este invatatorul nostru, ca tinem seama de Domnul Hristos. Si daca nu ne iubim unii pe altii inseamna ca Domnul Hristos noua ne vorbeste degeaba, degeaba stim ca Dumnezeu ii iubire, degeaba stim ca cea mai mare porunca ii porunca iubirii, degeaba stim ca unde-i iubire-i fericire, pentru ca pentru noi nu-i iubire, pentru noi nu-i fericire, pentru noi ii iubire intamplatoare, si atunci darul lui Dumnezeu nu ne duce acolo unde trebuie sa ne ducem. Iar daca Il avem pe Domnul Hristos ca Invatator, Il avem si ca Mantuitor, si ne ajuta, si ne ajuta, si ne apropie de El, vine El, vine El la noi, ne asteapta si pe noi sa mergem catre El.

Zicea Parintele Serafim de la noi de la Manastire – Dumnezeu sa-l odihneasca! – ca: „Daca facem noi un singur pas catre Dumnezeu, Dumnezeu face pasi nenumarati catre noi”.

„Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu” (Parintele Arsenie)

Iar Parintele Arsenie a zis o vorba cat lumea asta de mare – ba mai mare decat lumea asta! -, si anume o zis asa: „Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu”. Nu poate iubi un sfant pe Dumnezeu, cat ar fi sfantul de mare, cat iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pacatos; si-l asteapta; si vrea sa-l primeasca; si alearga inaintea lui, dupa cum citim in pilda cu fiul risipitor, unde se spune ca tatal nu l-a asteptat pe fiul care se intorcea; l-a asteptat intr-un fel, dar cand l-a vazut ca vine, nu l-a mai tinut locul: a alergat inaintea lui, ca sa-l primeasca, sa-l imbratiseze, sa-l sarute, sa-l ajute, sa-l aseze iarasi in starea din care a plecat. Pentru ca din inima lui fiul n-a plecat niciodata! El a ramas in inima tatalui asa cum ramanem noi in inima lui Dumnezeu, in inima Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in inima Maicii Domnului, oricat de departati am fi, oricate rele am face. Pana traim in aceasta viata Dumnezeu nu ne paraseste. Noi putem sa parasim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sa ne paraseasca pe noi.

Zice undeva in cartea proorocului Isaia: „Oare va uita mama pe fiii sai? Oare va uita mama pe fiii pantecelui sau?” Si zice mai departe: „Chiar daca mama va uita pe fiii sai, Eu nu te voi uita niciodata Ierusalime”. Si mai pomenesc odata cuvantul acela al Domnului Hristos: „Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci si cu pietre omori pe cei trimisi la tine. De cate ori voit-am sa adun pe fiii tai, cum aduna gaina puii sai sub aripi, si n-ati voit. De aceea, iata, vi se lasa casa voastra pustie, iar pe Mine nu ma veti mai vedea pana ce nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!” Deci Domnul Hristos ne ocroteste cum ocroteste gaina puii sai sub aripi. E o imagine minunata. Ce putin ne gandim noi la lucrurile astea! Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ii tatal nostru! Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ne iubeste! Ce putin tinem noi seama de invataturile Domnului Hristos! Ce putin ne gandim noi ca Domnul Hristos si-a jertfit viata, s-a rastignit si si-a varsat sangele pentru noi! De cate ori ne gandim noi, iubiti credinciosi la sangele Mantuitorului varsat pe Cruce si pentru noi si pentru mantuirea noastra! Daca ne-am gandi mai mult, am avea mai mult izvor de fericire, am avea multumire in suflet, nu ne-ar mai fi frica ca nu ne primeste Dumnezeu, pentru ca sigur ne primeste Dumnezeu, daca vrem noi sa fim cu Dumnezeu. Si daca nu vrem nu ne primeste ca nu ne poate primi, ca nu ne simtim noi bine langa Dumnezeu. Dar Dumnezeu vrea sa ne simtim bine langa El si de aceea credinta noastra este mai mult decat orice altceva in lumea aceasta. E credinta care muta muntii – munti de rautate din sufletul nostru -, ne face buni, ne face ingaduitori, intelegatori, iertatori, ne face binevoitori, ne face sa ne aplecam fata de omul de langa noi, si a fim fericiti din darul lui Dumnezeu. Asta-i lucrarea credintei. Asa zicea Parintele: „Sa te depasesti si sa te daruiesti” – adica sa ma intaresc in credinta si apoi sa-mi daruiesc odata cu binele pe care-l fac si inima mea.

Zice undeva sfantul Isaac Siril ca atunci cand faci un bine, cand dai cuiva ceva, veselia fetei tale sa intreaca darul pe care-l dai. Sa nu-l cobori pe omul pe care il ajuti, ci sa-l ridici; sa-l ridici, sa-l cuprinzi in sufletul tau si atunci el face parte din tine, tu faci parte din el si Dumnezeu ne invaluie pe toti.

Sa ne gandim la lucruri de felul acesta si sa stiti, iubiti credinciosi, ca asa vrea Dumnezeu: sa fim fericiti, sa fim multumiti, sa fim cu iubire. Asa ne vrea Dumnezeu. – Pentru ca El ne iubeste, pentru ca El ne primeste, pentru ca El ne cauta, pentru ca si noi trebuie sa-L cautam pe El. Si daca facem asa darul lui Dumnezeu va fi cu noi, binecuvantarea Domnului va fi peste noi, folosul sfintelor slujbe il vom avea si noi, rugaciunile ne vor face mai buni, mai deschisi pentru Dumnezeu, sfintele taine ne vor ajuta tot mai mult si mai mult, si aceasta mai ales prin inmultirea iubirii. Sa inmultim iubirea intre noi, sa inmultim iubirea dintre noi, sa atarnam cu iubirea noastra de iubirea lui Dumnezeu.

Sa ne rugam sa faca Dumnezeu ce nu putem face noi, dar sa fim totusi preocupati sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim, sa iubim pe oameni cu iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos – „Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi” – si fara indoiala ca in felul acesta ne vom bucura de cer, ne vom bucura de Dumnezeu, de acum si pana-n veac, amin.

Parintele Teofil Paraian

Calendar Ortodox

O reţetă pe zi – Salată de varză cu pui

Preparare:	Ingrediente:
1. Pieptul de pui se fierbe, după care se taie julien 2. Varza se taie mărunt, morcovul se răzuieşte, ceapa se taie mărunt 3. Varza şi morcovul se amestecă cu sare şi se storc puţin cu mâna 4. Se adaugă pieptul de pui, ceapa, piperul şi maioneza	– o jumătate de varză dulce – un morcov – o jumătate de piept de pui – o ceapă – două linguri de maioneză – sare – piper

// //

Te simţi obosită înainte de ciclu?

Cele mai multe femei sunt balonate, au dureri de cap, se simt obosite şi slăbite înainte cu câteva zile de ciclul menstrual. Ţi se par cunoscute aceste simptome? Este posibil să suferi de sindromul premenstrual.

Acesta afectează mai mult de 85% din femei. Principala cauză a sindromului o constituie factorul ereditar (mama sau bunica au avut şi ele probleme de acest gen), dar există şi alte cauze, cum ar fi carenţele de vitamina B6, lipsa de mişcare, consumul exagerat de cafea şi alimentaţia defectuoasă.

Dacă vrei să treci mai uşor peste această perioadă, e bine ca în zilele critice să iei câte un calciu. Alimentaţia trebuie să cuprindă legume, fructe şi peşte. Redu consumul de cafea, zahăr, produse de patiserie şi de sare. Iată şi câteva produse naturale care îţi pot fi de ajutor:

Femicur – Capsule 3 F Planta Med.
Este ideal în sindromul premenstrual, în tulburări ale ciclului menstrual.
Administrare: o capsulă pe zi.
Preţ: 42,7 lei.

Femitone Indian Herbal.
E de ajutor pentru sănătatea sistemului hormonal al femeii, ameliorează simptomele din timpul ciclului.
Administrare: o capsulă de 3 ori pe zi.
Preţ: 46,5 lei.

Ashoka Herba Ayurvedica.
E de ajutor în sindromul premenstrual, dar şi în hemoragii cauzate de fibrom uterin.
Administrare: o capsulă de 3 ori pe zi.
Preţ: 33,5 lei.

Produsele prezentate le puteoei găsi în magazinele de produse naturiste din Splaiul Independenoeei nr. 2 K şi din str. Lipscani nr. 104.

Alte remedii naturiste

CREMĂ PROPOLIS 50 ml – 55 de lei.
Cremă curativă pentru normalizarea sebumului, antiacneic, igienizant, care tratează acneea apărută în timpul menstruaţiei.
ULEI DE MIGDALĂ DULCE 100 ml – 30 de lei.
Combate senzaţia de oboseală, nervozitatea, palpitaţiile, atenuează tulburările din perioada menstruală.
BALSAM DE ROZMARIN 100 ml – 39 de lei.
Cremă termogenică pentru masajul local, pe bază de rozmarin şi de camfor natural.
Mod de folosire: aplicaţi pe zonele interesate şi masaţi până la absorbţie.

Ce fel de persoană eşti în funcţie de zodie

Deşi se spune că Scorpionul este cea mai sexuală zodie, în realitate Taurul este un amant mai priceput. Atunci când vrei să cunoşti o zodie, cu trăsăturile ei,..… este important să distingi adevărurile astrologice de mituri.

Berbec

Berbecul este un semn zodiacal guvernat de trăsături precum curaj, dinamism şi un mod instinctiv de a acţiona.

Recunoşti uşor un Berbec, căci puţini sunt cei atât de sinceri şi oneşti. Cu un Berbec lângă tine nu ai de ce să îţi faci griji. Nu are intenţii ascunse, nu posedă nici cea mai mică urmă de şiretenie, el este mereu fairplay.

Acest semn zodiacal adoră joculeţele în interacţiunea cu ceilalţi, posedă un entuziasm molipsitor, vrea să atragă atenţia celorlalţi şi este mereu în căutarea emoţiilor puternice, pentru că se plictiseşte destul de repede şi nu suportă să stea degeaba.

Este primul semn din zodiac, aşa că se spune că este un leader înnăscut, însă Berbecul ştie cum să lucreze în echipă, fără să işte conflicte de orgoliu. În niciun caz nu este necioplit sau agresiv, dar este condus de o mare pasiune pentru ceea ce face şi debordează de energie. În realitate este un idealist, un inocent, dar posedă şi o doză de egoism şi egocentrism. Se decide uşor şi vrea să primească pe loc ceea ce doreşte. L-am putea cataloga copilul zodiacului.

Nu este însă aşa grăbit precum se spune. Când e vorba de evidenţe sau explicaţii se transformă într-un minuţios, ducând uneori lucrurile până în pânzele albe.

Taur

Printre trăsăturile principale ale Taurului se numără febleţea pentru frumos, creativitatea şi senzualitatea. Taurul îşi ascultă simţurile mai mult decât orice alt semn zodiacal, motiv pentru care trăieşte sexul mai intens decât celelate zodii, inclusiv decât Scorpionul.

Este adevărat, cu un Taur lângă tine te simţi în siguranţă, pentru că sunt statornici şi leagă uşor relaţii interdependente. Semnul zodiacal posedă un mare grad de determinare, care se transformă uşor în încăpăţânare.  Totuşi, nu merg la extrem, aşa cum se spune, căci latura lor ascunsă, generozitatea, îi înmoaie, astfel că ştiu când să cedeze.

Încă un lucru demn de menţionat este bunul simţ ce caracterizează Taurii, dar şi faptul că sunt foarte răbdători şi loiali. La fel de valabil este şi că posedă un calm aparte, pe care îl vezi în modul greoi cu care iau o decizie, dar şi în felul senzual în care se mişcă.

Deşi Taurul pare să se priceapă mai mult la ascultat, nu este un introvertit şi nici nu are reţineri în a face dezvăluiri despre el, dacă acele detalii mai intime sunt relevante pentru conversaţie. În contextul potrivit sunt parteneri foarte buni de conversaţie.

Gemeni

Gemenii sunt un semn zodiacal caracterizat de dualitate, ingeniozitate şi relaţionare. Sunt duali, în sensul că una spun şi alta fac. Mânuiesc vorbele ori cu fler, ori cu o inconştienţă teribilă, astfel că vorbele îi bagă în belele, dar îi şi scot din ele. Inteligent, are multe idei inspirate şi ştie cum să negocieze pentru a le vinde celorlalţi.

Gemenii sunt un semn zodiacal cu o mare putere de adaptare la nou şi o poftă nestăvilită de relaţionare, astfel că ei au cei mai mulţi prieteni şi cunoscuţi în diverse domenii profesionale. Nu suportă să stagneze pe niciun plan, fiind într-o continuă evoluţie, mai ales intelectuală.

Se spune că Gemenii sunt vicleni şi răutăcioşi, dar asta se întâmplă doar atunci când sunt provocaţi. Cei care nu i-au călcat pe coadă pot beneficia chiar de ajutorul lor necondiţionat, căci ei obişnuiesc să facă fapte bune, dar într-un mod tacit, nu publicitar.

Nu posedă însă o libertate în gândire aşa de mare precum s-ar crede. Uneori se agaţă de o idee şi cu greu îi convingi contrariul, moment în care par chiar rigizi în gândire şi teriblişti. Totodată, în ciuda inteligenţei native, nu o sa vezi mulţi Gemeni că se aventurează pe căi filozofice, de exemplu.

Rac

Racul este un semn zodiacal ce are ca trăsătură de bază sensibilitatea, trăsătură adesea greşit interpretată în descrierea personalităţii Racului. Adesea se spune că Racul este emotiv şi vulnerabil, lucru total eronat.

Racul posedă o forţă interioară deosebită, are un instinct de a-i proteja pe cei din jurul lui, astfel că ceilalţi se simt mai buni şi mai iubiţi în preajma lui. Racul este un prieten de nădejde care ştie cum să îţi asculte problemele şi cum să intervină, simţind că ţi-a luat durerea cu mâna.

O slăbiciune a Racului este însă aceea că nu se simte în apele lui decât atunci când îi este de folos cuiva. Tocmai de aceea, în relaţiile informale poate cerşi atenţie, în încercarea de a-şi dobândi liniştea interioară. Racul are nevoie de stabilitate emoţională, iar fără ea are schimbări bruşte de dispoziţie.

Totuşi, în plan profesional Racul nu este un jucător fragil, dimpotrivă! Sensibilitatea lui vine la set cu o intuiţie desăvârşită, armă pe care nu-i este frică să o folosească pentru a avansa în carieră. Au şi un spirit de observaţie dezvoltat, sunt empatici aşa că sunt excelenţi oameni de afaceri, nicidecum emoţionali şi uşor de înlăturat.

Leu

Leul este adevăratul leader al zodiacului, dar nu în sensul că îi place să deţină controlul, ci în sensul că vrea să fie respectat şi ascultat de ceilalţi. Dacă ceilalţi îi recunosc poziţia sa superioară, nu îl deranjează să lase pe altcineva să ţină frâiele. De fapt, Leul lucrează foarte bine în echipă, este entuziast, are tact, dar îi este greu să împartă cu altcineva succesul.

Unii spun că este foarte pretenţios, snob chiar, dar Leul doar pare aşa, pentru că îşi construieşte o  imagine fără de cusur. În realitate, acest nativ preferă să ţină partea minorităţilor şi îi respectă pe cei care aleg să fie altfel, considerând că aceştia posedă un curaj aparte, la care el aspiră. Leul este însă uneori axat pe păstrarea aparenţelor. În plus, acest nativ iartă uşor şi tolerează multe lucruri.

Leul este o persoană foarte încrezătoare în forţele proprii şi fiecare compliment primit îi confirmă ceea ce el deja ştie. Prea multe complimente îl fac să umble cu nasul pe sus, fiind foarte predispus să devină îngâmfat. Ar mai fi de menţionat latura romantică a Leului. Ea nu este chiar atât de mare, din nou, imaginea lui şi dorinţa de a păstra aparenţele induc în eroare. În dragoste, este mai degrabă prudent, iar gesturile măreţe nu-i sunt caracteristice.

Fecioară

Fecioara este un semn zodiacal cerebral, care îşi ascultă mereu raţiunea, nu inima. Departe de a fi naiv, acest nativ tinde să analizeze în detalii lucrurile şi are un simţ practic ieşit din comun, astfel că, cu o Fecioară alături, vei fi mereu pe drumul cel mai scurt în rezolvarea unei probleme. Într-adevăr, Fecioara are ca trăsătură de bază perfecţionismul, dar are mereu intenţii onorabile, aşa că acţionează în direcţia cea bună. Totuşi ar fi bine dacă şi-ar mai coborî standardele.

Aceşti nativi sunt mereu aprofundaţi în gândurile lor, ceea ce îi face să pară detaşaţi emoţional de mediul înconjurător. Totodată, Fecioara nu este genul care să vorbească despre sentimentele ei, nici cînd este fericită, nici când are o problemă, aşa că, per ansamblu, acest semn zodiacal emană mult mister.

Un mit care circulă despre Fecioare este că sunt prudente şi acţionează cu moderaţie în aşternut. Este adevărat că au o preocupare faţă de igienă, dar atitudinea lor propriu-zisă faţă de sex nu este deloc inocentă. Dimpotrivă! Au o imaginaţie provocatoare şi le place să se joace cu limitele sexuale etice şi culturale, aşa că te pot surprinde cu propunerile lor indecente. Când vine vorba de sex, au foarte puţine reţineri morale.

Balanţă

Balanţa, după cum îi spune şi numele, tânjeşte după armonie, iar acesta este motorul tuturor acţiunilor ei. Are o inclinaţie pentru estetic, aşa că Balanţa se înconjoară numai cu lucruri frumoase, de la oameni până la vestimentaţie. De aceea, tinde să fie percepută superficială. Balanţa excelează la capitolul socializare, fapt care izvorăşte dintr-o mare frică de singurătate. Rareori vei vedea o Balanţă că stă singură în casă, asta dacă nu cumva socializează pe internet.

Se spune că Balanţa este cel mai promiscuu semn zodiacal. Nimic mai fals. Da, adoră să flirteze şi să îşi pună şarmul la treabă, dar nu va călca strâmb, dacă primeşte aceeaşi atenţie şi din partea partenerului de cuplu. Totuşi, o Balanţă care se simte singură va comite lucruri pe care le va regreta mai apoi.

Este foarte adevărat că Balanţa tinde să le facă tuturor pe plac şi îi ia mult timp să se supere pe cineva. Dacă se umple însă paharul vei cunoaşte o altă faţă a Balanţei care te va ignora cu eleganţă şi determinare.

Un mit care mai circulă despre acest nativ este faptul că se decide extrem de greu. În realitate, Balanţa ştie ce vrea şi în ce direcţie să acţioneze, doar că ezită, pentru că nu este de fiecare dată sigură pe ea.

Scorpion

O prezenţă enigmatică în zodiac, este dificil să trasezi trăsăturile Scorpionului de vreme ce el şi le ascunde atât de bine. Acest nativ este foarte secretos, dar acţionează cu violenţă, dacă întâlneşte pe cineva la fel de reţinut ca el. Scenele de gelozie nu îi sunt străine.

Are reacţii vulcanice şi vrea să ştie că el deţine controlul. Deşi este foarte dificil să ai o relaţie armonioasă cu el, niciodată nu rămâne singur. Are puterea de atracţie a unui magnet şi cu greu te poţi sustrage farmecelor lui. Este sensibil, mai sensibil decât Racul, dar are o atitudine care maschează tot ce simte. Este ambiţios, termină tot ce a început şi nu se lasă doborât cu una, cu două. Cu el alături stai fără grijă, căci Scorpionul este foarte responsabil şi un bun organizator.

Deşi este orgolios, trebuie să ştii că Scorpionul recunoaşte cu fruntea senină când greşeşte, dacă ştii să-i evidenţiezi cu calm greşeala. Este foarte receptiv la comparaţii şi, în general, la abordări rezonabile, aşa că o poţi scoate la capăt cu el destul de uşor.

Un alt mit este că ar fi cel mai bun amant al zodiacului, însă află că Scorpionul nu este atât de generos în pat precum e Taurul. Scorpionul trăieşte şi el cu intensitate sexul, dar nu neapărat pentru plăcerea fizică, ci pentru scopurile sale ascunse. Da, foloseşte sexul ca armă de manipulare!

Săgetător

Săgetătorul este petrecăreţul zodiacului, fiind recunoscut pentru dorinţa sa de a trăi în libertate. Aleargă după experienţe noi şi provocatoare, de aceea nu te poţi baza întotdeauna pe el. Totuşi, deşi nu îţi oferă stabilitate, este în stare să îţi ofere un ajutor nesperat, de mare amploare, exact când te aştepţi mai puţin, lucru mai puţin precizat despre Săgetători.

Este adevărat, Săgetătorul este foarte competitiv şi adoră să îşi petreacă timpul în sânul naturii. Este atletic, dinamic şi greu de urmărit.

Te binedispun cu glumele lor piperate, care, de regulă, întrec o limită şi te fac chiar să roşeşti. Totodată, au simţul umorului şi în sensul că nu-i deranjează să fie luaţi peste picior, dacă gluma este făcută bine.

Săgetătorii intră destul de des în discuţii aprinse şi ai putea spune că le place să se contrazică. Nu se simt bine, dacă nu stârnesc artificii ocazional. Deşi este un petrecăreţ, află că Săgetătorul nu este şi un pierde-vară. Are ţeluri bine trasate, pe care şi le îndeplineşte în mare parte, datorită spiritului său competitiv.

Da, se simt foarte uşor îngrădiţi, de aceea le este greu să păstreze o relaţie, dar acest lucru nu înseamnă că nu îşi doresc o relaţie serioasă. Dimpotrivă, şi-ar dori să aibă alături un partener devotat, dar care să-i lase să fie liberi şi care să poată ţine pasul cu ei.

Capricorn

Capricornul este caracterizat de disciplină, de aceea este perceput ca fiind matur şi calculat. Acţionează întotdeauna cu prudenţă şi preferă să îşi fixeze ţeluri înalte şi să investească mult timp şi energie în atingerea lor. Drept urmare, Capricornul îşi face multe planuri de viitor şi nu trăieşte de pe azi pe mâine în niciun aspect al vieţii sale.

Unii i-ar reproşa că îi lipseşte spontaneitatea şi că este o fire temătoare, dar Capricornul nu este nici rigid, nici fricos. Pur şi simplu, preferă să o ia pe calea bine bătătorită. Nu înseamnă că nu ar răspunde provocării de a merge pe un drum sălbatic, nestrăbătut de nimeni.

Printre trăsăturile importante ale Capricornului se numără eficienţa, care îi aduce câştiguri considerabile în cel mai scurt timp. În carieră sa este deosebit de productiv. Totuşi, a nu se trage imediat concluzia că atitudinea lor profesională este cea mai inspirată. Uneori ei sunt axaţi pe a-şi duce treaba la bun sfârşit într-un mod impersonal.

Un mit despre Capricorni este că sunt introvertiţi. În realitate, Capricornul nu vrea să se dea în spectacol, dar nu îl deranjează să fie în centrul atenţiei, dacă acest lucru duce la îndeplinirea unuia dintre scopurile sale.

Mai trebuie ştiut că acest nativ nu tânjeşte după complimente, ci doar după rezultate concrete.

Vărsător

Vărsătorul poate fi descris în trei cuvinte: independent, original şi umanitar. Acest nativ este uşor de recunoscut, după convingerile sale neconvenţionale, pe care şi le exprimă în mod public, fără reţineri, poate şi cu o doză de umor negru- caracteristic Vărsătorului.

În ciuda atitudinii reci, care nu te îmbie chiar de la început să te simţi în largul tău, află că Vărsătorul posedă multă consideraţie pentru nevoile celor din jurul lui şi răspunde cu multă compasiune celor care au mai puţin decât el. Acest nativ îi ajută pe cei nevoiaşi fără jenă şi fără amânări.

Îi place să se inventeze şi să-i surprindă pe cei din jurul lui, chit că îşi schimbă des stilul vestimentar sau acceptă un loc de muncă atipic lui, doar pentru că este altceva, deci reprezintă o provocare mult mai mare. Mereu ţinteşte către unicitate şi neconvenţional, de aceea tinde să încalce regulile uneori doar de dragul de a fi încălcate.

Adoră să fie înconjurat de oameni şi este un sfătuitor excelent, pentru că ştie cum să găsească soluţii inspirate, dar şi cum să minimalizeze o problemă, astfel încât nicio măsură să nu fie necesară de fapt.

Peşti

Peştii sunt nativi foarte spirituali, înzestraţi cu un şaselea simţ foarte dezvoltat şi cu un talent artistic desăvârşit. Aleg să îşi trăiască viaţa într-un stil boem, sentimental şi creativ, de aceea Peştii sunt inconfundabili.

Sunt într-adevăr uşor de rănit, mai ales că se încred cu prea multă uşurinţă în oameni. Tind să îşi plângă de milă şi să exagereze unele probleme, de aceea le-ar face bine compania unei persoane afectuoase şi optimiste, căci sunt uşor de influenţat spre calea cea bună.

Peştii sunt visători, drept urmare îşi pot imagina marea cu sarea, moment în care realitatea poate deveni prea dură, dar această trăsătură le hrăneşte creativitatea. Sunt emoţionali, în sensul că îşi exacerbează orice stare, indiferent că vorbim de fericire sau de tristeţe.

Le este frică să nu fie respinşi şi posedă o bunătate ieşită din comun. Indiferent ce au de pierdut, Peştii nu vor face cuiva un rău intenţionat, chiar dacă este vorba de a-şi face dreptate.

În ciuda sensibilităţii desăvârşite, trebuie însă menţionat că acest nativ nu îşi acceptă înfrângerile cu uşurinţă, ci găseşte căi subtile, atent calculate, la care nimeni nu s-ar fi gândit, de a ateriza la final în picioare. Aşadar, Peştii sunt adversari de temut, pentru că armele lor te surprind întotdeauna!

Basescu va cere masuri de austeritate mai dure

Presedintele Traian Basescu a declarat ca va cere inasprirea masurilor de austeritate. Care sunt argumentele sefului statului?

Alte reduceri

„In 2011 vom imprumuta sase miliarde de euro doar pentru asa ceva (finantarea cheltuielilor bugetare, n.red.). Ceea ce ma face sa cer Guvernului sa ia masuri de reducere a cheltuielilor sociale. Nu avem resursa investitionala. Eu nu pot pune in aplicare, dar pot sa cer. Sa reduca cheltuielile sociale. Pentru a crea un spatiu de 1-2 miliarde din imprumuturi, bani pentru a-i duce in investitii”, le-a spus presedintele Traian Basescu, ambasadorilor Romaniei, convocati la Bucuresti pentru Reuniunea Anuala a Diplomatiei, potrivit Realitatea.net.

[Lovitura de gratie: Impozitam tot]

Fara bani pentru relansarea economiei: Romania, „numai” o societate de consum

Potrivit sefului statului, incepand de anul viitor, Romania va inregistra crestere economica. Aceasta crestere ar fi avut loc si anul acesta daca nu ar fi crescut TVA. „Este clar ca vom intra pe crestere economica in mod cert incepand de anul viitor, dar este de vazut daca se va mentine trendul de crestere al trimestrului doi si in trimestrul trei si patru avand in vedere cresterea TVA. Daca nu se introducea cresterea TVA, cu certitudine si trimestrele trei si patru ar fi fost cu crestere. Asa exista o incertitudine, ” a comentat acesta, conform Gandul.

Totusi, Basescu i-a sfatuit pe ambasadori sa nu se lase pacaliti de „atmosfera televizata”, deoarece tot ce se imprumuta se duce in consum. Astfel, el este de parere ca „principalele probleme raman deficitul bugetar si faptul ca Romania se imprumuta pentru a plati salariile”.

„Romania trebuie sa-si continue programul de ajustare. Guvernul in functie trebuie sa readuca cheltuielile de consum ale Romaniei la nivelul resurselor pe care tara le genereaza. Trebuie sa venim la nivelul la care sa functionam cu banii pe care ii avem. S-a ajuns la momentul la care oamenii politici care sunt in responsabilitate trebuie sa spuna romanilor unde suntem, de ce imprumutam bani si trebuie sa spuna ce trebuie facut,” a aratat Basescu.

O mai mare austeritate

El a adaugat ca va cere o si mai mare austeritate: „Vreau sa intelegeti de ce voi avea in continuare pozitii prin care sa cer accentuarea austeritatii. Fara asta nu vom putea avea in 2011 bani pentru investitii. Vreau sa stiti motivul pentru care imi „place” sa fiu injurat. Sunt oameni in care politicienii trebuie sa-si asume responsabilitatea. Sau macar sa aiba constiinta impacata,” este convins seful statului.

Cum sa-ti pregatesti copilul pentru prima zi de scoala

Toamna este sinonimul reluarii activitatii, inclusiv a celor mici. Dupa o lunga si relaxanta vacanta, primele zile de scoala pot fi pe cat de placute, pe atat de inspaimantatoare pentru elevi. Iata ce poti face pentru ca micutul tau sa treaca mai usor peste emotiile unui nou capitol din viata lui si cum poti sa-l ajuti sa inceapa noul an scolar cu bine!

Nu-i spune ca s-a terminat cu joaca

Cu doar cateva saptamani inainte trebuie sa-ti pregatesti copilul psihologic pentru inceperea noului an scolar. Psihologii avertizeaza asupra faptului ca majoritatea parintilor isi sperie copilul cu fraze de genul „Incepi scoala, s-a terminat cu joaca!”. Nu-i vorbi despre scoala ca despre bau-bau. In putinele zile care au mai ramas pana la sunetul clopotelului este bine sa-ti abordezi copilul cu vorbe frumoase, de incurajare. Anxietatea lui va fi redusa doar daca i te adresezi cu vorbe pozitive si pline de dragoste.

Plimba-te cu el in zona scolii

Decat sa-l stresezi cu teama inceperii scolii, mai bine familiarizeaza-l cu noul mediu in care isi va desfasura activitatea o buna parte din zi. Un lucru extrem de important, peste care nu trebuie sa treci in aceasta perioada este plimbarea in jurul scolii. Ia-ti micul scolar si faceti impreuna cel putin o vizita la scoala. Daca ai posibilitate, nu strica sa-i faci cunostinta cu un nou profesor, sa-i arati holurile si clasa in care se vor desfasura cursurile de peste an. Vorbeste-i despre fiecare loc pe care l-ati vizitat. O simpla privire de jur imprejurul scolii, revederea clasei si a profesorilor s-ar putea dovedi a fi suficiente pentru ca elevul sa-si invinga emotiile premergatoare scolii.

Povesteste-i intamplari hazlii

Indiferent de varsta, scolarul poate fi nervos, agitat si lipsit de atentie in zilele ce vor urma. Ca sa-i stopezi comportamentul coleric este bine sa-i povestesti anumite intamplari hazlii din timpul scolii. Scoate in evidenta scoala ori de cate ori treci pe langa ea. Ia o carte interesanta, citeste-i ceva frumos si spune-i ca va afla mai multe lucruri importante de la scoala.

Descrie-i cum decurge o zi de curs

Fiecare cadru didactic are propriile metode de a ridica moralul copiilor in primele zile dupa vacanta. Spune-i copilului ca, in general, profesorii si invatatorii incep prin a se prezenta in fata elevilor si a le impartasi din peripetiile din vacanta. Acest lucru il va ajuta sa paseasca mult mai degajat pragul clasei si sa stea mai relaxat la primele cursuri.

Mergeti la cumparaturi pentru rechizite

Familiarizeaza-l cu micile obiecte care-i vor fi folos tot anul inca din momentul in care i le achizitionezi. Mergi cu el la shopping cand ii iei uniforma, ghiozdan, penar, stilou, creion, carti, caiete si alte rechizite. Va intampina primele zile de scoala cu mai mult entuziasm cand se va mandri cu cel mai frumos ghiozdan din clasa.

Spune-i ca prietenii lui abia asteapta sa-l revada

Prima zi a unui nou an scolar este o ocazie excelenta ca micutul tau sa-si reintalneasca vechii amici si sa-si faca prieteni noi. „Explica-i faptul ca invatatorul nu va putea sa-i acorde numai lui atentie, cum se intampla acasa, si incurajeaza-l sa-ti vorbeasca despre lucrurile pe care i-ar placea sa le faca la scoala. Povesteste-i si despre prietenii lui, care sunt foarte incantati ca se intorc la scoala si ard de nerabdare sa-l revada”, spune psihologul Ioana Stoica.

Sfaturi pentru parintii adolescentilor

Si elevul adolescent are nevoie de o pregatire psihologica temeinica pentru noul an scolar. Explica-i ca scoala este o institutie care il pregateste pentru viitor si trebuie sa-i trateze cu respect pe profesorii care contribuie la realizarile sale profesionale. Daca este un impatimit al modei extravagante, spune-i ca scoala necesita o conduita decenta. In zilele dinaintea clinchetului clopotelului vorbeste-i despre viata sexuala, consumul de droguri si alcool si despre riscurile la care se expune daca va cadea prada tentatiilor anturajului.

” Aminteste-ti, de asemenea, ca o zi la scoala include si o multime de activitati placute, pe care copilul le poate face acasa: pictat, desenat, decupat si lipit, jocuri cu numere, ascultat povesti.
Pentru bobocelul din clasa I, jocurile cu numere si cu literele alfabetului ii sunt de mare folos si il vor ajuta sa isi recunoasca numele. Astfel, ziua de scoala ii va parea atunci mult mai familiara„, mai spune psihologul Ioana Stoica.

Analistii avertizeaza: Leul, la un nou minim istoric

Leul ar putea cobori la un minim record fata de euro din cauza instabilitatii politice din Romania, dar si in contextul deteriorarii cererii pentru active riscante pe fondul temerilor privind economia globala.
Cursul ar putea creste la circa 4,4 lei/euro, potrivit estimarilor preluate de Bloomberg, a firmei de servicii financiare Brown Brothers Harriman & Co,, apropiat de minimul record de 4,4012 lei/euro inregistrat pe 29 iunie, scrie MEDIAFAX.

„Pe fondul problemelor globale, ne asteptam ca acest curs sa urce treptat in urmatoarele saptamani. Am dori sa adaugam si ca instabilitatea politica este o problema care probabil se va inrautati”, avertizeaza analistii.

Bursele din Europa si Asia sunt in scadere, la fel ca majoritatea valutelor tranzactionate pe pietele financiare internationale, in asteptarea rapoartelor privind preturile de pe piata rezidentiala americana si increderea consumatorilor din SUA. Datele vor influenta increderea investitorilor in procesul de relansare economica globala si, implicit, vor afecta directia pietelor.

Analistii Brown Brothers Harriman & Co. amintesc de masurile dure de austeritate si de motiunea de cenzura din iunie, prevestind deteriorarea situatiei politice de la Bucuresti in aceasta toamna.

„Guvernul de coalitie a rezistat la limita motiunii de cenzura din iunie, care a vizat reducerile de salarii si pensii, iar un nou astfel de vot a fost anuntat de opozitie pentru aceasta toamna. Popularitatea guvernului s-a prabusit la minime record„, scriu analistii firmei de servicii financiare.

Moneda nationala s-a depreciat accentuat in prima parte a sedintei interbancare de marti, pe fondul contextului international nefavorabil, astfel ca referinta BNR a urcat cu 2,71 bani, la 4,2597 lei/euro, cea mai inalta cotatie de la 23 iulie.

Ce le pregatesc sindicalistii guvernantilor in aceasta toamna?

Sindicalistii organizeaza un miting in Capitala, pe 7 octombrie, de Ziua Internationala a Muncii Decente, nemultumiti de noul proiect al Legii salarizarii. Potrivit acestora, noile prevederi vor duce la salarii mai mici, de anul viitor, pentru toti bugetarii.
Comitetul Confederal a decis organizarea unui miting pe 7 octombrie, dupa 15 septembrie fiind luata in calcul declansarea unei greve generale in sistemul public pe termen nedeterminat, a declarat vicepresedintele „Cartel Alfa” Petru Dandea, relateaza MEDIAFAX.

O noua greva generala?

Acesta spune ca in luna septembrie va fi o presiune suplimentara pe totii angajatii din sistemul public, pe langa masurile de reducere a salariilor cu 25 la suta, ceea ce ii va determina sa participe in numar foarte mare la actiuni de protest mult mai dure decat cele organizate pana in prezent. „Va fi o greva generala de-adevaratelea de aceasta data, toti salariatii din sistemul public vor intrerupe activitatea pe termen nelimitat”, a declarat acesta.

Sindicalistii spun ca Guvernul considera ca este in zadar tot dialogul cu sindicatele privind Legea salarizarii din 2009 si a prezentat doua proiecte de lege privind salarizarea bugetarilor care, in opinia sindicatelor, schimba in mare parte principiile Legii 330.

Pe de alta parte, sindicalistii nu sunt de acord cu cresterea raportului de la 1 la 12 la 1 la 15, propusa acum de Executiv, deoarece aceasta nu se justifica in conditiile in care Guvernul are in vedere un buget pentru 2011 limitat de 39 de miliarde de lei.

„Cerem cresterea salariului minim pe economie, masura care ar conduce implicit la stoparea evaziunii fiscale si a muncii la negru, deoarece crestere salariului minim pe economie este mai utila societatii decat cresterea salariilor oricum mari ale titularilor posturilor de conducere„, spun reprezentantii sindicalistilor.

Astfel, Confederatia va solicita Guvernului ca salariul minim, care este si salariul de referinta pentru lucratorii din domeniul bugetar, sa fie in 2011 de cel putin 705 lei.

Reprezentantii Guvernului au facut, luni, o noua propunere privind salariul minim, de 650 de lei, pe care sindicalistii au refuzat-o, motivand ca aceasta este „gluma”, care nu acopera nici macar inflatia.Sindicalistii au plecat nemultumiti de la intalnirea de luni, de la Ministerul Muncii, intrucat nu au primit niciuna dintre cele doua simulari cerute saptamana trecuta, pentru un nivel al salariului minim de 675 de lei si, respectiv, 705 lei.