Arhivă pentru noiembrie 2010

30
nov.
10

Sfantul Apostol Andrei

Sfantul Apostol Andrei,Sfantul Frumentie

Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Frumentie

Sfantul Apostol Andrei a fost fratele Sfantului Petru, si impreuna au fost primii ucenici ai lui Hristos. Dupa Pogorarea Sfantului Duh, prin tragere la sorti, Apostolii au primit teritoriile unde sa predice. Astfel, Sfantul Apostol Andrei va predica in Scytia si Asia Mica.

Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, in Grecia. Nu se cunoaste cu exactitate anul mortii sale, se presupune ca ar fi fost in timpul uneia dintre persecutiile lui Nero (54-68) sau Diocletian (81-96). Potrivit traditiei, a fost rastignit pe o cruce in forma de „X”.

In anul 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca ziua Sfantului Andrei sa fie insemnata in calendarul bisericesc cu cruce rosie, iar in 1997, Sfantul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul Romaniei“.

Moastele Sfantului Apostol Andrei au fost aduse din Patras la Constantinopol prin anii 356-357. La putin timp dupa Cruciada a IV-a, din anul 1204, cardinalul Petru din Capua a hotarat ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. In anul 1462, in timpul papei Pius II, capul Sfantului Apostol Andrei a fost asezat intr-o biserica din Roma. Pe 30 noiembrie 1976, papa Paul al VI-lea a daruit capul Sfantului Andrei bisericii din Patras.

Numele Andrei nu este de origine evreiasca, ci greceasca: Andreas sta in legatura cu andreia, „barbatie, indrazneala” (de la aner, andros, „barbat”).

Tot astazi, facem pomenirea Sfantului Frumentie, episcopul Indiei.

Maine, 1 decembrie, facem pomenirea Sfantului Proroc Naum.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Calendar Ortodox

 

29
nov.
10

Îşi conduce cu umbrela pacienţii în sala de operaţii

Tudor Ciuhodaru, managerul Spitalului de Urgenţă Iaşi, are mari bătăi de cap de când în nord-estul ţării a început să ningă. Pentru că în ultimele zile numărul pacienţilor care ajung la spital, după ce au alunecat pe stradă, e din ce în ce mai mare, medicul este nevoit să-i plimbe pe bolnavi între clădirile spitalului, pentru a-i opera la alte clinici, secţia de ortopedie fiind arhiplină. Deoarece cade neaua, Ciuhodaru îşi apără pacienţii de ninsoare cu umbrela.

Ajutat de o umbrelă, Ciuhodaru (stânga) îşi conduce o pacientă în sala de operaţie

 

29
nov.
10

A murit actorul Leslie Nielsen

Leslie Nielsen / Foto EPAActorul canadian Leslie Nielsen, cunoscut mai ales pentru rolul din seria de parodii Naked Gun, a încetat din viaţă, duminică seară, la vârsta de 84 de ani. Nielsen a murit din cauza unor complicaţii survenite în urma pneumoniei de care suferea.

„Anunţăm cu tristeţe trecerea în nefiinţă a îndrăgitului actor Leslie Nielsen, pe care lumea şi-l va păstra cel mai uşor în memorie în rolul locotenentului Frank Drebin din ‘The Naked Gun’, dar care avea în carieră o experienţă de peste 60 de ani în filme şi televiziune”, a declarat John S. Kelly, agentul actorului.

În momentul morţii, alături de Leslie Nielsen s-au aflat, pe patul de spital, soţia sa, Barbaree, câţiva prieteni, dar şi Kelly, agentul său.

Leslie Nielsen, într-o secvenţă din seria de filme Naked Gun / Northfoto

Leslie Nielsen s-a născut pe 11 februarie 1926 în Regina, Saskatchewan. S-a înrolat imediat ce a terminat liceul în Forţele Aeriene din Canada pentru a scăpa de tatăl său, care a abuzat fizic de el, de fraţii săi dar şi de mama sa. Leslie a reuşit să facă parte din Forţele Aeriene deşi a fost declarat surd, actorul purtând de altfel aproape toată viaţa aparat auditiv.

Înainte de a debuta în actorie, Nielsen a mai lucrat ca DJ la un post de radio din Calgary, imediat după ce războiu a luat sfârşit.

Leslie Nielsen a fost căsătorit de patru ori, cu Monica Boyer, între 1950 şi 1955, cu Sandy Ullman, între 1958 şi 1974, cu Brooks Oliver, între 1981 şi 1985, şi cu Barbaree Earl Nielsen, din 2001 până în prezent. Din a doua căsnicie, Leslie Nielsen are două fete, Thea şi Maura.


 

28
nov.
10

Dregatorul bogat – pazirea poruncilor

Dregatorul bogat – pazirea poruncilor

Dregatorul bogat – Predica la Duminica a 30-a dupa Rusalii

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

Dumnezeiasca Evanghelie a acestei duminici este aceeasi cu cea ascultata de noi in Duminica a XII-a dupa Rusalii, cu unele mici deosebiri. Astazi insa ascultam de la Sfantul Evanghelist Luca, dupa ce in Duminica a XII-a am ascultat-o de la Sfantul Evanghelist Matei (XIX, 16-26). Noi, impartind aceasta pericopa in doua, am talcuit partea intai la Duminca a XII-a dupa Rusalii, spre a ne ocupa in aceasta duminica de partea a doua a acestei sfinte Evanghelii. Dar se cuvine sa facem o legatura duhovniceasca a celor spuse atunci cu cele ce urmeaza in finalul intalnirii Mantuitorului cu un dregator bogat, pentru ca despre o asemenea intalnire, bogata si ea in rosturi vitale si mantuitoare, este vorba.

Precum ne spune dumnezeiasca Evanghelie, un tanar dregator bogat vine la Mantuitorul, se pleaca inaintea Lui si Il intreaba:

“Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Stii poruncile: sa nu savarsesi adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 18-27).

Mantuitorul – Bunatatea dumnezeiasca intrupata – atrage atentia cu tarie acestui dregator lumesc, care vedea in Iisus doar un om, un invatator, ca Binele e in Cel Unic bun – Dumnezeu – si din acest unic Izvor al binelui ne adapam toti, si asa ne putem afla toti unitatea in bine si adevar. Apoi il intreaba: “Stii poruncile? Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”. In poruncile divine se afla viata divina, viata de veci a Autorului lor: Dumnezeu cel viu. A pazi poruncile cu acea constiinta ca in ele e prezent Cel Vesnic, inseamna inceputul iesirii din lumea neascultarii, a orgoliului narcisist, a pacatului, a mortii, si a intra in lumina zilei celei neinserate a Imparatiei lui Dumnezeu. Caci, daca, spre pilda, cel ce ucide poarta in el deja samanta mortii, cel ce da viata si salveaza viata isi descopera arvuna vietii. Simtea o asemenea stare tanarul bogat? Nu cumva simtirea, dulceata bogatiilor acestei lumi, il tine in lumea celor ce se trec si pier? Intr-adevar, raspunsul lui: “Toate acestea le-am pazit din tineretile mele” arata aceasta lipsa tragica. Mantuitorul Insusi i-o aduce la cunostinta. “Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-Mi urmeaza Mie”. “Una iti lipseste!”. Cand Mantuitorul a fost primit ca oaspete in casa surorilor Marta si Maria, ni s-a dat sa auzim acelasi cuvant. “Maria asezandu-se la picioarele Domnului asculta cuvintele Lui. Marta se silea cu multa slujire sa pregateasca ospat si a zis: Doamne, au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc… . Iar Domnul i-a zis: Marto, Marto, te grijesti si pentru multe te silesti, dar un lucru trebuie. Maria partea cea buna si-a ales care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 38-42). Amandoua surorile slujeau Domnului, fiecare in felul ei. Dar un lucru ramane de trebuinta absoluta, eterna: “Unicul necesar” – urmarea lui Hristos, Dumnezeu-Omul, starea in fata Lui.

Aceasta nu inseamna sa blestemi, sa arunci anatema asupra lucrurilor acestei lumi, care sunt daruri ale lui Dumnezeu. Dar a te inchina lor inseamna a avea soarta lor. “Omule, zice un suflet crestin, tu te transformi in ceea ce iubesti: in Dumnezeu (dupa har), daca tu Il iubesti pe Dumnezeu; in pamant, daca tu iubesti doar pamantul”. Nu poti sa nu iei seama ca am ajuns atat de pervertiti, incat sufletul nostru asculta prea mult glasul si chemarile celor trecatoare. Ochii, urechile, gustul, mirosul, toate sunt indreptate spre cele ce o clipa ne indulcesc si pier.

Ne-am pervertit intr-atat constiinta, incat sa se spuna de catre unii sarmani “filosofi” ca “in intelect nu exista nimic care sa nu fi fost inainte de simturi”. Si cum prin simturile din afara intra cele dinafara, pieritoare, s-a si zis: “Moartea intra prin ferestre”, adica prin simturi, care sunt ca niste ferestre zidite in trupul nostru, dar prin care ne-a fost dat sa privim, prin toate fapturile, spre Ziditorul lor. Si ne aducem aici aminte de cuvantul spus de Dumnezeu unui suflet sfant: “Lumea face atata zgomot la urechile voastre, incat glasul Meu nu-L mai auziti”.

A auzit dregatorul bogat glasul lui Iisus? A auzit el un glas, dar fara intelesul lui, fara sa-i simta chemarea. Bietele lui simturi erau doar trupesti, pervertite. Pentru a auzi si intelege glasul lui Dumnezeu, si din Scripturi, si din fapturi, ne trebuie ceea ce numesc Parintii “simtirea intelegatoare” – simtirea mintii; “simtirea duhovniceasca”, cum o numeste Sfantul Simeon Noul Teolog. Simtirea prezentei Duhului Sfant in noi, prin Care credem si marturisim: “Domn (si Dumnezeu) este Iisus Hristos” (I Corinteni 12, 3). Si prin Acelasi Duh Sfant ne simtim si noi frati cu Hristos Domnul si infiati de Dumnezeu, strigand: Avva! Parinte! (Romani 8, 15).

Prin Sfintele Taine se deschide in noi tocmai aceasta simtire duhovniceasca. La Sfantul Botez ne rugam: “Dezbraca de pe noi invechitura, ne innoieste spre viata de veci, ne umple de puterea Sfantului Duh, spre unirea cu Hristos…”. Iar prin Taina Sfantului Mir se pecetluiesc cu “Pecetea darului Duhului Sfant” toate incheieturile si simturile trupului, tocmai pentru a dobandi in Duhul Sfant sensibilitatea, simtirea duhovniceasca. Simturile, vazul, auzul, mirosul, gustul, pipaitul, nu se strica (pacatul le strica), ci se spiritualizeaza prin har, se fac instrumente, cai ale primirii descoperirilor dumnezeiesti. “Duhul Sfant stramuta lucrarile simturilor din afara spre simturile dinlauntru – de pilda vederea spre mintea care priveste lumina vietii; auzul spre intelegere; gustul spre puterea deosebitoare a ratiunii; mirosul spre cunoasterea mintii; iar pipaitul il stramuta spre starea de veghe a inimii – ca sa petrecem viata ingereasca pe pamant”, invata cuviosul Nichita Stithatul. De aceea ne si rugam: “Doamne, lumineaza-mi ochii gandului, intelepteste-ma sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta”. Psalmistul marturiseste: “Auzului meu vei da bucurie si veselie” (Psalmul 50, 9). Credinciosul, impartasindu-se cu trupul si sangele dumnezeiesc, exclama, in Liturghie: “Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata…”; sau isi zice, impreuna cuSfantul Simeon Noul Teolog, ca “darul i s-a facut pahar al bauturii dumnezeiesti si al undei nemuritoare, umplandu-se de desfatare cereasca cu care singuri ingerii se desfata si sunt pastrati nestricaciosi”. Aceasta este inaltarea si pregustarea, arvuna inca de aici a veacului viitor si a vietii de veci cu Hristos. Aceasta ne scoate din platitudine, din plictiseala si monotonia unei vieti fara relief, pe care numai harul divin il poate oferi, si ne salveaza din inspaimantatoarea stricaciune a feluritelor patimi – mania drogurilor, prostitutie, crima, sinucidere. Asa intelegem si pe fratii nostri, sarmani necredinciosi, atei: simtirea duhovniceasca le este atrofiata, candelele stinse, usa inchisa (Matei 25, 10).

Dar dregatorul din Evanghelie? “Auzind acestea (adica urmarea deplina a lui Hristos) s-a intristat, caci era foarte bogat”. Si Iisus, privindu-l cum se departa de El intristat, sclav al lanturilor lui launtrice, rosteste: “Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu”. Imagine pe care unii talcuitori o explica astfel: se afla in Ierusalim o portita a cetatii prin care nu puteau intra decat oitele, iar camilele, care le insoteau, nu puteau patrunde, precum nici animalele salbatice, distrugatoare. Mai curand puteau intra camilele cu poverile lor, decat bogatii, cu si mai mari poveri. Iar cei ce ascultau surprinsi, ingrijorati, intreaba, ca si noi: “Atunci cine poate sa se mantuiasca? Iisus a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”. – Taina a iubirii dumnezeiesti care ne cheama mereu. A iubirii Lui, Care, in Hristos, a venit la noi in chipul robului, al saracului, al pelerinului, la usile noastre, la durerile si lipsurile noastre, si ne spune: “Eu iti sunt inimiii tale de toate: Eu iti sunt tata, Eu frate, Eu mire, Eu casa; Eu iti sunt hranitor, Eu haina, Eu radacina, Eu temelie. Tot ce vrei aceea iti sunt. Ca sa nu ai lipsa de nimic. Voi fi in slujba ta. Eu iti sunt si prieten, si oaspe, si cap, si frate, si sora, si mama. Iti sunt toate. Numai poarta-te sincer cu mine. Sarac facutu-M-am pentru tine, pribeag; rastignitu-M-am pentru tine pe Cruce si am fost pus in mormant. Sus intervin pe langa Tatal pentru tine. Tu esti pentru Mine totul; si frate, si impreuna mostenitor, si prieten, si madular (al trupului Meu). Ce mai vrei inca?” (Sf. Ioan Gura de Aur). Amin.

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

 

27
nov.
10

Cele mai frecvente scuze pentru a nu ţine o dietă

Foto simbol - arhiva NorthfotoMulte persoane nu pot să scape de kilogramele în plus,  din cauza hormonilor sau poate pentru că se păcălesc singure. Iată cele mai frecvente scuze pentru a nu ţine o dietă, prezentate de mirror.co.uk, informează Mediafax.

Dietele nu funcţionează în cazul meu

Ai încercat atât de multe diete, dar niciodată nu ai slăbit sau nu ai reuşit să-ţi menţii silueta dobândită. În momentul în care consumi mai puţine calorii, vei slăbi. Problema o reprezintă dietele rapide. Le adopţi pentru câteva săptămâni, după care te întorci la vechile obiceiuri. Rezultatul este că patru din zece femei care au ţinut diete au mai multe kilograme după o cură de slăbire faţă de momentul în care au început-o. Pentru a slăbi trebuie să-ţi schimbi atât programul zilnic, cât şi regimul alimentar.

Mesele regulate sunt imposibile

Mesele neregulate şi întreruperea dietelor duc în mod sigur la fluctuaţii de greutate. Încearcă să-ţi stabileşti un program pentru mese.

Probleme hormonale

Femeile care au ovare polichistice au de obicei probleme cu greutatea, la fel şi oamenii cu disfuncţii tiroidiene, dar în cazuri rare. Şi sindromul premenstrual poate influenţa greutatea femeilor, prin creşterea nivelului de progesteron, care sporeşte pofta de mâncare. Unele persoane mănâncă excesiv pentru a nu mai fi nefericite. Nu mai mânca nimic între mese şi în cantităţi mai mari decât de obicei în săptămâna dinaintea menstruaţiei.

Metabolismul lent

Unii mănâncă toată ziua şi nu se îngraşă, în timp ce alţii adună kilograme şi se simt obosiţi. Adevărul este că cele mai multe persoane supraponderale nu au probleme cu metabolismul. Dacă eşti foarte activ, vei arde mai multe calorii. Dacă nu, îţi vei încetini metabolismul şi corpul tău va stoca toată energia prin acumularea de ţesut adipos.


Medicamentele

Multe medicamente, precum antidepresivele, cele contra diabetului, migrenelor şi hipertensiunii arteriale, pot duce la îngrăşare. Aceste medicamente cresc pofta de mâncare şi din acest motiv pacienţii se îngraşă. Cel mai bine ar fi să consulţi un nutriţionist.

Genele

Toată familia este grăsuţă, aşa că nu este vina ta că ai nişte kilograme în plus. Gena asociată obezităţii nu este una dominantă. Deci probabilitatea de a fi gras din cauze genetice este mult mai mică decât cea de a fi supraponderal din cauza alimentaţiei. Dacă familia ta este supraponderală, este important să adopţi o alimentaţie sănătoasă şi să faci exerciţii fizice încă de tânăr.

O constituţie robustă

Dacă ai oasele mari nu înseamnă că trebuie să ai ţesut adipos excesiv, ci ar trebui să ai o musculatură mai dezvoltată. Trebuie să renunţi la scuza aceasta, încercând să-ţi accepţi corpul aşa cum este. Poţi să fii slab şi să arăţi bine chiar dacFoto simbol - arhiva Northfotoă ai o osatură masivă.

Retenţia de lichide

Nu este vorba de grăsime, ci de apă. Maladiile cardiace sau renale pot duce la reţinerea de apă în organism. Dacă, totuşi, în urma analizelor medicale, rezultă că nu ai nicio boală, fă sport ca să-ţi ajuţi corpul să elimine apa.

Insomnia

Studiile arată că oamenii care ţin dietă şi dorm bine slăbesc de două ori mai repede decât cei care suferă de insomnie. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să-ţi accepţi greutatea, ci trebuie să afli cauzele insomniei şi să o tratezi.

 

25
nov.
10

De ce să ţii cont când eşti gravidă şi continui să mergi la serviciu

78% dintre femeile gravide continuă să meargă să lucreze până înspre sfârşitul sarcinii, însă ele trebuie să fie foarte atente în special la ce mănâncă şi să nu se obosească foarte tare deoarece i-ar putea dăuna copilului. Iată câtva sfaturi despre cum să menţii sănătatea ta şi a copilului dacă alegi să îţi continui serviciul:

Ai grijă ce mănânci

Ai grijă de sănătatea ta şi a copilului dacă îţi continui munca până înspre sfârşitul sarcinii (Foto simbol - Northfoto)Mănâncă între trei şi cinci mese sănătoase pe zi, iar între mese câteva gustări, de asemenea sănătose, precum legume, fructe, iaurturi sau cereale integrale fără zahăr. De asemenea, mănâncă feluri de mâncare ce conţin calciu de patru ori pe zi şi nu uita de vitamine, însă doar cele prescrise de doctor.

Pentru a reduce stările de greaţă din timpul zilei ai putea bea ceai de mentă, alături de câţiva biscuiţi săraţi. Pentru greţurile de dimineaţă există remedii naturale care te-ar putea ajuta, însă cel mai bine este să-ţi întrebi medicul despre ele. În plus, bea multă apă ca să nu te dezhidratezi şi ia vitamina C în mod natural, din fructe sau sucuri.

Organizează-te

Ţine la îndemână un carneţel în care să-ţi notezi tot ce ai de făcut atât la serviciu, cât şi acasă, şi, mai ales, notează-ţi mereu când trebuie să mergi la doctor. Fă-ţi ordine în orarul zilnic pentru a nu te obosi prea tare şi rezervă-ţi mereu timp de relaxare.

Fă mişcare

Femeile gravide trebuie să doarmă câte 10-11 ore pe noapte, dar să nu evite mişcarea moderată, cum ar fi mersul pe jos, care reduce riscul de apariţie a venelor varicoase şi umflarea picioarelor. Înotul este sportul recomandat pentru viitoarele mămici, spun specialiştii.

Fumul de ţigară este dăunător

Nu fuma sau evită pe cât posibil să stai în preajma fumătorilor, deoarece este foarte dăunător şi pentru tine şi pentru cel mic. Expunerea la fumul de ţigară ar putea provoca avorturi, naşteri premature sau chiar moartea bebeluşului.

Alcoolul este strict interzis

Nu bea alcool în niciun caz atunci când eşti însărcinată. Consumul băuturilor ce conţin alcool, chiar în cantitate mică, îi pot cauza fetusului retard mental sever şi diferite defecte.

Nu lua medicamente

În afară de cele prescrise de medicul tău, chiar dacă se pot cumpăra fără prescripţie medical sau dacă sunt făcute din plante. De acest sfat este bine să ţii cont mai ales în primele două luni de sarcină. Un medicament necorespunzător îi poate afecta micuţului sistemul nervos, îi poate determina apariţia malformaţiilor fizice sau chiar probleme cu inima.

24
nov.
10

Ce filtru de apă să aleg?

Mai citeşte vineri în "Click! pentru femei": E Ce spun obiceiurile tale alimentare? E De ce ai nevoie de tandreţe

//

 

Vrei să ştii ce sisteme pentru filtrat apa există pe piaţă? Ei bine, Revista „Click! pentru femei” ţi le prezintă pe cele mai eficiente la preţul cel mai bun.

Apa de la robinet conţine clor, calcar şi multe impurităţi. Dispozitivele de filtrat apa reţin aceste substanţe dăunătoare pentru organism, pentru ca tu să te poţi bucura de o apă pură.

Pe piaţă există mai multe tipuri de filtre: cele ceramice împiedică trecerea sedimentelor şi a bacteriilor, filtrul cu osmoză inversă nu permite bacteriilor şi virusurilor să treacă. În plus îndepărtează şi clorul, calcarul sau rugina. De asemenea, îţi poţi procura baterii cu filtru inclus sau purificatoare de apă mobile.

//

//

//

//

// <![CDATA[
var bimgs=new Array(); bimgs[0]="http://www.click.ro/bbtfile/3011_20101123NMOlNe.jpg&quot;;
bimgs[1]="http://www.click.ro/bbtfile/3011_20101123JSlpoK.jpg&quot;;
bimgs[2]="http://www.click.ro/bbtfile/3011_201011237e4fy2.jpg&quot;;
bimgs[3]="http://www.click.ro/bbtfile/3011_201011233Ubl1J.jpg&quot;;

var burls=new Array();
burls[0]="http://www.cursgermana.com/affiliates/jrox.php?id=2&quot;;
burls[1]="http://www.castigabanideacasa.com/affiliates/jrox.php?id=15&quot;;
burls[2]="http://www.pariazasigur.com/affiliates/jrox.php?id=16&quot;;
burls[3]="http://www.cursengleza.com/affiliates/jrox.php?id=22&quot;;

bid=Math.floor((bimgs.length)*Math.random());
document.write('‘);
// ]]> 

23
nov.
10

3 motive să mănânci MIERE

Mierea este un unul din cele mai complexe alimente. Îţi poate „rezolva” multe probleme de sănătate şi îţi întăreşte imunitatea. Iată de ce nu trebuie să-ţi lipsească din meniu.

Ameliorează durerile de gât

Mierea este capabilă să amelioreze durerile de gât datorită proprietăţilor antimicrobiene, eliminând, astfel, bacteriile care duc la apariţia infecţiilor.

Pentru ameliorarea durerilor de gât puteţi înghiţi o linguriţă de miere sau puteţi face gargară cu o combinaţie de două linguriţe de miere, patru linguriţe de suc de lămâie şi un pic de sare.

Înlătură insomniile

Poate elimina insomiile când se amestecă o linguriţă de miere cu un pahar cu lapte. Obţineţi o stare de calm şi puteţi adormi cu uşurinţă. Insomniile mai pot fi îndepărtate şi cu un amestec de una-două linguriţe de miere într-o ceaşcă de ceai de muşeţel.

Ajută în curele de slăbire

Vrei să slăbeşti? Îţi recomandăm un mic dejun bogat în fibre şi miere. Acesta are puţine calorii şi cei care îl mănâncă au senzaţia de saturaţie pe parcursul zilei. Astfel, ei au o dorinţă mult mai mică de a mânca şi îşi pot menţine silueta mai uşor.

LuPuShOR!spune

Pentru a ne menţine sănătoşi, în fiecare dimineaţă trebuie să bem un amestec preparat dintr-o linguriţă de miere şi suc de lămâie obţinut de la o jumătate de fruct, amestecate într-o ceaşcă cu apă călduţă.

 

22
nov.
10

Politia ar vrea ca soferii incepatori sa conduca masini de maxim 105 CP

Politia ar vrea ca soferii incepatori sa conduca masini de maxim 105 CP

Politia rutiera propune ca soferii incepatori sa nu aiba acces la masini mai puternice de 105 CP, pentru a reduce numarul accidentelor.

O alta propunere ciudata a politiei romane, facuta in numele reducerii accidentelor rutiere. Teoretic, avand in vedere cum se circula in Romania si cat de civilizati si responsabili sunt soferii romani, suna bina, nu? Practic insa, n-ar rezolva absolut nimic,plus ca n-am auzit sa mai existe o asemenea restrictie undeva in lume.

Sa vedem de ce..
Politia spune ca multe din accidentele rutiere (17%) sunt facute de cei cu mai putin de un an experienta in conducere. Asa ca propune caincepatorii sa nu aiba dreptul de a conduce masini cu motoare peste 105 CP (sursa). Logica ma depaseste.. care este ideea? Sa nu mai conduca in viteza? Pai o masina de 105 CP poate ajunge la 180 km/h. Totul tine de cat de mult apesi pedala si unde o faci, nu de puterea motorului.

Opel AstraAdica, eu, daca asa fi incepator, n-as avea dreptul sa-mi conduc actuala masina, pentru ca are 109 CP. Si va spun sincer ca nu-i o “fiara”, e o masina normala.

Va imaginati ca un incepator, inconstient, n-ar putea face un accident urat chiar si cu o masina de 60 CP? Nu e vorba de puterea motorului, ci de responsabilitatea celui de la volan. Altfel, poti spulbera un pieton pe trecere cu orice fel de masina.

O alta idee a politistilor este sa sanctioneze instructorii auto in cazul in care fostii lor elevi fac un accident in primele luni de cand au obtinut permisul. Nu le iau apararea instructorilor, pentru ca multi dintre ei nu fac decat sa ia banii si sa “scape” mai repede de elevi, ca sa faca loc altora.

Dar nici nu-i poti pune la zid pentru ce fac elevii lor, care sustin dealtfel si examen cu politia. Un instructor te invata sa conduci, dar nu poate raspunde apoi pentru tampenia unora, care se cred piloti a doua zi dupa ce au luat permisul si se infig cu masina (fie ea si de 90 CP) intr-un copac.

Nu astea sunt solutiile
Politia vine cu propunerile astea stupide, dar de fiecare data cand ies in trafic ma enervez ca nu-i vad pe nicaieri. Daca ar sta in trafic, constant, ar aduna o gramada de permise. Pentru mers pe contrasens, pentru trecut pe rosu, intors pe linia continua etc. Combinat cu niste amenzi usturatoare, eu zic ca ar civiliza (cu forta, ca asa merge la noi) multi dintre soferi. Pentru ca acestia s-ar gandi de mai multe ori daca sa mearga pe linia de tramvai, dupa doua amenzi intr-o perioada scurta de timp.

Romanii nu inteleg de buna voie sa se respecte intre ei. Trebuie responsabilizati cu amenzi mari si perioade fara permis.

 

21
nov.
10

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Intrarea Maicii Domnului este sarbatorita in fiecare an, pe 21 noiembrie. Este sarbatoarea in amintirea zilei in care, Sfintii Ioachim si Ana au adus-o pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest loc, in Sfanta Sfintelor, unde va ramane pana la varsta de 15 ani. Desi sunt persoane care afirma ca lucrul acesta era cu neputinta, totusi Biserica, in cantarile ei afirma: „Ceea ce s-a hranit in Sfanta Sfintelor, celei imbracate cu credinta si cu intelepciune si cu neintinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri inchinaciune”. Informatii despre acest eveniment din viata Maicii Domnului avem in „Evanghelia dupa Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifa din secolul al II-lea. Precizam ca dintre sarbatorile inchinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfanta Scriptura (Luca I, 26-38). Despre celelate sarbatori, evangheliile canonice nu ne dau marturii, informatiile provenind din Sfanta Traditie si din evangheliile necanonice (apocrife).

Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare a luat nastere in secolul VI. „La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria „cea noua”. Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu”.

In Apus, sarbatoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.

Pentru ca bucuria sarbatorii sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 21 noiembrie sa fie dezlegare la peste. Nu este intamplator ca incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei se canta Catavasiile: „Hristos Se naste, slaviti-L!…” Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa se nasca tainic in noi. Unde primeste Fecioara Maria vestea ca-L va naste pe Hristos? In Biserica. Unde are loc prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele lui Hristos? In Biserica. Deci, nu in afara ei va reusi omul sa faca din chipul sau, un chip al lui Hristos. Fiecare din noi trebuie sa stie si sa inteleaga totul, atat ceea ce se vede si se aude, cat si ceea ce nu se vede si nu se aude in biserica. Nu e suficient sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la varsta de 15 ani. Aceasta este, simplu, istorie. Important este sa patrundem in intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca din ea. Deci, Hristos se va naste, muri si va invia tainic cu tot omul care vietuieste in Biserica. In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea, tinute la lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea inflorea pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.

Obiceiuri de sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica anticipeaza Nasterea Mantuitorului

Dezlegare la peste

Intrarii Maicii Domnului in Biserica – scurt istoric

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Calendar Ortodox

 

21
nov.
10

Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii – Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii – Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea (Psalm 61, 10)

Iubiti credinciosi,
In multe locuri ale Sfintei si dumnezeiestii Scripturi, gasim invataturi in care se arata cit de greu si amagitor este pacatul iubirii de avutii si ce osinda primesc cei ce isi pun nadejdea in avutii si nu fac milostenie din averile lor, spre a cistiga in felul acesta mila lui Dumnezeu, dupa cuvintul Sfintei Evanghelii, care zice: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7); si iarasi: Fericit barbatul care se indura si da (Psalm 111, 5).

Una din invataturile Sfintei Scripturi care arata la cita orbire si nebunie ajunge omul care are inima sa lipita de avutii, este si pilda Evangheliei citita astazi, care incepe cu aceste cuvinte: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina… (Luca 12, 16). dar pentru care pricina a rinduit Dumnezeu sa rodeasca tarina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind Preabun, preadrept si indurat, nu pedepseste pe om pentru orice pacat in veacul de acum, caci asteapta indreptarea lui si voieste ca toti oamenii sa se mintuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El nu vrea moartea pacatosului (Iezechil 18, 22-32), ci ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti si rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca si tarina acestui bogat sa rodeasca cu imbelsugare, ca vazind multimea roadelor sale sa-si aduca aminte de cei saraci si necajiti si de bunavoia sa sa imparta mila la cei ce nu au, ca sa cistige si el mila de la Dumnezeu in ziua cea mare si infricosata a Judecatii celei de apoi.

Dar bogatul, in loc de milostenie cugeta in sine, zicind: „Ce voi face ca nu am unde aduna roadele mele?” Iata in ce grija arunca averea pe omul robit de ea. Cel sarac si necajit vazindu-se strimtorat de lipsa, zice si el: „Ce voi face ca nu am cele de trebuinta pentru mine, pentru sotie si pentru copiii mei? Nu am hrana, nu am bani, nu stiu ce sa fac din cauza saraciei mele”.

Dar cita deosebire este intre sarac si acest bogat care zice: „Ce voi face ca nu am unde sa adun roadele mele?” Vedeti, fratilor, nedumerirea nedreapta si grija nebuna?

Daca in mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteala si in inima lui frica lui Dumnezeu si milostenia, el indata ar fi zis in sine: „Slava Preabunului Dumnezeu ca si anul acesta a rodit tarina mea, ca sa am de unde da si altora care sint saraci si necajiti si nu au cu ce trai!”

Dar mintea acestui bogat nebun si cu inima impietrita nu a cugetat ca bogatia nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9) si ca Dumnezeu o da cui voieste (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una era: ca nu are unde sa-si puna roadele sale (Luca 12, 17). Si indata a hotarit: Aceasta voi face: voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi si voi stringe acolo toate roadele mele (Luca 12, 18).

Iata, in ce chip si-a dezlegat nedumerirea si grija. Sa strice hambarele si sa faca altele mai mari si acolo sa adune roadele tarinei si toate bunatatile sale.

O, nebunie a omului. O, inima nesatioasa de a aduna averi peste averi. Zic doctorii ca cel bolnav de hidropica cu cit bea apa cu atit mai tare inseteaza.

Asa si inima bogatului iubitor de avere, cu cit aduna mai mult, cu atit pofteste sa aiba mai multa avere. Si precum iadul nu se satura sa primeasca suflete si focul lemne, asa fara de sat este inima bogatului nemilostiv.

Inima bogatului nemilostiv si iubitor de avere este foarte departe de dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele. Acest om pururea uita de Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului si de judecata cea dreapta si preainfricosata a lui Dumnezeu care va arunca in osinda vesnica pe cei nemilostivi.

Sa auda cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: „Veniti acum voi bogatilor, plingeti si va tinguiti de necazurile care vor veni asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mincat moliile. Aurul si argintul vostru a ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si va va minca trupurile ca focul. Ati strins comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucratorilor care au secerat tarinele voastre, pe care voi le-ati oprit striga la cer si strigarile seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot… (Iacob 5, 1-7).

Dar sa revin la cuvintul Sfintei Evanghelii. Bogatul, dupa ce a cugetat in inima sa sa-si mareasca hambarele, a zis: Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati strinse pe multi ani. Odihneste-te, maninca, bea si te veseleste. Iata, fratilor, ce rasare in inima bogatului nemilostiv. Nu gindeste ca va muri si toate cite a adunat vor ramine, nu gindeste ca este trecator si strain pe acest pamint. Nu gindeste ca este dator, din toate cite i-a dat Dumnezeu, sa dea milostenie la cei lipsiti si saraci, ci cugeta sa bea si sa se veseleasca din cele ce a adunat in cit mai multi ani. O, bogatule fara de minte! De unde stii ca tu vei trai multi ani? Cine ti-a spus ca vei trai pina miine dimineata? Cine te-a facut pe tine stapin pe viata ta? N-ai auzit pe Duhul Sfint, zicind: Omul desertaciunii s-a asemanat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4).

Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea si inima la avutiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, in aceasta noapte sufletul tau vor sa-l ceara de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iata ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, ca: in aceasta noapte sufletul tau il vor cere de la tine. In care noapte? In aceea in care in mintea si inima omului lacom si nesatios dupa averi nu era nici o lumina a harului lui Dumnezeu, ci un mare intuneric al pacatelor lui. Marele Apostol Pavel ne indeamna: Sa lepadam lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu haineleluminii (Romani 13, 12). In alt loc ne spune: Nu fiti partasi la faptele cele fara de roade ale intunericului, ci mai virtos sa le mustrati (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale intunericului erau ca o noapte a pacatului in mintea si inima bogatului robit de avutii, precum noaptea iubirii de argint, care a intunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdari, care a intunecat mintea si inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care in flacara iadului fiind, cerea de la Avraam un deget inmuiat in apa.

Iubiti credinciosi,
Tot pacatul pe care il facem este un intuneric si o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumina si locuieste in lumina cea neapropiata (I Timotei 6, 16). Sfintul Apostol Pavel ne porunceste, zicind: Ca fii ai lumini sa umblati (Efeseni 5, 8). Daca vom fi pururea veghetori cu mintea si ne vom sili dupa a noastra putere la toata fapta buna, atunci ne vom afla ca fii ai luminii inaintea lui Dumnezeu nerobiti cu mintea si cu inima de patimi si de averi.

Marele Apostol si Evanghelist Ioan ne invata ca: Cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Aceasta noapte a pacatului a intunecat mintea si inima bogatului despre care ne vorbeste Mintuitorul in Sfinta Evanghelie de azi. Sa ne pazim, fratii mei, cu mare frica de Dumnezeu, sa nu cadem in intunericul pacatelor. Iar daca din neatentia noastra, pe neobservate am alunecat in noaptea pacatelor, sa alergam cu mare sirguinta la spovedanie si la pocainta cu multe lacrimi, spre a dobindi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, cind ne-am facut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).

Sa nu zabovim in noaptea pacatelor si in robia grijilor pamintesti ca nu cumva sa ni se zica si noua ca in aceasta noapte vor sa ceara de la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). Ati auzit ca Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era in adincul noptii pacatului din cauza iubirii lui de averi si de dezmierdari. Cu adevarat, nu exista mai mare nebunie in aceasta viata decit a pune nadejde in averile noastre, a ne face impietriti si nemilostivi cu inima si a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdari, de betii si de toate placerile veacului de acum care sint desertaciune si moarte.

Sa auzim si pe Solomon care adevereste acest lucru, zicind: Marit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; facutu-mi-am gradini si livezi si am sadit intru ele tot felul de pomi roditori; facutu-mi-am lacuri de ape ca sa ud dintr-insele dumbrava de lemne odraslitoare. Avut-am slugi si slujnice si robi, am avut si cirezi si turme multe de oi, am avut mai mult decit toti cei ce au fost mai inainte de mine in Ierusalim. Adunatu-mi-am argint si aur si avutiile imparatilor si ale tarilor… si tot ce au poftit ochii mei n-am departat de la dinsii si nu mi-am oprit inima de la nici o desfatare (Ecclesiastul 2, 4-10). Si care a fost rezultatul acestei bogatii si desfatari? Iata care: Mi-am urit viata, ca vicleana este asupra mea fapta cea facuta sub soare. Ca toate sint desartaciune si vinare de vint (Ecclesiastul 2, 17). Asa ar trebui sa cugete toti cei bogati si plini de avutii, care-si cheltuiesc averile lor in petreceri, in betii, in dezmierdarile trupului si in desfatarile cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului sau.

Iubiti credinciosi,
Cita dreptate are cel ce a zis: „Toate sint mai neputincioase decit umbra. Toate nu sint decit visurile mai inselatoare, pe care intr-o clipeala moartea le apuca”. Si iarasi: „Cind dobindim lumea, in groapa ne salasluim”, zice Sfintul Ioan Damaschin, in slujba inmormintarii. La fel incheie si Domnul in Evanghelia de astazi: Asa este cel ce isi stringe lui comori, iar nu intru Dumnezeu se imbogateste (Luca 12, 21).

Asadar, tot cel ce aduna averi si se leaga cu mintea si cu inima a de banii sai, de averile sale si de dezmierdarile trupului sau, acela nu in Dumnezeu se imbogateste, ci in prapastia iubirii de bani si a iubirii de averi se arunca pe sine, spre a lui vesnica pierzare. Cel ce aduna bani peste bani si averi, iar la milostenie nu se gindeste, unul ca acela din zi in zi isi mareste povara sufletului sau, isi mareste prapastia caderii sale in muncile iadului, caci cu cit aduna mai multa avere, cu atit se face mai departe de Dumnezeu si mai adinc se scufunda in grijile sale cele viclene ale veacului de acum.

Sa stim si aceasta ca nu toata bogatia este spre osinda. Ca cel ce aduna cu dreptate bani si averi, dar nu-si lipeste inima de nimic, ci, dimpotriva, ajuta pe cei saraci si face multe milostenii, unul ca acela se mintuieste mai usor decit cel sarac care cirteste si se lipeste cu mintea si inima de putinele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogati evlaviosi, dregatori de tari si chiar sfinti care aveau avutii, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credinciosi si milostivi, pe multi saraci ii scapau de la moarte, zideau biserici si minastiri, case de oaspeti, spitale. Astfel, pentru milostenia si iubirea lor de Dumnezeu si de oameni, se mintuiau inaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului ca toate sint create bune de Dumnezeu, ci intrebuintarea ei rea si robirea inimii si a mintii noastre de cele materiale si de placeri.

Nimeni dintre noi nu se poate considera astazi bogat si stapin pe averi. Toti sint aproape la fel in cele din afara, dar destul de diferiti in cele dinlauntru. Adica in taria credintei, in viata curata, in rivna pentru rugaciune, in post, in smerenie si in iubirea aproapelui. Inaintasii si parintii nostri de demult aveau averi putine si copii multi dar aveau si credinta multa. Ei faceau toate cu rugaciune si multumire, ca inaintea lui Dumnezeu, care vede si stie inimile noastre. Ei isi imparteau putinele averi in trei parti. Cea mai mare parte o foloseau pentru casa, pentru familie. A doua parte o dadeau danie bisericilor care se zideau din nou si pe la minastiri ca sa fie pomeniti toata viata. Iar a treia parte din avere o dadeau milostenie la cei saraci si suferinzi ca sa se roage pentru ei.

Asa sa facem si noi, fratii mei. Din putinul cit il avem sa folosim cea mai mare parte pentru intretinerea familiei, a copiilor, a vietii pamintesti. O alta mica parte sa dam pe la bisericile care se repara si se innoiesc, caci miluim casa Domnului in care se face zilnic Sfinta Liturghie si ne ajuta la mintuire. A treia parte, fie si cit de putin, sa o dam la saraci, la cei bolnavi si pentru pomenirea mortilor, ca pe ei nu are cine sa-i mai ajute, si vom avea mare plata. Aveti grija sa nu cheltuiti banii din putina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mincaruri alese, pe distractii rele si betii, ca prin aceasta ne adunam osinda sigura.

Sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne izbaveasca de patima iubirii de argint si de tot pacatul, ca sa ne imbogatim in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Calendar Ortodox

 

20
nov.
10

Secretele bucătăriei – Încearcă un desert de post III

Gogoşi cu rom

Mod de preparare: Ingrediente:
1. Se cerne făina într-un castron, în mijlocul ei se face o adâncitură şi acolo se toarnă compoziţia făcută din drojdia sfărâmată, frecată cu zahăr, cu trei linguri făină şi cu 100 ml apă călduţă şi se lasă la crescut.
2. După ce compoziţia s-a umflat, se ada­ugă în vas apa călduţă şi se ames­tecă până ce se cuprinde toată făi­na.
3. Se pun sarea, zahărul vani­lat, coaja de lămâie şi romul şi se fră­mântă un aluat potrivit de tare.
4. Se lasă coca la dospit cel puţin 30 de minu­te.
5. Din aluat se în­tin­de o foaie de 5 mm grosime.
6. Cu ajutorul unui pahar de vin se decu­pea­ză apoi gogoşile.
7. Se lasă 20 de minute la crescut şi apoi se pră­jesc în mult ulei.
8. Se presară deasupra zahăr pudră.
– un kg făină de grâu
– 5 linguri zahăr
– un cubuleţ mic de drojdie (40 g)
– un pliculeţ zahăr vanilat
– o linguriţă esenţă de rom
– coaja rasă de la o lămâie
– 100 g zahăr pudră
– un praf de sare.

 

20
nov.
10

Secretele bucătăriei – Încearcă un desert de post II

 

Turtă dulce

Mod de preparare: Ingrediente:
1. Se amestecă mierea cu zahărul şi cu scorţi­şoa­­ra până se obţine o masă cremoa­­să.
2. Se adaugă ceaiul de lămâie şi de portocale şi apa şi se mai a­­mes­tecă alte câteva minute.
3. Se pun făina şi praful de copt.
4. Cu ajutorul unei linguriţe se formează gră­­măjoare rotunde de aluat, care se pun într-o tavă tape­­tată cu hâr­­tie de copt.
5. Se coc 25-30 de minute la foc potrivit.
– 250 g miere
– 250 g za­hăr
– o lingură scorţi­­şoară
– 400 g făină
– un praf de copt
– 100 g ceai instant de portocale
– 100 g ceai de instant de lămâie (ambele prepa­rate)
– patru linguri apă rece.

 

20
nov.
10

Un nou început?

Un nou început?  sau începutul sfârsitului? După 9luni si o săptamână va exista un nou început sau totul se va termina?

Mult a fost, puțin a mai ramas până cand voi afla raspunsul ….

19
nov.
10

Secretele bucătăriei – Încearcă un desert de post

Dacă vrei să ţii postul Crăciunului, care a început în această săptămână, dar nu poţi rezista tentaţiei de a mânca dulciuri, nu ai de ce să-ţi faci griji. Poţi prepara deserturi savuroase pe bază de fructe de sezon sau dulceaţă. Iată câteva reţete simple, care îţi vor astâmpăra pofta de “ceva dulce.”

Jeleu de gutui

Mod de preparare: Ingrediente:
1. Se taie gutuile în bucăţele, se scot sâmburii şi mijlocul tare şi se pun la fiert în apă.
2. Când gutuile s-au fiert, se răstoarnă pe o sită, ca să se scurgă toată zeama.
3. La siropul obţinut se adaugă zahărul.
4. Se pune la fiert 10 minute la foc mic şi se a­mesteacă încontinuu, până se topeşte zahărul.
5. Se ia spuma care se formează, iar jeleul fierbinte se toarnă în forme.
6. Se serveşte rece, decorat cu lămâie şi cu frunze de mentă.
– un kg gutui
– 300 g zahăr
– apă
– câteva feliuţe de lămâie
– trei frunze de mentă, pentru decor.

 

19
nov.
10

7 secrete cu care vei face faţă bolilor din sezonul rece | Mănâncă mere ca să nu răceşti la iarnă

Toamna se pregăteşte să lase loc iernii, sezonul în care la cabinetele medicilor se înregistrează cea mai mare aglomeraţie. Virozele respiratorii, gripele, dar şi alte afecţiuni virale pot fi prevenite mulţumită câtorva secrete pe care ţi le dezvăluie dr. Laurenţiu Luca, directorul Clinicii Puls din Capitală.

Dacă mănânci un măr pe zi, riscul să răceşti la iarnă sau să faci gripă scade

1. Consumă legume la fiecare masă

 Infecţiile respiratorii care se înmul­ţesc la venirea iernii pot fi prevenite printr-o alimentaţie echilibrată, bogată în fructe şi legume proaspete. Nelipsite de pe masa ta ar trebui să fie merele, portocalele şi lămâile, care împreună cu roşiile, gogo­şarii, ceapa, usturoiul şi ardeiul iute trebuie consumate zilnic, pentru întărirea sistemului imunitar.

2. Apără-ţi copilul de infecţii periculoase

Boala pneumococică este cea mai frecventă infecţie la copii, iar sim­p­tomele sale sunt foarte asemănătoare cu cele ale virozelor, in­clu­­zând şi febra. Ca să previi îmbolnăvirea puiului tău, vaccinează-l din timp cu un ser contra acestei a­fecţiuni. Dacă în alte ţări această injecţie este gratuită, la noi serul trebuie cumpărat din farmacii.

3. Imunizează-te cu seruri naturale

Poate nu ştiai, dar există vaccinuri homeopate care au efect dovedit în faţa afecţiunilor de sezon, precum virozele şi gripa. Aceste seruri sunt recomandate mai ales persoanelor care nu tolerează injec­ţiile clasice, fiind alergice la componentele acestora. Înainte de a opta pentru produsele naturale, con­sultă-ţi medicul de familie.

4. Ceaiurile de plante îţi dau energie

Nici o zi fără ceaiuri care să te hidrateze, să te încălzează şi să te învioreze! După fiecare ceaşcă savurată, vei vedea că vei fi plin(ă) de energie şi poftă de viaţă. Încearcă infuziile din fructe de pădure sau cele de ceai verde cu lămâie, iar dacă apreciezi mai mult plantele medicinale, apelează la brânduşa de toamnă, levănţică sau mentă.

5. Ia suplimente alimentare

Suplimentele sunt foarte practice şi îţi oferă exact ce alimentaţia ta zilnică nu poate acoperi. Alege comprimate care îţi asigură necesarul zilnic de vitamine esenţiale şi de minerale. Dacă vrei doar să îţi întăreşti imunitatea, cere farmacistului vitamina C şi urmează cu stric­­teţe indicaţiile de administrare.

6. Fă-ţi anual vaccinul antigripal

Vaccinarea se face toamna, înainte de venirea frigului, pentru a lăsa timp organismului să îşi creeze populaţia de anticorpi responsabilă cu protecţia antigripală. Bolnavii cronici, vârstnicii şi copiii se pot imuniza gratuit la medicul de familie, în timp ce alte persoane trebuie să cumpere serul din farmacii.

7. Mergi la un control medical de rutină

Dacă suferi de o afecţiune cronică, sfârşitul toamnei e momentul când trebuie să îi faci o vizită medicului tău. El îţi poate reco­man­da să repeţi anumite analize şi îţi poate schimba tratamentul, pentru ca organismul tău să facă faţă schimbărilor de temperatură şi de umiditate specifice venirii iernii.

8 .Gustările din timpul nopţii îţi distrug dinţii

Un studiu făcut de cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga arată că persoanele care mă­nâncă noaptea riscă să-şi distrugă dinţii. Studiul a fost realizat pe 2.200 de femei şi bărbaţi, dintre care 8% aveau prostul obicei de a se trezi în timpul nop­ţii pentru o gustare. Monitorizarea a arătat că după şase ani, cei care mâncau noaptea au avut mai multe probleme cu dantura şi au ajuns chiar să-şi piardă dinţii, spre deosebire de cei care nu şi-au întrerupt somnul pentru a face excursii la frigider.

 9. Detoxifiere cu păpădie

Prescrisă ca tratament natural pentru hepatita C şi pentru anemie, păpă­dia mai are o mulţime de beneficii pentru sănătate. De exemplu, pentru că ajută la eliminarea toxinelor şi a sării în exces, e indicată în detoxificarea ficatului şi buna func­ţionare a sistemului digestiv. Acţio­nează ca diuretic, dar, toto­dată, tratează şi diareea, pentru că are proprietăţi antibacteriene.

10. Lactatele te ajută să ai un păr frumos

Proteinele din lactate sunt foarte importante pentru creşterea pă­rului. Benefice pentru podoaba ca­pilară sunt şi vitamina C, care e e­sen­ţială pentru structura firului de păr, cerealele integrale, bogate în fibre, carnea, pentru că are proteine, fier şi zinc, şi apa, care favori­zează transportul nutrienţilor în organism şi întă­reşte firul de păr.

 11. Vinetele scad colesterolul

Sărace în calorii (doar 27 la 100 de grame) şi bo­­­gate în vitamine, vinetele blochează formarea radicalilor liberi şi reduc nivelul de colesterol rău din sânge. Sunt o sursă ex­ce­lentă de acid folic, calciu, magneziu, zinc, fosfor, fier şi potasiu, vitamina C şi vitamina B9. Au efect laxativ, ca urmare a fibrelor pe care le conţin, şi stimulează activitatea ficatului şi a pancreasului.

12. Prunele sunt antidepresive

Renumite ca laxativ natural, prunele au şi un puternic efect tonic asupra celulelor nervoase, ca urmare a concentraţiei crescute de vitamine din gama B. Sunt recomandate în perioadele de conva­les­­cenţă şi pentru combaterea depresiei. Prunele mai au capacitatea de proteja împo­triva cataractei, într-o măsură mult mai mare decât o pot face alte fructe şi legume. În plus, nu sunt o ame­nin­ţare pentru siluetă, fiindcă au puţine calorii: o prună = 35 de calorii.

13. Scapă de răul de maşină cu ghimbir

Răul de maşină – ameţeala şi starea de greaţă indusă de viteza vehiculului, de schimbarea direcţiei sau de virajele bruşte – trece cu ghimbir. Acesta poate fi consumat sub formă de capsule sau de infuzie şi trebuie administrat înainte de plecare. Răul de maşină e frecvent întâlnit la femei şi la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani.

 14. Cafeaua previne bolile de inimă

Ca şi ceaiul, cafeaua ne protejează de bolile de inimă, sus­ţin cerce­tă­to­rii din Olanda. În urma unui studiu realizat pe o peri­oadă de 13 ani, timp în care au fost monitorizate 40.000 de persoane, specialiş­tii au ajuns la concluzia că şase ceş­cuţe de cafea sau de ceai consumate zilnic micşorează riscul de afec­ţiuni cardiace cu o treime. Da­că beţi mai mult de şase ceşcuţe, rolul protector al cafelei sau al ceaiului nu creş­te, ci, în mod paradoxal, se anulea­ză.

15. Sportul, indicat în anxietate

Cercetătorii americani de la Universitatea Georgia susţin că persoanele care au boli cronice pot scăpa de anxietatea provocată de afecţiunea de care suferă cu ajutorul exerciţiilor fizice. Ei au descoperit că mişcarea este mai eficientă decât medicamentele prescrise pentru anxietate şi, spre deosebire de acestea, nu are efecte secundare.

 

18
nov.
10

Iată ce otrăvuri găsim în mâncare

 Aveţi idee ce aditivi conţin alimentele pe care le mancaţi zi de zi? Ştiţi că unii dintre ei sunt cancerigeni? Profesorul Gheorghe Mencinicopschi (foto) vă spune in cartea sa, “Biblia alimentară”, care sunt cele mai periculoase E-uri din mâncare.

În peşte – E 315 – Acid erithorbic. Este stabilizator de culoare şi se foloseşte pentru carnea de peşte congelată. Încetineşte absorbţia vitaminei C.

În conserve – E 285 – Boraxul, conservant artificial, poate induce leziuni ale organelor interne şi e neurotoxic.

În concentrate de ceai – E 242 – Dicarbonat de dimetil. E folosit pentru sterilizarea băuturilor nealcoolice îmbuteliate, precum vinurile fără alcool şi concentratele de ceai. E coroziv şi toxic la inhalare şi ingerare.

 

În prăjituri – E 154 – Brun FK, colorant artificial în industria alimentară, în special în cofetării. Provoacă alergii.

Biblia alimentară, de Gheorghe Mencinicopschi, editura Litera InternationalÎn alcool – E 127 – Eritrozină, colorant alimentar roşu, folosit în colorarea alcoolului. Produce tumori şi tulburări neurofiziologice.
– E 124 – Roşu coşenilă A, colorant în industria alimentară, folosit într-o gamă largă de alimente şi în alcool. Declanşează sindromul de hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Are potenţial cancerigen.

În carne – E 385 – Diamină tetraacetat de calciu. Menţine culoarea cărnii şi împiedică oxidarea şi coagularea proteinelor. Se utilizează ca remediu împotriva otrăvirii cu metale grele. La om poate induce dezechilibre ale balanţei minerale, a coagulării sângelui. Consumul nu este recomandat.

În icre – E 123 – Amarat, colorant alimentar roşu, care se găseşte în multe produse, precum alcoolul şi icrele de peşte. Poate induce eczeme, defecte neonatale, moarte fetală şi cancer.

În pasta de dinţi – E 1520 – Propilenglicol, îndulcitor artificial. Se găseşte în pasta de dinţi şi în guma de mestecat. E un aditiv cardiotoxic.

În ciocolată – E 155 – Brun chocolat HT, este un colorant pentru industria alimentară, în special ciocolaterie şi cofetărie. Induce sindromul de hiperactivitate şi este cancerigen. Nu este recomandat consumului.

În citrice – E 230 – a fost folosit pentru oprirea dezvoltării mucegaiurilor pe citrice. A fost trecut în grupa pesticidelor de înaltă toxicitate şi interzis în UE, în 2004.

 

17
nov.
10

Cinci motive pentru care să-ţi dai demisia

Oamenii renunţă la locul de muncă din mai multe motive, dar de cele mai multe ori, nu au curajul să facă acest pas decât dacă au o ofertă mai bună din altă parte. Totuşi, sunt unii angajaţi care îşi dau demisia din cauza altor factori. Vezi care sunt cele mai frecvente cauze ce duc la părăsirea unui loc de muncă.

Cinci motive pentru care să-ţi dai demisia1. O ofertă mai bună

Cel mai des întâlnit motiv pentru care o persoană renunţă la un job este atunci când deja a primit o oferă mai convenabilă. Bani mai mulţi, o poziţie mai spre management sau, în funcţie de necesităţi, o locaţie sau un program mai favorabil.

2. Colegi sau şefi enervanţi

Pentru unii oameni colectivul în care lucrează este important, astfel încât dacă sunt neînţelegeri permanente, colegii sau şefii sunt percepuţi ca fiind enervanţi, răi, inflexibili sau incorecţi, aceştia îşi vor părăsi locul de muncă.

3. Salariul

Dacă o persoană are salariul mic, se întâmplă de multe ori să nu mai aştepte o ofertă mai avantajoasă, ci să plece pur şi simplu, considerând că orele lucrate şi efortul depus nu sunt remunerate corespunzător.

4. Programul

Uneori, mai ales pentru studenţi sau pentru cei care au o familie, munca peste program sau orele lungi de stat la birou sunt un factor perturbator. Aşadar, aceştia preferă să renunţe la un loc de muncă, numai pentru a avea timp pentru viaţa profesională sau pentru studii.

5. Lipsa satisfacţiei

Un angajat care vrea să-şi dezvolte o carieră va demisiona cu uşurinţă în momentul în care va realiza că stagnează, că nu are ce lucruri noi să înveţe sau că nu are unde să mai avanseze, ca ierarhie.

 

16
nov.
10

Cum sa arati bine dupa o noapte alba

O noapte pierduta nu te iarta si isi pune amprenta asupra tenului tau. Dimineata, te trezesti cu cearcane adanci, palida si cu o expresie care tradeaza semnele oboselii. Daca ai si consumat alcool, e cu atat mai grav. Sub efectul alcoolului, vasele sanguine devin poroase, iar sistemul limfatic, lenes. Iata cateva trucuri care te pot ajuta sa-ti revii si sa arati ca si cum ai fi dormit opt ore.

 

Daca te culci fara sa aplici pe fata vreun produs de ingrijire, lasi tesuturile sa se descurce singure in fata radicalilor liberi care fac ravagii. Solutia? Aplica o crema de noapte si 2-3 picaturi de ser regenerant, care sa-ti hidrateze si sa-ti hraneasca fata.
Cand te ridici din pat, spala-te pe fata cu apa calduta, apoi cu apa rece, in mai multe reprize, iar inainte de a-i acorda tenului zece minute de odihna, sterge-te cu un prosop absorbant. Continua sa stimulezi microcirculatia cutanata, folosind un produs de ingrijire pentru luminozitate.
Maseaza-ti fata cu un prosop umed si caldut (pentru a se incalzi, baga-l sub jet de apa fierbinte), pentru a deschide porii si a activa microcirculatia sanguina. Fa-ti cu prosopul un gomaj, clateste cu apa calduta si aplica, la final, o lotiune fara alcool sau o apa florala.
Florile de tei sunt un remediu impotriva cearcanelor cauzate de lipsa de somn sau de oboseala. Se prepara o infuzie din flori de tei uscate si apoi se aplica, sub forma de comprese, pe pleoape, tinand ochii inchisi. Acest tratament decongestioneaza pleoapele umflate, elimina roseata ochilor si atenueaza cearcanele.

15
nov.
10

De azi, interzis la carne!

Credincioşii ortodocşi intră în PostulCrăciunului, care durează 40 de zile.

În Postul Crăciunului gospodinele trebuie să gătească fără carne şi alte produse de origine animalăCredincioşii ortodocşi vor intra, de mâine, în Postul Crăciunului. Timp de 40 de zile, mai exact până pe 24 decembrie, ne vom abţine de la mâncarea “de dulce”. În acest timp şi sexul e interzis. Libertatea vă arată cum trebuie ţinut Postul Crăciunului pentru a întâmpina cu sufletul mai curat marea sărbătoare a Naşterii Domnului.

În Postul Naşterii Domnului nu avem voie să consumăm deloc carne, ouă, lapte şi brânză. Iată cum trebuie să procedăm:

√ Lunea, miercurea şi vinerea mâncăm bucate fără ulei şi nu avem voie să bem vin;

√ Marţea şi joia putem să gătim cu ulei şi să bem vin;

√ 4 Sâmbetele şi duminicile e dezlegare la untdelemn, la vin, dar şi la peşte.

Este sărbătoare? Mâncăm peşte!

În acest post, se mănâncă peşte şi în cursul săptămânii, cu ocazia câtorva sărbători: de Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), de Sf. Apostol Andrei (30 noiembrie ), de Sf. Varvara (4 decembrie), de Sf. Sava (5 decembrie), de Sf. Nicolae (6 decembrie), de Zămislirea Sfintei Fecioare Maria (9 decembrie), de Sf. Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie) şi de Sf. Ignatie Teoforul (20 decembrie). În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara târziu, şi anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din făină.

Persoanele bolnave, femeile gravide sau lăuze şi copiii nu trebuie neapărat să ţină post. Aceştia pot să mănânce “de dulce” şi să primească Sfânta Împărtăşanie. E însă indicat să primească dezlegare şi din partea duhovnicului.

De unde vine acest obicei?

O biceiul de a ţine post 40 de zile, înainte de Crăciun, vine din timpuri stăvechi. El aminteşte de postul patriarhilor din Vechiul Testament, care aşteptau venirea lui Hristos, însă unii istorici îl asociază cu alte trei evenimente biblice:

1. Potopul lui Noe, menit să cureţe pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi.

2. Moise a postit 40 de zile, pe muntele Sinai, înainte de a primi Cele 10 porunci, scrise de Dumnezeu pe table de piatră.

3. Domnul Iisus a postit şi El timp de 40 de zile pe muntele Carantania, unde, după Botez, a fost ispitit de diavol şi apoi s-a lepădat de el.

Reţete de post

Ciorbă cu gogoşari muraţi

Ingrediente: două cepe, 3 căţei usturoi, un morcov (mai mare), un pătrunjel, o legătură mică pătrunjel verde, 50 ml suc de roşii, 3-4 cartofi, 2 gogoşari muraţi, o cană de borş proaspăt, sare, ulei.

Preparare: curăţăm legumele, dăm pe răzătoarea fină ceapa şi usturoiul. Morcovul şi pătrunjelul îl tăiem rondele, iar cartofii cubuleţe. În 50 ml ulei călim ceapa, usturoiul, morcovul şi pătrunjelul. Turnăm apoi 2 litri apă rece şi când dă în clocot adăugăm gogoşarii muraţi tăiaţi cubuleţe şi cartofii şi lăsăm la fiert. Când sunt gata punem 50 ml suc de roşii, potrivim de sare şi lăsăm să mai fiarbă 5 minute. Acrim cu borş, lăsăm să mai dea un clocot şi presărăm frunze de pătrunjel.

Salată orientală

Ingrediente: 700 g cartofi , două cepe, 6 linguri ulei , 3 linguri oţet de mere , 100 g măsline, sare, piper.

Mod de preparare: se spală cartofii şi se pun la fiert, cu tot cu coajă, cu o linguriţă de sare. Ceapa se taie rondele şi se pune într-un vas. Peste ceapă se pun oţet, sare, ulei şi piper, după gust. Cartofii fierţi se taie rondele şi se adaugă peste amestecul de ceapă, ulei şi oţet. La sfârşit se adaugă măslinele.

 

14
nov.
10

Pilda samarineanului milostiv

Pilda samarineanului milostiv

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Preaiubiti si dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos! Cu acelasi fior sacru, divin, deschidem dumnezeiasca Evanghelie, cu constiinta ca ori-de-cate-ori ii auzim si implinim cuvantul, Sfantul Duh lumineaza in noi tot mai adanci intelesuri; caci dumnezeiescul cuvant ne-a fost dat pentru a-l avea ca lumina, ca putere a iubirii si a vietii pana la sfarsitul veacurilor. Acelasi cuvant deschide neincetat noi si noi intelesuri si asa noi crestem mereu prin dumnezeiescul cuvant. Niciodata sa nu socoteasca cineva ca daca asculta aceeasi Evanghelie mereu, mereu, nu mai are ce invata. Doamne! Ea este adancul de taina negrait, si noi neincetat ne zidim, ca sa ajungem, cum spune dumnezeiescul Pavel, “la masura barbatului desavarsit”, adica la chipul lui Hristos.

Si rogu-va sa ascultam cuvantul dumnezeiestii Evanghelii de astazi (Luca 10, 25-37), pe care o vom relua, in constiinta ca noi primim aici Icoana desavarsita, modelul divin, pe Hristos; iar Hristos Mantuitorul vrea sa ne zideasca in El, dupa chipul Lui, al vesniciei Lui si al vesniciei noastre.

Acum, sa ne recunoastem pe noi in acel moment in care Hristos Se afla in mijlocul multimii. Erau in jurul Lui, pe langa cei doisprezece, si ceilalti saptezeci de ucenici pe care ii trimisese El spre propovaduire, si care veneau acum sa-I istoriseasca ce au facut. Si spuneau: “Pana si demonii se pleaca inaintea noastra cand rostim numele Tau”. Iar Iisus le-a raspuns: “Nu va bucurati (doar) ca demonii se pleaca inaintea voastra (nu aceasta sa-ti fie bucuria, ca se pleaca cineva inaintea ta, fie chiar si demonii), ci ca numele voastre sunt scrise in ceruri”. Altfel spus, tu insuti, in numele tau, te impartasesti cu lumina si iubirea divina care e in ceruri si care coboara de sus asupra ta, impartasindu-te, iar tu sa o impartasesti apoi semenilor. Important este nu ca altii se pleaca tie, ci tu sa te pleci lor si sa te impartasesti cu lumina si iubirea divina, cereasca, singura care da viata.

Si asa rostind, referindu-Se la demonii care se pleaca inaintea lor, Iisus descopera acel moment originar, tainic, pe care numai El il putea descoperi, rostind: “Vazut-am pe satana ca un fulger cazand din cer”. A cazut atunci din pricina trufiei lui, a pacatului lui (Nu voi l-ati doborat pe satana, care se pleaca inaintea voastra).

Si Iisus S-a bucurat in Duhul Sfant si, ridicandu-Si glasul, a zis: “Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea (tainele tainelor) de cei intelepti (adica de cei ce se socoteau intelepti – cu o intelepciune a lor) si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor”. Mantuitorul se referea aici nu numai la cei din leagan, de varsta alaptarii (si pe cei mari ii hranesti tot cu lapte; oricat de mari s-ar socoti, sarmanii, inca au nevoie de lapte), ci la cei care sunt curati ca pruncii, nevinovati, frumosi la inima si la trup ca pruncii; pentru ca nu si-au intinat viata si trupul, si mai ales pentru ca sunt ochi si urechi catre cei care privesc la dansii. Pruncilor insetati de cunostinta, de adevar, acelora le descoperea Hristos.

O, Doamne, ajuta-ne sa fim ca pruncii, curati si luminati, pastrandu-ne frumusetea Ta, cea a Ta, Doamne, nu cea pe care noi vrem s-o dobandim prin – iertati-mi cuvantul – cosmetice. Ci frumusetea Ta divina, Doamne, si mai ales da-ne setea sa Te ascultam pe Tine si, prin cuvantul pe care il auzim de la Tine Doamne, la Tine sa ne inaltam cu sufletul. Sa simtim aievea ca Tu ne vorbesti, si in clipa aceasta Tu esti in mijlocul nostru, asa cum ai zis prin Evanghelia Ta: “Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, Eu sunt in mijlocul lor”. Esti in mijlocul nostru Doamne, ca Tu ne vorbesti si noi Te ascultam pe Tine.

Si Iisus multumea Tatalui ca a descoperit pruncilor taina tainelor, adica dumneavoastra, care sunteti aici in clipa aceasta, sunteti pruncii de care vorbeste Mantuitorul. “Si asa Parinte, asa a fost inaintea Ta, bunavointa Ta”. Si iarasi a rostit un cuvant de taina, negrait. Sa-l auzim: “Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste cine este Fiul decat numai Tatal, si cine este Tatal, decat numai Fiul, si caruia voieste Fiul sa-i descopere”. E o taina negraita, caci Hristos insusi descopera aici cu adevarat dumnezeirea Lui, rostind acest cuvant: “Nimeni nu-L cunoaste pe Fiul decat numai Tatal”. Dumnezeirea Lui din veci se dezvaluie aici. Si Il mai cunoaste pe El acela caruia va voi Fiul sa-i descopere. Si El ne descopera si ni Se descopera, pentru ca vrea sa fim asemenea Lui, caci dupa chipul Lui am fost ziditi. Si toata curgerea Evangheliei va merge catre acest inteles negrait de adanc, in care El, de la Tatal, prin El, in Duhul Sfant, revarsa in noi lumina si iubirea Lui.

Si auzind acest cuvant pe care l-a rostit Iisus: “Toate Mi-au fost descoperite Mie de la Tatal”, vedem in el o marturie unica in fata celor ce-L ascultau, intr-o inaltare, elevatie. Unul din invatatorii de lege, care se afla in multime, si care de buna seama de multe ori Il cauta si venea langa Mantuitorul, avand dor de Dumnezeu (asa cum, de buna seama, multi dintre dumneavoastra demult vin la biserica cu acest dor), prinzand momentul cand Iisus a rostit aceste cuvinte, L-a intrebat: “Invatatorule, ce sa fac sa am viata de veci?”(Viata de veci, cea fara de sfarsit, nu o zdreanta de timp, cateva zeci de primaveri pe care toamna le ofileste si iarna le ingheata. Viata vesnica! Nu spusese Inteleptul: “Doamne, ai pus in noi si gandul vesniciei”? – adica purtam in noi gandul, dorul, ideea de vesnicie, de sfarsit al mortii). Atunci, Iisus, ascultandu-l, ii raspunde: “Ce este scris in Lege? Cum citesti?” Legiuitorul, raspunzand, a zis (el stia Legea; mai mult, veti observa ca o rezuma in toata esenta ei, nu reproduce cele zece porunci, ci esenta lor): “…Scrie: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din toata puterea ta si din tot cugetul tau; iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Era, repet, esenta intregului Vechi Testament. Pentru ca in cele zece porunci nici nu este mentionat cuvantul iubire, dar in celelalte porunci date prin Moise gasim intocmai aceste doua porunci. La Levitic 19,18, gasim cuvintele aidoma: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”; iar la Deuteronom 6,5, gasim: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din toata taria sufletului, inima ta, cu tot cugetul tau!” Deci amandoua erau cuprinse in Vechiul Testament. Si acest legiuitor, care inseamna ca citise intreg Vechiul Testament, nu numai Legea, a stiut sa concentreze toate poruncile in acestea. Macar de am sti noi, cei din veacul XX asa cum stiau legiuitorii de atunci! Deci toti legiuitorii de astazi sa ia aminte la acest fapt – ca legiuitorul stia nu numai cele zece porunci, ci si sinteza lor. Avea o viziune de ansamblu si de esenta.

Si dupa ce a rostit legiuitorul aceste cuvinte, Iisus ii raspunde: “Drept ai grait (ai spus adevarul). Fa aceasta!” (Implineste aceasta; implineste iubirea). Vedeti, el a raspuns prin iubire, toate concentrandu-le in iubire – esenta. Iubeste si vei fi viu!… Oare nu iubirea este principiul, izvorul vietii? Din iubirea lui Dumnezeu s-a ivit lumea, din iubirea si vointa Lui creatoare. Din iubire se naste viata. “Fa aceasta…” – traieste astfel, si in iubire se lumineaza viata in vesnicia ei.

Dar legiuitorul, vrand sa se indrepte pe sine mai mult, altfel spus sa adanceasca intelesul acestor cuvinte, sa-si justifice dorinta lui mai intemeiat, si ravnitor a se arata ca vrea in plinatate sa cunoasca si sa traiasca adevarul, L-a intrebat: “Cine este aproapele meu?” Rogu-va sa retineti intrebarea in elementele ei esentiale; din modul in care a intrebat el se va deslusi un inteles tot mai adanc.

Mantuitorul i-a raspuns cu parabola atat de cunoscuta de noi toti, a samarineanului milostiv. Si a grait Mantuitorul catre legiuitor, catre lumea de atunci si catre noi acum, caci cuvantul lui Dumnezeu ramane in veci si e “mereu acelasi, ieri, azi si in veci”. Si a zis Mantuitorul: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat, ca sa-l fure, sa jefuiasca ce avea la el, l-au ranit, l-au lovit, l-au lasat abia rasufland; aproape mort. Si au plecat.

Calea dintre Ierusalim si Ierihon e de vreo douazeci si sapte de kilometri si, in afara de Betania, cand treci de la Ierusalim in sus, spre Ierihon, nu mai sunt alte localitati, pana in ziua de azi. Si pana in ziua de azi e renumita, din nefericire, spun cercetatorii, in locuri de talharie si alte asemenea primejdii. De observat ca tot intre Ierusalim si Ierihon se afla Campia Carantaniei, unde a fost ispitit Mantuitorul. Deci va inchipuiti, daca diavolul s-a aflat si a lucrat pe acolo, si pe nefericitii acestia de talhari, tot el i-a pus la cale. Daca a indraznit diavolul la Mantuitorul, dar la niste prieteni de-ai lui – tilharii?…

Si iata, un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l pe sarman cazut, aproape mort, abia rasufland, a trecut pe alaturi. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc, a trecut pe alaturi. Un preot si un levit. De buna-seama era un preot al Legii vechi. Sa ne gandim si in ziua de astazi: Eu, bunaoara, sunt preot; pot sa trec si eu, sa vad un om cazut, doborat. Ce fac? Una din intrebari: Daca mergea la slujba sau nu. Dar nu, preotul cobora de la Ierusalim la Ierihon, deci nu mergea la slujba. Despre levit nu spune daca mergea ori nu la slujba, la slujba divina. Dar chiar si in aceasta situatie, mergand la slujba divina, sau la orice slujba, avand un program precis, o ora cand eu trebuie sa ajung negresit… Dar, intalnind in calea mea un nenorocit, un cazut, ce fac? Poate sa-mi fie ruda. Poate a plecat tata la piata si, iata, ori l-a lovit cineva, ori – stim cum se intampla – a umblat cineva cu mana pe la spatele lui si l-a furat si, in zbuciumul acela cade. Eu merg mai departe? Merg sau ma opresc? Intrebare care se pune si preotului si oricaruia dintre noi.

Mantuitorul ce a spus? Amintiti-va ce le spunea fariseilor, cei care calculau sarcina pe care o aveau la templu, ca si milostenia, iubirea sau rugaciunea. Mantuitorul le spune: “Pe acestea trebuie sa le faceti, pe celelalte sa nu le lasati”. Dar in unitatea aceasta; mai ales aici e taina: in unitatea negraita intre rugaciune (comunicarea cu Dumnezeu) si comunicarea cu aproapele. Caci, vedeti, cele doua porunci merg impreuna: “Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau, puterea, virtutea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”; deci in unitate negraita trebuie sa stea. Atunci tu trebuie sa unesti acestea doua, care numai impreuna merg. Si, ca o dovada, sa ne amintim cuvintele Mantuitorului, care de atatea ori i-au tulburat pe unii: “Cel ce iubeste pe mama, pe tata, pe frate, pe sora, pe copil, mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine”. Cum Doamne? (s-au intrebat mai ales sarmanii putin credinciosi care voiau sa raspunda impotriva Evangheliei) Sa Te iubesc intai pe Tine, pe Care nu Te vad (din pricina slabiciunii, pacatului, intunericului meu), si sa nu iubesc pe fratele meu pe care-l vad?

Dar o, Doamne, frumusete a tainei ce ne dezvaluie cum sa unim rugaciunea (comuniunea cu Dumnezeu) cu iubirea de aproapele! Daca iubirea mea catre aproapele pleaca de la mine, vai de iubirea mea! Vai de iubirea fratelui care isi ucide fratele! Cine sa ma invete pe mine iubirea? Sfantul Isaac Sirul spune vorba aceasta: “Iubirea se naste din rugaciune”. E mai intai rugaciunea si de acolo se invata iubirea. Cum adica?! Cand ma rog lui Dumnezeu, cand comunic cu El, atunci se poate intelege iubirea, care inseamna daruire, inseamna a trai viata celuilalt. Comunicand cu Dumnezeu in rugaciune, El imi da viata Lui, imi da iubirea Lui, imi da lumina Lui. Si atunci, din rugaciune eu ies transfigurat dumnezeieste, si prin transfigurarea mea ii transfigurez pe altii. Cati oameni sfinti – mitropoliti, patriarhi – n-au fost vazuti in timpul rugaciunii, in timpul Sfintei Liturghii, cu fetele transfigurate, impartasind in chipul acesta multimilor, dumnezeirea ce se raspandea din ei! Dar aceasta numai atunci cand te impartasesti din iubirea dumnezeiasca, prin rugaciune, si iti implinesti chemarea ta in rugaciune.

Asa trebuie sa gandim toti acum, ca am venit la biserica si ne-am rugat pentru a ne impartasi din Dumnezeu, pentru ca apoi sa impartasim iubirea catre semeni: catre mama, tata, frate, sora, copii, sotie si ceilalti. Cat ar trebui sa cugetam la acest fapt de adancime negraita! Toti, in clipa aceasta, asa trebuie sa gandim: Doamne, aici am venit sa ne impartasim din iubirea Ta dumnezeiasca, din lumina Ta, si sa iesim de aici transfigurati, schimbati in har si adevar, din aceasta daruire divina.

Aceasta a vrut sa spuna Mantuitorul prin cuvintele: “Cel ce iubeste pe frate, mama, sora, tata, mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine” – adica nu te invrednicesti precum El, Cel Care a coborat din slava cereasca si a luat chipul robului, suferind moarte pe cruce; acest chip de moarte la care erau trimisi doar robii; numai ei erau osanditi si executati prin acest fel oribil, de rastignire pe cruce.

…Atunci, pe cei doi Mantuitorul ni-i da ca pe o pilda rea; preotul si levitul, trecand prin acel loc unde erau atat de prezenti demonii, trec pe langa cel cazut. Merg mai departe. Prin aceasta au dezbinat iubirea divina. Eugen Ionesco spunea ca iadul este crima impotriva iubirii. Au rupt in doua iubirea divina, pentru ca ei, mergand catre un tel al lor, in loc sa uneasca acest tel (chiar de era si slujba dumnezeiasca) cu iubirea fata de aproapele, au trecut pe langa el: N-au inteles taina omului; taina omului in Hristos, in Dumnezeu, iubitilor!

Acest adevar doresc sa-l spun sufletului meu si apoi dumneavoastra. Noi trebuie sa intelegem ce inseamna a fi om dupa chipul lui Dumnezeu, plecand de la realitatea intima, a noastra. Spune Evanghelia: si preotul si levitul au privit, l-au vazut pe cel cazut si au mers mai departe. Au privit, au vazut, au avut lumina ochilor ca sa vada ca acolo este un prabusit. Au avut lumina; n-au avut iubirea. De ce unesc lumina cu iubirea? Caci aici, in acestea doua se talcuieste taina lui Dumnezeu si taina omului. Sa nu uitam! Cand zice dumnezeiescul apostol si evanghelist Ioan: “Dumnezeu este lumina”(I Ioan 1,5) si “Dumnezeu este iubire”(I Ioan 4,8), in acestea doua se deschide, se descopera taina lui Dumnezeu. Taina lui Dumnezeu si taina omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. A fi dupa chipul lui Dumnezeu inseamna a fi de-o data, impreuna si nedespartit, lumina si iubire. Lumina adevarului si iubirea. Iubire luminoasa si lumina iubitoare, aceasta este taina lui Dumnezeu si taina mea, taina zidirii mele (daca sunt constient ca chipul lui Dumnezeu este in adancul din mine). Si cand ma analizez pe mine, eu trebuie sa constat ca trasaturile, dimensiunile, insusirile fundamentale ale mele, toata fiinta mea, asa cum se desfasoara, toate sunt constituite in lumina si iubire. Lumina ochilor, auzul urechilor, bratele mele, picioarele mele, toata faptura mea, toate sunt orientate si se definesc prin lumina si iubire. Lumina am zis intai, si iubire; impreuna lucrand.

Ochii sunt dati sa priveasca dincolo de mine. Un psihiatru spune ca ochii celui care se vede pe el insusi, sunt bolnavi. Pentru ca firea ochilor mei nu este sa ma privesc pe mine; sa-mi port de grija sau sa ma idolatrizez. Ochii, precis, imi sunt dati sa privesc dincolo de mine, sa intru in comuniune cu lumea. Urechile mele exista nu pentru a ma auzi pe mine. Doar stim prea bine ca nu ma aud pe mine cu aceste urechi, ci cu cele duhovnicesti. Ele sunt pentru semenul meu, sa-l ascult pe el. Picioarele mele sunt pentru a ma indrepta catre celalalt; mainile mele, pentru a-l imbratisa pe el. Mirosul meu, mireasma mea, gustul meu, toate celelalte, sunt dincolo de mine, din comuniunea mea cu creatia, cu lumea.

Deci toata faptura mea, observati, e construita si orientata de la Dumnezeu, Care coboara. In definitiv, Dumnezeu, creand lumea, nu tot la fel, din El insusi a iesit si a creat o alta lume? Ori, asemenea lui Dumnezeu, eu ies din mine si comunic. Aceasta e fiinta mea, si aceasta fiinta a mea imi da viata. Viata de veci aceasta este. Daca eu ma cunosc pe mine si traiesc dupa chipul lui Iisus , asa cum mi S-a descoperit mie, am impartasire din viata vesnica; de aici de pe pamant, o gust, am anticiparea ei. E un fel de preludiu al vietii de veci.

Cei doi, sarmanii, preotul si levitul, n-au inteles taina aceasta. O, sarmanii! Ei au trecut pe alaturi; pe alaturi nu numai de bolnav, ci pe alaturi de viata de veci, pe alaturi de Hristos, pentru ca in bolnav era Hristos. Ei trebuiau sa gaseasca sensul existentei in acel bolnav, pentru ca Hristos e sensul vietii mele. Au trecut pe alaturi de viata, de sensul existentei. Deci eu totdeauna cand voi trece pe langa unul care striga la mine, oricat ar fi el de ticalos, pacatos, trebuie sa-i raspund. Sa-i raspundem, iubitilor!
Pe Sfantul Ioan cel Milostiv cineva l-a pus, de doua-trei ori, la incercare. A venit imbracat in felul lui si i-a cerut niste bani. Sfantul Ioan i-a raspuns insotitorului sau: “Da-i un ban”. La putina vreme a revenit, schimbat cu alta haina. Iarasi a cerut un gologan. Sfantul iarasi a zis: “Da-i un gologan!”. A treia oara iar a venit: “A lui va fi osanda, nu a mea” a zis sfantul si i-a dat si a treia oara.

Deci oricine ar fi, ceea ce pot, dau. Un om sarman nu mai avea nici un ban la el in buzunar. Era un om intelept, un om credincios. Si i-a cerut cineva de pomana; iar el, neavand nimic, i-a spus: “Omule, n-am nimic. Dar uite, iti dau mana mea. Mana mea si dragostea mea”. Si atunci sarmanul a spus: “Nimeni, de cand sunt eu cersetor, nu mi-a facut un dar asa de pret ca dumneata; sa-mi dea mana si sa ma socoteasca asemenea lui; nu sa ma vada un cersetor, un dispretuit, un lepadat”.

Dar sa ne intoarcem la parabola. Iata ca vine un samarinean (Cei doi erau slujitori ai templului, si preotul si levitul). Era o inveninare intre iudei si samarineni, din timpul exilului babilonic. Daca ranitul era pe drumul acela, de buna-seama ca era dintre iudei. Dar samarineanul n-a luat seama la aceasta, ci l-a vazut si s-a apropiat, i s-a facut mila de el. S-a desteptat in el dumnezeiescul. In el mila nu era inabusita, adica lumina si iubirea divina. Nu. Dimpotriva, s-au dezvaluit deodata, chiar daca si el era spre un tel, avea si el un drum, un program, o ora la care trebuia sa ajunga. El s-a apropiat. Probabil ca era calator mai departe, caci isi luase diverse lucruri cu el. Si i-a oblojit ranile cu untdelemn si cu vin (untdelemnul, care inmoaie, usureaza durerea, si vinul care, de buna-seama, in grade mai mari, dezinfecteaza). Ce avea si el la indemana. Si probabil ca avea cu el ceva panza, caci i-a pansat ranile si apoi l-a suit pe asinul lui si l-a dus la un han. Daca era calator, cunostea diversele raspantii si hanuri, locuri unde mai gazduia si el, probabil, in drumul lui. L-a dus la o casa de oaspeti, l-a dat in seama, a dat si doi banuti la plecare – doi dinari. O paine, cum spun cercetatorii, costa in vremea aceea cam o zecime dintr-un dinar. Deci i-a dat o suma frumusica si i-a spus gazdei: “Poarta-i de grija! Cand ma voi intoarce, daca ai cheltuit in plus, eu iti voi da inapoi tot”. Apoi, dupa ce si-a implinit chemarea de iubire fata de semen a plecat in drumul lui. Exact cum spune Mantuitorul si cum am repetat: una o faci, alta n-o lasi.

Si ascultand legiuitorul acest cuvant dumnezeiesc, ramane uimit, intrebator. El, care pusese intrebarea: “Cine e aproapele meu?” Iar Mantuitorul trebuia sa-i raspunda la intrebare; dar dupa ce i-a dat parabola, dupa ce i-a dat istoria aceasta, raspunsul trebuia sa reiasa. Asa cum procedeaza si profesorii nostri cand predau religia. Folosesc intai o parabola, o istorioara, nu? Si dupa aceea trag o concluzie, o idee fundamentala care sa se intipareasca in constiinta copilului. “Cine este aproapele meu?” intrebase legiuitorul. Mantuitorul intreaba si El, il provoaca, cum ne provoaca pe noi toti: “Care dintre cei trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut in mana talharilor?”. Cum vi se par cele doua intrebari? Sunt identice? Sunt amandoua puse in aceeasi cumpana, in aceeasi viziune? Nu. Si intelegerea acestui mod adevarat de a pune intrebarea, e mantuitoare. Te instituie in adevar. Deci modul de a pune intrebarea este cheia.

Legiuitorul a intrebat: “Cine este aproapele meu?” Accentul cade pe eul meu posesiv. Este cum as spune in clipa aceasta: Fratilor, dintre toti care sunteti de fata, cine imi este aproape? Nu numai aproape de inima mea, ci aproapele meu, cu privire la mine, avand grija de mine. Aceasta era preocuparea celui ce a pus intrebarea: Eu sunt centru, iar voi, ceilalti, priviti spre mine.

Sub un alt aspect, trebuie stiut ca la iudei, in vremea aceea, aproapele nu era oricine. Fariseii nu-i socoteau aproapele pe cei ce nu erau asemenea lor, farisei. Altii nu-i socoteau aproapele pe cei ce nu erau de un neam cu ei. Or, aici pentru prima oara se extinde viziunea in universal a Mantuitorului. De aceea raspunde altfel de cum a pus intrebarea legiuitorul, care a centrat intrebarea pe eul lui (al meu esti pentru ca tii la mine). La Mantuitorului este invers: eul posesiv dispare si Mantuitorul asa intreaba: “Care din cei trei a fost aproapele celui cazut intre talhari?” Cel care s-a dus la aproapele si s-a lipit de aproapele. Altfel spus, preotul si levitul, ca si legiuitorul, cautau ca aproapele sa vina la ei. Or eu ma duc la aproapele, nu astept ca aproapele sa vina la mine. Caci asa am fost construit, ca eu sa ies din mine, si toata faptura mea sa fie orientata in afara de mine, de eul meu, de egocentrismul meu; inchizandu-ma in mine nu pot avea decat un raspuns: moartea. Daca ma inchid in mine, in eul meu, de unde am viata? De la mine? Chiar la modul cel mai concret, viata o am de la parintii mei, iar parintii mei mai departe, din generatie in generatie… in ultima instanta, de la Dumnezeu.

Daca eu sunt orientat catre viata, deci in afara de mine, in afara de eul meu, eu ma inscriu atunci in eternitatea iubirii si a luminii dumnezeiesti. Dar daca ma inchid in mine, ma inchid in mine ca intr-un mormant, cum spunea cineva, desi nu cad din bratele lui Dumnezeu.

Aici e taina vietii: in lumina si iubire. In lumina privesti lumea, in iubire o imbratisezi, inaintezi spre lume. Caci, repet, intreaga mea faptura asa este construita, ca sa merg catre altul. Trebuie sa ma cunosc pe mine; tragedia insa, este ca nu ne cunoastem pe noi insine. Daca ne-am analiza mai adanc am descoperi ca nu ne putem regasi decat in Hristos. Atunci am avea o schimbare adanca a fiintei noastre si egocentrismul nostru ar disparea. Orientandu-ne neincetat in adevar, lumina si iubire divina, noi am fi, pe de o parte salvati si, mai mult, am gusta viata, adevarul ei viu, etern, nemuritor. De aceea au zis Parintii: “In aproapele tau sta viata si moartea”. In a iubi pe aproapele. Nimeni nu se poate scuza ca uneori nu poate sa daruiasca ceva. Ati vazut cum cel fara bani i-a intins mana si i-a daruit dragostea celui necajit. Dar trebuie sa simt traind in mine aceasta lumina, aceasta iubire divina, traind-o printr-o transformare, printr-o schimbare din adancul fiintei mele catre bine, catre adevar, catre frumusete divina, catre semenul meu, catre lumea mea, catre neamul meu, catre toate neamurile.

Asa cum Mantuitorul dezvaluie iubirea fara margini in spatiu si in timp, atunci tu poti iesi dincolo de spatiu si de timp, impartasindu-te din lumina cea pururea fiitoare, cea neinserata, a Dumnezeirii.

Atunci intelegem ce inseamna parabola aceasta dumnezeiasca, ca si raspunsul legiuitorului la cuvantul Mantuitorului: “Care dintre cei trei ti se pare ca a fost aproapele?” “Cel care a facut mila cu dansul”. Si Mantuitorul spune: “Mergi si fa si tu asemenea lui!”

Sa facem asemenea, sa facem aceasta schimbare, transformare divina, si vom fi vii in Hristos Iisus Domnul nostru, cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin.

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

 

13
nov.
10

A 9 lună Tristă

A 9 lună Tristă … după 8luni fericit a venit si cea de a 9 și a fost una destul de tristă sper ca cea de a 10 sa fie fercită și să nu mai am parte de ceea ce am avut in această zi .

12
nov.
10

Aţi avut accident? Iată ce trebuie să faceţi

În cazul unui accident, e bine să ştiţi ce aveţi de făcut, chiar dacă sunteţi vinovat sau nu. Asigurarea de Răspundere Civilă Auto (RCA) e acea “portiţă” care poate remedia măcar o parte din răul produs.

Foto: Shutterstock / În cazul unei tamponări, şoferii se pot înţelege şi să nu mai ajungă la poliţie

Există mai multe scenarii când vine vorba de accidente rutiere. Noi vă explicăm cum trebuie să acţionaţi în cele mai des întâlnite situaţii:
• Dacă aţi avut un accident şi aţi avariat altă maşină, e bine să ştiţi că poliţa RCA poate fi folosită pentru reparaţia vehiculului lovit, al cărui şofer e nevinovat.
• Asigurătorul despăgubeşte şi vătămările corporale ale potenţialelor victime, pagubele materiale provocate şi, în caz de proces, suportă cheltuielile de judecată plătite de partea nevinovată.

Nu vă înţelegeţi, mergeţi la poliţie

• După accident, şoferii implicaţi trebuie să completeze formularul de constatare amiabilă. Dacă nu se înţeleg, trebuie să meargă la poliţie.
• Pentru reparaţie, şoferul nevinovat are nevoie de o copie a poliţei RCA a celui care l-a tamponat.
• Dacă aţi fost implicat într-un accident, iar cel care v-a tamponat are maşina înmatriculată în străinătate, trebuie să vă adresaţi Biroului Asigurătorilor din România, http://www.baar.ro.

E bine să ştiţi

E ilegal să circulaţi fără RCA. Amenda e între 1.000 şi 2.000 de lei şi riscaţi reţinerea talonului sau a plăcuţelor de înmatriculare.
Vă puteţi alege service-ul. Compania de asigurări nu are dreptul de a impune un service.
Puteţi primi banii înainte de repararea maşinii. Asigurătorul stabileşte valoarea daunei şi poate vira suma finală în avans.
Dacă nu aţi avut accidente, beneficiaţi de o poliţă cu reducere. Bonus-Malus e un sistem prin care valoarea poliţei RCA creşte sau scade de la un an la altul, în funcţie de evenimentele rutiere produse. Dacă timp de un an nu aţi comis nici un accident, aveţi reducere de 10%, iar dacă aţi comis mai mult de trei accidente, poliţia poate creşte şi cu 200%.

 

11
nov.
10

O reţetă pe zi | Crochete cu ciuperci á la Gheorg

Ingrediente:
– 300 g ciuperci proaspete,
– 200 g făină,
– 200 ml apă,
– 100 ml ulei,
– 5 ouă,
– sare, piper.

Preparare:
1. Se pun pe foc 100 ml ulei şi 200 ml apă şi se lasă până dau în clocot.
2. Se adaugă făina toată odată şi se amestecă energic.
3. Compoziţia se lasă apoi 5-10 minute la rece şi se adaugă ouăle şi ciupercile.
4. Se formează crochete care se dau prin ou bătut cu sare şi piper. Se tăvălesc apoi prin pesmet şi se prăjesc în ulei încins.

 

10
nov.
10

Cum să mai trăim pe scumpirile astea?

Ce să mai mănânci pe criza asta, dacă până şi cartofii, alimentul de bază al românilor, s-au scumpit simţitor în ultimul an? Conform Institutului Naţional de Statistică, preţul acestei legume a crescut cu 24%.

De la începutul anului, cel mai mult s-au scumpit ţigările, cu 26%. Dar dacă la viciu mai poţi să renunţi, la mâncare ba! De exemplu, din decembrie 2009 şi până luna trecută, preţurile fructelor şi al uleiului s-au majorat cu 11%, respectiv, 16%. Şi dacă mai pui că şi celelalte produse şi servicii s-au scumpit, atunci chiar te întrebi cum reuşesc românii să mai trăiască.

Creştere medie cu 6 procente

Conform celor mai recente date publicate de Institutul Naţional de Statistică, media creşterii preţurilor pentru produsele alimentare şi nealimentare a fost de 6% în doar 10 luni.

13 miliarde de euro, pe mâncare şi pe băutură

Anul trecut, românii au cheltuit 13 miliarde de euro pe mâncare şi pe băutură. La fel ca ungurii şi cehii, doar că ei sunt de două ori mai puţini. Analiştii economici ai pieţei de magazine alimentare spun că tendinţa românilor de a cumpăra mai puţin vine din obiceiul nostru de a ne baza pe producţia proprie. În plus, România are cel mai mic salariu mediu brut din toată Europa de Est. Din cauza acestui lucru, românii se orientează spre promoţii şi produse cât mai ieftine.

La primăvară, importăm grâu

Din primăvara anului viitor, vom avea pâine mai scumpă, după cum anunţă reprezentanţii Agrostar. Asta pentru că rezervele de grâu românesc sunt pe terminate şi vom fi nevoiţi să importăm. Grâul de panificaţie importat va fi cu 30% mai scump, astfel încât producătorii vor fi obligaţi să crească preţul pâinii

 

 

 

09
nov.
10

O reţetă pe zi | Batoane cu ciocolată

Ingrediente:
o cană de zahăr,
o cană şi jumătate cu făină,
o jumătate de cană cu ulei,
un ou, o linguriţă praf de copt,
vanilie,
100 g fulgi de ciocolată
sau ciocolată răzuită.
Preparare:
1. Zahărul se amestecă într-un castron cu oul, până se topeşte, apoi se adaugă uleiul şi, la sfârşit, se încorporează făina amestecată cu praful de copt.
2. Aluatul se împarte în două şi se întinde cu mâna pe hârtie de copt.
3. Se presară ciocolata răzuită sau fulgii de ciocolată pe toată suprafaţa, apoi se apasă puţin cu mâna, ca să se fixeze în aluat.
4. Se dă la cuptor până se rumeneşte (aproximativ 10 minute), apoi se lasă să se răcească şi se taie sub formă de benzi.

08
nov.
10

Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Predica la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Soborul Sfintilor ingeri se praznuieste de Biserica cu buna cinste dupa predaniile parintilor insuflati de Dumnezeu, care au lepadat de mult credinta cea rea a inchinarii de ingeri care era la eretici si la inchinatorii de idoli. Caci inca in Legea Veche, cand poporul ales s-a departat de la Dumnezeu, a inceput a se inchina idolilor facuti dupa asemanarea fapturilor vazute, cate sunt in cer, sus si pe pamant, jos. Atunci oamenii aduceau soarelui jertfa de inchinaciune ca lui Dumnezeu, precum si lunii si stelelor, pe care le socoteau ca au suflet viu.

Tot cu astfel de inchinaciune si cu jertfe se inchinau ei si ingerilor, despre care lucru se pomeneste in cartile imparatilor, unde zice: „Se cade a aduce tamaie lui Baal si soarelui, lunii, planetelor si la toata puterea cerului, adica ingerilor, caci acestia sunt ostasii ceresti”. Acea credinta ratacita a inchinarii de ingeri se inmultise si in zilele Sfintilor Apostoli, pe care dezradacinand-o Sfantul Apostol Pavel, graieste astfel in Epistola sa catre Coloseni: „Nimeni sa nu va amageasca pe voi, vrand aceasta in smerita cugetare si in slujba ingerilor, invatand cele ce nu stiu, in desert fiind ingimfat de gandirea trupului sau si netinand capul (adica pe Hristos)”.

Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Caci erau in acea vreme oarecare eretici care, aratandu-se smeriti si cu mandrie laudandu-se ca urmeaza ingerilor prin infranare si prin viata lor cea curata, invatau a da asemenea inchinaciune ingerilor ca si lui Dumnezeu. Dupa aceea s-au ivit altii, care ziceau ca ingerii sunt ziditori ai fapturii celei vazute mai presus si mai cinstiti decat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca niste fiinte fara de trupuri; iar despre Mihail ziceau ca este Dumnezeul evreilor. Apoi altii dandu-se vrajitoriilor, chemau pe diavoli si le slujeau lor, numindu-i pe ei ingeri.

Mai ales intre coloseni, care erau sub Mitropolia Laodiceei, se inmultise un asemenea eres; si de catre multi se savarsea in taina paganeasca inchinare de ingeri, asemenea cu inchinarea de idoli, pe care Soborul Sfintilor Parinti din Laodiceea a blestemat-o, dand-o anatemei. Deci, blestemata si lepadata fiind credinta ratacita a inchinarii la ingeri, s-a legiuit dreapta credinta si vrednica cinstire a praznuirii sfintilor ingeri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu si pazitori ai neamului omenesc.

Chiar si in Colose, unde la inceput se aducea inchinaciune ingerilor, a inceput a se savarsi cu dreapta marire praznuirea soborului ingeresc, zidindu-se biserici preafrumoase in numele Sfantului Arhanghel Mihail, capetenia ingerilor. Astfel s-a zidit si in Hone o marita si preafrumoasa biserica, in care insusi Sfantul Arhanghel Mihail s-a aratat Sfantului Arhip. Apoi s-a asezat a se praznui soborul Sfintilor ingeri in a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua dupa luna martie – ce este intaia de la zidirea lumii -, spre inchipuirea numarului cetelor ingeresti, in numar de noua, pe care le-a numarat Sfantul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfantului Apostol Pavel. Caci, rapit fiind Sfantul Pavel pana la al treilea cer si vazand acolo deosebirile cetelor sfintilor ingeri, a spus aceasta si lui Dionisie, ca unui ucenic al sau. Iar acele noua cete sunt despartite in trei ierarhii, care cuprind cate trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc si cea mai de jos.

In cea dintai ierarhie, mai sus si mai aproape de Preasfanta Treime, sunt Serafimii, Heruvimii si Scaunele. Cei care stau mai intai inaintea Facatorului si Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafimi, cei cu cate sase aripi, precum a vazut Isaia proorocul, care a zis: Serafimii stau imprejurul Lui, avand cate sase aripi. Ei sunt in chipul focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Scaunul Lui para de foc, iar imbracamintea slavei Domnului este ca focul. Si in alt loc zice: Cel ce faci pe ingerii tai duhuri si pe slugile tale para de foc. Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeiestii iubiri, precum si numele lor ii arata, caci in limba evreiasca serafim se talcuieste cel ce aprinde sau incalzeste.

Sfantul Arhanghel Mihail

Dupa Serafimi, stau inaintea lui Dumnezeu Celui Atoatevazator, Care vietuieste in lumina cea neapropiata, inteleptii Heruvimi cei cu ochi multi, care mai mult decat alte cete mai de jos, stralucesc totdeauna cu lumina intelegerii si a cunostintei lui Dumnezeu. Caci, fiind luminati in tainele lui Dumnezeu si ale stiintei adancului intelepciunii, lumineaza si pe altii, pentru care numele heruvim, in aceeasi limba evreiasca, se talcuieste multa intelegere sau revarsare de intelepciune. Caci prin Heruvimi se revarsa intelepciunea si se da ochilor sufletesti luminare pentru vederea si cunostinta lui Dumnezeu.

Apoi, inaintea Celui ce sade pe scaun inalt, stau purtatorii de Dumnezeu – precum ii numeste Sfantul Dionisie -, adica Scaunele; caci pe dansii, ca pe niste scaune intelegatoare, se odihneste Dumnezeu ganditor – precum scrie Sfantul Maxim Marturisitorul. Iar purtatori de Dumnezeu se inteleg nu cu fiinta, ci cu darul si cu slujirea; caci scrie Sfantul Vasile cel Mare ca si trupul lui Hristos a fost purtator de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit dupa fiinta si dupa ipostas cu Insusi Dumnezeu Cuvantul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, dupa unire nedespartita. Iar Scaunele se socotesc asa, nu dupa fiinta, ci dupa darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele; de aceea se zic purtatoare de Dumnezeu.

Deci, cu negrait chip odihnindu-Se Dumnezeu pe dansele, randuieste judecatile Sale cele drepte, dupa cuvintele lui David: Sezut-ai pe scaun, Cel ce faci dreptatea. Pentru aceasta, straluceste in ele mai ales dreptatea judecatilor lui Dumnezeu. Ei slujesc judecatii lui Dumnezeu celei drepte si o preamaresc pe dansa, revarsand puterea dreptei Sale judecati peste scaunele judecatorilor acestora de jos, dand imparatilor si stapanitorilor, duhul dreptei judecati.

In ierarhia cea de mijloc, la fel, sunt tot trei cete ale sfintilor ingeri, Domniile, Puterile si Stapaniile. Se numesc Domnii pentru ca domnesc peste ceilalti ingeri care sunt sub dansii si care, fiind slobozi si lepadand – dupa Dionisie – toata temerea de rob, de bunavoie si cu bucurie slujesc neincetat Domnului. Ei revarsa acestora de jos, adica oamenilor care sunt pusi de Dumnezeu ca stapanitori, puterea stapanirii cu buna intelegere si a iconomiei celei intelepte, pentru ca sa domneasca bine si cu dreptate peste tarile ce le sunt incredintate. Apoi invata a stapani simtirile, a smeri poftele, cele fara de randuiala si patimile; iar pe trup il face rob duhului, adica a domni peste voia sa si a fi mai presus de orice ispita.

Sfantul Arhanghel Gavriil

Iar Puterile, umplandu-se de dumnezeiasca putere, slujesc voii celei tari si puternice a Domnului Celui Preatare si Atotputernic, fara zabava si fara osteneala savarsind slujba. Apoi fac minuni mari si acelasi dar al facerii de minuni il revarsa peste placutii lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, ca sa tamaduiasca toata durerea si sa spuna mai inainte cele viitoare. Dupa aceea, sfintele Puteri ajuta oamenilor ce se ostenesc si sunt insarcinati cu purtarea jugului cel pus asupra lor, in orice fel de ascultare, ca sa fie puternici a implini chemarea si a purta sarcina celor neputinciosi. Ele intaresc pe tot omul cu rabdare, ca sa nu deznadajduiasca in necazuri, ci sa rabde cu tarie, cu marime de suflet si cu barbatie puternica, toate cele ce vin asupra-i si sa multumeasca lui Dumnezeu cu smerenie, caci El toate le randuieste spre folosul nostru.

Stapaniile se numesc asa, pentru ca au stapanire peste diavoli, ca sa potoleasca stapanirea cea draceasca si sa ne fereasca de ispitele aduse de ei asupra oamenilor si a nu-i lasa sa vatame pe cineva atat cat ar voi ei. Apoi intaresc pe nevoitorii cei buni in nevointele si ostenelile lor cele duhovnicesti, pazindu-i ca sa nu piarda imparatia cereasca. Iar celor ce se lupta cu patimile si cu poftele, le ajuta in ceasul ispitei pentru a izgoni gandurile cele rele si asupririle vrajmasului si a birui pe diavolul. Insa toate acestea le savarsesc ei prin sfintele Incepatorii, Arhangheli si Ingeri, dupa cum spune marele Dionisie Areopagitul, in capitolul 50, despre ierarhia cea din mijloc si dupa cum zice si Sfantul Maxim Marturisitorul la talcuirea dumnezeiestilor nume: „Ca aceasta este ierarhia cea mai de jos si mai aproape de noi”.

Asemenea si in ierarhia cea mai de jos, dupa cum s-a spus, sunt trei cete: Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii.

Incepatorii se numesc pentru ca sunt mai mari peste ingerii cei mai de jos, randuindu-i pe dansii spre implinirea dumnezeiestilor porunci. Lor le este incredintata indreptarea a toata lumea si pazirea imparatiilor si a domniilor, a tinuturilor, a popoarelor, a neamurilor si a limbilor. Caci fiecare imparatie, neam si limba are deosebit pazitor si indreptator al intregii sale laturi pe un inger dintr-aceasta ceata cereasca ce se zice Incepatorie. Slujba acestei cete, dupa intelegerea lui Grigorie, este a invata pe oameni ca sa dea cuviincioasa cinste la tot dregatorul, dupa vrednicia slujirii lui. Acesti ingeri inalta pe cei vrednici la treptele ierarhiilor celor mai cinstite si-i povatuiesc pe dansii ca sa nu caute dregatoria pentru cistigul si chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste si marirea cea desarta, ci pentru cinstea lui Dumnezeu si pentru cresterea si inmultirea laudei Lui si pentru folosul celor de aproape, slujind de obste tuturor treburilor celor ce sunt sub stapanirea lor.

Arhangheli se numesc cei mari si vestitori de bine, adica cei care vestesc tainele cele mari si preamarite si acestia au slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi proorociile, cunostinta voii lui Dumnezeu si intelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca sa vesteasca ingerilor celor mai de jos si printr-insii oamenilor. Iar Sfantul Grigorie Dialogul zice: „Acestia inmultesc sfanta credinta intre oameni, luminand mintea lor cu lumina intelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credintei celei drepte”.

Ingerii, in oranduielile cele ceresti, sunt mai jos decat toate randuielile si mai aproape de oameni. Acestia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu si voile Lui cele mai mici, povatuindu-i sa vietuiasca cu fapte bune si cu dreptate dupa Dumnezeu. Apoi sunt pusi sa ne pazeasca pe noi, pe fiecare credincios. Deci, pe cei ce suntem buni, ne tin ca sa nu cadem, iar pe cei care cadem, ne ridica. Ei niciodata nu ne lasa, desi uneori gresim si sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai sa voim si noi.

Cu acelasi nume se numesc toate cetele cele mai presus de cer, adica ingeri, cu toate ca au si alte nume, dupa randuiala si iconomia lui Dumnezeu si dupa numirile darului de la Dansul, precum: Serafimi, Heruvimi, Scaune, si celelalte cete. Insa toti de obste se numesc ingeri, caci numele inger nu arata insasi natura lor, ci numai slujba. Deci, toti sunt ingeri pentru ca toti slujesc lui Dumnezeu, dupa cele scrise: Au nu sunt toti duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?

Numai slujbele lor sunt despartite si nu-s la fel; ci fiecare ceata are slujba randuielii sale ce i se cuvine. Pentru ca Preainteleptul Ziditor nu descopera deopotriva tuturor tainele dumnezeiestii Sale vointe, ci prin mijlocitori, adica prin cetele cele mai de sus, luminand pe cele mai de jos; aratandu-le astfel voia Sa cea sfanta, le poruncesc sa o indeplineasca, precum se vede aratat in cartea Proorocului Zaharia. Cand ingerul vorbea cu proorocul, alt inger iesea in intampinarea ingerului aceluia, poruncindu-i sa mearga la prooroc si sa-i vesteasca cele ce aveau sa fie pentru Ierusalim. Astfel, se scrie: „Iar ingerul statea graind catre mine si un alt inger iesea in intampinarea sa si a zis catre dansul, graind: Alearga si spune tanarului aceluia – adica catre proorocul Zaharia: Fara zid vor locui in Ierusalim, pentru multimea oamenilor si Eu voi fi lui, zice Domnul, zid de foc imprejur”.

La aceste cuvinte, Sfantul Grigorie zice: „Cand inger catre inger graieste: „alearga si spune catre tanarul acela”, nu este indoiala ca ingerii unul pe altul se trimit, adica cei mai de sus trimit pe cei mai de jos. Deci sunt mai mici cei trimisi si mai mari cei ce trimit”. La fel si in proorocia lui Daniil, se spune ca un inger porunceste ingerului sa-i spuna proorocului vedenia. Deci, de aici este aratat ca ingerii cetelor celor mai de jos se vestesc si se lumineaza de ingerii cetelor celor mai de sus despre dumnezeiasca vointa a Facatorului lor.

De aceea, in a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua dupa luna martie, cand a fost creata lumea, Sfanta noastra Biserica luptatoare, careia ii trebuie ajutor, praznuieste cu cantari minunate soborul celor noua cete ale sfintilor ingeri. Toate aceste cete ingeresti se vor aduna in ziua cea infricosata a judecatii Domnului, care se socoteste de dumnezeiestii invatatori ai Bisericii, ziua a opta: dupa veacul acesta, va veni Fiul Omului, Judecatorul cel drept, intru slava Sa si toti sfintii Ingeri cu Dansul, precum Domnul singur a zis in Evanghelia Sa: Si va trimite pe ingerii Sai cu glas de trambita si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, adica de la rasarit, de la apus, de la miazazi si de la miazanoapte.

Deci atunci si pe noi, cei ce praznuim soborul lor cu cinste, o! de ne-ar aduna in ceata alesilor Domnului. Iar incepatorii si voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul, sunt randuiti de Dumnezeu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ca niste credinciosi slujitori ai lui Dumnezeu, care in vremea caderii satanei, din pricina mandriei si a departarii lui de la Dumnezeu, au adunat aceste trei cete si osti ingeresti si arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: „Sa luam aminte! Sa stam bine, sa stam cu frica inaintea Celui ce ne-a facut pe noi si sa nu cugetam cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindca dintre acestia au fost si cei ce au cazut, si din ingeri luminati, s-au facut diavoli intunecati, pentru mandria lor). Sa luam aminte ce au patimit cei ce erau impreuna cu noi ziditi si cum se impartaseau cu noi din dumnezeiasca lumina. Sa luam aminte cum, indata, din lumina s-au prefacut in intuneric pentru mandria lor si din inaltime au fost aruncati jos in adanc. Sa luam aminte, cum a cazut din cer luceafarul cel ce rasarea dimineata si s-a sfaramat pe pamant”.

Astfel graind Arhanghelul Mihail catre tot soborul ingeresc, a inceput cel ce statea la locul cel dintai cu Serafimii, cu Heruvimii si cu toate cetele ceresti, a slavi pe Sfanta cea de o fiinta si nedespartita Treime, pe Unul Dumnezeu, cantand cu glas de praznuire: Sfant, sfant, sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Ta!

Deci aceasta conglasuire a sfintilor ingeri s-a numit sobor ingeresc, adica luare aminte, o cugetare, o glasuire, o unire; caci impreuna si cu un glas slavesc pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe Sfanta Treime, Careia si noi cei de tarana sa-I aducem marire in veci. Amin.

Nota.

Biserica, dupa credinta noastra, se imparte in doua: Biserica luptatoare, adica aceea care cuprinde pe credinciosii care sunt inca in viata si lupta impotriva tuturor relelor; si Biserica biruitoare sau triumfatoare, care cuprinde pe credinciosii care au trecut din viata si au biruit toate uneltirile cele rele, si imparatesc cu Domnul in cer.

Calendar Ortodox

 

07
nov.
10

Predica la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii

Predica la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii

Predica la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii
( Despre cei adormiti in Hristos )

Iar El a zis: Nu plingeti; nu a murit, ci doarme (Luca 8, 52)

Iubiti credinciosi,

In Sfinta Evanghelie de astazi ati auzit despre doua minuni mari si preaslavite, pe care le-a facut Domnul Dumnezeul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos. Una cu vindecarea femeii care era in curgerea singelui de doisprezece ani; iar alta cuinvierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum. In predica de azi vom vorbi despre cei adormiti in Domnul.

Dar mai intii sa ne punem o intrebare. Pentru care pricina a zis Mintuitorul catre cei ce erau de fata si plingeau dupa fiica lui Iair, care murise: Nu plingeti; nu a murit, ci doarme (Luca 8, 52).
Iata raspunsul: Acest cuvint l-a zis Mintuitorul, ca sa ne arate ca, dupa venirea Sa cu trupul in lume, toti cei ce vor crede in El si vor face poruncile Lui, nu vor mai muri cu sufletul. Chiar de mor cu trupul, ei sint vii inaintea Lui, dupa cum si in alt loc al Sfintei Evanghelii ne-a spus Hristos: Cel ce va crede intru Mine, chiar de ar muri, viu va fi (Ioan 11, 25). Adica, unii ca acestia numai cu trupul sint adormiti, iar nu si cu sufletul.

Acest adevar ni-l arata pe larg si marele Apostol Pavel care zice: Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voiesc sa fiti in nestiinta ca sa nu va intristati ca ceilalti, care nu au nadejde (I Tesaloniceni 4, 13). Care sint cei ce nu au nadejde? Sint cei care cred ca odata cu moartea trupului, moare si sufletul si ca niciodata nu vor mai invia cei morti ai lor, precum au fost si sint paginii inchinatorii de idoli si toate popoarele care nu cred in Hristos si in invierea Lui din morti.
Noi insa, credem ca Iisus a murit si a inviat. Si, la fel credem ca Dumnezeu pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce la invierea, cea de apoi, impreuna cu El (I Tesaloniceni 4, 14). Caci daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom vietui impreuna cu El (Romani 6, 8; I Corinteni 15, 49). Cit despre cei morti in credinta in Iisus Hristos, ei nu sint morti ci adormiti, asa cum adevereste Sfinta si dumnezeiasca Scriptura, care zice: Hristos a inviat din morti, fiind incepatura invierii celor adormiti (I Corinteni 15, 20). Vedeti ca nu zice: incepatura invierii celor morti, ci a acelor adormiti?

Asadar, prealuminat ne arata aceste marturii ale Sfintei Scripturi ca cei ce mor cu credinta in Iisus Hristos, nu sint „morti”, caci dupa cum nu putem zice unui om ce doarme ca este mort, tot asa si celor ce au adormit in Hristos nu le putem spune ca sint morti, ci adormiti. Acestia, la judecata de apoi, se vor scula si vor avea marturie de la Hristos inaintea Tatalui, despre credinta lor cea dreapta si despre faptele lor cele bune (Matei 10, 32; 25, 34; Luca 12, 8; Apocalipsa 3, 5). Asa a adormit in Hristos, Sfintul intiiul mucenic si arhidiacon Stefan, fiind ucis cu pietre de catre iudei pentru marturisirea lui Iisus Hristos, care se ruga si zicea: „Doamne Iisuse, primeste duhul meu!” Si ingenunchind a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicind acestea a adormit (Fapte 7, 59-60).

Asa au adormit milioane de sfinti si martiri care au crezut si au marturisit pe Hristos si care nu sint morti, ci adormiti in Hristos pina la obsteasca inviere.

Iubiti credinciosi,
Dupa ce ati auzit ca toti cei ce mor cu credinta statornica in numele lui Iisus Hristos, nu sint morti ci adormiti, este bine sa aratam si in ce fel vor invia cei adormiti in Hristos. Trebuie sa stiti si sa intelegeti, ca toti cei adormiti in Hristos, nu se vor scula la judecata viitoare, tot asa cum au fost cind au murit cu trupul. Nu, cu adevarat nu.

Avem atitea marturii in Sfinta Scriptura despre acest lucru ca la judecata de apoi, cu mare prefacere se vor schimba trupurile celor adormiti in Hristos si cu insusiri si daruri preaminunate se vor imbraca atunci. Pe aceste insusiri si daruri ale trupurilor celor adormiti in Hristos, ni le arata Marele Apostol Pavel, zicind: Seamana-se intru stricaciune, scula-se-va intru slava; seamana-se intru slabiciune, scula-se-va intru putere; seamana-se trup firesc, scula-se-va trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 42-44).

Apoi, aratind ca este trup firesc si trup duhovnicesc, zice: Este trup firesc, este si trup duhovnicesc. De aici intelegem ca trupurile dreptilor la judecata cea viitoare vor straluci ca soarele, dupa cum a zis Domnul Insusi: Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui lor (Matei 13, 43). Mai trebuie sa stim ca preaminunata va fi atunci acea usurime si lesne miscare a trupurilor dreptilor. Atunci ei se vor purta cu iuteala fulgerelor in orice parte a lumii si ca gindul vor zbura din cer si vor veni la mormintele si la trupurile lor (Usa pocaintei, Brasov, 1812, Cartea a II-a, p. 85 si Cartea a IV-a, p. 254).

Nici o intirziere nu li se va pricinui lor din greutatea duhovnicestilor trupuri. De aceea inteleptul Solomon cu scinteile focului a asemanat pe drepti, zicind: Ca scinteile prin foc vor fugi (Intelepciunea lui Solomon 3, 7); caci scinteile focului cind se imprastie de vint, pretutindenea cu mare lesnire se risipesc. Inca vor avea in vremea aceea trupurile dreptilor mare si covirsitoare subtiratate, incit vor trece prin celelalte trupuri si prin orice fel de materie, asemenea cu trupul Domnului dupa inviere, care a trecut prin piatra mormintului si prin usile incuiate ale ucenicilor cu mare lesnire si fara de nici o oprire.

Dar, fratii mei, cine poate spune cita bucurie si cita mirare va fi atunci cind aceste suflete duhovnicesti si slavite vor veni din cer la judecata viitoare, cu ochii lor plini de lumina si de bucurie si vor cauta pe pamint trupurile lor. Ce fel de vorbire se va face impreuna atunci intre sufletele si trupurile lor? Cite dulci si sfinte sarutari, cite duhovnicesti imbratisari vor face atunci sufletele catre trupurile lor cu care au vietuit pe pamint? Atunci va zice sufletul catre trupul sau, cuvintul cel din Sfinta Scriptura: Cit de frumos esti dragul meu, si cit de dragastos esti tu (Cintarea Cintarilor 1, 15. Iubitul meu este alb si rumen si intru zeci de mii este intiiul. Trandafirii mirositori sint obrajii lui, strat de ierburi aromate, iar buzele lui la fel cu crinii rosii (Cintarea Cintarilor 5, 10-13). Dupa aceste convorbiri va zice sufletul catre trupul sau: „Vino, trupule, prietenul meu din maruntaie sa ne unim unul cu altul impreuna, ca un mire cu mireasa sa, ca iata iarna a trecut si s-a sfirsit, iar grindinile, furtunile si tulburarile lumii nu mai sint.

Bunatatile cerurilor se gatesc, bucura-te dar fratele meu impreuna locuitorule. Acum Dumnezeu
a dat sfirsit dorului meu celui de mult pe care il aveam de a ma intilni si de a ma uni cu tine. Cite osteneli am suferit noi impreuna pe pamint, cite scirbe, cite suferinte, cite lacrimi am varsat impreuna, cite privegheri, cite dureri am rabdat impreuna cind eram in viata cea de pe pamint si suspinam dupa viata cea vesnica? Dar acum, moartea s-a pierdut, patimile s-au prapadit, a sosit viata si invierea, nestricaciunea si odihna. Unde ai fost atitia ani, unde atita vreme ai locuit? Ci, o Dumnezeule, cum trupul acesta al meu zacea in groapa oaselor celor fara de suflare, iar eu umblam plimbindu-ma prin rai, indulcindu-ma din parte din frumusetile lui pentru putina mea dare de plata!

Vino dar acum, trupul meu, si sa luam platile deplin. Fiindca si tu ai fost impreuna calator si ajutator la ostenelile mele, tu ai rabdat ocarile si necinstea impreuna cu mine pentru Hristos, aspra vietuire a postului si a privegherii, crucea pocaintei, lipsa hranei, lipsirea de cele spre trebuinta, toate cu osirdie impreuna cu mine le-ai rabdat. De cite ori ai scos piinea din gura ta ca sa hranesti pe cei saraci! De cite ori te-ai golit pe tine, ca sa imbraci pe cei goi! De cite ori ai lasat paminturile si mosiile tale, averile, bogatia si cinstea ta, ca sa nu strici pacea cu vecinii tai! Cu dreptate dar este, cite lacrimi impreuna cu mine ai semanat, iarasi impreuna cu mine bucurii sa seceri. Si la cite ai fost impreuna cu mine partas la osteneli si ajutor, la acestea sa te faci impreuna cu mine partas al slavei mele.

Deci, scoala-te fratele meu din praf si te uneste cu mine, ca sa umblam impreuna si sa ne impartasim impreuna de rasplata ostenelilor noastre” (Ibidem, p. 83-86).

Iubiti credinciosi,
Am vorbit pina aici despre cei adormiti in Hristos, despre darurile si insusirile pe care le vor avea trupurile celor adormiti in Hristos la judecata viitoare si despre convorbirea ce vor avea sufletele dreptilor cu trupurile lor inviate la judecata cea de obste in vremea de apoi.
Acum voi adauga din Vietile Sfintilor o istorioara sfinta si adevarata prin care Dumnezeu ne-a aratat in chip minunat invierea cu trup a celor adormiti in Hristos.

Pe vremea imparatului Teodosie cel Tinar, care a luat imparatia Bizantului in anul 408 dupa venirea Domnului, s-a ivit un eres blestemat, care zicea ca nu vor invia mortii. Iar Preabunul nostru Mintuitor, care pururea poarta grija de Biserica Sa, pe care a rascumparat-o cu Preascump singele Sau, a aratat o mare si preaslavita minune despre invierea celor adormiti intru El in acest chip: Sapte tineri crestini ostasi cu rinduiala, din orasul Efes, a caror nume erau: Maximilian, Ianvlih, Exacusodian, Martinian, Ioan, Dionisie si Antonie, pe vremea marilor prigoane din partea paginului imparat Decie, au fugit din fata muncitorilor si s-au ascuns in pestera muntelui ce se chema Ohon. Stind ei acolo la rugaciune catre Dumnezeu, au adormit in aceasta pestera si au dormit 192 de ani, pina pe vremea imparatului Teodosie cel Tinar.

Deci, cu puterea lui Dumnezeu trezindu-se ca dintr-un somn preadulce, li s-a facut foame si au trimis in orasul Efes pe Ianvlih, cel mai tinar dintre ei, sa le cumpere ceva de hrana. Acela luind niste bani de argint, s-a dus in cetatea Efesului cu mare grija ca sa nu fie cunoscut de cineva spre a fi prins de cei ce chinuiau pe crestini… si mergind la un vinzator de piine, a scos un ban de argint si i l-a dat vinzatorului. Dar banul acela avea pe el chipul lui Deciu, cel ce imparatise de demult. Vazind acest lucru vinzatorul de piine a prins pe Sfintul Ianvlih si i-a zis: „De unde ai gasit aceasta comoara sa ne spui si noua, iar de nu, te vom da pe mina judecatorului”. Apoi a dus pe Sfintul Ianvlih la antipatul si la episcopul cetatii.

Auzind Sfintul Ianvlih ca imparatul Deciu a fost de demult a cazut cu fata la pamint si a zis: „Tot Deciu este imparat in cetatea aceasta?” Iar episcopul i-a zis: „Nu, fiule. Acest imparat pagin a fost de demult. Acum imparateste peste noi drept credinciosul imparat Teodosie”. Atunci Sfintul Ianvlih a zis: „Ma rog voua sa mergeti dupa mine sa va arat pestera muntelui Ohon si pe prietenii mei ca sa stiti de la dinsii adevarul. Caci noi, fugind din fata paginului imparat Deciu, mai inainte cu citeva zile, ne-am ascuns in pestera aceea, iar pe el l-am vazut intrind in cetatea Efesului”.

Apoi episcopul si antipatul cu mai marii cetatii au mers cu tinarul si cu multime de popor la pestera. Iar la gura pesterii au gasit intre doua pietre, doua tablite de plumb pe care erau scrise aceste cuvinte: „Acesti sapte tineri sfinti, au fugit din fata muncitorului Deciu si s-au ascuns in pestera aceasta, iar Deciu a poruncit de s-a astupat pestera si asa s-au sfirsit intr-insa acesti tineri care au murit pentru Hristos” (a se vedea pe larg Vietile Sfintilor, la 4 august). Citind aceste,a toti s-au umplut de mirare si au preaslavit pe Dumnezeu. Apoi, intrind in pestera, au gasit pe sfintii tineri sezind plini de bucurie, cu fetele stralucind ca lumina, de harul lui Dumnezeu. Deci vazindu-i pe ei antipatul si episcopul si cei mai mari ai cetatii, au cazut si s-au inchinat pina la pamint la picioarele lor, si au dat mare slava lui Dumnezeu, ca i-a invrednicit sa vada o minune preaslavita ca aceasta.

Auzind imparatul Teodosie aceasta, a venit la pestera si, intrind a vazut pe sfinti ca pe niste ingeri ai lui Dumnezeu si, cazind in genunchi li s-a inchinat lor.
Vorbind imparatul Teodosie cu ei sapte zile, i-a vazut plecindu-si capetele lor si adormind somnul mortii, dupa porunca lui Dumnezeu. Apoi a poruncit sa se faca sapte sicrie de aur, in care purtind sfintele trupuri ale sfintilor tineri, i-a ingropat acolo in pestera.

Iubiti credinciosi,
Ce datorii avem noi fata de cei adormiti, mai ales fata de mortii nostri?
Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru iertarea si odihna sufletelor lor. Si cum nu stim care dintre cei adormiti au fost mintuiti sau nu, sintem datori sa ne rugam lui Dumnezeu pentru toti mortii nostri, pomenindu-i regulat la Sfinta Liturghie si la parastase cu dezlegari. Iar in familie sintem datori sa facem milostenie la saraci in numele lor. Milostenia si slujbele cu dezlegari la biserica sint singurele cai de ajutorare a celor raposati. Prin acestea Biserica a scos multe suflete din osinda si le-a mintuit.

Si daca cei adormiti au fost in viata credinciosi, iubitori de Dumnezeu si de biserica, milostivi, smeriti si apoi spovediti si impartasiti inainte de moarte, slujbele si dezlegarile ii mintuiesc sigur si ii scot din osinda la odihna.

Iar daca, dimpotriva, au trait in viata indiferenti si departe de Dumnezeu si de biserica si au murit nespovediti, slujbele si milostenia nu le mai usureaza osinda sufletului, caci nimeni din cei ce mor nedezlegati prin spovedanie nu pot intra in odihna raiului, caci zice Mintuitorul in Sfinta Evanghelie: ce veti dezlega – prin spovedanie – pe pamint, va fi dezlegat si in cer…

Asadar foarte mult putem ajuta la mintuirea raposatilor nostri prin slujbe si milostenie in numele lor. Ca fiii Bisericii lui Hristos prin moarte nu mor, adica nu sint aruncati in osinda vesnica a iadului, ci dorm, adica se odihnesc cu dreptii in sinul lui Avraam, adica in rai, pina la Judecata de apoi. De aceea este pacat ca noi crestinii sa plingem ca niste deznadajduiti pe cei morti, ci numai sa ne intristam pentru plecarea lor dintre noi, ca cei ce au nadejde.
Va spun si aceasta, ca este pacat si oprit de Biserica sa pomeniti la sfintele slujbe pe cei ce au fost necredinciosi, adica lepadati de Dumnezeu, sau sectanti, adica lepadati de Ortodoxie, care au murit atei sau in vreo secta. La fel, nu puteti pomeni la biserica pe cei ce s-au sinucis si pe copiii avortati, pentru ca primii si-au pierdut nadejdea de mintuire, iar ceilalti nu au fost botezati. Nu pot fi pomeniti la slujbe nici crestinii care au refuzat preotul si Sfinta Impartasanie inainte de moarte sau care n-au vrut sa se impace si sa ierte pe dusmanii lor nici macar in ceasul mortii. Pe toti acestia nu-i puteti pomeni.

O mare datorie avem si fata de noi insine si de fiii nostri. Aceea de a duce pe pamint o viata curata, crestineasca, legata permanent de Hristos, stiind ca nu cunoastem ceasul mortii fiecaruia dintre noi si ca fiecare in ce va fi gasit, in aceea va fi judecat!
Deci sa ne pocaim fiecare de pacatele noastre, acum cind mai avem putinta si putina vreme. Sa ne spovedim si impartasim cit mai des cu Prea Cinstitele Taine; sa ne rugam neincetat lui Dumnezeu cu credinta si cu nadejde; sa indemnam si pe fiii si fratii nostri la pocainta si sfintenie, iar pentru cei raposati sa ne rugam asa cum ne invata Sfinta Biserica: „Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfirsit”. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Calendar Ortodox

 

05
nov.
10

Poetul Adrian Paunescu a murit

 

 

Poetul Adrian Paunescu a muritAdrian Paunescu a incetat din viata in aceasta dimineata, la varsta de 67 de ani, la Spitalul Floreasca din Capitala.

[UPDATE] Sicriul cu trupul neinsufletit al lui Adrian Paunescu a ajuns la sediul Uniunii ScriitorilorSicriul cu trupul neinsufletit al lui Adrian Paunescu a fost adus, cu o masina, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania, unde va fi depus pentru ca persoanele interesate sa poata sa-i aduca un ultim omagiu cunoscutului poet.[UPDATE] Poetul Adrian Paunescu va fi inmormantat in Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, asa cum merita, din plin, tocmai pentru ceea ce a insemnat el pentru Romania, a declarat astazi primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.

„Este unul dintre marii romani care m-a onorat cu prietenia lui. Profit de ocazie pentru a transmite condoleante familiei. Din punct de vedere al respectului si onoarei, le merita din plin tocmai pentru ce a insemnat pentru Romania. Sunt dureri omenesti care intervin, cuvintele sunt de prisos pentru marele maestru. Paunescu va fi inmormantat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu, cu onorurile cuvenite unei vieti, as putea spune emotionante”
, a adaugat Sorin Oprescu.
Inmormantarea va avea loc duminica. 

 

Pana la momentul difuzarii acestei stiri, familia poetului nu a putut fi contactata.

  • Maestrul Adrian Paunescu a incetat din viata

Doctorul Serban Bradisteanu, seful Clinicii de chirurgie cardiovasculara a Spitalului Floreasca, a declarat, vineri dimineata, la ora 8.30, ca inima lui Paunescu a incetat sa bata la ora 7.15.

„Azi, la ora 7.15, inima maestrulului a incetat sa bata si nu a mai dorit sa porneasca. Maestrul a plecat dintre noi”, a spus Bradisteanu, potrivit MEDIAFAX.

In urma cu o zi, medicul a spus ca starea poetului este „extrem de grava”, „mai avand niste stopuri” si ca boala lui Adrian Paunescu depaseste resursele terapeutice ale unitatii.

„Nu stiu cum mai putem face fata in continuare situatiei
„, a afirmat Bradisteanu.


Adrian Paunescu a fost internat la data de 26 octombrie, in sectia de terapie intensiva a Spitalului de Urgenta Floreasca din Capitala, cu probleme cauzate de un edem pulmonar. Printre altele, Paunescu suferea de insuficienta renala, hepatica si cardiaca
.

Medicii informau joi dimineata ca Adrian Paunescu a trecut cu bine noaptea, starea acestuia fiind atunci stationara. Pacientul era insa in continuare conectat la aparate pentru sustinerea functiilor cardiace si respiratorii, scrie MEDIAFAX.

Scrisoare catre Adrian Paunescu de la fiica sa:

  • Biografia lui Adrian Paunescu

Adrian Paunescu – nascut la 20 iulie 1943, in Copaceni, judetul Balti, Basarabia, in prezent Republica Moldova – a fost poet, publicist si om politic. Paunescu si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj, si a absolvit Colegiul National „Carol I” din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucuresti.

 

Adrian Paunescu este cunoscut mai ales ca poet si ca organizator al Cenaclului Flacara, el fiind si unul dintre cei mai prolifici autori romani contemporani.

  • A debutat ca poet in 1960, iar din 1973 a condus revista Flacara, din fruntea careia a fost destituit in iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacara din Ploiesti din iunie 1985, insa Adrian Paunescu devenise cunoscut si pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul „Analfabetii”, publicat in 1980, in Flacara.

Intre anii 1970 si 1980, Paunescu a devenit o figura importanta in presa romaneasca. Cenaclul Flacara, pe care l-a infiintat, si revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atractie indiscutabila asupra tineretului si a vietii publice din Romania.

De multe ori, insa, colegii de breasla au facut referiri la poeziile sale, in care il lauda pe Nicolae Ceausescu.

Dupa caderea comunismului, nu i s-a permis reintoarcerea la conducerea revistei Flacara, astfel ca, in toamna anului 1990, a fondat revista „Totusi iubirea”. In calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul romanesc, o scurta perioada, in 1999, si a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participand, in calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale si politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

  • Relatia lui Paunescu cu regimul Ceausescu este, in general, considerata ambigua, mergand de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explica si varietatea pozitiilor pro si contra Paunescu de dupa 1989.

Paunescu a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, membru al PCR. Dupa Revolutia din decembrie 1989 a fost marginalizat, dar a fost readus in atentia opiniei publice prin postul national de televiziune, in cadrul unei emisiuni realizate in 1992 de Mihai Tatulici.

  • Din august 1992 a devenit membru al PSM, iar din ianuarie 1995, prim-vicepresedinte al partidului. La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul sau nu a obtinut numarul de voturi necesar intrarii in Parlament. La 8 februarie 1997 demisioneaza din toate functiile detinute in partid, in semn de protest fata de inactivitatea conducerii partidului si de lipsa de reactie la initiativa realizarii unei stangi unite. Demisia a fost respinsa de Consiliul National al PSM.

La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR – Dolj, in 2004 castiga un nou mandat, pe listele PSD, in circumscriptia electorala Hunedoara si detine functia de presedinte al Comisiei pentru cultura. 

  • Printre cartile publicate se numara „Cartea Cartilor de Poezie” (1999, integrala poeziilor aparute in volume si un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Paunescu), „Meserie mizerabila, sufletul” (2000, poezii), „Mastile insangerate (2001, proze)”, etc.

Totodata, Paunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucuresti si Universitatea Craiova: „Sintem peste tot acasa” si, respectiv, „Oltenia eterna Terranova”.

  • Adrian Paunescu a scris un amplu articol despre starea sa, pe 21 iunie, anul acesta, in Jurnalul National.

„Trec prin momente grele de viata. Otrava pamfletului meu se muta incet-incet la mine in pahar. Voi implini, in curand, 67 de ani. Ma tem ca am uitat sa ma bucur de aniversarea zilei mele de nastere. Ma adresez voua, Ioana, Andrei si Ana-Maria, pentru ca sentimentul care m-a cuprins in ultimele saptamani si asupra caruia n-am insistat in discutiile noastre n-ar trebui sa va ia prin surprindere„, scria el, adresandu-se copiilor lui.

„Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea ca nu va trece mult, dupa plecare mea, si oamenii vor intelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevarat, va avertizez ca, de acum incolo, cu mine se poate intampla orice”, le scria acesta copiilor lui.

De altfel, in acelasi articol, Adrian Paunescu face si referiri la reprosurile care i s-au adus in ceea ce priveste relatia sa cu Nicolae Ceausescu.

„In vremea lui Ceausescu, mi se faceau reprosuri grave ca nu sunt corect si disciplinat conform cu linia partidului. Dupa moartea lui Ceausescu am suportat ani si ani reprosul ca l-am laudat, in anumite ocazii politice. Dupa 20 de ani de la asasinarea lui, Ceausescu isi recastiga un loc de merit in istoria nationala. Destui oameni il regreta in gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu ma pot pronunta in termeni atat de categorici. Eu chiar cred ca sistemul trebuia sa cada”, scria acesta in articolul publicat in Jurnalul National.

04
nov.
10

O reţetă pe zi / Piept de pui cu ciuperci şi măsline

Ingrediente: un piept de pui dezosat, 200 g ciuperci proaspete, o ceapă mare, un ardei gras, o lingură de pastă de roşii, 100 g măsline, o cutie smântână, trei căţei de usturoi, condimente, ulei.

Preparare: ceapa şi ardeiul gras se călesc într-o crăticioară cu ulei, apoi se adaugă pasta de tomate şi pieptul de pui tăiat julien. Se mai pun trei căni de apă şi se lasă să fiarbă până când carnea devine moale. Se adaugă apoi ciupercile, măslinele şi usturoiul, feliate. Se adaugă smântâna şi condimentele, apoi se introduce vasul în cuptorul încins, încă 30 de minute. Se serveşte cu mămăliguţă.

 

03
nov.
10

O reţetă pe zi / Garnitură de toamnă

Ingrediente:

patru cartofi,
o lingură ulei,
o jumătate linguriţă sare,
două-trei linguri de smântână,
două cepe verzi tocate,
150 g mazăre,
o frunză de viţă-de-vie

Preparare:
1. Se fierb cartofii în apă cu sare, iar când sunt gata se curăţă de coajă, se pun într-un bol şi se pasează.
2. Se face un fel de maioneză din cartofii pasaţi cu puţin ulei, sare, se adaugă smântâna, apoi se omogenizează bine.
3. Se aşază pe un platou, se garniseşte de jur-împrejur cu ceapă verde tocată şi se decorează cu mazăre, sub formă de ciorchine de strugure, şi cu o frunză de viţă-de-vie.

Reţetă trimisă de Maria Iosip, din Galaţi

02
nov.
10

O reţetă pe zi / Fursecuri de casă cu bucăţele de ciocolată

Ingrediente:
600 g margarină,
300 g zahăr, trei ouă,
750 g făină,
două plicuri de zahăr vanilat,
coaja rasă de la o lamâie,
150 g ciocolată cu lapte,
fără umplutură.
Preparare:
1. Margarina se omogenizează bine împreună cu zahărul, apoi se adaugă ouăle, zahărul vanilat, coaja de lămâie şi ciocolata tăiată mărunt cu cuţitul.
2. Se pune făina şi se amestecă până se încorporează, dar fără a se frământa.
3. Se modelează în forma dorită şi se coc circa 10 minute, la foc mic, în cuptorul încins.
01
nov.
10

Ştii ce se întâmplă cu corpul tău când te laşi de fumat

Fumatul este un viciu dintre cele mai dăunătoare, care cauzează nenumărate afecţiuni, de la halenă şi până la cancer, boala neiertătoare. În România, unul din trei oameni fumează, iar în fiecare zi aproximativ 40 de români mor din cauza fumatului. Specialiştii spun că unul dintre motivele pentru care fumătorii nu renunţă la ţigări este că efectele se văd abia după mai multă vreme, însă se înşală. Iată ce se întâmplă în corpul tău după ce te laşi de fumat:

În primele 20 de minute presiunea sanguină va reveni la normal.

În opt ore nivelul monoxidului de carbon din sânge va scădea la jumătate şi nivelul oxigenului va reveni la normal.

Fumatul este foarte dăunător (Foto simbol - Northfoto)

În 48 de ore va scădea şansa de a face un infarct şi toată nicotina din corp se risipeşte. Simţurile mirosului şi gustului vor reveni la un nivel normal.

În 72 de ore bronhiile se vor relaxa şi te vei simţi mai energic.

În două săptămâni circulaţia sângelui va deveni mai rapida şi se va îmbunătăţi în următoarele 10 săptămâni.

Între trei şi nouă luni tusea şi problemele de respiraţie vor dispărea, iar capacitatea plămânilor se va îmbunătăţi cu 10%.

Într-un an, riscul de a face un infarct va scădea la jumătate.

În cinci ani, riscul unui atac cerebral va reveni la un procent normal, asemănător al unui nefumător.

În zece ani, riscul de a face cancer la plămâni va fi asemănător al unui nefumător.

În 15 ani, riscul de a muri din cauza unui atac de cord va fi cel al unui nefumător.

 




Blog Stats

  • 314.135 hits
noiembrie 2010
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhive

Adormirea Maicii Domnului Ajunul Bobotezei Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat ce să fac?” cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Doamne DUMNEZEU Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristoase Hristos Icoana Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugaţi-vă Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Apostol Andrei Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Omul „Părinte