Patru semne că a venit timpul să îţi dai demisia

Locul de muncă nu este unul de distracţie, dar nici nu ar trebui să devină unul în care să te simţi prost, să fii mereu trist sau să te gândeşti cu groază în fiecare dimineaţă că trebuie să petreci, şase, opt sau 10 ore la un birou care îţi mănâncă zilele. Unii dintre noi fac o grămadă de compromisuri când vine vorba despre serviciu şi ajung, uneori la propriu, să moară la birou. Află când e deja prea mult şi ai face bine să îţi dai demisia şi să găseşti altceva.

1. Eşti stresat numai la gândul că mergi la muncă

Dacă seara, când te culci, te gândeşti cu teamă, groază sau emoţii că a doua zi mergi iar la birou, deja e grav. Îţi termini sănătatea şi nici nu are sens să faci, zi de zi, o activitate care te sperie sau de care îţi e teamă. Fie că nu îţi place efectiv ceea ce faci sau ţi-e frică de şefi sau colegi, e timpul să pui punct şi să-ţi găseşti ceva nou.

2. Jobul te îmbolnăveşte

Stai zi de zi câte 12 ore la birou, lucrezi în condiţii inumane sau într-un mediu toxic? Ar fi bine să îţi dai demisia. Pentru ce să lucrezi ca să te îmbolnăveşti? Sau, dacă petreci zi şi noapte la birou, ce sens are să câştigi o avere dacă nu te poţi bucura de câteva clipe liniştite în care să îţi fructifici munca?

3. Nu eşti bun la ceea ce faci

Te chinui să duci la bun sfârşit fiecare proiect, cauţi, întrebi, lucrezi ca un nebun, dar tot greşeşti. Ceea ce altora li se pare un fleac, ţie îţi mănâncă nervii. Ar fi mai bine să renunţi la un job care nu ţi se potriveşte, deoarece nu vei ajunge să avansezi niciodată. În plus, de ce să nu încerci să faci cea ce îţi place?

4. Eşti obligat să faci lucruri ilegale

Şefii tăi îţi dau tot felul de proiecte dubioase. Tu ştii că nu sunt normale, că sunt ilegale şi că, dacă se află, îţi pot face rău, dar nu ştii cum să spui nu. Încearcă! Mai bine acum decât mai târziu, când există şanse mari să plăteşti cu vârf şi îndesat pentru că ai fost ascultător şi docil.

 

Remedii naturiste pentru constipaţie

În loc să fugi la farmacie după laxative la primele semne de constipaţie, încearcă unul din tratamentele naturiste cu efect sigur şi rapid. Află care sunt eficiente şi sănătoase! Ca să nu fii nevoită să recurgi la laxative, care sunt periculoase pentru sistemul digestiv şi crează dependenţă, încearcă să combaţi constipaţia prin metode naturale. Nu uita totuşi că şi unele remedii naturiste sunt destul de agresive cu sistemul tău digestiv.

Fibrele, soluţia naturală pentru constipaţie

Ca să previi şi să tratezi constipaţia ai nevoie de fibre cât mai multe. Le găseşti în fructe, legume – prunele uscate sunt remediul cel mai cunoscut şi mai eficient – dar şi în oleaginoase.
Acestea conţin, pe lângă fibre, şi grăsimi vegetale care au o mulţime de beneficii. Bogate în fibre sunt seminţetele de in, susan sau floarea soarelui, migdalele şi arahidele, deci le poţi adăuga pe toate în salată sau într-un iaurt. La fel de eficiente sunt tărâţele de grâu. Orice ai alege, important este să bei şi un pahar mare de apă. Pentru a-şi face efectul fibrele trebuie să absoarbă multă apă, altfel formează în colon o masă greu de eliminat.

 

Ceaiul de cruşin dă dependenţă

Chiar dacă este un remediu natural, ceaiul de cruşin seamănă mai degrabă cu laxativele de la farmacie. Cruşinul conţine o substanţă care irită pereţii intestinelor provocându-le spasme care duc la eliminarea scaunului. Totuşi, ceaiul de cruşin este mai blând decât medicamentele şi poate fi utilizat pe o perioadă mai lungă fără risc de dependenţă. Citeşte întotdeauna prospectul pentru a vedea pe ce perioadă este recomandat ceaiul repsectiv.
O altă soluţie asemănătoare este ceaiul de senna, care e un pic mai puternic decât cel de cruşin.

 

 

Reţete naturiste pentru constipaţie

• Seara, pune într-un pahar cu apă câteva smochine uscate, iar dimineaţa mănâncă smochinele şi bea apa.

–  Fierbe un pahar de lapte cu 10 stafide în el. Bea laptele, apoi mănâncă stafidele.

• Înainte de culcare bea un pahar de lapte în care ai pus două linguriţe de ulei de măsline.

• Dimineaţa, bea o ceaşcă de apă călduţă în care ai dizolvat o linguriţă de miere.

• Amestecă două-trei migdale şi câte o lingură cu seminţe de in, susan şi floarea soarelui. Dă amestecul prin râşniţă şi în fiecare zi consumă câte o lingură din acest amestec, într-un pahar cu suc de fructe, apă sau iaurt de băut.
• Amestecă trei linguriţe de ulei de măsline într-un pahar mic cu suc de portocale.

Top 5 meserii care îţi îmbolnăvesc plămâni

Locul de muncă poate să ne distrugă foarte uşor sănătatea, iar organele cel mai des afectate sunt plămânii. În urma unui raport prezentat de către Departamentul Muncii din SUA, 23.000 de americani suferă de boli ale plămânilor cauzate de mediul în care lucrează, iar 16.000 dintre ei mor anual. Vezi mai joscare sunt locurile de muncă cele mai toxice.

Pe locul întâi în topul toxicităţii se află domeniul construcţiilor. Aici ne referim la muncitori care inhalează toată ziua praf şi tot felul de substanţe toxice, mulţi ajungând să facă mezoteliom pleural sau chiar cancer.

Tot sus în clasament, ocupând cea de-a doua poziţie se regăsesc fabricile unde se ambalează conserve şi mezeluri, deoarece aici se lucrează mult cu diacetil, o substanţă foarte toxică. Dacă este inhalată în cantităţi mari şi în mod frecvent, poate să distrugă plămânii şi să cauzeze moartea.

Cu toate că pare ciudat, cei care activează în domeniul medical pot să se îmbolnăvească de astm din cauza inhalării prafului fin care se află pe interiorul mănuşilor folosite.

Cei care lucrează fabricile de textile pot să se îmbolnăvească de bisinoză, o tulburare cronică ce provoaca îngustarea lumenului căilor aeriene, cauzată de inhalarea particulelor de bumbac, in, cânepă sau iută.

Pe locul cinci se află cei care lucrează pe post de barmani în cluburi, pub-uri, baruri sau alte locaţii unde se fumează mult şi tot acest fum este inhalatore în şir de către cei care servesc după tejghea sau la mese.

 

Duminica lui Zaheu

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos!

Primeasca dragostea dumneavoastra dumnezeiescul cuvant al Evangheliei de astazi: “… Si intrand, trecea prin Ierihon, si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat. Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca. Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos. Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Doamne, iata, jumatate din avutia mea o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si acesta este fiu al lui Avraam. Ca Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.”(Luca 19, 1-10).

Iubitilor! Concluzia, incheierea acestei Evanghelii, sta ca temelie cuvantului nostru: “A venit Fiul Omlui sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut” – si deodata, numai acest cuvant – Fiul Omului – ne spune cine este Hristos: Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. Dar el rosteste mereu Fiul Omului, ca sa arate ca Dumnezeu a coborat la om si s-a facut Om ca si noi.

Spuneam si alta data: Apostolii, cand se adresau Mantuitorului, ii ziceau fie Invatatorule, fie Fiule al lui Dumnezeu, sau Fiule al lui David. Si, in chip firesc, orientarea noastra trebuie sa fie catre Dumnezeu cand ne rugam; iar a lui Dumnezeu, Care coboara la noi, catre noi.

De aceea Iisus Se numeste Fiul Omului. Ni se adreseaza: Eu sunt Fiul Omului – asemenea tie, omule; am luat chipul smereniei tale. Din smerenia, care e divina – smerenia e vesmantul lui Dumnezeu, zic Parintii, pentru ca Fiul lui Dumnezeu a luat chipul, haina, vesmantul smereniei, neputintei noastre omenesti. Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului.

Doamne, ce lumina se intinde peste intreg orizontul privirilor noastre sufletesti! Si deodata intelegem; intelegem cele doua lumi: lumea lui Dumnezeu, lumea eternitatii, si atotputerniciei Lui, si lumea noastra, din lumina divina rasarita. Lumea noastra, a celor ziditi de El, in neputintele, in smerenia noastra. Si intre aceste doua lumi, a lui Dumnezeu si a noastra, legatura: Fiul lui Dumnezeu, Care Se face si om. Si, o, iubitilor! La aceasta sa gandim, sa cugetam neincetat: la aceste doua lumi fara de care nu e cu putinta intelegerea existentei noastre.

Nu e cu putinta a ne cunoaste, a ne intelege pe noi, decat numai in Dumnezeu, cu Dumnezeu – zidire a Lui si legatura cu El. Legatura sfanta facuta cu El, prin Fiul Lui. Aceasta este intelegerea; nu poti sa te cunosti, sa te simti, sa te intemeiezi pe tine decat intr-o comuniune, intr- o unire… Intr-o unire numai cu semenul tau?… Dar nu te poti implini numai cu semenul tau; ci in unire cu Cel vesnic, in unirea cu Cel mai presus de tine, Ziditorul tau, si coborat la tine; numai asa iti poti vedea calea ta – Calea, Adevarul, Viata, eternitatea ta. Caci numai in legatura cu Cel vesnic poti privi spre vesnicie. Iar fara aceasta omul nu poate fi inteles, nu poate fi conceput.

De ce omul doreste totdeauna mai mult decat el? De ce omul lupta impotriva mortii lui? Din dorul sadit de Dumnezeu in el in chip firesc – al nemuririi, al eternitatii. Aceasta e realitatea fundamentala, credeti-ma! Cugetati, si in adanc intelegem ca aceasta este realitatea existentei: Dumnezeu mai presus de noi si totusi prezent in noi, si noi in comuniune cu El; si deschisi neincetat catre un etern viitor. Si nu e posibila aceasta implinire fara o asemenea realitate.

Si atunci intelegem cand zice Hristos: “A venit Fiul Omului sa caute, sa mantuiasca pe cel pierdut”. Si la aceasta sa cugetam: Ne cauta Dumnezeu; ne cauta, ca noi ne-am departat de El. Nu Dumnezeu Se ascunde de noi. Noi ne-am ascuns originar de Dumnezeu, atunci cand Adam, la ispita sarpelui: “Veti fi ca niste dumnezei…”, a cazut in adorare de el; asa cum omul modern se adora pe el in intelepciunea lui, in bogatia stiintei lui, in bogatiile pe care le aduna. Iar cand ramane sarman, in suferintele lui… si daca stie atunci sa se trezeasca – asa cum multi, in acesti 50, 60, 70 de ani s-au trezit tocmai in suferinta lor. Tocmai atunci, in parasirea lor de catre oameni si aruncati de oameni in iadul durerilor, atunci au inteles ca nimeni afara de Cel vesnic te poate salva. Si atunci s-au trezit.

Dumnezeu te cauta; neincetat te cauta. Atunci cand Adam s-a ascuns in lumea pacatului, Dumnezeu a strigat: “Adame, unde esti?” – “M-am rusinat, Doamne, vazandu-ma gol (gol de harul Tau) si m-am ascuns”.

Acum Mantuitorul il cauta pe cel pierdut. In acea zi l-a cautat pe Zaheu. Zaheu, care era mai-marele vamesilor si era bogat. Vamesii, in lumea lui Israel, erau acei insarcinati de puterea Imperiului Roman sa stranga impozitele, dajdia; iar el era mai-mare peste toti. Mi s-ar ingadui sa spun – un fel de ministru de finante, daca vreti. Erau urati de popor, mai ales ca erau nascuti din sanul lor. Zice Mantuitorul: “Si acesta este fiu al lui Avraam”. Zaheu era evreu, din sanul lor era, si erau toti. Si strangeau aceste dajdii pentru ca din ele isi faceau ei partea lor. Si atunci, sarmanii, in lacomia lor isi faceau (cati nu fac asemenea?!) din banii de dajdie pe care-i strangeau, un idol, dumnezeul lor.

Si Zaheu intelegea – noi nu intelegem?! – ca nici aurul si nimic din lumea aceasta nu e Dumnezeul nostru. Si, cand numara banii, sufletul lui – sarmanul suflet – era chinuit. Si aceasta trebuie sa o stim in fiecare clipa: Ca noi suntem ziditi altfel decat lumea aceasta; ca in noi e totodata si omul din noi (ca a luat Dumnezeu tarana din pamant si l-a zidit pe om, asemenea cu celelalte fapturi, solidar cu ele, din tarana. De aceea, dupa pacat i-a poruncit: “Pamant esti si in pamant te vei intoarce”). Dar a suflat in el dumnezeiasca lumina, dumnezeiescul har, si indumnezeitorul har; si atunci, in tine sunt doua lumi, omule! In orice stare vei cadea cumva… (Cineva a vazut intr-o carte ca scrie cuvantulcader e cu slova mare, punand adica un accent pe cadere). Dar oricat de cazut de-ai fi, niciodata, niciodata nu poate sa se stinga in tine ceea ce e de nestins: lumina divina. Ea sta acolo, adanc mocnind in tine, si asteapta ca tu deodata sa te deschizi, sa te trezesti intr-un fel; sau ea te trezeste. Sunt taine; tainuite chipuri in care Dumnezeu te trezeste.

Zaheu, si el auzise ca va trece Iisus; auzise de numele Lui, de minunile Lui; si atunci, desi inecat aproape in banii lui, el cauta sa cunoasca cine este Iisus; cauta din adancul, din originea lui.

Cand cauti din originea ta, Il cauti pe Dumnezeu; pentru ca dintru inceput sa stii ca esti zidire totodata omeneasca si dumnezeiasca; si atunci esti viu – cand cauti; cand nu mai cauti (spiritual), mergi spre moarte. Nu e moarte totala; nu e moarte fara trezire in veacul de acum. Si Zaheu se trezeste. El cauta. Se apropia Iisus, intra in Ierihon, si, el stiind, cunoscand de la oamenii lui (avea si el subalternii lui, cei care traiau pe langa el), iese… (multimea Il intampinase deja la portile cetatii, unde vindecase pe Bartimeu), inainteaza… (Pana in ziua de astazi, locul acela unde s-a aflat Zaheu in Ierihon, e cinstit – e si o manastire acolo). Din pricina multimii nu poate sa vada – era si mic de statura; gaseste un copac – un sicomor (un fel de dud); se ridica; lumea inainteaza. Iisus ajunge in dreptul lui… Si Evanghelia spune: “Cautand Iisus… (cautand pe cel care Il cauta), ii rosteste: Zaheu, coboara!” O, Doamne, in loc sa strige Zaheu: Coboara, Doamne!, Mantuitorul ii spune lui Zaheu: “Coboara, Zaheu!”

Acum Zaheu era sus si Mantuitorul era jos. Taina a lui Dumnezeu. Omul, adeseori se inalta el, iertati-mi vorba prozaica: se cocoata el sus, undeva, iar Dumnezeu sta jos. Ar parea ca se intorc randuielile firii. Dar Zaheu asculta: “Coboara, Zaheu! Astazi in casa ta Mi se cade sa fiu”. Si Zaheu coboara; si coborand, Il intampina pe Hristos si Il pofteste in casa lui.

Cei din jur – gata-gata sa gaseasca prilej sa judece, sa osandeasca; asa cum facem de atatea ori cand vedem pe cate cineva ca se intoarce: Ce, ticalosul asta, cate rele a facut, si acum face pe pocaitul, pe smeritul! Tocmai acesta pe care-l stim noi cat s-a inveninat si pe cati a inveninat el, smulgandu-le banii! Si totusi, taina noastra nu e totdeauna cu taina lui Dumnezeu. “Nu sunt gandurile Mele ca ale voastre; nici caile Mele ca ale voastre” – zisese Proorocul.

Caci, cand murmurau cei dinafara: “A intrat Iisus sa gazduiasca la un om pacatos” (pacatos – cine erau dreptii? De buna seama, cei ce neincetat au fost numiti farisei; oricine spune ca el e drept si fara pacat, sa ia aminte), tocmai in zumzetul acesta rauvoitor, veninos, al multimii, Zaheu se ridica la masa, inainte de a gusta ceva, atunci cand era zumzetul de afara impotriva lui, si rosteste in fata Mantuitorului, ca o marturisire. Din clipa aceasta intreg momentul ia chipul unei spovedanii, unei taine a marturisirii.

Ganditi-va la un alt moment de o asemenea marturisire cruciala, a rastignitului de pe cruce; acum Zaheu, la fel, ca un rastignit, rosteste: Doamne, iata, jumatate din avutia mea o dau sarmanilor, o dau celor pe care eu i-am jefuit si i-am smintit in inimile lor. Si, mai ales, direct, personal: Daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii intorc de patru ori. Zaheu stia Legea. Moisi poruncise: “Daca cineva ia cuiva un bou si-l junghie, sau o mielusea si o junghie – pentru un bou sa dea cinci boi, pentru o mielusea, patru oi. El – mai mult decat ceruse Vechiul Testament. Acum el traieste in Evanghelie: De am napastuit pe cineva… – o data cu jumatate din avutia lui, si inca fiecaruia asupra caruia cazuse napasta lui – impatrit. Si marturisirea facuta in fata lui Hristos.

Dumneavoastra stiti, cand noi rostim rugaciunile spovedaniei, dupa marea dezlegare, sau cealalta – rostim de asemeni: “Iata, Hristos sta de fata, nevazut, primind marturisirea pacatelor tale”. Si zice preotul: “Eu nu sunt decat un martor care sa duc inaintea Lui toate cate imi veti spune. Iar de ascundeti ceva, indoite pacate aveti, pentru ca nu aveti inima curata. Luati seama, de vreme ce ati venit la Marele Doctor, sa nu va intoarceti inapoi nevindecati”.

Aceasta face parte din randuiala Spovedaniei; dar acum se afla in fata insusi a lui Hristos. Marturia lui s-a facut inaintea Domnului si primeste de la Domnul dezlegarea direct, cand el si-a spus, si-a aruncat raul dintr-insul si a simtit ca in cainta inimii lui se elibereaza. Atunci aude acest cuvant mantuitor, deodata: “Astazi s-a facut mantuire casei acesteia; ca si acesta este fiu al lui Avraam. A venit Fiul Omului sa caute, sa mantuiasca pe cel pierdut”.

Astazi! Doamne, de multe ori am grait noi intelesul acestui cuvant uimitor: astazi. In acele locuri de rascruce din dumnezeiasca Scriptura: “Astazi de veti auzi glasul Meu, nu va impietriti inimile!”- zice Domnul prin Proorocul.Astazi ii rosteste acum lui Zaheu, in fata lui si a celor de fata: “Astazi s-a facut mantuire casei acesteia”; astazi – talharului de pe cruce, cait: “Astazi vei fi cu Mine in rai”. Crestinul cand se impartaseste, zice: “Astazi Fiule al lui Dumnezeu, partas ma primeste!” Acest uimitor cuvant, astazi, care-i cuvant dumnezeiesc. Retineti: nu simplu o caracteristica obisnuita, cand zicem noi despre ceva ca este dumnezeiesc; ci acest astazi descopera timpul lui Dumnezeu fata de timpul nostrusi fata de timpul demonului. Timpul lui Dumnezeu este astazi. Crestinul are timpul omului: ieri, azi, maine; iar cand se roaga, cand asculta Evanghelia sau o citeste, cand se impartaseste, el traieste in astazi, in timpul lui Dumnezeu. Iar timpul demonului este maine – adica amanare; “Lasa, sa incep maine, maine…” – si acestmaine este – sarmanul schilod de om – al neputintei si al caderii lui.

Astazi – aceasta inseamna a trai in timpul lui Dumnezeu. Daca fiecare, in clipa aceasta traieste inas tazi al lui Dumnezeu, atunci el va simti… Se petrece calea si intr-un chip si in altul – si suind si coborand. Simti ca acest astazi a atins inima ta. Si atunci tu te inalti si simti prezenta lui Dumnezeu in tine.

Odata cu praznicul randuielii e si praznicul zilei de astazi – Intampinarea Domnului; cand Mantuitorul, la patruzeci de zile (cum era randuiala in Vechiul Testament, si cum si azi e randuiala; trebuie totdeauna s-o pastram noi, crestinii. Vine mama cu pruncul la biserica pentru a inchina pruncul lui Dumnezeu; chiar daca nu e botezat, sau daca e botezat, el trebuie sa vina) a fost adus la templu. Si era in templu in fiecare zi, un batran – dreptul Simeon. Dupa traditia sfanta, el ar fi participat intre cei saptezeci de barbati care au tradus Biblia Vechiului Testament in limba greceasca, pentru evreii care se mutasera in largurile lumii si mai uitasera din limba parintilor si stramosilor lor.

Limba greaca din vremea aceea era un fel de limba ecumenica, raspandita cum e limba engleza astazi, bunaoara; si atunci, acei saptezeci de barbati au tradus Vechiul Testament, cu Legea lui Moisi si Profetii, in limba greceasca, pana in ziua de astazi numitaSe pt ua gi nta – adica a celor saptezeci de barbati.

Si luase parte si acest Simeon; si, cand a intalnit cuvantul de la Isaia, cap.7, vers.14: “Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu”, el a ramas uimit: Cum sa nasca Fecioara Fiu? Si s-a indoit; si a primit instiintare de la Dumnezeu prin inger: Nu vei vedea sfarsitul, mutarea ta din aceasta lume, pana ce cu ochii tai vei vedea implinindu-se, si fata lui Dumnezeu. Cum s-a rugat Psalmistul:“Arata-mi fata Ta, Doamne! Fata Ta o caut!”…Si tu vei vedea fata lui Dumnezeu. Si atunci batranul, in fiecare zi, mergea incet, pasind spre templu pentru implinirea acelui cuvant divin.

Si iata, acum, cand Hristos implineste patruzeci de zile de viata (aici printre noi), cand Mama Lui, Sfanta Fecioara si Mama, vine la templu cu Pruncul, si el, luminat, vestit de inger, intampina pe Fecioara-Mama si Pruncul. Parca El insusi, cu certitudine, El se ofera si dreptul Simeon Il ia in brate si citeste adanc in taina care se deschide celor ce cauta; si rosteste acel cuvant pe care noi neincetat il murmuram pana in ziua de astazi: “Acum slobozeste (poti sa slobozesti) pe robul Tau, Stapane! Ca vazura ochii mei mantuirea Ta pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor. Lumina spre descoperire neamurilor si slava poporului Tau celui ales (poporului Tau cel dreptcredincios)”.

Se intreba cineva: Care e cea mai mare durere sau cea mai mare bucurie? Unii au spus: Durere sau bucurie: boala sau sanatate, pierderea banilor sau castigul banilor. Doamne! Nici una din acestea nu-i nici cea mai mare nici cea mai slaba; nici marea bucurie, nici marea durere. Ci atunci macar, in amurgul zilelor tale, amurg si aurora, sa deschizi ochii spre fata lui Dumnezeu! Sa deschizi ochii Lui – cel putin atunci. Dar daca n-ai deschis in viata ta, macar o data, ca Zaheu, atunci cand el, caindu-se de tot ce a facut si trezindu-se, a auzit glasul: “Astazi s-a facut mantuire…” Daca n-ai deschis o data… O, Doamne! Pentru tine, poate macar pentru rugaciunile altora, poate macar pentru rugaciunile celor de dincolo de aceasta lume… Caci ei neincetat stau si vegheaza: parintii, mosii si stramosii nostri, impreuna cu sfintii. Nici nu stim noi ce semne primim de la dansii…

Atunci, in acea clipa, un tanar se lauda unchiului sau, dupa ce luase un examen de stat: “In sfarsit, m-am trezit si eu la viata!” Si unchiul, medic fiind, ii spune: “O data se trezeste omul.” – “Cum? Cand?” – “Cand moare.”

Dar si moartea e de doua feluri: Cand mori fizic e una; cand mori sufleteste fata de pacat, aceea este moartea la care a gandit Dumnezeu cand a ingaduit-o (dupa pacat). Ca moartea e plata pacatului. Nu e de la Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a ingaduit-o ca sa moara raul in noi; sa moara pacatul in noi. Cum a murit in Zaheu, in clipa aceea. Si din moarte s-a trezit Zaheu – c-a murit fata de lume. Cand mori fata de lume, cand mori fata de pacat, cand mori fata de tot ceea ce trage la mormant, si in tine s-a trezit lumina divina…

Si repet ceea ce am spus la inceput: Aceasta ordine dumnezeiasca, a lui Dumnezeu, mai presus de lume si in noi (si a noastra in legatura cu El; si in legatura cu El am deschis infinitul vietii mele), nu se poate niciodata stinge; e o realitate divina. Oricine – si liber-cugetator, si necredincios – sa stie: Aceasta e ordine eterna; si atunci, Dumnezeu ma cheama, ma cauta, iar eu sa-I raspund. Ii raspund, pentru ca eu sunt zidit dupa chipul Lui. El Isi cauta chipul. El vine sa ma ridice din nou. De aceea a zis acel intelept: “Tu nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit!” Dar, mai adanc decat “nu M-ai fi gasit”: “Nu M-ai cauta daca Eu n-as fi in tine”. Pecetea Mea e in tine; tu strigi la Mine si Eu te caut. Tu esti chipul chipului Meu.

Aici mai degraba Sfantul Vasile a spus cuvantul cel mai adanc; si anume: Neincetat suntem cautaori si indreptati spre Rudenia cea de sus. Rudenia noastra e Dumnezeu. Lumea aceasta e o lume a noastra, data (“stapaniti!…”); dar nimic sa nu ne robeasca. De aceea, o singura robie e ingaduita: cand spunem la cununie mirilor, care poarta coroane imparatesti: Se cununa robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu… Imparatii incoronati – mirii – se numesc totodatarobi; robi ai Dumnezeului celui viu.

Si Iisus spune: “Nu va mai numesc pe voi nici robi, nici slugi, pentru ca voi sunteti prietenii Mei”. Sunteti fratii Mei, sunteti fiii Mei.

Fiecare, iubitilor, in clipa aceasta sa se roage: Doamne, da-mi si mie acea clipa a lui Zaheu: “Astazi s-a facut mantuire casei acesteia”. Da-mi si mie Doamne, acea clipa a dreptului Simeon: “Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, ca vazura ochii mei mantuirea Ta!” Da-ne-o acum si noua, sa Te simtim pe Tine, sa Te cunoastem pe Tine, sa Te iubim pe Tine, sa avem parte de Tine! Caci suntem incredintati Doamne, ca fiind Tu in noi, toate se schimba. El, Zaheu, ministrul de finante, sau in orice alta randuiala, din clipa aceea altfel dezlega sarcinile si grijile lui.

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

 

Sfintii Trei Ierarhi

Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase din nou o mare disputa legata de cei trei ierarhi pe care ii serbam astazi, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.

Cuvintele pa care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza – cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:

„Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Calendar Ortodox

 

Învaţă să faci mezelurile acasă!

Mulţi dintre noi nu pot renunţa la mezeluri, în ciuda avertismentelor date de specialişti în legătură cu ingredientele periculoase pentru sănătate pe care le pot conţine. Putem să le înlocuim însă cu preparate sănătoase, făcute în casă. E adevărat, unele costă mai mult, dacă le prepari la tine în bucătărie, dar merită, pentru că sunt mai sigure. Iată cât te costă să prepari câteva reţete bio.

Paté la tavă- în magazin, un kg de pate costă 12 lei

Ingrediente: 1 kg ficat de porc 4,5 lei 1 kg carne de porc 13 lei 0,5 kg slănină 3 lei 300 g ceapă 1 leu Condimente (sare, piper cuişoare măcinate) 0,5 lei ulei 0,1 lei Total 22,1 lei

Preparare: ficatul se taie în bucăţi mici, care se pun în apă fiartă 15 minute. În acest timp se taie mărunt carnea şi se pune la fiert, iar când este fragedă, se lasă să se răcească şi se amestecă împreună cu ficatul şi cu ceapa călită. Se trece totul prin maşina de tocat, de trei ori, prin sita măruntă şi se condimentează după preferinţe. Se ung două sau trei tăvi de cozonac cu puţin ulei şi se împarte compoziţia în mod egal. Se introduc în cuptorul bine încins, o oră, la foc mic. Se serveşte ca aperitiv şi se păstrează la rece.

Pastramă fragedă- în magazin pastrama de porc se vinde cu 27 de lei/kg

Ingrediente: 1 kg carne de porc 13 lei condimente amestecate (20 g sare, 3 g piper, 2 g zahăr, 5 g boia de ardei dulce, 3 g coriandru, 30 g usturoi) 1 leu Total 14 lei

Preparare: carnea se taie în fâşii groase de trei-patru centimetri, ceva mai lungi. Bucăţile obţinute se condimentează apoi cu amestecul de mirodenii şi de silitră şi se pun într-un vas emailat. În cazul în care rămân condimente, acestea se presară deasupra cărnii. Vasul se acoperă bine şi se lasă trei-patru zile la frigider. După aceea, carnea se scoate din vas, se pune în tava de la cuptor şi se lasă 30 de minute la foc potrivit. O altă variantă ar fi să puneţi carnea la afumat două-trei zile, fără s-o mai treceţi prin cuptor. În ambele cazuri, pastrama se serveşte tăiată în felii subţiri.

Crenvuşti- în magazine costă 23 de lei/kg

Ingrediente: 400 g carne de viţel 9 lei 300 g carne de porc 4 lei 300 g slănină 2 lei condimente amestecate (25 g sare, 50 g boia de ardei dulce, 1 g piper, 1 g nucşoară, 0,5 g chimen) 1 lei maţe de oaie subţiri 7 lei Total 23 de lei

Preparare: carnea se curăţă bine de tendoane şi de pieliţe şi se trece de două ori prin maşina de tocat cu sita deasă. Pasta de carne se amestecă apoi cu toate condimentele (făcute pudră), adăugându-se atâta apă rece cât poate absorbi. Compoziţia se pune două ore la rece, apoi se umplu cu ea intestinele bine curăţate, formându- se cârnăciori de 12-15 cm. Crenvurştii proaspeţi se servesc, după ce dau în clocot cinci minute, cu muştar sau cu hrean.

Cârnaţii proaspeţi – în magazine costă 12 lei/kg

Ingrediente: 1 kg carne de porc 13 lei 1 kg carne de vită 19 lei condimente amestecate (40 g sare, piper şi usturoi, după gust) 1 leu maţe de porc 5 lei Total 38 de lei

Preparare: carnea de vită se trece de două ori prin maşina de tocat, iar cea de porc, o singură dată. Pentru gust, la 1 kg de carne tocată se pun 20 g de sare, 1 g de piper pisat, 2 g de usturoi zdrobit. Compoziţia se amestecă bine şi se mai adaugă 50-100 g de apă puţin încălzită. Cu această compoziţie se vor umple maţele spălate bine, având grijă să nu fie îndesate. Se formează cârnaţi de circa 20 cm şi se pun la rece. Nu pot fi ţinuţi la frigider mai mult de trei zile, însă prăjiţi şi puşi la păstrare în untură pot rezista, la rece, chiar şi câteva luni.

Aşa se făcea parizerul pe timpul lui Ceauşescu

Mult hulitele mezeluri de pe timpul comuniştilor erau, de fapt, nişte produse foarte sănătoase. Potrivit profesorului doctor Gheorghe Mencinicopschi, reţeta industrială a unui parizer era următoarea: la 100 kg de parizer se puneau 70 kg de carne, 30 kg de slănină, piper, boia şi usturoi. Cu alte cuvinte, fără aditivi alimentari. Totodată, membrana era naturală, din colon de bovine, iar termenul de garanţie era de doar 3 zile. Nicolae Oprea

 

Cum trataţi degerăturile?

Atunci când temperaturile sunt foarte scăzute, iar mâinile, picioarele, obrajii, nasul şi urechile se înroşesc puternic, pot apărea degerăturile. Specialistul în produse naturiste Liliana Simidon vă învaţă cum să vă trataţi.

Degerăturile sunt, de fapt, leziuni ale ţesuturilor provocate de frig. La cele de gradul I, simptomele sunt durerea şi senzaţia de arsură şi de amorţeală, iar la cele de gradul al II-lea apar vezicule şi bule care conţin lichid. În cazul degerăturilor de gradul al III-lea, ţesutul din profunzime se necrozează şi se constată o paloare negricioasă, iar cele de gradul al IV-lea afectează muşchii, tendoanele şi oasele. Degerăturile de gradul I se pot trata în casă, pe când celelalte sunt doar de competenţa medicului. Iată câteva produse naturiste care vă pot ajuta în cazul degerăturilor uşoare:

Ginkgo Prim: Îmbunătăţeşte circulaţia atât la nivel cerebral, cât şi la cel al extremităţilor, fiind util în cazul mâinilor şi al picioarelor foarte reci. Administrare: o tabletă pe zi, dimineaţa. Preţ: 27 de lei. Cremă – gălbenele şi propolis – Fares: Poate fi folosită în degerăturile de gradul I, arsuri, iritaţii, răni, având efect antiinflamator, cicatrizant, antiseptic şi antimicotic. Mod de folosire: Aplicaţii de 3-4 ori/zi pe locul afectat. Preţ: 5,5 lei. Produsele prezentate le puteţi găsiţi în magazinele din str. Splaiul Independenoeei nr. 2 K şi din str. Lipscani nr. 104.

Leacuri la îndemâna oricui:
– Aplicaţii cu cartof pe zona afectată;
– Aplicaţii cu ceapă crudă;
– Aplicaţii cu morcov crud;
– Aplicaţii cu salată;
– Aplicaţii cu ţelină dată pe răzătoare;
– Aplicaţii cu suc de lămâie.

Alte produse care vă pot ajuta

Cremă bogată specifică, gălbenele – 75 ml – 50 de lei. Cremă supernutritivă folosită şi în cazul degerăturilor.
Fosfacomplex o.e. mentă – 30 ml – 107 lei. Răcoritor , decongestionant şi calmant , ideal pentru picioare degerate, obosite şi umflate.
Ulei de migdală dulce – 200 ml – 49 de lei. Ulei indicat în tratarea degerăturilor.

5 lucruri pe care să nu le spui când dai un interviu pentru un nou job

Economia îşi revine încet încet şi tot mai multe companii fac noi angajări. Dacă eşti chemat la un interviu pentru un post, ai grijă ce zici. Angajatorii sunt din ce în ce mai pretenţioşi şi atenţi la fiecare “porumbel” care îţi iese pe gură.

1. L-am urât pe ultimul meu şef

Nu contrează cât de îngrozitor a fost ultimul tău şef. Nu spune că el a fost motivul pentru care ai părăsit jobul anterior pentru că noul tău angajator nu are nevoie să ştie care erau competenţele manageriale ale acestuia. Tot ce-i spui s-ar putea să-l facă să creadă că tu eşti o persoană pretenţioasă care nu poate lucra decât dacă este menajată. Dacă într-adevăr nu ţi-ai suportat ultimul job mai bine spui că nu era făcut pentru tine iar competenţele tale sunt mult mai mari.

2. Nu ştiu nimic despre această companie

Să nu spui asta niciodată. Mai bine să un search pe net şi documentează-te puţin. Nu trebuie să ştii întreaga istorie a firmei, doar câteva lucruri de bază. Astfel, te ajuţi şi pe tine în conversaţie lăsând să se înţeleagă că ştii exact ce cauţi şi că te mulezi pe postul pentru care eşti intervievat.

3. Nu am nicio întrebare

Dacă e rândul tău să pui întrebări despre companie şi despre postul pe care îl doreşti, întreabă! Nu trebuie să pui cine ştie ce întrebări care să-l încuie pe angajator, dar fă-te remarcat. Dacă vei tace vei crea impresia că nu eşti interesat de carieră ci doar de salariu. Dacă angajatorul ţi-a spus deja tot ce ai vrut să auzi, atunci reia o conversaţie dinainte însă abordează un nou unghi pentru a întării faptul că eşti foarte interesat de noul job.

4. A, şi mai e ceva…

Nu face pe grozavul. E ok să pui întrebări, să ai opinii, dar nu sări calul. Nu spune de la început care sunt lucrurile care nu îţi plac, cu ce fel de oameni ai vrea să lucrezi, că vrei pauză de cafea în fiecare oră şi aşa mai departe. Vei crea împresia că eşti o persoană plângăcioasă si pretenţioasă.

5. Care e melodia ta preferată?

Dacă începeţi să vorbiţi şi despre alte lucrui în afară de jobul pe care ţi-l doreşti e foarte bine, înseamnă că se destinde atmosfera. Numai ai grijă să nu exagerezi. Dacă posibilul tău şef te întreabă care sunt hobby-urile tale sau ce muzică asculţi, e ok. Numai să nu-i dai zeci de detalii, să te entuziasmezi prea tare şi să turui minute în şir despre cât de bestial a fost concertul celor de la Depeche Mode, pe care îi iubeşti. De asemenea, nu începe să-i pui tu lui întrebări, îl va enerva şi va crede că eşti prea băgăcios.

13 trucuri bune «la cratiţă»

Chiar dacă te pricepi să găteşti şi să faci prăjituri, tot mai ai câte ceva de învăţat. Activitatea din bucătărie pune preţ pe imaginaţie, aşa că poţi descoperi permanent lucruri noi. Ca să te convingi, îţi dezvăluim 13 trucuri care îţi pot uşura munca şi cu ajutorul cărora preparatele vor fi mai gustoase şi mai arătoase.

1. Dacă nu te pricepi să separi albuşul de gălbenuş, sparge oul într-o pâlnie aşezată deasupra unui pahar sau a unui castron. Albuşul va curge în vas, iar gălbenuşul va rămâne în pâlnie.

2. Poţi scoate mai uşor sarea din brânza telemea dacă înfăşori bucata respectivă într-un tifon şi o laşi o oră într-un vas cu lapte călduţ.

3. Sosul de roşii pentru prepararea pastelor devine mai gustos dacă e amestecat cu o lingură de smântână şi cu puţin busuioc.

4. Ca să nu se lipească în timpul fierberii, spaghetele se pun în oala cu apa fiartă, puţin sărată şi cu un strop de ulei, întregi, răsfirate de jur-împrejurul vasului.

5. Migdalele se pisează mai uşor dacă se presară deasupra lor puţin zahăr pudră. Dacă vrei să le cureţi de coajă înainte de a le pisa, pune-le un minut în apă clocotită şi apoi trece-le printr-un jet de apă rece.

6. Hreanul dat pe răzătoare şi pus la bor­can se păstrează mai mul­tă vreme proaspăt dacă pui în vasul res­pectiv puţin suc de lămâie sau un vârf de linguriţă de sare.

7. Omleta iese mult mai pufoasă dacă adaugi puţin praf de copt în compoziţie.

8. Glazura pentru prăjituri va fi mai fină dacă vei trece cacaua prin­tr-o sită dea­să, pentru a spar­­­ge cocoloaşele.

9. Fasolea uscată fierbe mai repede dacă adaugi în apă două-trei linguri de ulei.

10. Roşiile se decojesc mai uşor da­că le crestezi sub formă de cruce la bază, le pui 10 secunde în apă clocotită şi du­pă aceea le treci prin a­­pă rece.

11. Chifteluţele se fac mai uşor dacă îţi u­­­­­­­mezeşti mâinile înainte de a le trece prin făină.

12. Cârnaţii nu mai crapă în tigaie dacă, înainte de a-i pune la prăjit, îi laşi două-trei minute în apă clocotită.

13. Puiul se rumeneşte mai frumos la cup­­tor dacă pui în tavă un morcov feliat şi o ceş­cuţă de apă şi îl stro­peşti din când în când cu sosul din tavă.

 

O reţetă pe zi | Ostropel de pui

Ingrediente: 500 g carne de pui, o ceapă, trei căţei de usturoi, câteva foi de dafin, piper, cimbru, cinci roşii, un pahar cu vin alb (100 ml), pătrunjel, trei linguri cu ulei şi două cutii cu roşii în bulion.

Preparare:
1. Se spală pieptul de pui şi se şterge cu hârtie absorbantă. Ceapa se taie solzişori, iar roşiile, cubuleţe. Uleiul se pune într-o cratiţă la încins.
2. Carnea de pui se taie şi ea cubuleţe, se sărează şi se rumeneşte. Apoi se adaugă vinul şi se mai lasă 10 minute vasul acoperit.
3. După ce s-au înăbuşit, se scot cubuleţele pe o farfurie. În uleiul încins se pune ceapa, apoi roşiile tăiate. Se adaugă sucul de roşii, un fir de cimbru, piperul şi foaia de dafin.
4. Se pune din nou carnea în cratiţă şi se lasă să fiarbă la foc mic până scade sosul. Către sfârşitul preparării, se adaugă usturoiul pisat.

4 ceaiuri pe placul inimii tale

După apă, ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din lume, în topul preferinţelor situân- du-se sortimente originare din Asia. Nutriţioniştii şi medicii şi-au propus să îi convingă pe români să descopere beneficiile acestor infuzii recunoscute ca având efecte sigure în prevenirea bolilor cardiovasculare.

1. Ceaiul verde

Obţinut din cele mai tinere frunze ale unui arbust denumit Camelia Sinensi, ceaiul verde ajută la arderea grăsimilor, la detoxifierea organismului şi la stoparea artritei. Infuzia scade riscul de apariţie a cancerului de stomac şi reduce nivelul colesterolului din sânge, prevenind bolile de inimă şi afecţiunile circulatorii.

2. Ceaiul alb

Se obţine din arbustul Camelia Sinensi, din frunzele sale tinere, nedeschise încă, acoperite cu un puf sau cu perişori argintii. Pentru că este mai puţin prelucrat, ceaiul alb are efecte antioxidante puternice, cu care previne şi combate cancerul. Cu o aromă discretă, el protejează sistemul cardiovascular şi are efect calmant pentru sistemul nervos.

3. Ceaiul negru

Se obţine prin fermentarea totală a frunzelor de ceai şi are efect în reducerea riscului de ateroscleroză, de atac vascular sau de infarct. Creşte imunitatea organismului şi scade nivelul colesterolului. Mai mult, ceaiul negru contribuie la micşorarea tumorilor localizate pe tractul digestiv.

4. Ceaiul roşu

Se regăseşte frecvent în combinaţie cu alte sortimente de frunze de ceai şi e considerat un ajutor de nădejde pentru cei care doresc să slăbească. Prin reducerea grăsimilor, chiar şi din sânge, ceaiul roşu apără organismul contra bolilor de circulaţie şi de inimă.

 

O reţetă pe zi / Paste cu salam

Ingrediente: 400 g spaghete, 200 g caşcaval ras, 400 g salam, patru căţei de usturoi, două cepe mici, câteva frunze de pătrunjel, bulion, sare şi piper.

Preparare: se pune salamul puţin la prăjit. Când s-a rumenit pe ambele părţi ,se pune ceapa şi se căleşte şi ea. Apoi se adaugă usturoiul şi puţină apă să fiarbă la foc mic. Se pune un amestec din bulion cu apă şi se lasă pe foc până când începe sosul să se îngroaşe. Între timp se fierb pastele, se strecoară, se trec printr-un jet de apă rece şi se lasă la scurs.

Când sosul este gata, se pune sare după gust şi se adaugă pastele. Se amestecă. După ce aţi încorporat sosul se presară caşcavalul ras şi se mai lasă două minute pe foc. Se decorează cu pătrunjel proaspăt.

 

Uite cum poţi să-ţi plăteşti facturile!

Lumină, telefon, gaze, internet şi cablu. Iar trebuie plătite facturile dar şi taxele şi impozitele de început de an. Dacă până acum ai plătit la casierie, află că există şi alte modalităţi de plată, fiecare cu avantajele şi dezavantajele ei. Iată la ce să te aştepţi când mergi să-ţi achiţi facturile.

Plata la casierie, poştă sau C.E.C.

Facturile la utilităţi precum gaze naturale, energie electrică, telefonie fixă şi mobilă, cablu tv şi internet precum şi taxele şi impozitele locale se pot plăti la caseriile instituţiilor respective, la poştă sau la C.E.C.

Avantaje – este un mod de plată sigur şi foarte simplu. La caserie nu este obligatoriu să prezinţi factura pentru că numele şi adresa ta figurează deja în baza de date a companiei respective. De la caserie vei primi o chitanţă ştampilată care atestă faptul că ţi-ai plătit factura. Tot aici poţi obţine tot felul de alte informaţii cu privire la abonamentul tău la cablu, lumină, gaze , telefon etc.

Dezavantaje – caseriile unde poţi plăti facturile sunt, uneori, departe de casa ta şi uneori trebuie să străbaţi oraşul pentru a-ţi achita dările. Mersul pe jos, statul în picioare în mijloacele de transport în comun, înghesuiala şi timpul pierdut pe drum sunt un mare inconvenient.

Un alt mare dezavantaj este statul la coadă în faţa ghişeului timp de zeci de minute. Nervi, stres, timp pierdut… Uneori, nici casiera nu este prea amabilă şi nici celelalte persoane care stau la coadă. Nu de puţine ori ai asistat la certuri şi discuţii de genul „De ce aţi intrat în faţă?”

Plata la bancomat (ATM-uri)

Avantaje – prin bancomat se pot achita aproape toate tipurile de facturi. Condiţia e ca tu să fii titularul unui card de debit în lei sau valută emis de băncile cu care furnizorul a încheiat un contract. Nu trebuie decât să găseşti un ATM şi să cunoşti numărul de cont şi numărul facturii. Chitanţa e apoi eliberată de bancomat. E o modalitate de plată simplă şi rapidă, iar tu eviţi statul la cozi în faţa ghişeelor.

Dezavantaje – uneori, e posibil ca bancomatul la care tu faci, de obicei, plăţile să fie defect şi să nu funcţioneze temporar. Există situaţii în care poţi rămâne chiar cu restanţe la utilităţi dacă nu pleci în căutarea unui alt bancomat disponibil. Pe de altă parte, şi în faţa ATM-urilor se stă la coadă, asta în cazul în care ai în faţa ta alte persoane care doresc să facă tranzacţii bancare.

Plata prin Direct Debit

Avantaje – Acest serviciu presupune încheierea unui acord între bănci şi clienţii acestora. Prin această convenţie, banca se angajează să-i plătească lunar clientului facturile la utilităţi, prin extragerea sumelor de bani din contul acestuia şi virarea lor în contul furnizorului. Pentru acest lucru, banca va primi din partea furnizorului, odată cu clientul, factura.Avantajul este că tu, practic, nu mai ai nimic de făcut decât să aştepţi, lună de lună, facturile. Banca se va ocupa de toate tranzacţiile în locul tău, iar această opţiune este gratuită.

Dezavantaje – este posibil ca uneori să nu dispui de suficienţi bani în cont, iar atunci plata nu se poate efectua. De asemenea, în situaţii în care ai nevoie de bani, este posibil să te decizi să întârzii plata unei facturi. În acest caz, îţi va fi imposibil deoarece nu tu faci tranzacţiile ci banca.

Plata Pay Point

Avantaje – Compania PayPoint oferă servicii de plată cu numerar sau cu cardul. Nu trebuie decât să te duci într-un magazin unde se efectuează astfel de tranzaţii şi să dai vânzătorului facturile. Vânzătorul va scana codul de bare şi va încasa banii. Apoi, îţi va da o chitanţă. În România există peste 2.000 de terminale pentru colectarea plăţilor situate în cadrul unor magazine locale, benzinării şi minimarket-uri.

Dezavantaje – cel mai mare dezavantaj al plăţii prin PayPoint e faptul că, uneori, scannerul care „citeşte” codul de bare de pe factură se poate defecta. Astfel, vânzătorul de la benzinărie sau supermarket (acolo unde există posibilitatea plăţii prin PayPoint) nu va putea să-ţi încaseze banii.

Iată care sunt modalităţile de plată a taxelor şi impozitelor

Prima tranşă a taxelor şi impozitelor locale pentru anul 2011 se poate plăti până la 31 martie, iar a doua tranşă poate fi achitată până pe data de 30 septembrie. Iată pentru ce modalităţi de plată poţi opta.

Plata la ghişeu

Această modalitate de plată este recomandată persoanelor care au acumulat, de-a lungul timpului, dobânzi de întârziere. Această plată este, de asemenea, preferată de persoanele care doresc să plătească sume de bani provenite din amenzi de circulaţie.

Plata on-line

Se face de pe site-ul instituţiei furnizoare de utilităţi. Sistemul de gestiune electronică a taxelor şi impozitelor locale nu stochează sub nici o formă nici o informaţie despre datele cardului cu care se efectuează tranzacţia, datele proprietarului cardului, sumele disponibile în debit, codurile de activare sau codurile înscrise pe card. Astfel, plata on line este o modalitate de achitare a dărilor către stat rapidă şi foarte sigură. Dovada de plată îţi va fi furnizată pe o adresă de e-mail.

Plata prin E-banking

Se face de pe site-ul băncii la care eşti client cu condiţia ca acestă bancă să fie furnizoare de e-banking. Contribuabilul trebuie să deţină sau să încheie un contract cu una dintre băncile furnizoare de e-banking un abonament pentru serviciile electronice de plată prin Internet.

Plata prin POS

O altă modalitate de plată este plata folosind cardul de debit sau de credit, adică prin POS. Dacă doreşti să achiţi suma de bani pentru bugetul local prin POS va trebui să te prezinţi la sediul Serviciului Public Pentru Finanţe Publice Locale cu cartea de identitate şi cardul cu care doreşti să plăteşti.

Eşti proprietar? Plăteşte spaţiile comune ale blocului

Proprietarii de apartamente de bloc sunt obligaţi să achite consumul de energie termică pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză (spaţiile comune). Specialistul „Click!”, Mihai Mereuţă, ne explică pe larg ce spune legea în acest sens.

În Legea Nr. 85/1992 se prevede că, în cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi obligaţia de a contribui la cheltuielile aferente. Acest drept de proprietate se dobândeşte indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situat spaţiul cu altă destinaţie.

În prezent, obligaţia proprietarilor de apartament (cu sau fără repartitoare, debranşaţi, cu sau fără sisteme individuale de încălzire) de a contribui la plata cheltuielilor comune este specificată în mai multe legi printre care:

* Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, art.38: „Proprietarii apartamentelor individuale care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică plătesc o cotă parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză”.

* Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari nr.230/2007, art. 48: „Stabilirea şi repartizarea sumei care priveşte proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporţional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună”.

 

O reţetă pe zi | Miel cu couscous à la Gheorg

Preparare:

Ingrediente:

1. Într-un vas se pune couscousul şi se toarnă peste el apă fiartă, astfel încât lichidul să depăşească pastele cu circa două degete. 2. Se acoperă vasul şi se lasă aşa 10 minute. 3. Când e gata, se scurge de apă, se potriveşte de sare şi se pune într-un castron acoperit. 4. Separat, se amestecă ingredientele împreună cu bucăţile de carne de miel şi se fierb 10 minute la foc potrivit. 5. După aceea, amestecul se aşază într-o tavă acoperită şi se introduce la cuptor. Couscousul se serveşte ca garnitură.

– 1 kg carne de miel macră sau cu coaste – 150 g măsline verzi fără sâmburi – o lingură de capere – o linguriţă de ghimbir – două linguriţe de boabe de chimen – trei-patru căţei de usturoi întregi – 100 ml vin roşu – 500 g couscous (se citeşte cuşcuş şi este un semipreparat arăbesc din paste făinoase) – sare – piper.

 

Predica la Duminica a 31 a dupa Rusalii

Mareste imaginea.

Predica la Duminica a 31-a dupa Rusalii

Iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ti mila de mine!
(Luca 18, 39)

Iubiti credinciosi,

Cuvintul lui Dumnezeu este izvor de invataturi duhovnicesti, din care noi putem sa scoatem in lumina multe feluri de sfaturi folositoare de suflet. Din Sfinta si dumnezeiasca Evanghelie care s-a citit astazi despre vindecarea orbului din Ierihon, lasind la o parte alte invataturi ce se pot desprinde din cuprinsul ei, ne vom opri numai la cuvintele orbului pe care le-ati auzit. Caci fiind oprit de popor cu certare sa taca, el mai tare striga catre Iisus Hristos: „Fiule al lui David, miluieste-ma!”

Vedeti, fratii mei, credinta statornica si fara de indoiala? Acest fericit orb care cu ochii trupului nu vedea, dar cu mintea si cu inima lui credea ca Hristos poate sa-i vindece lumina ochilor, nu lua aminte la cei care il certau si ii ziceau sa taca. El credea cu toata inima, ca negresit Mintuitorul il va vindeca si ii va lumina ochii. De aceea cu toata oprirea de restul multimii el mai tare striga; „Fiule al lui David, miluieste-ma!” El auzise de la multi oameni despre minunile ce le facea Mintuitorul in toata Palestina; auzise ca Iisus este din neamul lui David si de aceea, nestiind mai mult, striga fara de indoiala la Iisus. Pentru credinta lui statornica, orbul a fost auzit de Preainduratul nostru Mintuitor, Care i-a zis: Credinta ta te-a mintuit! Si indata a vazut (Luca 18, 42-43).

Iubiti credinciosi,

Fiind vorba despre credinta este bine sa stim ca in multe feluri se imparte credinta oamenilor pe pamint. Este credinta cunoscatoare pe care o au si diavolii, caci ei, cunoscind puterea lui Dumnezeu, cred si se cutremura (Iacob 2, 19). Este credinta lucratoare, adica acea credinta care este urmata de fapte bune sau, altfel spus, credinta care lucreaza prin dragoste (Galateni 5, 6). Este credinta indoielnica sau putina, pentru care a zis Mintuitorul lui Petru: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? (Matei 14, 31). Este credinta fatarnica pe care Mintuitorul nostru de atitea ori a mustrat-o in fata carturarilor si a fariseilor (Matei 23, 13-29; I Timotei 1, 5). Este credinta bigota (bolnava, fanatica), mai bine zis nelamurita (II Timotei 3, 8). Este credinta superstitioasa a celor ce cred in visuri, vedenii false, descintece, ghicitori si vrajitorii (Intelepciune lui Isus Sirah 34, 1-7). Este credinta strimba si ratacita de la adevar pe care o au sectarii si toti ereticii (I Timotei 1, 3; 1, 19-20; 4, 1-2; 6, 14; 6, 21). Este credinta pagina care nu are nimic din adevar, a popoarelor care nu cred in Evanghelie si in Hristos Mintuitorul lumii (II Timotei 3, 8).

S-ar putea vorbi si de alte feluri de credinta, dar nu este locul aici. Sa revenim cu cuvintul nostru la credinta cea neindoielnica si statornica a orbului din Sfinta Evanghelie de azi. Credinta lui fiind dreapta, a fost auzita de Mintuitorul si incununata de minunea mai presus de fire.

Unii din Sfintii si dumnezeiestii Parinti arata ca temerea de Dumnezeu este inceputul credintei, deoarece aceasta elibereaza sufletul de teama pacatului si a mortii, ajutindu-l sa intre in stapinirea harului (Matei 10, 28; Luca 12, 5). Din credinta incepe si se sfirseste mintuirea, caci fara de credinta nu este cu putinta a placea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).

Apostolul Iacob zice: Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale (Iacob 1, 8). Daca orbul din Sfinta Evanghelie de astazi, auzind pe cei ce il opreau sa nu strige la Hristos, s-ar fi indoit si ar fi tacut a mai striga la Mintuitorul, nu capata vindecarea ochilor sai. Dar cu cit mai mult il opreau cei de fata sa nu strige si sa taca, el mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma! Si asa, stiutorul inimilor, vazind credinta lui cea din inima si fara de indoiala, l-a vindecat de orbirea ochilor. La acest orb s-a implinit Scriptura care zice: Cel ce crede in Hristos nu se va rusina (Isaia 28, 16; Romani 10, 11).

Credinta adevarata in Dumnezeu si fara indoiala a avut si fericitul patriarh Avraam. Despre credinta lui, zice Sfinta Scriptura: Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui credinta intru dreptate (Facere 15, 6; Romani 4, 18-22). Acestei credinte drepte si fara de indoiala a patriarhului Avraam i-au urmat si faptele lui cele bune care le-a facut dupa voia si dupa porunca lui Dumnezeu. Aceasta credinta dreapta si statornica l-a facut pe Avraam sa iasa din pamintul sau, din rudenia sa si din casa tatalui sau si sa se duca unde i-a poruncit Dumnezeu (Facere 12, 5; Evrei 11, 8). Aceasta credinta dreapta si lucratoare l-a facut pe Avraam sa iasa din pamintul sau, din rudenia sa si apoi sa zideasca al doilea altar linga stejarul Mamvri (Facere 13, 18).

Aceasta credinta tare si neindoielnica l-a facut pe Avraam sa asculte de porunca lui Dumnezeu si sa taie imprejur pe fiul sau Isaac si pe toti robii sai (Facere 17, 23-27). Si, in sfirsit, aceasta credinta dreapta si statornica a lui Avraam, l-a facut sa aduca pe Isaac, fiul sau cel iubit si nascut din fagaduinta, jertfa lui Dumnezeu, pentru care cu juramint a intarit Dumnezeu marea Sa binecuvintare asupra lui si asupra urmasilor lui (Facere 22, 1-18; Evrei 6, 13-14). Iata citeva ginduri despre credinta cea dreapta, statornica si lucratoare a lui Avraam. Iar cine vrea sa stie mai pe larg despre foloasele adevaratei credinte, sa citeasca cu atentie epistola Sfintului Pavel catre Evrei, capitolul 11.

Iubiti credinciosi,

Sfinta Evanghelie de azi ne arata luminat ca acest orb, caruia Mintuitorul nostru Iisus Hristos i-a deschis ochii, nu era numai orb ci si foarte sarac, deoarece, dupa cuvintul Evangheliei, vedem ca el sedea linga cale, cersind (Luca 18, 35). Oare, fratii mei, in zilele noastre ca si in alte vremi, citi orbi si saraci nu sint in diferite locuri, care cersesc pe drumuri, pe la portile noastre, prin sate, prin tirguri si orase si cit de fericit si bun urmator al Mintuitorului, este acela care, auzind glasul acestor oameni saraci si necajiti, se opreste din calea sa si intreaba, zicind: „Ce voiti sa facem?” si intelegind cele de nevoie ale lor, ii ajuta la lipsa si la toate cele de nevoie ale lor? Mintuitorul nostru Iisus Hristos, ca un cunoscator de inimi, vazind la acel sarac nu numai orbirea lui, ci si marea lui credinta staruitoare, i-a dat cea mai mare bogatie: luminarea ochilor lui.

Noi oamenii, fiind pacatosi si putin credinciosi, pentru a noastra necredinta nu putem face minuni cu cei orbi, bolnavi si saraci, dar din cele ce avem putem sa-i ajutam cu cele de nevoie, aducindu-ne aminte ca cei saraci sint fapturi ale lui Dumnezeu (Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Sa ne aducem aminte ca Dumnezeu iubeste pe saraci ca si pe bogati (Iov 34, 28; Psalm 11, 5) si nu nesocoteste rugaciunile lor (Psalm 101, 18), ci asculta plingerea lor (Iesire 2, 24; Psalm 68, 37). Sa-si aduca aminte toti iubitorii de Hristos ca Dumnezeu ne porunceste sa ajutam pe cei saraci si sa ne intindem mina inaintea lor (Levitic 25, 35; Deuteronom 15, 7-11). Sa-si aduca aminte cei bogati ca cine miluieste pe sarac, imprumuta pe Dumnezeu (Pilde 19, 17) si va fi binecuvintat de Dumnezeu cu rasplata vesnica (Psalm 36, 26; Pilde 19, 17; 22, 9; Psalm 111, 8-9; II Corinteni 9, 9).

Cine dispretuieste pe sarac si-l trece cu vederea, acela dispretuieste pe Hristos (Matei 25, 41-45). Sa nu uitam ca strigarea saracilor ajunge mai repede ca a noastra la Dumnezeu (Deuteronom 15, 9; Iov 34, 28; Iacob 5, 4). Iar Mintuitorul ne invata: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7). Voi adauga in continuare si o istorioaradespre milostenie luata din Vietile Sfintilor.

Sfintul Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, a carui pomenire Biserica Ortodoxa o face la 12 noiembrie, zice despre sine asa: „Cind eram in Cipru, fiind de 15 ani, pe cind dormeam intr-o noapte, mi s-a aratat o fecioara foarte frumoasa la chip, imbracata cuviincios si avind cununa de maslin pe capul ei. Stind aproape de patul meu, m-a atins la piept, si desteptindu-ma, am vazut-o pe dinsa nu in somn, ci aievea stind inaintea mea. Apoi am intrebat-o cine este si cum a indraznit de a intrat la mine pe cind dormeam. Iar ea, cautind spre mine cu ochii veseli si cu fata luminata, a zis: „Eu sint fiica cea mare a marelui Imparat si cea dintii dintre fiicele Lui!” Acestea auzind eu, m-am inchinat ei, iar ea a inceput iarasi a grai catre mine asa: „Daca ma vei face prietena, eu iti voi mijloci un mare dar de la Imparat si te voi duce inaintea Lui, fiindca nimeni nu are indrazneala la Dinsul mai mult decit mine. Eu L-am pogorit pe Dinsul din cer pe pamint si L-am facut a se intrupa cu trup omenesc!”

Acestea zicind, s-a facut nevazuta si m-am mirat de acea vedenie. Apoi cugetind, am zis in mine: Cu adevarat milostenia mi s-a aratat mie in chip de fecioara, caci o vadeste cununa cea de maslin de pe capul ei, care este semnul milostivirii si marturisesc chiar cuvintele graite de ea, caci a zis: „Eu am pogorit pe Dumnezeu din cer pe pamint si L-am facut a Se intrupa!” Caci Ziditorul vazind pe om pierind, a venit ca sa-l mintuiasca, nefiind indemnat de nimeni altcineva, fara numai de a Sa milostivire. El, plecind cerurile, S-a pogorit ca sa miluiasca zidirea Sa. Deci mai mult decit toate ni se cade sa avem mila catre cei de aproape si sa dam cit mai multa milostenie daca voim sa aflam mila de la Dumnezeu.

Astfel cugetind in gindul meu, indata m-am sculat si am mers la biserica singur, cind se lumina de ziua. Mergind, am aflat pe cale un sarac gol, tremurind de frig. Deci, m-am dezbracat de o haina si am dat-o acelui sarac, zicind in mine: „Acum voi cunoaste de este adevarat ceea ce am vazut sau este o inselaciune!” Si am mers mai departe. Dar inainte de a ajunge la biserica, m-a intimpinat un om imbracat in haine albe si mi-a dat in mina o legatura ce avea intr-insa o suta de galbeni de aur si mi-a zis: „Primeste acestea, prietene!” Iar eu am luat-o cu bucurie, insa indata m-am cait ca am luat-o, caci nu-mi era de trebuinta si m-am intors vrind sa dau inapoi cele ce-mi daduse, dar nu l-am mai vazut si cautindu-l cu dinadinsul nu l-am aflat. Atunci am cunoscut ca ceea ce am vazut a fost adevarat, iar nu inselaciune. Din acea vreme orice dadeam saracului, ispiteam daca imi va da Dumnezeu insutit precum a zis si ispitind de multe ori am aflat ca asa este. Mai pe urma am zis: „Inceteaza suflete al meu a mai ispiti pe Domnul Dumnezeul tau”.

Altadata, mergind acest sfint Ioan sa cerceteze pe bolnavi, pentru ca de doua ori pe saptamina cerceta pe cei bolnavi, l-a intimpinat un strain si i-a cerut milostenie, iar el a poruncit slugii sale sa-i dea sase arginti. Deci, luind strainul argintii s-a dus si, vrind sa ispiteasca indurarea sfintului, si-a schimbat hainele sale si alergind pe alta cale, iarasi l-a intimpinat pe sfintul si l-a rugat, zicind: „Miluieste-ma, stapine, ca sint robit”. Iar el a poruncit slugii sale sa-i dea sase arginti. Apoi sluga a zis patriarhului la ureche: „Stapine acesta este saracul acela care a luat mai inainte sase arginti”, iar patriarhul s-a facut ca nu l-a auzit pe el si a poruncit ca iarasi sa-i dea.

Strainul, luind a doua oara milostenie, si-a schimbat hainele sale si a intimpinat pe alta cale pe patriarh, cerind a treia oara milostenie de la dinsul. Iar sluga a zis catre patriarh: „Stapine acesta este tot acela care a luat pina acum de doua ori cite sase arginti si acum cere a treia oara!” Atunci fericitul patriarh Ioan a raspuns slugii sale, zicind: „Da-i lui doi arginti, nu cumva sa fie Hristosul meu care ma ispiteste pe mine!”

Despre milostenie sa auzim si pe dreptul Tobit care, invatind pe fiul sau Tobie, zice: „Din cele ce ai, fa milostenie si sa nu pizmuiasca ochiul tau cind faci milostenie. Sa nu intorci fata ta de catre nici un sarac si de catre tine nu-si vaintoarce Dumnezeu fata Sa. Dupa cit de multa avere ai, fa milostenie. De ai mult sa dai mult, de ai putin sa dai putin, dar de catre milostenie nu te intoarce. Caci comoara buna iti agonisesti tie in ziua cea de lipsa, ca milostenia din moarte izbaveste si nu-l lasa pe cel milostiv ca sa intre intru intuneric, ca bun dar este milostenia celor ce o fac pe ea inaintea Celui Preainalt” (Tobit 4, 7-11). „Din piinea ta da celui flamind si din hainele tale da celor goi. Tot ce prisoseste fa milostenie si pune piinile tale peste mormintele dreptilor” (Tobit 4, 16-17).

Inca si marele arhanghel al lui Dumnezeu, Rafail, care a fost trimis de Dumnezeu sa ajute la casatorie lui Tobie, a zis: „Buna este rugaciunea cu post, cu milostenie si cu dreptate… Mai bine este a face milostenie decit a stringe aur, ca milostenia din moarte izbaveste si curata pacatele. Cei ce fac milostenie si dreptate, umple-se-vor de viata, iar cei ce pacatuiesc, vrajmasi sint ai vietii lor” (Tobit 12, 8-10). Inca zice Duhul Sfint prin gura proorocului Osea: Mila voiesc, iar nu jertfa (Osea 6, 6).

Iubiti credinciosi,

Am vorbit aici despre puterea credintei dreptmaritoare si despre milostenie, fiind indemnat de Evanghelia de astazi in care se vorbeste de vindecarea unui orb din Ierihon. Ati auzit cu cita credinta si staruinta se ruga acest orb si ce anume cerea, zicind: „Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!” Ce voiesti sa-ti fac? l-a intrebat Hristos. „Doamne, sa vad”. Si Iisus i-a zis: „Vezi! Credinta ta te-a mintuit” (Luca 18, 38-42).

Care erau deci virtutile acestui orb? Credinta tare in Dumnezeu si rugaciunea lui staruitoare. Aceste doua virtuti l-au vindecat si l-au facut ucenic al lui Hristos. Pe acestea sa le dobindim si noi, fratii mei, daca vrem sa ne mintuim si sa faca Domnul mila cu noi.

Deci sa avem in suflet credinta curata, puternica, ortodoxa, asa cum aveau mamele si inaintasii nostri. Credinta noastra sa nu fie indoielnica, sovaitoare si fatarnica, cum sint multi dintre crestinii care cred numai cu gura si la biserica vin doar la Sfintele Pasti si cind au vreo inmormintare in familie, iar acasa abia fac citeva cruci si zic „Tatal nostru” seara si dimineata. Ce minuni poate sa faca o asemenea credinta? Iata de ce Dumnezeu nu ne implineste multe din cererile noastre.

Credinta noastra sa nu fie numai asa, de ochii satului si ai rudelor, caci credinta putina aduce si roade putine. Ci credinta noastra sa fie vie, activa, fierbinte, statornica si lucratoare, adica sa se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Crestinul bun se roaga mult si cu staruinta, pina il miluieste Dumnezeu. Crestinul bun nu lipseste de la biserica, mai ales in sarbatori. Crestinul bun iarta pe dusmani, miluieste pe saraci, cerceteaza pe bolnavi, este smerit si blind cu toti oamenii. Crestinul bun nu se imbata, nu-si ucide copiii, nu da divort de sotia lui, nu se lasa biruit de cumplitul pacat al desfrinarii, nu fura, nu injura, nu spune minciuni, nu judeca pe altii.

Siliti-va sa deveniti crestini buni, asezati, tari in credinta ortodoxa, ascultatori de Biserica, milostivi si iubitori de Dumnezeu si de oameni. Nu ascultati de crestinii sectari care dezbina Biserica lui Hristos si duc pe multi la pierzare cu reaua lor credinta. Nu-i ascultati, nu discutati cu ei, nu va duceti la adunarile lor, rupte de Biserica. Apoi feriti-va de crestinii robiti de patimi, de cei care nu se roaga, care nu merg la biserica, nu se spovedesc si nu se impartasesc cu anii.

Credinta sporeste in sufletele noastre prin milostenie si prin citirea cartilor sfinte. Fara rugaciune nu putem spori in credinta, iar fara cunoasterea Sfintei Scripturi si a invataturii de credinta ortodoxa nu vom cunoaste bine credintaadevarata, si unii pot fi usor amagiti de secte. Sa-L rugam pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii, sa ne intareasca in dreapta credinta, in rugaciunea staruitoare si in milostenie, virtuti care stau la temelia mintuirii noastre, de care sa ne invredniceasca bunul Dumnezeu pe toti. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Calendar Ortodox

 

Vrei să te căsătoreşti? VEZI AICI cele mai ciudate cinci legi despre mariaj!

Tot mai des în lume întâlnim legi ciudate despre apropae orice. Cum căsătoriile fac parte din viaţa tuturor este firesc să existe legi ciudat şi desăre nunţi

 

 

Iată mai jos câteva dintre ele:

1. În South Carolina, dacă un băiat trecut de 16 ani te cere de nevastă în glumă e posibil să fie obligat să se ţină de cuvânt conform Actului de Decenţă care combate Ofensarea Moralităţii.

2.În Montana, Texas, California şi Colorado nici nu trebuie să fii prezent pentru a te căsători. Oricine poate spune ăn faţa unui pastor „DA” şi eşti căsătorit cu acte în regulă.

3. În Delaware, dacă vrei să anulezi căsătoria, pe formularul care se depune în acest scop ai ca opţiune: „a fost o glumă”.

4. În Kentuchy, trebuie să fii foarte sigur cu cine te căsătoreşti pentru că legea îţi interzice să te căsătoreşti cu aceeaşi persoană mai mult de trei ori.

5. În Massachusetts, dacă eşti proaspăt căsătorit şi vrei să îşi petreci un weekend într-un oraş turistic,e împotriva legii să dormi dezbrăcat lângă partener.

Cum se face corect igiena intimă

Ştiai că lenjeria pe care o porţi afecteaza sănătatea vaginului? Află şi alte lucruri utile despre igiena corecta a zonei genitale feminine. Obsedate de igiena intimă, multe femei sunt gata să încerce orice soluţie care le promite un parfum proaspăt şi o curăţenie perfectă. De fapt, acestea nu numai ca nu sunt necesare, dar pot chiar să devină periculoase.

Igiena excesivă dăunează

Zona genitală feminină are propriul ei sistem de curăţare aşa că spălarea repetată dăunează, putând să usuce mucoasa externă. Acelaşi efect îl au şi unele serveţele umede, dar şi sprayurile sau alte produse asemănătoare.

Tot ce îţi trebuie pentru igiena intimă este un produs tip gel sau loţiune pentru spălare, cu Ph adaptat zonei – pH-ul pielii este neutru, pe când al zonei genitale este uşor acid. Din fericire oferta este îndeajuns de bogată încât să alegi ce vrei, după preferinţe şi buget.  Ţine cont doar că produsele intime nu trebuie să aibă parfumuri şi coloranţi.

•    Carefree, gel intim, 9 lei
•    Cleanic, loţiune intimă, 14 lei
•    Eucerin, săpun intim, 34 lei
•    Clorane, săpun intim, 17 lei
•    Nivea Intimo, 14 lei
•    Uriage, gel intim, 30 lei
Cu aceste produse se spală o dată pe zi vulva, adică organele genitale externe, fără a introduce săpun sau gel în vagin. Direcţia corectă este dinspre faţă înspre spate pentru a nu aduce bacterii din zona anală către vagin sau uretră. Aceste bacterii pot provoca vaginite sau infecţii urinare, foarte frecvente la femei, tocmai din cauza apropieri dintre uretră şi anus.
Tot pentru a preveni răspândirea de bacterii, zona anală trebuie păstrată cât mai curată, iar după fiecare act sexual este necesar un duş. 

Spălaturi vaginale, numai la recomandarea medicului

Spălăturile vaginale, realizate manual cu săpunul sau cu dispozitive speciale şi substanţe din farmacie, nu numai că sunt total inutule, dar pot să devină periculoase. În primul rând, vaginul se curăţă singur datorită secreţiilor, iar aciditatea sa omoară microorganismele care nu au ce căuta acolo. Un vagin sănătos nu trebuie nici spălat cu săpun, nici dezinfectat cu diverse substanţe.
În al doilea rând, riscul infecţiilor este mai mare când  faci spălături pentru că echilibrul bacterian al vaginului este îndeajuns de fragil încât să poată fi distrus de substanţele pe care le introduci înăuntru. Iar un dezechilibru al bacteriilor benefice înseamnă mai multe şanse de supravieţuire pentru bacteriile periculoase. Iar dacă foloseşti irigatoare sau alte dispozitive pentru spălături vaginale, riscul infecţiilor este dublu pentru că, probabil, nu vei sta să le sterilizezi la fiecare folosire. Orice obiect introdus în vagin reprezintă un risc de infecţie.
Aşadar, spălăturile vaginale se fac numai la recomandarea medicului, cu medicamentele indicate de el. De obicei asta se întâmplă în cazul afecţiunilor ginecologice şi mai puţin în cazul persoanelor sănătoase.

Lenjerie de calitate pentru sănătatea genitală

Şi lenjeria pe care o porţi joacă un rol important în sănătatea zonei intime. De fapt, ideal ar fi să nu porţi lenjerie deloc pentru ca pielea să poată respira, dar dacă nu poţi renunţa la ea poartă un slip lejer, din bumbac natural. Sunt de evitat materialele sintetice, dar şi slipul tanga sau boxerii, care nu lasă pielea să respire şi favorizeaza umiditatea – bacteriile se dezvoltă cel mai bine în medii calde şi umede.
Cel puţin pe timul nopţii ar fi bine să renunţi de tot la lenjerie. Iar ziua, ai grijă la pantaloni şi dresuri. Îmbrăcămintea prea strâmtă şi din materiale sintetice te face să transpiri şi păstrează umiditatea înăuntru, deci din nou se crează acel mediu propice dezvoltării de bacterii. Din punctul de vedere al sănătăţii genitale sunt indicaţi pantalonii lejeri şi subtiri, periculoşi fiind jeanşii skinny şi orice alt pantalon strâmt.
Din acelaşi motiv nu sunt indicate nici absorbantele zilnice. Le poţi purta înaintea şi imediat după menstruaţie pentru a preveni accidentele, dar nu ai de ce să le porţi pe tot parcursul lunii. O anumită cantitate de secreţii vaginale este absolut normală, rolul acestora fiind de a curăţa şi proteja vaginul.

Iginea intimă în timpul menstruaţiei

Aceleaşi reguli se aplică şi în zilele de menstruaţie, deşi probabil că vei simţi nevoia să te speli mai des de o dată pe zi. În rest, schimbă absorbantul sau tamponul cel puţin de patru-cinci ori pe zi şi nu-l atinge decât după ce te-ai spălat bine pe mâini. De fapt, spălarea mâinilor este importantă pe tot timpul lunii, şi înainte, şi după ce foloseşti toaleta.
Tampoanele interne, deşi prezintă un risc mai mare de infecţii pot fi folosite în siguranţă atâta timp cât sunt schimbate suficient de des şi numai cu mâinile curate. De reţinut că tampoanele se folosesc numai în zilele de menstruaţie, iar mărimea lor se adaptează la cantitatea de lichid menstrual.

Încălzeşte-te cu o supă | Iată câteva reţete speciale din bucătăria internaţională

Dacă îţi plac supele, dar te-ai plictisit de cele cu tăiţei sau cu găluşte, prepară ceva deosebit, din bucătăria internaţională. Ingredientele folosite de spanioli, finlandezi, americani, chinezi sau maghiari se găsesc din belşug şi la noi, aşa că nu-ţi rămâne decât să alegi cea mai tentantă reţetă.

Supa de usturoi – SPANIA↓

Mod de preparare:	Ingrediente:
1. Se curăţă usturoiul şi se prăjeşte în uleiul de măsline până devine arămiu, apoi se scoate, se pisează şi se pune înapoi în ulei. 2. Se adaugă supa fierbinte şi smântâna amestecată cu telemeaua, apoi ouăle bătute. 3. Se fierb împreună 10 minute şi se pune sare după gust. Supa se serveşte cu crutoane.	– o căpăţână de usturoi – două linguri de ulei de măsline – 1,5 litri supă de vită – patru ouă – 200 g brânză telemea de vacă – 400 g smântână – sare.

Supă de brânză – FINLANDA↓

Mod de preparare:

Ingrediente:

1. Se pun la fiert ceapa, cartofii şi mor­­covul în 0,5 litri de apă, cu lingura de unt. 2. După 30 de minute se scot. 3. Ceapa şi cartofii se pasează şi se pun la loc în oală. 4. Se adaugă laptele. 5. Se rad brânzeturile într-un castron păstrându-se deoparte 100 g din caşcavalul obişnuit, apoi se pun peste lapte, la fiert, încă 10 minute, amestecând continuu, ca să se omogenizeze. 6. Se potri­veşte de sare şi piper. 7. Caşcavalul ras pus deoparte se pune într-o tavă, pe hârtie de copt, în grămăjoare, şi se bagă la cuptor până se topeşte şi devine arămiu. 8. Chipsurile rezultate se dezlipesc cu paleta din lemn şi se servesc în supă.

– 100 g gorgonzola – 300 g telemea de vacă – 300 g caşcaval emmentaler – 100 g brânză cheddar – 300 g caşcaval obişnuit – o lingură de unt – un litru de lapte – o ceapă – trei cartofi – un morcov sare – piper alb.

Supă de gulaş – UNGARIA↓

Mod de preparare:

Ingrediente:

1. Ceapa se toacă mărunt, se prăjeşte în puţin ulei, se adaugă boia şi sare după gust, a­poi carnea tăiată cubuleţe. 2. După ce carnea s-a frăgezit puţin, se a­daugă morcovii, ceapa, ardeiul şi cartofii, toate tăiate cubuleţe. 3. Spre final se pun roşiile tocate, chi­menul şi usturoiul. 4. Se pregă­tesc găluştele din oul bătut, cele 80 g de făină şi un praf de sare şi se pun în oala cu supă, cu o linguriţă. 5. Se lasă să fiar­bă, apoi se servesc cu pătrunjel proaspăt deasupra.

– 300 g carne de vită – 300 g morcovi – 200 g rădăcină de pătrunjel – 600 g cartofi – 80 g ceapă – doi ardei graşi – 300 g roşii – patru căţei de usturoi – sare, boia dulce – chimen – ulei; Pentru găluşte: – 80 g făină – un ou – sare.

Supă de peşte cu lapte – CHINA↓

Mod de preparare:

Ingrediente:

1. Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte în unt, apoi se pune la fiert într-un litru de apă, cu morcovul întreg. 2. Se lasă la fiert un sfert de oră, apoise scoate morcovul şi se pun în oală cartofii tăiaţi cubuleţe, laptele amestecat cu smântână, sare şi piper după gust. 3. Verdeaţa se toacă mărunt şi se pune în supă după ce se opreşte focul. 4. Peştele se fierbe separat, aproximativ 15 minute, apoi se scoate pe un platou. 5. Bucăţile de carne se pun în supă întregi, în momentul servirii.

– un kg burtă de crap fără oase – 400 g cartofi – o ceapă – un morcov – 1,5 litri lapte – 50 g unt – 400 g smântână – sare – piper – o legătură de mărar şi una de pătrunjel.

Supă de dovleac – SUA↓

Mod de preparare:

Ingrediente:

1. cepele curăţate se toacă mărunt, iar dovleacul, curăţat de coajă şi de seminţe, se taie cubuleţe. 2. Se călesc împreună în untul topit. 3. Roşiile se curăţă de pieliţă şi se trec printr-o sită, apoi se pun la fiert în doi litri de apă, împreună cu morcovii, ţelina, pătrunjelul spălat, dar netocat, dovleacul şi ceapa călite şi se lasă să clocotească 40-50 de minute. 4. Se scoate pătrunjelul, se adaugă sare şi piper după gust, apoi legumele fierte se mixează împreună cu supa, în robotul de bucătărie. Supa se serveşte cu pâine prăjită şi cu smântână.

– 1,5 kg dovleac – două cepe – 50 g de unt – două roşii – o legătură de pătrunjel – doi morcovi – o ţelină mică – sare şi piper.

 

O reţetă pe zi | Tort cu jeleu

Preparare:

Ingrediente:

1. Gelatina se dizolvă în 100 ml apă călduţă şi se lasă o oră. 2. Pentru blat se mixează ouăle cu zahărul şi cu zahărul vanilat şi se adaugă praful de copt amestecat cu făină. 3. Se unge o tavă de 20 cm/30 cm cu unt şi se întinde în ea un strat de aluat de 0,5 cm grosime. 4. Se coace în cuptorul preîncălzit, la 180 grade, 15 minute. 5. Aluatul rămas se toarnă într-o tavă rotundă şi se coace 10 minute. 6. Blatul dreptunghiular se rulează. Pentru cremă, gelatina dizolvată se aduce la fierbere, apoi se lasă să se răcească. 7. Se mixează smântâna cu zahărul şi cu iaurtul. 8. Blatul se desface, se unge cu dulceaţă şi se rulează iar, apoi se feliază. 9. Cel rotund se lasă să se răcească în formă, se acoperă cu cremă, cu un strat de rulouri şi cu jeleul dizolvat în 250 ml de apă sau suc de fructe, apoi se pune la frigider 5-6 ore.

Pentru blat: – patru ouă – 100 g zahăr – 150 g făină – o linguriţă zahăr vanilat – o linguriţă praf de copt – o lingură de unt; Pentru cremă: – 200 ml frişcă – 100 g zahăr – 120 ml iaurt – 10 g gelatină – un pachet de jeleu pentru tort de la Dr. Oetker, dulceaţă.

 

Află de ce este periculos algocalminul!

Algocalminul, unul dintre cele mai vândute calmante din România, cât şi alte medicamente care conţin metamizol vor fi eliberate doar cu reţetă, începând din luna august a acestui an.

Potrivit specialiştilor, metamizolul, substanţa activă din algocalmin, poate provoca agranulocitoză, o boală gravă, ce presupune reducerea masivă a globulelor albe din sânge, care duce la scăderea imunitătăţii organismului.

Metamizolul, cu o structură chimică asemănătoare aminopirinei, a fost asociat cu raportări, rare, de agranulocitoză, dar potenţial fatale. Primele raportări au apărut în literatura de specialitate în anii 1946, 1952 şi 1963. Drept urmare, în SUA şi Australia a fost restricţionată utilizarea metamizolului, iar Danemarca, Suedia şi Norvegia au interzis chiar acest medicament.

Potrivit normelor UE, metamizolul se eliberează doar pe bază de prescripţie medicală, fie datorită eventualelor reacţii adverse, fie pentru verificarea eficacităţii tratamentului. Deşi în România nu s-au semnalat niciodată la Centrul Naţional de Farmacovigilenţă al Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) cazuri de agranulocitoză, s-a decis alinierea la măsurile de precauţie luate şi de celelalte state europene.

Noua implementare este valabilă şi în cazul celorlalte medicamente care conţin metamizol. Acest lucru înseamnă că între februarie şi iulie 2011, treptat, medicamentele care conţin metamizol – Algoremin, Fabocalm, Metamizol Solacium, Algiotop, Algoblock, Algocalmin, Algozone, Alindor, Metamizol Farmacon, Quarelin, Novocalmin, Sintocalmin, Centralgin – nu se vor mai putea procura decât cu reţetă.

O reţetă pe zi | Friptură de porc şi cartofi cu rozmarin

Ingrediente: două bucăţi cotlet sau spată de porc, patru căţei de usturoi, o cană de vin alb sec, câteva frunze de rozmarin, boabe de muştar, oregano, o foaie de dafin, sare şi piper, patru cartofi.

Preparare:
1. Se încinge cuptorul la 190 de grade C. Se asezonează carnea cu amestecul de condimente, sare şi piper. Se pun bucăţile de carne într-o tavă încăpătoare. Se adaugă un pic de ulei, cartofii tăiaţi cuburi, foaia de dafin, vinul şi căţeii de usturoi necurăţaţi, zdrobiţi doar cu latul cuţitului.
2. Se acoperă tava cu o folie de aluminiu şi se introduce la cuptor. Se lasă timp de 45 de minute.
3. Apoi se scoate tava şi se dă la o parte folia. Se creşte temperatura cuptorului, se adaugă frunzele de rozmarin şi se reintroduce carnea la cuptor, câte 8-10 minute pe fiecare parte, până se rumeneşte.

O reţetă pe zi / Saramură de peşte

Ingrediente: 1,5-2 kg de peşte proaspăt, trei-patru roşii mari, 100 ml suc de roşii cu ardei, şapte căţei de usturoi, sare, piper, cimbru, un ardei iute, pătrunjel verde.

Preparare: peştele se curăţă de intestine, de solzi, se crestează în partea de sus, unde carnea este mai groasă, se spală, se scurge bine şi se îndulceşte cu un praf de sare grunjoasă. După ce a stat ceva timp la sare, se frige pe grătarul cu cărbuni, pe ambele părţi, alături de roşii. Cu dosul lamei unui cuţit se răzuie arsura care rămâne, după coacere.

Roşiile coapte se curăţă de coajă, apoi se toacă şi se fierb cu sucul, sarea şi piperul, adăugân- – du-se şi puţină apă. După câteva clocote se pune şi usturoiul zdrobit, praful de cimbru şi, după ce oprim focul, pătrunjelul tocat fin şi ardeiul iute, tăiat pe lung, în patru.

Această zeamă se toarnă fierbinte, peste peştele copt, apoi se acoperă cu un capac, câteva minute, pentru o aromatizare perfectă.

 

Nu ai demachiant? Foloseşte uleiul de măsline

Orice femeie din ziua de astăzi poartă machiaj şi ştie că la finalul fiecărei zile este extrem de important să se demachieze. Dar ce faceţi dacă nu aveţi la îndemână un demachiant? Uneori apa şi săpunul nu sunt suficiente, mai ales că usucă pielea foarte tare.

Cel mai la îndemână produs care ajută la curăţarea tenului şi nu usucă pielea, din contră, o hidratează şi protejează, este uleiul de măsline.

De asemenea laptele degresat reprezintă o altă soluţie pentru îndepărtarea machiajului. Acesta trebuie amestecat cu puţină apă şi apoi poate fi folosit pe post de demachiant. Se foloseşte un tampon de vată şi aplică amestecul pe faţă şi apoi se clăteşte bine.

Şerveţelele pentru copii pot fi folosite cu încredere pentru că nu conţin alcool. Acestea sunt foarte bune pentru eliminarea fardului, rujului, fardului de obraz sau a rimelului. De asemenea, şamponul pentru copii poate fi folosit pentru curăţarea machiajului căci nu usucă pielea şi nici nu provoacă usturimi ale ochilor.

 

Vindecarea celor zece leprosi

Vindecarea celor zece leprosi – Predica la Duminica a 29-a dupa Rusalii

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

Dumnezeiasca Evanghelie de astazi ne impartaseste o vindecare trupeasca. E vorba de vindecarea celor zece leprosi. Dar unul din cei zece vindecati – asa ne incredinteaza cuvantul aratat – s-a vindecat si sufleteste. Rugam Duhul Sfant sa ne impartaseasca lumina ca sa va impartasim adevarul cat mai adanc al dumnezeiestii descoperiri – cuvantul Evangheliei.

Precum citim, in vremea aceea (anume cand Mantuitorul mergea spre Ierusalim, spre jertfa lui cea de bunavoie si mantuitoare),

“Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe, si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi! Si vazandu-i, El le-a zis: Mergeti si aratati-va preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, si care este de alt neam? Si i-a zis: Scoala-te si mergi; credinta ta te-a mantuit”. (Luca 17, 12-19).
Cei noua s-au vindecat. Acesta primeste alt raspuns: s-a mantuit.

Avem in fata ochilor mintii imaginea teribilei stari – intalnita de atunci pana aproape in zilele noastre – a bolnavului de lepra. Maladia poate cunoaste o forma mai usoara, in care apar pete pe trup, care incep sa puroieze, sau o forma mai grava, in care organele trupului – ale fetei, ale restului trupului, maini, picioare – incep sa se desfaca din trup. Si deodata sa simti cum mori de viu; sa fii martor viu al descompunerii trupului tau. In starea asta sa cugeti, sa vezi cum trupul tau parca se desface din incheieturi. Si sa-ti pui intrebarea adanca a legaturii sufletului cu trupul.

Caci noi credem si marturisim, si acesta este adevarul, ca sufletul e in trup si trupul e in suflet. E o unitate de negrait. Nu trebuie sa le gandim ca doua existente radical si total despartite, ci intr-o unitate dumnezeieasca. Judecata mai adanc: Mantuitorul, Fiul lui Dumnezeu, “Dumnezeu-Cuvantul (Dumnezeu-Logosul, Dumnezeu-Ratiunea, Dumnezeu-Mintea divina) trup S-a facut si S-a salasluit printre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Singurului nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (Ioan 1, 14). De aceea spun dumnezeiestii Parinti ca omul e creat dupa chip si asemanare nu numai prin suflet, ci si prin trup. Pecetea, se intelege, e in suflet; dar sufletul e intr-o unitate de nedesfacut cu trupul. Sa retinem acest adevar dumnezeiesc, etern: Fiul lui Dumnezeu S-a facut trup. Fiul lui Dumnezeu, vesnicul Dumnezeu, Necreatul S-a unit cu creatura, S-a unit pe veci. Caci omul n-a pastrat aceasta legatura care i-a fost incredintata la zidire, cand Dumnezeu a suflat din El suflarea divina de viata. N-a pastrat-o, n-a fost credincios harului. Si atunci, in Hristos se unesc pe veci dumnezeiescul si pamantescul. Asa intelegem unirea aceasta intre suflet si trup. Si cand spune cuvantul Evangheliei: “Am vazut slava Lui (adica a Fiului lui Dumnezeu facut Om) stralucind, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar”, gandim atunci si la noi, la aceasta unire adanca a sufletului cu trupul. Caci sufletul, primind har spre indumnezeire (cum de atatea ori marturisim dupa dumnezeiestii Parinti, ca harul lui Dumnezeu se face suflet al sufletului nostru, ca lumina a lui), face partas si trupul. Iubitilor, ganditi-va: atunci cand suntem luminati launtric de credinta, de nadejde, de dragoste, de o bucurie negraita – a sanatatii, a rugaciunii, a unei fapte bune – o, Doamne, cum straluceste trupul nostru! Se ilumineaza. Si, dimpotriva, cum pacatul – desfrau, betie si altele – te schimonoseste, te urateste. Dante spune cum, undeva in Infern, vede chinuit un sarman pacatos pe care sarpele il incolaceste si-l strange, iar el se zvarcoleste; si fata lui, sarmanul, seamana cu chipul celui rau.

Atunci, cum sa nu cugetam adanc la aceasta legatura, intre suflet si trup, intre prezenta harului lui Dumnezeu si prezenta raului? O gandire inalta, sublima, nu se manifesta, nu se implineste ea, la un artist, la un savant, prin lucrul deopotriva al sufletului si al mainilor lui? Sau rugaciunea insasi, metania pe care o fac, semnul crucii, jertfa pe care o aduc, fapta buna pe care o savarsesc – toate le savarsesc prin unitatea aceasta sfanta intre suflet si trup, intre spirit si materie, in care simti ca trupul este intr-adevar o revelatie a sufletului tau.

In stare de boala, la sarmanul lepros, revelatia sufletului in trup e inspaimantatoare, ca la orice bolnav. Aici e una din cele mai adanci teme ale constiintei umane, anume: nu in sarmanul trup e taina descompunerii, ci in nefericitul suflet, in pierderea unitatii lui. Taina tainelor este unitatea; adica lupta impotriva descompunerii, a disolutiei mele trupesti incepe in suflet. O, iubitilor, fiecare dintre noi, in clipa aceasta, sa constientizam, in adancul nostru, acel virus, acel microb al raului care ne descompune sufletul, de unde vine si descompunerea trupului si moartea insasi.

Dumnezeiescul apostol Pavel, in cuvantul care s-a grait astazi ne invata: “Fratilor, cand se va arata Hristos, Care este viata voastra, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru marire (intru slava). Drept aceea omorati madularele voastre, ale omului pamantesc (adica ale omului care vede numai in materie, numai in trup): desfranarea, necuratia, patima, pofta cea rea, lacomia, care este o inchinare la idoli” (Coloseni 3, 4-5). Si ce-au fost idolii daca nu tocmai o zeificare, o indumnezeire a patimilor omenesti si a lumii acesteia dezradacinate – in constiinta lor, nu in fiinta ei – din Dumnezeu? Si zice iarasi Apostolul: “Acum deci lepadati si voi toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui, si v-ati imbracat in omul cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit (adica al Mantuitorului Hristos)” (Coloseni 3, 8-10). Tatal, din vointa Lui dumnezeiasca ne-a zidit pe toti, prin Fiul si dupa chipul Fiului, in Duhul Sfant. Apostolul, deci, iubitilor, ne spune acest adevar: lepadati toate aceste forme ale raului, care va descompun! Prin care va pierdeti unitatea adanca cu Dumnezeu si unitatea dinlauntrul vostru. Caci nu e unitate a sufletului fara legatura cu Cel Unul Dumnezeu; si aceasta unitate se intipareste apoi in faptura mea.

De aceea, cele doua laturi ale iubirii sunt, asa cum le cunoastem: “Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta, puterea ta, cugetul tau, vartutea ta, inima ta, iar pe aproapele (citim in Vechiul Testament) ca pe tine insuti”, iar Mantuitorul a zis: “Asa sa va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit”. Atunci, in iubire sta unitatea. Lumina si iubirea, sensul si viata ma indumnezeiesc. Si sensul e Dumnezeu – din Tatal in Fiul (Logosul), iar viata in Duhul Sfant. Acestea-mi dau unitatea. Iar neiubirea si lipsa luminii dumnezeiesti, pacatele ma descompun. Trebuie inteles acest lucru. Negrait, aici e toata taina suferintei, bolii, stricaciunii si mortii.

Cei care ne impartasim – unii adeseori – sa citim cu atentie rugaciunile dinaintea Sfintei Impartasanii, spre pilda Rugaciunea a patra, a Sfantului Simeon Metafrastul: “… Ci vezi, Doamne, smerenia mea, si-mi iarta toate pacatele mele; vezi, ca s-au inmultit mai mult decat perii capului meu faradelegile mele. Ce rau n-am savarsit? Ce pacat n-am facut? Ce rau nu mi-am inchipuit in sufletul meu? Ca iata, si cu faptele am facut (si desfasoara acest tablou tragic, ruinator, distrugator al unitatii si al fiintei mele): desfranare si preadesfranare, mandrie, trufie, batjocura, hula, vorba desarta, infierbantare la ras, betie, lacomie a pantecelui, mancare fara masura, rautate, pizmuire, iubire de argint, iubire de avutie, camatarie, iubire de mine insumi, iubire de marire, hrapire, nedreptate, agonisire de rusine, invidie, graire de rau, faradelege; toate simtirile si toate madularele mi le-am intinat si le-am stricat si de nici o treaba le-am facut (daca s-au imbolnavit, ce treaba, ce fapta buna sa mai fac?), ajungand cu totul salas diavolului”. In traducerile mai vechi: “ajungand cu totul pravalie diavolului” – adica acolo unde isi pune el marfa lui si de unde ii trimite si pe altii sa cumpere; ca sa devii pe urma tu contagiune pentru cealalta lume, sa-i strici si pe ceilalti.

Sa spuna si savantii, si psihologii, si toti analistii sufletului omenesc: toate aceste patimi, ele ma descompun. Eu traiesc atunci – nu numai in lepra, in orice boala – contempland tragic descompunerea trupului meu; dar, intai, descompunerea sufletului; de acolo pleaca aceasta tragedie a sufletului.

Si de aceasta tragedie de care sufereau cei zece leprosi i-a vindecat Mantuitorul. I-a vindecat cum? Doar privindu-i. Aruncandu-Si asupra lor, odata cu privirea, iubirea si cuvantul Lui: “Mergeti si aratati-va preotilor!”. Asa era legea la evrei: preotii erau si medici; aveau pregatire la templu. Erau si medici, de buna seama, in vremea aceea. In Vechiul Testament se spune: “Da cinste medicului, si el e tot de la Dumnezeu”, iar Mantuitorul spune: “N-au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei bolnavi”. Asadar, preotii aveau o dubla misiune: odata cu rugaciunea, cu darul pe care-l primeau de la Dumnezeu, aveau si aceasta investitura deosebita, sa constate insanatosirea suferinzilor si sa-i declare, deci, in fata multimii, a poporului, de acum curatiti, sanatosi, ca ei sa poata intra in comunitate, in societate. Caci altfel, precum stim, erau izolati. Si trebuia, cand se apropiau oameni de ei, sa strige: “Necurat! Necurat!”; iar in sinagoga li se crea un loc special, unde erau acceptati, totusi. In aceasta stare tragica, de moarte vie, Mantuitorul rosteste doar cuvantul: “Aratati-va preotilor!”. Ei merg sa se arate. Pe cale s-au vindecat. Preotii au constatat. Si, amanunt atat de revelator: unul dintre leprosi se intoarce si vine la Mantuitorul, Ii cade in genunchi, se pleaca si “da slava lui Dumnezeu”, Ii multumeste. Iar Mantuitorul rosteste: “Au nu toti zece s-au vindecat? Dar cei noua unde sunt? Numai unul s-a aflat sa dea slava lui Dumnezeu…?” – nu simplu “sa multumeasca”. E o nuanta adanca, tot atat de revelatoare. “… numai acesta, si care este de alt neam?” (era samarinean).

Iubitilor, doua idei se desprind de aici si ne lumineaza constiinta. Din cei zece, unul vine si-I da multumire lui Dumnezeu. Unul, care-si descopera unicitatea si care raspunde dureros la una din temele noastre obisnuite. Cand ne-am intrebat adesea ce inseamna sanatatea sufletului, sanatatea mintala sau normalitatea, si am cercetat la diversi oameni de stiinta, savanti, mai ales la psihiatri, am gasit definita sanatatea, normalitatea, drept “integrarea in mediu, in societate”. Mi-am zis atunci: deci societatea il face pe om sanatos?! Acest mediu social trebuie inteles in diversitatea lui, pentru ca, daca unul se integreaza foarte bine intr-un mediu de talhari, intr-o mafie, inseamna ca el e normal? Altfel spus, lumea, ea iti da tie sanatatea? Erau in societate cei zece, nu? Dar unul dintre ei n-a acceptat, pur si simplu, sa ramana in societatea aceea. A fost singurul care s-a rupt de ea si a inteles ca nu lumea l-a vindecat pe el. Si el vine – in unicitatea lui, in constiinta lui unica – la Mantuitorul. Si spune Scriptura: “sa-I dea slava”; nu simplu “sa-I multumeasca”. E ceea ce numim indeobste “recunostinta”. Dar ce inseamna recunostinta? Re-cunosc, imi recunosc obarsia in Dumnezeu. De aceea spune Mantuitorul “sa dea slava lui Dumnezeu”: taina slavei, a preamaririi lui Dumnezeu, din care eu ma impartasesc. Iar in alt loc: “Slava de la oameni nu caut”. Pentru ca Mantuitorul descopera slava nu pentru Sine, ci pentru noi. Nu spune El Tatalui, pentru ucenici: “Tata, slava pe care Mi-ai dat-o Mie Eu le-am dat-o lor”? Slava lui Dumnezeu nu e pentru a se preamari pe Sine Dumnezeu, ci pentru a ne impartasi noua slava – lumina, iubirea, bucuria, puterea, sanatatea. E altceva decat slava pe care o aducem noi, oamenii. Iertati, imi vine in gand cuvantul lui Eminescu: “Iar deasupra tuturora s-o scula vreun mititel / Nu slavindu-te pe tine, lustruindu-se pe el”. Aceasta e nefericita noastra stare, de a schimba talcul, sensul slavei lui Dumnezeu. Slava Lui, pe care o impartaseste cu noi, cum adesea pomenim cuvantul Sfantului Grigorie Palama: “Dumnezeu, fire mai presus de fire, nu are a sui la slava mai inalta. Slava Lui se descopera prin coborarea la cele smerite”. Slava lui Dumnezeu in smerenia Lui ni s-a descoperit, in chipul robului pe care L-a luat si al crucii pe care S-a rastignit deschizand bratele Lui si imbratisandu-ne pe noi, pentru a ne darui noua slava.

Si acest unu a inteles Cine l-a vindecat, spre deosebire de sarmanii lui confrati de suferinta, care nu s-au intors la El. Trupeste s-au vindecat; intrebarea este: s-au vindecat si sufleteste? Or Mantuitorul spune: “Numai acesta s-a aflat sa dea slava lui Dumnezeu?”. Si-i zice: “Mergi! Credinta ta te-a mantuit”. De aceea am spus la inceput: cei noua s-au vindecat trupeste; acesta s-a mantuit; cand a crezut (credinta in Hristos). Si a primit slava Lui – mantuirea!

Asadar, revin asupra normalitatii, a sanatatii mintale, adica nu numai a trupului, ci si a sufletului . Cum intelegem noi taina aceasta a sanatatii mintale, a normalitatii, a pastrarii unitatii mele cu Dumnezeu si cu lumea? M-a intrebat cineva, rascolitor in adancul sufletului: “Parinte, pentru trup, intreb medicii, dar pentru suflet, asa am socotit, ca se cuvine sa intreb un preot: ce inseamna sanatatea sufleteasca?”. Am stat o clipa… In chip firesc, spontan, mi-am inaltat sufletul la Dumnezeu si am cugetat ca e cuvios sau cuvenit sa raspund asa: “Daca trupeste simt sanatatea atunci cand toate organele mele trupesti, aparatele – creierul, inima, ficatul, plamanii, rinichii, stomacul, ochii, urechile –, toate isi implinesc menirea lor inscrisa fiziologic in trupul meu si care, prin urmare, functioneaza pentru ca se afa in organica unitate, la fel si puterile mele sufletesti (cele firesti – intelectul, sentimentele, vointa; cele morale – intelepciunea, dreptatea, barbatia sau curajul, cumpatarea si infranarea, stapanirea patimilor placerii, a desfraului, a patimilor maniei si stapanirea de sine; si cele teologice – credinta, nadejdea, dragostea si, impreuna cu ele: bunatatea, pacea, indelunga rabdare, asceza, postul), toate aceste puteri sufletesti, virtuti morale, virtuti teologice, isi implinesc menirea lor pozitiva, afirmativa (Dumnezeu este da si numai da; si eu raspund zidirii mele dupa chipul lui Dumnezeu: “Da, Doamne, cred si Te marturisesc!”), atunci si numai atunci cand aceste puteri sufletesti ma zidesc pe mine, ma construiesc pe mine in credinta, in adevar, in iubire, si eu devin un punct, smerit, de contagiune mantuitoare, nu distrugatoare. Atunci eu simt in aceasta unitate a fapturii mele (chiar in boala si in orice situatie a vietii), prin Dumnezeu, prin radacina mea, prin Ziditorul meu, simt sanatatea sufletului.

Iata, aceste daruri pe care le-am evocat sunt, cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul, “insusiri ale Dumnezeirii care in noi devin virtutile noastre”, “materia spirituala” a sufletului si a vietii noastre, daca putem spune asa. Acestea toate constituie fiintial existenta noastra, zidirea noastra si mantuirea noastra, asa cum ele sunt descoperite in Iisus Hristos, Modelul.

Deci Fiul lui Dumnezeu facut Om, El le-a intrupat pe toate in plinatate, si nu poti dobandi sanatatea fara aceasta icoana a Mantuitorului Hristos. In toate acestea e cuprinsa, fireste, si societatea; e cuprins si mediul, sunt cuprinse toate. Dar toate pleaca din radacina lor si merg spre sensul, spre telul lor. Pentru ca lumea aceasta nu poate oferi nici modelul moral absolut – nu poate intemeia o etica, zice stiinta –, nu poate oferi nici sensul existentei, care este Hristos Domnul. Eu tin seama de mediu, de lume, dar totdeauna ma ridic la Obarsia mea, la Chip, la Modelul meu, la Hristos.

Pentru care spun si aici cuvantul luminat de Dumnezeu, pe care l-a rostit Eminescu, vorbind de jertfa Mantuitorului, care in momentele acelea de suferinta suprema pe cruce Se jertfeste cerand iertare Parintelui Ceresc, pentru rastignitori; Se jertfeste deci pentru toti. Asa a inteles Eminescu jertfa Mantuitorului pe cruce: “Astfel, a te jertfi din iubire pentru altii, nu din dispret, cum o faceau filosofii vechi, stoicii, nu din respectul unei legi, ci in numele lui Dumnezeu si pentru semenul tau, din iubire pentru lume, e cea mai inalta forma a existentei umane. In ea e acel sambure de adevar – iubirea in stare sa dizolve intreaga dizarmonie dintre oameni si asprimea luptei pentru existenta, ce bantuie natura intreaga”.

O, Doamne, fa-ne vrednici pe toti, sa invatam si de la el, de la acest poet al neamului, cum a invatat el de la Tine, taina iubirii, taina vindecarii de tot raul, taina mantuirii. “Iubirea, cea mai inalta forma a existentei umane”, pe care Tu ne-ai descoperit-o, Doamne. Si vindecatul lepros Ti-a dat slava… Astfel nu numai ca s-a vindecat trupeste, ci s-a si mantuit. Fa-ne vrednici, Doamne, de acest dar, ca noi, cei care Te cinstim pe Tine, sa fim deplin sanatosi – sufleteste intai, si trupeste; prin credinta in Tine, prin lumina vietii Tale, prin iubirea Ta, Doamne!

Observati: de ce rugaciunea pe care am citit-o adineauri, in care sunt aratate patimile care ne descompun, sau alta rugaciune – a treia: “Cel ce ai primit cu trupul Tau patimile cele de viata facatoare si mantuitoare – crucea, piroanele, sulita, moartea – omoara-mi patimile cele trupesti, care imi strica sufletul!”, de ce aceste rugaciuni sunt puse inainte de Sfanta Impartasanie? Tocmai pentru ca ele ne pregatesc sa ne impartasim – odata cu credinta in Hristos, odata cu primirea cuvantului Evangheliei – si cu trupul Lui, pentru trupul si sufletul nostru. Astfel ne vindecam.

Asa, Tu Doamne, “Cel ce cu ingroparea Ta ai pradat imparatia iadului, ingroapa sfaturile mele cele viclene, prin ganduri bune, si risipeste duhurile cele viclene. Cel ce cu Invierea Ta cea de a treia zi si de viata purtatoare ai ridicat pe stramosul cel cazut, ridica-ma si pe mine, cel ce am alunecat in pacat, punandu-mi inainte chipuri de pocainta. Cel ce cu preaslavita inaltarea Ta la cer ai indumnezeit trupul pe care l-ai luat si l-ai cinstit cu sederea de-a dreapta Tatalui”, invredniceste-ma, Doamne, cu impartasirea din cuvantul Tau, din virtutile Tale. Caci virtutile sunt daruri de la Dumnezeu venind in trupul nostru. Si prin impartasirea cu Trupul si Sangele Tau, Doamne, sa dobandim deplina noastra sanatate sufleteasca si trupeasca si mantuirea de tot raul. Cu rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

 

 

Cum îţi plac pastele?

Pastele pot fi preparate în nenumărate moduri şi pot fi consumate la fel de bine ca mâncare caldă, pe post de salată sau ca desert. Iată patru reţete uşoare, pe care le poţi testa chiar dacă nu eşti o bucătăreasă foarte pricepută.

Tuburi cu busuioc şi roşii

Ingrediente: 500 g paste tuburi, două conserve de roşii decojite, cinci linguri ulei de măsline, cinci căţei de usturoi, piper alb, sare, busuioc proaspăt, 100 g caşcaval ras sau parmezan, 100 g măsline.

Mod de preparare: se fierb pastele în apă cu sare şi o lingură de ulei, cam 15 minute, amestecând din când în când, ca să nu se lipească. Se scurg apoi într-o sită în­că­pă­toare şi se prepară sosul. Se pune res­­tul de ulei într-o cra­tiţă şi se rumeneşte în el usturoiul pisat.

Când este gata, usturoiul se scoate şi se adaugă ro­­şiile mă­runţite. Se lasă câteva minute la fiert cu sare şi piper, după gust. Sosul se toarnă peste paste, direct în farfurie, şi se adaugă caşcavalul ras, măslinele şi frunzuliţele de busuioc.

PONT: Dacă vrei să fie mai consistente, poţi adăuga la prăjit şi 200 g carne tocată sau tot atâta şuncă de Praga tăiată cubuleţe.

Salată cu ton şi ouă

Ingrediente: 500 g paste spirale, două roşii, o salată verde creaţă, patru ouă fierte tari, două conserve cu bucăţi de ton, un ardei gras, sare, piper, u­lei de măs­line, suc de lămâie.

Mod de preparare: se fierb pastele, 10 minute, în apă cu sare şi ulei. Se scurg şi se răcesc sub jet de apă, apoi se pun într-un castron.

Se spală legumele şi se scurg de apă, iar roşiile şi ouăle se feliază şi se pun peste paste. Se toacă mărarul, iar salata şi ardeiul se taie în fâşii şi se a­mes­tecă împreună cu pastele şi cu tonul scurs de ulei. Se pun sare, piper şi lămâie, după gust.

Tăiţei cu mac

Ingrediente: 300 g tăiţei, 50 g mac, 100 g dulceaţă, trei linguri de zahăr, un plic de zahăr vanilat, o lingură de ulei, puţină sare.

Mod de preparare: tăiţeii se pun la fiert, circa 10 minute, în apă cu puţină sare şi cu o lingură de ulei, amestecând din când în când.

Când sunt gata, se scurg de apă şi se aşază pe un platou. Macul, zahărul şi zahărul vanilat se amestecă într-un castronel şi se pun peste tăiţei, la servire. Se poate adăuga o linguriţă de dulceaţă.

Melcişori cu spanac

Ingrediente: o pungă de paste melcişori, 200 g spanac congelat, patru linguri de ulei, şase căţei de usturoi, 100 g caşca­val ras, sare, piper alb.

Mod de preparare: se fierb melcişorii cu sare şi o lingură de ulei, circa 10 minute, amestecând uşor, ca să nu se rupă, apoi se lasă alte cinci minute acoperiţi. Se scurg într-o sită şi, între timp, se pune la fiert spanacul, în 500 ml de apă, cu pu­ţină sare.

Usturoiul se curăţă, se pisează şi se căleşte într-o cratiţă în puţin ulei, apoi se pune peste el spanacul scurs de apă şi se călesc îm­preună 10 minute. Spanacul se toarnă peste paste, se adaugă sare şi piper după gust şi se amestecă. Se servesc calde cu caşcaval ras.

 

9 trucuri să petreci mai mult timp cu familia

Părinţii sunt ocupaţi cu serviciul şi treburile casnice, copiii, cu lecţiile şi activităţile extraşcolare. Iarna, zilele sunt scurte, se întuceă devreme şi ai senzaţia că timpul nu-ţi mai ajunge să aduni toată familia, nici măcar la cină. Ce poţi face?

– Încearcă, ori de câte ori este posibil, să luaţi măcar cina împreună. Prânzul de duminică ar trebui să fie masa festivă a familiei, aşa că organizaţi-vă programul astfel încât să nu lipsiţi de la ea;

– Oricât de ocupaţi aţi fi, încercaţi să ajungeţi la activităţile copilului (serbări, meciuri);

– Ajută-ţi copilul la lecţii;

– În loc să stai la televizor, iar copii la calculator, mai bine jucaţi împreună un joc (cărţi, monopolly, scrable etc.);

– Organizează o seară în care ieşi împreună cu familia. Puteţi vedea un film, apoi să mergeţi la o cofetărie;

– Faceţi împreună treburile casei şi cumpărăturile;

– Rezervă-ţi o jumătate de oră înainte de a-i culca pe copii pentru a-i asculta. Cuibăreşte-te în pat lângă ei şi îndeamnă-i să povestească ce-au făcut în ziua respectivă;

– Citiţi împreună poveşti. Aşa îi vei dezvolta gustul pentru lectură, lucru de care copii de azi cam duc lipsă;

– Spune-le în fiecare zi că-i iubeşti şi laudă-i când fac un lucru bun.

Cum ne influenţează culorile din locuinţă

Culorile ne atrag, ne încântă sau ne creează o stare de nelinişte. Şi nu există nici urmă de îndoială că au capacitatea de a ne influenţa comportamentul. Iată cum le putem folosi în locuinţă în deplină cunoştinţă de cauză.

Ţi se întâmplă cumva să te simţi bine într-o cameră şi să nu-ţi găseşti locul în alta? Poţi să crezi că este „vina” culorilor în care este zugrăvită? Este normal să fie aşa, căci fiecare avem culorile noastre preferate. Unele ne atrag, altele ne încântă şi ne înveselesc, iar altele ne fac irascibile şi nervoase. Este ca atunci când porţi o bluză pentru că îţi place foarte mult. Faptul că te simţi în largul tău când o îmbraci se poate datora culorii sale.

Puterea nebănuită a culorilor

Culorile au un efect puternic asupra psihicului nostru, iar această idee nu este deloc nouă. Popoarele orientale cunoşteau din vechime efectul lor şi se foloseau de el pentru a influenţa în mod pozitiv psihicul celor care locuiau în casă.Cel puţin în teorie, culorile te pot ajuta să obţii orice stare doreşti: melancolie, veselie, calm, creativitate sau inspiraţie. Şi cum în casa în care locuim este foarte important să ne simţim în largul nostru, iată un mic ghid al culorilor şi cum ar trebui ele folosite.

Roşul reprezintă acţiunea şi forţa. Dacă vrei să te energizezi, adaugă un strop de roşu în încăperea în care munceşti. Evită orice exces, căci prea mult roşu face decorul obositor şi iritant. Tonurile „atenuate” de roşu, portocaliu sau roz, poti fi alegeri la fel de bune. Camerele în care îşi are locul culoarea roşie sunt biroul, zonele de studiu sau camera de zi. Pentru că roşul este culoarea pasiunii şi a energiei sexuale, dă foarte bine în dormitor. Ţine cont totuşi de această regulă: foloseşte-l în doze mici.Neindicate sunt tonurile foarte închise de roşu (de exemplu, grena), care induc o stare de agitaţie. Iar dacă te enervezi prea des, cu siguranţă este prea mult roşu în zonă!

Portocaliul are o acţiune mai blândă decât roşul. El simbolizează bogăţia şi seducţia, este o culoare energică şi revigorantă, care induce entuziasm, optimism şi vitalitate. De asemenea, stimulează pofta de mâncare. Culoarea nu este deloc potrivită în birou, pentru că nu te lasă să te concentrezi şi te duce cu gândul la distracţie. Merge bine în schimb în sufragerie, în hol sau în partea de sud a locuinţei.

Galbenul este odihnitor şi induce o stare de linişte. Culoarea poate fi folosită în încăperile în care te relaxezi, căci are capacitatea de a absorbi tensiunile. Culoarea veseliei, a fericirii şi a creativităţii, galbenul se foloseşte în mod tradiţional în partea de nord-est a casei. Este perfectă pentru sufragerii şi holuri şi induce imediat buna-dispozţie.

Verdele, asociat cu primăvara, însemnă vitalitate. Dacă ai nevoie să-ţi recapeţi încrederea în tine sau în forţele tale, nu ezita să zugrăveşti o cameră în nuanţe de verde. De asemenea, verdele creşte energia pozitivă. Dacă nu vrei să zugrăveşti nimic în verde, alege ghivece cu plante ornamentale naturale. Efectul este acelaşi. Turcoazul are cam acelaşi efect, însă de câteva ori mai puternic.

Tonurile de albastru (bleu, bleumarin, violet şi indigo) au darul de a calma. Aceste culori de apă te scot din încurcătură când nu mai ştii cum să rezolvi conflictele cu familia, nu te înţelegi cu colegii de serviciu sau nu ai timp să termini toate lucrurile pe care le ai de făcut într-o zi.

Culoarea luxului şi a prosperităţii, violetul este un remediu pentru nervozitate şi favorizează stăile de meditaţie. Simbol al pasiunii, violetul se foloseşte în zonele de sud-est, nord sau sud ale livingului pentru a atrage banii.

Albul transmite energie şi mobilizează, întăreşte voinţa şi îţi dă forţa de a rezolva orice. Această culoare te poate ajuta şi să-ţi impui punctul de vedere şi să-i influenţezi pozitiv pe cei din jur. Este bine de ştiut că tonurile de bej, gri sau ivoriu nu au acelaşi efect benefic.

Aşa cum era de aşteptat, negrul este exact contrarul albului. El are capacitatea de a calma şi de a reduce totul la tăcere. Denotă profunzime, independenţă, stabilitate şi protecţie şi reprezintă banii şi puterea. Folosit în exces, induce stări de melancolie, tristeţe sau depresie. Dacă mobilierul este negru, obligatoriu pereţii trebuie să fie zugrăviţi într-o culoare deschisă. Totodată, negrul nu are ce căuta în camera copilului, dar nici în baie dacă ai copii mici. Se foloseşte în camerele situate înspre nord, dar în doze mici.

Ce culoare e potrivită în dormitor?

În dormitor merg bine culorile albastru, verde, bleu, lila, violet, dar şi tonurile calde de piersică, nuanţe de bej sau roz pal. Deşi este considerată o culoare rece, albastrul calmează şi relaxează, fiind ideal pentru dormitorul matrimonial. Verdele este o culoare elegantă şi sănătoasă. Are, de asemnea, un efect relaxant.Bleu este o culoare rece, ideala pentru dormitoarele copiilor super-activi. Lila şi violet sunt nuanţe ideale pentru camerele firilor artistice căci creează, emoţii interioare puternice. Aceste două tonuri nu sunt bune dacă suferi de migrene, dar te pot ajuta să te eliberezi de tensiune. Romanticul roz transmite pace şi blândeţe.

Ştiai că…

Vibraţiile pe care fiecare culoare le emite sunt percepute de corpul tău atât fizic, cât şi emoţional?
Fiecare om percepe altfel culorile? Aşa se explică şi atracţia noastră pentru unele dintre ele şi faprul că unele nu ne plac deloc.

Cele mai „zgomotoase” culori sunt galbenul, portocaliul şi roşul, iar cele mai „liniştite” sunt albastrul cobalt şi ultramarinul?

Chinezii credeau că există o legătură între gustul preferat şi culori? Conform teoriei, celor care preferă culoarea albastră le plac mâncărurile sărate, celor ce preferă verdele le plac dulcurile, iar celor ce preferă violetul le plac gustările amare. Celor care au roşul ca şi culoare preferată le place mâncarea picantă.

10 alimente nocive pentru dinţii tăi

Fiecare îşi doreşte să afişeze, zilnic, dinţi albi şi un zâmbet strălucitor.

Dar ştiai că anumite alimente afectează dantura? Iată, mai jos, lista:

* Sucurile şi energizantele. Acestea sunt foarte bogate în zahăr şi duc la deteriorarea mai rapidă a smalţului.

* Bomboanele. Dacă le ronţăi, îţi “bombardezi” dinţii cu acizi care-i atacă.

* Produsele de patiserie şi caramelele. Ca şi jeleurile, rahatul, fursecurile sau cerealele, acestea conţin glucoză şi fructoză, care sunt foarte nocive.

* Alunele, nucile, fisticul. Precum seminţele ori popcornul, sunt tari şi pot strica smalţul dinţilor foarte uşor.

* Ceaiul negru. Acesta poate provoca pete inestetice pe dinţi, căci are pigmenţi puternici.

* Cafeaua. Din cauza culorii puternice şi această băutură e un inamic de temut, dacă ţii la albul dinţilor.

* Carbohidraţii. Alimentele care contin mulţi carbohidrati hrănesc bacteriile din cavitatea bucală care sunt responsabile cu producerea acizilor ce atacă smalţul.

* Vinul. Strugurii pătează orice zonă cu care intră în contact.

* Ciocolata. Din cauza cantităţii mari de zahăr, ea duce la carierea dinţilor.

* Antitusivele dulci. Tusea poate cauza şi probleme cu dantura. Pastilele pentru supt şi siropurile care combat tusea conţin, adesea, cantităţi foarte mari de zahăr. Deci apelează la cele fără zahăr.

 

Iată 9 moduri în care poţi să economisiţi benzina!

Scumpirea benzinei din ultima vreme i-a adus la disperare pe şoferi. Dacă nu vă puteţi lipsi de autoturisme, trebuie să învăţaţi cum să reduceţi consumul la carburanţi. Iată 9 sfaturi pe care trebuie să le urmaţi, potrivit site-ului b365.realitatea.net.

1. Cu cât maşina este mai grea, cu atât va consuma mai mult. Îndepărtaţi greutăţile din portbagaj care nu sunt necesare (biciclete, role sau diverse scule), suporturile de biciclete sau de schiuri de pe plafon, atunci când nu le folosiţi. Încă un truc: nu umpleţi rezervorul la maximum, va îngreuna maşina. Jumătate de rezervor la o alimentare e suficient;

2. Verificaţi săptămânal presiunea cauciucurilor. Dacă valoarea este sub cea recomandată de fabricant, consumul de carburanţi poate creşte chiar şi cu 30%, din cauza frecării suplimentare cu carosabilul;

3. Faceţi revizia la maşină. Un motor nereglat şi filtrele de aer neschimbate pot conduce la o creştere a consumului de 25%;

4. Nu lăsaţi maşina să se încălzească prea mult, înainte de a porni la drum. Dacă motorul merge în timp ce maşina stă pe loc, consumă mai mult decât în mers. La maşinile actuale sunt suficiente 30 de secunde de “încălzire a motorului”, după care nu trebuie să acceleraţi brusc;

5. Nu acceleraţi şi nu frânaţi brusc. Fiţi atent la trafic, pentru a nu fi obligat să procedaţi la manevre bruşte. De exemplu, în loc să apăsaţi pe frână, este mai economicos să încetiniţi luând piciorul de pe acceleraţie.

Este indicat să nu acceleraţi brusc

Păstraţi distanţa în raport cu maşina din faţă, pentru a evita opriri bruşte. Plecarea de pe loc consumă cu 20% mai multă benzină decât în cazul accelerării de la 10 km/h. În general, condusul agresiv poate creşte consumul de benzină cu până la 33% pe autostradă şi cu 5-10% în oraş;

6. Păstraţi, pe cât posibil, o viteză constantă. O maşină care merge cu 80 km/h poate consuma cu 20-30% mai puţin decât una care circulă cu 110 km/h. Asta înseamnă că viteza legală poate fi utilă chiar şi buzunarului;

7. Menţineţi maşina în cea mai înaltă treaptă de viteză posibilă. Dacă supraturaţi motorul, acesta va consuma mai mult;

8. Nu folosiţi benzină cu cifră octanică mai mare decât este indicat de fabricantul maşinii. Foarte puţine maşini au cu adevărat nevoie de benzină tip 99, cea tip 95 fiind, cel mai adesea, foarte bună. Vă va costa mai puţin;

9. Gândiţi-vă dinainte de a pleca ce drumuri aveţi de făcut şi alegeţi cel mai bun traseu. Asta implică şi să vă interesaţi unde sunt ambuteiaje şi unde veţi aştepta degea- ba în trafic, consumând mai mult carburant.

 

O reţetă pe zi / Prăjitură cu gutui

Ingrediente: pentru aluat – 200 g făină, 100 g unt, 100 g zahăr, un ou, două linguri apă, puţină sare; pentru cremă – două gutui, 225 g zahăr, 500 ml apă, 500 ml lapte, trei ouă, o lingură făină, un plic de zahăr vanilat.

Preparare: se amestecă făina cu zahărul şi cu untul tăiat bucăţele, până se obţine un amestec grunjos. Se adaugă oul, sarea şi apa, cât să lege aluatul. Se face o bilă din cocă şi se dă la rece cel puţin două ore.

Se prepară crema, omogenizându-se 150 g zahăr cu ouăle, zahărul vanilat, făina pusă câte puţin şi subţiată cu laptele cald turnat treptat, apoi se pun pe foc mic, amestecând până la primul clocot. Se lasă să se răcească, iar între timp se curăţă gutuile, se taie cubuleţe şi se fierb 20 de minute cu jumătate de litru de apă şi 75 g zahăr.

Se scurg fructele şi se adaugă la cremă. Se întinde aluatul şi se îmbracă o formă cu pereţii groşi. Se toarnă crema peste aluat şi se coace la foc potrivit 20-25 de minute.

 

Cum să conduci pe timp de ceaţă

Nu porni şi proiectoarele de pe capotă (dacă ai), sunt direcţionate să bată mai sus şi vor reflecta lumina înapoi.

Condusul pe timp de ceaţă este periculos. Minimalizează probabilitatea de a fi implicat într-un accident fiind atent la pericole şi ştiind cum să conduci în condiţii de vizibilitate redusă.

Cea mai bună soluţie ar fi să tragi pe dreapta, să aprinzi avariile şi poziţiile pentru a face maşina cât mai vizibilă şi să aştepţi ca ceaţa să se ridice. Dar cum cea mai bună soluţie nu este şi cea mai practică, am grupat mai jos câteva sfaturi pentru tine.

Ceaţa poate veni în valuri. Aceasta poate trece rapid de la densitatea la care nu poţi vedea la 10 m în faţă la o vizibilitate aparentă de 100 m şi înapoi, în interval foarte scurt.

Evident, cu cât viteza ta de deplasare este mai mică cu atat ai posibilitatea şi timpul necesar să eviţi eventualele probleme apărute.

Când intri în ceaţă, verifică oglinzile retrovizoare şi apasă uşor pedala de frână. Această mişcare este menită să-i avertizeze pe conducătorii auto care vin din spate asupra intenţiei tale de a reduce viteza.

Foloseşte faza de întâlnire şi eventual farurile de ceaţă! Dacă în mod normal folosirea fazei mari la apropierea de alte vehicule este o contravenţie, în acest caz este total nerecomandat; tot ce vei obţine va fi un tablou de lumină prin care nu vei mai vedea nimic!

Nu porni şi proiectoarele de pe capotă (dacă ai), sunt direcţionate să bată mai sus şi vor reflecta lumina înapoi.

Uitaţi-vă la vitezometru. Ceaţa împraştie lumina şi reduce contrastul dintre obiecte. Studii au arătat că cu cât un şofer stă mai mult în ceaţă, cu atât acesta va conduce mai repede. Evită să cazi în această capcană.

Încercă să observi distanţa la care obiectele „ies” din ceaţă şi gândeşte-te că aceea va fi distanţa ta de frânare maximă.

Ţine minte că alţi şoferi au o distanţă vizuală limitată şi că ceaţa face drumurile alunecoase. Semnalizează din timp, iar când foloseşti frânele nu apăsa pedala brusc.

Foloseşte ştergătoarele de parbriz şi dezaburirea.

În cazul în care parchezi pe lângă drumul principal, asigură-te că ai scos maşina complet de pe drum.

RECLAMA DACIA DUSTER

Vezi cum se vinde o Dacia Duster pe care „o ţine asamblată doar nişte scuipat vechi şi întărit”! ATENŢIE, limbaj licenţios!

Reclama care prezintă o Dacie Duster a fost interzisă la TV.

 

Reclama îl înfăţişează pe un comerciant de maşini Dacia Duster care e pe cale să vândă unul dintre exponate. Negocierea pentru maşină conţine un limbaj trivial, iar autovehiculul nu scapă de adjective precum „gunoi de tablă îndoită”, „conserva aia”, „o ţine asamblată doar nişte scuipat vechi şi întărit” sau „căruţă purulentă”. 

Mesajul de final al reclamei este cât se poate de încurajator: „Calitate europeană de top pentru un chilipir românesc„.

O reţetă pe zi / Gogoşi americane

Ingrediente: jumătate de cub de drojdie, cinci linguri cu vârf de zahăr, 350 ml de lapte, trei ouă, esenţă de vanilie şi un plic de zahăr vanilat, 700 g făină, coaja rasă de la o lămâie, 400 ml ulei pentru prăjit; pentru decor: alune pisate, ciocolată, scorţişoară, zahăr pudră, fulgi de cocos.

Preparare: se pune drojdia la înmuiat cu puţin zahăr. Se separă gălbenuşurile de albuşuri şi se bat pe rând. Se încălzeşte laptele foarte puţin, împreună cu zahărul. Apoi se face aluatul amestecând făina, drojdia, gălbenuşurile şi laptele turnat uşor, până se încorporează.

La final, se adaugă albuşurile, esenţa de vanilie şi două linguri de ulei şi se frământă uşor. Se lasă la dospit o jumătate de oră, până îşi dublează volumul. Se taie apoi câte o bucată, se întinde, se decupează din ea cerculeţe cu paharul, iar în mijloc, găuri, cu un dop de la o sticlă de plastic.

Se rumenesc pe ambele părţi, apoi se scot pe serveţele, ca să se absoarbă surplusul de ulei. Gogoşile se ornează cu alune şi cocos, după ce au fost trecute prin ciocolată, sau se pudrează doar cu zahăr amestecat cu scorţişoară.

 

Fără Certificat Energetic nu-ţi mai vinzi casa

În cazul în care este vorba de un bloc, primul pas este să obţineţi acordul tuturor locatarilor pentru că certificatul se acordă pentru întreaga clădire

De la începutul anului se aplică legea privind certificarea energetică prin care, proprietarii de locuinţe şi apartamente sunt obligaţi să pună la dispoziţia potenţialilor cumpărători sau chiriaşi un Certificat de Performanţă Energetică al apartamentuluisau imobilului. Cu alte cuvinte, ai nevoie de un certificat ca să poţi vinde sau închiria locuinţa.

Ce e Certificatulde Performanţă Energetică

Realizarea Certificatului de Performanţă Energetică (CPE) este o obligaţie legală pentru toţi cei care intenţionează să vândă sau să închirieze o locuinţă. Acesta trebuie anexat dosarului de vânzare-cumpărare sau contractului de închiriere.

Cumpărătorii sau chiriaşii vor fi astfel mai bine informaţi cu privire la costurile de întreţinere a locuinţei respective şi se vor putea evita situaţiile în care cei care cumpără locuinţe la un preţ mai mic să constate ulterior că plata pentru întreţinere ajunge la sume foarte mari.

Clasa energetică în care vor fi încadrate clădirile va fi făcută la fel ca şi în cazul electrocasnicelor, „A” fiind cea mai înaltă clasă şi „G” cea mai scăzută. Indiferent de calificativul obţinut, proprietarul nu va fi obligat de lege să ia nici o măsură de îmbunătăţire.

Cum îl obţinem

În cazul în care este vorba de un bloc, primul pas este să obţineţi acordul tuturor locatarilor pentru că certificatul se acordă pentru întreaga clădire.

Proprietarul sau investitorul se adresează apoi unui auditor energetic atestat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Locuinţei (MDRL).

Auditorul realizează expertiză termică şi energetică a clădirii (investigarea stării tehnice a pereţilor şi a instalaţiilor), pe baza cărora se va întocmi raportul de expertiză ce va ajuta mai departe la întocmirea certificatului de performanţă energetică. Odată semnat, acesta devine un act oficial care se include în Cartea Tehnică a construcţiei.

Preţ şi valabilitate

Preţul Certificatului de Performanţă Energetică se stabileşte pe baze comerciale. El variază între 3 şi 5 euro pe metru pătrat, în funcţie de mărimea şi de complexitatea construcţiei şi a instalaţiilor, dar şi în funcţie de auditorul care îl realizează. În prezent, există câteva sute de auditori independenţi şi firme cu activitate în domeniu.

Procesul de întocmire a certificatului durează între 7 şi 14 zile, iar perioada de valabilitate este de 10 ani. Conform prevederilor legii, «certificatul este însoţit de recomandări de reducere a costurilor, prin îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirii».

Uite ce conţine documentul!

Certificatul de performanţă energetică are două pagini şi conţine atât date despre starea termică şi energetică a clădirii, cât şi recomandări pentru reducerea costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice.

Prima pagină cuprinde tabelul de încadrare a clădirii într-una din clasele energetice cuprinse între A şi G.

În acelaşi tabel este inclus şi calificativul clădirii de referinţă, alături de alţi indici referitori la emisiile de CO2, la consumul anual de energie pentru încălzire, apă caldă, climatizare, ventilare mecanică şi iluminat artificial, precum şi consumul anual de energie din surse regenerabile.

Urmează informaţii tehnice despre clădire, informaţii privind identificarea auditorului energetic şi despre programul de calcul utilizat în elaborarea CPE.

Pagina a doua prezintă o serie de grile de clasificare energetică a clădirii în funcţie de consumul de căldură anual specific şi un tabel cu indici pentru performanţa energetică a clădirii de referinţă.

Următoarele informaţii sunt referitoare la penalizările acordate clădirii şi motivarea acestora şi în final sunt menţionate recomandările expertului.

Acte necesare pentru obţinerea documentului

Ai aflat de Certificatul de Performanţă Energetică, dar nu ştii care sunt etapele pentru obţinerea lui? Specialistul Click!, Mihai Mereuţă, ne spune care sunt paşii de urmat şi de ce acte avem nevoie pentru a intra în posesia acestuia.

Pentru primul pas, proprietarul trebuie să găsească un auditor energetic. Rolul auditorului energetic e de a face expertiza tehnică a clădirii şi de a întocmi un raport de expertiză energetică a clădirii.

Pentru realizarea unui audit energetic urmat de un raport de audit şi Certificatul de Performanţă Energetică pentru clădirea auditată, beneficiarul trebuie să ofere auditorului toate documentele necesare raportului de audit.

Documentele necesare auditorului sunt cele menţionate mai jos şi dacă nu are documente privind construcţia clădirii să permită auditorului să efectueze la faţa locului măsurători:

Din cartea tehnica a construcţiei se cer:

Planuri amplasament clădire; planuri structură clădire; planuri şi descriere instalaţii în clădirea construită;

Date tehnice despre materiale de construcţii, date tehnice despre echipamentele de instalaţii de încălzire, răcire-climatizare, ventilaţie, furnizări apă caldă şi rece.

Pentru consumurile realizate de clădire pentru clădirile existente noi sau vechi se cer:

Consumurile de energie electrică pe lună timp de minimum un an;

Consumurile de gaz pe lună timp de minimum un an;

Consumurile de apă rece şi apă caldă pe lună timp de minimum un an;

Consumurile privind canalizarea – deşeurile pe lună timp de minimum un an;

Pentru consumurile ce vor fi realizate de clădirea nouă care se va construi se cer:

Ce echipamente şi materiale se vor folosi în instalaţiile din clădire;

Descrierea instalaţiilor de energie electrică, de gaz, de furnizare apă-caldă, apă -rece şi canalizare în instalaţiile din clădire.

 

De ce să nu le dai crezare femeilor?

Foto: Shutterstock

Femeile care se uită în sus caută, de fapt, ajutor,masarea urechii trădează îngrijorare pe când buzele ţuguiate denotă mânie

Limbajul trupului trădează secrete. Specialiştii în domeniu spun că, dacă le înţelegi gesturile, poţi afla ce gândesc doamnele în realitate, unele lucruri fiind însă valabile şi pentru domni. Muşcarea buzelor, încrucişarea picioarelor, ridicarea sprâncenelor. Fiecare gest are o anumită însemnătate, explică specialistul britanic în limbajul nonverbal Peter Collet.

În cartea sa, recent publicată, „Book of Tells” („Cartea semnelor”, în trad.), Peter Collet dezvăluie ce transmit o serie de gesturi făcute de femei, dar şi de bărbaţi, notează cotidianul „The Daily Mail”.

Privirea îndreptată în sus. Când Prinţul Charles urma să-şi rostească jurământul la căsătoria cu Lady Diana s-a uitat în sus. Gestul său era, în fapt, un strigăt de disperare – se uita spre ceruri, căutând ajutor, afirmă expertul. Indiferent care sunt credinţele religioase ale unei persoane, dacă priveşte în sus, înseamnă că este în căutarea unei intervenţii salvatoare. 

Clipirea rapidă. Persoanele care clipesc des sunt fie îngrijorate peste măsură, fie mint, fiind forţate de împrejurări să scornească ceva pe moment.Scărpinatul nasului. Există toate şansele ca persoanele care fac acest gest să mintă. Când nu spun adevărul, oamenii au tendinţa să încerce să acopere sursa minciunii, afirmă experţii.

Cum ar fi prea evident să ducă mâna la gură, îşi scarpină nasul.Ţuguierea buzelor. Persoanele furioase îşi ţuguiază adesea buzele întrucât gestul le împiedică să spună ceva ce ar putea regreta mai târziu. Acestea gândesc, fără să conştientizeze că este mai bine să tacă pentru a nu avea ulterior neplăceri.

Muşcarea buzelor. Dacă vrei să afli dacă o persoană este sau nu stresată trebuie doar să-i priveşti buzele. În cazul în care-şi muşcă buza de sus, cea de jos sau chiar colţul uneia dintre ele înseamnă că face eforturi susţinute să nu spună ce are pe suflet. Înclinarea capului. Femeile care lasă capul într-o parte încearcă, de fapt, să pară mai atractive.

Este semn că doresc să flirteze. Înclinându-şi capul, realizează trei lucruri care le fac mai atrăgătoare în ochii bărbaţilor: îşi micşorează înălţimea, imită un bebeluş care-şi pune capul pe umerii mamei şi îşi scot în evidenţă gâtul. Masarea urechii. Când o persoană este îngrijorată are tendinţa să-şi ducă mâna la ureche şi să o maseze, găsind în acest gest o anumită doză de confort.

Trecerea mâinii prin păr. Un astfel de gest are toate şansele să atragă atenţia celor din jur. Este, de asemenea, un truc folosit de femei pentru a părea mai atrăgătoare. Odată cu înaintarea în vârstă, părul îşi pierde din flexibilitate, dar trecerea mânii prin el le face pe doamne să pară mai tinere.

Ridicarea sprâncenelor. În momentul în care o persoană îşi arcuieşte sprâncenele pare mirată. Gestul trădează însă faptul că persoana în cauză încearcă să pară interesată de ceea ce spune interlocutorul. Coborârea sprâncenelor. Este un gest folosit mai ales de bărbaţi. Semnificaţia? „Poate că mă uit eu la tine, dar tot eu sunt şeful!” Depărtarea picioarelor. Persoanele care stau în această poziţie lasă să se înţeleagă că sunt de neînduplecat.

Balansarea greutăţii. Când o persoană vrea să scape dintr-o conversaţie îşi balansează greutatea din spate în faţă. Totuşi, unii bărbaţi fac acest gest în discuţii cu femeile dintr-un alt motiv: încearcă să pară mai energici. Încrucişarea picioarelor.

Dacă eşti într-o discuţie cu o persoană care stă într-o astfel de poziţie, te pândeşte o plictiseală ca la carte. Gestul se traduce prin: „nu am nici cea mai mică intenţie să mă mişc”.Deschiderea palmelor. O persoană care-şi arată palmele face, de fapt, un gest prietenos prin care se declară receptivă, dispusă să accepte noi idei şi bine intenţionată.

Ascunderea mâinilor. Cei care nu-şi lasă mâinile la vedere transmit un mesaj clar: nu vor să dezvăluie nimic. Dacă o persoană îşi ţine mâinile în buzunare, lăsând la vedere numai degetele mari, înseamnă că are o personalitate dominantă.

Ocuparea unui spaţiu cât mai mare. Persoanele care atunci când se aşază undeva îşi ţin braţele desfăcute, picioarele depărtate şi întind în faţa lor obiectele pe care le au încearcă să demonstreze că au ocupat teritoriul şi îl domină.

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului

Mareste imaginea.

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Vrednicilor de iubire si dreptmaritorilor crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos,

Acum, ca o incununare a sarbatorilor, dumnezeiasca Evanghelie ne impartaseste cuvant negrait de adanc. Si orice cuvant, cand sufletul nostru smerit, dar luminat, incearca adancimile, e revelator. Dar, pentru ca in fiecare duminica avem un asemenea cuvant al dumnezeiestii Evanghelii, din el sa ne impartasim. Asa cum e intotdeauna randuiala sfanta a Bisericii, crestinul se impartaseste intai din cuvantul lui Dumnezeu, al Evangheliei, si apoi din Trupul si Sangele Lui.

Acum, dar, ascultand cuvantul lui Dumnezeu, in Duhul Sfant, caci “cuvantul Meu este duh si viata”, zice Domnul, deci ascultand cuvantul si taina cuvantului, duhul cuvantului, adevarul cuvantului, sa luam aminte. Ne vorbeste Evanghelia, Vestea cea Buna:

“Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali, ca sa se plineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: “Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.” (Matei 4, 12-17).

Acest cuvant final – “pocaiti-va caci s-a apropiat imparatia cerurilor”, ne sta cu o deosebita lumina si putere inimii, ca astazi sa incercam a talcui din acest adanc al cuvantului dumnezeiesc. Nu inainte, insa, de a infatisa inimilor dumneavoastra talcul cuvintelor dintru inceputul zicerii de astazi a Sfintei Evanghelii. Deci Iisus ne spune ca a auzit ca Ioan a fost intemnitat. Pentru noi este si un moment deosebit ca anul acesta, inceput de secol, de mileniu, pomenirea Sfantului Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, se sarbatoreste deodata cu zi de duminica. De aceea am si citit amandoua cuvintele din Evanghelie – pentru ziua de astazi, la vremea cuvenita si pentru ziua Sfantului Ioan. Si sa nu uitam, si Ioan asa isi incheia predica: “pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor”.

Deci propovaduitorul pocaintei, Ioan, a fost intemnitat de Irod. Si stim cum si-a incheiat, incununand prin martiriu, petrecerea lui in pamantul oamenilor. Al oamenilor tot dupa chipul lui Dumnezeu, nefericitii (unii dintre ei). Si a fost intemnitat Ioan, care propovaduia, precum stiti, la Iordan, la rasarit de Ierusalim, in tinutul Iudeii, deci in partea de sud a pamantului lui Israel, catre capitala, catre Ierusalim. Acolo a propovaduit Ioan Botezatorul, acolo S-a si botezat Mantuitorul, cu botezul de la Ioan, acolo unde se adunau multimile si ascultau cuvantul pocaintei. Iar daca Ioan a propovaduit in pamantul Iudeii, in zona Ierusalimului, unde era centrul spiritual si politic, mai bine zis, caci erau sub conducerea Imperiului Roman Iisus, cu taina a proniei dumnezeiesti, a mers in Galileea sa propovaduiasca, si a incheiat misiunea la Ierusalim.

De aceea spune sfantul Evanghelist Matei, luminat de Duhul Sfant, ca Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea. Galileea, partea de nord a pamantului lui Israel. Si parasind Nazaretul, acolo unde isi petrecuse copilaria cu maica Sa sfanta, , a plecat Iisus mai spre nord, in Capernaum (localitatea, satul lui Naum), langa mare (marea Galileii sau lacul, iezerul, ceva mai mare decat un iezer), tot partea de nord a Israelului, anume in hotarele lui Zabulon si Neftali. Acestia erau dintre cele douasprezece neamuri ale lui Israel. “Ca sa se plineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul (cu opt sute de ani aproape, inainte), care zice: pamantul lui Zabulon, pamantul lui Neftali, spre mare, Galileea neamurilor”. Acolo unde erau nu numai evrei, ci si din alte popoare.

Daca Ioan a propovaduit numai in Ierusalim, numai in tinutul, am zice, pur al lui Israel, acest cuvant profetic al lui Isaia dezvaluie ca Mantuitorul merge in Galileea neamurilor, deci si catre celelalte neamuri, si catre noi, catre toate neamurile acestui pamant. El a venit pentru toti si pentru toate. Asa graise Isaia, in lumina Duhului Sfant, in care pentru un prooroc si cele de departe sunt ca si cum ar fi de fata. Aceasta este taina lucrarii lui Dumnezeu cu adevarat, care are privirea catre intreaga lui creatie si existenta. Caci, asa cum orice creator poarta in inima proiectul operei sale (cand cineva construieste o catedrala, nu are in mintea si in inima lui in toate dimensiunile ei, cand face proiectul? Chiar daca nu e in clipa aceea implinita, dar o poarta toata. Sau un artist, cand face o icoana, are imaginea ei, de asemenea, si se gandeste daca sa o faca icoana, si nu tine atat de mult la estetica, la frumusetea omeneasca, ci tine la chemarea, la sfintenia ei. Adica o icoana sa ne impartaseasca lumina divina, cutremurul sacru, in chemarea de a ne inalta dupa chipul ei.

Nu o frumusete de-a noastra, mai mult senzuala, apeland la simturi. Sau unul care intocmeste o simfonie. Fiecare sunet al ei il poarta, nu-i asa, creatorul in inima, in spirit), la fel, Dumnezeu, cum sa nu intelegem, poarta toata Creatia in desfasurarea ei. Si graind prin profeti, apoi apostoli… Asa ni s-a descoperit Dumnezeu, am zice prin trei cete: ceata profetilor, pana la venirea Mantuitorului, care priveau si calauzeau lumea spre Hristos, apoi ceata apostolilor, pe care Mantuitorul i-a pregatit direct, si de la care lumea pleaca din Hristos, mai departe, in chemarea ei in istorrie, am spune. Si mai e a treia ceata, prin care graieste Dumnezeu Bisericii, ceata Sfintilor Parinti ai Bisericii. Si atunci, Isaia face parte din ceata profetilor. Si, luminat de Duhul Sfant, Dumnezeu care cuprinde si vede tot, si profetul a putut spune, cu sute de ani mai inainte, cum a zis Isaia: Tinutul lui Neftali si Zabulon, Galileea neamurilor, acolo va veni si va vorbi Fiul lui Dumnezeu facut Om, Iisus Hristos. Si atunci, citez din dumnezeiasca Evanghelie, “a fost sa se plineasca ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul, care spune: Pamantul lui Zabulon, pamantul lui Neftali, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor (neamurile de pretutindeni), poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare. Si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”.

Lumina mare, lumina le-a rasarit… Ce era acea lumina? De atatea ori noi am vorbit despre lumina, iubitilor. Dumnezeu este Lumina si Iubire. Cel dintai act ziditor pe care l-a savarsit a fost: sa fie lumina! Si lumina lumineaza in intuneric, spune Scriptura, strabate. A adus Dumnezeu totul de la nefiinta la fiinta. Si nefiinta e intuneric. Iar zidirea lui Dumnezeu este lumina. Ne-a dat lumina… in scurt mai evocam: a dat lumina fizica, pentru care ne-a dat ochiul trupesc, apoi lumina mintii, a intelegerii rosturilor lucrurilor, legilor care calauzesc existenta, pentru care ne-a dat ochiul mintii. Dar aici spune: lumina mare a dat, lumina mare ca sa straluceasca, atunci, pentru popoarele, neamurile acelea care zaceau in intuneric. Si poporul acela a vazut lumina mare. Lumina le-a rasarit lor. Si adauga: Iisus de atunci a inceput sa propovaduiasca si sa spuna: pocaiti-va, s-a apropiat imparatia cerurilor. Leaga imediat lumina aceea de El, de Iisus. Lumina pe care a adus-o El. Si se intelege, cum dumnezeiasca noastra Ortodoxie marturiseste, ca lumina pe care o aduce Dumnezeu e din Dumnezeu, nu din lumea aceasta. Tot lumina, intr-un fel, ca un simbol. Lumina divina, cereasca, necreata, dumnezeiasca. Ne da ceva din El, ca sa-L putem cunoaste. Cand spui cuiva un cuvant, daca nu esti in acest duh cu el, iti poate pricepe cuvantul? Nu. Atunci, Dumnezeu, daca ne-ar vorbi noua fara sa ne impartaseasca lumina dumnezeiasca a cuvantului Lui, nu L-am putea intelege.

Noi Il cunoastem pe Dumnezeu, cum zice Grigorie Palama, din Dumnezeu, cu lumina Lui. Aceasta lumina divina, al carei ochi este credinta. Si, deschizand ochiul credintei, iata, isi deschide aripile si privim si dintru inceputul descoperirii lui Dumnezeu si inainte, in toate laturile. Privim spre cuvantul profetului si-l intelegem, cum spune tot Parintele nostru Grigorie Palama, ca profetii vedeau in lumina divina si imbratisau de departe fagaduintele lui Dumnezeu. Asa cum ti-ai imbratisa un ideal, o dorinta pe care ti-o fagaduieste Dumnezeu. Si un ideal al tau, de departe il imbratisezi. Asa imbratisau profetii. Iar aceasta o intelegi cand deschizi ochii credintei, lumina asta launtrica. Atunci cand auzi cuvantul profetului, dar mai ales cand auzi cuvantul Celui profetit de profet, cuvantul Mantuitorului, deodata se deschid din adanc ochii tai, vederea strabatuta de lumina Duhului Sfant. Cum spuneam si alta data, cuvantul pe care-l auzim la strana: “Deschide-voi gura mea si ma voi umple de Duhul” – deschizi gura si graiesti, si se umple atunci cuvantul de duh, de lumina, de intelegere, de credinta, de adevar. Si acest adevar, crezand in el, te inalta.

Si o sa vedem imediat, cand auzim cuvant rostit de Mantuitorul: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor”. Cu acest cuvant negrait de adanc, cu care a inceput Mantuitorul propovaduirea, a inceput si sfantul Ioan, dar cu oarecare deosebire, rost. Ioan, cand a inceput propovaduirea a spus: “Acum securea sta la radacina pomilor; deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc” (Luca 3, 9). Deci propovaduirea lui Ioan asa a fost, deschizand constiinta catre judecata lui Dumnezeu. De aceea se adresa si ostasilor, si fariseilor, si intregului popor. Si daca cuvantul Botezatorului se indrepta catre judecata lui Dumnezeu pentru tot cel care savarseste nedreptatea, cuvantul Mantuitorului se adresa tuturor neamurilor, catre intemeierea credintei, nadejdii si dragostei; in final, catre iubire indrepteaza Mantuitorul pocainta.

Dar ce inseamna pocainta? Unul dintre cele mai adanci cuvinte ale Scripturii, iubitilor. Luat din limba greaca, meta-noia. Cuvinte formate cu meta- dumneavoastra stiti: metamorfoza (schimbare de forma), metafizica (dincolo de ceea ce e fizic, sensibil). Latina a tradus pe meta cu trans (peste). In Sfanta Impartasanie e cuvantul acesta, luat tot din greceste: metaboli si tradus in cartile noastre de slujba prefacere. Dar metanoia, tradus la noi in romaneste prin pocainta, inseamna schimbarea gandirii. Meta – dincolo, peste, prefacere, schimbare, iar noia este gandire (medicii spun de o boala psihica – paranoia, alaturi de gandire). Dar metanoia, schimbarea gandirii… Ce-au inteles profetii inca din Vechiul Testament, care se ocupau de misterul acesta, al pacatului. Ce zice profetul Iezechiel, bunaoara? La capitolui 18, indemn la pocainta: “De aceea va voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare dupa caile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocaiti-va si va intoarceti de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinta sa nu va fie piedica” (Iezechiel 18, 30). Si,mai apoi, “Caci Eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; intoarceti-va deci si traiti!” (Iezechiel 18, 32).

Cuvantul este de-a dreptul grav. Caci altfel, fara aceasta intoarcere, e primejdia mortii insasi. Observati legatura intre pocainta si viata. Atunci, in adanc: Intoarceti-va la Dumnezeu si Eu ma voi intoarce catre voi, zice iarasi profetul. Ce-a insemnat, atunci, pacatul? Si aici trebuie spus cu tarie si de neclintit: pacatul a insemnat schimbarea sensului existentei noastre. Daca vreti, cu un termen folosit in stiinta, schimbarea gravitatiei. Caderea a insemnat schimbarea sensului existentei noastre; in loc de gravitatia catre originea noastra, catre Ziditorul nostru… si Parintii au talcuit adanc: a nu-ti cunoaste originea si sensul existentei tale, aceasta inseamna pacat, stricaciune si moarte. De aceea a zis Profetul: intoarceti-va ca sa traiti.

E un adevar de neclintit iubitilor; il spunem cu atata tarie pentru ca e adevarul tuturor adevarurilor. Omul, prin pacat, si orice forma de necredinta, de ateism, a mutat “originea” existentei in natura, in om, pana acolo, sarmanii de ei: “omul, masura tuturor lucrurilor”. Omul isi este luisi masura suprema. Homo homini deus – omul dumnezeu omului. Ganditi-va numai la aceasta: cand omul, asa cum s-a spus, isi este el luisi dumnezeu. Or, adanc si grav, inspaimantator de grav, cand stiau ca Dumnezeu este Realitatea suprema, absoluta, si atunci, sa spui ca omul isi este luisi Dumnezeu, faci din om dumnezeu, realitatea suprema, absoluta. Si atunci, ce-a fost dictatorul? Tu, filosofule, i-ai incredintat dictatorului aceasta idee, bolnava constiinta, ca el este dumnezeu, el are autoritate absoluta, tagaduind totul. Si asa cum marturiseam adesea, cand un sarman om de stiinta – bietul Darwin – a facut din lupta pentru existenta si selectie naturala un fel de adevar – asa-i evolutia, atunci a dat in mana dictatorului arma aceasta – sa faca selectie naturala, prin lupta pentru existenta. A selectat sus noi stim pe cine… Iata, adevarul Scripturilor. Una din intrebarile capitale este si aceasta: va sa zica, omul – fiinta spirituala; unde sa graviteze pentru construirea lui? Catre materie? Si atunci, ce-a insemnat caderea? Tocmai asta: schimbarea sensului gravitatiei adevarate a omului.

Or, pocainta, intelegem, e restaurarea ordinii noastre. Acesta e adevarul fundamental al pocaintei: intoarceti-va la Ziditorul, la Dumnezeul care ne-a dat existenta si viata. Si, observam, predica Mantuitorului cand incepe? Incepe, iubitilor, dupa ispita, dupa ce a fost ispitit de demon si tocmai cele trei ispite ale demonului – le reamintim in scurt, din vistieria memoriei noastre sfinte. Cand Mantuitorul, postind patruzeci de zile, demonul Il ispiteste. Si, in pustia Carantaniei, pustiu populat cu pietre, Ii spune: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine (sa-Ti saturi foamea Ta – deci ispita trupului). Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu”. Tot cuvantul ziditor. Si aici este iarasi o taina a tainelor. Sa nu uitam o clipa: “cuvantul lui Dumnezeu”, cum spune Evanghelia: “La inceput era Cuvantul; Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era dintru inceput la Dumnezeu si toate printr-Insul s-au facut. Si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”. Cuvantul lui Dumnezeu e ziditor. Acel cuvant e adevarat, care zideste si bine savarseste.

Si, iarasi, care da viata;pentru ca poti crea ceva care distruge viata. In adevarul cuvantului lui Dumnezeu, “cuvantul Meu este adevarul inseamna” a rosti acel cuvant si a savarsi acel act al tau car sa fie binefacator si de viata facator si ziditor, negresit, nu pustiu, nu gol. A doua ispita: “Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; Deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta”. Imparatiile lumii, incepind cu Babilonul si alte imparatii, pentru care va spune un domnitor al nostru, smerit si credincios, Neagoe Basarab: multe imparatii ale lumii au fost intemeiate de dictatori si toate s-au macinat si se vor mai macina. Una singura va ramane: imparatia lui Dumnezeu. De aceea predica Mantuitorului astazi asa si incepe: s-a apropiat imparatia cerurilor.

Asa i-a aratat demonul imparatiile lumii si slava lor – poleiala lor. “Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: «Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti»”. Si, in sfarsit, a treia ispita (dupa Luca; dupa Matei e pusa ca a doua): “Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului…”. Templul, asa cum lui Israel in pustie i-a poruncit Dumnezeu sa faca acel cort al marturiei, care purta in el Legea lui Dumnezeu, apoi Solomon, templul, Fiul lui Dumnezeu Insusi a luat trup, templu, ca si trupurile noastre sa fie temple ale Duhului Sfant. “Si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos; Caci scris este: «Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca»; Si te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau”. Fa o minune! Minune in sensul demonic: arunca-te de la inaltimea templului. Templul este suis. Tu, impotriva suisului lui Dumnezeu.

Fa o minune impotriva inaltarii. Si, aruncandu-Te jos, drumul invers. Si toate minunile lumii au fost un fel de intoarcere in jos, din nefericire impotriva noastra. Pentru ca, real, drumul e in sus. Templul e in inaltimi. Totdeauna, templele, bisericile erau pe inaltimi, vestind omului inaltimea. Iar lui Iisus: arunca-te jos! Coboara! Muta, deci, centrul de gravitatie, cum am spus adineauri. Muta-l in tine, in om, in lume; nu in inaltare. A ucide, propriu-zis, cea mai umana dintre toate cautarile umane – inaltarea. Cum spune un psihiatru de astazi – psihologia inaltimilor spirituale, cea mai umana dintre nevoile umane; propriu-zis, care il defineste pe om. Si aceste trei ispite, tocmai descopereau misterul tragic al pacatului, al caderii, al schimbarii sensului existentei, al patologicului uman, iubitilor. “Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”(Luca 4, 3-12).

Si atunci, macar acest cuvant smerit al sensului pocaintei, de astazi, daca-l intelegem: Pocaiti-va! – intoarcerea, restaurarea, reasezarea sufletului, constiintei mele, in adevarul existentei, in adevarul in care intre Dumnezeu si faptura, Ziditorul meu si eu, faptura Lui, intre vesnicia Lui si vremelnicia mea, dar vremelnicie care e insetata de adevar, de nemurire, de viata. Reasezarea gandirii in adevarul ei, prefacerea ei. Intoarceti-va catre Mine, ca sa traiti, cum a zis proorocul Iezechiil, iar Ieremia: intoarceti-va catre Mine si Eu ma voi intoarce catre voi. Atunci, pocainta, intoarcerea la Dumnezeu si o neincetata chemare a noastra. Cand privim, la Sfanta Impartasanie, avand in fata la altar si ne rugam: “Si fa adica painea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta cinstit sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant”, deodata ne cuprinde un cutremur, intelegand si aici misterul pocaintei. Cum adica? Iata, painea si vinul devin trup si sange dumnezeiesc. Deci se petrece acolo o prefacere, o inaltare. Piinea, lumea aceasta se inalta. Faptura e chemata – nu numai omul, toata creatia – la pocainta, la transformare, la transfigurare. Aiai e taina religiei insasi, iubitilor. Care a fost adeseori neinteleasa si batjocorita. Deci neincetata ei transfigurare, si pe care Iisus o rosteste. Cand Iisus a spus: pocaiti-va, intoarceti-va, schimbati-va gandirea, priviti-Ma, ca s-a apropiat imparatia cerurilor. Iar in Iisus imparatia era de fata; o lume in care Dumnezeu e Imparat. Imparatul meu si Dumnezeul meu; si Mantuitorul meu. El.

Atunci, in esenta, pocainta – intoarcerea la Hristos, cunoasterea Lui si iubirea Lui. Iubirea Lui, mai ales: “N-am venit sa judec lumea, ci s-o mantuiesc” (Ioan 12, 47). S-o mantuiesc cum? Prin intruparea Mea, trimis de Tatal ceresc. Prin jertfa Mea, prin Crucea Mea, prin rastignirea Mea. Sa rastignesc raul acestei lumi, gandirea ratacita a acestei lumi, caderea acestei lumi; din orice stare a ei. Si s-o inalt la inviere. Atunci, pocainta inseamna deschiderea fetei mele catre Iisus Hristos, catre tot ceea ce este El. Si, mai precis, prin Crucea si Invierea Lui, eu insumi simt in adancul meu invierea din pacat, din stricaciune, din moarte, in iubire. Cum adica? La spovedanie, totdeauna, cand vin crestinii, si spun fiecare, bietii oameni, cu o sila de sine, cu o tristete, tot ceea ce simt ei ca i-a incarcat veninos, murdar si sordid, si vor sa se spele: Oare ma iarta Dumnezeu? Atunci, noi indraznim a spune, dupa cuvant dumnezeiesc: Vezi, noi suntem in lumea aceasta a schimbarii. Si ne-am miscat pana acolo ca am uitat de Dumnezeu si am zis ca noi suntem dumnezeu.

Cat ar trebui, fiecare, de sus pana jos, sa aiba constiinta adevarului si sa apeleze: Lumineaza-ma, Doamne. Toti. Si atunci noi ii spunem asa: Da, noi ne putem imbolnavi, murdari, schimba in rau gindirea, in nedreptate, in minciuna, in coruptie, in ticalosie, dar Dumnezeu e numai lumina si numai iubire. Daca in clipa aceasta te intorci la Mantuitorul cu fata deschisa catre El, si, cum spun Parintii: cand cunoaste omul ca i s-au iertat pacatele? Cand desavarsit le-a scarbit. In clipa aceea in fata lui Dumnezeu, al carui timp este astazi: “Astazi de vei auzi glasul Meu, nu-ti impietri inima”. Atunci, in fata lui Dumnezeu, in acest Astazi al lui, care este numai iubire, tu te intalnesti cu iubirea. Nu cu osanda, cu blestemul. Cu lumina, in care vezi ca raul din tine e rau si adevarul e adevar si iubire. Si in clipa aceea tu simti cuvantul pe care l-a rostit profetul: Celor care petreceau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit. Asa ii intampina Iisus: in lumina adevarului, a credintei, a iubirii, a vietii.

Bunule Doamne, fa-ne sa intelegem aceasta taina a tainelor care e pocainta! E asezarea noastra in ordinea adevarului iubirii. A Ta, Doamne Iisuse Hristoase, Care esti Viata cea adevarata. Cu rugaciunle Preacuratei Maicii Tale si ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si Botezatorul Tau, miluieste-ne si da-ne inceput bun in acest an, in lumina adevarului si a iubirii. Amin.

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

 

Scapă de toxine cu mâncăruri de legume

După un Crăciun şi un Revelionul cu mese îmbelşugate, organismul tău are nevoie de o cură de detoxifiere. Îţi propunem câteva preparate din legume, care ţi-ar putea echilibra sistemul digestiv greu încercat de Sărbători.

Salată cu sfeclă roşie

Ingrediente: 200 g ma­zăre, o sfeclă ro­şie şi un morcov – toate fierte, un sfert de varză crudă to­cată mărunt, o ceapă verde, un ardei gras ro­şu, un castravecior murat, o jumătate de lămâie, sare, piper.
Mod de preparare: morcovul şi sfecla roşie se taie cubuleţe, iar ceapa, rondele. Se amestecă într-un castron cu varza cru­dă, mazărea fiartă, ardeiul gras roşu tăiat cubuleţe şi castraveciorul feliat. Se adau­gă sucul de lămâie şi se condimentează cu sare şi piper după gust. Se serveşte ca atare sau cu pui ori cu peşte la grătar.

Spanac cu ouă

Ingrediente: un kg spanac proaspăt sau congelat, două cepe, o lingură de bulion, 200 g smântână, 500 ml lapte, ulei, sare, patru căţei de usturoi.
Mod de preparare: spanacul proaspăt se curăţă de codiţe şi se spală în mai multe ape, apoi se lasă la scurs şi se taie fâşii. Cel congelat se lasă la dezgheţat într-o sită. Se pune puţin ulei într-o cratiţă şi se căleşte ceapa curăţată şi tocată foarte mărunt. Când e rumenită se adaugă laptele, spanaculul şi puţină sare şi se lasă la fiert cam 15 minute. Se pun apoi smântâna şi bulionul şi se introduce cratiţa la cuptor pentru 30 de minute, până scade puţin spanacul. Înainte de a opri focul, se pune în cratiţă usturoiul pisat şi se amestecă bine. Se serveşte cu ouă ochiuri.

Frigărui

Ingrediente: o vânătă, 4 ardei graşi (doi roşii, doi galbeni), un castravete, patru cepe medii, 10 roşii cherry.
Mod de preparare: vânăta, ardeii, castravetele şi roşiile se spală bine, iar ceapa se curăţă. Legumele se taie, după caz, rondele sau în bucăţi cu un diametru de 3-4 cm. Roşiile se taie în jumătăţi. Se înfig în ţepuşe alternativ. Se frig pe grătarul încins câteva minute, întorcându-se pe fiecare parte.

Supă cremă de sparanghel

Ingrediente: 600 g sparanghel, o ceapă mare, un cartof, un cub de supă Knorr, 200 g smântână grasă, o lingură de zahăr, trei căţei de usturoi, două linguri de unt, sare după gust.
Mod de preparare: se spală sparanghelul, i se taie vârfurile, iar codiţele se pun la fiert cu ceapa şi cartoful tăiate în patru, în apă suficientă ca să le acopere. Când legumele sunt fierte, se scot din apă şi se pasează manual sau în blender. În supa în care au fiert se adaugă cubul concentrat. Cele două linguri de unt se pun într-o tigaie şi se prăjesc în ele vârfurile sparanghelului şi căţeii de usturoi. Când devin rumene se scot pe o farfurie, iar în tigaie, peste usturoiul zdrobit cu furculiţa, se adaugă smântâna şi se continuă fierberea până când amestecul devine cremos. Atunci se adaugă în supă, cu legumele pasate, şi se fierbe totul alte 10-15 minute, la foc mic. Mugurii de sparanghel se pun pe farfurie înainte de servire.

 

Detoxificaţi-vă organismul cu apă, sucuri naturale, ceaiuri şi supe | Consumaţi cât mai multe lichide!

Aţi petrecut din plin de Sărbători? Aţi dat iama în bunătăţile puse pe masă, fără să vă gândiţi că vă pot face rău? Primul pas pe care trebuie să-l faceţi este să urmaţi o cură de detoxificare a organismului.

Puteţi începe prin a ţine o “mică” dietă, care va reuşi să vă stabilească resursele energetice şi care vă va reda vitalitatea. Supranumit “groapa de gunoi” a organismului, colonul este privit ca un sistem de canalizare. Cu cât acesta este mai curat, cu atât veţi fi mai sănătoşi. Este momentul optim să consumaţi mai multe salate. În cazul în care munca dumneavoastră este epuizantă, includeţi în alimentaţie peşte, de trei ori pe săptămână. Dar aveţi grijă ca porţia să nu depăşească 300 de grame.

Încercaţi să vă feriţi pe cât puteţi de factorii poluanţi (fumat, aditivi alimentari, pesticide), care se găsesc din belşug peste tot. Pentru a realiza detoxificarea organismului, este necesar ca ficatul şi rinichii să funcţioneze la parametri optimi, astfel încât să se poată elimina toxinele acumulate în organism. Este indicat să consumăm minimum 2,5 l de lichide pe zi (apă, apă plată, sucuri naturale, ceaiuri, supe).

Iată câteva remedii naturale:

♦ Agaricus Blazei Murill: Când organismul este plin de toxine, când pielea este mereu afectată, când aveţi un ficat steatozic şi probleme cu glicemia, acesta este remediul ideal. Administrare: 2 plicuri/zi, cu mult lichid. Preţ: 1,5 lei/plic.

♦ Ceai Protector hepatic – Fares: Este util în cure de detoxificare a ficatului. Administrare: 3 căni/zi. Preţ: 5 lei.

♦ Neem – Herba Ayurvedica: E un bun detoxifiant sangvin, util în toate afecţiunile dermatologice, în afecţiuni hepatice (ajută la detoxificarea ficatului). Administrare: o capsulă de 3 ori/zi. Preţ: 32 de lei.

♦ Dizolax – Indial Herbal: Ajută la purificarea organismului prin eliminarea pe cale naturală a toxinelor din colon. Administrare: două capsule seara. Preţ: 40 de lei.

Produsele prezentate le găsiţi în magazinele de produse naturiste din Splaiul Independenoeei 2K şi din Lipscani 104.

Leacuri la îndemâna oricui:
♦ Cura cu sucuri de legume şi fructe;
♦ Cura cu germeni de grâu;
♦ Cura cu suc de orz verde;
♦ Cura cu ceai de urzici.

Alte produse naturale

♦ Fosfacomplex o.e. grapefruit 30 ml – 120 de lei. Uleiul din grapefruit, cu parfumul tipic fresh, este lejer amar şi este extras prin presare la rece din coaja fructelor. Contribuie la detoxificarea organismului, stimulează sistemul limfatic şi apetitul.

♦ Mască de curăţare 50 ml – 50 de lei. Mască profesională ce înlătură delicat impurităţile şi “celulele moarte” în descompunere naturală, ce fac pielea să devină stinsă şi opacă. Contribuie la detoxificare. Aplicaţi masca de curăţare, masaţi delicat, apoi clătiţi.

♦ GELEL SCRUB 200 ml – 49 de lei. Gomaj delicat de faţă şi corp pentru ten sensibil, cu efect uşor demachiant şi de peeling cu castravete. Are rol în detoxificare. Prezintă pH uşor acid. Se foloseşte pe piele ca un săpun normal sau ca gomaj. Efectul poate fi dozat, variind timpul de repaus şi intensitatea masajului.

♦ CLEANAROMA 50 ml – 139 de lei. Sinergie de esenţe de lavandă, muşcată, salvie şi propolis. Cleanaroma este un produs profesional natural pentru tratamentul cosmetic, cu rol în detoxificare, de purificare şi de curăţare a tenului.

 

Reţete exotice: Paella de pui

Paella de pui este o reţetă delicioasă de paella, care se prepară mai ales în ţările unde fructele de mare nu se găsesc tot timpul proaspete sau este o reţetă excelentă pentru cei cărora nu le plac fructele de mare.

Ingrediente:
– 600 g carne de pui
– 2 căni de orez, cu bob lung
– 2 roşii mari
– 2 căţei de usturoi
– 2 ardei roşii tăiaţi cubuleţe
– 250 g mazăre verde
– 1 lingură de sofran
– 1 lingură de boia de ardei
– 1,5 litri de supă de pui
– 2 linguri de ulei de măsline
– Sare şi piper după gust

Mod de preparare:

Într-o tigaie întinsă şi nu foarte adâncă se încălzeşte uleiul şi se adaugă ardeii. Când ardeii s-au înmuiat se scot din tigaie şi se întind pe un prosop de hârtie care va absorbi surplusul de ulei. Se rumeneşte apoi puiul în acelaşi ulei în care au fost prăjiţi şi ardeii. În momentul în care bucăţile de pui sunt bine făcute pe ambele părţi se adaugă boia de ardei şi se amestecă energic. După ce boia s-a amestecat bine cu bucăţile de pui, se împinge carnea de pui spre marginea tigăii astfel încât la mijloc să rămână loc pentru cele două roşii (care au fost zdrobite în prealabil în blender), pentru usturoi şi mazăre. Se lasă pe foc 5 minute.

Se adaugă apoi jumătate de litru de supă, sofranul, sare şi piper şi se lasă la fiert la foc mediu până când mazărea şi carnea este bine făcută. (gustaţi mazărea şi încercaţi puiul cu furculiţa). Durează aproximativ 25 de minute (cu un pui cumpărat de la supermarket).

Se adaugă orezul în tigaie şi restul supei. Imprăştiaţi orezul cu o spatulă astfel încât să fie uniform distribuit în tigaie, scuturaţi tigaia uşor ca să aranjaţi bine compoziţia.

Adăugaţi sarea şi piperul pentru că din acest moment nu mai aveţi voie să amestecaţi conţinutul în tigaie.  Se lasă paella la foc mediu spre puternic aproximativ 5 minute şi apoi se trece la foc mediu spre slab. Se lasă pe foc până când tot lichidul a fost absorbit de orez şi boabele se separă uşor unul de altul.

Când vedeţi că orezul este uscat la suprafaţă şi sunteţi siguri că lichidul s-a absorbit, se dă focul la maximum pentru 2 minute până când începe să miroase uşor a orez ars. Astfel se va forma o crustă pe fundul tigăii, sau ceea ce spaniolii numesc „socarrat” şi este considerată o delicatesă.

Opriţi apoi focul!

Sugestii

Puneţi puţin rozmarin pe marginea tigăii şi acoperiţi pentru 10 minute. Puneţi tigaia pe masă ca fiecare să se poată servi singur şi nu uitaţi să acompaniaţi cu un vin alb sec.

 

Soborul Sfantului Ioan Botezatorul

In fiecare an, pe data de 7 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul.Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Ioan Botezatorul – „Ingerul Domnului”

Prorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezatorul „Ingerul Domnului”, pentru ca avea sa-I gateasca calea (Mal. 3, 1), iar Mantuitorul recunoaste ca Ioan este „ingerul”de care a vorbit Maleahi (Matei, 11,10). De ce il numim inger intrupat? Pentru ca el a ajuns sa poarte in fiinta sa semnele biruintei asupra pacatului originar. Astfel, el nu-si mai castiga painea cu sudoarea fruntii. Evanghelistul Marcu precizeaza: „Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare din piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica” (Marcu 1,6). Aceasta prezentare ne descopera marele ascet din Ioan, care invinge in fiinta sa inclinatiile spre pacat si devine vrednic sa-l vesteasca lumii pe Hristos. De aceea nu-i intamplator ca este reprezentat pe usile imparatesti ale altarelor ortodoxe, cu aripi de inger.

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi si a-L face cunoscut lui Israel. Evanghelistul Luca noteaza, cu o extrema precizie, data la care Ioan Botezatorul a inceput sa predice: „In al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele sau, tetrarh al tinutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarh al Abilenei, in zilele arhiereilor Anna si Caiafa, a fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie” (Luca 3, 1-2).

Rolul Sfantului Ioan Botezatorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naste in ei credinta in Hristos. El isi incepe predica cu aceleasi cuvinte ca si Mantuitorul: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Mt. 3, 2). Le atrage atentia ca nu este de ajuns sa faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mantuirea. In acest sens le spune: „Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam” (Matei 3, 9; Luca 3, 8), descoperind ca toate neamurile sunt chemate la mantuire. Convertirea propovaduita de Ioan presupunea recunoasterea starii de pacat in care se afla omenirea si inlaturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseica. Actul care consfinteste convertirea este „botezul lui Ioan”. Acest botez, numit si al pocaintei, nu daruia iertarea pacatelor, dar presupunea cainta pentru pacatele savarsite si astfel, pregatea sufletul pentru primirea iertarii. Misiunea principala a Sfantului Ioan Botezatorul era sa puna inaintea ochilor mintii realitatea pacatului si sa trezeasca dorinta de ispasire, urmand ca Mantuitorul care avea sa vina, sa le descopere celor convertiti calea pe care sa o urmeze. Ca Ioan Botezatorul reuseste sa zguduie constiintele, o arata Sfantul Evanghelist Luca cand spune: ” poporul era in asteptare” (Luca 3, 5) si toti se intrebau daca nu cumva Ioan este Mesia. Pentru a inlatura orice ispita care facea posibila confuzia ca Ioan este Mesia cel asteptat, va spune: „Eu va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine … Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei 3, 11). Si va incheia prin a spune: ” Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era” (Ioan 1, 15).

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Moastele Sfantului Ioan

Potrivit traditiei, Ioan a fost inmormantat in Samaria. Din relatarile istoricilor Rufinus si Teodoret, aflam ca mormantul sau a fost profanat in timpul imparatului Iulian Apostatul, in anul 362. Astfel, o parte din moaste a fost arsa, iar cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria. La 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele. Despre capul sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Astazi, capul sfantului se afla la Roma.

Semnificatia numelui Ioan

Ioan este nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din Iehohanan” si inseamna „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte multi romani poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica de la noi.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie),taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Adrian Cocosila

Maine, 8 ianuarie, facem pomenirea Sfintilor Cuviosi Gheorghe Hozevitul si Emilian Marturisitorul.

Calendar Ortodox

 

 

Boboteaza – Botezul Domnului

Pe data de 6 ianuarie, crestinii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Aceasta sarbatoare reprezinta botezul in apa Iordanului aMantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare.

Boboteaza – Epifania

La 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: „Se afla in mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L stiti” (Ioan 1, 26). „Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34). Cand a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adanca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania – aratarea Sfintei Treimi – moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.

Boboteaza – Botezul lui Ioan si Botezul Bisericii

Ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care ii facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru ca nu ierta pacatele.Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : „Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc”. Dar Duhul Sfant nu fu­sese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Du­hului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor „ca la trei mii de suflete” (Fapte, 2, 41).

Cu botezul lui Ioan s-a botezat si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate,   fiind   Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa in­vierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri:  „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le  in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei, 28, 19-20).

Hristos se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. A tre­buit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pen­tru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant. In Cuvan­tul intrupat, apa si Duhul se unesc din nou.

 

Tot in aceasta zi, facem pomenirea Sfantului Sfintit Mucenic Romano Lachedemonul.

Maine, 7 ianuarie, facem pomenirea Soborului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul.

Calendar Ortodox

 

5 trucuri ca să nu aluneci pe gheaţă

O bucată de sfoară sau puţin scoci te poate feri de un drum la spital

De câte ori nu ai simţit că îţi fuge pământul de sub picioare atunci când ai călcat pe o porţiune îngheţată? Un lucru deloc de neglijat într-o astfel de perioadă.

Dacă nu vrei să dai o grămadă de bani pe o pereche de bocanci cu tălpi antiderapante, poţi încerca câteva trucuri mai ieftine. Şosetele, sfoara, plasa şi plasturele te vor ajuta să treci cu bine peste „patinoarele” de pe străzi.

Prof. dr. Burnei, specialist ortoped, spune că încălţămintea de iarnă nu trebuie să fie numai călduroasă, ci să asigure şi stabilitate, astfel încât deplasarea să fie normală.

„Talpa trebuie să fie cât mai aderentă. Eu recomad tălpile din polimetacrilat, care este un fel de gumă. De asemenea, pe bătrâni îi sfătuiesc să lipească pe tălpile cizmelor branţuri de iarnă, care au nişte zimţi ce se înfig în zăpadă. Doamnele să evite să poarte tocuri înalte, deoarece riscă să facă entorse sau luxaţii de gleznă. Tocurile asigură stabilitate în zona călcâiului, însă determină alunecarea ante-piciorului. Pentru copii recomad bocancii cu talpă aderentă şi înalţi, pentru a le ţine bine glezna”, a explicat prof. dr. Burnei.

Şosete peste încălţăminte

Caută prin raftul cu haine mai vechi o pereche de şosete. Ai grijă să nu fie una foarte subţire şi de preferat să fie de culoare închisă. Înainte de a pleca la drum, trage o pereche de ciorapi peste încălţăminte.

Materialul textil are o bună aderenţă la gheaţă. Încearcă să ocoleşti zonele cu zăpadă afânată pentru că aceasta îţi va încărca încălţămintea.

Leucoplast pe tălpi

Am aflat că obişnuiţii plasturi chirurgicali pot avea şi alte întrebuinţări practice. Dacă ai o pereche de pantofi cu talpă netedă, nu ezita să apelezi la această metodă.

Taie câteva bucăţi de leucoplast şi lipeşte-le în mai multe locuri pe talpa încălţărilor. Materialul textil cauciucat, din care este confecţionat leucoplastul, te va ajuta să treci peste gheaţă.

Sfoară pe vârful pantofului

Dacă la maşină folosim lanţuri antiderapante sau huse, şi pentru încălţăminte putem găsi o soluţie asemănătoare. Înfăşoară pe vârful pantofilor câteva rotocoale de sfoară. Începi de la vârf spre gleznă şi fă-i un nod rezistent spre exteriorul tălpii.

Împletitura aspră a sforii are o aderenţă bună şi te va ajuta să îţi menţii echilibrul în porţiunile cu gheaţă.

Ghetele în sac de fructe

Mai ales acum, în perioada Sărbătorilor, toţi am cumpărat câte un săculeţ de fructe, îndeosebi portocale sau mandarine. Banalul săculeţ de rafie în care sunt comercializate este de un real folos.

Peste ghete pune un strat din această plasă, leagă-l la gleznă cu o bucată de sfoară sau pur şi simplu de colţurile sacului. Materialul grunjos va face imposibilă alunecarea pe gheaţă.

Lipeşte scoci de hârtie

Uite că scociul de hârtie are şi o altă întrebuinţare decât cea de a proteja tâmplăria atunci când renovăm. Taie bucăţi lungi din scociul de hârtie şi lipeşte-l pe toată talpa. Este o metodă puţin vizibilă dar foarte practică. Evită zonele cu asfalt grunjos pentru că scociul se va dezlipi.

 

De ce sunt femeile singure mai atrase de bărbaţii căsătoriţi?

 

Femeile singure sunt mai atrase de bărbaţii căsătoriţi, deoarece oamenii au tendinţa să se inspire din alegerile celorlalţi atunci când decid dacă o persoană este atractivă sau nu.

Din acest motiv, cele mai multe dintre femeile măritate se întreabă dacă cea mai bună prietenă a lor este atrasă de partenerul lor de viaţă. Potrivit oamenilor de ştiinţă, această întrebare este justificată, informează Daily Mail, citat de Mediafax.

Din acest motiv, aşa cum o ştiu deja multe femei căsătorite, un bărbat căsătorit este o partidă mai bună decât un bărbat celibatar. Astfel, fenomenul ar putea explica motivul pentru care Angelina Jolie nu i-a putut rezista lui Brad Pitt, în ciuda faptului că acesta părea, în momentul în care s-au cunoscut, a avea o căsnicie fericită cu Jennifer Aniston.

Încercând să descifreze regulile atracţiei în natură, cercetătorul Anthony Little a remarcat faptul că femelele multor specii de păsări şi de peşti găsesc că un mascul este mai atrăgător dacă l-au văzut în trecut în compania unei alte femele.

Fenomenul se aplică şi în cadrul societăţii umane.

Într-un studiu recent, femeile singure, cărora le-au fost prezentate fotografiile unor bărbaţi, i-au ales în majoritatea cazurilor pe cei care aveau deja o relaţie. În schimb, femeile căsătorite s-au arătat a fi mult mai interesate de bărbaţii celibatari.

Potrivit unui alt studiu, bărbaţii au fost consideraţi mult mai atractivi atunci când fotografiile lor îi prezentau în compania unor femei, comparativ cu situaţiile în care erau fotografiaţi singuri sau în compania altor bărbaţi.

 

De ce este greşit horoscopul pentru anul 2011

Foto: lisisoft.com

Cei care şi-au croit viitorul pe baza predicţiilor astrologice ar trebui să ştie că acestea sunt greşite, susţin cei de la LiveScience.com, care oferă şi o explicaţie în acest sens: stelele nu mai sunt aliniate aşa cum cred cei care fac aceste predicţii.

Semnul zodical al oamenilor a fost stabilit iniţial pe baza constelaţiei în care se afla Soarele atunci când s-a născut fiecare dintre noi. Problema este că Pământul se deplasează, un fenomen care se numeşte precesie.

Pe parcursul celor 2.500 de ani, atunci când a fost stabilit zodiacul, semnul fiecăruia s-a deplasat cu aproximativ o lună în raport cu Soarele şi stelele. Astfel, niciun semn zodiacal nu mai corespunde, potrivit sursei citate. Cei care se bazează pe aceste predicţii trebuie să ştie că sfaturile astrologilor sunt de fapt pentru cu totul alte semne zodiacale.

Iată cum arată tabela semnelor zodiacale în prezent, conform LiveScience.com:
Capricorn – 20 Ianuarie – 16 Februarie
Vărsător – 16 Februarie – 11 Martie
Peşti – 11 Martie – 18 Aprilie
Berbec – 18 Aprilie – 13 Mai
Taur – 13 Mai – 21 Iunie
Gemeni – 21Iunie – 20 Iulie
Rac – 20 Iulie – 10 August
Leu – 10 August – 16 Septembrie
Fecioară – 16 Septembrie – 30 Octombrie
Balanţă – 30 Octombrie – 23 Noiembrie
Scorpion – 23 Noiembrie – 29 Noiembrie
Ophiuchus – 29 Noiembrie – 17 Decembrie
Săgetător – 17 Decembrie – 20 Ianuarie

Reţete exotice | Sos Pesto

Pesto este un sos tipic italienesc, originar din regiunea italiană Liguria. Acest sos are la bază ingrediente precum busuioc pisat, usturoi, brânză tare rasă (cum ar fi parmezanul), seminţe de pin şi ulei de măsline.

Pentru cele mai cunoscute reţete de sos pesto se foloseşte busuiocul genovez, o plantă originară din nordul Africii şi Asia tropicală, mai exact din India. Prima reţetă de pesto datează din tipul romanilor, când brânza tare era rasă şi mâncată cu busuioc.

Având în vedere că Liguria, regiunea italiană, a fost una dintre primele zone în care s-a cultivat busuiocul, nu este deloc surprinzător că cele mai multe reţete de pesto provin de la locuitorii acestei provincii. Modul de bază de preparare al sosului a cunoscut mai multe îmbunătăţiri până să ajungă sub forma reţetei de astăzi, şi anume un amestec fin, consistent făcut din frunze de busuioc, uneori pătrunjel, usturoi pisat, brânză tare şi seminţe de pin prăjite.

Exista şi o formă de Pesto roşu. Pesto rosso este o reţetă care provine din sudul Italiei, din Sicilia, pentru care se folosesc roşii uscate şi ardei roşu. Însă indiferent de reţetă, un lucru rămâne neschimbat: uleiul de măsline extravirgin.

Potrivit unora, sosul Pesto trebuie preparat într-un mojar din marmură cu pistil de lemn pentru a obţine cel mai bun rezultat şi cele mai desăvârşite arome, dar arome îmbietoare şi un sos delicios se obţin şi cu ajutorul unui blender de bucătărie.

Ingrediente:

1 cană mare de frunze de busuioc
4 linguri de ulei de măsline extravirgin
1 ½ linguri de seminţe de pin
3 linguri de parmezan
1 ½ căţei de usturoi de dimensiuni medii
Sare şi piper după gust

Mod de preparare:

Pisaţi frunzele de busuioc într-un mojar cu pistil după ce le-aţi spălat bine în prealabil (nu trebuie să fie rupte înainte să le pisaţi pentru că şi-ar pierde din savoare).

Adăugaţi uleiul de măsline şi amestecaţi totul foarte bine. Când începe să arate ca o pastă adăugaţi usturoiul şi seminţele de pin şi continuaţi să amestecaţi.

După ce obţineţi un piure fin, săraţi şi piperaţi şi mai amestecaţi timp de 2-3 minute. Puneţi apoi şi parmezanul peste şi continuaţi.

La final, lăsaţi amestecul să se liniştească timp de 10 minute înainte de a-l servi. Îl recomandăm pentru paste în special.

Sugestii:

Un sos pesto făcut în casă trebuie ţinut la frigider dacă nu îl consumaţi pe tot în aceeaşi zi. Dacă vreţi să îl ţineţi timp de o săptămână, trebuie acoperit cu ulei de măsline.

Sursa: Pesto Recipe

 

2011, Anul Iepurelui în zodiacul chinezesc. Vezi prezicerile pentru această perioadă!

Prezicătorii taiwanezi prognozează un an mai puţin tumultuos şi conflictual în care vor avea succes persoanele sensibile, intuitive şi răbdătoare.

În astrologia chineză cu o vechime de 5.000 de ani, 2011 este Anul Iepurelui de Metal care începe conform calendarului chinezesc la 3 februarie 2011 şi care presupune o schimbare radicală comparativ cu 2010, Anul Tigrului, informează ABC, preluat de Agerpres.

„Va exista mai multă linişte, dar nu vor fi eliminate complet conflictele şi războaiele cu care se confruntă omenirea deşi se vor înregistra progrese în tehnologie şi comunicaţii”, spune prezicătorul Chen Tsung-Ming, de la Templul Longshan din Taipei.

Într-un climat marcat de criza economică, Anul Iepurelui va aduce mai multă stabilitate şi mai puţine surprize neplăcute.

„Va fi un an în care se va ajunge departe dând dovadă de diplomaţie, sensibilitate, intuiţie şi răbdare”, a mai spus Chen Tsung-Ming

În horoscopul chinez, predicţiile sunt diferite pentru cele 12 semne animale care formează zodiacul, dar există puncte comune, precum ‘ghinionul pentru vest şi norocul pentru sud şi nord’, subliniază Chen. Cei născuţi sub semnul Şobolanului (1924, 1936, 1948, 1960, 1972, 1984, 1996, 2008) vor avea un an cu mari perspective, activitate şi succese şi vor trebui să profite de ocazii. Cei născuţi sub semnul Bivolului (1925, 1937, 1949, 1961, 1973, 1985, 1997, 2009) vor trebui să se înarmeze cu răbdare şi seninătate pentru că vor avea parte de multe situaţii neprevăzute şi contradicţii care îi vor abate de la obiectivele lor. Cei născuţi sub semnul Tigrului (1926, 1938, 1950, 1962, 1974, 1986, 1998 , 2010) vor înfrunta contradicţii iniţiale, dar nu trebuie să se descurajeze pentru că perseverenţa îi va face să recupereze terenul pierdut, mai ales spre sfârşitul anului.

Cei născuţi sub semnul Iepurelui (1927, 1939, 1951, 1963, 1975, 1987, 1999, 2011) vor avea parte de multe oportunităţi în planul muncii, dar trebuie să evite neînţelegerile. Cei născuţi sub semnul Dragonului (1928, 1940, 1952, 1964, 1976, 1988, 2000) vor avea un an cu schimbări radicale şi avantajoase, dar vor fi nevoiţi să dea lupte zilnice şi să fie atenţi la sănătate. Cei din semnul Şarpelui (1929, 1941, 1953, 1965, 1977, 1989, 2001) vor înfrunta dificultăţi pe plan profesional, din care vor trage însă învăţămintele necesare pentru a se putea bucura de perspectivele de viitor.

Cei din semnul Calului (1930, 1942, 1954, 1966, 1978, 1990, 2002) vor avea multe prilejuri de călătorie şi multe oportunităţi în dragoste de care trebuie să ştie să profite. Pe cei născuţi sub semnul Caprei sau Oaie (1931, 1943, 1955, 1967, 1979, 1991, 2003) îi aşteaptă schimbări pozitive în planul muncii, cu oportunităţi pe care trebuie să le descopere cu curaj. Cei din semnul Maimuţei (1932, 1944, 1956, 1968, 1980, 1992, 2004) nu vor începe bine anul, din cauza greutăţilor pe plan profesional, dar pe care le vor putea depăşi cu răbdare şi eforturi.

Cei născuţi sub semnul Cocoşului (1933, 1945, 1957, 1969, 1981, 1993, 2005) vor primi veşti bune şi se vor bucura de mici succese, care vor duce duce însă la schimbări majore. Cei din semnul Câinelui (1934, 1946, 1958, 1970, 1982, 1994, 2006) îşi vor lua adio de la ghinion şi nelinişte deoarece cu perseverenţă vor atinge prosperitatea şi seninătatea. Ultimul semn, cel al Porcului (1935, 1947, 1959, 1971, 1983, 1995, 2007) va aduce nativilor săi un an inegal, cu perspective interesante dar şi dificultăţi. Deci trebuie să fie prudenţi la ora luării deciziilor şi să dea dovadă de înţelepciune, avertizează prezicătorul taiwanez.

Adevărata putere este puterea asupra sinelui: forţa voinţei şi a moralei. Orice bun material pe care îl avem îl putem pierde. La polul opus al bunurilor materiale se află cele spirituale, tăria de caracter, voinţa şi morala care trebuie să se afle în fiecare din noi, pentru că nu există forţă în univers care să ne poată priva de ele. Aceasta este lecţia ce trebuie învăţată în Anul Iepurelui, conchide prezicătorul taiwanez.

 

Reţete exotice – Rulouri thailandeze cu sos chilli

Rulourile thailandeze  sunt foarte des întâlnite în meniul localnicilor din ţările asiatice, China, Indonezia, Vietnam, şi chiar pe lista favorită a acestora, pentru ca sunt foarte usor de pregătit şi ideale pentru petreceri sau pentru a fi rapid servite ca şi gustare sau aperitive. De asemenea, este un fel de mâncare foarte popular printre  vegetarieni, întrucât la aceste rulouri poate fi adăugată o varietate de legume.

Ingrediente:

• aluat de foietaj

• 5 cepe verzi tocate

• 1/3 varză tocată

• 1 cană de tăiţei subţiri, preparaţi în prelabil.

• ½ cană de muguri de fasole

• ¼ cană morcovi tăiaţi fâşii mici sau raşi

• ¼ cană ierburi aromatice proaspete (mentă, busuios, coriandru sau orice alte ierburi preferaţi)

• 1 lingură sos de soia

• 1 lingură de suc lime

• ½ linguriţă de ghimbir proaspăt ras

Mod de preparare:

Într-un vas mare, amestecaţi toate ingredientele, cu excepţia aluatului, până se obţine un amestec consistent. Puneţi apoi deoparte. Tăiaţi aluatul în bucăţi şi scufundaţi-le în apă fierbinte timp de 15 secunde până se înmoaie cât să poată fi îndoite. Scurgeţi apa.

Pe fiecare bucată de aluat puneţi câte două linguri de amestec. Rulaţi aluatul şi lipiţi. Serviţi-le cu un sos chilli dulce.

Sugestii:

Puteţi pregăti acest fel de mâncare şi cu bucăţele de creveţi sau de pui.

Sursa: Thai Spring Rolls

 

Predica la Duminica dinaintea Botezului Domnului

Predica la Duminica dinaintea Botezului Domnului

” Toata valea se va umple si tot muntele si orice deal se va pleca” (Luc. III, 5).

Cea mai buna pregatire pentru o sarbatoare bisericeasca este impacarea cu vrajmasii.

Nu este oare un lucru fara judecata, ca atunci, cand soseste o sarbatoare, sa se intrebuinteze asa de mare ingrijire, de a se scoate din lada mai dinainte haina cea mai frumoasa si a o tine gata cu cea mai mare acuratete, si a-si pune incaltaminte frumoasa, a aseza pe masa mancaruri scumpe, a aduce din toate partile tot felul de prisosinta, si a se impopotona si impodobi in tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel parasit, cel patat, cel salbaticit, cel flamand si necurat? Tu aduci aici in Biserica un trup impodobit, dar un suflet gol si uracios. Caci trupul il vede cel asemenea tie, robul cel asemenea tie, si de aceea putin intereseaza el, fie sub orice forma; dar pe sufletul tau il vede Dumnezeu, si desigur neingrijirea ta de dansul va fi aspru pedepsita.

Nu stiti voi, ca pe acest altar arde focul cel ceresc, adica Dumnezeu-omul este de fata? De aceea nu aduce cu tine aici paie, lemne, ogrinji si altele de asemenea, adica pacatele, pentru ca sufletul tau sa nu se aprinda de acel foc ceresc si sa se mistuiasca. Mai vartos adu cu tine pietre pretioase, aur si argint, adica fapte bune, pentru ca acestea aici inca mai mult sa se curate, si ca sa te poti intoarce de la altar cu castig mare si bogat. De este intru tine ceva pacatos, leapada si departeaza aceea din sufletul tau, inainte de a veni aici la altar. Daca cineva cu deosebire are un vrajmas, de care a fost greu jignit, sa lepede acum vrajmasia si sa domoleasca sufletul sau cel aprins de manie, care se framanta in clocotire, ca sa vina iarasi in linistea si pacea sa cea launtrica. Mai mult decat toate este aceasta de trebuinta, cand voiesti sa te apropii la Sfanta Cuminecatura. Caci prin Sfanta Cuminecatura vrei sa primesti la tine pe un imparat, iar cand un imparat voieste sa primeasca locuinta in sufletul tau, trebuie sa domneasca acolo mult repaus si liniste si o pace adanca.

Dar tu te impotrivesti si zici, ca ai fost prea jignit si de aceea nu poti sa-ti potolesti mania. Dar spune mie, voiesti oare sa te vatami pe tine insuti mai mult, decat toate. Orice ar face vrajmasul, nu poate sa te vatame asa de mult, pe cat te vatami tu insuti, cand nu voiesti a te impaca cu dansul, si asa nesocotesti porunca lui Dumnezeu. Vrajmasul te-a jignit; ei bine, dar spune mie, voiesti oare pentru aceea a jigni si tu pe Dumnezeu? A nu te impaca cu jignitorul, nu vrea sa zica a-l pedepsi pe acela, ci mai vartos vrea sa zica a jigni pe Dumnezeu, care a dat legea impacarii. Asadar nu te uita la acel asemenea tie rob, care te-a jignit, si nu socoti marimea jignirii, ci uita-te numai la Dumnezeu si lafrica de Dumnezeu, si gandeste intru sineti, ca cu cat mai mare sila vei face sufletului tau, si cu cat sunt mai mari jignirile, care tu le ierti, cu atata mai mare va fi si rasplatirea ta la Dumnezeu, care cere acestea de la noi. Si precum tu acum, dupa ce a-i iertat, din partea ta primesti pe Dumnezeu in Sfanta Cina cu toata cinstea, tot asa si ei in ceea lume te va primi cu toata cinstea, si va rasplati ascultarea ta inmiit.

Multe dusmanii raman asa zicand vesnice, pentru ca nu s-au impacat de indata in ziua cea dintai. Pentru aceea nimeni sa nu urasca pe potrivnicul sau mai mult decat o zi, si sa se desfaca de mania sa inca inainte de sosirea noptii, adica ceea ce zice Apostolul: „Sa nu apuna soarele intru mania ta” (Efes. IV. 26), pentru ca nu in singuratatea noptii sa stranga si sa socoteasca toate la un loc, cate in manie s-au vorbit si s-au facut, ca nu cumva prin aceasta sfarsitul sa se faca inca mai rau si impacarea inca mai grea. Precum madularele trupului cele scrantite si miscate din pozitia lor cea dreapta, se intorc fara multa truda in locul ior cele de mai inainte, cand cineva indata le indreapta; iar daca ele raman in pozitia lor cea falsa un timp mai indelungat, cu foarte mare greutate se pot iarasi indrepta, si trebuie multa vreme pana ce ele iarasi se intaresc si se aseaza bine; tot asa se intampla cu noi si in privirea vrajmasiei.

Se face impacarea indata, ea se face usor, si se cere putina osteneala, pentru a se restatornici prietenia cea veche. Daca insa trece un timp mai indelungat, ura si mania ne orbesc cu totul; noua ni-i rusine a ne impaca, si avem trebuinta de altii, nu numai pentru ca sa ne invoiasca cu potrivnicul, dar si pentru ca, dupa ce impacarea s-a facut, sa tina impreuna un timp pe cei nou-impacati, pana ce se va restatornici increderea cea veche. Ce rusine este aceasta, o voi tacea cu totul; dar nu este oare foarte de osandit, ca noi sa avem nevoie de altii, ca sa ne poata iarasi impaca cu propriile noastre madulari, adica cu cei asemenea cu noi crestini?

Insa acest rau al neimpacarii nu provine numai de la intarzierea si amanarea impacarii, ci inca si de acolo, ca noi multe lucruri le socotim jignire, ceea ce in fapta nu este. Tot ce zice potrivnicul, noi le ascultam mai dinainte cu neincredere. Privirea, glasul, mersul, totul in el este banuit. Cum ne uitam la el, sufletul nostru se aprinde, si chiar cand nu-l vedem, totusi suntem fara chef; caci nu numai vederea jignitorului, ci si singura amintirea lui totdeauna ne face dureri. Inca si cand un al treilea numeste numai numele lui, indata noi incepem a ne tangui asupra lui, traim de-a pururea in tristete si in posomorare, prin aceea cu mult mai mult ne vatamam noi insine, decat vrajmasul, si hranim un razboi pururea in sufletul nostru.

Stiind noi toate acestea, iubitilor, sa avem cea mai mare grija, ca sa nu traim cu nimeni in dusmanie. Iar daca cu toate acestea se iveste vreo dusmanie, sa ne impacam in aceeasi zi. Daca dusmania trece la a doua, la a treia zi, poate apoi lesne sa ajunga la a patra, la a cincea zi; si se formeaza un intreg sir de zile de vrajmasie. Caci cu cat mai indelung amanam noi impacarea, cu atata ne vine ea mai grea. Dar poate tu vei zice: „mi-i rusine a ma apropia de jignitorul meu si a-i da mana.” insa, vezi, aceasta nu este rusine, mai vartos tocmai aceasta iti aduce lauda, slava, cinste, folos si castig inmiit. Insusi vrajmasul tau te va lauda, si toti cei ce vor vedea aceasta te vor proslavi. Si chiar daca oamenii te-ar prihani, totusi Dumnezeu desigur te va incununa pentru aceasta. Iar daca tu vei astepta, pana ce mai intai jignitorul tau va veni la tine si te va ruga de iertare, atunci iertarea iti va aduce tie cu mult mai putin folos si binecuvantare. Atunci izbanda cea mai mare o ia de la tine acela, care iese inaintea ta, si atrage binecuvantarea la dansul. Dimpotriva, daca tu iesi inainte, tu nu esti cel biruit, mai vartos tu ai biruit mania, ai stapanit patima, ai aratat multa intelepciune, ai ascultat pe Dumnezeu, ti-ai facut tie insuti de acum viata mai placuta, te-ai slobozit de grija si de neliniste.

Si nu numai pentru Dumnezeu, ci si pentru oameni, este primejdios a avea cineva multi vrajmasi. Ce zic eu: multi? A avea numai un singur vrajmas este foarte primejdios, precum pe de alta parte este foarte folositor si avantajos, de a numara multi prieteni. Veniturile cele mari, zidurile, santurile si armele de tot felul nu ne apara cu atata siguranta, ca prietenia cea credincioasa. Ea este zidul cel adevarat, siguranta cea adevarata, bogatia cea adevarata. Ea ne face placuta viata cea de acum si ne intocmeste fericirea cea viitoare.

Sa cumpanim acestea, si sa nu uitam, ce folos mare aduce impacarea. Si sa intrebuintam toata osardia, ca sa ne impacam cu vrajmasii, ce ii avem acum, pe viitor sa ne ferim de toate vrajmasiile, sa intarim si sa imputernicim dragostea catre prietenii nostri. Dragostea este inceputul si sfarsitul tuturor faptelor celor bune. De aceea totdeauna sa fim cu dragoste, si asa sa mostenim imparatia cerului, prin harul si prin iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, caruia se cuvine cinstea si slava in vecii vecilor! Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Calendar Ortodox

 

Taierea Imprejur cea dupa trup a Domnului; Sfantul Vasile cel Mare

Taierea Imprejur cea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos

Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos se praznuieste pana astazi pentru a arata ca Domnul intru toate a luat trup asemenea noua si S-a supus randuielilor Legii si ca nimic nu a stricat din cele vechi, ci doar a implinit toate. Mantuitorul Hristos a primit aceasta pentru a implini si desavarsi randuiala Legii Vechi, astfel incat sa sa puna in loc taierea imprejur cea dupa Duh, a inimii.

Ca sa astupe gurile ereticilor, care indraznesc a zice ca Domnul n-a luat trup, ci ca S-a nascut ca o nalucire, El a indeplinit si aceasta randuiala la Templu. Caci, de n-ar fi luat trup, cum S-ar fi taiat imprejur? Ba mai mult, El a inchis si gurile iudeilor celor rau credinciosi, care il acuzau ca strica Legea.

Astfel, dupa opt zile de la Nasterea Lui din Fecioara Maria, a binevoit sa fie adus in locul unde, dupa obicei, iudeii se taiau imprejur. Asa a fost taiat imprejur si I s-a dat numele Iisus, precum Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria la Buna Vestire.

Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Sfantul Vasile cel Mare a trait pe vremea imparatului Valens, cand Biserica era tare prigonita de necredinta lui Arie. Sfantul ierarh Vasile a aparat cu toata puterea dreapta credinta si a indraznit sa mustre chiar in fata pe imparatul Valens, cazut si el in erezia lui Arie.

Tatal lui Vasile era din Pont si se numea tot Vasile, iar mama sa era din Capadocia si se numea Emilia. Sfantul Vasile a intrecut in stiinta pe cei din timpul sau si pe cei din vechime, caci invatase toata filozofia si toate stiintele din vremea aceea. Apoi, a fost sfintit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

Sfantul Vasile a fost “un om foarte inalt la stat si drept ca o faclie, uscativ si slabit de ajunare si de veghere, oaches la fata, dar obrazul ingalbenit, nasul lunguiet, sprancenele cercuite si plecate, asemenea omului ganditor, fruntea incretita, umerii obrajilor iesiti, tamplele adancite, cam plesuv la par, cu barba destul de lunga, carunta pe jumatate”.

Sfantul Vasile a dus lupte grele pentru credinta ortodoxa. Prin cuvantarile sale, sfantul a lovit in credintele ereticilor, apoi a dat invataturi si indemnuri pentru buna intocmire a vietii de zi cu zi, a luminat tainele cele adanci ale fapturii, a pastorit turma lui Hristos, invatand pe toti si ajutand pe saraci, pe bolnavi si pe batrani, in asezamantul sau vestit, numit Vasiliada.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut catre Domnul in anul 379, cand nu implinise inca 50 de ani.

Tot in aceasta zi, Biserica face pomenirea:

Sfantului Vasile din Ancira
Sfantului Mucenic Teodot
Sfantului Grigorie, tatal Sfantului Grigorie Teologul

Maine, 2 ianuarie 2010, praznuim pe Sfantul Ierarh Silvestru al Romei si pe Sfantul Serafim de la Sarov.

Calendar Ortodox