octombrie | 2011 | ♱ Oastea Creștin-Ortodoxă

Arhivă pentru octombrie 2011

oct.

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC CIPRIAN Cel ce mai înainte a fost vrăjitor, apoi s-a arătat Arhiereu slăvit prin cinstita fecioară Iustina

By Oastea Creștin - Ortodoxă Leave a Comentariu

Categories: Acatist/Canon/Rugăciune și Crestin-Ortodox

2 octombrie

După obişnuitul început, se zic:CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii, şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşeăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Icosul 1
Minunată s-a arătat viaţa ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idoleşti ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoaşterea cea adevărată, ţi-a descoperit ţie printr-o fecioară curată pe Hristos-singur-Adevărul, de care taină şi pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credinţă cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească;
Bucură-te, că ai vădit înşeăciunea diavolească;
Bucură-te, că de cunoştinţa adevărului ai râvnit;
Bucură-te, cel ce şi în păgâneasca cunoştiinţă te-ai arătat iscusit;
Bucură-te, cel ce diavoleşti meşteşuguri şi vrăjitorii ai cunoscut;
Bucură-te, că toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut;
Bucură-te, că poţi să ne scapi de ispita diavolească;
Bucură-te, că ne izbăveşti de rătăcirile eretice;
Bucură-te, că ne arăţi calea spre adevăr;
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă;
Bucură-te, ajutorul celor înviforaţi;
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarţi;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 2-lea
Cu meşteşugurile vrăjilor tale, multe pagube şi răutăţi ai săvârşit la început; dar apoi la cunoştinţa adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulţi la Hristos, şi învăţându-i să cânte lui Dumnezeu: ALILUIA!

Icosul al 2-lea
Cartagina, Antiohia şi Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoştinţa diavolească şi cu spurcata învăţătură a slujirii idoleşti, dar Domnul cu negraita milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omeneşti, printr-o fecioară curată ţi-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvindu-o, ţie, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îţi cântăm:
Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgâneasca slujire;
Bucură-te, că aşa ai cunoscut a Sa milostivire;
Bucură-te, îţi aducem noi, închinătorii lui Hristos;
Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulţi la Dumnezeu i-ai întors;
Bucură-te, că şi azi eşti pildă vie celor rătăciţi;
Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiţi;
Bucură-te, că păzeşti Biserica oilor cuvântătoare de rătăcire;
Bucură-te, că o aperi pe Ea de dosădire;
Bucură-te, îţi cântăm ţie cu umilinţă;
Bucură-te, izbăvitorute de vrăjmaşul cel rău;
Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 3-lea
În chip minunat ţi-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgânească, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos şi Sfânta Sa învăţătură, de la păgânătate a venit la creştineasca credinţă, învăţându-se a slăvi pe Dumnezeu şi a-I cânta Lui: ALILUIA!

Icosul al 3-lea
Ca într-un pământ bun căzând sămânţa propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinţii săi a venit la Hristos, slujindu-I Lui în rugăciune, în post şi în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l ne uimim, şi înţelegând în ce chip tainic orânduieşte Dumnezeu întoarcerea celor aleşi ai Săi la lumină, şi cântăm ţie, celui ce îndelungă vreme ţi s-a pregatit carare:
Bucură-te, că Domnui te-a cunoscut pe tine a fi vas ales;
Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces;
Bucură-te, că printr-însa ţi s-a pregatit cărarea întoarcerii la Hristos;
Bucură-te, că Iustina întâi pe părinţii săi de la păgâneasca slujire i-a întors;
Bucură-te, că Iustina Mireasa aleasă a lui Hristos s-a dovedit;
Bucură-te, că Lui în post şi multă rugăciune I-a slujit;
Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire;
Bucură-te, că ne-a învăţat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire;
Bucură-te, că şi azi daţi lumină celor îndoielnici;
Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credinţă se arată şovăielnici;
Bucură-te, şi împreună cu Iustina roagă-te pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 4-lea
Văzând râvna cea mare a fecioarei către Hristos, căci pe mulţi începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine şi al oamenilor, a pornit asupră-i cumplit război al răutăţii, dar ea întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: ALILUIA!

Icosul al 4-lea
Cu multă iscusinţă a socotit vrăjmaşul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire şi spre dumnezeiasca slujire încă şi a altor vase ale lui Dumnezeu, şi cursă înşelătoare cu meşteşug întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăţie. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzita a fost de toată spurcăciunea, pentru care şi noi, uimiţi de înţeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ţie:
Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavoleşti asupra fecioarei celei curate;
Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate;
Bucură-te, că aşa orânduieşte Dumnezeu cărările mântuirii;
Bucură-te, că ne înveti pe noi a fi tari şi statornici la vremea ispitirii;
Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită;
Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită;
Bucură-te, că meşteşugitele curse nu au înşelat-o;
Bucură-te, că mieluşeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o;
Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte;
Bucură-te, Sfinte ca ai preţuit curăţenia ei cuminte;
Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni, suntem apăraţi de multe ispite;
Bucură-te, şi ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 5-lea
Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene şi nici cu sila a o atrage pe fecioară de la păzirea curăţeniei sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc şi mare vrăjitor şi fermecător, căci aşa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăită înţelepciune, noi minunându-ne, cântare aducem Lui: ALILUIA!

Icosul al 5-lea
Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăţia fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăţia lui Aglaid, şi s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicăse asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte şi cu puterea rugăciunii, a biruit săgeţile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ţie:
Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare;
Bucură-te, că s-a păzit curăţia neprihănitei fecioare;
Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei prin Cinstita Cruce;
Bucură-te, că şi azi rugăciunea ta biruinţă împotriva diavolului aduce;
Bucură-te, că şi nouă credinţa Iustinei spre pildă ne stă înainte;
Bucură-te, că şi ţie însuţi, spre ajutor s-a făcut, Sfinte;
Bucură-te, că aşa ai cunoscut amăgirea vrăjitor idoleşti;
Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruieşti;
Bucură-te, că pe voi sfinţilor Ciprian şi Iustina, vă chemăm în ajutor;
Bucură-te, că v-aţi făcut biruitori asupra tuturor rătăciţilor;
Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credinţelor păgâneşti;
Bucură-te, că şi azi farmece şi descântece ca spurcate vrăjitorii le vădeşti;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-6-lea
Vazând biruindu-se meşteşugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii ţi-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci aşa a voit Domnul ca să se vădească marea neputinţă şi înşelăciunea uneltirilor diavoleşti, şi să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toţi să-L lăudăm pe El, cântând: ALILUIA!

Icosul al-6-lea
Smerindu-şi trupul sau cu postul şi rugăciunea, cu haină aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleşug ca şi oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească ca şi cum ar fi voit să urmeze vieţii şi curăţiei ei. Dar acest chip de ademenire înţelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:
Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii;
Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înşeăciunii;
Bucură-te, că prin stăruinţa ta în prigonire, ca şi oarecând Pavel, statornic te-ai arătat;
Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat;
Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic şi în credinţă;
Bucură-te, căci ca şi Pavel ai vădit că cele rele le lucrai doar din neştiinţă;
Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat;
Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul şi Viaţa ai aflat;
Bucură-te, că şi pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii, îi luminezi;
Bucură-te, că acum în lumina cerească te desfătezi;
Bucură-te, şi ne întoarce pe noi din orice rătăcire;
Bucură-te, îţi cântăm ţie, căutând prin tine mântuire;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-7-lea
Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăţiei Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruieşte ea, zdrobind toate meşteşugurile lor şi ţi s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre semnul Crucii, căci foc ce-l arde şi departe îl goneşte ea este împotrivă-i; astfel ai început, o, Cipriane a înţelege puterea cu care se înarmează toţi închinătorii Crucii când aduc ei cântarea de laudă: ALILUIA!

Icosul al-7-lea
Scârbit ai fost mai întâi, o Sfinte, când ai văzut că puterea vrăjilor diavoleşti, pe care le credeai neînvinse încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea; dar apoi mintea ta cea doritoare de desăvârşita cunoaştere a început să se lumineze prin cunoştinţa Adevărului; de care bucurându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, vas primitor de adevărata lumină;
Bucură-te, că ai venit la cunoştinţa adevărului printr-o fecioară creştină;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoaşterea cea adevărată;
Bucură-te, că astăzi dracii de frica ta tresaltă;
Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus;
Bucură-te, că lumea de uneltirile diavoleşti e păzită;
Bucură-te, că prin aceasta credinţa nostră e întărită;
Bucură-te, corabie, ce ai înfruntat marea cea înfiorată;
Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ţi-a fost arătată;
Bucură-te, că şi pe noi, păcătoşii, ne aduci la liman liniştit;
Bucură-te, că pe mulţi să smulgi, din al patimilor noian ai izbutit;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-8-lea
Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui a iscodit altă înşelăciune şi mai vicleană ca să vă ameţească pe toţi. Astfel s-a prefăcut luând chipul Iustinei şi a intrat la Aglaid; acesta crezând că nălucirea e adevărată a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei nălucirea s-a risipit. Şi noi înspăimântaţi fiind, cântăm lui Dumnezeu Celui ce a dat o aşa putere oamenilor bineplăcuţi Lui: ALILUIA!

Icosul al-8-lea
Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ţi cele petrecute, iar tu, ruşinat, fiindcă se vedea zadarnicia şi amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare ca să-l poţi face pe Aglaid sau pe tine însuţi să vă puteţi apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat nimic nu aţi izbutit, căci Însuşi Mirele Cel Ceresc păzea curăţia prea înţeleptei fecioare; pentru care noi cu umilinţă cântăm:
Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată;
Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit;
Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit;
Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos şi al Crucii Sale s-a arătat;
Bucură-te, că ai cunoscut cum întăreşte Dumnezeu pe Sfinţii Săi în chip minunat;
Bucură-te, că şi azi credinţele rătăcite din lume izgoneşti;
Bucură-te, şi ne înarmează pe noi prin credinţă împotriva celui rău;
Bucură-te, şi ne dă biruinţă împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău;
Bucură-te, şi împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neaşteptate;
Bucură-te, şi cursele lui Veliar sfărâmă-le şi fă-ni-le nouă arătate;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-9-lea
Neizbutind nimic împotriva credinţei celei neclintite a Iustinei şi a curăţiei ei prin încercarea de a o arunca în prapastia iubirii de plăceri trupeşti, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii pornind asupră-i, ca şi oarecând asupra lui Iov, mulţime de nenorociri; dar ea neîncetat rugându-se ca şi David graia: Nu voi muri, ci vie voi fi şi voi povesti lucrurile Domnului. Şi pentru toate proslăvea pe Dumnezeu cântându-I: ALILUIA!

Icosul al-9-lea
Dar nu numai asupra ei, ci şi asupra rudeniilor ei şi a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane, vătămare, din mânia cea neîmblânzită şi din ruşinea cea multă ce ţi se făcuse, încât mulţi cetăţeni au mers la Iustina voind a o sili pe ea să nu se mai împotrivească lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulţimea vrăjilor tale; dar ea nu prin însoţire necurată, ci prin curate şi fierbinţi rugăciuni, a izbăvit pe toţi de tot răul, batjocorind meşteşugurile vrăjitoreşti; pentru aceea cu toţi văzând minunea lăudăm pe Dumnezeu şi cântăm ţie:
Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o;
Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat;
Bucură-te, că mulţi din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire;
Bucură-te, că întreaga cetate a luat printr-însa izbăvire;
Bucură-te, că mulţi au venit atunci la credinţă;
Bucură-te, că tu însuţi ai fost zdruncinat în întrega ta fiinţă;
Bucură-te, că pentru a doua oară ai fost puternic cutremurat;
Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ţi s-a destrămat;
Bucură-te, că aşa a binevoit Dumnezeu prin minunata fecioară a-ţi lucra mântuirea;
Bucură-te, că ne înveţi pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiţi;
Bucură-te, că ne întăreşti pe noi a rămâne în credinţă statornici şi neclintiţi;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 10-lea
Ruşinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânară fecioară, tu, cel mult învăţat şi iscusit foarte în lucruri vrăjitoreşti şi înştiinţându-te că toate meşteşugurile viclene cu puterea Crucii şi cu numele lui Hristos au fost biruite, ţi-ai venit întru simţire şi întru cunoştinţa Adevărului şi ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu şi cântându-I, Lui: ALILUIA!

Icosul al 10-lea
Văzând ca te-ai trezit din somnul şi întunericul neştiintei şi cu mânie sfântă îl ocărăşti, acum şi pe tine, slujitorul idoleştii închinări şi al diavoleştilor meşteşuguri vrăjitoreşti, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă şi, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăvească, ţi-ai adus aminte de semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina şi, chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru prea minunat, cutremuraţi fiind, cântăm ţie:
Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos;
Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotiva ta mai vârtos;
Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată;
Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată;
Bucură-te, că spre spurcata însoţire n-ai putut să o pleci;
Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci;
Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în chemarea Numelui lui Hristos;
Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos;
Bucură-te, că şi prin tine a sporit Biserica cea biruitoare;
Bucură-te, că te-a câştigat la credinţă Iustina, cea curată ca o floare;
Bucură-te, şi ne învaţă şi pre noi a păzi curăţia;
Bucură-te, şi izbăveşte din nevoi pe cei ce iubesc fecioria;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 11-lea
Arzându-ţi toate cărţile tale cele vrăjitoreşti înaintea credincioşilor, ai alergat la Episcopul creştinesc, cerându-i lui să te unească prin Botez cu Dumnezeul Iustinei şi având tu inimă înfrântă şi cu multă plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viaţa ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos; căci a cunoscut Episcopul buna ta râvnire. Şi precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi apring râvnitor şi slujitor vrednic al Dumnezeului Celui adevărat, neprididând a-I aduce Lui neîncetat cântarea: ALILUIA!

Icosul al 11-lea
Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă şi anevoioasă, după ce ai aflat că Hristos este calea cea adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească şi totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea ai mers din putere în putere şi din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai păşit din treaptă în treaptă până la cinstea de Episcop, păstorind cu râvnă turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiţă şi egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălţare văzând-o cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, Cipriane, că aşa răsplăteşte Dumnezeu inima curată;
Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoştinţa cea adevărată;
Bucură-te, că aşa miluieşte Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă;
Bucură-te, că aşa te-ai arătat Arhiereu prea sfinţit;
Bucură-te, că şi pe Iustina vrednica diaconiţă slujirii lui Hristos ai înălţat-o;
Bucură-te, că egumenă şi povăţuitoare şi altor fecioare ai dat-o;
Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă şi silire;
Bucură-te, că şi noi alergăm la tine, ca la un adevărat păstor, cu multă dorire;
Bucură-te, şi ne povăţuieşte pe noi pe calea mântuirii;
Bucură-te, şi fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 12-lea
Prin râvna ta şi a fecioarelor cele curate povăţuite de înteleapta Iustina se deşerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulţea. O viaţă ca aceasta a ta şi sârguinţa cea pentru slujirea lui Hristos şi pentru mângâierea sufletelor omeneşti văzând-o diavolul, scrâşnea împotrivă-ţi voind cu orice chip să te piardă. Însă nu ştia pierzătorul că o şi mai mare şi nepieritoare slavă îţi pregătea şi sălăşluire cu cetele Sfinţilor; ca împreună cu ei pururea să cânţi lui Dumnezeu cântarea: ALILUIA!

Icosul al 12-lea
Neştiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului, că ai părăsit păgâneasca închinare şi slujire idolească, venind la creştineasca închinare a lui Hristos, şi că pe mulţi depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul şi neputând a te zăticni prin cuvinte meşteşugite, te-a dat la muncire cumplită împreună cu fecioara Iustina. Iara voi, toate răbdându-le şi neplecându-vă la închinarea idolească, igheonul a poruncit să vă ucidă pe voi prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească şi evlaviosul creştin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit şi el pe Hristos. Pentru aceea laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit;
Bucură-te, că şi Iustina fecioara, nevoindu-se alături de tine s-a sfinţit;
Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-aţi fost amăgiţi;
Bucură-te, că v-aţi arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiţi;
Bucură-te, că astfel de cununa muceniceasca aţi fost învredniciţi;
Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaşte multe tămăduiri se dăruiesc;
Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc;
Bucură-te, că şi noi cu mare credinţă la tine năzuim;
Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaşte ajutor şi mântuire nădăjduim;
Bucură-te, şi te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina şi Sfântul Teoctist;
Bucură-te, şi primeşte de la noi jertfă de laudă acest smerit acatist;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 13-lea
O, Prea Sfinţite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule prea tare, împreună cu Sfânta muceniţă Iustina şi Sfântul mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc şi cu cântări măresc sfântă pomenirea ta şi cu rugăciunile tale, îmblânzeşte pe Stăpânul Hristos, pentru toţi mijlocind iertare de greşeale şi izbăvire de toate cursele şi ispitirile diavoleşti, ca mântuindu-ne să-I cântăm împreună cu tine, în vecii nesfârşiţi, cântarea îngerească: ALILUIA! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Minunată s-a arătat viaţa ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idoleşti ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoaşterea cea adevărată, ţi-a descoperit ţie printr-o fecioară curată pe Hristos-singur-Adevărul, de care taină şi pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credinţă cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească;
Bucură-te, că ai vădit înşeăciunea diavolească;
Bucură-te, că de cunoştinţa adevărului ai râvnit;
Bucură-te, cel ce şi în păgâneasca cunoştiinţă te-ai arătat iscusit;
Bucură-te, cel ce diavoleşti meşteşuguri şi vrăjitorii ai cunoscut;
Bucură-te, că toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut;
Bucură-te, că poţi să ne scapi de ispita diavolească;
Bucură-te, că ne izbăveşti de rătăcirile eretice;
Bucură-te, că ne arăţi calea spre adevăr;
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă;
Bucură-te, ajutorul celor înviforaţi;
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarţi;
Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Şi Condacul întâi
Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii, şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşeăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

După aceasta se zice această:

RUGĂCIUNE care se zice doar de PREOŢI: Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti; Împăratul Împăraţilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie. Tu Cel ce locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul şi fă-l să-şi dea roadele lui; copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecelui; acestea şi toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti. Şi dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările sataniceşti şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.
Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău şi dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necurăţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfărâmă şi distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzeşte-l cu toţi ai casei lui de toate uneltirile diavoleşti.
Zdrobeşte cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustieşte, distruge şi depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Aşa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău şi pe robul Tău cu toţi ai casei lui, şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşalele, ştiute şi neştiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

oct.

Predica la Duminica a XX-a dupa Rusalii

By Oastea Creștin - Ortodoxă Leave a Comentariu

Categories: Crestin-Ortodox
Tags: Predica la Duminica a XX-a dupa Rusalii

Predica la Duminica a XX-a dupa Rusalii

( Despre mila lui Dumnezeu )

Si vazind-o Domnul, I S-a facut mila de ea si i-a zis: Nu mai plinge! (Luca 7, 13)

Iubiti credinciosi,

Nici femeia cea vaduva din cetatea Nain, nici altcineva din cei multi care duceau la mormint pe fiul ei, nu au rugat pe Mintuitorul sa faca acea preaslavita minune, de a invia pe fiul vaduvei si a-l da mamei sale. Ci Insusi Mintuitorul nostru Iisus Hristos, vazind-o plingind, I s-a facut mila de ea, dupa cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Si vazind-o Domnul, I s-a facut mila de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din insusirile intelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

Toate insusirile lui Dumnezeu, le are dumnezeirea din fire si nu le-a luat din alta parte (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a, C. 14, p. 51). Ca si celelalte insusiri ale lui Dumnezeu, mila Lui nu are margini. De aceea si Duhul Sfint ne incredinteaza, zicind: Ca mai mare decit cerul, este mila Ta (Psalm 107, 4; I Paralipomena 16, 34; II Paralipomena 5, 13; 20, 21).

Stim cu totii, ca cea mai mare mila si milostivire a lui Dumnezeu, s-a aratat prin trimiterea Fiului Sau pe pamint, ca sa mintuiasca neamul omenesc, din robia cea amara si grea a diavolului (Luca 1, 77-78; Efeseni 2, 4-6; Tit 3, 5; I Petru 1, 3). De aceea lui Dumnezeu I se mai zice si Tatal indurarilor si Dumnezeu a toata mingiierea (II Corinteni 1, 3).

Toate neamurile sint datoare sa slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui (Romani 15, 9; Isaia 30, 18). Mila lui Dumnezeu este din neam in neam spre cei ce se tem de Dinsul (Psalm 102, 17).

Iubiti credinciosi,

Cind Mintuitorul, milostivindu-Se, a inviat pe fiul vaduvei din Nain, prin aceasta preaslavita minune a adus negraita bucurie si spaima, atit mamei copilului inviat, cit si tuturor celor ce erau de fata, incit toti au dat slava lui Dumnezeu, zicind: Prooroc mare S-a sculat intru noi ca a cercetat Dumnezeu pe poporul Sau (Luca 7, 16). Dar oare mila lui Dumnezeu numai intr-un loc si intr-o vreme se arata asupra neamului omenesc? Nu, nicidecum.

Oceanul cel fara de fund si fara de margini al milei si milostivirii lui Dumnezeu a lucrat si lucreaza in tot locul si in toate timpurile asupra tuturor zidirilorSale, dupa cum spune si dumnezeiasca Scriptura: Indurarile Lui sint peste toate lucrurile Lui (Psalm 144, 9). Cine nu a vazut vreodata, vara cind seceta mare si arsita ameninta pe oameni si animalele lor, fiindca, dupa marturia Scripturii cerul, de mare seceta, se face ca fierul si pamintul ca arama (Levitic 26, 19) si incep toate vietuitoarele de pe pamint a simti lipsa de apa si de hrana, ca indata ce preotii aduna poporul si fac rugaciuni de ploaie si Sfintul Maslu in biserici, pe cimp si prin gradini, indata incep a se ivi nori pe cer, adunindu-se si ingramadindu-se. Apoi se aud tunete, se vad fulgere de la rasarit pina la apus si incep a cadea stropi de apa si indata vine ploaie mare si curata, care adapa tarinile, cimpiile si gradinile si aduc mare bucurie oamenilor, plantelor si tuturor vietuitoarelor pamintului.

Cine nu cunoaste atunci si nu vede in aceasta binefacere a lui Dumnezeu indurarea si dragostea Lui fata de oameni? Cine din cei credinciosi, care au frica de Dumnezeu, nu multumesc din inima Preainduratului si Atotputernicului Dumnezeu pentru mila si milostivirea Sa asupra zidirilorSale? Ba uneori, si inainte de a se aduna credinciosii la rugaciune in biserica, numai uitindu-se la cer si suspinind din adincul inimii pentru lipsa de apa si de hrana, Dumnezeu, ca un stiutor de inimi, privind la inimile lor, care se roaga in tacere, indata le trimite ploaie si vreme buna spre rodirea pamintului, aducind mingiiere si bucurie tuturor, si celor buni, si celor rai. Si aceasta pentru ca Domnul, dupa marturia Sfintei Scripturi, ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti si rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai (Matei 5, 45).

Alteori, pentru pacatele oamenilor, ingaduie Dumnezeu sa vina peste oameni boli grele, fara leac sau cu anevoie de vindecat prin doctori. Dar indata ce se fac slujbe, rugaciuni si Sfintul Maslu la biserici si prin casele crestinilor, bolile se vindeca prin credinta si oamenii se fac sanatosi ca mai inainte, si aduc multumire Preabunului Dumnezeu, care I-a cercetat, dar mortii nu I-a dat.

Uneori se ridica mari tulburari si razboaie intre popoarele lumii care aduc moartea a mii si milioane de oameni. Insa, daca oamenii isi aduc aminte de Dumnezeu si alearga la El cu rugaciuni si zile de post din toata inima, atunci Preabunul si Atotputernicul Dumnezeu, potoleste tulburarile, stinge razboaiele si aduce pace si intelegere intre oameni. Caci Domnul se milostiveste spre noi si asculta pe toti care se roaga pentru pacea lumii si unirea fiilor Bisericii Lui. El este Imparatul pacii (Isaia 9, 5) si fericeste pe cei ce iubesc pacea, zicind: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9).

Alteori se ridica furtuni mari, ploi peste masura si grindina, aducind mari stricaciuni livezilor, gradinilor si recoltelor, cu mari inundatii si alunecari de teren, sau sint cutremure grele de pamint. Insa, daca oamenii se caiesc de pacatele lor si alearga cu lacrimi la post si rugaciune, ploile inceteaza si cutremurele se linistesc cu mila si cu puterea cea negraita a Preabunului Dumnezeu, Care le stapineste pe toate. Cine nu cunoaste, atunci, mila si indurarea Lui Dumnzeu asupra oamenilor si purtarea Lui de grija pe care o are spre toate fapturileSale?

Alteori, pentru pacatele oamenilor, Dumnezeu ingaduie sa apara pe pamint boli grele si fara leac si multime de lacuste, gindaci, viermi, omizi si alte insecte care fac mari stricaciuni gradinilor, livezilor si tuturor semanaturilor. Insa daca preotii si credinciosii se aduna in biserici si fac rugaciuni, Sfintul Maslu, aghiasma si alte slujbe rinduite, indata suferintele omenesti se usureaza si insectele stricatoare dispar prin mila si purtarea de grija a Preabunului si mult Milostivului Dumnezeu fata de neamul omenesc.

Dar cine dintre oameni va putea sa spuna vreodata cit de mare si nemasurata este indurarea si mila lui Dumnezeu, care pururea si in tot locul se revarsa asupra tuturor fapturilorSale?

Asadar, fratii mei, cugetind noi la mila si indurarea lui Dumnezeu, sa ne silim a fi milostivi fata de fratii nostri loviti de atitea suferinte, care sint tot oameni ca si noi. Prin aceasta implinim porunca data de Domnul, Care zice: Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv (Luca 6, 36). Sa ne aducem aminte ca, facind noi fapte de milostenie, facem bine sufletelor noastre, dupa marturia care zice: Omul cel milostiv face bine sufletului sau; iar cel nemilostiv, pierde trupul sau (Pilde 11, 17).

Cind vrem sa facem milostenie, sa fim cu inima buna si cu bucurie, sa dam celor saraci si necajiti, aducindu-ne aminte ca roada omului drept este „milostenia” (Pilde 19, 22) si daca cineva miluieste sa miluiasca cu voie buna (Romani 12, 8). Deasemenea, trebuie sa stim ca in toate se arata mila lui Dumnezeu, dar mai cu seama in indelunga Sa rabdare (Ieremia 9, 47; Psalm 77, 42; Isaia 30, 18). Iarasi mila lui Dumnezeu se arata in crutarea celor rai, datorita celor drepti.

Cine vrea sa inteleaga clar acest lucru, sa citeasca in Sfinta Scriptura despre convorbirea fericitului patriarh Avraam cu Dumnezeu, despre pierderea Sodomei (Facere 18, 23-33). Iarasi vedem luminat din marturia Sfintei Scripturi, ca mila lui Dumnezeu se arata pururea catre cei ce se lasa de cele rele si se caiesc de pacatele lor.

Auzi ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia: Sa-si lase cel necredincios caile sale si omul faradelegii sfaturile sale si sa se intoarca la Dumnezeu, si va fi miluit (Isaia 55, 7). Si prin marele prooroc Ieremia, acelasi lucru se arata: Cel faradelege, se va intoarce de la toate faradelegile sale pe care le-a facut si va pazi toate poruncile Mele si va face dreptate si mila, cu viata va trai si nu va muri (Ieremia 18, 7). Dumnezeu ameninta pe poporulSau,Israel, cu pierzare, pentru ca nu face mila si zice prin proorocul Osea: Ascultati cuvintul Domnului, fii ai luiIsrael, ca va sa judece Domnul pe cei ce locuiesc pe pamint, fiindca nu este credinta, nici mila si nici cunostinta lui Dumnezeu pe pamint (Osea 4, 1-2). Tot asa si Mintuitorul nostru Iisus Hristos in pilda cu datornicul cu zece mii de talanti, ne arata pedeapsa celui ce nu a voit sa faca mila cu fratele sau, caruia ii zice: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o fiindca M-ai rugat, nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si Eu am avut mila de tine? (Matei 18, 23-34).

Cu adevarat, fratii mei, Dumnezeu este bun si blind si mult milostiv tuturor celor ce Il cheama pe Dinsul (Psalm 85, 4), dar voieste ca si noi sa facem mila cu cei ce ne gresesc noua: Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile voastre (Matei 6, 15; Marcu 11, 25). Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a aratat ca mai mult voieste de la noi mila, decit jertfa: Mergind, invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa; ca nu am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta (Matei 9, 13; 12, 7; Pilde 3, 3).

Iubiti credinciosi,

Pina aici am aratat cu marturii din dumnezeiasca Scriptura, despre mila si milostivirea lui Dumnezeu si in ce fel lucreaza ea asupra noastra. Acum voi spune o istorie sfinta despre mila, milostivirea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu pe care o are pururea El asupra celor rai, spre a-i intoarce la pocainta. Cine a citit in Sfinta Scriptura istoria imparatului Manase, a inteles cite rautati si faradelegi a facut el inaintea lui Dumnezeu. Cum a adus pe poporul lui Israel la inchinare de idoli; cum a facut jertfelnice idolilor, mai bine zis demonilor, in amindoua curtile templului Domnului, cum a trecut pe fiii sai prin foc si a facut idol cioplit si l-a asezat in templul lui Dumnezeu si cum, imparatul Manase, a adus pe Iuda si pe toti locuitorii Ierusalimului la atita ratacire, incit ei au savirsit mai mult rau decit alte popoare, pe care Dumnezeu le-a stirpit din fata fiilor lui Israel (I Paralipomena 33, 2-9).

Dar mila, indurarea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu cea fara de margini, s-au aratat si asupra acestui imparat departat de la El si, cu judecatile Sale necuprinse de minte, a intors la pocainta si la dreapta credinta pe Manase. Caci a trimis asupra sa cu razboi, pe capeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins cu arcanul si l-au dus legat cu catuse de fier, in Babilon. Acolo, fiind in mare necaz si strimtorare, si-a adus aminte de Dumnezeu si de adincul rautatilor si al faradelegilor lui, pe care le-a facut inaintea Domnului in Ierusalim. Acolo a inceput cu mare durere din adincul inimii sale a se ruga si a cere mila si indurare de la Preabunul Dumnezeu, fagaduind indreptare din toata inima si, rugindu-se, zicea:

Doamne Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov si al semintiei lor celei drepte, Cel ce ai facut cerul si pamintul cu toata podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvintul poruncii Tale; Care ai incuiat adincul si L-ai pecetluit pe el cu numele Tau cel infricosat si slavit, inaintea Caruia toate se tem si se cutremura din pricina Atotputerniciei Tale, pentru ca nimenea nu poate sa stea inaintea stralucirei slavei Tale si nesuferita este minia urgiei Tale asupra celor pacatosi! Insa nemasurata si neajunsa este mila fagaduintei Tale…

Iar fiindca era legat in lanturi de fier si nu putea sa-si plece genunchii sai la rugaciune a zis: Dar acum imi plec genunchii inimii mele, rugind bunatatea Ta. Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc, insa cer, rugindu-Te: Iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma pierde in faradelegile mele si nici nu ma osindi la intuneric sub pamint, caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine bunatatea Ta, mintuieste-ma si pe mine nevrednicul dupa mare mila Ta si Te voi proslavi in toate zilele vietii mele…

Dupa aceasta rugaciune plina de umilinta, Manase a fost ascultat de Dumnezeu si nu numai ca a fost miluit si iertat de pacatele lui, cele mai multe ca nisipul marii, ci si din robie l-a scos Preamilostivul Dumnezeu si l-a intors in Ierusalim unde i s-a dat imparatia pierduta si pina la sfirsitul sau a imparatit peste Israel, neincetind a se pocai si a face tot felul de fapte bune spre slava lui Dumnezeu.

Pilda cu imparatul Manase, fiul lui Iezechia, ne indeamna si pe noi la pocainta, caci nimenea nu trebuie a se deznadajdui de mila si milostivirea lui Dumnezeu, macar de ar fi cel mai pacatos om din lume. Numai sa se marturiseasca la duhovnic cu mare cainta cu durere de inima, cu hotarirea de a nu mai pacatui si a-si plini canonul dat. Asa sa nadajduiasca in mila lui Dumnezeu, ca va dobindi iertare de toate pacatele si mintuirea sufletului sau.

Pozitia cea mai dreapta si mai ortodoxa a noastra fata de mila lui Dumnezeu este aceasta: sa ne silim la lucrarea tuturor faptelor bune; sa nadajduim la mila lui Dumnezeu nu la faptele bune ale noastre, iar in vreme de caderi in pacate, sa nu ne dezna-dajduim de mila Lui care pururea ne ajuta pe calea mintuirii.

Sa luam aminte ca daca Dumnezeu face mila cu noi, sintem si noi datori sa facem mila cu semenii nostri. Sint atitia oameni saraci, sa-i ajutam dupa puterea noastra cu cele de trebuinta vietii: un ban, o haina, o piine daruite, cu dragoste. Sint atitia oameni bolnavi, sa-i cercetam, sa-i mingiiem, sa ne rugam lui Dumnezeu pentru sanatatea si alinarea suferintelor lor. Sint atitia crestini robiti de pacate, cazuti din dreapta credinta, bolnavi la suflet. Sa ne ostenim a-i calauzi spre Hristos, a-i indemna la biserica, la rugaciune, la un preot sa-si marturiseasca pacatele. Sa le vorbim de bucuria mintuirii si de chinurile iadului; sa-i convingem sa se pocaiasca si sa urmeze cu dreapta credinta lui Hristos. Numai asa ne putem mintui, ca zice Domnul: Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui! (Matei 5, 7).

Sa ne invredniceasca Bunul Dumnezeu de mila Lui cea mare, si sa ne ajute a face mila ca sa dobindim iertare si Cereasca Imparatie care nu va mai avea sfirsit. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Calendar Ortodox

oct.

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC CIPRIAN Cel ce mai înainte a fost vrăjitor, apoi s-a arătat Arhiereu slăvit prin cinstita fecioară Iustina

By Oastea Creștin - Ortodoxă Leave a Comentariu

Categories: Acatist/Canon/Rugăciune și Crestin-Ortodox

2 octombrie

După aceasta se zice această:

oct.

Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara

By Oastea Creștin - Ortodoxă Leave a Comentariu

Categories: Crestin-Ortodox
Tags: Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara

Pe vremea împărăţiei lui Deciu, era în Antiohia Siriei un filozof şi vrăjitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, născut dim părinţi necredincioşi, care a fost dat în copilăria sa spre slujba păgînescului şi necuratului lor zeu, Apolon. În anul al şaptelea al vîrstei sale îl încredinţară la vrăjitori spre învăţătura meşteşugului vrăjitoriei şi a drăceştii înţelepciuni. Iar după zece ani de la naşterea sa a fost trimis de părinţi spre săvîrşirea jertfei în muntele Olimpului, pe care păgînii îl numeau locuinţă dumnezeiască, căci acolo se afla nenumărată mulţime de idoli întru care mulţi diavoli locuiau.

Ciprian a învăţat în acel munte înalt mult meşteşug diavolesc, căci ştia felurite năluciri drăceşti; se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vîntul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini şi cîmpii, a aduce vătămări şi răni asupra oamenilor şi se învăţase la înţelepciunea cea pierzătoare şi prea rea lucrare diavolească. Şi a văzut acolo nenumărate pîlcuri drăceşti împreună cu stăpînul întunericului, împrejurul căruia unii săltau, alţii slujeau, alţii chiuiau, lăudînd pe stăpînul său, iar alţii erau trimişi în toată lumea spre înşelarea popoarelor.

A văzut acolo pe toţi zeii şi zeiţele păgîne şi felurite năluciri şi vedenii, la care se învăţa cîte patruzeci de zile în post; că mînca după apusul soarelui nu pîine, nici altă hrană, ci numai ghindă de stejar. Cînd era de cincisprezece ani avea ca dascăli şapte slujitori mari care slujeau la cele şapte planete. De la acei jerfitori a învăţat multe taine diavoleşti. Apoi s-a dus în cetatea Agra, unde, slujind cîtva timp zeiţei Ira, a învăţat multe meşteşuguri de la slujitorul care era acolo. Şi a petrecut şi în Tauropoli slujind zeiţei Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia şi a deprins să facă fel de fel de vrăji şi năluciri, ca aceea ca morţii din morminte să grăiască.

Avînd douăzeci de ani, a mers în Egipt, în cetatea Memfis, la capii răutăţilor şi multe farmece şi vrăjitorii învăţa. La treizeci de ani a mers la caldei şi acolo a învăţat să citească în stele. Si în Antiohia a mers, fiind atunci desăvîrşit în toată răutatea: vrăjitor şi fermecător, pierzător de suflete, mare prieten şi credincioasă slugă a stăpînitorului iadului, cu care singur faţă în faţă a vorbit şi de cinste mare de la dînsul s-a învrednicit. De acest lucru singur a mărturisit, zicînd: „Să mă credeţi pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat şi l-am sărutat şi am grăit cu dînsul şi cu aceia care sînt la dînsul mai mari şi m-au iubit şi mi-au lăudat înţelegerea mea şi înaintea tuturor a zis: „Iată noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastră, vremelnic de împărtăşania noastră”. Şi mi-au făgăduit că au să mă pună boier, după ieşirea mea din trup şi cît timp eu am să petrec pe pămînt, în toate au să-mi ajute şi mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar cînd ieşeam de la dînsul a strigat către mine: „Îmbărbătează-te, nevoitorule Cipriane” şi, sculîndu-se, m-a petrecut, încît şi toţi mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toţi boierii lor pe mine mă ascultau, văzînd cinstea ce mi se făcea de către dînsul. Era chipul lui ca o floare de iarbă şi capul îi era încununat cu o coroană prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur şi pietre luminoase, care lumina chipul acela şi hainele lui erau minunate. Iar cînd se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela şi mulţi stăteau lîngă scaunul lui cu fel de fel de rînduieli ale duhurilor răutăţii, întru mare supunere.

Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunîndu-mă la toată porunca lui”. Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian după întoarcerea sa la Dumnezeu.

Este arătat ce fel de om era: prieten al diavolilor, ale căror lucruri, toate, le făcea supărînd pe oameni şi înşelîndu-i. În Antiohia a petrecut multă vreme şi a adus pe mulţi oameni spre toată necurata fărădelege, pe mulţi i-a ucis cu otrăvurile şi cu farmecele, pe copii şi pe copile spre jertfa diavolilor îi înjunghia şi pe mulţi i-a învăţat la vrăjile sale rele: pe unii îi învăţa să zboare prin văzduh, pe alţii să plutească cu luntrea prin nori, pe alţii i-a făcut să umble pe ape. De toţi păgînii era cinstit şi slăvit ca un mare jertfitor şi preaînţelept slujitor al necuraţilor lor zei şi mulţi alergau la dînsul pentru nevoile lor, pentru că îi ajuta cu puterea diavolească de care era plin; unora le ajuta la desfrînare, altora la mînie, la vrajbă şi la izbîndirea răutăţilor, iar altora în zavistie le ajuta. Acum era cu totul în fundul iadului şi în gurile diavoleşti, fiu al gheenei, părtaş al celor diavoleşti şi al pierzării celei veşnice. Iar Domnul, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, pentru negrăita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruită de păcatele omeneşti, a vrut ca pe acest om să-l caute şi pe cel afundat în adîncul iadului din prăpastie să-l scoată şi să-l mîntuiască, spre arătarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, căci nu este păcat să biruiască iubirea Lui de oameni. Şi l-a mîntuit pe Ciprian din pierzarea lui în acest chip:

În acea vreme era în Antiohia o fecioară cu numele de Iustina, care s-a născut din părinţi păgîni. Tatăl ei se numea Edesie şi era slujitor idolesc, iar maica sa se numea Cleodonia. Fecioara Iustina cînd a ajuns la vîrsta desăvîrşită, şezînd în casa sa la fereastră, a auzit din întîmplare un cuvînt de mîntuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie şi care grăia pentru întruparea Domnului nostru Iisus Hristos „că S-a născut din curata Fecioară Maria şi, multe minuni făcînd, a voit a pătimi pentru mîntuirea noastră şi a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri şi a stat de-a dreapta Tatălui şi împărăţeşte în veci”.

Această propoveduire a diaconului a căzut pe pămînt bun în inima Iustinei, căci degrabă a început a aduce rod şi a dezrădăcina din ea toţi spinii necredinţei. Iustina voia ca mai mult şi mai desăvîrşit să înveţe de la acel diacon, însă nu îndrăznea să-l caute pe el, împiedicînd-o feciorelnica ruşine. Însă mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultînd cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrînd în inima ei Duhul Sfînt, a crezut în Hristos. Şi în scurtă vreme şi pe maica ei a făcut-o să creadă şi după aceea şi pe bătrînul ei tată l-a adus la credinţă; el, văzînd înţelegerea fiicei sale şi auzind cuvintele ei cele înţelepte, socotea în sine că idolii, fiind făcuţi de mîini omeneşti, cum pot să fie ei dumnezei, neavînd nici suflet, nici suflare? Şi o vedenie minunată a văzut el noaptea în vis, prin dumnezeiască arătare: adică o tabără mare de îngeri purtători de lumină, iar în mijlocul lor era Mîntuitorul lumii, Iisus Hristos, şi L-a auzit pe El grăindu-i: „Veniţi la Mine şi vă voi da vouă cerească împărăţie”. Apoi, deşteptîndu-se din somn, Edesie îndată a mers cu femeia şi cu fiica sa la episcopul creştinesc pe care îl chema Optat, rugîndu-l pe el să-i înveţe credinţa lui Hristos şi să le dea lor Sfîntul Botez şi i-a spus lui cuvintele fiicei sale şi îngereasca vedenie pe care singur o văzuse.

Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de întoarcerea lor şi, grăindu-le mult despre credinţa în Hristos, a botezat pe Edesie şi pe Cleodonia, femeia sa şi pe fiica lor Iustina şi, împărtăşindu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar după ce s-a întărit Edesie în credinţa lui Hristos, văzînd episcopul evlavia lui, l-a făcut preot; şi petrecu în fapte bune şi în frică de Dumnezeu un an şi şase luni şi aşa, în sfînta credinţă, şi-a sfîrşit viaţa. Iar Iustina bine s-a nevoit în poruncile Domnului, iubind pe Mirele său Hristos şi slujindu-I Lui în rugăciuni, în feciorie şi în curăţenie, în post şi în mare înfrînare. Iar vrăjmaşul cel ce urăşte neamul omenesc, văzînd o viaţă ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune şi a început a o supăra, felurite nevoi şi necazuri pornindu-i împotrivă.

Era atunci în Antiohia un tînăr scolastic, pe nume Aglaid, fiu de părinţi bogaţi şi slăviţi, vieţuind cu desfătare întru deşertăciunea lumii acesteia. Şi acesta, într-o vreme oarecare, a văzut-o pe Iustina fecioara mergînd la biserică şi s-a minunat de frumuseţea ei. Iar diavolul a pus gînd rău în inima lui asupra ei şi, aprinzîndu-se de dorul ei, Aglaid a început a se gîndi în toate chipurile, ca întru cunoştinţa şi dragostea ei să vie şi, înşelînd-o, să aducă pe mieluşeaua cea curată a lui Hristos întru necurăţia cea gîndită de dînsul. Şi pîndea calea ei, ori unde avea să meargă fecioara şi, întîmpinînd-o, o amăgea cu cuvinte desfrînate, lăudîndu-i frumuseţea. Apoi, spunîndu-i cuvinte de fericire şi arătîndu-şi dragostea sa către dînsa, cu curse înşelătoare şi meşteşugit împletite o urmărea pe ea spre desfrînare. Iar fecioara se întorcea şi fugea de dînsul, înfricoşîndu-se de el şi nu voia să-i asculte înşelătoarele şi viclenele cuvinte. Şi tînărul, dorind frumuseţile ei cele fecioreşti, a trimis la dînsa rugăminte ca să voiască să-i fie lui soţie. Iar ea a răspuns către dînsul: „Am pe Mirele meu Hristos căruia Îi slujesc şi curăţia mea îmi păstrez. Acela şi sufletul şi trupul meu îmi păzeşte de toată necurăţia”.

Un răspuns ca acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid şi mai mult a dorit-o, aprinzîndu-l pe el diavol. Neputînd nicidecum să o amăgească, a gîndit ca s-o răpească; şi adunînd spre ajutor tineri fără de rînduială, asemenea lui, i-a păzit calea pe care obişnuia fecioara să meargă spre biserică la rugăciune. Acolo a întîmpinat-o şi a prins-o, ducînd-o cu sila spre casa lui. Iar ea a început a striga foarte tare, bătîndu-l pe el peste gură şi scuipînd asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au ieşit din casele lor şi au alergat ca s-o scoată din mîinile tînărului cel neruşinat ca din gura lupului şi au reuşit să o ia pe mieluşeaua cea fără prihană, pe Sfînta Iustina. Şi au fugit toţi cei nelegiuiţi, iar Aglaid cu ruşine s-a dus la casa sa.

Neştiind ce să mai facă, înmulţindu-se în el răutatea patimii, s-a ispitit cu încă un lucru rău: a mers la marele vrăjitor şi fermecător, Ciprian, jertfitorul idolesc şi acestuia, spunîndu-i necazul său, i-a cerut ajutor, făgăduind să-i dea mult aur şi argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la dînsul, îl mîngîia făgăduindu-i că toată dorinţa lui i-o va îndeplini. „Eu, a zis el, voi face ca această fecioară singură să căute dragostea ta şi te va dori pe tine mai mult decît tu pe ea”. Aşa, mîngîindu-l, i-a dat bună nădejde.

Luînd Ciprian cărţile sale de învăţătură a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care îl ştia că degrabă poate să aprindă cu necurată dorire inima Iustinei spre tînărul acela. Iar diavolul i-a făgăduit cu sîrguinţă să-i îndeplinească dorinţa şi cu mîndrie a zis: „Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cetăţi, ziduri am surpat, case am despărţit, vărsări de sînge şi ucideri de tată am făcut; învrăjbiri şi mînie mare între fraţi şi între soţi am pus, pe cei ce voiau să petreacă mult în feciorie i-am adus în necurăţie; pe călugării cei ce se nevoiau prin munţi şi la multă postire se deprindeau, negîndindu-se niciodată la trup, în pofta desfrînării i-am adus şi i-am învăţat să slujească patimilor trupeşti, iar pe alţii, care întru pocăinţă şi întru lepădarea de toate veniseră, iarăşi i-am întors la cele dintîi lucruri rele şi pe mulţi din cei ce petreceau în curăţie, i-am aruncat în desfrînare. Deci, oare nu pot eu ca pe această fecioară spre dragostea lui Aglaid să o plec? Si ce să zic mai mult? Cu lucrul voi arăta puterea mea degrabă. Deci, primeşte această doctorie – şi îi dădu un vas plin – şi dă-o tînărului aceluia ca să stropească locuinţa Iustinei şi vei vedea ce va fi”. Acestea zicînd, s-a dus, iar Ciprian, chemîndu-l pe Aglaid, l-a trimis pe el să stropească în taină casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. Şi făcîndu-se aceasta, a intrat diavolul desfrînării cu săgeţile cele aprinse ale poftei trupeşti, ca să rănească prin desfrînare inima cea feciorească şi trupul ei şi cu pofta cea necurată să-l aprindă.

Avea obiceiul fecioara aceea ca în toate nopţile să-şi facă rugăciunile sale către Domnul. Şi a fost după obicei, cînd în ceasul al treilea din noapte, sculîndu-se se ruga lui Dumnezeu, a simţit ca de năprasnă o tulburare în trupul ei şi furtună rea de pofta cea trupească şi aprinderea focului gheenei. Şi a fost acea supărare şi în acel vifor dinăuntru multă vreme; îi venea întru pomenire acel Aglaid, căci se ridicase în ea gîndurile cele rele. Se mira fecioara şi singură de sine se ruşina, simţindu-şi sîngele fierbînd ca într-o căldare şi se gîndea la lucruri de care întotdeauna, ca de nişte necurăţenii, se scîrbea. Şi cu bună cunoştinţă fiind Iustina, a înţeles că de la diavol i s-a tras acest război întru dînsa şi îndată, înarmîndu-se cu arma semnului crucii, a alergat către Dumnezeu cu fierbinte rugăciune şi a strigat din adîncul inimii către Hristos, Mirele său, zicînd: „Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iată, vrăjmaşii mei s-au ridicat asupra mea, curse au pregătit pentru picioarele mele şi au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele Tău şi m-am veselit şi cînd mă supără ei pe mine, eu la Tine scap şi nădăjduiesc, spre a nu se bucura vrăjmaşul meu de mine; căci ştii, Doamne Dumnezeul meu, că eu sînt roaba Ta şi curăţia trupului meu pentru Tine o păzesc şi sufletul meu Ţie ţi l-am încredinţat. Deci, păzeşte pe oaia Ta, Păstorule bun, nu mă lăsa întru mîncarea fiarelor celor ce caută să mă înghită pe mine, dă-mi biruinţa poftei celei rele a trupului meu”. Astfel, sfînta fecioară, stăruind mult în rugăciune, a ruşinat pe vrăjmaşul care, fiind biruit de rugăciunea ei, a fugit de la dînsa cu ruşine; şi s-a întors odihna în trupul şi în inima Iustinei şi s-a stins văpaia poftei, iar războiul a încetat şi fierberea sîngelui s-a potolit şi Iustina a dat slavă lui Dumnezeu, cîntînd cîntare de biruinţă.

Diavolul s-a întors la Ciprian cu veste rea, că nu a reuşit întru nimic. Dar Ciprian l-a întrebat pe el din care pricină nu a putut s-o supună pe acea fecioară. Iar el, cu toate că nu voia, i-a spus adevărul, zicînd: „Pentru aceasta nu am reuşit, pentru că am văzut pe ea un semn de care m-am înfricoşat, şi din această cauză nu am putut ca să o biruiesc”. Ciprian a chemat un diavol mai cumplit şi l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. Şi mergînd acesta, a făcut mai multe decît cel dintîi, căci cu mare putere a năvălit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rugăciune s-a înarmat şi mai mare nevoinţă a arătat, pentru că s-a îmbrăcat în haină de păr şi îşi chinuia trupul său cu înfrînarea şi cu postul, numai pîine şi apă mîncînd. Şi aşa, îmblînzindu-şi patimile trupului, a biruit pe diavol şi l-a gonit cu ruşine, iar el, la fel ca şi cel dintîi, nesporind nimic, s-a întors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre căpeteniile diavoleşti şi i-a spus despre slăbiciunea celorlalţi doi diavoli trimişi care nu au putut să covîrşească o fecioară şi a cerut de la dînsul ajutor. Iar el a ocărît pe diavolii cei dintîi cu sălbăticie, ca pe cei ce nu sînt bine iscusiţi în acel lucru şi ca pe cei ce nu ştiau cum să îndulcească desfrînarea în inima fecioarei. Şi i-a dat bună nădejde lui Ciprian, făgăduindu-i ca singur, în alt chip, să ispitească pe fecioară.

Ducîndu-se de la Ciprian, s-a prefăcut pe sine în chip de femeie şi aşa a intrat la Iustina; şi, şezînd, a început a grăi cu dînsa cuvintele cele dumnezeieşti, ca şi cum ar fi vrut să urmeze vieţii şi curăţiei ei; o întreba ce fel de plată o să aibă pentru această viaţă sfîntă şi pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: „Mare şi negrăită este plata pentru cei ce vieţuiesc în curăţie, şi mîhnire mare au oamenii care nu bagă de seamă o visterie mare ca aceasta a curăţiei îngereşti”. Iar diavolul, descoperindu-şi neruşinarea, cu meşteşug a început a o amăgi, zicîndu-i: „Apoi în ce chip ar putea să fie lumea şi cum s-ar naşte oamenii? De ar fi păzit Eva curăţia, apoi de unde s-ar fi înmulţit neamul omenesc? Cu adevărat, bună este însoţirea, pe care singur Dumnezeu a rînduit-o, şi Sfînta Scriptură o laudă, zicînd: „Cinstită este nunta întru toate şi patul nespurcat. Mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu oare nu au fost întru însoţirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mîngîierea omului, ca spre copiii săi căutînd să se înveselească şi să laude pe Dumnezeu?”

Nişte cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol amăgitor şi mai bine decît Eva l-a biruit pe el; pentru că, neintrînd în mai multă vorbă cu dînsul, a alergat degrabă la limanul Crucii lui Hristos. Şi a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei şi inima şi-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele său, şi îndată a pierit diavolul, cu mai mare ruşine ca cei dintîi. Acel mare diavol a venit şi la Ciprian, tulburat; şi cunoscînd Ciprian că nici acela nu a reuşit nimic, a zis către diavol: „Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruieşti, fiind diavol puternic şi iscusit mai mult ca alţii în acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi fecioreşti? Deci, spuneţi-mi mie: cu ce fel de arme vi se împotriveşte vouă şi cum puterea voastră cea tare neputincioasă o face?” Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrînd, a mărturisit: „Nu putem, a zis el, să privim spre semnul crucii, ci fugim de dînsul, căci ne arde precum focul şi ne goneşte departe”. Ciprian s-a supărat foarte tare asupra diavolului, că l-a adus întru ruşine şi se certa cu dînsul, zicîndu-i: „Dar aşa este puterea voastră, că o fecioară neputincioasă vă biruieşte?” atunci diavolul, vrînd să-l mîngîie pe Ciprian, a încercat să facă alt lucru, în acest fel: s-a prefăcut în chipul Iustinei şi a mers la Aglaid, că aşa părîndu-i-se lui Aglaid că este Iustina cu adevărat îşi va împlini datoria sa şi nu va fi arătată neputinţa lor cea diavolească, nici Ciprian nu se va afla întru ruşine.

Cînd a intrat diavolul la Aglaid în chipul Iustinei, Aglaid a sărit de nespusă bucurie şi alergînd la ea, a cuprins-o şi o săruta, zicînd: „Bine ai venit la mine, prea frumoasă Iustina”. Şi cum a zis tînărul cuvîntul Iustina, îndată diavolul s-a stins, neputînd nici numele Iustinei să-l rabde, iar tînărul s-a înspăimîntat foarte tare şi, alergînd la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au întîmplat. Ciprian, cu ajutorul vrăjilor sale, a pus pe dînsul chip de pasăre şi făcîndu-l ca să zboare prin văzduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastră să intre în camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin văzduh deasupra camerei Iustinei şi voia să se aşeze pe casă. S-a întîmplat atunci ca Iustina să privească pe fereastră şi văzînd-o diavolul pe ea, l-a lăsat pe Aglaid şi a fugit. Şi a pierit de la Aglaid şi acea nălucire, în care se arăta ca o pasăre şi puţin a lipsit de a nu muri căzînd jos, căci cu mîinile s-a apucat de vîrful casei şi, ţinîndu-se, a rămas spînzurat. De nu ar fi fost coborît de acolo prin rugăciunea Sfintei Iustina, ar fi căzut ticălosul şi ar fi murit. Şi aşa, nereuşind nimic, s-a întors tînărul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a necăjit foarte tare, văzîndu-se înfrînt şi s-a hotărît ca singur să se ducă la Iustina, nădăjduind în vrăjitoriile sale. Mai întîi s-a prefăcut în femeie, apoi în pasăre; şi încă nu se apropia de uşile casei ei, iar nălucirea şi înşelătoarea asemănare cu cea de femeie şi cu cea de pasăre au pierit de la dînsul şi s-a întors ruşinat.

După aceasta, a început Ciprian a face izbîndire ruşinii sale, şi a adus cu ajutorul vrăjilor sale ispite asupra casei Iustinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuţilor ei, ca odinioară diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea şi cu răni îi arunca pe dînşii în necaz nemăsurat. Apoi a lovit-o şi pe Iustina cu o boală, încît zăcea la pat şi plîngea maica sa pentru dînsa. Iar ea o mîngîia pe maica sa, precum David, zicînd: „Nu voi muri, ci vie voi fi, şi voi povesti lucrurile Domnului”. Însă nu numai asupra ei şi asupra rudeniilor ei, ci şi asupra cetăţii (Dumnezeu aşa a voit), a adus Ciprian vătămare, din cauza mîniei sale celei neîmblînzite şi din pricina ruşinii celei mari. Şi erau răni între dobitoace şi multe boli între oameni. Şi prin lucrare diavolească a străbătut vestea prin întreaga cetate, că marele jertfitor Ciprian pedepseşte cetatea pentru Iustina, care i se împotriveşte. Adunîndu-se nu puţini dintre cinstiţii cetăţeni, au mers la Iustina şi cu mînie au sfătuit-o pe dînsa ca să nu-l mai mîhnească pe Ciprian şi să se mărite cu Aglaid, ca să nu pătimească toţi mai multă supărare pentru dînsa. Iar ea pe toţi îi mîngîia, încredinţîndu-i că degrabă toate vătămăturile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a şi întîmplat. Pentru că după ce Sfînta Iustina s-a rugat cu tărie lui Dumnezeu, îndată toată puterea diavolească a pierit şi toţi s-au tămăduit de boli şi s-au vindecat de răni.

Schimbîndu-se lucrurile, popoarele Îl preamăreau pe Hristos, iar de Ciprian şi de meşteşugul lui cel vrăjitoresc îşi băteau joc, încît acum Ciprian nici între oameni nu se mai arăta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuţi se ruşina. Apoi, înştiinţîndu-se bine că semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască, şi-a venit în fire şi a zis către diavol: „Pierzătorule şi al tuturor înşelătorule, vistierule a toată necurăţia şi înşelăciunea, acum ţi-am cunoscut neputinţa, că dacă de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face cînd singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poţi birui, apoi pe cine vei scoate din mîinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu eşti nimic şi nu poţi nimic şi nu ai putere de izbîndire. M-am înşelat eu, ticălosul, ascultîndu-te pe tine şi crezînd în înşelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creştini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioşi ca să mă izbăvească şi să se îngrijească pentru mîntuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrăjmaş al adevărului şi potrivnic şi urîtor a toată lumea!”

Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca să-l ucidă şi, năpădind asupra lui, a început a-l sugruma, bătîndu-l. Şi nu avea Ciprian ajutor de la nimeni şi nu ştia cum să-şi ajute lui şi să se izbăvească din cumplitele mîini diavoleşti şi, încă fiind viu, şi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se împotrivea Iustina la toată puterea diavolească şi a zis: „Dumnezeul Iustinei, ajută-mi şi mie!” Apoi, ridicîndu-şi mîna, şi-a făcut semnul crucii şi îndată diavolul ca o săgeată întinsă a pierit de la dînsul. Iar el, răcorindu-se şi căpătînd îndrăzneală şi chemînd numele lui Hristos, se însemna cu semnul crucii şi în felul acesta se împotrivea diavolului, ocărîndu-l şi blestemîndu-l. Diavolul stătea departe de dînsul şi nu îndrăznea să se apropie, pentru semnul crucii şi pentru numele lui Hristos, care îl înfricoşau şi îl îngrozeau, zicîndu-i: „Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!” Şi, mîniindu-se asupra lui, a răcnit ca un leu şi s-a dus.

Ciprian, luînd toate cărţile vrăjitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul creştin, şi, căzînd la picioarele lui, se ruga să-l miluiască pe el şi să-i dea lui Sfîntul Botez. Iar episcopul, ştiindu-l pe el mare vrăjitor şi tuturor înfricoşat, socotea că a venit la dînsul cu înşelăciune şi îl îndepărta, zicîndu-i: „Multe rele faci între păgîni şi să nu faci acestea şi între creştini, ca să nu pieri degrabă”. Iar Ciprian, plîngînd, i-a povestit episcopului toate răutăţile sale şi cărţile sale i le-a dat ca să le ardă. Văzînd episcopul smerenia lui, i-a arătat şi l-a învăţat pe el sfînta credinţă şi i-a poruncit lui ca să se pregătească să primească Sfîntul Botez. Iar cărţile lui le-a ars înaintea tuturor creştinilor cetăţii. Apoi, ducîndu-se Ciprian cu inima umilită, plîngea pentru păcatele sale, presărîndu-şi cenuşă pe cap şi făcea pocăinţă, strigînd către adevăratul Dumnezeu şi Îl ruga pentru curăţirea fărădelegilor sale. A doua zi, intrînd în biserică, asculta cuvîntul lui Dumnezeu cu mîngîiere şi bucurie, stînd între cei credincioşi. Iar cînd celor chemaţi diaconul le poruncea să iasă afară, zicîndu-le: „Cîţi sînteţi chemaţi, ieşiţi!”, alţii ieşeau, iar Ciprian nu a voit să iasă, ci a zis către diacon: „Rob al lui Hristos sînt, nu mă goni pe mine de aici”. Iar diaconul i-a zis lui: „De vreme ce încă nedesăvîrşit eşti întru Sfîntul Botez, pentru aceasta eşti dator să ieşi”. Iar el a răspuns: „Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a păzit pe mine de diavol şi pe fecioara Iustina curată a păzit-o şi m-a miluit pe mine; deci, nu mă izgoni din biserică pînă ce voi fi creştin desăvîrşit”. Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului şi episcopul, cunoscîndu-i osîrdia lui şi căldura inimii pentru credinţa în Hristos, l-a chemat la sine şi neîntîrziat l-a botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Aflînd despre aceasta Sfînta Iustina mare mulţumire a înălţat către Dumnezeu şi multe milostenii a dat săracilor şi prinoase a făcut la biserică. Iar pe Ciprian, episcopul l-a făcut citeţ în a opta zi, în a douăzecea zi l-a făcut ipodiacon şi în a treizecea zi l-a făcut diacon, iar după un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbîndu-şi obiceiul, din zi în zi mai strîmtă îşi făcea calea vieţii, totdeauna plîngînd pentru faptele sale cele rele de mai înainte şi a mers din putere în putere şi din bunătate în bunătate. Apoi, curînd a fost numit episcop şi în acea dregătorie a arătat o viaţă asemănătoare cu cea a multor sfinţi mari şi bine a păstorit turma lui Hristos. Iar pe sfînta Iustina fecioara a făcut-o diaconiţă şi i-a încredinţat ei o mănăstire de fecioare, făcînd-o pe ea stareţă asupra acelor fecioare creştine. Şi mult norod păgîn, prin chipul şi prin învăţătura sa, de la închinarea de idoli întorcîndu-i, i-a cîştigat şi i-a unit cu Biserica lui Hristos. Şi se împuţina slăvirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulţea.

Văzînd diavolul o viaţă ca aceasta a lui Ciprian şi sîrguinţa sa pentru credinţa lui Hristos şi pentru mîntuirea sufletelor omeneşti, scrîşnea din dinţi împotriva lui. Şi a îndemnat pe păgîni să-l clevetească pe Ciprian înaintea stăpînitorilor părţilor din răsărit, că pe idolii lor i-a defăimat şi mult norod dintre aceştia a întors la adevărata credinţă, iar pe Hristos, potrivnicul lor, Îl slăveşte. Adunîndu-se necredincioşii, au mers la Evtolmie ighemonul, care stăpînea atunci în părţile acelea şi au clevetit pe Ciprian, împreună cu Iustina, aducînd asupra lor multe pricini: precum că şi idolilor şi împăratului şi tuturor stăpînitorilor potrivnici sînt şi tulbură poporul, ameţindu-l şi ducîndu-l în urma lor spre închinarea la Hristos cel răstignit. Şi pe stăpînitor l-a rugat ca amîndoi, Ciprian şi Iustina, cu moarte să fie pedepsiţi. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca să fie prinşi şi Ciprian şi Iustina şi în temniţă să-i arunce. Şi mergînd în Damasc, i-a luat pe amîndoi ca să-i judece.

Acolo, şezînd la judecată, i-au adus de faţă pe legaţii lui Hristos, pe Ciprian şi pe Iustina, şi judecătorul a zis către Ciprian: „Pentru ce ţi-ai schimbat slava ta cea dintîi, fiind mai înainte vestit slujitor al vechilor zei şi pe mulţi oameni la dînşii aducînd?” Iar Sfîntul Ciprian i le-a spus lui toate pe rînd, aşa cum a cunoscut neputinţa şi înşelăciunea diavolească şi a cunoscut puterea lui Hristos, de care toţi diavolii se tem şi se cutremură şi de semnul cinstitei cruci se sting; şi şi-a spus toată pricina întoarcerii sale către Hristos, pentru care se arată gata îndată a muri. Iar judecătorul, neprimind cuvintele în inima lui şi neputînd să răspundă la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sfîntul să fie spînzurat şi să-i fie strunjit trupul, iar pe Sfînta Iustina s-o bată peste gură şi peste ochi. Şi au fost chinuiţi multă vreme, dar neîncetat îl mărturiseau pe Hristos şi răbdau toate chinurile cu mulţumire. După aceea i-au aruncat pe ei în temniţă; apoi cu îmbunări îi îndemna către închinarea la idoli.

După ce n-a reuşit să-i întoarcă de la credinţa lor, judecătorul a poruncit să fie aruncaţi într-o găleată cu apă fiartă; şi căldarea aceea, deşi fierbea întruna, cu nimic nu i-a vătămat pe dînşii şi, ca într-o răcoreală Îl preamăreau pe Dumnezeu. Văzînd aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: „Şi eu aşijderea în numele zeului Asclepie, în acest foc voi intra şi pe vrăjitorii aceştia îi voi ruşina”. Cînd acesta s-a atins de foc, îndată a murit. Judecătorul, văzînd acest lucru, s-a înfricoşat şi, nemaivrînd să-i judece, i-a trimis la împăratul Claudiu care se afla în Nicomidia şi i-a scris despre toate cele făcute de dînşii. Iar împăratul i-a judecat şi i-a osîndit la moarte prin tăiere cu sabie.

După ce i-au dus la locul unde trebuiau să fie omorîţi, şi-a cerut Ciprian vreme de rugăciune, pentru ca mai înainte pe Iustina s-o omoare, căci se temea ca ea să nu se înfricoşeze de moartea lui. Iar ea, bucuroasă, şi-a plecat capul sub sabie şi la Mirele său Hristos s-a dus.

Văzînd moartea cea nevinovată a lor, un om oarecare, pe care îl chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dînşii, şi, aprinzîndu-se cu duhul către Dumnezeu, a căzut în genunchi lîngă Sfîntul Ciprian, sărutîndu-l şi mărturisindu-se pe sine creştin. Îndată alături de Ciprian şi Teoctist a fost osîndit la moarte prin tăiere. Şi aşa fiind omorîţi ei, şi-au dat sufletele lor în mîinile lui Dumnezeu.

Trupurile lor au zăcut şase zile neîngropate şi fiind acolo nişte străini le-au luat în taină şi le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinţilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina şi Teoctist. La mormîntul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo. Cu ale lor rugăciuni să tămăduiască Domnul şi bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, Amin.

oct.

Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului

By Oastea Creștin - Ortodoxă Leave a Comentariu

Categories: Acatist/Canon/Rugăciune și Crestin-Ortodox
Tags: Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie ! Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie ! Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1

Imparatesei celei alese mai inainte de veci, Imparatesei celei mai inalte decat toata faptura cerului si a pamantului, care a venit oarecand la rugaciune in Biserica din Vlaherne si se ruga pentru cei din intuneric. Acesteia si noi, cu credinta si cu umilinta ii serbam Acoperamantul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruita, izbavste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Icosul 1

Multimea Arhangelilor si a Ingerilor, cu Inaintemergatorul, cu Teologul si cu soborul tuturor Sfintilor, impreuna cu tine, Imparateasa lor, stand in Biserica din Vlaherne si ascultand rugaciunile tale pentru toata lumea, cu bucurie canta tie: Bucura-te, bunavointa Tatalui celui mai inainte de veci; Bucura-te, incapere prea curata a lui Dumnezeu, Fiul celui fara de ani; Bucura-te, locuinta umbrita de puterea Duhului Sfant; Bucura-te, mirare neincetata a cetelor ingeresti; Bucura-te, spaima cea prea grozava a puterilor celor intunecate ale iadului; Bucura-te, ceea ce esti intampinata in vazduh de Heruvimii cei cu ochi multi; Bucura-te, ale carei laude le canta Serafimii cei cu cate sase aripi; Bucura-te, prea bunule acoperamant caruia cu credinta ne inchinam si noi neamul crestinesc; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 2

Sfantul Andrei cu Epifanie, vazandu-te in Biserica, in vazduh, rugandu-te lui Dumnezeu pentru crestini, au cunoscut ca tu esti Maica lui Hristos Dumnezeul nostru si cazand la pamant, cu credinta s-au inchinat sfantului tau Acoperamant, cantand : Aliluia!

Icosul 2

Intelegere neinteleasa esti Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, intru apararea poporului celui ortodox, pentru aceasta vrajmasii nostri nu se pricep cat de puternica este rugaciunea Maicii lui Dumnezeu, insa noi bine stiind atotputernica ta aparare, cantam catre tine cu umilinta, unele ca acestea : Bucura-te, cea prea milostiva, mangaietoarea tuturor celor scarbiti si impovarati; Bucura-te, povatuitoarea neadormita a tuturor celor robiti si rataciti; Bucura-te, ceea ce cu rugaciunile tale degraba potolesti mania lui Dumnezeu cea cu dreptate pornita asupra noastra; Bucura-te, ceea ce cu atotputernica amenintarea ta, potolesti patimile noastre cele rele; Bucura-te, puternica desteptare a constiintelor celor adormite; Bucura-te, cea prin care iadul suspina si duhurile rautatii tremura; Bucura-te, prin care se deschid noua credinciosilor portile raiului; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 3

Puterea Celui Prea Inalt umbreste pe cei ce cu credinta si cu evlavie scapa la prea puternicul tau Acoperamant, caci numai tie uneia, Preasfanta si Preacurata Maica a lui Dumnezeu, s-a dat de a se implini toate cererile tale. Pentru aceasta credinciosi de toate varstele te slavesc pe tine si pe Fiul tau cantand : Aliluia!

Icosul 3

Avand bogatie de milostivire neimputinata tuturor pana la marginile pamantului le intinzi mana de ajutor, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara. Bolnavilor le dai vindecare, celor ce patimesc, alinare, orbilor vedere si tuturor le dai toate, fiecaruia dupa a lor trebuinta. Pentru aceasta cu multumire strigam tie : Bucura-te, taria nesurpata si ocrotirea tuturor crestinilor; Bucura-te, cea mai intai infrumusetare a sfintelor lacasuri si altare; Bucura-te, ingradirea cea sigura a tronurilor imparatesti; Bucura-te, ajutatoarea neadormita a capeteniilor de orase; Bucura-te, arhistratega nebiruita a ostilor crestinesti; Bucura-te, oglinda sfanta a dreptatii pentru judecatorii cei nemitarnici; Bucura-te, minte desavarsita a invatatorilor; Bucura-te, binecuvantarea caselor si a familiilor celor evlavioase; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 4

Fiind cuprinsi de viforul multor nevoi, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, tu ne ajuta noua. Stand inaintea fetei altarului Domnului si ridicand mainile tale, roaga-te ca Domnul, Imparatul slavei sa caute la nevrednica noastra rugaciune si sa asculte cererile celor ce cheama numele tau cel sfant si canta Fiului tau : Aliluia!

Icosul 4

Auzit-a Domnul Dumnezeu pe Isus al lui Navi rugandu-se si a poruncit soarelui de a stat pana ce s-a razbunat asupra vrajmasilor lui. Aude si acum Domnul Iisus rugaciunile tale, Imparateasa aleasa a Duhului Sfant, pentru aceasta si noi pacatosii, nadajduind la acoperamantul tau, indraznim a canta tie ca Maicii lui Dumnezeu unele ca acestea: Bucura-te, cea luminata de Soarele cel vesnic care ne lumineaza pe noi cu lumina cea neinserata; Bucura-te, ceea ce ai luminat tot pamantul cu stralucirea preacuratului tau suflet; Bucura-te, ceea ce ai veselit toate cerurile prin curatia trupului tau; Bucura-te, Acoperamantul si pastrarea sfintelor lacasuri ale lui Hristos; Bucura-te, luminarea si inteleptirea pastorilor celor credinciosi ai bisericii; Bucura-te, povatuitoarea monahilor si a monahiilor care neincetat slujesc lui Dumnezeu; Bucura-te, linistea cea netulburata a batranilor celor evlaviosi; Bucura-te, veselia cea tainica a fecioarelor si a vaduvelor ce traiesc in curatie; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 5

Vazatorul de Dumnezeu Moise luptand oarecand asupra lui Amalic, cand ridica mainile, Israil biruia, iar cand le lasa in jos atunci Amalic invingea, insa, ajutat de cei ce-l sustineau, a biruit pe vrajmasi. Tu insa, Maica a lui Dumnezeu, ridicand mainile tale la rugaciune catre Fiul tau, desi nesustinuta de nimeni, dar totdeauna biruiesti pe vrajmasii crestinilor si esti scut nebiruit noua celor ce-ti cantam : Aliluia!

Icosul 5

Vazandu-te pe tine cetele Sfintilor stand in vazduh in Biserica din Vlaherne, ridicand mainile la rugaciune catre Fiul tau si Dumnezeul nostru, Arhangelii cu Ingerii cantau tie cantare de multumire; deci prin mainile tale cele mai sfinte decat ale lui Moisi intareste-ne si pe noi cei ce cu umilinta cantam tie: Bucura-te, cea ale carei maini sunt tinute la rugaciune de insasi dragostea si milostivirea ta cea catre noi; Bucura-te, ca inaintea ta nu pot sa stea vrajmasii nostri vazuti si nevazuti; Bucura-te, ceea ce izgonesti din sufletul nostru patimile si poftele cele rele si spurcate; Bucura-te, ceea ce fara de ardere tii pe mainile tale focul cel Dumnezeiesc al lui Hristos si pe noi cei reci ne aprinzi cu el; Bucura-te, aleasa incununare a celor ce, cu intreaga intelepciune, se lupta impotriva patimilor; Bucura-te, convorbirea cea de-a pururea cu cei ce se nevoiesc in post si in tacere; Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor obositi de mahnire si de intristare; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 6

Propovaduitor al harului tau celui neimputinat si al milelor tale s-a aratat Sfantul Romano, dulce cantatorul, cand in vis a primit de la tine o foaie de hartie spre mancare, prin care, inteleptindu-se, a inceput a canta cu intelepciune intru slava ta si a scris laude Sfintilor, cantand cu credinta : Aliluia!

Icosul 6

Stralucit-ai Fecioara a lui Dumnezeu, din aurora dreptatii, Soarele cel adevarat, luminand pe toti cu intelepciune de la Dumnezeu Fiul tau si aducand la cunostinta adevarului pe cei ce cu credinta canta tie: Bucura-te, ceea ce ai nascut cu trup pe Hristos, puterea si intelepciunea dumnezeiasca; Bucura-te, ceea ce ai rusinat intelepciunea cea desarta a lumiii acesteia si pe cei orbiti de dansa ii povatuiesti la calea mantuirii; Bucura-te, pastrarea dreptei credinte si invatatoarea dogmelor celor ortodoxe; Bucura-te, ceea ce tai eresurile si ratacirile cele pierzatoare; Bucura-te, ceea ce stii cele cu anevoie de prevazut, si la vreme le spui celor ce se cuvine; Bucura-te, ceea ce rusinezi pe cei mincinosi si ghiciturile cele desarte; Bucura-te, ceea ce in ceasul nedumeririlor, ne pui in minte gandul cel bun; Bucura-te, ceea ce ne opresti de la deprinderile vatamatoare si de la faptele cele rele; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 7

Domnul atotvazatorul indelung-rabdatorul, voind sa arate adancul cel nemarginit al iubirii Sale de oameni, te-a ales pe tine pentru a fi Lui Maica si te-a facut pe tine crestinilor aparatoare nebiruita. Ca dupa judecata lui Dumnezeu, chiar de ar fi cineva vrednic de osanda, totusi prin Acoperamantul tau cel puternic, capata vreme de pocainta si canta tie : Aliluia!

Icosul 7

Minunate a aratat Domnul faptele Sale intru tine, Preacurata Maica Sa, cand s-a aratat prea minunatul Acoperamant in mainile tale, luminand mai mult decat razele soarelui, acoperind pe poporul ce era in Biserica din Vlaherne. Deci, vazand ei acest semn al milostivei tale aparari, cuprinsi de spaima si de bucurie, toti au cantat tie : Bucura-te, Acoperamantul nefacut de mana, care, ca norul te-ai intins peste toata lumea; Bucura-te, ceea ce ai tinut pe mainile tale pe Fiul si vesnicul Arhiereu; Bucura-te, ca prin aceasta ne arati mila si har noua in Biserica cea Ortodoxa; Bucura-te, stalp de nor care ne acoperi pe noi credinciosii, ferindu-ne de toate ispitele si de smintelile lumesti; Bucura-te, stalp de foc, care ne arati noua tuturor calea mantuirii, chiar si in mijlocul negurii pacatelor; Bucura-te, vadita intarire a crestinilor nevoitori; Bucura-te, inteleptire tainica a robilor lui Dumnezeu, celor tainuiti in mijlocul lumii; Bucura-te, ceea ce pe mine cel gol de fapte bune nu ma parasesti, ci cu acoperamantul si cu harul tau ma miluiesti; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 8

Pre tine ceea ce te-ai aratat din cer in Biserica din Vlaherne, Ingerii te-au cantat, Apostolii te-au preaslavit, soborul ierarhilor si al cuviosilor si ceata sfintelor femei te-au laudat, Inaintemergatorul si cu Teologul s-au inchinat, iar poporul ce era in biserica, cu veselie ti-au cantat : Aliluia!

Icosul 8

Domnul, Cel ce stapaneste toate cele de sus si cele de jos, vazandu-te pe tine Maica Sa, stand in biserica si cu umilinta rugandu-te Lui, a zis: cere, o, Maica mea, ca nu ma voi intoarce despre tine, ci voi indeplini cererile tale si voi milui pe toti care canta tie: Bucura-te, chivot al Legii in care se pastreaza sfintirea a tot neamul omenesc; Bucura-te, nastrapa prea sfanta in care, celor flamanzi de dreptate, li se pastreaza painea vietii celei vesnice; Bucura-te, vasule cu totul de aur, in care s-a gatit pentru noi trupul si sangele Mielului celui Dumnezeiesc; Bucura-te, ceea ce iei in atotputernicele tale maini pe cei parasiti de doctori; Bucura-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei slabiti cu trupul, dar nu cu duhul si cu credinta; Bucura-te, ceea ce dai intelegere si lumina celor ce sunt intunecati la minte; Bucura-te, ceea ce cu intelepciunea ta ne impiedici din calea cea rea a pacatelor si a patimilor; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 9

Toata firea ingereasca aduce lauda tie, pentru ca esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si aparatoarea tuturor celor ce se roaga tie. Tu, cu Acoperamantul tau cel dumnezeiesc,pe cei drepti ii veselesti, pe pacatosi ii aperi, pe cei din primejdii ii izbavesti si te rogi pentru toti credinciosii care canta tie: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult vorbitori, ca niste pesti fara de glas nu se pricep cum sa laude dupa vrednicie serbarea ta cea mare a preacinstitului tau Acoperamant caci toate cele graite de dansii nu sunt in stare a numara indurarile tale. dar noi vazand nenumaratele tale binefaceri, cu bucurie cantam tie: Bucura-te, ceea ce ne pazesti de molima si de bolile cele aducatoare de moarte; Bucura-te, ceea ce pazesti orasele si satele de cutremurul cel napraznic al pamantului; Bucura-te, ceea ce cu mana tare din revarsarea apelor si din cufundare ne izbavesti pe noi; Bucura-te, ceea ce cu roua rugaciunilor tale, ne izbavesti pe noi de arderea focului; Bucura-te, ceea ce ne scapi de foametea cea duhovniceasca si trupeasca, hranindu-ne cu painea vietii; Bucura-te, ceea ce abati de la capul nostru loviturile fulgerului si ale traznetului; Bucura-te, ceea ce ne mantuiesti pe noi de navalirea celor de alt neam si de ucigasii cei tainuiti; Bucura-te, ceea ce prin pace si prin dragoste, ne izbavesti de vrajmasii cei de o credinta cu noi, si de vrajmasia casnica; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 10

Vrand sa mantuiasca neamul omenesc din inselaciunea vrajmasului, Domnul cel iubitor de oameni, te-a daruit pe tine sa fii Maica noua pamantenilor. Tu sa fii noua ajutor, acoperamant si scutire, celor intristati mangaiere, celor scarbiti bucurie, celor asupriti aparatoare si sa scoti din adancul pacatelor pe toti cei ce-ti canta: Aliluia!

Icosul 10

Preasfanta Imparateasa, cu ingerii stai impreuna si te rogi, zicand: Imparate ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu in ajutor ca sa nu plece nimeni de la fata mea, neajutat si neascultat. Aceasta rugaciune auzind-o adunarea sfintilor, cu multumire strigam tie: Bucura-te, ceea ce daruiesti cu roduri binecuvantate pe cei ce lucreaza cu dreptate si cu inima curata; Bucura-te, ajutatoarea si rasplatitoarea tuturor celor ce fac negustorie cu dreptate; Bucura-te, mustrarea tuturor calcatorilor de juramant si a celor ce agonisesc cu nedreptate; Bucura-te, grabnica ajutatoare celor ce sunt in primejdii pe uscat si pe ape; Bucura-te, ceea ce veselesti cu roadele credintei pe parintii cei fara de copii; Bucura-te, hranitoarea cea nevazuta a sarmanilor; Bucura-te, aparatoarea cea tare a celor ce sunt robiti si izgoniti; Bucura-te, ingrijitoarea cea neadormita a celor ce sunt in legaturi si in temnite; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 11

Cantarea noastra cea cu umilinta auzind-o ia aminte la smerita noastra rugaciune, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca pe tine te rugam, nu trece cu vederea glasul robilor tai. La tine nazuim in napaste, in scarbe si in necazurile noastre si inaintea ta stand, cu lacrimi ne rugam si cantam tie: Aliluia!

Icosul 11

Faclie primitoare de lumina, vazandu-te pe tine la rugaciune in vazduh, in biserica din Vlaherne, poporul ce era de fata a strigat : „De unde este noua aceasta ca sa vina Maica Domnului nostru aici?”. Iar Sfantul Andrei, cu Epifanie, cu smerenie catre tine se rugau, zicand: Bucura-te, datatoarea cea fara de zavistie, a tuturor darurilor celor pamantesti si sufletesti; Bucura-te, credincioasa solitoare a pacatosilor celor ce pun inceput de pocainta; Bucura-te, pururea impreuna ajutatoare, a celor ce se lupta impotriva patimilor si a curselor diavolesti; Bucura-te, nevazuta imblanzire a stapanilor celor tirani si cu narav de fiara; Bucura-te, repaus si bucurie tainica a robilor celor blanzi si primitori; Bucura-te, linistea prea dorita a casatoritilor celor credinciosi; Bucura-te, grabnica si fara suferinta dezlegare a maicilor celor nascatoare de prunci; Bucura-te, Maica, ajutatoarea noastra buna in ceasul sfarsitului nostru; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 12

Harul cel Dumnezeiesc, cere-l noua de la Fiul tau si Dumnezeul nostru. Intinde noua mana de ajutor. Departeaza de la noi pe tot vrajmasul si potrivnicul. Impaca viata noastra ca sa nu pierim cumplit si fara de pocainta si primeste-ne in salasele cele vesnice, ocrotitoarea noastra, ca bucurandu-ne, sa strigam: Aliluia!

Icosul 12

Cantand puternicul tau Acoperamant, te laudam ca pe o mare solitoare a noastra si ne inchinam tie, ceea ce te rogi pentru crestini. Noi credem si nadajduim, ca vei cere de la Fiul tau si Dumnezeul nostru, bucuria cea vremelnica si cea vesnica, noua tuturor, celor ce cu dragoste cantam tie: Bucura-te, tare aparatoare a toata lumea; Bucura-te, sfintirea tuturor stihiilor ceresti si pamantesti; Bucura-te, binecuvantarea tuturor timpurilor anului; Bucura-te, calcarea curselor si ispitelor ce vin de la trup, de la lume si de la diavol; Bucura-te, prea puternica, impacarea celor invrajbiti; Bucura-te, ceea ce te induri de cei dispretuiti si lepadati; Bucura-te, ceea ce ridici din groapa pierzarii pe cei deznadajduiti; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Condacul 13

O, preacantata Stapana, preacurata Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, la tine ridic ochii sufletului si ai trupului meu, catre tine intind mainile mele cele slabe si din adancul inimii strig tie : Cauta la credinta sufletului meu. Acopera-ma cu atotputernicul tau Acoperamant si ma izbaveste de toate nevoile; iar in ceasul sfarsitului meu sa stai langa mine, o, intru tot buna Stapana si ma izbaveste de chinurile cele gatite pentru pacatele mele, ca, mantuindu-ma, pururea sa cant tie: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi zicem Icosul 1 si Condacul 1 si

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

O!, Preacurata Maica a Domnului, a puterilor celor de sus, Imparateasa cerului si a pamantului, atotputernica, aparatoarea si taria noastra, primeste aceasta cantare de lauda si de multumire de la noi nevrednicii robii tai. Inalta rugaciunile noastre la Tronul lui Dumnezeu si Fiul tau ca sa fie milostiv nedreptatilor noastre. Sa adauge harul sau tuturor celor ce cinstesc preacinstitul tau nume si cu credinta si cu dragoste se inchina facatoarei de minuni icoanei tale. Ca nu suntem vrednici sa fim miluiti de Dansul, daca tu Stapana nu-L vei milostivi asupra noastra. Tie toate sunt cu putinta de la Dansul si pentru aceasta nazuim la tine, ca esti acoperitoarea noastra si grabnica ajutatoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie, ocroteste-ne cu puternicul tau Acoperamant si cere de la Dumnezeu Fiul Tau, sa dea pastorilor nostri sfintenie ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata, invatatorilor minte si smerita intelepciune, sotilor dragoste si conglasuire, fiilor ascultare, asupritilor rabdare, asupritorilorv frica de Dumnezeu, celor scarbiti rabdare si bucurie duhovniceasca, benchetuitorilor infranare, si noua tuturor, duhul intelepciunii si al cucerniciei, duhul milostivirii si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii. Asa, Doamna preasfanta, milostiveste-te asupra noastra si asupra neputinciosului tau popor. Pe cei rataciti povatuieste-i pe calea cea buna, pe cei batrani ii sprijineste, pe prunci ii pazeste si pe noi pe toti ne apara si ne ocroteste cu milostivirea ta. Pe toti scoate-ne din adancul pacatului si ne lumineaza ochii inimii noastre spre cautarea mantuirii. Milostiva fii noua aici in aceasta viata, iar la infricosata judecata sa te rogi pentru noi catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Ca tu, Doamna, esti slava celor ceresti si nadejdea pamantenilor. Tu esti dupa Dumnezeu nadejdea si aparatoarea noastra a tuturor celor ce ne rugam tie cu credinta. Deci ne rugam tie, atotputernica ajutatoarea noastra si tie ne incredintam pe noi insine si unul pe altul si toata viata noastra acum si pururea si in vecii vecilor, amin. Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-mi ca unui neputincios, hraneste-ma ca pe un strain, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica nici alta mangaiere buna, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor, amin. Preacurata Doamna, Stapana de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, care poti face tot binele, primeste aceste cinstite daruri care se cuvin numai tie, de la noi nevrednicii robii tai, ceea ce esti aleasa din toate neamurile si te-ai aratat mai inalta decat toate fapturile ceresti si pamantesti, caci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor si prin tine am cunoscut pe Dumnezeu si ne-am invrednicit Sfantului Trup si Preacuratului sau Sange. pentru aceasta, fericita esti intre neamurile neamurilor, ceea ce esti de Dumnezeu fericita, mai luminata decat Heruvimii si mai cinstita decat Serafimii. Si acum, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare Fecioara intru tot laudata, nu inceta a te ruga pentru nevrednicii robii tai, ca sa ne izbavim de sfatul celui inselator si de toata primejdia si sa fim paziti nevatamati de toata lovirea cea veninata a diavolului. Pazeste-ne pana in sfarsit cu rugaciunile tale neosanditi, ca prin paza si cu ajutorul tau fiind mantuiti, slava, lauda, multumita si inchinaciune pentru toate sa inaltam Unuia in Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor, amin.

Blog Stats

337.198 hits

octombrie 2011
L	M	M	J	V	S	D
	1	2
3	4	5	6	7	8	9
10	11	12	13	14	15	16
17	18	19	20	21	22	23
24	25	26	27	28	29	30
31

Arhive

Pagini

Articole recente

Top click-uri

Niciunul

Comentarii recente

	Mamelor, învăţaţi-vă… la Făcând semnul Sfântei Cruci, m…
	„Familia dintre un b… la Și vor fi amândoi un trup…
	Stresul primilor ani… la Așa nu, așa da – stresul, soțu…
	lawyer la Cine fuge de copii, fuge de…
	Inima Maicii Domnulu… la Rugăciune către Maica Dom…

♱ Oastea Creștin-Ortodoxă

Arhivă pentru octombrie 2011

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC CIPRIAN Cel ce mai înainte a fost vrăjitor, apoi s-a arătat Arhiereu slăvit prin cinstita fecioară Iustina

2 octombrie

Predica la Duminica a XX-a dupa Rusalii

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC CIPRIAN Cel ce mai înainte a fost vrăjitor, apoi s-a arătat Arhiereu slăvit prin cinstita fecioară Iustina

2 octombrie

Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara

Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului

Blog Stats

Arhive

Pagini

Articole recente

Top click-uri

Blogroll

Categorii

Comentarii recente

Top articole

Meta