EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-31

SâMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 10-21)

is-a Domnul ucenicilor Săi: cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru Mine – Îşi face lucrurile Sale. redeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul acestor lucruri. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Meu mă duc. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească întru Fiul. Dacă veţi cere ceva întru numele Meu, Eu îl voi face. De Mă iubiţi, păziţi-Mi poruncile! Şi Eu Îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, pentru ca’n veac să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nici nu-L cunoaşte; Îl cunoaşteţi voi, de vreme ce la voi rămâne şi întru voi va fi. Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru Mine şi Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui“.

Esti victima manipularii?

Din dragoste, femeile se lasa manipulate. Uneori confundam semnele alarmante ale manipularii, cu dovezile de dragoste. Afla daca esti sau nu victima manipularii.

Este important de spus ca manipularea este o forma de violenta. Daca incerci sa iesi din cercul impus de manipulare este posibil sa devii o victima a violentei domestice. Dar, pe de alta parte, manipularea este o tendinta umana care nu ne place daca ne este aplicata, dar pe care o folosim. Nu exista o relatie perfecta si ca toate disputele mai mari sau mai mici din cuplu sunt tentative de impunere a autoritatii, dar in egala masura si posibile cai de imbunatatire a relatiei.

Afla care sunt principalele indicii care ar trebui sa te faca sa analizezi daca esti sau nu victima manipularii in relatia de cuplu.

Te face sa te simti vinovata. Nu este nici o greseala sa vrei ca lucrurile sa mearga mai bine, chiar daca asta presupune un conflict cu partenereul tau, chiar daca asta presupune sa-l contrazici sau sa vrei sa-ti impui punctul de vedere. Dar daca argumentele lui te vor face sa te simti vinovata, daca te va intimida emotional este foarte posibil sa fii victima manipularii.

Iti induce mereu ideea ca legatura voastra se poate termina. Un om care il manipuleaza pe celalalt foloseste deseori amenintari indirecte sau directe pentru a-si tine partenerul sub control. Una din practici este aceea de a genera anxietate. De exemplu iti spune ca nu crede ca relatia voastra are viitor. Aceasta este o tactica clara de manipulare. Aceasta este de fapt o amenintare indirecta, care provoaca angoase si anxietate si care te va face foarte docila si dispusa sa te conformezi tuturor cererilor venite din partea partenereului tau. Solutia este sa pui punct si sa cauti in alta parte omul care te merita. Daca cedezi o data, vei ceda meru si vei ajunge sa faci lucruri pe care nu vrei sa le faci sau pe care nu le faci din convingere.

Un partener imprevizibil, inconstant si schimbator. Toate indica o persoana care te manipuleaza afectiv. Daca azi este dulce si cald, iar maine rece si indiferent afla ca nu are o dispozitie schimbatoare, ci este un foarte bun manipulator. Daca te afecteaza aceste schimbari, daca iti provoaca angoase si temeri, daca devii neincrezatoare in tine, atunci esti victima manipularii. Este un semnal de alarma pe care trebuie sa-l iei in calcul si sa-l pui mai presus de dragostea pe care i-o porti.

Iti stimuleaza si iti intretine confuzia fata de viitor. Da, aceasta este o tehnica de manipulare care poate face din tine o viitoare victima sigura. Oamenii normali isi spun verde in fata ce gandesc si ce simt, nu umbla unii fata de altii cu jumatati de masura si sunt onesti cand vine vorba despre respectul sentimentelor celuilalt. Daca partenerul tau uu face asta, gandeste-te bine inainte de a merge mai departe.

Daca te indeparteaza de prietenii si de familia ta, trebuie sa privesti aceasta situatie ca pe un foarte mare semnal de alarma. Manipulatorii au nevoie de control total asupra victimei, iar tu risti sa devii victima perfecta. Familia si prietenii sunt cei care pot spune adevarul despre o relatie, iar intreruperea relatiilor cu cei apropiati face din tine victima manipularii. Nu face niciodata greseala de a intrerupe legatura cu familia si cu prietenii vechi, chiar daca aceasta este conditia impusa de partenerul tau.

Alte semne care arata ca ai putea sa fii o vitima a manipularii sunt: relatia evolueaza foarte repede, mult mai reprede decat vrei tu, se fac plauri de viitor la care nu te-ai gandit, sau carora nu le-a venit momentul, este foarte critic cu prietenii lui in absenta lor si foarte prietenos cu ei, in prezenta lor, isi impune ce sa port sau iti cere sa-ti aranjezi parul intr-un anume fel.

Tine minte ca o femeie, mai ales o femeie indragostita, risca sa fie victima manipularii foarte repede, iar drumul inapoi, la normalitate, este extrem de greu. Si mai trebuie sa stii ca manipularea este o violenta psihica si anticamera violentei fizice.

Ce însemna sărutul pentru greci şi romani?

Majoritatea studiilor despre perspectivele asupra iubirii în antichitatea greco-romană se referă la semnificaţiile actului sexual, influenţate de tendinţa de a senzaţionaliza acest aspect al lumii antice. Imaginea societăţii decadente, cu moravuri îndoielnice, care se desfată în orgii de tot soiul o datorăm mai mult abordărilor hollywoodiene dect dovezilor istorice concrete. În imaginarul creat sărutul joacă doar rolul de preludiu şi de simbol al intimităţii sexuale, situaţie alimentată însă şi de numeroase lucrări de specialitate care s-au perpetuat în ultimul timp, dar care din păcate insistă mai mult pe problematica sexului ca simbol de putere şi nu numai.

Sărutul are şi el însă un statut complex. Este, dincolo de conotaţia erotică, şi o reflexie a unei afecţiuni familiale sau o expresie a unor standard sociale şi instituţionale. Dacă vom încerca să găsim termeni pentru “a săruta” în lumea Greco-romană, vom constata că sunt puţine cuvinte uzitate. Cele mai folosite verbe greceşti sunt philein şi kunein. Cum verbul philein înseamnă “a iubi”, sărutul este semnalat de întrebuintarea verbului la modul aorist, pentru a semnala acţiunea punctuală. Substantivul înrudit este philema, care nu desemnează neapărat un sărut erotic. Este folosit şi pentru săruturile câştigate ca premii în jocul de băut kottabos, deci doar între bărbaţi. Acelaşi cuvânt apare şi la Platon pentru a descrie săruturile oferite tot între bărbaţi ca recompensă pentru bravura militară. Kunein este un termen predominant poetic şi este cel preferat în eposul Homeric. Se referă mai ales la exprimarea unei afecţiuni non-erotice, a unui respect. Alt verb folosit uneori este aspazesthai, mai degrabă “a îmbrăţişa”, de unde şi numele iubitei lui Pericle, Aspasia.

În latină întâlnim trei termeni: osculum, sărutul ca semn de respect, basium, sărutul familial, şi savium, cel erotic. Savium pare că ar fi un cuvânt timpuriu şi este întrebuinţat mai ales în versuri şi în comediile lui Plaut. Basium are conotaţii poetice puternice, termenul preferat de Catullus şi Martial. Osculum apare mai ales ca salut sau ca rămas-bun.

Sărutul non-sexual apare mai ales în contextul familial, între părinţi şi copii. Mamele au apariţii mai dese în literatură ca furnizori de afecţiune, şi totuşi nu chiar atât de dese cum ne-am putea închipui. Dragostea filială este o temă extem de importantă în Iliada, unde de pildă tandreţea lui Thetis faţă de fiul său, Ahile, contrastează puternic cu ororile războiului. Dacă analizăm însă episoadele în care apar cei doi, vom constata că tandreţea se exprimă mai mult prin cuvinte şi lacrimi decât prin săruturi. O excepţie de la normă este sărutul pe care Hector i-l dă fiului său, Astyanax, întruchipare a profundelor sentimente paterne. Săruturile se folosesc mai mult în situaţiile care necesită rugăminţi, ca de exemplu când Priam îl imploră pe Ahile să-I dea cadavrul lui Hector şi îi sărută mâinile. Alegera unui astfel de gest amplifică mult patosul scenei. Oricum, sărutul apare şi ca element dramatic în multe bucăţi de literatură, pentru că transmite mesajul într-un mod mult mai emoţional decât ar putea s-o facă orice cuvânt.

Tragedia greacă insistă pe legătura dintre sărut şi patos. Când Euripide vrea să sublinieze conflictul emoţional al Medeei în momentul în care alege să-şi ucidă copiii, o pune sa-i sărute, într-o scenă marcata de ironie tragică. Phaedra lui Ovidiu speră ca privitorii să-I ierte sărutul furat lui Hippolytus datorită relaţiei lor familiale. O încercare similară de a oculta erotismul o face Petronius, când Trimalchio din Satyricon-ul său sărută un băiat frumos argumentând că o face doar pentru a-i răsplăti serviciile de calitate. Sărutul părintesc îl implică uneori şi pe tată. La Valerius Flaccus, în Călătoria Argonauţilor Peleus îl sărută pe Ahile înainte de a pleca în expediţie. Actul îi acordă lui Peleus o alură mitică, pentru că şi Iupiter îl sărută pe Cupidon înainte de a i-o oferi pe nimfa Psyche, în ambele cazuri sărutul fiind simbolul unei schimbări de stare. Săruturile oferite copiilor sunt un tip unic: chutra, atunci când părinţi le strâng urechile, ca pe toartele unei amfore. Obiceiul se păstrează până târziu, în secolul I p.Hr., menţionat de Plutarh de pildă. Deşi uneori copilul răspunde gestului, actul îl are în centru pe părintele care întrupează virtutea familială.

În ceea ce priveşte relaţiile dintre adulţi, semnificaţiile sărutului se modifică odată cu timpul şi sunt în concordanţă cu aspecte legate de gen şi de statut. În cultura atheniană sărutul este mai mult un semn de afecţiune. Spre deosebire de actul sexual propriu-zis, suferă mai mult cenzura, mai ales în cadrul symposion-ului, manifestare exclusiv masculină. În această arenă erotică în care singurele femei prezente sunt curtezanele, a săruta înseamnă a ceda tentaţiei induse de un participant mai tânăr. Socrate avertizează filosofii să abă grijă căci pasiunile pot avea consecinte dezastruoase. Menţionând pasiunea lui Critobulus faţă de un alt tânăr, Socrate spune că a te îndrăgosti înseamnă a te arunca într-un foc. Săruturile dintre femei şi bărbaţi par a fi în literatură şi mai imorale şi grosolane. Femeia care sărută pătimaş este suspectă şi depravată. În comedia Norii a lui Aristofan soţia personajului principal, Strepsiades, este criticată tocmai pentru că are obiceiul de a săruta profund. Cuvântul grecesc folosit pentru a descrie actul este kataglottisma, care se deosebeşte de sărutul non-sexual. Verbul kataglottizein se foloseşte şi pentru a desemna felul strident de a vorbi al lui Cleon. La fel de imorală este atitudinea fetei lui Philocleon în comedia Viespile, care îşi sărută tatăl. Cei care iniţiază sărutul sunt de obicei consideraţi cei cu valori îndoielnice.

Astăzi în societatea occidentală gestul de a-ţi săruta partenerul în public este unul acceptat social, dar în lumea clasică găsim rareori referinţe de acest gen în literatură. Mariajul modern este pecetluit cu un sărut, dar o asemenea exprimare publică a afecţiunii la greci şi romani nu era parte a ceremoniei tradiţionale, unde accentul cădea pe procesiunea publică şi pe spectacol. Când sărutul este documentat, înseamnă că avem un caz excepţional, ca cel al lui Pericle şi al Aspasiei, fostă prostituată care prin relaţia cu marele om de stat athenian devine mai acceptabilă social.

În perioada elenistică are loc o erotizare a sărutului homosexual, aşa cum e precizează de exemplu Teocrit, care în ce-a de-a 12-a idilă ne vorbeşte despre un bărbat care îşi întâmpină iubitul după ceva timp, referindu-se şi la un festival din Megara, pe nume Diocleia, la care se organizau concursuri de sărutat. Tibullus, pe de altă parte, oferă sfaturi prin intermediul zeului Priapus despre cum se cuceresc băieţii care nu vor să cedeze pasiunii. Sărutul forţat este semnul victoriei şi al dominaţiei. Şi sărutul heterosexual creşte în importanţă, devenind pentru poeţi un simbol al tânjirii dupa obiectul feminin, care rămâne unul destul de pasiv. În imaginaţia masculină însă femeia apare şi ea ca un agent activ, deschiderea sa sentimentală fiind foaret vizibilă la primul mare ”fanatic” al săruturilor, Catullus.

Relaţiile de putere care se dezvoltă între cel care sărută şi cel care se lasă sărutat sunt explorate mai mereu în poeziile sale, iar femeia nu este întodeauna cea dominată. Poetul foloseşte numeroase acumulări retorice, exagerări pentru a accentua pasiunea dramatică fată de Lesbia, care la rândul ei joacă rolul de agent erotic. Sărutul este apogeul legăturii îndrăgostiţilor, dar şi un simbol al puterii, aşa cum apare şi în Metamorfozele lui Ovidius, în cazul lui Pygmalion, care îşi atinge scopul de a-şi însufleţi propria creaţie sculpturală. Un exemplu frumos de inversare de roluri este povestea cu Hermaphroditus şi nimfa Salmacis, cea care îi fură băiatului un sărut şi devine una cu el. Tema dominaţiei este prezentă şi la epigramistul Agathis, în secolul al VI-lea, cu un accent puternic pe rolurile clasice. Cucerirea femeii apare ca un adevărat asediu. O folosinţă şi mai agresivă a sărutului întâlnim la poetul Lucian, care în Dialogurile curtezanelor descrie legătura tumultoasă dintre Philinna şi poetul Diphilus. Dincolo de aceste extreme, majoritatea textelor de la cumpăna dintre elenism şi romanitate prezintă o variantă romantică a sărutului, ca expresie a iubirii pure si devotate, aşa cum se întâmplă în Daphnis şi Chloe, la Longus.

Cât despre sărutul social, cel mai adesea acesta lua forma salutului, de obicei în cadrul familiei extinse. Totuşi acest obicei era de obicei privit ca non-grecesc. Herodot menţionează că perşii se salută sărutându-se pe buze. Autorii greci şi romani pomenesc mai mult sărutul pe obraz în cazul propriilor civilizaţii. Mai mult romanii aveau acest obicei, Dio Chrysostomos menţionând că grecii râdeau de romanii din mediul urban când îi vedeau în această ipostază. De asemenea, se pare că practica avea conotaţii elitiste, pentru a marca anumite legături din cercurile de sus; practică satirizata de altfel de către Lucian în Alexandru, profet care nu săruta de bun-venit pe nimeni care depăşea vârsta de 18 ani, aluzie la pervertirea obiceiurilor sociale.

Grecitatea începe să pălească în momentul în care Alexandru adoptă unele obiceiuri persane, cum ar fi sărutarea mâinii ca act de supunere. Plutarh ne povesteşte despre fascinaţia lui Alexandru pentru ceremonialul de proskunesis. La unul dintre banchetele sale, Alexandru oferă pocalul din care băuse unui prieten, care a băut în cinstea lui, a îngenunchiat în faţa sa şi  l-a sărutat. Callisthenes nu a avut voie să-l sărute pentru că nu se închinase mai înainte în faţa lui. Sărutul, devenit parte important a protocolului de curte, marchează relaţii de putere destul de clare. Diocletian instituţionnalizează adoratio, care însemna sărutarea robei imperiale, act ce consfinteşte puterea politică. Probabil de aici a fost preluat mai târziu şi obiceiul de a şaruta inelului unui cleric, exrpimând aceaşi idee de obedienţă.

În concluzie, lumea greco-romană a cunoscut diverse semnificaţii ale sărutului, de la afecţiunea părintească la dominarea erotică şi socială. Este şi acest gest o fereastră către istoria mentalităţilor, ţinând de mai vasta problemă a identităţii şi încadrării sociale. Fie că este vorba despre latura non-sexuală, despre pasiuni extreme sau despre adorarea unor personaje importante, sărutul problematizează şi el relaţiile de putere, în condiţiile construirii unei identităţi publice şi private.

Referinţe:

A. Blue, ”On Kissing, from the Metaphysical to the Erotic”, Londra, 1996;

K.J. Dover, ”Greek Homosexuality”, Londra, 1978;

D.M. Halperin, J.J. Winkler, F.I. Zeitin (ed.), ”Before Sexuality: The Construction of rotic Experience in the Ancient Greek WorldȚ, Princeton;

D. Konstan, ”Love in the Greek Novel”, Differences 2.1., 1990;

S. Treggiari, ”Roman Marriage . Iusti Coniuges from the Time of Cicero to the Time of Ulpian”; oxford, 1991.

10 lucruri de ştiut despre cea mai folosită armă din istorie, Kalaşnikov

Una dintre cele mai faimoase arme de luptă, prezentă în aproape toate războaiele modern, această armă a fost copiată şi perfecţionată în mod constant. Iată 10 lucruri de ştiut despre Kalashnikov:

• Arma s-a “născut” în anul 1941 în timpul luptelor de la Brausk, unde un tânăr ofiţer rus, Kalashnikov, a fost rănit grav, părăsind unitatea de tancuri în care lucra. Nemaifiind apt de a continua luptă în acea unitate, a fost transferat la artilerie, orientându-se către proiectarea de arme.
• Prima versiune a Kalashnikovului avea corpul din tablă de oţel, înlocuit ulterior  cu o piesă de oţel frezat.
• Spre deosebire de principalul concurent pe piaţa internaţională de armament, puşca americană M16, automatul Kalashnikov este uşor de demontat şi rămâne funcţional chiar şi după ce e scufundat în apă ori îngropat în nisip
• Seria AK a devenit  un proiect celebru, vânzându-se peste 50 de milioane de exemplare, numărul fiind într-o continuă creştere, fiind egalat numai de Mauser Mod.98  .
• Ultima creaţie importantă din familia AK a apărut în 1974, având ca reprezentant modelul de cal.5,45×39. Puţin mai mic decât AKM, acesta folosea noile cartuşe de cal.5,6 de mare vitezã cu percuţie centrală, un cartuş militar derivat din mai vechiul 5,6×38 Bajkal.
• În urma impunerii pe piaţa sovietică, această armă a fost exportată întâi în toate statele membre ale Pactului de la Varşovia. Modelul românesc aea patul şi ulucul fabricate din bloc lamelat din lemn şi crosa pistol din plastic.
• AK-200, noul model de Kalashnikov, a intrat în dotarea forţelor armatei ruse începând cu anul 2011. Această armă este semnificativ mai grea, putând să fie ataşate încărcătoare cu 30, 50 sau 60 de cartuşe, faţă de tipul mai vechi, produs doar cu încărcătoare de 30 de cartuşe.
• Mihail Kalashnikov, creatorul armei, a primit cea mai mare decoraţie a Rusiei, în luna noiembrie 2009, cu ocazia festivă a împlinirii respectabilei vârste de 90 ani.
• Este singura armă care se află concomitent în dotarea a peste 50 de armate din lume, precum şi singura mitralieră portabilă care figurează pe steagul unui stat, şi anume al Mozambicului.
• Muzeul Kalashnikov a fost deschis pe 4 noiembrie 2004 în Izhevsk, un oraş din Munţii Urali, conţinând numeroase informaţii atât despre AK-47, cât şi despre creatorul armei.

Detalii esentiale cand cumperi o casa veche

A cumpara o casa este una din cele mai serioase actiuni, dar lucrurile devin complicate cand cumperi o casa veche, pentru ca exista o suma de detalii de care trebuie sa tii seama si care sunt foarte importante in balanta beneficii/dezavantaje.

Trebuie spus ca atunci cand cumperi o casa, fie ca este noua, fie ca este veche, decizia finala este un compromis intre beneficii si dezavantaje asa ca toate aceste detalii sunt foarte importante.

Cand cumperi o casa veche este fundamental sa te uiti dupa o suma de detalii care fac diferenta intre o investitie rentabila si una care o te coste, dupa semnarea actelor, bani in plus pentru reparatiile pe care aceasta le necesita si pe care nu le-ai luat in calcul la evaluarea corecta a casei.

Iata care sunt cele mai importante detalii cand cumperi o casa veche.

O casa veche poate sa fie mai eficienta si mai practica decat una noua, dar in spatele unor avantaje la prima vedere poate ascunde hibe si probleme de care nu o sa-ti spuna nimeni, nici proprietarul, nici agentul de vanzare, asa ca trebuie sa ai experienta si abilitatea de a le identifica singur. Pentru aceasta consideram ca o enumerare a detaliilor esentiale este foarte importanta.

Nu da importanta detaliilor de aspect cand cumeri o casa veche. Nu te lasa impresionat de peretii curati si proaspat vopsiti, ba chiar din contra. O casa veche cu pereti proaspat vopsiti poate ascunde multe probleme. O zugraveala noua ascunde pete de mucegai, igrasie (pot fi mascate cu solutii si vopsea chiar si cateva luni de zile, desi problema exista si persista). Peretii proaspat zugraviti pot ascunde fisuri si crapaturi reparate superficial.

Cand cumperi o casa veche nu privi ca fiind un avantaj mobila sau bucataria utilata. Se spuna ca baia si bucataria vand casa, dar cu toate acestea o bucatarie amenajata si o baie aranjata pot sa creasca inutil si artificial pretul casei, iar aparetele si dotarile pe care le-ai luat impreuna cu casa sa nu fie pe masura asteptarilor sau a promisiunilor.

Cand cumperi o casa veche ceea ce conteaza este calitatea instalatiilor de apa, gaz, scurgerea de apa si, dupa caz, calitatea fosei septice. Nu este complicat sa faci o fosa septica noua, dar imagineaza-ti ce inseamna sa fie nevoie sa decoperezi si sa refaci o fosa veche care are probleme.

Nu cumpara niciodata o casa veche inainte de a face o expertiza tehnica autorizata casei. Este posibil sa descoperi mari hibe, de la structura de rezistenta, pana la probleme legate de structura interioara. Cand cumperi o casa veche verifica daca respectiva casa a suferit transformari in timp, daca a fost sau nu extinsa si, neaparat, calitatea fundatiei.

Cand cumperi o casa veche este obligatoriu sa verifici in mai multe randuri podul, beciul si subsolul casei. Daca poti face aceste verificari si dupa cateva zile ploioase este cu atat mai bine. Apa in beci si subsol apare la cateva zile dupa ploaie, din infiltratii, dar in pod urmele se vad imediat.

Nu cumpara o casa veche daca nu are plansee de beton si daca fundatia acesteia nu are cel putin 50 de centimetri adancime, pentru o casa pe un singur plan, si cel putin 75 de centimetri pentru o casa cu pod si mansarda potential locuibila. O casa cu doua etaje nu poate avea o fundatie mai mica de un metru.

Verifica, atunci cand cumperi o casa veche din ce materiale sunt facuti stalpi de rezistenta si peretii exteriori. Este foarte usor sa confunzi, daca nu te pricepi lemnul tencuit cu peretii de caramida.

Invata sa faci diferenta intre ceea ce conteaza si ceea ce merita trecut cu vederea. De exemplu este fundamentala fundatia si structura peretilor si abia apoi calitatea acoperisului. Este esential ca peretii casei vechi sa fie sanatosi si fara igrasie si abia apoi daca sunt din caramida sau BCA. Conteaza structura de rezistenta si nu modul in care este compartimentata casa (de cele mai multe ori o casa veche poate fi usor reorganizata interior, daca are o structura de rezistenta solida si bine facuta). Conteaza mai mult calitatea instalatiilor, decat utilarea baii. Si asa mai departe.

Cand cumperi o casa veche trebuie sa iei in calcul zona, avantajele pe termen scrut si mediu al vecinatatilor. Daca este posibil stai de vorba cu vecinii si afla daca exista probleme legate de apele pluviale, inundatii, dar si modul in care se troienesc drumurile de acces iarna. Toate sunt elemente esentiale.

Atunci cand cumperi o casa veche ia in calcul ca multe din deficientele casei pot sa te ajuta sa scazi pretul, dar evalueaza corect. Este posibil ca investitia pentru remedierea unor probleme sa fie cu mult mai mare decat discountul pe care il primesti pentru casa. In egala masura, cand cumperi o casa veche, daca ai abilitatea de a face coret o evaluare si o strategie de reabilitare, este posibil sa faci o excelenta afacere.

Părintele Iosif Vatopedinul – 10 recomandări pentru bărbați

1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită.

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.

4. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.

5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie.

6. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeiii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei.

7. Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.

8. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.

9. Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.

10. Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni.

Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii!

Așadar, cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii.  Atunci apar gelozia şi bănuiala.

Extras din „Mărturie athonită în România”,  lucrare editată de Sfânta Mănăstire Vatopedi, 2004 

HPV – virusul care te poate ucide

  Cea mai frecventa afectiune maligna este cancerul de col uterin, care este produs de Human Papiloma Virus (HPV).

Este al patrulea tip de cancer ca incidenta in randul femeilor, dupa cel de san, fiind tot mai intalnit la femeile de peste 30 de ani.

Cercetatorii au identificat aproape 100 de tipuri de HPV, dintre care aproape 40 afecteaza zona genitala a ambelor sexe.

Aceste tipuri au fost impartite in doua categorii: unele cu risc oncogen scazut, iar altele cu risc oncogen crescut.

Este bine de stiut ca afectiunea maligna cu HPV ar putea sa apara la cativa ani, dupa ce a fost contact acest virus. HPV se transmite cel mai frecvent prin contact sexual cu o persoana infectata, iar in aceste situatii prezervativul nu poate proteja tegumentele expuse, pentru ca sunt condiloame extinse pe piele.

Transmiterea virusului se mai poate face si prin maini infectate, lenjerie, prosoape,de la mama la nou-nascut. Tipurile de HPV cu risc redus oncogen duc la aparitia condiloamelor genitale, care sunt foarte contagioase. Condiloamele genitale sunt niste excrescente moi, nedureroase, iar la femei apar, de regula, in zona genitala la nivelul valvei, in interiorul vaginului si in jurul anusului.

La barbati se pot gasi pe varful penisului, scrot, anus si coapse.

Ele pot fi plate sau iesite in evidenta, unice sau multiple, fiind asemanatoare cu florile de conopida.

Tipurile de HPV cu risc oncogen crescut pot provoca probleme grave de sanatate si displazie cervicala. In timp, daca nu este facut un tratament, virusul poate conduce la aparitia cancerului de col uterin sau cancer la nivelul vulvei, vaginului sau penisului. Celulele cu modificari se pot depista prin testul Babes-Papanicolau.

Testul verifica existenta celulelor anormale inainte ca acestea sa devina precanceroase, sau cancer de col uterin.

Dar, din pacate, testul nu ofera o siguranta de 100% in privinta diagnosticului, de aceea este bine sa se mai efectueze si teste suplimentare. Urmatorul pas este efectuarea testului HPV, daca Papanicolau ridica semne de intrebare. Acest test va evidentia materialul genetic (AND) al virusului in interiorul celulelor colului uterin.

Metode de tratament si preventie

In prima faza, metodele de tratament pentru condiloamelor genitale sunt diverse: creme aplicate local, electrocauterizarea (arderea) condiloamelor genitale, criochirurgie (inghetarea lor), sau indepartarea negilor cu ajutorul laserului.

Este bine sa stim ca, uneori, condiloamele pot recidiva dupa tratament. Iar anumite leziuni se pot vindeca spontan, datorita sistemului imunitar puternic. In cazul leziunilor cervicale cu factor de risc este necesara indepartarea tesutului anormal si monitorizarea dupa tratament, la un interval de 3-6 luni.

Pentru a preveni contactarea acestui virus este bine sa fie evitat comportamentul sexul cu risc crescut, prin limitarea partenerilor sexuali, pentru ca nici macar prezervativul nu ofera protectie.

De asemenea, efectuarea anuala a testului Papanicolau si mentinerea unui sistem imunitar puternic al organismului, prin alimentatie sanatoasa si vitamine, sunt de preferat.

Ascuns si mortal: pe scurt, despre cancer ovarian

Cancerul ovarian este una dintre cele mai grave forme de cancer, cu o rata de mortalitate extrem de ridicata. 8 mai este Ziua Internationala de Lupta Impotriva Cancerului Ovarian

In fiecare an sunt diagnosticate aproximativ 238.000 de cazuri noi de cancer ovarian in lume. In Romania sunt raportate anual 1850 de cazuri noi de cancer ovarian – incidenta acestei boli in tara noastra fiind de 10.3 cazuri la 100 000 de locuitori – cu 1020 decese cauzate cancerului ovarian, aceasta boala reprezentand a 5-a cea mai frecventa localizare a cancerului la femei, potrivit Federatiei Asociatiilor Bolnavilor de cancer (FABC).

Rata de mortalitate foarte mare

Chiar daca statisticile nu arata atat de amenintator, cancerul ovarian este inspaimantator prin rata mare de mortalitate: rata de supravietuire dupa primii 5 ani de la diagnosticare este de doar 45% (in comparatie, rata de supravietuire dupa 5 ani a [acientelor cu neoplasm mamar este de 89%)! Daca ar fi depistat la timp, sansele de supravietuire ar fi mai mari, problema este ca acesta este depistat in majoritatea cazurilor prea tarziu, neavand simptome specifice.

Astfel el se dezvolta si se extinde „nederanjat”, fiind diagnosticat doar atunci cand este prea tarziu pentru pacienta.

Privit din aceasta perspectiva, intentia actritei Angelina Jolie de indepartare a ovarelor (recent, aceasta s-a supus unei duble masectomii) nu pare nici exagerat, nici absurd. Mama actritei, Marcheline Bertrand, a murit in 2007 din cauza cancerului ovarian. La randul ei, Angelina Jolie, a facut un test medical care a scos la lumina faptul ca riscul de a contracta cancer la san este de 87% si cancer ovarian, 50%.

Cele mai frecvente tipuri de cancer ovarian

Cea mai frecventa forma de cancer ovarian este reprezentata de cel epitelial care se dezvolta din celulele de la suprafata ovarului (din epiteliu).

Al doilea tip de cancer ovarian este reprezentat de tumorile cu celule germinale care se dezvolta din celulele ovariene care produc ovulele.

Al treilea tip de cancer ovarian, tumorile stromale, este rar si se dezvolta din tesutul de sustinere al ovarului.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTIEvanghelia de la Ioan (XIV, 1-11)

is-a Domnul ucenicilor Săi: să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, oare v’aş fi spus Eu vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea“. Toma I-a zis: „Doamne, nu ştim unde Te duci; iar calea, cum o putem şti?“ Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M’aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut“. Filip I-a zis: „Doamne, arată-ni-L nouă pe Tatăl şi ne e de-ajuns“. Iisus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi nu M’ai cunoscut? Cel ce M’a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl; şi cum de zici tu: Arată-ni-L nouă pe Tatăl!? Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru Mine – Îşi face lucrurile Sale. Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul acestor lucruri.

Prima luna dupa nastere: sfaturi pe care NU trebuie sa le asculti

In prima luna dupa nastere primesti primesti multe sfaturi: prietene, rude, vecine, toate se ingramadesc sa-ti spuna cum este mai bine sa faci. Iata 7 sfaturi pe care NU trebuie sa le asculti!

In prima luna dupa nastere vei fi bombardata de sfaturi. Toate sunt bine intentionate, dar nu toate sunt bune. Iata cateva sfaturi de care trebuie sa le ignori!

Trezeste-l pe bebe noaptea ca sa-l alaptezi
Ai auzit mamici care trezesc bebelusii in timpul noptii ca sa-i alapteze? Este un sfat de care poti sa uiti! Odihna este necesara si pentru tine, si pentru cel mic, asa ca daca doarme, lasa-l sa doarma si odihneste-te impreuna cu el.

Tine-l treaz pana tarziu
Ai face orice pentru cateva ore de odihna, dar sa tii copilul treaz in speranta ca o sa doarma noaptea, nu este o idee buna. Devine agitat si plangacios si nu intotdeauna va dormi mai mult!

Lasa-l sa planga pana oboseste
Este un sfat de care poti fi tentata sa tii cont daca ai un bebelus plangacios si neastamparat, care face scandal din 5 in 5 minute.

Riscul, daca il lasi sa planga prea mult fara sa-l linistesti, este acela ca poate face hernie.

Copilul trebuie imbracat grosut
Daca afara este cald iar tu ii pui caciulita sau il imbraci cu doua randuri de haine, cresti riscul de deshidratare sau raceala.

Frectia cu spirt alunga raceala
Daca micutul are febra, nici nu te gandi sa-I scazi temperatura frectionandu-l cu spirt. Vaporii emanati de alcool pot provoca intoxicatii grave.

Nu poti ramane insarcinata cand alaptezi
Alaptarea intarzie reluarea activitatii hormonale. Mamicile care alapteaza des, inclusiv in timpul noptii, au un risc mai mic de sarcina, dar nu inexistent. Dar, asa cum spuneam si in mituri despre alaptare, pe masura ce mesele de lapte sunt mai rare,  riscul de a ramane insarcinata creste.

Mananca pentru doi!
O mama care alapteaza are nevoie de un surplus de aproximativ 500 de calorii in dieta. Daca mananci de doua ori mai mult decat ar trebui, in loc sa scapi de kilogramele depuse in sarcina, in prima luna dupa nastere o sa te ingrasi mai tare!

Muzica de relaxare pentru viitoare mamici si bebelusi

Asculta 51 de minute de muzica de relaxare pentru viitoare mamici si bebelusi.

Oamenii de stiinta au observat ca muzica stimuleaza miscarile fatului in uter si regleaza bataile inimii. Mai mult, muzicologul american Don Campbell a explicat in cartea „The Mozart Effect for Children” („Efectul Mozart asupra copiilor”) efectele muzicii asupra creierului si sustine ca muzica lui Mozart este cel mai bun stimulent pentru crearea de noi conexiuni neuronale in creierul copiilor, realizand un playlist cu muzica lui Mozart pentru copii.

De asemenea, muzica relaxanta este indicata si pentru viitoarea mamica. Sunt numeroase metode de relaxare pentru mami, de la yoga, la masaj si exercitii de respiratie, dar muzica este cea mai la indemana. In plus, dupa cum spuneam si in „Program muzical in 7 pasi pentru gravide„, auditiile muzicale in timpul sarcinii scurteaza  durata travaliului, pot sa insemne nasteri mai putin traumatice, nou-nascuti mai relaxati si deprindere precoce a limbajului.

Pentru ca muzica este atat de importanta pentru bebelusi, dar si pentru viitoarea mamica, iata 51 de minte de muzica relaxanta special dedicate lor.

Cand e momentul sa ai un copil

Te intrebi daca si cand e momentul sa ai un un copil? Daca esti pregatita pentru acest pas? Prietenele tale sunt deja insarcinate sau proaspete mamici, iar tu incepi sa te gandesti (cu teama) ca poate a venit si vremea ta.

Cu timpul nu-i de joaca… Alearga ca nebunul si nu te intreaba niciodata daca esti sau nu pregatita sa faci una sau alta, dupa cum ti-o cere varsta. Si vine o vreme cand trebuie sa iei niste hotariri foarte importante pentru viitorul tau, mai ales daca te si invarti intr-o lume cuprinsa parca de febra maternitatii.

Categoric, aducerea pe lume a unui copil e o decizie cu mult mai serioasa decat insasi casatoria. E o responsabilitate importanta pe care trebuie sa fii pregatita sa ti-o asumi, orice-ar insemna asta pentru tine. „Toate la timpul lor”… iti spui in gand, atunci cand intorci capul dupa cate un copilas rotofei si carliontat pe strada sau te joci cu juniorul prietenei tale din copilarie si, tot asa le raspunzi si celor din jur – parinti deja ori nu -, atunci cand te intreaba, pe tine si pe partenerul tau: „dar voi pe cand… unul mic?” (mai ales in primul an dupa nunta – aproape ca auzi asta zilnic, pe cuvant de… experienta!). Apoi, cand o prietena este insarcinata ori naste, imediat ce-i adresezi felicitari, esti trasa de maneca: „Dar tu cand…?” La un moment dat, intrebarea asta chiar te scoate din minti, asa-i?

E o presiune careia simti ca nu-i mai faci fata. Iti plac copii, iti doresti sa ai unul-doi, insa – chiar si numai prin faptul ca mai toate familiile din anturajul tau au sau vor avea copii, iar discutiilor lor se inscriu aproape integral in paradigma maternitatii -, te simti impinsa de la spate, ceea ce te face sa te intrebi de doua ori daca nu cumva astea sunt mesaje subliminale ale destinului. Asa sa fie?

Clubul fetelor… insarcinate sau deja mamici

Din care tu nu prea mai faci parte… In mod evident, in momentul cand viitoarele sau proaspetele mame au o noua preocupare, relatiile de prietenie tind mai mult spre cuplurile aflate in aceeasi situatie. Intilnirile „pestrite” cu gasca se raresc si se muta la orele dupa-amiezii, discutiile au tenta „pediatrica”, iar raspunsurile la intrebari de genul „Ce-ai mai facut zilele astea?” incep invariabil cu „ala mic al meu…” Si sa vezi cum „devoreaza” reclamele cu bebelusi si revista „Mami”… Ai parca senzatia ca pentru a te (re)integra total, e musai sa… te pui pe treaba!

Cam la fel se intimpla si atunci cand ramai codasa la capitolul stare civila. Esti (inca) necasatorita iar cuplurile din anturajul tau si-au pus pirostriile: inevitabil, se creeaza „fratia” inelelor. Cand se lasa si cu unul mic, te confrunti deja cu un soi de „complex”, dat fiind ca nu prea te regasesti in discutii serioase de familie, ca sa nu mai vorbim de „dezbaterile” privind ecografiile 3D, peridurale, scutece sau lapte praf (e drept ca inveti o droaie de lucruri utile pentru viitor): atunci chiar ca te simti o intrusa.

Cand e momentul sa ai un copil: ce spune psihoterapeutul

Psihoterapeutul Ramona Covrig explica: „iti doresti sa apartii unui grup, pentru ca ai oarecum senzatia ca nu mai esti acceptata in totalitate daca nu esti ca ceilalti”. Insa este doar o impresie de suprafata. E drept ca, in alte cazuri, majoritatea este cea care hotaraste: „iti doresti ceva ce au si ceilalti pentru ca unitatea de masura / tendinta este cea a majoritatii grupului. Asa se face ca, uneori, prin presiunea grupului, ne casatorim, facem copii, calatorim, socializam, etc. Nu este nimic rau in asta, insa in ceea ce priveste aparitia unui copil, este putin diferit, este vorba de o fiinta umana”, ne mai spune psihologul.

Uneori, tocmai in prezenta copiilor te sensibilizezi si te convingi mai usor ca il vrei pe-al tau (sau realizezi ca parca… n-ai mai vrea!). Te uiti la juniorul prietenei tale si esti atit de vrajita ca aproape ca esti sigura ca peste fix noua luni ii vei aduce un partener de joaca. Pe de alta parte, observi cat de tare s-a schimbat prietena ta – fosta ta partenera de sotii – si-ti dai seama ca responsabilitatea e uriasa… Esti gata sa ti-o asumi?

Te intrebi cand e momentul sa ai un copil? Iata ce sugereaza psihoterapeutul Ramona Covrig cuplurilor „dezorientate” din cauza faptului ca in jurul lor se naste o noua generatie: „sa isi urmeze propria ,,agenda’’. Daca ar fi sa ma pun in „papucii” lor, m-as intreba in modul cel mai onest daca imi doresc cu adevarat un copil, iar daca raspunsul este pozitiv, atunci ar trebui sa ma gandesc ce optiuni am. Pentru o vreme, as inceta sa mai contorizez nasterile, numarul copiilor si al femeilor insarcinate din anturajul meu. M-as gindi la maternitate ca la ceva serios si pe termen lung, nu ca la ceva ce este in voga. As incerca apoi sa ma detasez putin chiar si de ideea de a fi mama, incercand sa aflu ce altceva imi mai doresc de la viata!”.

„Tignale” de alarma

Ma apuc sa fac recensamintul in grupul meu de prietene: Andreea – baietel de sapte luni, Dana – fetita de doua luni, Adela – insarcinata in sapte luni, la fel ca si Irina… pot sa continuu si nu-mi ajung degetele de la ambele miini. Cand le sun sau ne vedem, 75% din discutia noastra se rezuma la sarcina, nastere si copii (ai lor si ai altora). Uneori dau din cap (mai ales cind capitolul chiar ma depaseste) si ma sustrag voalat, caci de schimbat subiectul, nici vorba! Apoi eu cad pe ganduri si-mi pun citeva intrebari. Dat fiind ca suntem de varste apropiate… nu cumva mi-a venit si mie randul, poate asta e varsta ideala (sau e termenul limita)? Sunt nedreapta si egoista daca uneori subiectul asta ma scoate din pepeni? Ascult cu placere povestile lor, dar chiar trebuie sa incerce sa ma „bombardeze” cu asta?
Un lucru e sigur: atunci cand densitatea sugarilor era atat de mare, eram super-fascinata de micuti. Acum insa, ma confrunt cu o dilema: nu reusesc sa-mi dau seama daca hotararea mea de a avea un copil abia peste citiva ani nu e cumva o ambitie, ca urmare a faptului ca simt „presiunea” sociala exercitata de grupul meu de prieteni… Oare voi afla vreodata?

Viitorul suna… ocupat!

Hotarat lucru, daca iti doresti la un moment dat un copil, in momentul cand te joci cu-al altora sau vazand cat de entuziasti sunt cei ce asteapta sa vina barza, parca iti vine pofta sa devii mamica. Ba chiar la un moment dat, tot adunand involuntar informatii de la proaspetele mamici, nu ti se mai pare atit de dificil. Dar te dezumfli usor si repede, pentru ca incepi sa iei totul la bani marunti si vezi si partea mai putin convenabila a lucrurilor.

Te cuprinde panica, pentru ca, desi observi ca celelalte mamici se descurca bine, nu crezi ca esti in stare sa ai asemenea raspundere si nu esti pregatita sa renunti – chiar si temporar -, la unele lucruri. Iata cum poti profita de discutiile cu prietenele tale mamici (ca sa nu mai asisti muta la „talk show”-urile lor)! Intreaba-le „cum ramane cu…”

Grija fata de tine? Ai aflat ca din momentul in care te indrepti spre maternitate cu bagajelul insfacat in viteza de langa usa, timpul pe care ti-l dedicai tie si numai tie e aproape… istorie. Insa totul revine la normal si la un moment dat o sa-ti reiei obiceiurile pentru a-ti recapata forma initiala.

Timpul liber? Aha, deci iesirile si relaxarea vor fi inlocuite cu cateva ore de somn furate, cu cocktail-uri de… morcovi si banane preparate cu grija pentru masa de seara a bebelusului si, din cand in cand, cu un film bun (la care adormi inainte de primul calup publicitar). Cat despre intilnirile cu prietenii, ele nu-s prea dese, insa predomina iesirile cu familii cu copii (ce surpriza…!). Subiectul de discutie… ai ghicit!

Silueta? E poate una dintre cele mai mari temeri ale femeilor (de fapt, e cel mai fierbinte subiect, indiferent ca e vorba de sarcina sau nu): luarea in greutate, si mai ales neputinta de a atinge forma initiala, dupa nastere. Insa amicele tale sunt optimiste! Ce-i drept, ti-ar putea da lectii de nutritie, la ce diete tin ele!

Placerile culinare? Chiar daca nu esti straina de dietele drastice, ideea ca mamicile trebuie sa manance doar anumite lucruri timp de vreo… 12 luni te face tare curioasa. Tie ti se pare greu sa renunti la obiceiurile culinare de zi cu zi! Oare ele cum rezista?

Calatoriile? Stiai si tu ceva despre interdictia de a calatori cu avionul in ultimele luni de sarcina… Prietenele tale se vaita din cauza dificultatii de a-si mai face vacantele peste mari si tari cel putin trei ani de-acum incolo (din cauza ca nu au cu cine sa lase copilul sau e greu sa-l ia cu ele). Toate astea te vor face sa-ti doresti sa vezi cit mai multe locuri noi inainte de a avea si tu urmasi…

Cariera? Tu credeai ca aparitia unui copil ar putea pune bete-n roatele carierei si ca e greu sa fii promovata cand ai o burta cit toate zilele, ai ore la medic sau te apuca greturile in sedinta. Amicele tale iti spun ca nu-i chiar asa. Acum tocmai le-ai dat ocazia sa-ti spuna (din nou) cat e de minunat sa fii mamica…

Deci… cand e momentul sa ai un copil?

Pai… daca o luam asa, niciodata: de fiecare data gasesti un motiv, indiferent cit ti-ar spune prietenele tale ca nu-i mare filosofie. „N-am inca o casa decent de spatioasa, serviciul nu-mi aduce destule beneficii, vreau sa ma distrez ori sa ma plimb prin lumea larga , sau… tocmai am atins greutatea dorita si vreau sa mai profit de forma asta o vreme…” Si astea-s numai cateva dintre contra-argumente, lista e inepuizabila. Apoi, te gandesti si la partea cu responsabilitatile: „Eu nu-s in stare sa am grija de propria persoana, cum sa am grija de un bebe?” Iar raspunsul corului de mamici nu intarzie sa vina: „Stii ceva, daca gandesti asa, niciodata nu va fi momentul oportun, ca motive-s destule…”

Mami a mea e super!

Poate ti se pare greu de crezut, insa statutul de mama iti poate imbogati CV-ul, iti pot confirma prietenele tale la urmatoarea intilnire. Nu, nu o sa scrii la experienta ca ai crescut un copil, insa poti sa-ti adaugi citeva noi abilitati. Nici nu stii cit de imbatabila vei fi la capitolul „negociere”, ce bine vei lucra in conditii de stres si cat de in serios vei lua conceptul de „deadline” (pana se trezeste bebe)! Ar mai fi ceva: precizie, daca te gandesti la cat de priceputa vei fi in ale… hranitului cu lingurita.

 

Pastele Cailor – Ispasul

 Inceputurile vorbei „la Pastele Cailor”

Traditia spune astfel: atunci cand Maica Domnului l-a nascut pe Mantuitorul Hristos, in ieslea grajdului, animalele au luat si ele parte la maretul eveniment. Se zice ca pe cat de cuminti erau boii si oile, pe atat de galagiosi erau caii din grajd. Ca mahnire a faptului ca pruncul nu avea liniste, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului se zice ca le-ar fi spus cuvantul ca sa nu se sature de mancare decat o data in an, la Inaltare Domnului, cand Fiul ei se va fi inaltat la Cer. In ziua in care caii „isi praznuiesc” Pastele, pentru un ceas, ei se satura de pascut iarba campului.

Aceasta traditie mai este cunoscuta, inca din vechime, si sub denumirea de Joia Iepelor. Aceasta zi mai este numita, in popor, si Ispas. Legat de aceasta a doua denumire populara a zilei, traditia locurilor a pastrat o alta legenda. Se zica ca, Ispas era un om ce a participat, alaturi de cei trei Apostoli, la Inaltarea Domnului. Tinand seama ca Ispas era un om bun si vesel, oamenii cauta in aceasta zi sa fie bine dispusi si sa nu-si caute pricini de suparare. Vorba poporului spune ca acel om care moare de Ispas ajunge direct in Rai. Pentru a aminti de aceasta credinta populara, cum ca cel mort in aceasta zi ajunge direct in Rai, oamenii isi legau de mijloc un sir de frunze de nuc.

Potrivit unora dintre cei ce s-au ocupat cu studierea folclorului si a traditiilor, aceasta sarbatoare populara ar fi de provenienta romaneasca, mai ecact, din zona Translivaniei. Se mai crede, dupa cate se stiu momentan, ca acest obicei nu este de gasit in alte spatii culturale. Despre cele petrecute, in vechime, in Transilvania, citim astfel: „In Evul Mediu, pe cand in Ardeal exista o componenta multietnica si religioasa, sarbatoarea Invierii Domnului avea loc la date diferite. Mai exact, cand ungurii isi serbau Pastele, romanii cereau de la ei caii, ca sa-si lucreze pamantul, iar cand venea randul romanilor sa-si serbeze Pastele, acestia isi imprumutau caii ungurilor. Potrivit calculelor calendarului, se intampla ca o data la 4 sau 7 ani sarbatorirea Pastilor sa cada in aceeasi zi. De aici a venit si vorba „la Pastele Cailor”, acest an, in care toti serbau Pastele la aceeasi data, fiind anul in care caii se odihneau.

Cand are loc Pastele Cailor?

Pastele Cailor este sarbatorit in ziua de Inaltarea la Cer a Mantuitorului, adica in joia din saptamana a sasea de dupa Pasti. Spre deosebire de alte sarbatori, Pastele Cailor nu are o data fixa, aceasta fiind influentata de data serbarii Pastilor. Probabil ca si din aceasta cauza a luat fiinta vorba „la Pastele Cailor”, insemnand o data nestiuta inca, fara o zi exacta in calendar.

Ce fac romanii de Pastele Cailor?

Traditii savarsite pentru cei adormiti. Pe alocuri se tin „Mosii de Ispas”, casele si mormintele cimitirului fiind impodobite cu crengi de pom tanar (paltin, nuc), iar la ferestre punandu-se frunze de leustean. Despre leustean se crede ca ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos. Acum se fac pomeni pentru morti, impartindu-se in mod special paine calda, branza, ceapa verde si rachiu. Aceasta este ultima zi in care se mai pot rosi oua.

In ograda casei, animalele au si ele randuiala lor. Acum sunt marcate vitele si taiati unii miei. In aceasta zi, caii nu erau pusi la caruta, primeau fan proaspat pe saturate, iar in unele sate romanesti se faceau chiar unele rugaciuni, pentru belsug si sanatatea animalelor. Tot in aceasta zi, manjii cailor de munte erau dusi la pascut in goluri montane, spre a paste iarba cea tanara si revigoranta a pasunilor. Aici se cauta o planta speciala, care era vazuta ca medicament pentru o boala cabalina.

Targurile vedeau si ele, in aceasta zi, un moment special. Ciudata serbare a Cailor se facea pe sine prilej pentru organizare de targuri si pentru incheierea unor afaceri, afaceri care nu in toate cazurile erau reusite, de aici nascandu-se si expresia „la Pastele cailor”. Aceasta zi era vazuta ca una „a soroacelor”, cand se incheiau diferite calcule. In aceasta zi se faceau platile intarziate, neachitate la Sfantul Gheorghe, dupa cum era obiceiul. Se mai zice si ca plantele sadite dupa aceasta zi nu vor da rod.

Ce intelegem astazi prin „Pastele Cailor”?

Astazi, prin expresia „la Pastele cailor”, omul de rand intelege „niciodata”, insa aceasta este o greseala, pentru ca vorba se refera mai degraba la ceva instabil, la ceva ce se va petrece cu siguranta, insa nu se stie inca in ce moment. De asemenea, cuvantul mai poate insemna si ca facand referinta la ceva ce se petrece foarte rar. Greseala intelegerii actuale asociaza aceasta vorba cu aceea de „la Sfantul Asteapta”, care ar putea insa avea acelasi sens.

In ultimii ani, „sarbatoarea cailor” a luat o amploare deosebita. Se cunoaste deja „Festivalul Cailor” de la Rasnov, cat si multele intreceri si defilari ce se petrec in Transilvania, unde caii au inceput sa devina o ocupare predilecta a multora. „Festivalul cailor” este un eveniment ce are loc in Rasnov, fiind organizat in duminica de dinaintea „Pastelui Cailor”. In judetul Brasov, de pilda, au aparut mici herghelii private, unde se cresc animale de rasa, iar Rasnovul a devenit un „bazin” care ii „alimenteaza” cu diversi cai pe producatorii filmelor de epoca.

Pastele Cailor sarbatorit de bulgari – Konski Veligden

Comunitatea bulgara din Targoviste sarbatoreste Pastele Cailor, numit de ei si „Tudorita”, un obicei care, pe langa elementul religios, simbolizeaza inceputul muncilor agricole de primavara. „Konski Veligden” sau Pastele Cailor are loc in fiecare an, in prima sambata din Postul Pastelui, de Sfantul Toader, diferit de randuiala amintita mai sus.

”Este sarbatoarea primaverii, menita sa pregateasca muncile agricole ale gospodarilor. Acesta sarbatoare intareste legatura dintre gradinar si ajutorul de nadejde, calul. In semn de apreciere gradinarul bulgar considera calul ca facand parte din viata si activitatea lui. Pentru aceasta gradinarul sfinteste la biserica animalul, sa fie sanatos si ascultator tot anul”, a declarat presedintele Asociatiei bulgare„Zaedno” din Targoviste, Vasile Costache.

In casa, femeile pregatesc o turta numita „konceta”, in forma de cal. Dupa ce sunt binecuvantate la biserica, ele se dau proprietarilor de cai, care le mananca impreuna cu caii lor. Dupa acest „desert” stapanii si caii lor merg pe pasune, unde petrecerea si intrecerile parca nu se mai opresc.

Biserica Inaltarea Domnului – Muntele Maslinilor

Potrivit Sfintei Scripturi si Traditiei Bisericii, Inaltarea la Cer a Domnului s-a petrecut pe Muntele Maslinilor.

Pe langa Capela Inaltarii Domnului, asezamant situat pe locul de unde se crede ca Domnul S-a Inaltat la cer, un alt locas de cult inchinat aceluiasi eveniment biblic este Biserica Inaltarea Domnului, ce apartine Bisericii Ortodoxe Ruse.

Biserica ruseasca Inaltarea Domnului se gaseste in satul A-Tur de pe Muntele Maslinilor, servind drept catolicon (biserica principala) a unui asezamant monahal. Biserica este construita in stil neo-bizantin si este insotita de un turn clopotnita impunator, inalt de 64 m. Astfel, manastirea ruseasca a Inaltarii Domnului este usor de recunoscut de catre pelerini, datorita acestui turn ce poate fi vazut de la mari departari.

Acest asezamant monahal a luat fiinta in a doua jumatate a secolului al XIX-lea prin efortul celor doi ctitori: Arhimandritul Antonin Kapustin si Egumenul Partenie. Parintele Antonin a fost cel care a cumparat teren pe varful Muntelui Maslinilor iar, in 1870, a construit biserica Inaltarii Domnului impreuna cu un turnul clopotnita. Simultan, au fost construite alte dependinte, au fost plantate gradini etc.

Cel care a intemeiat o obste monahala in acest loc a fost insa Parintele Partenie. Avand aceasta dorinta in inima, acesta a inceput sa slujeasca aici de doua ori pe saptamana. In scurt timp, Dumnezeu i-a randuit oameni care s-au aratat dornici sa urmeze viata monahala in acest asezamant. Astfel, incepnad cu anul 1906 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a recunoscut in mod oficial manastirea. Un an mai tarziu, asezamantul numara 100 de vietuitoare. Noi cladiri au fost construite. Maicile au deschis tot acum doua ateliere, unul de pictat icoane si celalalt de broderie, care se pastreaza pana astazi.

In mod tragic, in 1909, parintele Partenie a fost ucis pe cand se afla in chilia sa. Nu au fost descoperite nici criminalul si nici motivul crimei.

In timpul Primului Razboi Mondial comunitatea monahala avea sa treaca prin grele incercari. Soldatii turci au fost cazati in cadrul asezamantului, preotii misionari impreuna cu zece maici, fiind trimisi in Egipt. Pentru maicile ramase aici programul liturgic a incetat. O alta problema intampinata a fost lipsa hranei.

 

Patriarhul Damian a incercat sa le sprijine pe maicile ramase in manastire, trimitandu-le regulat portii de hrana. De asemenea, acesta a stabilit ca maicile sa participe la slujbe la Galileea Mica. Maicile au primit sprijin si din partea consulului Italiei si, ulterior, a delegatului American.

Autoritatile turce au cerut insa ca in trei zile toate maicile ramase sa paraseasca asezamantul intrucat intentionau sa o transforme in spital militar. Datorita intervenitiei Patriarhului Damian, exilul maicilor a durat numai 17 zile. Intorcandu-se, maicile au gasit insa dezordine totala: crucile au fost indepartate, icoanele au fost necisntite, iar iconostasul a fost distrus.

Pe 20 noiembrie 1918, englezii au intrat in Ierusalim si cativa dintre soldati au stat in asezamant. Ei au ajutat maicile, in acele vremuri dificile, cu paine, ceai si zahar. Englezii, de asemenea, le-au ajutat financiar, oferindu-le acestora posibilitatea de a lucra la constructia drumului Ierihonului.

La inceputul anului 1919 s-au intors din Egipt si ceilalti membrii ai comunitatii. In luna iunie a aceluiasi an, biserica a fost redeschisa. Viata din manastirea a revenit, incetul cu incetul la normalitate.

In 1924, Mitropolitul Antonie a mijlocit inaintea Patriarhului de Ierusalim iar comunitatea ruseasca de pe Muntele Maslinilor a fost recunoscuta oficial ca asezamant monahal.

Frescele manastirii au fost pictate chiar de vietuitoarele din cadrul obstii. Manastirea pastreaza numeroase icoane deosebit de frumoase, precum si moaste ale sfintilor. Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultatoare” este cunoscuta ca fiind facatoare de minuni.

Programul zilnic al slujbelor se desfasoara in biserica principala (catolicon). Sarbatoarea Inaltarii Domnului este celebrata anual, in mod solemn si strange pelerini din lumea intreaga.

O capela aflata in spatele bisericii principale este inchinata Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit traditiei capul sfantului a fost aflat in acest loc in secolul al IV-lea intr-o biserica armeneasca. Se pastreaza si in prezent mozaicul pavimantar initial sub care au fost descoperite sfintele moaste.

O alta capela a manastirii se gaseste in trapeza si este inchinata Dreptului Filaret cel Milostiv. Slujbele sunt savarsite aici o data pe luna. Ziua hramului este 1 decembrie (14 decembrie).

Terenul manastirii masoara aproximativ 54 000 de metri patrati si este inconjurat de un zid zid ce masoara de 1,5 km lungime. Manastirea Inaltarea Domnului detine si o mare livada de maslini ce asigura obstii necesarul de masline si ulei.

In prezent, in acest asezamant monahal vietuiesc aproximativ 50 de maci, originare din tari precum Rusia, Arabia, Romania, Estonia, Australia si Germania.

Ziua de inaltare a Eroilor

 Inaltarea Domnului, sarbatorita la patruzeci de zile dupa Invierea Domnului, este si ziua de de pomenire a tuturor Eroilor neamului romanesc.

In luptele mondiale de la inceputul secolului trecut, Romania a pierdut aproape un milion de soldati si oameni de rand. Jertfa acestora este asemanata martiriului crestin, in baza cuvintelor Sfantului Apostol Ioan: „Mai mare dragoste decat acesta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai” (Ioan 15, 13).

Cultul eroilor, adica pomenirea din generatie in generatie a celor care si-au jertfit viata pentru apararea credintei ortodoxe si a patriei, este o adevarata cultura a sufletului romanesc, care simte ca iubirea e mai tare decat moartea.

Ziua de inaltare a Eroilor

In data de 4 mai 1920, pentru prima data, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca sarbatoarea Inaltarea Domnului sa fie numita, in acelasi timp, „Ziua Eroilor”, adica sarbatoare nationala bisericeasca. Aceeasi hotarare a fost actualizata in anii 1999 si 2001.

Inca de la inceput, sarbatoarea Bisericii s-a infratit cu sarbatoarea Neamului romanesc. Inaltarea Domnului la Cer, in chip firesc, atrage dupa sine inaltarea la Cer a tuturor celor care si-au dat viata pentru Dumnezeu sau pentru aproapele lor.

In ziua de Inaltare, in fiecare biserica, dupa Sfanta Liturghie, sunt pomeniti „eroii, ostasii si luptatorii romani din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si in inchisori, pentru apararea patriei si a credintei ortodoxe stramosesti, pentru intregirea neamului si pentru libertatea si demnitatea poporului roman„, precum spune preotul, la Vohodul mare.

Cuvantul episcopului

PF Parinte Patriarh Daniel spune si motivul acestei alegeri: „Pentru a ne arata ca nu ne putem inalta la Ceruri si nici nu ne putem inalta in demnitate ca neam fara a trece prin iubire jertfelnica. Nu S-a inaltat la Ceruri Hristos decat dupa Rastignire si Inviere. Iubirea aceasta jertfelnica a omului pentru semeni sai se vede in modul cel clar in aceasta zi de pomenire a eroilor pentru ca eroii si-au dat viata pentru apararea credintei stramosesti si a patriei pentru poporul roman. Jertfelnicia lor este sfintita de jertfelnicia lui Hristos Care a spus ca nimeni nu are o iubire mai mare decat aceasta ca sa-si puna viata pentru semenii sai.”

IPS Laurentiu Streza, mitropolitul Ardealului, spune: „Facem pomenirea acestora care sunt cinstiti de Dumnezeu. Noi stim ca sfintii sunt eroii lui Hristos. Insa, martirii care si-au dat viata pentru altii, pentru tara noastra si pentru bunastarea noastra, acestia sunt trecuti in randul martirilor lui Dumnezeu, a sfintilor lui Dumnezeu.”

IPS Andrei, mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului, spune: „Daca pe Jertfa Domnului Iisus Hristos se intemeiaza mantuirea intregii omeniri si restaurarea cosmosului intreg, pe jertfa eroilor se intemeiaza rosturile unei patrii. Sa ne ajute Dumnezeu ca de la eroi sa invatam jertfirea de sine.„

Moartea si invierea Eroilor

Cand crestinii trec la cele vesnice, trupul lor este inmormantat la piciorul Crucii, iar cand eroii trec la cele vesnice, trupul lor se invesmanteaza, mai intai, in steagul romanesc. Crestini sunt aceia care tin in mana toata viata Sfanta Cruce, precum eroi sunt doar aceia care nu se tem a-si da viata pentru apararea pamantului si a credintei stramosesti.

Prin moartea lor, pe campul de lupta, a fost posibila Invierea noastra ca neam.

Fiecare tanara generatie trebuie sa fie recunoscatoare Eroilor neamului romanesc !

Asa cum crestinii nu uita sa le fie recunoscatori Sfintilor !

Patriotismul romanesc nu a insemnat niciodata ura impotriva altor neamuri, ci numai o datorie sfanta fata de neamul in care Dumnezeu a randuit sa ne nastem. Lucian Blaga spune: „Nici un popor nu este atat de decazut incat sa nu merite sa te jertfesti pentru el, daca ii apartii cu adevarat.„

Sfintii Voievozi si armatele lor au aparat pamantul romanesc cu pretul vietii. Pentru ei, daca nu pentru noi, avem datoria sa redevenim patrioti, sa ne iubim tara si neamul si credinta, iar steagul romanesc sa fie infatisat neincetat tinerei generatii.

Icoana Inaltarii Domnului

Inaltarea Domnului cu Trupul la Cer s-a petrecut la patruzeci de zile dupa Invierea Sa din morti. Acest eveniment sta la baza unei dogme a Bisericii Ortodoxe, el fiind inclus si in Simbolul de Credinta (Crezul), unde marturisim ca Iisus Hristos „S-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit, si S-a ingropat, si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.”

Inaltarea Domnului este o sarbatoare cu data schimbatoare, pentru ca depinde de data Pastelui. Este una dintre cele mai vechi sarbatori, ea fiind atestata in repetate randuri inca din secolul al IV-lea. Initial, ea se praznuia la cincizeci de zile dupa Pasti, impreuna cu Rusaliile, insa incepand cu secolul al V-lea, ea a inceput sa fie praznuita in a patruzecea zi dupa Inviere, adica Joi, dupa Duminica orbului din nastere.

Ce aflam din Sfanta Scriptura ?

Evanghelia dupa Matei si Evanghelia dupa Ioan nu fac nici o referire la Inaltarea Domnului. Singurele informatii scripturistice privind acest eveniment se afla in Evanghelia dupa Marcu, in Evanghelia dupa Luca, in Faptele Apostolilor si in Epistola intai catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel.

„La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi. (…) Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin!” (Marcu 16, 14-20).

„I-a dus (pe Apostoli) afara, pana spre Betania, si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si, pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim, cu bucurie mare. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu” (Luca 24, 50-53).

„Carora S-a si infatisat (Iisus) pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre Imparatia lui Dumnezeu. (…) Pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si, privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe, care au si zis: „Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.” Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata” (Fapte 1, 3-12).

Icoana Inaltarii Domnului

Icoana Inaltarii Domnului este imaginea Bisericii, in plenitudinea ei. Apostolii, avand in mijlocul lor pe Maica Domnului, inconjurata de ingeri, inchipuie comuniunea de iubire si rugaciune, sub binecuvantarea Domnului Celui inviat si ridicat intru Slava.

Icoana Inaltarii Domnului poate fi structurata in doua registre, unul superior si unul inferior. Locul evenimentului: Muntele Maslinilor. In registrul superior este zugravit Iisus Hristos, inconjurat de un nor de lumina, purtat de ingeri, iar in registrul inferior este zugravita Maica Domnului, inconjurata de ingeri si de cei doisprezece Apostoli.

Aceasta icoana apare in Biserica inca din secolul al VI-lea, atat ca icoana portabila, cat si ca fresca. Una dintre cele mai vechi reprezentari iconografice ale Inaltarii Domnului este o miniatura din „Evangheliarul lui Rabula”, care dateaza din anul 586. O icoana portabila cu Inaltarea Domnului, zugravita la granita dintre secolele VI-VII, se pastreaza in Manastirea Sfanta Ecaterina, de pe Muntele Sinai. In biserica, Inaltarea Domnului este asezata pe bolta Sfantului Altar, la baza turlei, deasupra catapetesmei.

Maica Domnului, mijlocitoare catre Fiul

Maica Domnului a fost de fata la Inaltarea Domnului dupa marturia Sfintei Traditii. Acest lucru nu este mentionat in Sfanta Scriptura. O text liturgic din Canonul praznicului spune: „Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca, vazand astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-se de pe pamant, impreuna cu ingerii L-ai marit.”

Maica Domnului este asezata in partea de jos a icoanei, la mijloc. Ea sta in picioare si priveste drept, spre inchinator, in timp ce mainile si le tine inaltate in rugaciune, catre Fiul ei. De o parte si de alta a ei sta cate un inger, fiecare imbracat in haine luminate.

Cei doi ingeri tin in maini fie cate un toiag, fie cate un filacter (hartie desfasurata), pe care stau scrise cuvintele amintite de Sfantul Apostol Luca, in Faptele Apostolilor: „Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1, 11). Cu cealalta mana, in semn de inchinare, fiecare inger arata spre Fiul lui Dumnezeu, care se inalta la cer.

Adaugarea unui Apostol

Sfintii Apostoli sunt asezati de o parte si de alta a Maicii Domnului, sase inspre dreapta si sase inspre stanga. Potrivit marturiei scripturistice, la acest eveniment mantuitor au participat doar cei unsprezece Apostoli, locul lui Iuda fiind inca neocupat de Apostolul Matia. Cu toate acestea, in icoana apar doisprezece Apostoli. Ei nu au aureola.

Evlavia poporului l-a adaugat in soborul de ucenici pe Sfantul Apostol Pavel, care L-a cunoscut pe Iisus Hristos abia in drumul sau spre Damasc (Fapte 9, 1-5), pe cand inca nu era crestin. In aceasta privinta, Photios Kontoglou, cel mai renumit iconograf grec al secolului al XX-lea, spune: „In multe situatii, iconografia ortodoxa nu reprezinta un subiect evanghelic cu acuratete istorica, ci in chip simbolic.”

Iisus Hristos, intru Slava

Iisus Hristos s-a inaltat cu Trupul la Cer de pe Muntele Maslinilor, inaintea ucenicilor Sai si a Preacuratei Sale Maici. Mantuitorul este infatisat intr-o mandorla, sezand pe un curcubeu si binecuvantand cu mana dreapta. In mana stanga El tine un filacter strans, care inchipuie Evanghelia. De o parte si de alta stau doi, patru sau sase ingeri. Acestia ating cu mainile marginea mandorlei, in semn de evlavie. Deasupra lui Iisus sta scris: „Inaltarea”.

Mandorla este un nor tainic, de forma rotunda, ovala sau care combina cercul cu diferite forme geometrice. Simbol al slavei divine, mandorla infatiseaza norul cel minunat amintit in Faptele Apostolilor.

Iisus Hristos s-a inaltat la Cer nu doar intru slava Sa dumnezeiasca, ci si in slava trupului Sau inviat si indumnezeit. Trebuie retinut faptul ca, la Inaltare, Fiul lui Dumnezeu este prezentat in ipostaza de Rascumparator (mila), iar la Parusie, cand va veni in acelasi chip, El se va prezenta ca Judecator (dreptatea).

Troparul praznicului Inaltarea Domnului: „Inaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase Dumnezeule, bucurie facand ucenicilor Tai, prin fagaduinta Duhului Sfant, incredintandu-se ei prin binecuvantare ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.”

Inaltarea Domnului

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu „Hristos S-a inaltat!” si „Adevarat S-a inaltat!”. IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si afirma ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea „Hristos a inviat!”, la care ni se raspunde cu confirmarea „Adevarat, a inviat!”, pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta. In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim „cu bucurie mare”. Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inaltarea Domnului sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inaltarea Domnului – deplina indumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Inaltarea cu trupul la cer este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.

Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.

Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

Inaltarea Domnului in iconografie

In primul registru din icoana Inaltarii Domnului este reprezentat Mantuitorul intr-o mandorla, simbol al slavei dumnezeiesti. Sta asezat pe un curcubeu si binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Sfanta Evanghelie.

In afara mandorlei sunt doi ingeri, care zboara cu bratele intinse, atingand cu mainile lor marginea exterioara a mandorlei. Ingerii sunt prezenti nu pentru a sustine mandorla, caci Hristos Se inalta prin propria putere dumnezeiasca, ci ca semn de cinstire.

Reprezentarea Domnului purtat de ingeri este si o icoana profetica a Celei de-a doua veniri, cand va avea loc sfarsitul chipului acestei lumi si judecata tuturor: „Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1, 11).

In cel de-al doilea registru se afla Maica Domnului, care priveste in fata si are mainile inaltate in rugaciune. De o parte si de alta se afla Apostolii, iar langa Fecioara Maria stau Pavel in dreapta si Petru in stanga. In spatele Maicii Domnului sunt doi ingeri in vesminte albe, care tin in mana dreapta un toiag, iar cu stanga Il arata pe Hristos inaltandu-Se.

Chiar daca Sfanta Scriptura nu aminteste de prezenta Fecioarei la Inaltarea Domnului, ea este afirmata de cantarile Bisericii: „Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca vazand astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamant, impreuna cu ingerii L-ai marit” (Cantarea a 9-a a canonului).

Desi nici Pavel nu a fost prezent la Inaltarea Domnului, El este reprezentat alaturi de ceilalti Apostoli in icoana Inaltarii. Motivul? Cu putin timp inainte de Inaltarea Sa, Hristos ii indemnase pe ucenicii Sai sa propovaduiasca pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost „vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15).

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-29

JOI ÎN A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ PAŞTI LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS Evanghelia de la Luca (XXIV, 36-53)

n vremea aceea, după ce S-a sculat din morţi, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: „Pace vouă!“ Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am“. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr’un fagure de miere. Şi, luând, a mâncat în faţa lor. Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească“. Atunci le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile. Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţI şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. „Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus“. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer. Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

Cea mai nouă maşină autonomă de la Google nu are volan şi nici pedală de frână

Google a prezentat, recent, cea mai nouă maşină care se conduce singură, iar aceasta nu are volan sau pedale de acceleraţie şi frână.

Google şi-a propus ca în viitor oamenii să nu mai conducă autovehicule, acestea urmând să fie complet autonome. Ultimul model lansat recent nu are volan sau pedale, ceea ce înseamnă că pasagerii pur şi simplu introduc destinaţia şi se bucură de călătorie.

“Încercăm să ne dăm seama cum vor arăta vehiculele complet autonome şi am construit câteva prototipuri. Acesta au fost create pentru a opera în deplină siguranţă, fără intervenţie umană. Nu au volan, pedală de acceleraţie sau pedală de frână pentru că nu au nevoie de ele. Senzorii şi programele software se ocupă de tot”, a declarat Chris Urmson, directorul proiectului maşinii autonome la Google

Prototipurile pot circula cu o viteză limitată la 40 de kilometri pe oră. Google testează de mai mult timp pe drumurile din SUA maşini autonome, inclusiv versiuni modificate de Prius şi Lexus, echipate cu camere, senzori radar şi laser.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-28

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XII, 36-47)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S’a ascuns de ei. Şi cu toate că atâtea minuni a făcut El în faţa lor, ei tot nu credeau într’Însul. Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Şi cui i s’a descoperit braţul Domnului? De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia: El ochii lor i-a orbit şi inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu’nţeleagă, ca nu cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec. Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava şi a grăit despre El. Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut într’Însul, dar n’o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis: „Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M’a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n’am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Medicamente INTERZISE in alaptare

Se presupune ca aproape orice substanta chimica ajunsa in sangele tau prin intermediul unor tratamente va poposi la un moment dat si in laptele cu care-l hranesti pe cel mic. Afla ce medicamente sunt interzise in alaptare.

Exista situatii cand concentratia de medicament prezenta in lapte variaza foarte mult, in functie de cantitatea pe care o iei, de frecventa sau durata tratamentului.

• 3 mituri despre alaptare

Tocmai de aceea doar un medic este in masura sa prescrie un tratament pentru o pacienta care alapteaza.

• Atentie la antibiotice! Eritromicina, un medicament riscant

Lista de medicamente INTERZISE in alaptare

Daca niciun medicament nu este 100% sigur in perioada alaptarii, sunt si cateva strict interzise, si anume: cloramfenicolul, tetraciclinele si alte antibiotice, amfetaminele, metronidazolul, cortizonii, citostaticele, sedativele, antiinflamatoarele si antireumaticele, anticoagulantele orale, medicamentele antitiroidiene.

Medicamente PERMISE in alaptare

Afla ce medicamente sunt permise in alaptare, cu o mentiune importanta: nu ignora niciodata sfatul medicului.

Chiar si in cazul in care nu alaptezi, automedicatia este unul dintre cele mai nesabuite si periculoase obiceiuri, putand duce nu doar la intoxicatii, ci si la dobandirea unei rezistente la tratament a bacteriilor. Pentru a fi sigura ca nimic din ceea ce vei lua nu-i poate face rau celui mic, va trebui sa ceri intotdeauna sfatul unui specialist.

• Magneziu in sarcina si alaptare. De ce ai atata nevoie de el

Lista de medicamente care pot fi luate fara teama cuprinde urmatoarele substante, cu mentiunea ca lor li se pot adauga si altele (insulina, medicamente hipotensive, bronhodilatatoare, medicamente care previn formarea cheagurilor de sange, antiacide, laxative sau tratamente pentru sprijinirea functiei tiroidiene) doar de catre medicul curant.

• Când se recomandă autovaccinul

Analgezice: Acetaminofen, Ibuprofen

Antihistaminice: Loratidina

Antibiotice si antimicotice: Miconazol, Clotrimazol, Penicilina

Descongestionante nazale: Apa de mare

E timpul pentru al doilea copil?

Ai deja un micut adorabil, iti doresti mult sa-i mai oferi un fratior sau o surioara, dar parca ai dori sa mai amani putin momentul. Gresesti sau procedezi corect?

Ai deja un bebe, te gandesti sa mai ai un copilas, dar parca ai vrea sa mai astepti putin? Studii recente arata faptul ca decizia ta este una inteleapta.

Cred ca ti s-a intamplat si tie ca prietenele tale cu copii, mamele sau bunicile cu care te intalnesti din parc sa te sfatuiasca sa „mai faceti un copil”. Nu de alta, dar e pacat sa fie singur, scapi si tu mai repede, cei doi cresc in acelasi timp si lista de argumente poate continua. Daca vrei sa faci lucrul acesta, te simti plina de energie si vrei sa ai doi nazdravani de varste apropiate, problema este ca si rezolvata.

• Singur la parinte = copil egoist?

Dar, parca tu nu esti chiar hotarata, astepti sa mai treaca ceva timp, ai vrea sa mai creasca putin primul copil… pe scurt, nu te simti pregatita si te intrebi daca nu cumva greseseti.

• Un nou fratior poate insemna si un copil gelos

Studiul de care vorbeam mai devreme, realizat de cercetatorii de la Universitatea din Essex, arata ca nu gresesti si rezultatele acestuia indica faptul ca fratii intre care exista o oarecare diferenta de varsta au mai multe sanse sa atinga standarde inalte in educatie.

Explicatia lor este urmatoare: daca ai copii intre care este o diferenta mai marisoara de ani, te poti ocupa indeaproape de fiecare. Sa ai un copilas cu suzeta si pampers, care inca vrea la mami sau sa fie tinut in brate, dar tu esti ocupata cu nou nascutul de o luna, este o situatie care ar putea pune probleme: gelozie intre frati si atentie mai mare acordata mezinului.

Cum depasesti depresia post-natala

 Depresia post-natală este surprinzător de comună şi afectează una din zece femei ce devin mame pentru prima dată. Este considerată a fi relaţionată cu o scădere masivă a nivelului de hormoni la femei, normala după naştere. Cu toate acestea, unele femei sunt mai predispuse la acest tip de depresie decât altele.

Recunoaşterea este primul pas spre vindecare. Susţinerea emoţională din partea familiei are o importanţă imensă în procesul spre recuperare. În mod concret, tatăl poate prelua anumite responsabilităţi în îngrijirea copilului pentru a oferi mamei câteva clipe de intimitate.

Un consilier specializat poate fi de ajutor atunci când familia nu reuşeşte să ofere ajutorul moral necesar. Multe femei care trec prin această etapă nu sunt doar depresive, ci au tendinţe de anxietate cu privire la cel mic şi cu privire la propria lor sănătate, iar ajutorul specializat în aceste cazuri este necesar si extrem de util. Terapiile pot ajuta la eliminarea temerilor ilogice şi o pot ajuta pe proaspăta mămică să se simte mai bine în noua ei postură.

În teorie, aceste terapii ajută de la sine, dar există cazuri în care doctorul poate recomanda şi o anumită medicaţie. Estrogenul si progesteronul pot fi de mare ajutor iar multe femei preferă ideea de a lua hormoni în detrimentul altor pastile, dar în practică, nu a fost demonstrată vreo eficienţă mai sporită in cazul tratamentului cu hormoni.

În schimb, antidepresivele chiar funcţionează. Pentru unele femei, această idee este alarmantă. Nu vă faceţi griji, ele nu provoacă depedenţă şi în multe cazuri, nici nu implica întreruperea alăptatului. Cu toate acestea, multe femei fac greşeala de a întrerupe aceste tratamente în secunda în care se simt mai bine, iar despresia cu toata simptomatologia ei se reinstaleaza, ceea ce face tratarea mult mai dificila. Pentru a reduce riscul reistalarii starilor proaste, tratamentul din momentul in care a fost instituit trebuie continuat circa 6 luni.

Dacă treci prin angoasele depresiei post-natale, nu trebuie să îţi fie ruşine cu asta. Când devii mamă, identitatea ta se schimbă şi te vei lupta cu nopţi nedormite şi scutece murdare. Este normal să simţi stres şi responsabilitate. Nu este insa normal sa să simţi ruşine sau vină. Nu este nici o ruşine să te simti nefericită cu sau fara o cauza anume. Nici o mamă nu îţi va spune că procesul de creştere al unui bebeluş este mirific şi totul este roz la orice oră din zi şi din noapte. De aceea, în primele săptămâni, nu ezita să ceri ajutorul familiei.

Cum afecteaza alcoolul si tutunul dezvoltarea fatului

Consumul de alcool si tutun in timpul sarcinii au efecte grave asupra dezvoltarii fatului. Iata ce complicatii pot sa determine.

Asa cum spuneam in articolul Alimentatie in alaptare. Alimente pe care trebuie sa le eviti, dupa cum am atras atentia in nenumarate randuri si, cu siguranta, stii si tu, alcoolul are efecte devastatoare asupra fatului si copilului mic in perioada alaptarii. Nu mai putin grave sunt efectele fumatului asupra micutului care se dezvolta in burtica. Dar, stii exact despre ce urmari este vorba?

Motive pentru care alcoolul si tutunul sunt strict interzise in sarcina

Cu cat o femeie fumeaza mai mult sau bea alcool in timpul sarcinii, cu atat cresc riscurile ca bebe sa aiba greutate mica la nastere sau o capacitate intelectuala redusa.

Alcoolul trece prin placenta si poate cauza sindromul de alcoolism fetal – copiii afectati au trasaturi faciale caracteristice (cap si ochi mici, nas mic si tuguiat etc), greutate mica, tulburari ale sistemului nervos central, tulburari cognitive si comportamentale, defecte congenitale.

La fel, nicotina trece prin placenta si scade nivelul de oxigen care ajunge la fat, accelerand bataile inimii, asa ca se poate naste cu probleme cardiace.

• Insuficienta placentara

Ca sa nu mai vorbim de droguri, care cauzeaza nasterea prematura si probleme in dezvoltare!

Cum să fii un bun manager de producție

Producția la scară industrială are o istorie scurtă – puțin peste 200 de ani – marcată de trei perioade distincte: producția de masă, orientarea spre calitate a anilor ’80 și epoca personalizării în masa ce coincide cu apariția internetului și globalizării.

Sursa: istockphoto.com

În tot acest iureș al dezvoltării producției industriale și al managementului operațional, România și-a scris propria istorie, ancorată mai mult sau mai puțin în realitățile economiei globale.

Înainte de anul 1989, în România, poziția de Director de Producție sau Șef de producție era ocupată de un inginer, absolvent al unui institut politehnic. Competențele lui erau dezvoltate pe băncile studenției în mod teoretic, fără o legătură certă cu realitatea producției. De fapt, până în 2012, poziția de manager de producție a rămas tot apanajul specialiștilor cu pregătire tehnică.

Acum 2-3 ani, nu existau traininguri specializate pe segmentul de management industrial. În ultima perioadă, o serie de companii au investit în dezvoltarea resurselor umane din sfera producției, iar ca rezultantă a acestei strategii, competențele manageriale ale specialiștilor tehnici au început să capete un nou profil. Un bun manager de producție este în același timp: un excelent tehnician, un fin cunoscător al procesului de fabricație, un bun comunicator, deține noțiuni financiare solide și stăpânește instrumente manageriale din domeniul planificării, organizării și controlului.

Managerul de producție sau managerul tehnic are o misiune foarte importantă. El este în măsură să obțină cele mai bune produse, cu costuri cât mai mici. De aceea, trebuie să fie foarte bine pregătit. La începutul acestui an, am adus la București cursurile uneia dintre cele mai prestigioase universități din Germania, Universitatea din Reutlingen. Training-urile se adresează antreprenorilor, oamenilor din sectorul de producție, tuturor persoanelor cu inițiativă care vor să înțeleagă mai bine managementul industrial.

Convingeri eronate din procesul de producție:

• Volumul producției e generat de performanța utilajelor și experiența personalului. De fapt, modul în care managerul de producție gestionează procesele tehnice este un factor cheie;
• Defectul de producție dispare odată cu remedierea acestuia.
• Cu siguranță, problema se va repeta;
• Performanța managerului de producție este individuală. Dimpotrivă, influența factorilor de mediu externi și interni este decisivă;
• Nu există comparație între companiile de producție pentru că operează în segmente diferite. Greșit, există benchmarking-uri;
• Managementul costurilor este responsabilitatea departamentului financiar și a conducerii executive. Eronat, managerul de producție are un rol esențial.

Orbul din nastere – parintele Arsenie Boca

Multa vreme nu am inteles talcul orbului din nastere. Nu intelegeam explicatia lui Iisus.

Nu-i de mirare, caci ce deosebire mare este intre noi si Iisus! Noi dam sa trecem cat mai repede pe langa „lazarii” lumii acesteia, neputand rabda suferinta lor, pentru ca suntem incapabili in fata ei. Bani n-avem, putere n-avem, inima n-avem – n-avem nimic in fata suferintei. Deci fugind de „lazari”, fugim de propria noastra nimicnicie.

Asa si ucenicii, delegatii nostri de langa Dumnezeu, il intrebau pe Iisus: „Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?”

Cand nu poti nimic, faci „stiinta”, intrebi de cauza, iar cand cauza e un pacat, faci morala. Oricum, chiar incercuiti in neputinta, incercam o masura preventiva. Ceea ce au patit altii, tu poti sa nu patesti daca ocolesti greselile lor.

Se vede ca Iisus vorbea cu ucenicii despre puterea dezastruoasa pe care o au pacatele, greselile impotriva vietii, tendinta de a schimonosi viata omului si a o chinui in intunericul orbirii si a altor suferinte.

Acum sa vedeti deosebirea dintre noi si Dumnezeirea lui Iisus. Iisus era si este Dumnezeu. Multi n-au stiut; si multi nu vor sti pana la sfarsitul lumii ca Iisus este Dumnezeu (pentru ca nu vor sa stie).

Vindecarea aceasta minunata a orbului din nastereface dovada Dumnezeirii Lui si-i arata omului marginile puterii si stiintei sale.

Noi ocolim „lazarii”, dar Iisus ii cunostea si ii chema la Sine. Il cunostea pe Natanael pe cand era copil mic, ascuns sub frunzele de smochin de urgia lui Irod. Cunoaste acum pe orbul acesta mai inainte de a se naste, dezvaluindu-ne cu el o taina a lui Dumnezeu: ca nu s-a nascut orb nici pentru pacatele lui, nici pentru pacatele parintilor sai, ci ca sa se arate lucrul lui Dumnezeu cu el.

Intr-o alta imprejurare, Iisus Se marturiseste a fi mai inainte de Avraam; iar in alta, mai inainte de a fi lumea. O icoana il arata pe Iisus zidindu-l pe Adam. Si asa este: „Toate printr-insul s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut” (Ioan 1, 3).

A face ochi vii din pamant si scuipat, nu mai e treaba de om, ci lucrul lui Dumnezeu. A drege niste ochi, a taia albeata de pe ei o mai fac si doctorii, dar a face ochi noi si inca din asa material si pe care ii mai si trimiti la spalat in apa Siloamului, iar asta la un orb din nastere, aceasta a putut-o face numai Cel ce l-a zidit pe Adam cu mana Sa din tarana.

Acesta este talcul tamaduirii orbului din nastere: Dumnezeu Tatal a vrut sa descopere lumii pe Dumnezeu Fiul, ca Creator al lumii si ca autor al vietii. La aceasta vointa a Tatalui s-a aprins Duhul lui Iisus, Si-a insusit aceasta vointa ca o misiune a Sa in lume, asa cum e intr-o lumina aprinsa insusirea de a lumina! Aceasta vointa a Tatalui s-a aprins in Duhul lui Iisus, prin El luminand lumii adevarul.

Cunoscand Iisus pe orb ca-i omul prin care Tatal are sa faca lumii o revelatie – descoperire – a Fiului ca autor al vietii, cunoscand voia Tatalui pe care Si-a insusit-o drept misiunea vietii Sale pamantesti – model pentru noi pamantenii – cu aceasta siguranta dumnezeiasca a scuipat pe pamant si a facut tina si a uns ochii orbului, adica gaurile ochilor, si a zis: „Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului” (Ioan 9, 6-7). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand.

Dar lucrul lui Dumnezeu nu se termina cu niste ochi de reparat. Desi pentru noi oamenii ar fi totusi un lucru convingator pentru simplul motiv ca, pana azi, stiinta a facut aparate ca ochiul – aparatul de fotografiat si altele – dar stiinta omeneasca n-a putut face cu viata nici macar un bob de grau sau un ou de musca.

Imparatia vietii este Imparatia lui Dumnezeu. Natura vietii, nasterea si sustinerea ei atarna de Dumnezeu, de la creatia ei, pana la sfarsitul lumii: „Deschizand Tu mana Ta, toate se vor umplea de bunatati. Dar intorcandu-Ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor, si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce” (Psalmul 103, 29-30).

Deci sa ne cunoastem marginile si il vom cunoaste pe Dumnezeu.

Faptele lui Dumnezeu, care toate-s minuni ale vietii, ii pun pe oameni in multe nedumeriri. Asa s-a intamplat si cu orbul din nastere, care a capatat vederea prin minune.

Vecinii si cei care il cunosteau si-l vazusera orb, s-au minunat si incepura a se nedumeri intrebandu-se, despre el: Cine o fi, el sau altul care seamana cu el? Iar el zicea: „Eu sunt!” Dar oamenii nu ies asa usor din nedumerire. Marturisirea orbului despre Omul care se cheama Iisus si care i-a facut ochii din pamant, nu i-a lamurit deloc. Drept aceea il duc la interogatoriul fariseilor din Templu.

Si era sambata, zi sensibila pentru farisei. Deci, de la inceput ancheta era sortita sa iasa rau. Iata-l din nou pe Iacov al Vechiului Testament luptandu-se cu Dumnezeu. Dar iata-l si pe orbul din nastere transformat in misionar. Urmeaza un schimb de intrebari si raspunsuri, despre cum a decurs capatarea vederii, precum si despre Cel ce i-a dat vederea. Orbul il apara pe Datatorul ochilor sai. Fariseii il huleau zicand ca-i un pacatos, desi unii recunosteau ca un om pacatos nu poate da vedere orbilor. Neispravind nimic, au chemat pe parintii orbului. Acestia, infricosati de farisei, dau doar marturia ca acesta care a fost orb din nastere, e fiul lor. Dar cum vede acum si cine i-a dat vederea, ei nu stiu. Se lepadau de a marturisi pe Dumnezeu, lasand darul marturisirii fiului lor, ca-i in varsta. Deci insusi el sa graiasca despre sine!

Jidovii se sfatuisera intre ei sa dea afara din sinagoga pe oricine va marturisi pe Iisus ca este Mesia, adica Fiul lui Dumnezeu, asteptatul neamurilor. Aceasta o stiau toti, deci si parintii orbului, de aceea au si fugit de un raspuns raspicat, precum ca unde nu erau ochii din nastere, numai Dumnezeu putea sa-i puna.

Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si-l sileau, in numele lui Dumnezeu,sa zica vorbe rele de Iisus, cum ca e pacatos. Dar el n-a zis. Si din nou l-au pus sa povesteasca vindecarea sa. Omul si-a permis atunci o intrebare care i-a infuriat: „Acum v-am zis si n-ati auzit? Ce, iarasi voiti sa auziti? Au doara, vreti sa va faceti si voi ucenici ai Lui?” Au sarit deci iudeii cu ocara pe el, graind totusi adevarul: „Tu esti ucenic al Aceluia; iar noi ai lui Moise suntem ucenici. Noi stim ca Dumnezeu cu Moise a grait; iar pe Acesta nu-L stim de unde este!” (Ioan 9,1-29).

In alta imprejurare au fost si mai nestapaniti la manie, zicand despre Iisus ca-i de la diavolul (Matei 12, 24).

Asa-i firea omului pacatos; cand ii lovesti dracii, iti zice ca tu ai drac. Ajunge la aceasta sucita intorsatura de minte pe care o fac prejudecatile in capul fariseilor, si care ii opreste de a sti de unde este Iisus.

Omul care a capatat vederea trupeasca, prin marturisire capata si vederea sufleteasca, si auzim una dintre cele mai frumoase marturisiri: „Intru aceasta este minunea ca voi nu stiti de unde este, iar El a deschis ochii mei. Si stim ca pe pacatosi Dumnezeu nu-i asculta; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, si face voia Lui, pe acesta il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan 9, 30-33).

Aceasta era credinta tare ca muntele a acestui nou misionar al lui Iisus.

Deci fariseii, vazand ca nu pot ispravi nimic cu el, l-au ocarat: „In pacate tu te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi”, pe cei drepti, tainele lui Dumnezeu? Si l-au dat afara.
Iata tragismul situatiei. Orbul capata vederea, iar fariseilor li se intuneca mintea, ochii, de manie asupra lui si asupra lui Iisus. Un duh rau ii tine de inima ca sa nu recunoasca pe Iisus si sa le lumineze si ochii sufletelor lor.

Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbirea rautatii, care nu are leac, dar are pedeapsa.

Deci sa urmarim desavarsirea vederii orbului din nastere si desavarsirea orbirii sufletesti a fariseilor.

Cand a auzit Iisus ca l-au gonit afara din sinagoga, aflandu-l, i-a zis:”Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?” Iar el a zis: „Cine este Acela, Doamne, ca sa cred Intr-insul?” Si i-a zis Iisus: „L-ai vazut pe El. Cel ce graieste cu tine, Acela este”. Iar el a zis: „Cred, Doamne!” si I s-a inchinat Lui.

Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul sa descopere lumii pe Fiul Sau, Creator al vietii, dandu-i din tina o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca marturisire.

De putine ori S-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. O data samarinencii, a doua oara acestui orb din nastere si a treia oara ucenicilor, inainte de slavitele Sale Patimi.

Poate ca aceasta a fost in lumea aceasta recunoasterea lui Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia fara vina si pentru ca L-a marturisit pe Iisus ca este de la Dumnezeu inaintea tagaduitorilor Sai, ca l-a invrednicit de o descoperire dumnezeiasca.

Orb fiind si a capata prin minune o pereche de ochi, e o mare bucurie a vietii, o iesire fericita din intuneric, iesirea la lumina veacului acestuia. Pamantean fiind si a te hotari sa marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si cu orice luare in deradere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pana la deschiderea ochilor duhovnicesti, ai credintei, si sa-L vezi pe Iisus, sa ti Se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului.

A vedea pe Iisus e o fericire care nu se aseamana cu nici o bucurie pamanteasca; iar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu.

Credinta in Dumnezeu si marturisirea Lui este acelasi lucru cu iesirea sufletului din intuneric in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor.

Iata o tamaduire deplina. Iata un misionar neinfricat al lui Iisus.

Parintele Arsenie Boca

Articol preluat din volumul „Cuvinte vii”, Deva 2006

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XII, 19-36)

n vremea aceea, fariseii ziceau între ei: „Vedeţi că’ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s’a dus după el!…“. Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se’nchine. Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“. Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade’n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?? Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! Părinte, preamăreşte-Ţi numele!…“. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări!“ Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: „Tunet a fost!“ Alţii ziceau: „Înger I-a grăit!“ Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine“. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului?“ Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S’a ascuns de ei.

alegeri PE 2014

Ce se vede:
– numărătoarea voturilor arată că USL de fapt nu trăieşte deloc: PSD + sateliţii au luat 37%, adică în general scorul obişnuit al social-democraţilor – şi au menţinut scorul ăsta prin „Jos Băsescu” şi mesaje apropiate de Front National (Le Pen) sau UKIP (Nigel Farage): „Mândru că sunt român” etc: de fapt o şmecherie pentru celebrarea „românului naţional”.
Urmează încercarea de a rupe PNL: 37% e maximum de scor, obţinut în condiţiile unei mobilizări exemplare a primarilor din Sud – de unde iei deci restul de 13/ care să îţi asigure Cotroceniul?
– PNL trăieşte încă din amintiri, nu e în stare să transmită un program electoratului, se zbate în logica lui „Jos Ponta” şi cam atât. Are ceva din boema spurcată a peneţiştilor din anii 2000: „nu contează dacă dispărem, contează să ne rupem dinţii şi să ne tăiem capetele”

– PDL a luat un scor surprinzător de bun, având în vedere că nimeni nu-şi aminteşte să-l fi văzut pe Blaga în campania electorală. Au băgat capu’ la cutie, mizând pe inerţia şi confuzia celor care încă ţin la dreapta şi muşcă din iarbă

– PMP, de fapt Elena Udrea, devine din ce în ce mai antipatic. Mesajul ostentat la maximum – cum că în jurul PMP să se facă reunificarea dreptei – e într-o ureche. Nu poţi să-mi spui că PMP e un partid nou care iată, în trei luni doar, a ajuns la 6-8%. PMP nu e un partid oarecare, ci ACEL partid despre care preşedintele a vorbit aproape zilnic şi a făcut campanie la limita constituţiei – aşa că scorul luat de PMP e unul foarte mic de fapt şi nu constituie o temelie pe care dreapta să poată face ceva.

– Mircea Diaconu e noua vedetă, dar şi bisturiul cu care PSD va dori îndepărtarea lui Antonescu din fruntea PNL.

– Şi, cu voia dumneavoastră, ultimul (lucru) pe listă: România nu are, la acest moment, niciun lider care să gândească în timp istoric. Singura care mişcă lucrurile e conjunctura, dublată de interese personale sau de partid

Starea credintei noastre

 Meritam ortodoxia?

Suntem ortodocsi de doua mii de ani si ne mandrim ca ne aflam in posesia credintei celei adevarate. Se pare ca nimic nu ne lipseste ca sa inaintam, fara griji si fara indoieli, pe calea catre mantuire. Suntem multumiti cu ceea ce suntem, astfel ca nimic nu ne poate deranja. Nu avem chef de o chestionare in amanuntime asupra a ceea ce mai inseamna credinta fiecaruia in parte, si a noastra laolalta. Ar putea dezvalui o fizionomie a credintei pe care nu vrem sa o aratam lumii.

Cu toate ca Parintii ne vorbesc adesea de pericolul multumirii de sine, care se uneste atat de lesne cu slava desarta, cu vanitatea, cu orgoliul, nu prea ne pasa de asemenea avertismente. Nu ne face placere sau nu vrem sa facem conexiunile necesare. Adica fiecare in parte stie ca exista slava desarta, sa zicem, dar se grabeste sa o atribuie altcuiva, nu lui, altora, nu grupului din care face el parte. Pacatele nu ne privesc pe noi ci pe altii. Ne atribuim, cu larghete de inima, insusirile bune ce decurg din aderarea la ortodoxie, dar ne pricepem sa fentam cand e vorba sa ne devoalam scaderile ce rezulta din starea noastra de pacatosi. Suntem mari maestri in punerea la adapost de orice ar putea sa ne perturbe linistea calduta in care ne-am instalat cu arme si bagaje.

Ne falim cu invatatura ortodoxa, ca e singura adevarata, singura care ne poate pune in legatura cu Dumnezeu. Ca noi suntem singurii care pastram Traditia nealterata de la mosii si stramosii nostri, ca respectam intocmai cele sapte Sinoade Ecumenice, ca n-am adus modificari crezului si dogmelor. Ceilalti, catolicii si protestantii, sunt schismatici, eretici sau niste pagani rataciti de la calea cea dreapta de care nu prea ne pasa. E treaba lor cum se vor descurca. Ii tratam cu trufie, cu dispret si cu o totala lipsa a compasiunii. E ca si cum adevarul credintei pe care o profesam ne-ar asigura automat o superioritate asupra tuturor celorlalti oameni, indiferent de calitatile lor personale. Milostivirea lui Dumnezeu care a facut sa ne nastem intr-o tara preponderent ortodoxa o transformam in merit personal cu care ne falim, probabil din lipsa de altceva mai bun.

Dar oare ce mai inseamna invatatura de credinta in afara de cuvintele in care se cuprinde? Mai exista ceva „dincolo de cuvinte”? Pastram invatatura cea buna, dar am impresia ca am sfaramat-o in mii de cuvinte, ca sa nu mai duca inspre Cuvantul vietii, o pastram cu darzenie ca sa o facem inutila. Avem terminologia teologica adecvata, dar o folosim numai pentru predici si lucrari bine ticluite, care sa ne multumeasca amorul propriu dar sa nu se atinga de invartosarea inimii noastre.

Noi, noii farisei

Suntem asemeni fariseilor din timpul Mantuitorului. Sa ne intelegem bine in privinta lor: nu aveau o religie gresita, nu erau asemeni paganilor, nu erau in ignoranta, nu se deparatasera de la traditie si de la crezul initial. Asta insa nu spune totul despre ei. Munca lor a fost sa faca astfel incat credinta lor dreapta sa fie corecta, din punct de vedere doctrinar, dar nelucratoare asupra sufletului. Au despicat viata, separand-o de intelesul ei, au fragmentat-o in felurite prescriptii ritualizate care au luat locul invataturii. „Şi L-au intrebat pe El fariseii şi carturarii: Pentru ce nu umbla ucenicii Tai dupa datina batranilor, ci mananca cu mainile nespalate?” (Marcu 7, 5)

Iar ca nu erau in eroare, ca nu erau rupti adevar ne-o dovedeste faptul ca dintre ei se aleg si cativa convertiti, cum este Nicodim si, ceva mai tarziu, Pavel. Chiar daca par ca ii parasesc pe ai lor ca sa se alature crestinilor, de-abia ei, acesti cativa farisei convertiti, inteleg invatatura, o fac lucratoare si o aplica corect in viata lor.
Fariseii erau reprezentantii religiei oficiale, se revendicau de la Avraam si aveau toata invatatura cea buna, pe care Hristos a venit nu ca sa o strice, ci ca sa o implineasca.

„Ei insa I-au raspuns: Noi suntem samanţa lui Avraam şi nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: Veti fi liberi?” Dar, in acelasi timp, ei erau exponentii puterii in planul religios, iar poporul ii asculta, ca dovada faptul ca au reusit sa-i determine pe oameni sa-l condamne pe Iisus si sa-l scape pe Barabas. Erau colaboratori ai puterii, atat ai celei iudee, cat si ai celei de ocupatie, romane.

Se revendicau de la traditie, detineau monopolul adevarului, pe care il aparau atat cu stiinta lor, cat si cu forta armelor. In toate acestea seamana mult cu situatia Bisericii Ortodoxe: reprezentanti ai religiei oficiale, in colaborare cu statul, atat cat s-a putut si peste tot pe unde s-a putut, revendicandu-se de la un trecut istoric glorios. Asemanarile insa se opresc aici sau merg mai departe?

Marea problema a fariseilor a fost ca, revendicandu-se de la adevarul cel viu, au ajuns sa-l puna in formule moarte. Au stabilit o serie de reguli, adevarate si corecte, dar care eludau fondul. De aceea, atunci cand a venit Hristosul promis, cand fagaduintele facute lui Avraam si urmasilor lui se implineau, ei n-au inteles nimic. Nu l-au acceptat si nu au vrut sa-L accepte. Corectitudinea cu care tineau traditia scapase din vedere adevarul acesteia.

Il asteptau pe Hristos dar cand, in fine, a venit, in loc sa-L primeasca cu bucuria cuvenita, s-au grabit sa-l omoare cu cea mai rusionasa si nedemna moarte care se practica in acele timpuri: rastignirea. Am fost oripilati si vom fi mereu de cea mai cumplita crima din istorie: uciderea celui fara de vina. Dar oare noi nu suntem partasi la ea? Stiu, n-am fost acolo fizic, ii condamnam pe cei care au facut-o, cantam cu insufletire Prohodul in fiecare vinere din Saptamana Patimilor. Ne delimitam, dar concomitent, daca ne-am analiza, am vedea ca avem aceleasi apucaturi ca fariseii de atunci. Ii osandim cu o sfanta indignare, ne separam de ei cu convingere darza, le cerem socoteala, peste veacuri, de sangele nevinovat ce s-a varsat atunci pe dealul Capatanii.

Pana si aici semanam cu fariseii: si ei isi condamnau inaintasii care omorasera pe prooroci, nevazand ca, in acelasi timp si fara sa-si dea seama, le repetau gestul intr-o forma agravanta. Caci cei din vechime omorasera niste oameni insuflati de Dumnezeu, ei insa l-au omorat pe Dumnezeu Insusi.

Pana la urma, cu ochii tinta la credinta, elaborand reguli complicate care trebuie urmate, ajungem sa nu mai vedem nimic, sa nu mai intelegem nimic. Ne scapa rosturile lumii, asa cum si fariseilor le scapau. Religia iudee avea ca scop, ca incununare, venirea lui Mesia, care sa scoata din robie poporul ales. Dar tocmai prezenta Lui, mult asteptata si invocata, o pierd atunci cand El apare in lume.

Cand Hristos vine, ei il condamna ca pe un talhar, sub vina cea mai teribila a vremii, aceea ce blasfemie, si il rastignesc pe cruce, ucigandu-l cu moartea cea mai rusinoasa cu care se putea ucide in Imperiul Roman. Apoi au rasuflat usurati, cu sentimentul de eliberare ca au scapat de o mare pacoste care se abatuse asupra lor. De altfel, pentru un evreu credincios de azi, Hristos a fost un impostor, iar crestimismul o secta pornita de la iudei dar care a prins la pagani. Ei inca il asteapta pe Mesia cel promis de Scripturi.

Daca sensul religiei lor, implinirea ei, era in venirea lui Mesia de ce tocmai aceasta implinire o rateaza? Ar fi trebuit ca ei, fariseii si carturarii, sa fie primii care il intampina, pentru ca stiau bine pe Moise si pe prooroci, vedeau semnele, precum si implinirea lor. Stiinta pe care o aveau se arata confirmata de semnele vremurilor. Putini dintre ei insa fac pasul si devin adepti ai Nazarineanului. Au fost putini din randul iudeilor, suficienti insa ca sa transmita noua credinta unei mari parti din Imperiul Roman, adica lumii cunoscute de atunci.

Daca fariseii au preferat asteptarea in locul implinirii ei, a fost pentru ca asteptarea lor se implinise deja, intr-un fel, punandu-se pe ei insisi in locul Dumnezeului Celui Viu. Singurul lucru pe care au putut sa-l faca a fost sa-L expulzeze din viata lor. Nu incapea acolo. Le-a parut bine cand au putut s-o faca, nu stim insa ce le-o fi spus constiinta dupa ani si ani, cand au vazut ca Rastignitul nu fusese uitat si ignorat de popor. Pana la urma, in neacceptarea lui Dumnezeu, oricat de bine ti-ai chivernisi viata in lipsa Lui, tocmai pentru ca L-ai alungat si poti face ce vrei, sta o neintelegere a rosturilor lumii.

La fel facem si noi acum. Parem ca slujim lui Dumnezeu, ca il binevestim pe El, ca vorbim in numele Lui cand, de fapt, ne cautam numai indreptatirea. Credinta in Dumnezeu este doar o ideologie prin intermediul careia sa gasim propasirea propriului sine. Suntem, fiecare in parte, prea plini de noi insine, ca sa mai dam si lui Dumnezue sansa sa insemne ceva in vietile noastre. Capacitatea noastra de deschidere, de receptivitate pare cu atat mai mica cu cat parem sau chiar suntem mai convinsi de adevarurile credintei noastre. Preocupati sa le tot repetam nu ne mai gandim la ele, nu le mai intelegem rosturile. Se pare ca, intr-un mod tragic si jalnic, ceea
ce spunem despre credinta estompeaza ceea ce am putea trai despre ea.

Decrestinarea crestinismului

Suntem destul de conformisti ca sa mergem mai departe fara sa ne punem prea multe probleme. Ne recunoastem scaderile – doar „tot omul este pacatos”- cam in felul in care comunistii isi faceau autocritica prin sedinte de partid, in vremuri nu demult apuse: ca sa bifeze un punct de pe ordinea de zi si sa poata sa mearga mai departe in acelasi fel.

Chiar daca nu avem chef sau nu suntem in stare de o chestionare reala a starii credintei, sunt totusi o serie de fapte care nu pot fi negate. Ar fi bine sa le bagam in seama ca sa vedem cam cum stam. Mai intai de toate se vede ca, in conditii de libertate, nu asistam la o crestinare a lumii, ci la o secularizare implantata pana in inima credintei.
Traim un crestinism decrestinat, si a ajuns sa fie atat de firesc incat nici nu ne mai pasa de asta. Luam lucrurile ca atare, ca si cum nici nu ar mai fi posibil sa fie si in alt fel.

Iubirea, cea dintai si cea mai de seama porunca- „Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul.” (Ioan 13, 34)- se revarsa intr-o nepasare fata de aproapele cu atat mai scandaloasa cu cat e mai poleita cu vorbe frumoase. Aceste vorbe frumoase ne zapacesc pentru ca, la inceput, le luam de bune, pana intelegem care e situatia: sunt doar vorbe. Eliberati de iluzii, devenim la fel ca ceilalti, goi pe dinauntru, „arama sunatoare”, multumiti ca nu trebuie sa facem fata „pe bune” exigentelor imense pe care asumarea iubirii le-ar presupune.

Sustinem ca suntem natiunea cea mai credincioasa din Europa, ne laudam cu bisericile noastre pline de credinciosi, dar in acelasi timp ne situam pe unul din primele locuri la coruptie din lume. Cum se pot impaca cele doua aspecte intr-o minte ce se vrea sanatoasa si ar vrea sa ne cunoasca pe noi, romanii? Suntem dincolo de morala, ramanem credinciosi mai degraba ca sa ne punem bine cu Cel de Sus- transformat intr-un deus otiosus, privitor neutru la treburile umane- ca nu se stie cand ai nevoie totusi… Veseli sau incruntati (mai des incruntati decat veseli, oricat ar vrea sa ne distreze televiziunile cu entertainment-ul lor), ramanem mereu superficiali, agatati de aspectele marunte ale vietii, pe care le traim pana la paroxism. Tragedia lumii de azi e caderea ei in derizoriu, din care pare ca nimic nu o va mai putea scoate.

Din perspectiva ortodoxa morala e un aspect de depasit. A fi moral nu e un scop in sine, Dumnezeu nu se coboara la noi doar pentru un sistem de norme pe care sa-l respectam. Lasam pe seama altora, de pilda protestantii, grija de a fi morali, ca tot nu pot depasi acest stadiu- zicem noi, ca cei mai „smeriti” dintre crestini. Noi ne vom indumnezei, cum ne spune intreaga teologie patristica. Atunci morala devine facultativa, o chestie superflua, de care ne putem dispensa, o lasam pe seama altora aflati la un nivel ontologic inferior? Putem fi, fara grija, imorali, corupti, sa dam spaga, sa facem diverse mici aranjamente, fara sa ne pese de ceva, ca oricum morala e secundara? Cam asa par sa gandeasca majoritatea conationalilor nostri, buni crestini, gata insa sa rezolve cu o „atentie” aspectele mai delicate ale convietuirii sociale.

Corupti si imorali, pe deasupra plini de trufie si de dispret pentru ceilalti oameni, ne credem buricul pamantului, iar daca nu suntem pe primul loc in lume, se intampla pentru ca suntem victima masinatiilor strainilor. De aceea deseori combinam credinta in Dumnezeul de dincolo de ceruri cu nationalismul cel mai feroce, care ne tine legati de tot ce e pamantesc.

Ne lansam in lectii de viata, dar suntem primii la avorturi, iarasi o durere imensa si un lucru greu de inteles.

O oroare: exista atei buni !

In viata mea, de persoana care merge la Biserica dar traieste intr-un mediu laic, am constatat un lucru : exista in mediile necredincioase, dezinteresate de ortodoxie sau atee de-a dreptul, mai multa generozitate, compasiune, spirit de intrajutorare – elemente care s-ar subsuma notiunii generale de iubire a aproapelui si care fac interactiunile umane mai suportabile- decat in mediile numite credincioase. Oamenii sunt mai firesti in manifestari, mai spontani, mai lipsiti de morga. Fac binele fara sa il ambaleze la fel de somptuos in hainele credintei, asa cum fac,mai mereu, credinciosii. Se inteleg unii cu altii fara sa se revendice de la marile concepte de adevar, bine si frumos. Viata e mai fireasca, iar fara mari asteptari atmosfera creata e, cel putin, respirabila.

Poate in mediile de credinciosi pacatele nu sunt la fel de mari ca in primele, oamenii se straduiesc sa duca o viata de credinta, tin posturile,merg la biserica, se roaga, se infraneaza de la pacate care, in mediile indiferente, sunt firesti. Dar, impreuna cu toate acestea, exista o intreaga vorbarie legata de credinta, care n-ar fi rea in sine, daca n-ar crea atatea asteptari mereu inselate. La fiecare pas auzi cate un „Doamne ajuta” sau „Doamne miluieste” cand, de fapt, dorinta de intrajutorare, de jertfire pentru aproapele nu difera prea mult de a celor ce nu calca pe la biserica.

Diferenta intre un credincios si un necredincios nu e atat de mare pe cat ar putea fi. Credinta ar trebui sa se traduca intr-un plus de cunoastere, transformat in plus de bunatate. Lucrurile insa nu se intampla astfel. Am vazut oameni credinciosi care nu iau in consideratie binele facut de atei pentru ca, zic ei, „nu-L au pe Hristos”. Asa o fi, ma intreb insa, noi, cei ce ne consideram credinciosi, il avem?

De aceea pesemne sunt atat de putine convertiri in randul oamenilor maturi. Alegerea intre credinta sau necredinbta odata facuta, putini sunt cei ce isi schimba tabara. De ce-ar face-o? La ce bun sa te pocaiesti, la ce sa renunti la o viata in care iti cauti placerile fara retineri, daca, odata convertit si devenit un frecventator asiduu al localului bisericii in locul cafenelei, sa zicem, ramai cu aceleasi metehne, doar imbracate mai pompos si mai ascunse? Ca sa inlocuiesti o viata sincera cu ipocrizia? Daca ar fi vreo adire a Duhului care sa se simta cumva, pe undeva, care sa atraga pe neofiti, atunci am putea discuta altfel. Pana atunci insa, fiecare ramane cu ale lui.

 

Uriasii

Uriasii au existat. Acest lucru este confirmat atat de Sfanta Scriptura, cat si de arheologi, care au descoperit unele oase umane uriase. Uriasii nu erau nici extraterestri, nici o combinatie intre ingerii cazuti si oameni, precum se afirma uneori. De asemenea, gresesc si aceia care spun ca uriasii nu ar fi existat deloc, ci ca ei sunt doar mituri si legende antice.

Uriasii nu erau acei oameni mai inalti decat ceilalti, ci un neam aparte, a carui origine ramane inca tainica. Astfel, in tratarea acestui subiect se cade sa venim cu multa smerenie, iar nu cu o iscodire vicleana a tainelor lui Dumnezeu, lipsita de folos si primejdioasa.

Uriasii din vechime, in Sfanta Scriptura

Uriasii sunt amintiti in prima carte a Sfintei Scripturi, unde gasim scris: „In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime” (Facerea 6, 4). Cine erau „fiii lui Dumnezeu” si cine erau „fiicele oamenilor” vom vedea mai jos.

Uriasii erau vestiti datorita vitejiei lor si iscusiti la razboi, insa si necinstitori de Dumnezeu, precum citim: „Cat este de mare templul lui Dumnezeu si cat de intins locul stapanirii Lui. Mare este si n-are sfarsit, inalt si nemasurat! Acolo au fost uriasii cei vestiti, inalti la statura si iscusiti in razboi. Nu pe acestia i-a ales Dumnezeu, nici calea stiinţei nu le-a dat; pierit-au, pentru ca n-au avut intelepciune; pierit-au prin nebunia lor” (Baruh 3, 24-28).

Cartea lui Enoh, apocrifa care vorbeste despre uriasi

Enoh este al saptelea patriarh, de la Adam, fiind fiul lui Iared. „Zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu” (Facere 4, 23-24). Enoh nu a cunoscut moartea trupeasca, urmand a veni iarasi pe pamant, impreuna cu Sfantul Prooroc Ilie, mai inainte de sfarsitul lumii.

„Cartea lui Enoh”, scriere apocrifa nerecunoscuta de Biserica, scrisa in limba ebraica-aramaica, undeva in secolul III i.Hr, este una dintre scrierile ce stau in legatura cu dreptul Enoh, fiind insa lipsita de autoritatea canonica a scrierilor biblice. Cartea, impartita in 105 capitole, contine relatarea pe care ar fi facut-o Enoh despre calatoriile sale, precum si sfaturile pe care acesta le da fiului sau, Matusalem. Cartea aminteste si despre aparitia uriasilor pe pamant.

„Venise o vreme cand copiii oamenilor se inmultisera si in acele zile li se nascusera fiice frumoase si pline de gratie. Si ingerii, copiii cerului, le-au vazut si au poftit dupa ele, si si-au spus intre ei: „Veniti sa ne alegem femei dintre oameni si sa avem copii cu ele.” Si Semiazaz, care era capetenia lor, le-a spus: „Eu ma tem ca voi nu veti consimti sa infaptuiti aceasta, si numai eu voi suferi pedeapsa unui mare pacat.” Si ei toti i-au raspuns astfel: „Sa facem cu totii un juramant si sa ne legam cu totii cu blestem, ca nu vom parasi acest gand si ca vom faptui lucrul acesta.” Apoi au jurat cu totii si s-au legat cu blestem de acesta. „Si erau cu totii doua sute care au coborat in zilele lui Iared, pe varful muntelui Hermon, si ei l-au numit muntele „Hermon”, caci au jurat si s-au legat cu blestem pe acesta. Si toti si-au luat neveste, fiecare si-a ales cate una, si au inceput sa se impreuneze cu ele si sa traiasca cu ele, si acestia le-au invatat farmece si descantece, si culegerea radacinilor, le-au facut cunoscute plantele. Si ele au ramas grele, si au nascut uriasi a caror statura ajungea la trei sute de coti, care au inceput sa infulece toata agoniseala oamenilor. Si cand oamenii nu au mai putut sa-i sature, uriasii s-au intors impotriva lor ca sa-i manance. Si apoi au inceput sa porneasca dupa pasari, dupa dobitoace, dupa taratoare, dupa pesti, si sa-si sfasie carnea unul altuia, si sa bea sangele. Si atunci, pamantul i-a invinuit pe nelegiuiti.”

„Fiii lui Dumnezeu” si „fiii oamenilor”

Pornind de cartea apocrifa pusa pe seama dreptului Enoh si de la cuvintele „fiii lui Dumnezeu”, multi au inceput sa rataceasca in mintea lor, cugetand ca este vorba despre ingerii din cer, care, in urma impreunarii trupesti cu oamenii, au cazut, devenind diavoli.

Sfantul Ioan Gura de Aur previne aceasta ratacire, spunand clar ca „fiii lui Dumnezeu” nu sunt ingeri, ci oameni: „Unii spun ca nu-i vorba de oameni, ci de ingeri; pe acestia i-ar fi numit Scriptura „fii ai lui Dumnezeu”. Mai intai, sa-mi arate ei in care loc din Scriptura ingerii au fost numiti „fii ai lui Dumnezeu”? Dar nu vor putea sa-mi arate. Oamenii, da, au fost numiti „fii ai lui Dumnezeu”, dar ingerii, nu. Nicaieri in Scriptura ingerul nu-i numit fiu, nici fiu al lui Dumnezeu.”

Acelora care spun ca acum au cazut o parte din ingerii cei buni, devenind diavoli, acelasi sfant parinte, le spune: „Unii spun ca „fiii lui Dumnezeu” au fost ingeri, care, pentru ca s-au pogorat spre a savarsi aceasta nelegiuita fapta, au pierdut vrednicia lor. Ei spun ca ingerii acum au cazut si ca aceasta e pricina caderii lor. Scriptura, insa, ne invata altfel, ca diavolul si ingerii lui si-au pierdut vrednicia lor inainte de crearea celui intai-zidit, pentru ca s-au gandit sa ajunga mai mari decat erau, precum se si spune: „Prin invidia diavolului a intrat moartea in lume” (Intelepciunea lui Solomon 2, 24). Daca n-ar fi cazut inainte de crearea omului, cum ar fi invidiat pe om, ca isi avea vrednicia lui? Ce motiv ar fi avut ingerul, care este netrupesc si incarcat de atata cinste, sa invidieze pe om, care este imbracat in trup?” N-ar fi, oare, curata nebunie sa spui ca ingerii s-au pogorat din cer ca sa se impreuneze cu femeile, ca firea aceea fara de trup s-a unit cu trupurile femeilor? Nu-i cu putinta ca firea aceea fara de trup sa aiba vreodata o astfel de pofta!”

„Fiii lui Dumnezeu” erau urmasii celor drepti, iar „fiii oamenilor” erau urmasii celor pacatosi, precum spune acelasi sfant parinte: „Este obiceiul Scripturii sa numeasca si pe oameni „fii ai lui Dumnezeu”. Acestia se coborau din Set si din fiul sau, Enos, de aceea urmasii acestuia au fost numiti de dumnezeiasca Scriptura „fii ai lui Dumnezeu”, pentru ca au mers pe urmele virtutii stramosilor lor, pe cand urmasii lui Cain si ai fiului acestuia au fost numiti de Scriptura „fii ai oamenilor”.

Despre uriasii care au rezultat in urma apropierii lor, Sfantul Ioan Gura de Aur spune doar atat: „Dupa parerea mea, dumnezeiasca Scriptura numeste aici uriasi pe oamenii puternici la trup. Din aceia, spune Scriptura, s-a inmultit neamul lor.”

Potopul si disparitia uriasilor

Cuvantul folosit pentru a ii desemna pe uriasi, in originalul ebraic, este „nefilim”. Acesta este un derivat al verbului „nafal”, care inseamna „a cadea”. Astfel, uriasii sunt „cei cazuti” sau „cei degenerati”. Potrivit marturiei Sfintei Scripturi, uriasii au fost mari, atat in dimensiunile trupesti, cat si in pacatele savarsite.

Datorita uriasilor si pacatelor fara de numar pe care ajunsesera sa le faca oamenii, Dumnezeu a hotarat sa piara toti, prin potop, afara de dreptul Noe si de neamul sau, precum citim: „Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. Si a zis Domnul: „Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut.” Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu” (Facere 6, 4-8).

Uriasii au murit in urma potopului, precum citim si in alta parte: „Ca Tu esti Cel Care ai facut toate si toate le stapanesti. Doamne, drept esti, Cel care judeci pe cei care cu semetie si cu trufie se poarta. Tu, pe cei care mai inainte au facut strambatate, intre care si uriasi erau, care intru vitejie si intru indrazneala nadajduiau, i-ai pierdut, aducand peste ei apa nemasurata” (III Macabei 2, 3-4).

Uriasii au existat insa si dupa potop

Uriasii au existat si dupa potop, probabil tot din aceeasi cauza, a inmultirii pacatelor si a decaderii oamenilor. Dupa potop insa, Dumnezeu a fagaduit omului ca nu va mai pierde niciodata pe oameni prin potop, zicand: „Nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop, ca sa pustiiasca pamantul” (Facere 9, 11). Pentru aceasta, uriasii au mai trait inca o vreme, fara a mai fi omorati de Dumnezeu.

Un neam de uriasi, amintit dupa potop, era cel al „refaimitilor”, precum citim: „Numai Og, regele Vasanului, mai ramasese din Refaimi. Iata patul lui, pat de fier, si astazi este in Rabat-Amon: lung de noua coti si lat de patru coti, coti barbatesti” (Deuteronom 3, 11). Un pat lung de aproape patru metri si jumatate, cu o latime de un metru si jumatate, nu putea fi decat al unui barbat urias.

In cartea „Facerea”, neamul „refaimitilor” este amintit intre popoarele care locuiau in Canaan. Alaturi de acest neam de uriasi, in Canaan mai existau si alte neamuri de uriasi, precum neamul lui Anac, despre care citim: „Pamantul (din Canaan) pe care l-am strabatut noi, ca sa-l vedem, este un pamant care mananca pe cei ce locuiesc in el si tot poporul pe care l-am vazut acolo sunt oameni foarte mari. Acolo am vazut noi si uriasi, pe fiii lui Enac, din neamul uriasilor; si noua ni se parea ca suntem fata de ei ca niste lacuste si tot asa le paream si noi lor” (Numerii, 13, 33-34).

Unul dintre uriasii cei mai vestiti a fost Goliat, pe care l-a infrant viitorul rege David. Despre acest urias, gasim scris: „Atunci a iesit din tabara filistenilor un luptator cu numele Goliat, din Gat. Acesta era la statura de sase coti si o palma; pe cap avea coif de arama si era imbracat cu platosa in solzi; greutatea platosei lui cantarea cinci mii de sicli de arama; in picioare avea cizme cu tureci de arama si la umar purta un scut de arama; coada sulitei lui era ca sulul de la razboaiele de tesut, iar fierul sulitei era de sase sute sicli de fier” (I Regi 17, 4-7). Goliat avea aproximativ trei metri inaltime si o greutatea corporala de cel putin 250 de kilograme. Platosa avea peste saptezeci de kilograme, iar sulita avea aproape opt kilograme. Pe acesta l-a omorat David, care slujea lui Dumnezeu.

Cand poporul lui Israel a ocupat Canaanul, popoarele din aceasta regiune au fost distruse, de la mic si pana la mare, caci Domnul le-a dat in mana lor, precum citim: „Asculta, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca sa intri si sa cuprinzi popoare mai mari si mai puternice decat tine si cetati mari, cu ziduri pana la cer, precum si pe poporul cel mare, mult la numar si inalt la statura, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit, spunandu-se: Cine se va impotrivi fiilor lui Enac?” (Deuteronom 9:1-2). Cu siguranta, majoritatea uriasilor au pierit in acest moment, doar o parte dintre ei scapand in tarile din jur; urmele lor constituie astazi un subiect mult cercetat de antropologi.

Urme ale acestor uriasi au fost descoperite, de-a lungul vremii, in multe colturi ale lumii. Astfel, in anul 1911, in urma unor sapaturi efectuate in situl arheologic din Lovelock Cave, Nevada, au fost descoperite o serie de oase foarte mari, printre care si o mandibula umana enorma. Mai tarziu, in anul 1950, in timpul construirii unei autostrazi, in sud-estul Turciei, pe valea raului Eufrat, au fost descoperite cateva morminte antice, cu oase umane foarte mari, printre care si un femur lung de un metru si douazeci de centimetri; intregul schelet ar fi avut patru metri si jumatate. In cadrul Muzeului National din Bagdad, Iraq, sunt expuse cateva topoare imense, lungi de aproape patru metri si grele de peste o suta de kilograme. Acestea, putand fi folosite doar ca niste topoare normale, aveau nevoie sa fie manuite de niste oameni uriasi.

Uriasii din zilele noastre. Cazuri de gigantism.

Uriasii au disparut cu mult timp in urma. Oamenii foarte mari de astazi nu sunt asemenea uriasilor de demult, care ajungeau la niste dimensiuni enorme prin insasi gena lor, iar nu in urma unor boli. Astazi, cei care cresc enorm, sunt cazuri nefericite, ei suferind de boli precum gigantismul sau acromegalia. In cazul acestora, glanda pituitara perturba secretia hormonilor de crestere, ducand la o dezvoltare fizica anormala.

Majoritatea celor care sufera de gigantism prezinta afectiuni neurologice, musculare si scheletice. Cel mai adesea, acestia nu ajung pana la varsta de 40 de ani. Robert Pershing Wadlow, nascut in ziua de 22 februarie 1918, in localitatea Alton, Illinois, si mort in ziua de 15 iulie 1940, la varsta de 22 de ani, a avut o inaltime de 2.72 metri si o greutate de aproximativ 200 de kilograme. Suferind de gigantism, el nu poate fi numit urias, chiar daca a fost numit de presa drept cel mai inalt om din lume.

Uriasii din vechime au ajuns astfel in urma pacatelor, fiind prin fire uriasi, iar pentru ca „n-au avut intelepciune, au pierit prin nebunia lor” (Baruh 3, 28). La randul lor, oamenii „uriasi” ai zilelor noastre au ajuns astfel in urma unui dezechilibru hormonal, iar nu prin firea lor, dovada stand numeroasele efecte secundare de slabanogire si neputinta ale acestora, care nu erau prezente in cazul uriasilor din vechime, care erau razboinici.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XI, 47-57)

n vremea aceea arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul…“. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: „Nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“. Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam – şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ţinut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?…“. Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă.

Nasterea duhovniceasca

 Sunt duhovnici care nu mai intreaba pe Domnul cum trebuie sa lucreze omul si povatuiesc dupa a lor parere. Se pierde din vedere ca nu poti fi calauzitor in izbavirea de patimi, atat timp cat esti rob lor.

Sfantul Ioan Scararul, vorbind despre necesitatea competentei in slujirea duhovniciei, spune: „E primejdios sa purceada cineva sa invete daca nu s-a silit pe sine mai intai sa ajunga la ceea ce invata, prin faptuire. Caci, precum avand cineva o casa putreda ii vatama pe strainii primiti prin caderea ei, tot asa si acestia, daca nu s-au zidit mai inainte pe ei insisi in chip sigur, ii vor pierde impreuna cu ei si pe cei ce vin la ei. Caci prin cuvinte ii cheama la mantuire, iar prin felul lor de viata mai degraba pagubesc pe nevoitori”.

Sfantul Simeon Noul Teolog invalideaza chiar lucrarea duhovnicului care nu a cunoscut ucenicia, marturisind ca „Cei care n-au avut parinte in nici un caz nu au devenit fiii cuiva. Si cei care nu au devenit fii este vadit ca nu sunt nascuti, nu au venit la existenta. Si cei care n-au venit la existenta nu au intrat in lumea duhovniceasca, ci, dupa cum cei care nu sunt nascuti trupeste nu sunt in aceasta viata, tot astfel cei care nu sunt nascuti duhovniceste nu sunt sau nu intra in lumea duhovniceasca”.

Parintele Rafail Noica spune ca prin rugaciunile noastre, noi il putem naste pe parintele duhovnicesc. Rugandu-ne Domnului „Doamne, Tu auzi rugaciunea mea, dar eu nu aud cuvantul Tau. Nu stiu pe ce cale sa o iau in viata: sa fac lucrul acesta sau sa fac lucrul celalalt. Doamne, miluieste-ma si deschide-mi ochii. Ma duc la slujitorul Tau, Doamne, si prin el sa-mi dai cuvant”, parintele gaseste cuvant ziditor pentru noi, un cuvant pe care chiar daca nu-l intelege, stie ca este drept, pentru ca este de la Dumnezeu.

Sfantul Serafim de Sarov cand a fost intrebat de un om „Parinte, cum vezi asa de limpede toata inima mea si viata mea?”, sfantul i-a raspuns: „Eu nu stiu nimic; eu doar ma rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care stie, iar eu, rugandu-ma, iti spun primul gand, primul cuvant care vine in inima mea si care stiu ca este de la Dumnezeu”.

Pentru nasterea duhovniceasca este necesar ca duhovnicul sa se stearga pe sine din fata credinciosului, iar credinciosul sa primeasca cuvantul de la el ca si cand l-a primit de la Dumnezeu.

Pacatul lui Adam si Vina noastra

Vina este un sentiment al omului cazut in pacat. Ea se manifesta ca o durere a sufletului. Vina se resimte intotdeauna atunci cand ne dam seama ca am facut rau unei persoane dragi. Cand dam intristare celui care ne da iubire, sufletul nostru sufera si constiinta ne mustra. Aceasta mustrare a constiintei este un semnal care ne arata ca suntem vinovati fata de cineva anume.

Vina s-a manifestat intaia oara in rai, cand Adam i-a dat lui Dumnezeu, in locul iubirii Sale, primul pacat, adica fapta neascultarii. De atunci si pana astazi, constiinta si-a luat in serios sarcina de acuzator al omului care greseste fata de iubirea lui Dumnezeu sau a semenilor sai.

Pentru insistenta cu care ii arata omului greselile, cei necredinciosi au vazut in constiinta o adevarata boala, iar nu un ajutor. Spre exemplu, pentru Friedrich Nietzsche, vinovatia este „cea mai ingrozitoare boala care s-a abatut asupra omului.” In schimb, pentru cei care i-au inteles meritele, ea este o calitate a omului, fiind „proprie oricarei persoane sensibile si responsabile”, dupa cum zice doctorul psiholog Susan Forward.

Constiinta este vitala pentru traiul in societate. Durerea sufleteasca, cauzata de sentimentul de vinovatie, este o cauza determinanta in nerepetarea faptelor care au provocat-o. Astfel, dupa cum fiecare greseala este urmata de mustrarea constiintei si de sentimentul de vinovatie aferent, tot asa, fiecare vina este urmata de o determinare a omului de a nu mai repeta faptele care i-au dat nastere. Deci, absenta constiintei si a sentimentelor de vinovatie poate da nastere unui comportament periculos pentru societate.

De ce suntem de vina pentru pacatul lui Adam ?

„Oamenii au, cel mai adesea, o intelegere juridica asupra dreptatii. A impovara pe cineva cu raspunderea pentru vina altcuiva ei o resping ca pe o nedreptate. Aceasta nu isi are locul in constiinta lor juridica. Dar alta graieste duhul iubirii lui Hristos. In duhul acestei iubiri, a impartasi raspunderea pentru vina celui iubit, ba chiar deplin a o purta, nu numai ca nu este strain, ci intru totul firesc.”

„Prin faptul de a purta vina straina se vadeste adevarul iubirii si se ajunge la constientizarea ei. Daca este a ne folosi numai de latura indulcirii iubirii, atunci unde mai este latura noimei (sensului) sale? Dar cand se adauga libera luare asupra-si a vinei si a suferintelor celui iubit, atunci dragostea isi atinge desavarsirea atotcuprinzatoare.”

„Multi nu pot sau nu voiesc sa ia asupra lor si sa poarte de buna voie urmarile pacatului stramosului Adam. Ei spun: „Adam si Eva au mancat din rodul oprit, dar ce ma priveste pe mine? Sunt gata sa raspund pentru pacatele mele, dar numai pentru ale mele personale, si nicicum pentru cele straine.” Si nu intelege omul ca, printr-o astfel de miscare a inimii, repeta in sine pacatul Stramosului, care devine propriul sau pacat si propria cadere.”

„Adam s-a lepadat de raspundere, punand vina asupra Evei si a lui Dumnezeu, Care ii daduse acea femeie, rupand astfel unimea Omului si unirea sa cu Dumnezeu. Astfel, de fiecare data cand ne impotrivim a purta vina pentru raul obstesc, pentru faptele celor apropiati, noi repetam acelasi pacat si rupem, la randul nostru, unimea Omului.”

„Domnul a intrebat pe Adam mai inainte de Eva. Si trebuie inteles ca, daca el nu s-ar fi indreptatit, ci ar fi luat asupra-si raspunderea pentru pacatul lor obstesc, alta ar fi fost soarta lumii, tot asa cum ea se schimba atunci cand luam asupra-ne povara vinei celor apropiati.”

„Se indreptateste omul mai intai fiindca nu voieste sa se recunoasca, fie si in parte, vinovat pentru raul din lume; se indreptateste fiindca nu intelege ca este inzestrat cu o libertate asemanatoare cu cea a lui Dumnezeu, ci se vede pe sine doar ca un fenomen, ca un lucru al acestei lumi, si deci ca atarnand de ea. Intr-o astfel de constiinta iese la iveala mult din constiinta robului: drept aceea, indreptatirea este proprie robului, iar nu fiilor lui Dumnezeu.”

„Dar, in chip ciudat, tocmai acest fel de a face, adica a lua asupra-si vina si a cere iertare, li se pare multora a fi o atitudine de rob. Iata cat de deosebita este intelegerea fiilor Duhului lui Hristos si a celor neduhovnicesti.”

„Lupta cu raul, cu raul cosmic, fiecare o va incepe incepand cu sine insusi” (Cuviosul Sofronie Saharov).

Iisus Hristos a luat asupra Sa vina lui Adam !

Vina este o urmare a greselii, a pacatului. Orice greseala trebuie, cumva, reparata. Cand cel vinovat nu mai poate repara ce a stricat, ce e de facut ? Un singur lucru se mai poate face. Sa se gaseasca un altul care, din iubire, sa ia asupra lui vina aceluia si sa o repare.

Spre exemplu, un copil strica ceasul unui om, iar acela ii spune copilului ca, daca nu-l va repara, il va pedepsi foarte aspru. Din iubire, tatal copilului isi asuma vina acestuia, ii cere iertare omului si-i fagaduieste ca va repara el ceasul, in locul copilului sau.

Iubirea este cea care ii da putere omului sa-si asume si vina altuia.

Tot asa a facut Dumnezeu cu noi. Omul nu mai putea de unul singur sa repare ceea ce a stricat. Raul il slabanogise si il lipise de pamant. A fost nevoie ca un Altul sa vina si sa repare ceea ce a stricat omul. Era nevoie de un alt Om, fara vina, adica fara nici un pacat, care sa poarte asupra Lui vina lui Adam si a intregului neam omenesc. A fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu sa se Intrupeze si sa repare pacatul neascultarii omului, facandu-se „ascultator pana la moarte”.

„Precum printr-un om (Adam) a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el. (…) Daca prin greseala unuia (Adam) cei multi (tot neamul omenesc) au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul Lui au prisosit asupra celor multi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. (…) Asadar, precum prin greseala unuia (Adam) a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul (Iisus Hristos) a venit, pentru toti oamenii, indreptarea care da viata; (…) Caci, precum prin neascultarea unui om (Adam) s-au facut pacatosi cei multi (toti cei care s-au nascut din el), tot asa, prin ascultarea Unuia (Iisus Hristos) se vor face drepti cei multi” (Romani 5).

*

Da, omule, esti vinovat pentru pacatele tale, dar cauta sa te privesti pe tine prin ochii lui Dumnezeu, care a binevoit sa-L dea spre Jertfa, pentru tine, pe Unul-nascut Fiul Sau. El a luat asupra Lui vina ta si a reparat greseala ta. Deci, daca atat de mult te pretuieste Dumnezeu, se cuvine ca si tu sa te daruiesti Lui, Celui care S-a daruit pe Sine pentru tine, ca tu sa ai Viata… si inca viata vesnica.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-25

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI A ORBULUI Evanghelia de la Ioan (IX, 1-38)

n vremea aceea, Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“ Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“ Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ – care se tâlcuieşte: trimis –. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?…“. Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“. Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis ochii?“ Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“. Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“. Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m’am spălat şi văd“. Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni?…“. Şi dezbinare era între ei. Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“. Dar Iudeii n’au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea. Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s’a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“ Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s’a născut orb; dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“. Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“. Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că omul acesta este păcătos“. A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“. Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“ Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“ Şi l-au ocărât şi i-au zis: „T? eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“. A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii. Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu, n’ar putea să facă nimic“. Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi?…“. Şi l-au dat afară. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“ Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“. Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s’a închinat.

Obiceiurile femeilor care ii enerveaza pe barbati

Iată care sunt acele mici obiceiuri ”nevinovate” care îi pun pe fugă pe bărbaţi. Dacă nu te sună după prima întâlnire ştii de ce acum!

1. Îi furi mâncarea. Pentru că ţii la siluetă şi nu vrei să pari ”hămesită” îţi comanzi mereu foarte puţină mâncare. Şi cum toată ziua ţi-ai petrecut-o în faţa oglinzii să arăţi trăznet la întâlnire nu ai reuşit să mănânci mai deloc astăzi. Asumă-ţi riscul de a te considera o gurmandă mai degrabă decât să fii ”hoaţa de mâncare”.

2. Întârzii. ”Perfection takes time”, ştim asta, dar nu îi spune aşa ceva şi lui după ce te aşteaptă jumătate de oră în plus faţă de sfertul academic pe care ţi l-a oferit deja. Data viitoare este posibil să nu mai fie o data viitoare!

3. Foloseşti sexul ca armă. Ferească Sfântul să facă un pas greşit că e tăiat de la ”porţie” o săptămână întreagă. Devii brusc extrem de obosită şi te doare capul mai mereu. Şi ce este cel mai rău la asta e că te pedepseşti şi pe tine însăţi!

4. Discuţiile interminabile la telefon. Când ajungi seara acasă eşti cu telefonul la ureche cu mama ca să o anunţi că ai ajuns cu bine acasă, după care o suni pe prietena cea mai bună să îi spui ce crimă în materie de fashion a comis şefa ta apoi te sună o colegă de la job să îţi ceară părerea în legătură cu o pereche de pantofi şi tot aşa până pui capul pe pernă şi adormi buştean. Sună cunoscut scenariul?

5.Nu ştii să primeşti un compliment. Îi reproşezi că nu îţi face complimente, dar atunci când îţi spune cât de bine arăţi în rochia roşie îi spui că nu-i adevărat, că te face să arăţi la fel de mare ca Rusia! Ce să mai înţeleagă bietul de el?

6. Te aştepţi să îţi citească mintea. Te-a sunat să îţi spună că vine la tine şi te întreabă dacă vrei să îţi aducă ceva. Tu îi spui că nu, că doar pe el îl vrei, dar când se prezintă la uşa ta cu mâna goală te îmbufnezi că nu s-a gândit şi el să ia măcar o sticlă de vin şi o ciocolată. Doar ştie cât îţi place ciocolata!

7. Îl faci să se simtă vinovat. A confundat aniversarea primului vostru sărut cu aniversarea primei întâlniri şi deşi l-ai iertat pe moment nu laşi să îţi scape nicio ocazie ca să îi reproşezi asta.

8. ”Sunt bine, nu am nimic.” Orice bărbat care se respectă ştie că ”sunt bine” înseamnă de fapt că ”sunt tristă şi supărată dar trebuie să mai insişti măcar o oră ca să îţi spun ce am păţit”. După îndelungi insistenţe şi procese de conştiinţă din partea lui află că de fapt ţi s-a părut ţie ceva şi că nu e nimic grav.

Ai grijă la aceste obiceiuri aparent nevinovate care le dau mari bătăi de cap bărbaţilor!

Prietenii Imaginari Ai Copiilor

Copiii traiesc in aceeasi lume cu noi dar in dimensiuni diferite. De ce spunem asta ? Nu inseamna ca sunt “extraterestrii” ci doar ca vad lumea intr-un mod aparte. Noi nu intelegem subtilitatea unor elemente si uitam ca am fost si noi copii candva. Timpurile acelea ne par depasite si, de multe ori, nu avem rabdarea de a ne reacomoda cu ele.

Cei mai multi dintre copii, in special cei care nu au frati sau surori, isi inventeazaprieteni imaginari doar pentru a nu se mai simti singuri. Nu este un lucru rau deoarece analize recente ale implicatiei prietenilor imaginari releva faptul ca majoritatea copiilor ce pretind ca au prieteni imaginari au o imaginatie foarte bogata, adesea mult mai bogata decat cei fara prieteni imaginari. Acesti prieteni imaginari pot imbraca multe forme: un copil, un animal, o zana, un monstrulet sau orice altceva ce ii poate tine companie.

Depinde de noi, ca parinti, sa stabilim anumite limite pentru ca cel mic sa nu rupa legatura cu realitatea. De foarte multe ori copilul se confunda pe sine insusi cu prietenul imaginar si, de cate ori face o boacana, va da vina pe prietenul imaginar. Pentru unii dintre copiii care cred ca au prieteni imaginari, acestia reprezinta un refugiu, daca doriti, unde isi pot alunga frustrarile sau lipsa unui frate. Vorbeste si se joaca cu un prieten imaginar sau chiar se cearta. Asa isi manifesta el furia si tot asa se descarca de toata energia negativa.

Cand devin periculosi prietenii imaginari?

Copilul va va indica singur momentul cand prietenii imaginari sunt un pericol pentru el. Veti observa ca se distanteaza vizibil de toata lumea, vorbeste incontinuu de unul singur si nu mai este deloc atent la ceea ce ii spuneti. Atunci este momentul in care, cu grija, ii veti reaminti ca in casa exista reguli la care trebuie sa se supuna toata lumea. Dati-va permanent drept exemplu in fata copilului deoarece pentru el sunteti modelul ideal. Va va copia comportamentul cu usurinta, mai ales cei mici cu varste intre 3 si 4 ani. Ei sunt cei mai predispusi la fenomenul de prieteni imaginari.

Pentru a-l indeparta de prietenii imaginari trebuie sa ii oferiti cat mai multe preocupari: vacante, deplasari, jocuri si jucarii educationale. Cu cat el va fi mai ocupat cu jucariile si noile sale activitati, cu atat va uita mai repede de prietenii lui imaginari.

ATENTIE! Nu il certati si nu il faceti sa se simta ciudat pentru ca are un prieten imaginar. Explicati-i mereu ca este important sa se joace cu prietenii de la gradinita sau din bloc si invitati cat mai des alti copii la el in camera pentru a socializa. In acest mod el ia contact cu persoane reale si va lasa in urma prietenul imaginar.

4 afectiuni ginecologice si tratamentele acestora

4 dintre cele mai intalnite afectiuni ginecologice pot fi vindecate prin tratamente naturiste. Iata care sunt aceste remedii si ce beneficii au pentru sanatatea ta.

Mestruatie abundenta (metroragie)
Traista ciobanului. In afara de radacina,  aceasta planta se foloseste integral. Ingredientele active sunt flavonidele, potasiul si o peptida cu efecte hemostatice. Flavonidele intaresc uterul, iar peptida hemostatica regleaza fluxul menstrual abundent (numit si metroragie).

• Dureri menstruale
  Ceaiul sau “laptele” de galbenele calmeaza durerile menstruale. Laptele de galbenele se refera la un amestecde plante medicinale: o lingurita de frunze de galbenele, o lingurita de coada racului, o lingurita de mantaua doamnei. Incalzeste-le intr-o cana cu lapte, lasa-le 5 minute la infuzat, apoi strecoara ichidul. Indulceste cu miere (optional, adauga putina scortisoara).
• Dureri menstruale si scurgeri vaginale
  Ceaiul de mantaua doamnei este benefic impotriva leucoreei.

Acelasi efect il au baile de sezut intr-o solutie formata din 4 linguri de frunze uscate si un sfert de litru de apa. Se foloseste in combinatie cu alte plante medicinale – vezi reteta de mai sus – pentru a prepara un ceai ce combate durerile menstruale.

Infectii vaginale de incubatie
Iaurtul contribuie la refacerea stratului protector acid al vaginului.

5 pasi pentru salvarea casniciei

Se spune ca o casnice dureaza atata vreme cat cei doi parteneri mai pot face reparatii. In ideea ca o casnicie nu se arunca, ci se repara, iata care sunt cei mai simpli pasi pentru salvarea casniciei.

O casnicie este un contract si un angajament, dar poate fi privita si ca o firma sau o intreprindere. Uneori este rentabila, alteori nu, uneori merita abandonata, alteori cel mai bun pas este reparatia. Demersul in 5 pasi pentru salvarea casniciei este parte din cartea tehnica a mariajului. Inevitabil vei avea nevoie sa o consulti cel putin o data in viata.

Recunoaste ca ai probleme. Se spune ca atata vreme cat un cuplu continua sa comunice (chiar daca comunicarea este in contradictoriu) mai are o sansa. Comunicarea este cheia oricarei relatii, dar mai ales a unui parteneriat cum este mariajul. Unul din cei mai simpli, dar in egala masura cei mai grei pasi de facut pentru salvarea casniciei este comunicarea si recunoasterea problemelor. Nu exista casnicie fara probleme, dar atata vreme cat poti admite ca ai probleme, iar aceste probleme pot fi discutate de parteneri, primul pas in salvarea relatiei a fost facut.

Repeta: „Nimeni nu este perfect!”. In clipa in care vei intelege si vei accepta ca nimeni nu este perfect ai mai facut unul din pasi pentru salvarea casniciei. Psihologii sustin ca doua lucrui pot distruge o casnicie: cautarea perfectiunii si neintelegerea ideii ca nimeni nu este perfect. Nu suntem perfecti, si este foarte bine ca este asa. Ar fi plictisitor ca tot ceea ce facem sa fie perfect. In consecinta accepta ca nici tu, nici partenerul tau nu sunteti perfecti si renunta sa mai incerci sa transformi mariajul intr-o „intreprindere” ideala.

Pune-te in pielea jumatatii tale. Intr-o casnicie conflictele apar pentru ca nu se intampla ceea ce vrem sa se intample sau pentru ca aspiratiile, promisiunile si angajamentele sunt prea mari. Solutia este sa privesti lucrurile prin ochii partenerului tau. Fa asta cu detasare si multa convingere, cu sinceritate si onestitate fata de partenerialtul vostru de cuplu. Este posibil sa intelegi lucruri pe care nu le-ai putea intelege altfel si care iti vor schimba radical perceptia fata de partenerul tau. In felul acesta vei face un pas inainte pentru salvarea casniciei si a relatiei de cuplu.

Accepta schimbarile. Oamenii se schimba, deci fiecare dintre noi se schimba. Ne dorim sa evoluam, dar uneori evolutia nu este in acord cu planurile, asteptarile si aspiratiile celuilalt. A accepta schimbarile cu bunele si cu relele lor este un alt pas important pentru salvarea casniciei.

Gaseste 15 minute pentru tine. Epuizarea, stresul, ritmul infernal de viata ucid parteneriatul delicat si sensibil care este casnicia. Solutia sta in tine, de cele mai multe ori. Incearca sa-ti oferi in fiecare zi, 15 minute doar pentru tine. Meditatia, bucuria unui moment de liniste, neintrerupt de nimic te vor ajuta sa te pui in ordine tu, pe tine. Nu poti fi partener, nu poti avea pretentii de la partener atata vreme cat lucrurile nu sunt limpezi si clare cu tine si in tine. Nu te poti concentra pe imbunatatirea relatiilor cu cei dragi atata vreme cat nu te simti in buna regula tu cu tine.

Aminteste-ti de ce te-ai casatorit. Inainte de a considera ca nu se mai poate face nimic pentru casnicia ta, aminteste-ti cu maxima concentrare, cu calm si cu detasare de ce te-ai casatorit. O sa realizezi ca intr-o casnicie se face o investitie de capital sufletesc uriasa, ca aceasta investitie este uneori cea mai mare comoara pe care o ai si atunci ai sa intelegi ca orice casnicie mai merita o sansa. Cred ca de asta se fac fotografii la nunta, pentru ca in zilele proaste sa-ti aduci aminte de emotiile, de planurile si de dragostea de atunci. Simplu fapt ca faci asta, ca iti amintesti de ce te-ai casatorit, este unul din cei mai importanti pasi in salvarea casniciei.

 

 

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-24

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 27-38)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. Eu şi Tatăl Meu una suntem“. Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v’am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?“ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu“. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei? Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl“.

Cum scapi de un tatuaj nedorit?

Nimic pe lumea asta nu este etern, nici măcar tatuajele. Dacă ai un tatuaj pe care îl regreţi, noi îţi arătăm cum poţi scăpa de el.

Tatuajele sunt din ce în ce mai comune în zilele noastre, mare parte din oameni având sau dorindu-şi unul. Totuşi, tocmai pentru că au devenit ceva atât de obişnuit, apar şi din ce în ce mai mulţi care vor să renunţe la ele.

Fie că este vorba de un tatuaj nereuşit, fie este un desen făcut cu mult timp în urmă din teribilism, fie este numele unui iubit alături de care credeai că vei rămâne toată viaţa, dacă ai un tatuaj de carer vrei să scapi, stai liniştită, acest lucru este posibil!

Există trei metode prin care poţi scăpa de un tatuaj nedorit: acoperirea cu un altul, aplicarea unei grefe de piele şi operaţia cu laser, cele din urmă fiind mai scumpe.

Pentru că este cea mai ieftină variantă, mulţi aleg să îşi tatueze pur şi simplu un alt desen peste cel vechi. Astfel, scapi de un model nereuşit sau care nu îţi mai place şi te şi alegi cu unul nou. Din punct de vedere tehnic, este cea mai eficientă metodă, pentru că tatuajul vechi nu se va mai observa.

Un cover-up se face în funcţie de mărimea tatuajului vechi, de starea acestuia (dacă este proaspăt sau bine bătut ori dacă este şters), de culorile folosite etc. Poţi reface tatuajul vechi îmbunătăţindu-l sau completându-l sau îl poţi acoperi complet, înlocuindu-l cu unul nou, de mărime mai mare, bineînţeles.

Aplicarea unei grefe de piele este o soluţie mai scumpă, care constă în prelevarea unei bucăţi de piele dintr-o zonă mai puţin vizibilă sau dezvoltarea uneia în laborator pentru a fi aplicată peste defectul care rămâne după extirparea bucăţii de piele unde era tatuajul. Această metodă este recomandată pentru tatuaje de mici dimensiuni sau cele liniare. Din păcate, această metodă poate lăsa urme.

Cea de-a treia metodă prin care un tatuaj poate fi înlăturat este operaţia cu laser, care este de asemenea destul de costisitoare. Această operaţie funcţionează astfel: particulele de pigment din piele sunt distruse, prin emiterea unor lumini în fulgerări scurte (pulsiuni), pe parcursul mai multor şedinţe.

În funcţie de mărimea tatuajului, tipul cernelii folosite, dar şi de starea în care se află şi de culorile folosite, scoaterea acestuia poate poate dura mai mult sau mai puţin. Principalul avantaj al laserului este lipsa cicatricilor, însă acest lucru nu se aplică tuturor.

Bineînţeles, este de preferat să te gândeşti bine înainte să îţi faci un tatuaj, pentru a nu-l regreta mai târziu, dar ţine minte că poţi oricând să scapi de el prin metodele prezentate de noi mai sus.

5 DOTĂRI care pot să facă diferenţa dintre VIAŢĂ ŞI MOARTE

Siguranţa la volan este un aspect foarte important atunci când dorim să cumpărăm o maşină. Indiferent că vorbim despre un autovehicul nou sau second hand iată cinci dotări care pot să facă diferenţa dintre viaţa şi moarte.

1. ABS şi ESP

ABS-ul (Anti-lock Braking System) împreună cu ESP-ul (Electronic Stability System) aduc un plus de manevrabilitate şi siguranţă maşinii atunci când şoferul nu adaptează viteza înainte de intrarea într-un viraj sau se deplasează pe suprafeţe cu aderenţă scăzută.

2. Airbag-uri laterale

Rolul acestor airbag-uri, împreună cu cele frontale, este de a mări siguranţa pasivă şi de a proteja ocupanţii maşinii în caz de impact lateral. Pe lângă protejarea pasagerilor de forţa loviturii, airbag-ul lateral protejează şi de eventualele fragmente care s-ar putea desprinde în urma impactului.

3. Senzori de parcare

Chiar dacă aveţi un simţ al spaţiului foarte bine dezvoltat, senzorii de parcare sunt foarte practici şi vă pot scuti de o serie de neplăceri. Chiar pot să „salveze” sume considerabile de bani. Senzorii de parcare nu sunt o dotare foarte scumpă, însă acest aspect este discutabil. Totul depinde de complexitatea sistemului.

4. Conexiunea Bluetooth

Conexiunea Bluetooth este un sistem de securitate foarte important atunci când vorbim despre elemente care pot să prevină un accident. Au fost efectuate o sumedenie de studii care arată un singur lucru: vorbitul la telefon fără un sistem de tip „hands free” (mâini libere) este unul din factorii importanţi în producerea accidentelor.

5. Proiectoarele de ceaţă

Proiectoarele de ceaţă sunt gândite să ofere vizibilitate într-un mediu ceţos. Practic, proiectoarele de ceaţă au un dublu rol: să vezi şi să fii văzut. Pe o ceaţă densă, fiecare metru de vizibilitate poate să facă diferenţa dintre viaţă şi moarte.

10 moduri prin care poți economisi bateria unui smartphone

Toți suferim atunci când iconița bateriei de la smartphone ne avertizează că ar trebui să îl introducem la încărcat. În peste 90% din cazuri, această situație are loc atunci când nu ne aflăm în apropierea unei prize. Tehnologia a avansat incredibil în ultimii ani, smartphone-urile au un ecran mai bun și cu o rezoluție mai mare decât a monitorului pe care lucrăm, performanțele actuale pot fi deja comparate cu computerele de primă generație în care mulți dintre noi am investit economii importante acum 10 ani.

Din păcate, bateriile nu au reușit să țină pasul și sunt zile în care nu izbutesc să susțină activitatea constantă a utilizatorului într-o singură zi. Din punct de vedere tehnologic, bateriile sunt îmbunătățite de la an la an, însă doar pentru a susține performanța mai mare a celui mai recent smartphone, care va avea, în final, tot o autonomie de o singură zi. Până la momentul în care tehnologia va permite crearea de baterii cu o autonomie deosebit de bună, aveți mai jos 10 moduri prin care putem economisi bateria unui smartphone.

1. Opriți telefonul

Da, începem cu cea mai evidentă modalitate de economisire a energiei. Toate, absolut toate smartphone-urile au un mod numit ”Airplane Mode” sau ”Mod Avion”. Activați-l pentru momentele în care sunteți în tranzit pentru o perioadă mai lungă, în metrou de exemplu, sau într-o localitate fără semnal. Așa puteți folosi telefonul pentru a citi un articol sau o carte. Știu, mulți nu își permit acest lux, fiind forțați de job să fie disponibili la telefon “chiar și în somn”.

2. Nu lăsați bateria să ”moară”

Bateriile Litiu-Ion nu apreciază faptul că ajung la 1% și acest lucru se poate traduce printr-o durată de viață mai scurtă, deseori bateria ajunge să nu mai reziste nici 6 ore. Din acest motiv, smartphone-ul este setat să avertizeze la 15% că are nevoie de o reîncărcare. La fel se întâmplă și cu bateriile laptop-urilor, fiind construite cu aceeași tehnologie. Litiu-Polymer este o versiune puțin îmbunătățită a lui Litiu-Ion, însă funcționează pe aceleași principii și se supune acelorași reguli.

3. Opriți vibrația telefonului

Alerta pe bază de vibrații necesită o mișcare mecanică a unui motoraș de mici dimensiuni din smartphone. Acesta consumă o energie destul de mare pentru a funcționa. Folosiți un ringtone nu foarte deranjant, însă cu o tonalitate sonoră pe care să o auziți. Nici pentru acesta nu este recomandat volumul maxim, astfel nu îi deranjați nici pe cei din jur și economisiți energie.

4. Luminozitatea ecranului

Din nou, unul din elementele cele mai mari consumatoare de energie, ecranul telefonului, este deseori lăsat pe valorile maxime de luminozitate, iar asta din comoditate. Majoritatea smartphone-urilor au un mod automat de reglare a luminozității bazat pe un senzor de lumină. Acesta scade luminozitatea odată cu scăderea luminii din camera în care vă aflați. Este recomandat de asemenea să reglați timpul în care ecranul rămâne aprins după ce nu mai folosiți telefonul, la cel mai scurt timp posibil – 5-10 secunde ar fi optim. Recunosc, al meu era setat la 2 minute. Astfel vă protejați și de ochii curioșilor care se uită în telefon după ce l-ați lăsat pe masă, economisiți și energie.

5. Opriți Bluetooth și localizarea

Modulul Bluetooth și cel GPS sunt din nou elemente cu un consum mare de energie. De preferat ar fi ca acestea să rămână oprite pe parcursul zilei. Sigur, aici intervine din nou comoditatea, atât pentru cei care folosesc căști Bluetooth cât și pentru cei care folosesc aplicațiile de social media sau cele de hărți care necesită localizare. Și aici există mai multe setări, cu diferență între activarea modului GPS intern, respectiv localizarea bazată pe rețeaua de telefonie mobilă, (A-GPS).

Legat de transferul prin Bluetooth, cablul este implicit o alternativă mult mai rapidă. Cât despre WiFi, acesta este singurul capabil momentan de a trece într-un mod de low-power atunci când nu este folosit, și este recomandat să îl lăsați activ pentru a se conecta la rețele cunoscute. Transferul de date prin WiFi este mai economic atât din punct de vedere energie cât și costuri, în comparație cu 3G-ul sau 4G-ul.

6. Asigurați-vă că aveți semnal bun

Modulul de telefonie este unul dintre cele mai pretențioase. Acesta oscilează la valori normale atunci când suntem în oraș și crește puterea de emisie când avem semnal redus. Dacă lucrați sau locuiți într-o zonă cu semnal slab, așa cum mi se întâmplă mie, sunt la convergența unor antene GSM și semnalul aproape că se pierde când sunt în holul interior al apartamentului, puteți folosi un repeater GSM. Acesta este un dispozitiv care amplifică semnalul GSM, și se instalează foarte ușor, desigur cu niște costuri.

7. Folosiți o imagine închisă la culoare

Ecranele actuale, mai ales cele de tip AMOLED folosesc mult mai puțină energie pentru a afișa un background negru. Încercați să alegeți imagini de background cu mult negru pentru a optimiza consumul de energie al smartphone-ului. Există și o versiune neagră de Google, care se numește Blackl. Este sigură și nu vine la pachet cu viruși sau alte minunății.

8. Nu folosiți animații

Animațiile de background sau cele pentru meniu sunt un consumator destul de mare de energie. Orice activitate în background, mai ales una care necesită o putere de procesare video mai mare ar trebui oprită. La fel se întâmplă și cu icoanele animate sau widget-urile active de pe smartphone. Sunt într-adevăr elemente drăguțe, însă poate în momentul respectiv aveți mai multă nevoie de autonomia telefonului decât de un efect vizual simpatic.

9. Folosiți rețeaua GSM în loc de 3G

Când sunteți într-o zonă cu semnal slab sau pur și simplu dacă știți că nu aveți timp de navigat pe internet și aveți de dat multe telefoane, treceți telefonul pe GSM. Astfel veți putea economisi un procent important al bateriei, iar email-ul, unul dintre cele mai importante pentru cei mai mulți utilizatori, poate funcționa fără probleme.

10. Achiziționați o baterie portabilă

Sigur, aceasta ar fi cea mai simplă rezolvare a tuturor problemelor. Bateriile portabile sunt de toate felurile, capacitățile, dimensiunile și de toate culorile. Cea mai mică dintre ele oferă energie pentru o încărcare completă a unui smartphone mediu, iar despre costuri, acestea sunt minime. Prețurile bateriilor portabile pleacă de la 30-40 de lei. Sunt însă consumabile și trebuie tratate ca atare. O astfel de baterie poate avea o durată de viață de până la 6 luni, însă își merită banii. Personal, este al doilea dispozitiv după smartphone, pe care nu vreau să îl uit acasă sau să uit să îl încarc.

Pe de altă parte, dacă nu doriți să cărați după voi o baterie externă, care probabil dublează greutatea smartphone-ului, ar trebui să țineți cont de elementele de mai sus, de toate 9, și nu de unul sau două.

Am făcut și un mic test în această privință. Recunosc, în utilizare normală, aș putea spune agresivă a smartphone-ului am încălcat constant cele 9 elemente de mai sus. Am reușit însă pentru 2 zile să le respect aproape în totalitate, și cu un Galaxy S4, al cărui acumulator nu este cel mai ”proaspăt” am reușit să câștig o autonomie cu 35% mai mare.

Vorbesc de o încărcare completă peste noapte, și începerea zilei de lucru la ora 8. Cu aceste setări făcute, și fiind atent la modul de folosire am ajuns la ora 20 fără să am nevoie de încărcător. Fără aceste setări, undeva pe la ora 16 acumulatorul era sub 5%.

10 simptome ale burlaciei cronice

Toată lumea te întreabă când te însori dar tu continui să te comporţi ca-n liceu. Află dacă nu cumva te lungeşti prea mult cu viaţa de huzur!

După o lungă perioadă de burlăcie, apar nişte indicii că ar trebui să-ţi schimbi statutul. Iată cele mai frecvente semne că eşti singur de prea multă vreme.

1.Ai început să găseşti o droaie de defecte femeilor, chiar şi celor foarte-foarte frumoase. Deh, vulpea care nu ajunge la struguri… De fapt, nu faci decît să-ţi cauţi singur scuze pentru faptul că nu ai o relaţie.

2.Cei din jur încep să-şi pună întrebări în legătură cu orientarea ta sexuală. Eşti tot timpul în prezenţa bărbaţilor, iar dacă se mai întîmplă să fii şi vreun spilcuit sau să ai cel puţin un metrosexual în gaşcă… te-ai dus!

3.Eşti disperat. Iar ele văd asta… Începi să fii insistent în prezenţa femeilor, faci tot posibilul să fii băgat în seamă şi te foloseşti de orice mijloc pentru a obţine o întîlnire. Ai uitat de regulile de genul „nu sun niciodată a doua zi”?

4.Femeile nu-ţi mai calcă pragul nici măcar în calitate de amice. De vreme ce în ultima vreme te-ai cam lipsit de prezenţa femeilor şi ai preferat compania holteilor ca tine, femeile încep să te evite.

5.Începi să fii tot mai atras de… pornografie. Ai un arsenal întreg de DVD-uri XXX – nici nu ştii cînd s-au adunat atîtea -, devii un cititor fidel al revistelor „neruşinate” (adică mai mult decît de obicei).

6.Îţi cam lipsesc… manierele. De vreme ce n-ai mai fost interesat cu adevărat de o femeie de ceva vreme, începi să uiţi că trebuie să dai prioritate la uşă, că nu-i frumos să te scarpini undeva în prezenţa lor, etc.

7.Îţi descoperi pasiuni noi. Fireşte, nu pentru femei! Constaţi că eşti tot mai interesat de ştiinţe, de tehnologie şi începi să cazi în… dependenţe (computer, TV, jocuri de toate felurile).

8.O simplă primă întîlnire pare să te depăşească. Nu ştii ce subiecte să abordezi, vrei să treci direct la fapte şi nici nu mai ai răbdarea pe care o aveai pe vremuri! În plus, te uiţi cu dispreţ şi nu pierzi nici o ocazie să-i ataci pe prietenii tăi implicaţi în relaţii serioase.

9.Te comporţi ciudat în prezenţa femeilor. Bancurile misogine, dialogul plin de cuvinte obscene şi povestirile total neinteresante pentru o femeie te fac antisocial. Ia măsuri cît mai curînd, doar nu vrei să devii un sălbatic!

10.   Interpretezi greşit semnalele femeilor. Vezi în orice privire, discuţie sau gest o declaraţie de intenţie… erotică. Şi, evident, nu e aşa!

5 neplaceri cauzate de epilarea inghinala

Avem solutii documentate pentru cele mai comune cinci imperfectiuni inghinale, asa ca nu va mai trebui sa renunti la costumul tau de baie preferat in favoarea unor pantalonasi care sa acopere… dezastrul !

O arsura rosiatica

Daca pielea de acolo jos devine rosie la o ora sau doua dupa epilat, iar apoi te arde sau te mananca, de vina e probabil reactia alergica pe care ai capatat-o in urma epilarii cu ceara sau crema depilatoare, explica dr. Hilary Baldwin, profesor clinician de dermatologie la centrul medical SUNY Downstate.

Fuga la dus si clateste zona cu apa rece, pentru a indeparta particulele care produc alergia. Apoi aplica hidrocortizon sau o crema antihistaminica, pentru a domoli roseata.

Ca sa previi o viitoare izbucnire, trebuie sa identifici produsul care ti-a fost daunator si sa il inlocuiesti cu o versiune hipoalergenica dedicata pielii sensibile.

Taieturi micute care sangereaza

„Crestaturile sau zgarieturile apar cand te razi in graba sau cand o faci in sensul opus cresterii parului”, spune Jennifer Lucas, medic la Cleveland Clinic Dermatology & Plastic Surgery Institute, in Ohio.

Asadar, data urmatoare ai rabdare si fa-o in directia corecta. Foloseste un aparat de ras cu cap pivotant, pentru a fi miscat in forma liniei bikinilor, reducand astfel sansele de a te taia.

Daca problema se iveste dupa ce te-ai epilat cu ceara, asigura-te ca smulgi fasia in directia inversa cresterii firului de par. Daca tragi prea in sus, e posibil sa o faci cu tot cu piele!

Trateaza taietura sau pielea julita apasand ferm un servet de hartie peste acel loc – astfel vei stopa sangerarea. Apoi acopera cu un strat de crema cu antibiotic.

Textura cremoasa va zori vindecarea, dar va impiedica si formarea unei cruste urate. Daca ti se va intampla de mai multe ori, indiferent de cum iti pliezi stilul de epilat sau tehnica in varianta cu ceara, treci pe un aparat depilator.

Punctisoare care iti provoaca prurit

Acestea apar in decurs de 24 de ore dupa ce folosesti aparatul de ras sau ceara, ca urmare a epilarii pielii uscate, lucru care duce la inflamarea acesteia.

Ca sa le previi, „da-te cu spuma sau gelul pentru epilat cu trei minute inainte sa incepi epilarea propriu-zisa”, spune dr. Baldwin.

Un alt factor care provoaca puncte iritate: o lama atat de uzata, incat trebuie sa insisti in acelasi loc de mai multe ori, astfel ca pielea e agresata si mai predispusa la a se umfla.

De aceea, dermatologii sfatuiesc sa folosesti o lama de ras noua dupa fiecare a patra folosire. Cand iti apar semne rosii dupa epilatul cu ceara, e pentru ca si in acest caz, pielea a fost supusa unei agresiuni: probabil ca ceara a fost smulsa prea violent sau ca ai lasat-o prea mult timp intinsa.

Mai mult, pielea proaspat „despadurita” va fi intotdeauna sensibila. Hainele stramte sau materialele care irita pot cauza aparitia punctuletelor inestetice.

Daca ai cum, lasa pielea recent epilata sa respire si nu purta haine, macar pentru cateva ore. Totusi, indiferent de cauza, aceste puncte rosii sunt destul de usor de alinat – cremuieste-le cu hidrocortizon sau tine apasat pe ele o discheta de vata inmuiata in ceai negru (e anti-inflamator), iar in maximum o zi ar trebui sa dispara.

Daca problema persista, apeleaza la un doctor.

Punctisoare inflamate si inchise la culoare

Culoarea intunecata semnaleaza ca un fir de par a crescut sub piele. Iti dai seama de el in decurs de cateva zile, cand e deja metamorfozat intr-o umflatura mica si tare, afirma Martin Hyman, medic ginecolog cu specializare in metode de indepartare a pilozitatii la spitalul Overlook din New Jersey.

Scapa de firul incapatanat apasand pe el cateva minute un prosopel tinut sub apa calda, de cateva ori pe zi – aceasta metoda reduce inflamarea.

Daca te doare rau, poti sa inghiti un anti-inflamator care se ia fara reteta de la farmacie. Data viitoare cand te vei rade cu lama, exfoliaza- te cu o solutie salicilica sau cu acid glicolic, pentru a scapa de celulele moarte ale pielii, care pot impiedica dezvoltarea normala a firului de par.

La fiecare patru folosiri ale lamei de ras, schimb-o cu una noua si fa operatiunea in directia cresterii parului.

Umflaturi sensibile la atingere

Toate bacteriile care se aduna in zona ta intima cresc sansele ca un punct sa se infecteze mai rau – devine dureros la atingere si aduna puroi, declara dr. Lucas.

Pune niste antibiotic (Baneocin pudra sau unguent) si curata zona de doua ori pe zi cu un produs ce contine peroxid de benzoil in concentratie de 5%, pentru a usca mugurele de puroi.

Daca un punct devine rosu aprins, se mareste si doare insuportabil, e posibil sa fi degenerat intr-o infectie stafilococica. „Cauza e bacteria stafilococ care colonizeaza tegumentele majoritatii dintre noi”, spune dr. Baldwin.

In unele cazuri, stafilococul ajunge sub piele si poate deveni letal. Daca acest punct mai apare, adreseaza-te medicului.

Cifra de afaceri a sclaviei moderne

Deși manualele de istorie ne spun că epoca sclavagistă a apus demult, în realitate există și astăzi sclavi dependenți de stăpânii lor și obligați să muncească.

prostitutie

Ideea de a trata alți oameni ca pe niște sclavi pare, pe de o parte, învechită, iar pe de altă parte, barbară. Cu toate acestea, sclavia este o mare afacere chiar și în zilele noastre, scrie The Economist. Muncă forțată generează profituri anuale de aproximativ 150 de miliarde de dolari, potrivit unui raport al Organizației Internaționale a Muncii (OIM).

 

O cincime dintre toate victimele sunt înrobite prin exploatare sexuală, care, însă, se dovedește extrem de profitabilă, generând două treimi din profitul total obținut de pe urma sclaviei în epoca modernă. Cea mai profitabilă regiune pentru această formă de sclavie, generând peste 30 de miliarde de dolari numai în anul 2012, este Asia. Profitul mediu anual pentru fiecare victimă a exploatării sexuale este de 22.000 de dolari, de peste patru ori mai mare decât profitul obținut din munca non-casnică și de aproape zece ori mai mare comparativ cu profitul realizat pentru fiecare sclav care muncește în familie.

Dintre toate regiunile lumii, Asia-Pacific figurează cu cele mai mari profituri de pe urma sclavilor, în sumă de circa 52 de miliarde de dolari, în 2012. Cu toate acestea, profitul realizat de fiecare victimă este destul de mic, 5.000 de dolari, comparativ cu profitul realizat de victimele din țările dezvoltate și Uniunea Europeană, care este de 34.800 dolari anual. De altfel, regiunea statelor dezvoltate și a UE ocupă al doilea loc în lume din perspectiva sumelor generate de sclavi. Aici, sclavia a produs, în 2012, un profit de circa 47 miliarde de dolari.

Profitul adus de robii moderni în Europa Centrală și de Sud-Est și statele CSI a fost de circa 18 miliarde de dolari, cu 12.900 dolari profit per victimă, în timp ce în Africa profitul total generat a fost de circa 12 miliarde de dolari, cu doar 3.900 de dolari profit de persoană. În America Latină sclavia zilelor noastre a generat un profit total, în 2012, de 11 miliarde de dolari (7.500 dolari/persoană), iar în Orientul Mijlociu, care stă cel mai bine în acest clasament, profitul total a fost de circa 8 miliarde de dolari (15.000 dolari/persoană).

Munca forțată, în accepțiunea OIM, reprezintă munca involuntară ca rezultat al aplicării forței, fraudei sau înșelăciunii, precum și atunci când victimele sunt constrânse prin pedepse sau prin amenințarea cu pedeapsa.

Potrivit OIM, în prezent, în lume există nu mai puțin de la 21 de milioane de persoane aflate în această situație, adică în situația de a fi sclavi.

O altă sursă, Indicele Global al Sclaviei, face o estimare și mai înfricoșătoare: 30 de milioane de robi, care sunt o forță de muncă vizibilă doar parțial

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-23

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 17-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: de aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau. Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…“. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…“. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

Cand ea vrea un bebelus, iar el NU. Ce e de facut?

Nu este deloc usor atunci cand te afli intr-o relatie sa iei hotararea de a intemeia o familie. Uneori, partenerii se afla pe aceeasi lungime de unda si sunt amandoi de acord, alteori lucrurile se complica. Unul dintre parteneri vrea sa actioneze imediat, in timp ce celalat poate isi doreste mai mult timp inainte sa ia o decizie de acest gen. In general, femeile vor sa aiba o familie mai devreme, iar barbatii vor contrariul. De multe ori, isi doresc sa astepte momentul potrivit, adica dupa ce au o cariera stabila, castiga mai multi bani sau, pur si simplu, doresc „mai mult timp” pentru a se obisnui cu ideea de familie, inainte de a avea si un copil. Prin urmare, ce poate face o femeie care isi doreste un bebelus, in timp ce partenerul nu vrea asta?

 

Iata care sunt optiunile:

1. Aminteste-ti ca nu poti forta pe cineva

Nu uita ca nu ar trebui sa ai un copil daca partenerul tau nu este gata. Venirea pe lume a unui bebelus nedorit poate aduce probleme intr-o relatie si, in plus, acesta nu este mediul cel mai potrivit pentru cresterea micutului. Daca ramai insarcinata inainte ca partenerul sa fie de acord poate duce la pierderea increderii in cuplu sau la resentimente.

 

2. Discuta problema cu mult inainte

Daca relatia voastra este la inceput este o idee buna sa discutati ideea de a avea copii inainte de a trece la treaba. In acest fel veti evita o multime de probleme. Spre execmplu poti afla daca iubitul tau nu isi doreste un bebe „acum” sau nu-si doreste urmasi „niciodata”. Exista o mare diferenta intre cele doua si pe termen lung stii exact la ce te poti astepta din partea lui.

 

3. Petreceti timp alaturi de alte familii

Uneori, conceptul de a avea o familie reala si cresterea unui bebelus sunt straine in cazul unor barbati, mai ales daca ei nu au fost educati astfel. Petrecerea in jurul altor familii cu copii poate sa-i arate iubitului tau ca este bine sa ai urmasi in casa. Odata ce incepe sa se joace cu cei mici, si-ar putea schimba parerea despre copii.

 

4. Lasa-i timp

Daca partenerul tau nu se da in vant dupa copii, acorda-i un ragaz. Uneori, barbatii au nevoie de mai mult timp pentru a se simti confortabil cu ideea de a avea copii. Tu ar trebui sa te concentrezi pe dezvoltarea relatiei voastre si sa dai dovada de rabdare. Daca sunteti un cuplu tanar asta nu este o problema, insa daca ai depasit 35 de ani atunci pare mai usor de spus decat de facut.

 

 

5. Fara incercari

Unele cupluri cred ca cea mai buna solutie este compromisul. Vechiul „daca Dumnezeu vrea” se poate aplica cu succes aici. Uneori, un cuplu poate ajuge la intelegerea de a lasa totul pe seama sansei: nici nu se „straduiesc” sa faca un copil, insa nici nu se protejeaza pentru a preveni sarcina.

 

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-22

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IX, 39-41; X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“ Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n’aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem…, păcatul vostru rămâne. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

Ce trebuie sa stii despre infertilitate

Desi, aparent, toata lumea din jurul tau face foarte usor copii, in realitate nu este deloc asa. Statisticile spun ca aproximativ 7 milioane de cupluri se confrunta cu infertilitatea la un moment dat in existent lor. Asta inseamna aproximativ 12% din totalul cuplurilor.

Care sunt cauzele infertilitatii

O treime din cazurile de infertilitate sunt cauzate de problemele barbatilor. Cealalta treime are la baza problemele femeilor, iar cealalta treime este cauzata de diverse incompatibilitati intre parteneri.

Problemele de infertilitate masculina sunt legate de calitatea spermei (putini spermatozoizi sau morfologie necoresppunzatoare), boala sau incapacitate fizica. Calitatea inferioara a spermei este cauzata de consum exagerat de alcool, droguri sau tutun, dar poate fi influentata si de factori precum varsta, medicamente, tratamente pentru cancer. La femei, infertilitatea poate fi cauzata de varsta, blocarea trompelor uterine, lipsa ovulatiei, fumat, consum de droguri si alcool, obezitate, dieta necorespunzatoare sau infectii cauzate de boli cu transmitere sexuala.

Este infertilitatea in crestere?

Specialistii spun ca numarul cuplurilor infertile nu este cu mult mai mare decat in trecut, numai ca acum oamenii nu se mai sfiesc sa vorbeasca despre asta. Daca in trecut infertilitatea nu era privita cu ochi buni de catre societate, acum vremurile s-au schimbat, iar persoanele infertile nu se mai ascund, ci cauta solutii. De asemenea, prin avansarea tehlologiei medicale, oamenii au mai mult acces la tratamentele de fertilitate. In trecut, doar persoanele foarte bogate puteau beneficia de astfel de tratamente, astfel incat persoanele obisnuite nici nu indrazneau sa vorbeasca despre asta.

 

 A crescut varsta la care oamenii devin parinti

Una dintre cauzele infertilitatii cuplurilor este cresterea varstei la care oamenii se hotarasc sa devina parinti. In trecut, femeile nasteau in jurul varstei de 20-25 de ani, iar acum s-a ajuns la peste 35 de ani si chiar 40.

Cu timpul, femeile isi pierd in mod natural fertilitatea, asa incat mai multe cupluri se confrunta cu aceasta problema. Si, ca atare, se vorbeste mai mult despre acest fenomen.

 

 

Sursa: conceiveeasy.com

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau.  A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor Constantin si Elena

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

Obiceiuri de Sfintii Imparati Constantin si Elena

In ziua de 21 mai, la pomenirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, in calendarul popular intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.

Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.

Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca.

Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.

Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.

Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, „ca sa fie ferite de rele”, pe timpul cat vor sta singure, la stana.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-21

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Evanghelia de la Ioan (X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 5-14)

n vremea aceea, ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?“ Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin…“. Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?…“. Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze“. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia. Iar după ce s’au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…“.

Vrei un copil? Iata 3 secrete pe care trebuie sa le cunosti

Daca v-ati hotarat sa aveti un copil, aceste sfaturi sunt pentru voi. Iata 3 secrete pe care fiecare cuplu trebuie sa le cunoasca, dezvaluite de site-ul conceiveeasy.com.

1. Sincronizarea este cheia

In timpul fiecarei luni, exista doar o scurta perioada de timp in care femeile sunt fertile. Iar ca sa ramai insarcinata cat mai repede, trebuie sa te sincronizezi perfect cu perioada in care ovulezi. Sunt multe semne care te “avertizeaza” ca esti la ovulatie: temperatura bazala, mucusul cervical, testul pentru ovulatie.

2. Fiti activi

Miscarea si exercitile fizice sunt foarte importante. Daca esti supra sau sub-ponderal(a), sansele de a avea un bebelus scad. Miscarea si exercitiile fizice iti ajuta corpul sa fie in forma maxima. In plus, exercitiile fizice te ajuta sa te eliberezi de stres, o alta piedica in calea conceperii unui bebelus.

 

3. Sirop de tuse

Unele femei spun ca au aplicat metoda “sirop de tuse”. De ce? Pentru ca o substanta din siropul de tuse – guaifenesin – subtiaza mucusul cervical, ajutand sperma sa ajunga, astfel, mai usor la destinatie. Totusi, ar fi bine sa ceri sfatul medicului inainte de a lua orice medicament.

un cub de zahar = o linguriță zahar

Cât costă să muţi volanul de pe partea dreaptă pe stânga la maşinile aduse din Anglia

Din ce în ce mai multe persoane aleg să-şi cumpere maşini cu volan pe dreapta. Principalul motiv este acela al preţului, sunt foarte convenabile. Însă aceste autoturisme sunt periculoase şi pot provoca adevărate tragedii, fiind mai greu de condus, iar vizibilitatea, cu mult redusă.

Mutarea volanului de pe partea dreaptă pe partea stângă costă în jur de 2000 de euro Foto: autolatest.ro

Mulţi dintre şoferi aleg maşinile cu volan pe dreapta, aduse din Marea Britanie, pentru că sunt extrem de accesibile: 2.000 euro pentru o maşină de lux, scrie cugetliber.ro. Însă aceşti conducători auto nu se gândesc şi la pericolele la care sunt expuşi şi la care îi expun pe ceilalţi participanţi la trafic. Dacă te afli singur într-o astfel de maşină, depăşirea este aproape imposibilă, pentru că vizibilitatea este aproape de zero. Poliţiştii rutieri constănţeni afirmă faptul că din cauza maşinilor cu volanul poziţionat englezeşte s-au produs, de-a lungul timpului, evenimente rutiere grave, chiar şi mortale. Legislaţia în vigoare nu prevede nicio interzicere a circulaţiei maşinilor din Marea Britanie. Însă aceste tipuri de autoturisme sunt mult mai greu de condus şi nu te poţi asigura cum trebuie.

Cât costă mutarea volanului pe partea stângă

Vânzătorii de maşini tradiţionale se tem de concurenţa celor care aduc autoturisme cu volan pe dreapta, pentru că acestea se vând la jumătate de preţ, iar proprietarul e dispus în continuare să negocieze. Aceste maşini pot fi înmatriculate în România fără probleme, singura modificare pe care proprietarul trebuie să o facă fiind reglarea farurilor. „Singurul motiv pentru care şi-ar dori cineva o astfel de maşină este faptul că sunt foarte ieftine. Însă mulţi fac prostia de a cumpăra o maşină de lux cu volan pe dreapta, fără să ţină cont cât costă întreţinerea. Astfel, imediat ajung să o vândă, pentru că nu-şi permit să bage bani în ea. Tot ce trebuie să faceţi e să schimbaţi farurile, pentru că ele sunt proiectate să bată într-o parte (în exteriorul carosabilului), astfel încât să nu orbească pe cei care vin din faţă. Deci farurile lor pe drumurile noastre bat fix pe dos, şi nu se pot regla. Dacă până la urmă nu vă puteţi acomoda, vă este frică în curbe sau când vă angajaţi într-o depăşire, atunci puteţi schimba volanul de pe dreapta pe stânga. O să plătiţi însă pentru asta cam 2.000 de euro”, explică mecanicii auto.

Ce recomandă poliţiştii

„Poziţia conducătorului trebuie să fie către centrul drumului, pentru a avea un câmp vizual cât mai bun. În plus, este un inconvenient şi faptul că schimbătorul este pe partea stângă, ceea ce îl poate încurca pe şofer”, au precizat oamenii legii. În aceste condiţii, sfatul poliţiştilor este să nu fie achiziţionate autoturisme cu volanul pe dreapta. Registrul Auto Român a încercat de cel puţin două ori de-a lungul anilor să interzică înmatricularea maşinilor cu volan pe dreapta, însă acest lucru nu este posibil conform legislaţiei europene, recunosc oficialii Registrului Auto Român.

Singura ţară europeană care a interzis înmatricularea acestor autoturisme este Polonia.

Remedii naturiste pentru transpiratia excesiva

Una dintre problemele cele mai frecvente la femei este de transpiratia excesiva. Vreti sa stiti cum sa opriti transpiratia axilelor?

 

Exista mai multe remedii naturale de casa care folosesc ingrediente usor de gasit in bucatarie, care elimina in mod eficient transpiratia si mirosul urat.

 

Un remediu excelent de casa pentru a combate transpiratia excesiva este un deodorant natural. Aveti nevoie de 60 ml de hamamelis distilat, 30 ml de extract de salvie, 10 picaturi de extract de seminte de grapefruit, 10 picaturi de ulei esential de salvie, 5 picaturi de ulei esential de patchouli. Pentru a pregati acest remediu este foarte usor, doar puneti toate ingredientele intr-o sticla cu pulverizator si se agita bine. Deodorantul natural trebuie aplicat pe axile atunci cand este necesar.

Salvia este ingredientul principal al acestui remediu, deoarece are proprietati astringente care ajuta la reducerea transpiratiei excesive. Hamamelisul reimprospateaza, in timp ce grapefruitul lupta impotriva bacteriilor responsabile de sudoare.

Iata cateva remedii naturiste pentru a scapa de transpiratia excesiva:

* Inainte de culcare, aplicati sucul de la o lamaie pe axile. Lamaia elimina mirosul si, de asemenea, reduce transpiratia. Nu lasati mai mult de 15 minute, in caz contrar aceasta poate provoca iritatii in aceasta zona.

* Aplicati otet de mere pe subsuori, si se lasa timp de 20 de minute. Clatiti apoi cu apa calduta. Acest lucru va reduce de asemenea transpiratia puternica.

* Aplicati pasta de tomate pe axile si se lasa sa stea timp de 15 minute. Clatiti bine cu apa. Aplicarea in fiecare zi de pasta de tomate va contribui la reducerea transpiratiei in cateva saptamani.

* O alta metoda pentru a opri transpiratia este de a consuma o ceasca de ceai de salvie in fiecare zi.

* Bicarbonatul de sodiu poate fi folosit ca un dezinfectant eficace. Se amesteca o lingura de bicarbonat de sodiu intr-un pahar cu apa si se adauga trei picaturi de ulei de levantica.

* Brusturele este o alta optiune buna, deoarece scade transpiratia. O alta planta care este foarte eficienta pentru a opri transpiratia axilelor este astragalus. Aceasta planta este foarte eficienta in reducerea transpiratiei nocturne.

* Se prepara un ceai cu menta, roinita si fenicul si se bea un pahar inainte de a merge la culcare. Acesta calmeaza corpul, reducand transpiratia.

 

Cider-Miracolul care ne va permite sa rulam nativ aplicatii de iOS pe Android!

Cati dintre voi nu v-ati gandit macar odata ce bine ar fi daca am putea sa rulam pe Android o aplicatie sau un joc ce exista exclusiv pe platforma iOS? Noi cu siguranta ne-am gandit la asta si mai mult decat atat, am cautat netul in lung si-n lat pentru o solutie. Din pacate insa, nimeni nu a dezvoltat asa ceva. Pana acum.

Sase studenti de la Universitatea Columbia au reusit sa conceapa o metoda de a rula aplicatii de iOS pe ultima versiune de Android. Vestea buna este ca aplicatiile nu sunt modificate deloc, ruleaza nativ fara vreun fel de emulator virtual si pot convietui cot la cot cu aplicatiile de Android, ceea ce inseamna ca utilizatorul poate trece dintr-o aplicatie de Android intr-una de iOS in modul natural oferit de Android. Cider, caci acesta este numele program, integreaza aplicatiile de iOS in asa fel incat acestea se folosesc de arhitectura pentru care au fost construite, dar utilizand in totalitate resursele dispozitivului pe care ruleaza. Fiind inca in stadiu incipient, inca nu exista posibilitatea accesarii de catre aplicatii a GPS-ului, Bluetooth-ului si a altor functii importante, insa cu siguranta acest aspect va fi reglat, studentii spunand ca vor lucra in continuare la dezvoltarea Cider. Acestia au pus la dispozitie un clip demonstrativ in care arata aplicatii de sistem pentru iOS nemodificate ruland nativ pe o tableta Nexus, cum ar fi Stocks de pe iOS 6 sau iBooks si au rulat chiar si un benchmark in care aplicatia respectiva s-a folosit de OpenGL-ul cu care ea a fost conceputa pentru iOS. Deocamdata integrarea este incompleta si aplicatiile portate merg greoi, insa daca va fi un proiect de succes, probabil Cider va deveni un motiv intemeiat pentru multi sa-si cumpere dispozitive cu Android.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-20

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 51-59)

is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?“ Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru. Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat“. Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…“. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“ Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus.

De ce s-a semnat infamul Pact Ribbentrop – Molotov?

La 23 August 1939 s-a semnat un document important, dar şi controversat, respectiv Tratatul de Neagresiune Sovieto-German, cunoscut mai degrabă publicului larg sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov.

Acesta a redefinit relaţiile germano-ruse, care, în sine, reprezintă o reorganizare a diplomaţiei europene de până atunci, ce se baza pe excluderea mai mult sau mai puţin voită a URSS-ului din afacerile continentale. Mai mult, spaţiul care se afla între aceste două Mari Puteri, respectiv Europa Central-Estică, este izolat de legăturile sale cu Occidentul, în ciuda garanţiilor politice anglo-franceze, pe care le primiseră Polonia, România şi Grecia în primăvara lui 1939.

Problema Poloneză – Fabricarea Motivului de Război pentru Reich

În Noiembrie 1937, la Cancelaria Reich-ului, într-o întâlnire secretă cu cele mai importante personalităţi ale regimului, Hitler expune planurile de politică externă, care rămân consemnate în documentul denumit Memorandumul Hossbach. Deşi influenţa acestuia asupra evenimentelor ulterioare este încă dezbătută, acţiunile pe plan extern ale regimului naţional-socialist sunt similare cu cele înscrise în Memorandum, chiar dacă nu au fost neapărat obţinute prin metodele descrise acolo.

Astfel, după distrugerea Cehoslovaciei, urma atacul împotriva Poloniei, care avea să aducă Germaniei o poziţie strategică foarte bună, ce ar fi ajutat-o în atacarea URSS-ului şi, apoi, în cucerirea hegemoniei continentale. Hitler intenţiona să propună Poloniei transformarea sa în aliat, însă, în mod real un satelit, care să-i permită să atace Moscova, deoarece, după cum însuşi mărturiseşte mai târziu „tot ce fac este direcţionat împotriva URSS. Dacă Vestul este prea prost sau orb să vadă, atunci voi fi nevoit să fac o înţelegere cu Rusia să înving Vestul şi apoi, după înfrângerea lor, să îmi concentrez toate forţele asupra Rusiei. Am nevoie de Ucraina, ca să nu ne poată înfometa că în ultimul război. [1]”

Declanşarea Crizei Danzig-ului este urmarea acestui plan al Berlinului, care, însă, eşuează lamentabil. Deşi Londra şi Parisul presează până la un punct Varşovia, decid să nu mai răspundă ameninţărilor germane, recurgând, mai ales Anglia, lao„tăcere ameninţătoare”. Prin urmare, imposibilitatea atragerii Poloniei într-o alianţă, îl face pe Hitler să îşi dea seama că, are, de fapt, o singură alternativă – o alianţa temporară cu Rusia, pentru a-şi atinge obiectivele din Vestul Europei, de a învinge Franţa şi Anglia. Dar, până în August 1939, încearcă să obţină supunerea Poloniei, care ar fi însemnat separarea acesteia de Occident şi renunţarea probabil la Pactul de Asistenţă Mutuală Anglo-Franco-Polonez. Însă, după cum se va dovedi, Varşovia nu vrea să renunţe la alianţa cu Vestul, care îi promitea suveranitatea post-război, pe când orice tratat cu Berlinul nu îi putea oferi acelaşi lucru. Ba mai mult, ar fi însemnat distrugerea totală a statului polonez.

Deşi până şi Mussolini intervine pentru a-i propune lui Hitler o conferinţă internaţională, care să rezolve problema Danzig-ului, la 11 August 1939, ministrul german de externe, Joachim von Ribbentrop, explică faptul că, „nu mai cerem nimic, vrem război”. Prin urmare, nimic nu mai putea modifica intenţia clară a regimului de a declanşa un conflict, însă, dorea unul limitat la Polonia, fără implicarea Vestului. De aceea şi, mai ales prin asigurările şi reasigurările lui Ribbentrop, Hitler era foarte sigur că Londra nu va mai interveni, ci îşi va menţine politica izolaţionistă.

Occidentul şi Reich-ul licitau pentru o Alianţă cu Moscova

În acelaşi timp, însă, Anglia făcea dovada unei atitudini contrare viziunii Reich-ului şi, împreună cu Franţa, ducea negocieri cu URSS pentru un Pact de Asistenţă Mutuală şi o Convenţie Militară, prin care să se opună pericolului iminent nazist. Aceste dicuţii de la Moscova trenau, nu doar din cauza sovieticilor, care manifestau o neîncredere endemică faţă de Marea Britanie şi Republica a Treia,ci şi a reprezentanţilor englezi, care erau convinşi că pot amâna războiul, dacă acţionează lent în negocierile cu URSS.

Aşadar, Vestul şi Germania licitau concomitent pentru favorurile Moscovei, din care, în opinia ambasadorului american la Kremlin post 1945, George Kennan, doar Reich-ul înţelesese această situaţie. Hitler era astfel avantajat faţă de Occident, care alege să temporizeze tratativele. Cu toate acestea, există şi un dezavantaj pentru Berlin – era presat de timp, deoarece şi-a stabilit data de 1 Septembrie pentru implementarea Fall Weiß (Cazul Alb), respectiv declanşarea conflictului cu Polonia. Aceasta fusese a doua amânare a planului, care ar fi trebuit iniţiat în August, deoarece, în toamnă, Polonia „va fi o mlaştină…complet nefavorabilă unor acţiuni militare.[2]”

Berlinul se află în dezavantaj, deşi încheie un Pact de Neagresiune cu Moscova

Berlinul se află, aşadar, sub tensiune, situaţie care îl face să cedeze mai mult în negocierile cu Moscova, decât dacă ar fi fost într-o situaţie mai puţin stringentă. Astfel, înaintea semnării oricărui acord, sovieticii îşi doresc un Tratat Economic, la care Germania achiesează. La 14 August, Ribbentrop anunţă Kremlinul că statul său doreşte încheierea unui Pact de Neagresiune, ce determină un deadlock în negocierile anglo-franco-ruse la 17 August. Molotov, însă, plusează şi condiţionează semnarea unui eventual Pact cu Reich-ul de negocierea unui protocol special.

Prin urmare, dezavantajul Germaniei este faptul că, din cauza timpului, cedează şi acceptă viziunea sovietică asupra relaţiei cu sine, la fel cum făcuse Vestul prin politica de conciliere faţă de Berlin. De aceea, la 20 August 1939, Hitler scrie personal o telegramă adresată „Domnului Stalin, Moscova”[3] pentru a-l convinge să îl primească pe von Ribbentrop mai devreme decât propusese dictatorul sovietic, respectiv pe 26 sau 27 August. După o aşteptare dramatică, pe 21 August, Hitler primeşte răspunsul afirmativ al lui Stalin şi, foarte entuziasmat de noul său triumf în politica externă, oferă şampanie consilierilor săi de la Berghof.[4]

Cu toată această demonstraţie de bucurie a Führer-ului, statul său este, de fapt, cel care pierde, pentru că a fost obligat să semneze un tratat cu valoare politică, pe lângă cel economic, şi un protocol secret, deşi nu avusese această iniţiativă. Astfel, la 23 August 1939 are loc semnarea unuia dintre cele mai importante documente din istoria Europei. Tratatul de Neagresiune conţinea prevederi realizate cu scop propagandistic, pentru a oferi ceva concret opiniei publice internaţionale, deoarece sensul real al înţelegerii germano – sovietice se regăsea Protocolul Adiţional Secret. Acesta împărţea Europa Centrală şi de Est în sfere de influenţă, astfel, Polonia avea să fie separată pe linia fluviilor Narev – Vistula – San.

Ce obţine Stalin din Pactul Ribbentrop-Molotov

Aşadar, înainte de a declanşa conflictul cu Varşovia, Hitler avea asigurată neutralitatea URSS, singurul stat care i s-ar fi putut opune efectiv în Estul Europei. De cealaltă parte, Stalin obţinuse, măcar temporar, neimplicarea statului său în cazul unui conflict european. Astfel, opreşte total negocierile cu Anglia şi Franţa, mai ales că acestea din urmă realizează faptul că,  doar Germania ar fi putut să îi ofere URSS-ului ce îşi dorea, respectiv teritoriile est-europene, astfel, alianţa cu Vestul devenea foarte puţin atrăgătoare pentru Moscova. Mai mult decât atât, disponibilitatea lui Stalin faţă de un acord cu Hitler se observă şi în schimbarea ministrului de externe Litvinov, asociat cu Occidentul şi politica de securitate colectivă, cu Molotov, un apropiat al dictatorului, care era foarte favorabil unei înţelegeri cu Berlinul. De asemenea, se poate crede că Stalin a încheiat acest Pact cu Hitler, din cauza faptului că dorea să îşi refacă armata, profund epurată în timpul Marii Terori din 1937.

Prin umare, dictatorul sovietic dorea să câştige timp pentru a-si reconstrui o armată puternică, ce avea, eventual, să se confrunte cu forţa Wehrmachtului. Ambii lideri erau conştienţi că, la un moment dat, aveau să ajungă faţă în faţă în război, deşi acum aveau un Tratat de Neagresiune[5]. De asemenea, Stalin considera că, într-un eventual război, Vestul nu va rezista în faţa Reich-ului, iar un acord cu Hitler pe baza Poloniei îi poate oferi nu doar timp de consolidare a armatei, ci şi teritorii, care sa îi „plătească” acordul de a nu se activa  militar[6], în timp ce Berlinul ataca Varşovia.Astfel, par să se confirme cuvintele lui Nikita Hruşciov din memoriile sale, conform cărora Stalin ştia exact strategia Cancelarului de a nu se angaja într-un război pe două fronturi şi dorinţa acestuia de a separa statele, ce puteau relua alianţa împotriva Kaiserreichului din timpul Primei Conflagraţii Mondiale[7].

Însă, un grup de istorici tineri ruşi resping aceste motive şi emit ipoteza că Stalin ar fi încheiat Pactul cu Hitler dintr-un motiv psihologic, respectiv, era singura persoană în care avea încredere. Deşi poate fi catalogată drept un motiv inedit, aceşti istorici se bazează pe sentimentele sau credinţele personale ale lui Stalin, care nu sunt atât de uşor de investigat. Având în vedere că acesta nu avea încredere nici în indivizii cei mai apropiaţi sieşi, pe care îi epura ori de câte ori avea cele mai mici suspiciuni, nu putea să îşi extindă încrederea asupra lui Hitler, pe care nu l-a întâlnit, de altfel, niciodată. Mai mult, exista un plan de război împotriva Germaniei realizat de către cercurile de putere sovietice, despre care Stalin era cu siguranţă informat[8].

Avantajele Reich-ului în urma semnării Pactului

Pentru Hitler, situaţia este mai complicată, având în vedere că fusese constant până la momentul respectiv în declaraţii anti-bolşevice. Însă, realismul politic a avut câştig de cauză pentru Cancelar, deoarece planurile sale grandioase de dominaţie europeană nu s-ar fi putut realiza fără acest Pact iniţial. Astfel, Tratatul de Neagresiune a amânat temporar războiul în Est cu URSS pentruLebensraum (spaţiu vital), iar Germania îşi putea concentra mare parte a forţelor armate la Vest, pentru a declanşa Blitzkrieg-ul asupra Franţei şi Angliei. Totuşi, se poate remarca faptul că, din punct de vedere strategic, Berlinul a comis o eroare fatală, care a permis Moscovei să se pregătească de război beneficiind de faţada neutralităţii. De asemenea, Hitler miza pe efectul psihologic al suprizei semnării acestui pact asupra Occidentului, care ar fi determinat Polonia să îi ceară pace, înţelegând că nu va fi ajutată de URSS să reziste Reich-ului.

Impactul Tratatului asupra liderilor politici occidentali este deosebit, aceştia fiind deopotrivă uimiţi şi deprimaţi de această modificare subită în sistemul de alianţe european. Sir Alexander Cadogan, sub-secretar permanent al Ministerului de Externe Britanic considera că, 23 August a fost „o zi neagră” pentru Europa, iar senatorul conservator Chips Cannon, foarte realist, crede că „o împărţire a Poloniei este inevitabilă” şi că „lumea noastră e aproape în ruină.[9]” Ambasadorul englez la Berlin remite un mesaj similar Cancelariei Reich-ului, observând cu tristeţe că un „război între popoarele noastre ar fi cea mai mare calamitate care s-a produs.[10]”

Pactul Ribbentrop – Molotov este, aşadar, un tratat de distrugere, împărţire şi război, fără precedent în Istoria Europeană de secol XIX – XX[11]. Motivele semnării sale se regăsesc în planurile naziste de dominaţie europeană, care presupuneau înfrângerea tuturor Marilor Puteri, însă, Berlinul nu ar fi rezistat într-un război pe două fronturi. Deşi această situaţie s-a realizat, în final, Hitler a reuşit ca măcar iniţial să obţină neutralitatea Armatei Roşii. Din perspectiva lui Stalin, Pactul i-a oferit un timp de pregătire necesar refacerii forţelor sale, precum şi teritorii est-europene, care aveau să preia şocul iniţail al unui război cu Reich-ul.

Astfel, la momentul 1939, o înţelegere între Rusia Sovietică şi Germania Nazistă devine posibilă, deşi pe tot parcursul perioadei interbelice, părea o contradicţie în termeni. Realismul politic afişat de ambii liderii determină ignorarea quasi-totală a diferendele ideologice şi sistemice aproape ireductibile dintre propriile regimuri.

Bibliografie

1)      Bullock, Alan, Hitler: A Study in Tyranny, Penguin Books, Middlesex, England, Great Britain, 1962

2)      Kershaw, Ian, Hitler: 1936 – 1945 Nemesis, Published by the Penguin Group, Penguin Books, England, 2001

3)      Nolte, Ernst, Războiul Civil European 1917 – 1945: Naţional-Socialism şi Bolşevism, Cu prefaţa autorului la ediţia în limba română, Cuvânt-Înainte Florin Constantiniu, Traducerea Irina Cristea, Grupul Editorial Corint, Bucureşti: Runa, 2005

4)      Welch, David,  Hitler: Profile of a Dictator, Routledge, Londong, United Kingdom, 2001

5)      Werth, Nicolas, Istoria Uniunii Sovietice de la Lenin la Stalin 1917 – 1953, Traducere, Cuvânt-Înainte şi Note Florin Constantiniu, Editura Corint, Bucureşti, 2000

NOTE

---

[1]David Welch, Hitler: Profile of a Dictator, p. 72

[2]Ian Kershaw, Hitler: 1936 – 1945 Nemesis, p. 196

[3]Ernst Nolte, Războiul Civil European 1917 – 1945: Naţional-Socialism şi Bolşevism, p.  242

[4]Ian Kershaw, Hitler: 1936 – 1945 Nemesis, p. 206

[5]Ernst Nolte, op. cit, pagina 239

[6]Alan Bullock, Hitler: A Study in Tyranny., pagina 515

[7]David Welch, op. cit., p. 65

[8]Nicholas Werth, Istoria Uniunii Sovietice de la la Lenin la Stalin 1917 – 1953

[9]Ian Kershaw, op. cit., pagina 211

[10]Ibidem

[11]Ernst Nolte, op. cit., pagina 243

Antonov (AN-225 Mrya), cel mai mare avion din lume

Antonov(AN-225 Mrya) cu naveta spaţială Buran

 

Avionul-cargou Antonov AN-225 Mrya(mrya care înseamnă vis în  ucraineană), cel mai mare avion din lume, rămâne o capodoperă inginerească a aeronauticii mondiale. Dezvoltat iniţial pentru a transporta naveta spaţială  Buran,   AN-225 a rămas după destrămarea URSS în proprietatea companiei ucrainiene Antonov care a început de atunci să-l utilizeze în transporturile aeriene cu gabarit depăşit . Chiar şi la ora actuală , avionul este înscris în Cartea Recordurilor cu 106 recorduri care recompensează performanţele sale deosebite.

Originile  celui mai mare avion din lume şi dezvoltarea sa ulterioară

Avionul-cargou, Antonov  AN-225 , s-a dezvoltat pornind de la avionul sovietic de transport militar strategic AN-124 .  Inginerii sovietici au mărit lungimea fuselagul lui AN-124 cu 12 metri, adăugându-i încă 2 motoare.  Pentru a distribui greutatea avionului cu şase motoare, AN-225, trenul de aterizare a fost dotat cu 32 de roţi. La o greutate maximă de 640 de tone , avionul este şi cel mai greu  din lume. Faţă de un avion normal care are doar roata de bot orientabilă, AN-225 are 20 de roţi orientabile(4 roţi de bot şi 16 roţi în trenul principal de aterizare). În consecinţă , avionul este extrem de manevrabil pentru gabaritul său.  Ceea ce-l face pe AN-225 să fie la fel de manevrabil şi în aer este ampenajul său dotat cu o coadă dublă, spre deosebire de AN-124 care avea un singur stabilizator vertical.

Primul zbor al lui AN-225 a avut loc pe 21 decembrie 1988 la Kiev. Grandioasa prezentare a lui Antonov AN-225 a fost în cadrul spectacolului aviatic de la Paris, atunci când a aterizat purtând pe spate naveta spaţială sovietică Buran. De fapt, scopul iniţial pentru care a fost construit AN-225, era  transportul rachetei Energia şi a navetei spaţiale Buran.

După destrămarea URSS , operatorul ucrainian  Antonov , a preluat  singurul model AN-225 şi l-a reprofilat pe transporturi comerciale cu gabarit depăşit( capacitate de transport de 250 de tone). Având în vedere că operatorul ucrainian Antonov are nevoie să-şi extindă capacitatea de transport ,este în plan încă din 2005 finalizarea şi celui de al doilea avion AN-225, lăsat nefinalizat din lipsă de fonduri o dată cu dispariţia URSS. Datorită faptului că finalizarea ar mai costa compania încă 300 de milioane de dolari, proiectul s-a amânat .

Ca şi timp de execuţie avionul actual AN-225 ,construit în perioada URSS-ului, a necesitat doar 3 ani. Perioada foarte scurtă de finalizarea este explicată de competiţia în care încă se afla  URSS şi SUA, elementul esenţial al Războiului Rece.

AN-225 şi performanţele sale faţă de celelalte avioane de aceiaşi clasă

 

În categoria avioanelor de transport uriaşe aflate în serviciu mai figurează C-5A Galaxy ,Airbus A380-800 (cel mai mare avion de pasageri din lume) şi Boeing 747 Dreamlifter(o versiune drastic modificată a modelului Boeing 747-400 ).  Ca dimensiuni, AN-225 poate ocupa cu uşurinţă suprafaţa unui teren de fotbal , putând transporta cu 50% mai multă marfă decât un avion-cargou american C-5A Galaxy . Pentru a putea susţine greutatea avionului AN-225 , inginerii sovietici l-au înzestrat cu 6 motoare care au fiecare câte 23400 cp.

Pentru al menţine în serviciu activ, compania Antonov  a mai investit  după 2000 încă 20 de milioane de dolari pentru a instala echipamente moderne de avionică. De atunci  Antonov a devenit aeronava de frunte în flota companiei Antonov. AN-225 a reuşit să transporte obiecte care până atunci erau imposibile de transportat pe calea aerului. Avionul e capabil să zboare cu locomotive şi generatoare cu o greutate de 150 de tone.

Primul transport comercial pe care l-a executat AN-225 a fost pe 3 ianuarie 2002, atunci când a transportat din Germania  187,5 tone de alimente destinate trupelor americane staţionate în Oman.

Cel mai recent record stabilit de aeronava AN-225 a fost înregistrat la 11 august 2009, când a fost transportat  un generator de 189 de tone pentru o centrală eletrică pe gaz din Armenia. A fost cel mai greu obiect singular transportat vreodată de un avion de transport comercial.

Pe 11 iunie 2010, AN-225 a atins un nou record , de această dată pentru cel mai lung obiect din istoria cargourilor aeriene, atunci când a transportat o pală a unei turbine eoline în lungime de 42 de metri.

Un alt transport notabil a lui AN-225  a fost şi o locomotivă de 102 de tone din Canada până în Irlanda. După cum putem observa ,AN-225 este capabil să transporte încărcături mari pe distanţe lungi. Un alt transport pe distanţă lungă a fost şi cel dintre Germania şi India, atunci când AN-225 a transportat un generator Siemens de  135,2 t.

AN-225 şi-a demonstrat eficacitatea şi în misiunile umanitare la care a participat.  Ultima misiune umanitară la care a făcut parte AN-225 a fost în martie 2011( catastrofa produsă de tsunamiul din Japonia) atunci când a transportat în Japonia generatoare cu o greutate însumată de 140 de tone .Transportul a fost făcut la comanda guvernului francez.

Cercetările cu privirea la utilizarea lui AN-225 în prima fază de lansare pe orbită a cargourilor spaţiale sunt în progres. Sistemul aerospaţial pus la punct de Rusia şi Ucraina urmăreşte lansarea pe orbită , a unor încărcături de până la 18 tone folosindu-se de ajutorul lui AN-225.

Fie că e vorba de transporturi comerciale sau participări la viitoarele programe spaţiale , AN-225 rămâne unul dintre cele mai de perspectivă aeronave create vreodată.

AN-225 Mriya Basic Performance
Maximum payload, t	250
Cruising speed, km/h	up to 850
Cruising altitude, m	up to 12 000
Service range with a 200-ton cargo, km	4 000
Airfield length, m	3 000 – 3 500
Engines:
-type	D-18T turbofan
-number x thrust, tf	6 x 23,4

Tabel cu performanţele tehnice,

http://www.antonov.com/aircraft/transport-aircraft/an-225-mriya/an-225-performance

 

Bibliografie

Michael Sales , The Air Logistics Handbook: Air Freight and the Global Supply Chain,Ed.Routledge ,Londra, 2013,pp.144-145.

Paul Eisenstein, articolul “World’ sBiggest Plane”, în revista Popular Mechanics, ianuarie 2013. p.34.

http://www.antonov.com/aircraft/transport-aircraft/an-225-mriya

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-19

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTIEvanghelia de la Ioan (VIII, 42-21)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis. De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la’nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr’ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?“ A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s’o caute şi să judece. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“.

La slujba, in afara Bisericii!

 Din pacate, odata iesiti pe usa bisericii, unii dintre crestinii veniti la sfintele slujbe uita ca poarta cu ei harul sfintitor al Duhului Sfant. Mai mult, ei uita ca trebuie sa fie marturie lumii, ca fii ai lui Dumnezeu. Se cauta, uneori, numai o mangaiere a constiintei. Ne-am facut datoria, zic unii. De parca Dumnezeu ar avea nevoie de ceva din partea noastra.

In biserica trebuie spus, iara si iara, cuvantul Mantuitorului: „Voi sunteti lumina lumii. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 14-16). Numai participarea fizica la rugaciunea in comun facuta in Biserica nu il poate odihni pe om, nici nu-l poate vindeca, nici mantui.

La slujba, in afara Bisericii !

Slujba zilnica a laicilor, a mirenilor, este o teologie practica. Indata dupa Inviere, Iisus Hristos a zis Apostolilor: „Mergand, invatati toate neamurile!” (Matei 28, 19). Referitor la acest indemn mantuitor, Paul Evdochimov spune: „El se adreseaza fiecarui botezat, laicul fiind chemat sa-L marturiseasca neincetat pe Dumnezeu.„

In rugaciunile din Slujba Mirungerii se arata tocmai aceasta datorie a crestinului, indiferent de calea ori slujba pe care o urmeaza in viata sa. Se zice: „Pazeste sufletul lui in frica Ta cea mantuitoare, (…) in tot lucrul si cuvantul bineplacand Tie.” Deci, tot crestinul trebuie sa-I slujeasca lui Dumnezeu cu tot lucrul si cu tot cuvantul.

Olivier Clement simte si el aceasta dureroasa lipsa a marturisirii neincetate prin detaliile vietii crestinilor de rand. El zice: „In epoca noastra, care vrea sa stapaneasca lumea, cata nevoie e de oameni care sa accepte cu smerenie slujirea preoteasca a lumii; in chip umil si, totodata, in chip imparatesc, ca monahii.„

Slujbele din biserica trebuie continuate si in afara bisericii. Doar astfel, slujbele bisericii isi arata puterea, cand oamenii isi schimba viata. Aceasta lucrare a mirenilor nu prezinta nici un risc pentru crestinii smeriti, care stau in ascultare fata de preotii lor. Celor care nu inteleg acest lucru, Sfantul Clement Romanul, in Epistola sa catre Corinteni, le spune: „Fiecare dintre noi, fratilor, sa caute, cu cucernicie, ca in propriul sau rang sa fie bineplacut lui Dumnezeu, avand constiinta curata si nedepasind canonul randuit slujirii lui.„

Prezenta crestinului in lume trebuie sa fie „o epicleza, o perpetua chemare a Duhului Sfant pentru ziua ce va sa vina, pentru munca si roadele pamantului, pentru truda oricarui muncitor sau savant cu ochiul curatit de rugaciune”, precum zice Paul Evdochimov.

Totul incepe, se dezvolta si se incheie in Biserica. Tot asa, totul incepe, creste si se implineste in familie. Ceea ce se spune in biserica se aduce in familie, iar din familie in lume (in bloc, in oras, in sat). Alexandre Schmemann spune ca „familia e prelungirea Bisericii in lume si aducerea lumii in Biserica„.

Sfantul Ioan Gura de Aur, gandindu-se la roadele aduse de Apostoli, prin harul primit de la Hristos, spune: „Daca Apostolii au fost numai doisprezece si au intors la credinta atatea orase si tari intregi, gandeste-te la ce inaltime va ajunge credinta noastra, daca toti am fi dascali prin viata noastra virtuoasa!„

Sa luam aminte la acest ultim cuvant al Sfantului Ioan !

Logourile si mesajele ascunse

Un Logo este un simbol, o sigla, care reprezinta marca unui produs sau a unei firme. Acesta este conceput, de regula, cu mare atentie si este mentinut de-a lungul timpului, cu mici modificari, care sa nu ii pericliteze notorietatea, deoarece ofera identitate companiei sau produsului pe care il exprima. In plus, mai toate Logourile includ mesaje ascunse, pe care nu le identificam la o simpla privire, daca nu stim sau nu ne gandim ca aceasta este o regula in conceperea unui asemenea simbol.

Iata cateva exemple :

• Carrefour – logoul acestei companii este, aparent, o simpla reprezentare grafica in doua culori, rosu si albastru, pe care il recunoastem cu usurinta, dar care « ascunde », la o privire atenta, litera C, de mai multe ori.

• Amazon – este unul dintre liderii mondiali in comertul cu produse electronice. Logoul sau –amazon.com – are sub primul cuvant o sageata galbena, in forma de zambet, ale carei extremitati leaga prima litera, a, de z, mesajul facand referire la faptul ce se ofera produse de la A la Z, dar si la satisfactia clientilor (zambetul).

• Toblerone – celebra marca elvetiana de ciocolata este reprezentata de desenul unui munte (Muntele Cervin, de la frontiera italo-elvetiana), dar privit mai de aproape, se poate remarca imaginea unui urs, pe versantul muntelui, simbol al orasului Berna, localitate de care se leaga originea acestei marci de ciocolata.

• Sony – logoul produselor acestei firme contine simbolul Vaio – un « val » (o sinusoida), urmat de 1, I si 0, insemnand un sistem binar care arata evolutia de la era analogica la cea digitala.

• FedEx – societate specializata in transportul international de marfuri « ascunde » in logoul sau o sageata intre E si X, semnificand livrarea rapida a produselor.

• TGV – Tren de Mare Viteza are un logo cu o imagine dubla care, inversata, reprezinta un melc, sugerand ceva in totala opozitie cu « viteza ».

• Formula 1 – nu partea colorata in rosu a logoului inseamna 1, cum pare la prima vedere, ci spatiul alb dintre F si benzile rosii.

Nenumarate alte exemple se pot da pentru a ilustra aceasta regula a conceperii logourilor, prin care se urmareste ca simbolurile sa fie usor de memorat/ recunoscut, sa confere « personalitate » marcii/ produsului, dar sa contina si un mesaj ascuns, subliminal, care, intr-o masura mai mare sau mai mica, influenteaza comportamentul cumparatorului, la nivel subconstient.

Bărbații sunt puternic ispitiți de femeile cu pantaloni mulați

Un articol dedicat fetelor și femeilor.

Hristos a înviat!

De când a venit căldura am văzut pe stradă foarte multe fete îmbrăcate în pantoloni mulați. Nu blugi sau pantaloni din stofă, in sau mătase, ci egări, pantolani perfect mulați pe forma piciorului.

Cred că anul acesta este la modă să te îmbraci așa. Din 10 femei până în 30 de ani, sigur văd cel puțin 2-3 îmbrăcate așa. Dacă scădem vârsta, din 10 fete până în 20 de ani, cred că mai mult de jumătate se îmbracă cu egări/colanți.

Până nu de mult femeile se îmbrăcau în rochii și fuste vaporoase, și pantalonul era purtat doar de băieți. Motivul este simplu: rochia sau fusta largă acoperă formele femeii și în felul acesta nu atrage atenția bărbaților, mai poftitori din fire, decât femeile. Femeile purtau părul prins și acoperit în biserică și în viața de zi cu zi, pentru că și părul despletit și așezat într-un anume fel poate ispiti mult gândurile bărbaților. Machiajul potențează anumite trăsături ale femeii, tot pentru a fi mai excitante. Parfumul este un mod de a stârni pofta în celălalt, fără a fi nevoie de atingeri, este o un mod de a gusta din celălalt de la distanță.

De câțiva zeci de ani femeia a început să poarte pantaloni și a ispitit mult bărbatul în felul acesta de a se afișa. Pantalonul îți poate arăta ceea ce fusta ascunde. Dar totuși, pornografia, în toate formele ei, prezentă constant în viețile noastre, a „rafinat” dorințele sexuale ale oamenilor. Se văd formele unei femei prin blugi, dar totuși blugii sunt groși și estompează contururile. Dorința cât mai avidă de sex, născută din vizionarea imaginilor cu caracter pornografic, ne-a dus situația în care oamenii vor să simtă plăcerea sexuală și în spațiile publice, unde până acum ceva ani acest lucru nu era posibil.

Pantalonul este o dezgolire. Pantalonii mulați, egării, sunt o altă treaptă a dezgolirii căci oferă forme intime și mai detaliate în spațiul public. O femeie îmbrăcată în egări/colanți este foarte aproape la nivel vizual de o femeie goală, sau aproape goală.

Prezentarea unei fete/femei în acest fel, în public, este o invitație sexuală către toți bărbații care o întâlnesc. De ce?

Pentru că la nivel vizual bărbatul este de așa natură creat încât se simte atras și excitat de formele rotunde. Așa este construcția lui, indiferent de cât de duhovnicesc sau neduhovnicesc este. De aceea noi ca bărbați suntem puternic, subliniez PUTERNIC ispitiți de femeile care se îmbracă cu pantaloni mulați. Așa de puternic încât eu resimt pofta în interiorul meu, aproape instantaneu, și abia pot raționa ceea ce mi se întâmplă. Partea creierului meu care simte plăcerea sexuală acționează mult mai rapid decât partea rațională. Până să conștientizez că nu e bine ceea ce văd și să-mi arunc ochii în altă parte, deja simt în mine o schimbare hormonală, adică mă simt ispitit, și se naște în mine o oarecare dorință sexuală.

Este același sentiment pe care-l are un om când privește primele 2-3 secunde dintr-un film pornografic. Se naște pofta așa de repede încât putem spune cu siguranță că este aproape incontrolabilă.

Fetelor, puteți să vă convingeți întrebând orice băiat sau bărbat din viața voastră despre ce simte cănd vede o femeie îmbrăcată în egări/colanți.

Am întâlnit un bărbat cu multă smerenie, cu suflet curat, un om al Biserici, un misionar, o persoană cum rar întâlnești în lume, care mi-a mărturisit că este ispitit chiar și de vocea unei femei, chiar dacă n-o vede față-n față (voce la telefon, voce la radio, voce într-o melodie, etc.). V-am spus acest lucru ca să înțelegeți că bărbatul e foarte ușor de ispitit trupește, inclusiv cei apropiați de Dumnezeu.

Ce vede un bărbat când vede o fată îmbracătă în colanți pe stradă? În niciun caz chipul cel frumos al femeii, ci o invitație la contemplare sexuală.

Fetelor dacă vă îmbrăcați ca să stârniți pofta sexuală în om, așa veți fi tratate: ca un obiect sexual, ca o bucată de carne bună de frământat și de pus pe grătarul încins al poftelor bărbătești.

Poate multe dintre fete se îmbrăcă astfel pentru că așa este la modă, pentru a atrage atenția spre persoana lor, dar vă spunem noi băieții, că în felul acesta atrageți atenția asupra trupului vostru nu asupra persoanei voastre, nu asupra sentimentelor și frumuseții sufletești.

Știți cum e percepută o astfel de fată / femeie printre bărbați? Nu vă voi spune. Avem noi o categorie aparate în care le încadrăm pe aceste fete.

Îmbrăcămintea indecentă a femeii deteriorează din start relația dintre ea și un bărbat! De ce? Pentru că de la început se întemeiază pe o temelie mișcătoare: pofta trupească. Relațile bazate pe poftă se aprind spectaculos, ca focul de paie… dar tot ca focul de paie se termină brusc, repede, pentru că nu au tărie. În acest fel, femeia indecentă atrage atenția doar temporal asupra ei iar bărbatul nu caută în femeie persoana, ci plăcerea lui egoistă, la care dealtfel a și fost invitat.

Un bărbat care vede pe stradă o astfel de femeie, cu forme intime puternic conturate, va acumula în el tensiune sexuală, pe care o va purta în el până când va refula, iar refularea poate avea de multe ori loc în forme ale păcatului: masturbare, relații sexuale înainte de căsătorie, adulter, perversiuni sexuale, etc. Tensiunea sexuală acumulată zilnic de bărbați îi face mai dornici față de plăcere și mai puțin grabnici față de jertfă.

Un bărbat doritor permanent de plăcere, este un bărbat egoist, care se va jerfi mai puțin pentru celălalt, deci la fel și pentru femeia care-i stârnește pofta. Căsătoria fiind prin sine jerfă pentru celălalt și pentru copii, vă imaginați ce relație va ieși între cei doi.

Paradoxal, deși femeile se îmbracă provocator pentru a fi mai atrăgătoare și pentru a lega mai ușor relații cu bărbații, defapt se întâmplă exact opusul: relațiile sunt mult mai slabe, durează mai puțin și sunt din ce în ce mai multe.

Prin urmare, sfatul lui Dumnezeu dat prin Biserică de a ne îmbrăca decent, vine în ajutor mai ales pentru protejarea noastră, și nicidecum ca un impediment spre fericire. Îmbrăcăminea decentă este unul din aspectele care protejează familia și membrii ei.

Fetelor nu vă înșelați crezând că vă vom iubi mai mult dacă ne ispitiți mai puternic prin trupul vostru! Să nu credeți vă vom aprecia mai mult dacă vă îmbrăcați astfel.

Fiecare bărbat este atras de femeie, dar în momentul în care devine al lui, în momentul în care se căsătorește cu ea, niciunul nu-și mai dorește ca ea să-și expună public formele trupului.

Soțiilor, deși poate aparent acceptăm felul în care vă îmbăcați, ca să nu vă creem supărare, totuși să știți că resimțim aceasta ca pe o înșelare, ca pe un mod de a deveni atrăgătoare și pentru alți bărbați.

Concluzia mea este simplă: pornografia a fost inventată de bărbați iar femeile au căzut în această plasă a poftelor nebunești masculine. Femeile au fost dezgolite public în diferite feluri (fotografii, reclame video, filme, bannere, emisiuni TV, etc.) chiar de către bărbații doritori permanent de a gusta din plăcerea sexuală. Din acest motiv femeia a început să se prezinte așa cum îi place bărbatului: îmbrăcat cât mai provocator, adică cât mai aproape de goliciune.

Egării/colanții și îmbrăcămintea idecentă sunt o consecință a industriei pornografice, care a reeducat mințile tinerilor. Dar industria pornografică are ca final o demonizare treptată a sufletelor oamenilor, la propriu, nu la figurat. Toate marile păcatele ale omenirii se cuprind, se recapitulează și în diferite forme în pornografie. Finalul pornografiei, este un lung șir al decăderii umane, din perversiune în perversiune, până când ajungem la esență: întâlnirea cu cel rău. Aici suntem deja în iad, și numai Dumnezeu ne mai poate scoate.

Dumnezeu să ne ocrotească și să ne păzească de aceste ispite și să ne ajută să trăim curat și normal.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-18

DUMINICA A CINCEA DUPĂ PAŞTI A SAMARINENCII Evanghelia de la Ioan (IV, 5-42)

n vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S’a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?…“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie“. Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?“ Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică“. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“. Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“. Femeia I-a răspuns, zicând: „N’am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat, că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o“. Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet. Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“. Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine“. I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“. Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte“. Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbeşti cu ea?“ Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s’a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“ Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“ Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi“. Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?…“. Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră. Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v’am trimis să seceraţi unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor“. Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“. Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii“.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-17

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 31-42)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.

Ce este normal și ce nu la menstruație

Ai dureri la menstruație, te ține prea mult sau prea puțin, arată ciudat? Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrică-ginecologie (Fertilia Medical Center) îți spune ce este normal și ce nu la menstruație.

 

• Sursa Foto: Shutterstock

Trebuie să știi că ciclul este, de fapt, durata între 2 menstruații, nu perioada în care sângerezi. În general, ciclul are 28 de zile. Se acceptă ca normal intervalul 24-32 de zile.

Menstruația normală, care apare după un ciclu menstrual, durează 3-5 zile.

Dacă menstuația ta durează mai mult de 5 zile, posibilele cauze sunt o tulburare în secreția de hormoni ovarieni (dacă ai 20-25 de ani și nu iei pilule anticoncepționale), un fibrom uterin sau o afecțiune gravă, care poate ajunge la cancer de endometru, în cazul femeilor în vârstă.

Uite ce înseamnă dacă menstruația durează mai puțin de 3-5 zile:

Cununia si sora ei, Calugaria

Viata in familie (Cununia) si viata in manastire (Calugaria) sunt doua moduri de vietuire foarte asemanatoare. Cele doua slujbe, a Cununiei si a Tunderii in monahism, au multe elemente in comun. Mai mult, ele se regasesc una in cealalta, precum spune Anca Manolache: „In randuiala Tainei Nuntii are loc simbolul muceniciei, iar in ritualul tunderii in monahism sunt randuite imagini ale Nuntii.” In slujba Cununie, cei doi miri se nasc intr-o noua viata, intr-un trup, murind cumva fata de vechile lor familie, iar in Tunderea in calugarie se moare lumii, prin logodirea cu Mirele Hristos.

Vietuirea crestina, in orice lor, trece prin perioade de incercare, prin moarte, spre inviere, prin parasiri ale harului, prin mari bucurii si prin munca in comun, iar pericolele sunt peste tot aceleasi. Oriunde si oricum s-ar trai, omul se afla pe sine incadrat intr-o obste: obstea monahala sau obstea familiei. In ambele se traieste in comun, se munceste in comun, se impart toate, se bucura si se sufera impreuna.

Tunderea in numele Sfintei Treimi se face in ambele slujbe. Paul Evdochimov spune ca „ritualul intrarii in monahism se serveste de simbolismul conjugal, iar ritul vechi al casatoriei continea tunderea monahala, cu semnificatia daruirii celor doi Domnului„. Deci, initial, cei doi miri erau tunsi Domnului, ca si calugarii.

Perioada de incercare si pregatire nu lipseste in nici o parte. Este foarte cunoscuta perioada de incercare a fratelui, la intrarea in manastire. Tot asa, in casatorie, perioada de incercare a sotului/sotiei, nu lipseste. E de mare trebuinta sa stim pe cine luam, sa stim daca acela isi doreste sa traiasca viata intru Hristos. Indrumarea celor doi miri se face si dupa casatorie, de catre duhovnic, de catre nasi, de catre parinti etc. Paul Evdochimov spune: „Traditia veche concepea perioada Logodnei ca pe un noviciat monastic si prescria noilor casatoriti ca, dupa slujba Cununiei, sa se retraga o perioada la o manastire, pentru a se initia in sacerdotiul conjugal.„

Casatoria si Calugaria ne pun inainte o moarte si o inviere. Paul Evdochimov spune: „Fagaduintele schimbate de catre logodnici ii introduc intr-un fel de stare monahala particulara, caci este si aici o moarte a trecutului in noi si nasterea la o viata noua.” Cel ce intra in manastire moare cumva vechii sale lumi, oamenilor si tuturor celor ce l-au insotit pana atunci. Tot asa, in Casatorie, se moare fata de vechea lume, se moare intr-o mare masura parintilor si randuielilor de pana atunci; cei doi miri intra intr-o noua randuiala, intr-o noua viata, viata in doi, spre zidirea comuna si spre mantuire, fiecare cautand sa indrepte ceea ce nu i-a placut in vechea sa familie si in mediul in care a trait.

Cel calugarit poarta cu sine tot timpul o lumanare aprinsa, vreme de o saptamana, spre adancirea in intelegerea sensurilor monahismului, ca lumina a lumii. De demult, cei ce se cununau purtau cununia, acea coroana impletita cu flori folosita in cadrul Sfintei Taine, timp de mai multe zile, spre indeplinirea aceluiasi scop: intelegerea mai buna a ceea ce inseamna slujirea de sot/sotie si parinte. Cununiile se purtau sapte zile, iar Paul Evdochimov spune ca „aceste sapte zile erau o initiere in asceza barbatului si un noviciat monahal„.

Experienta parasirii harului are loc in viata omului, oriunde ar vietui el si orice mod de vietuire ar duce. Sunt multi care considera ca doar calugarii simt parasirea harului si se apropie de deznadejde. Perioadele in care sufletul se afla la limita sunt necesare sufletului. Calugarul si mireanul se mantuiesc prin rabdarea neputintelor si a caderilor proprii. Olivier Clement spune: „Un cuplu este ceva ce se zideste prin multe indepartari si intoarceri, prin pustiuri in care mai ramane doar „credinta” promisa, prin tandrete brusc reinnoita, prin iubire plina de umor, mereu mai statornica, mai plina de lepadare de sine.„

Cele doua moduri de vietuire se implinesc reciproc, in ambele fiind sadite aceleasi randuieli: curatia, castitatea si nasterea. Nasterea si fecioria (intreaga-intelepciune) isi fac simtita prezenta in ambele obsti (obstea monahala si obstea casnica).

Iesirea din manastire este totuna cu divortul. Mintea intunecata de pacat vede un adevarat iad deschizandu-se cand aude de iesirea unui calugar din manastire, insa i se pare atat de firesc divortul sau, al rudelor sau al vecinilor. Ambele schimbari de directie constituie aceeasi cadere, ambele necesita aceeasi pocainta.

In ambele se intra cu juramant. In ambele se sta pe Cruce. Ambele mantuiesc !

Ce parere are Dumnezeu despre tine?

Pentru ca iubim selectiv, avem o imagine gresita despre ce crede Dumnezeu despre noi. Daca ne iubim familia, credem ca suntem bineplacuti in fata lui Dumnezeu. Ca are o parere buna despre noi. Insa, de multe ori nu suntem ceea ce am crezut ca suntem in ochii Lui.

Ca Dumnezeu sa aiba o parere buna despre noi, trebuie sa fim asemeni Lui. Sa iubim orice om. Pierdem din vedere ca la Judecata de Apoi vom da seama nu doar pentru relele savarsite de noi, ci si pentru faptele bune pe care am fi putut sa le facem si nu le-am facut. Vom da seama pentru indiferenta noastra fata de cei pe care Dumnezeu ni i-a scos in cale sa-i ajutam.

Dumnezeu nu locuieste doar in familia noastra, ci in tot omul. Si nu ne cere sa facem lucruri peste puterea noastra. Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste ca Mantuitorul nu a spus „am fost in temnita si nu m-ati eliberat, ci am fost in temnita si nu m-ati cercetat”. Asadar, ceea ce ne cere este sa fim prezenta iubitoare.

Trebuie sa traim cu gandul la viata de dincolo si acest lucru ne va ajuta sa avem dragoste fata de orice om. O dragoste fara masura. Sigur ca nu este usor, e chiar imposibil daca ramanem la puterile noastre. Dar prin ajutorul lui Dumnezeu, omul poate deveni un chip al bunatatii Sale. Iar ajuns chip al bunatatii dumnezeiesti, omul va fi mereu atent sa fie bucurie tuturor.

Daca vreti un raspuns imediat la intrebarea: „Ce parere are Dumnezeu despre mine?”, puneti-va in fata omul pe care il pretuiti cel mai putin. Si intrebati-va sincer: Ce simt fata de el? Ura, dezgust, indiferenta, nepasare, bucurie, dorinta de a-l imbrasita etc. In raspunsul la ce simtiti fata de el, gasiti si raspunsul la ce parere are Dumnezeu fata de dumneavoastra.

Avatonul de la Frasinei. De ce nu au voie femeile in Manastirea Frasinei?

Avatonul este o lege-hotarare care interzice accesul femeilor intr-o anumita manastire ortodoxa. Cuvantul „avaton” inseamna „neumblat”, el fiind folosit mai intai pentru a formula hotararea privind interdictia femeilor de „a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos, unde, dupa cum bine se stie, locuiesc numai calugari si credinciosi de parte barbateasca.

Urmand traditiei monahale athonite, atat in randuiala tipiconala, cat si in cea de organizare interioara, „avatonul” a fost preluat si de unele manastiri ortodoxe din lume, precum: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion din Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel. Pana in anul 1948, manastirile grecesti de la Meteora s-au aflat si ele sub un asemenea „avaton”, anulat insa din pricina numarului tot mai mare de turisti; la manastirea Marea Meteora vin anual circa un milion de turisti.

Manastirea Frasinei, loc de sihastrie.

Manastirea Frasinei este singura manastire ortodoxa din Romania unde femeile nu au voie sa intre. Manastirea se afla in comuna Muereasca, judetul Valcea. Din localitatea Ramnicu-Valcea se merge pe drumul national 7 (drumul european 61), inspre Sibiu, cale de vreo 10 kilometri, pana in dreptul localitatii Gura Vaii, unde se face stanga, pana in localitatea Muereasca.

Primii calugari care s-au nevoit pe pamantul sfintit de la Frasinei au fost Ilarion si Stefan, doi pustnici care s-au retras in acest loc in anul 1710. Multa vreme, cei doi nevoitori au locuit intr-o chilie din lemn, unde aveau amenajat si un mic paraclis, unde se rugau. In toamna anului 1727, cei doi au mers la episcopul Inochentie al Ramnicului si Noului Severin, spre a lua binecuvantarea de a ridica un schit. Pe langa binecuvantare, cei doi au primit si o bucata de pamant, cu padure, pasune, livada si gradina. Schitul zidit de cei doi se pastreaza pana astazi, ca biserica de cimitir.

In anul 1857, schitul din padurea de frasini avea sa fie vizitat de Sfantul Ierarh Calinic. Impresionat de linistea locului si de nevointa monahilor, episcopul va lua hotararea sa ridice aici o manastire. Astfel, in anul 1859 incep lucrarile de ridicare a unei manastiri, putin mai la vale de schit, sub Muntele Capatanii. La acea vreme, neexistand nici o cale de acces spre Schitul Frasinei, materialele de constructie au fost carate cu multa greutate, pe firul unei ape. Sfintirea bisericii va avea loc in data de 12 mai 1863, ea fiind inchinata Adormirii Maicii Domnului.

Avatonul de la Frasinei, binecuvantare, iar nu blestem !

Inca dintru inceput, Sfantul Ierarh Calinic a dorit ca in Manastirea Frasinei sa fie urmata pravila monahala athonita, o randuiala aspra si sfanta, pe care el o cunoscuse personal, facand o calatorie in Sfantul Munte Athos, mai inainte de a ajunge staret, la Manastirea Cernica. In aceasta privinta, sfantul va aduce din Muntele Athos pe ieromonahul Policarp Nisipeanu, unul dintre fostii sai ucenici.

Parintele ieromonah Policarp vine la Frasinei insotit de doi ucenici, ieromonahul Silvestru si ierodiaconul Lavrentie. Traditia si practicile athonite incep sa fie puse in practica odata cu instalarea noilor vietuitori. Din mila lui Dumnezeu, slujbele si privegherile de noapte, incepute de parintele Policarp si ucenicii sai, nu s-au intrerupt niciodata, pana astazi, potrivit dorintei sfantului ctitor.

Dorind a urma cat mai mult randuiala sfanta din Muntele Athos, pentru pastrarea linistii si a vietii aspre din noua manastire, Sfantul Calinic va prelua si „avatonul” athonit, care interzice femeilor sa intre pe teritoriul manastirii. Astfel, in data de 17 ianuarie 1867, el opreste intrarea femeilor in Manastirea Frasinei, asezand o piatra de legamant, la vreo doi kilometri mai jos de poarta manastirii.

Pe piatra de legamant a Sfantului Calinic sunt gravate, in litere chirilice, atat binecuvantari pentru femeile care vor pastra acest legamant, cat si blesteme pentru femeile care il vor incalca. Piatra de legamant originala se afla astazi in „Casa Memoriala a Sfantului Calinic”, o constructie zidita mai inainte de ridicarea Manastirii Frasinei; potrivit traditiei, in aceasta casa a locuit sfantul ierarh, pe durata lucrarilor de ridicare a manastirii.

Pe piatra, citim urmatoarele: „Acest sfant locas s-a cladit din temelie spre a fi chinovie de parinti monahi si, fiindca din partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori acolo, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc sa mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece, sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa vie asupra lor, precum: saracia, garbavia si tot felul de pedepse, si iarasi celor ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vina asupra lor tot fericitul bine. Calinic, episcopul Ramnicului Noului Severin, 17 ianuarie 1867.”

Randuiala lasata de Sfantul Calinic, de a nu se manca niciodata carne in manastire, de a nu intra niciodata femei si de a se face slujba de la miezul noptii si pana dimineata, este pastrata cu multa strictete. Cei care au incalcat aceasta randuiala aspra au fost aspru pedepsiti, inca din vremea Sfantului Calinic. Este cunoscut cazul unei fete din satul Muereasca, care, pascand oile, a trecut de hotarul statornicit de ctitor si s-a imbolnavit pe loc de epilepsie (duhuri necurate). Prin rugaciunile Sfantului Calinic, fata s-a tamaduit in chip minunat, ea ramanand pilda tututor acelora care ar indrazni sa incalce sfintele asezaminte.

La vreo doi kilometri mai jos de manastire se afla o biserica noua si cateva camere de oaspeti, intretinute de Manastirea Frasinei; acesta este locul unde se opresc femeile, pentru slujbe si pentru spovedanie. Cazarea si masa sunt gratuite. In fiecare duminica si sarbatoare, cate un duhovnic din obstea de la Frasinei coboara la aceasta biserica, pentru a indruma si spovedi pe femeile evlavioase. In restul zilelor, doi monahi pregatesc mancarea necesara tuturor femeilor aflate in calatorie la acest metoc al Manastirii Frasinei.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-16

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 21-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.

Calugari vs. Mireni

Exista crestini si chiar preoti care isi manifesta o atitudine cel putin rezervata fata de calugari. Sunt crestini care ii vad pe calugari ca pe niste oameni care au fugit de griji, care nu au mai putut suporta rautatile lumii si s-au retras in locuri izolate. La randul lor, unii calugari isi manifesta o atitudine rezervata fata de crestinii casatoriti, fie din pricina desfranarii care domneste astazi in lume, fie din pricina caderii lor din intelegerea tainei propriei calugarii. Este dureroasa aceasta lipsa de unitate intre unii calugari si unii mireni.

„Intelegerea gresita a lucrurilor a dus uneori la tensiune daunatoare mantuirii, intre casatorie si celibat, intre familie si monahism. Tensiunea a fost uneori atat de intensa incat s-a transformat, regretabil, in dispret. Starea monahala a ajuns uneori sa dispretuiasca, sau cel putin sa suspecteze, starea sfanta a casatoriei„, zice un profesor de teologie.

Acest lucru se intemeiaza, in parte, pe impartirea Sfintei Evanghelii in „porunci” (adresate tuturor) si „sfaturi evanghelice” (adresate doar calugarilor), pe gresita raportare a unora fata de trup, pe unele schimbari care au intervenit in viata calugareasca (randuiala de sine, inmultirea muncilor, tehnologia) si pe necunoastere.

Viata monahala este un mod de vietuire pe care, macar intr-un tarziu, fiecare crestin in parte ar trebui sa si-l doreasca. Sfantul Ioan Scararul spune: „Precum ingerii sunt lumina pentru monahi, tot astfel si monahii, prin trairea lor, trebuie sa fie lumina si pilde vii pentru toti crestinii mireni.” La randul sau, Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Ar trebui ca mirenii sa fie influentati de monahism si sa traiasca si ei, pe cat pot, duhovniceste.”

In viata monahala de obste, trairea lui Dumnezeu atinge „un impresionant nivel de desavarsire si devine oglinda a constiintei, in care lumea vine sa se priveasca si sa se judece”, precum spune Paul Evdochimov. Calugarii trebuie sa-i iubeasca pe cei din lume, ca pe fratii lor, iar crestinii din lume trebuie sa ia aminte la vietuirea celor din manastire.

Unii calugari pierd din vedere ceata sfintilor care, toata viata, au fost casatoriti. Referindu-se la acei calugari care, din pacate, vad in viata de familie doar partea trupeasca a acesteia, acelasi teolog rus spune: „Ascetul de mijloc, ars de o surda si neincetata ispitire, nu poate privi niciodata cu ochi buni libertatea si bucuria de a face ceea ce lui i se pare a fi singura atractie a vietii conjugale.”

Cei casatoriti, care duc viata bineplacuta lui Dumnezeu, nu sunt usor de observat, caci viata lor conjugala este caracterizata de o chenoza „al carei eroism este ascuns sub mantia cotidianului”.

Sfantul Ioan Gura de Aur observa aceasta rea privire asupra casatoriei, cand zice: „Acest dar al lui Dumnezeu (Nunta) a fost acoperit de oprobiu pana la radacina. Sa-l curatim deci; vreau sa purific casatoria si sa o aduc la nobletea care-i este proprie.” Si, tot el, spune: „Nu in unirea trupurilor sta necuratia, ci in cugete si in intentia omului.” Asa cum necuratia vine din reaua vointa a sotilor, tot asa si la calugari, ea vine din reaua lupta cu propriile lor patimi. Sotiile crestine sunt sfinte mucenite, de ele minunandu-se si cei ce nu sunt crestini. Retorul pagan Libanius a spus: „Cat de minunate sunt sotiile crestine.”

Sfintii Apostoli, in Canonul 10, indeamna astfel: „Daca cineva din cei ce traiesc in feciorie pentru Domnul (calugari) si-ar bate joc de cei casatoriti, sa fie anatema.” Apoi, parintii de la Sinodul din Gangra, in Canonul 1, intaresc lucrul, zicand: „Daca cineva ar defaima Nunta, iar pe ceea ce traieste cu barbatul sau, credincioasa fiind si evlavioasa, ar urgisi-o sau ar defaima-o, ca si cum n-ar putea intra in Imparatie, sa fie anatema.”

Sfantul Nicolae Velimirovici spune: „Cel ce defaima casatoria dispretuieste Duhul lui Dumnezeu. Cel ce prihaneste casatoria cu necuratia huleste impotriva Duhului lui Dumnezeu.„

Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre cei ce renunta la casatorie ca fiind ceva necurat, spune ca ei se lipsesc si de bucurile vietii duse in feciorie. „Odata ce au legiuit ca este rea casatoria, s-au lipsit prin insasi aceasta legiuire de cununile fecioriei. Cei ce se abtin de la rau nu au dreptul la cununi. Legea spune: Ucigasul sa fie omorat, dar nu adauga: Sa fie cinstit cel ce nu omoara.„

Sfantul Ignatie al Antiohiei spune ca fecioria trebuie sa fie insotita de umilinta si multumire lui Dumnezeu pentru ea: „Daca cineva poate sa ramana in curatie, in cinstea trupului Domnului, sa ramana fara a se lauda.” Deci, sa ia aminte cel necasatorit la cuvintele Sfantului Ioan, care zice: „Cel care huleste casatoria rapeste si slava fecioriei.„

Pentru pacatele mirenilor, calugarii trebuie sa se pocaiasca, caci natura lor este una si aceeasi. Sfantul Apostol Pavel spune: „Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?” (II Corinteni 11, 29). Tot asa, calugarul sa-si spune zilnic intru sine: „Care mirean, pacatuind, nu ma trage in jos? Care casatorit, cazand, nu ma face sa cad impreuna cu el?” In acelasi sens, Olivier Clement spune ca „adevaratul monah este acela care stie ca toti suntem vinovati pentru tot si fata de toti”.

Cel ce-si traieste in modul cel mai autentic calugaria ii va iubi pe cei casatoriti, indiferent de starea lor, si il va durea neincetat sufletul pentru caderile lor. Iar cel ce-si traieste casatoria in sfintenie si cunostinta dreapta, ii va iubi mult pe calugari si va invata neincetat din luptele si izbanzile lor.

„Numai fecioria adevarata este capabila sa inteleaga intreaga insemnatate a nuntii. Numai de la inaltime se poate aprecia inaltimea. Numai de la inaltimea starii feciorelnice a constiintei pot fi intelese sfintenia casatoriei si numai constiinta despre casatorie in har, permite sa intelegi insemnatatea fecioriei„, zice parintele Constantin Galeriu.

Acest lucru este usor de inteles. Daca ne uitam in natura, vedem ca „o inaltime nu se vede cu adevarat decat de pe o alta inaltime si varful devine tot mai inalt pe masura ce te urci pe un varf invecinat”, precum zice Paul Evdochimov. Cele doua cai spre Imparatie (Casatoria si Calugaria) sunt doua pante ale aceluiasi munte. Prin urmare, „cel care lauda casatoria pune in lumina si mai mult minunatia fecioriei si o face mai stralucita”, zice Sfantul Ioan Gura de Aur.

Daca monahul ar vedea casatoria drept un lucru inferior, ce valoare ar mai avea calea sa, cu care se vede pe sine superior lumii ?! Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca exista unele lucruri nici rele, nici bune, in ele insele, ele devenind rele sau bune in functie de intentia cu care sunt puse in aplicatie. „Postul si fecioria, in ele insele, nu sunt nici bune, nici rele; ajung bune sau rele prin vointa celor care le practica, prin gandul pus la temelia postului sau a fecioriei. „

Dupa cum spuneam si mai sus, calugarul care-L traieste pe Dumnezeu va simti binele din Casatorie, adica acel bine pe care L-a simtit si Mantuitorul Iisus Hristos, in Cana Galileii. Calugarul care a dobandit deplinatatea fecioriei, „intelege diferenta calitativa dintre casatorie si neinfranare”. Si aceasta deoarece „adevaratul calugar, mai mult ca oricine altcineva, este capabil sa intrevada adevarata valoare a casatoriei„, cum zice Paul Evdochimov.

Cand este o casnicie reusita?

Este posibil ca esecul in casnicie sa fie dat de Dumnezeu ca incercare?

Trebuie precizat ca, desi Sfantul Apostol Pavel, in primul capitol al Epistolei catre Romani, foloseste de trei ori verbul „a dat”, Dumnezeu nu da nimic rau, in mod special. El ingaduie sa se intample un lucru sau altul, din pricina greselilor noastre, pentru ca indreptam carma vietii noastre intr-o directie gresita. Este sigur ca un lucru rau se intampla fie din greseala sau rautatea altcuiva, fie din greseala sau rautatea noastra.

Oricat de grav ar fi acest lucru, in cadrul Proniei lui Dumnezeu isi are locul si importanta lui. Adica, poate fi valorificat inauntrul Proniei divine.

De pilda, daca cineva s-a casatorit si a nimerit o sotie, despre care nici nu si-a imaginat sa fie asa, este un lucru dat, casatoria s-a incheiat si aceea este crucea lui. De ce se poarta asa sotia lui, cat greseste el insusi si cat greseste ea, este o alta problema. Eu cred, cu tarie, ca acelui om ii trebuia o asemenea femeie. Nu pentru ca el greseste, iar ea este nevinovata, ci pentru ca aceea ii trebuia. Dumnezeu nu i-a trimis, in mod special, acea femeie spre incercare, ci el singur creeaza acest sentiment. Dumnezeu le face foarte bune  pe toate si nu vrea sa chinuiasca sau sa pedepseasca pe nimeni. „Dumnezeu pe cel pe care-l iubeste, il cearta”, ne spune Apostolul Pavel, dar acestea sa stiti ca sunt relative.

In planul lui Dumnezeu ele primesc semnificatii diferite. Dumnezeu ne iubeste si vrea intotdeauna binele nostru, Lui nu-I place sa ne chinuiasca. Dar uneori, o sotie care nu este buna – si de ce nu, un sot care nu este bun – de pe acesta pozitie negativa, poate fi cea sau cel care joaca pentru sotul sau rolul mantuitor.

Prin urmare, putem afirma ca o casnicie reusita, in ultima instanta, nu inseamna doar ca cei doi soti sa se inteleaga, sa traiasca in armonie, sa comunice – este probabil sa nu reuseasca la modul absolut -, ci sa poata, unul sau amandoi, sa se supuna si sa-si poarte crucea lor.

Abia atunci o casnicie este reusita.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-15

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 12-20)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“. Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis. Scris este şi’n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M’a trimis“. Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu“. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.

Femeia cu barba, votat de Romania

„In vremurile din urma, calugarii vor fi ca mirenii, iar mirenii ca dracii„, zic Sfintii Parinti, iar Sfantul Varlaam, mitropolitul Moldovei (1632-1653), cunoscand acest lucru, zice: „In vremurile din urma barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi cu straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii.„

Persoana, nu melodia

Conchita Wurst, dupa numele de scena, Tom Neuwirth, dupa numele sau real, este un tanar travestit in varsta de numai 26 de ani. Numit de presa „femeia cu barba„, acesta a reprezentat Austria, la concursul EuroVision, editia din anul 2014, pe care l-a si castigat. Este al doilea transsexual care a castigat trofeul EuroVision.

Eurovision este o competitie cu un public numeros in randul comunitatii internationale de homosexuali (gay). Artisti travestiti sau transsexuali au participat in fiecare an la acest concurs international. In anul 1998, concursul EuroVision, desfasurat in Anglia, a fost castigat de Dana International, un transsexual din Israel.

In acest an, nu melodia a capatat un renume international, ci persoana, iar persoana transmite un mesaj. Melodia castigatoare are la baza istoria personala a cantaretului, adica decizia sa de a se travesti, precum si spune: „A fi un adolescent gay intr-un mic sat din Austria nu este amuzant.” Aceasta marturie, precum si melodia cantata, al carei titlu s-ar traduce „Ridica-te ca pasarea Phoenix”, din propria cenusa, indica in mod clar complexul de inferioritate de care sufera persoana in cauza.

Cand s-a aflat ca un travestit va reprezenta Austria, atat o parte dintre austrieci, cat si reprezentantii mai multor tari (Rusia, Armenia, Belarus) au cerut retragerea acestuia din concurs, pe care l-au numit „un focar de sodomie”. Au fost deschise cateva petitii pentru retragerea sa din competitie, iar pe FaceBook s-a creat o pagina numita „Anti-Wurst”, pe care s-au adunat peste 36.000 de persoane.

Madalin Voicu, unul dintre cei cinci reprezentanti ai Romaniei in juriul international al EuroVision 2014, a spus: „Persoanele cu orientari sexuale de alt fel decat normalitatea au retele bine organizate care fac ca aceste persoane sa devina nu doar influente, ci si bine pozitionate. Exista la ora asta un gen de organizatie care are ca scop si principal obiectiv promovarea persoanelor de alta orientare decat cea heterosexuala.„

In cuvantul de multumire, pe care l-a rostit la final, castigatorul concursului a spus: „Aceasta seara le este dedicata tuturor celor care cred intr-un viitor cu pace si libertate. Barba mea este o dovada ca putem realiza orice, nu conteaza cine esti si cum arati. Suntem uniti si suntem de neoprit! Eurovision este un proiect care sarbatoreste toleranta, acceptarea si iubirea. Pentru mine, visul meu a devenit realitate, dar, pentru societatea noastra, acest lucru doar mi-a aratat ca exista oameni acolo care vor sa mearga spre viitor, fara sa se uite inapoi sau sa se gandeasca la trecut.” Acest lucru ar trebui sa-i ingrijoreze pe toti cei care mai cred inca in familia normala, alcatuita dintr-un barbat si o femeie, precum si in normalitatea relatiilor dintre parinti si copii.

Apoi, tot el, a adauga: „Dedic victoria tuturor celor care cred in libertate si pace!” Oare, despre libertate e vorba, cand se doreste stricarea normalitatii, si despre pace, cand statele lumii sunt tot mai tensionate, iar personaje bizare cauta sa promoveze in mod violent anormalitatea?!

In cateva zile, nimeni nu-si va mai amintit melodia castigatoare, insa pe castigator il vor cunoaste cateva generatii. Acest travestit a devenit deja un simbol european in dezbaterile despre homosexualitate. In definitiv, asta s-a si dorit, precum si marturiseste: „Nu pot decat sa va multumesc pentru atentia pe care mi-o acordati.„

Tarile din nord-vestul Europei sunt varful de lance al homosexualitatii. Printr-o campanie care indeamna la toleranta s-a cerut austriecilor sa poarte barba, in semn de sustinere. Pe retelele de socializare au aparut deja imagini cu persoane purtand barbi false. Ministrul austriac al Culturii a vazut in castigatorul concursului „o victorie in Europa pentru toleranta şi respect”, iar ministrul suedez pentru Afaceri Europene a zis: „Felicitari, Conchita! Formidabil vot. Cetatenii din U.E. folosesc acum dreptul de a vota pentru o Europa libera.”

Romanie, Romanie, ce-ti faci tie ?!

Romania este a treia tara care l-a sprijinit pe reprezentantul travestit al Austriei. Doar doua alte tari i-au daruit acestuia mai multe puncte decat Romania. Ma doare acest lucru, chiar daca, poate, nu infatiseaza realitatea. Se zice ca sunt manevre politice. Imi este indiferent, caci tot trupuri de romani au hotarat / acceptat acest lucru.

Suntem condusi de cei pe care ii meritam !

Lipsa de identitate, un prezent lipsit de orizont !

Identitatea de gen, adica libertatea si dreptul de a te infatisa in societate cum iti doresti, indiferent de normele specifice genului, anunta zorii unor noi realitati sociale. Prin „dreptul” de a te simti altceva decat esti se ajunge la pierderea identitatii, la criza existentiala, la depresie si la sinucidere. Numarul cazurilor de acest gen sunt mai multe decat oricand.

Se intelege acest lucru si din cuvantul dupa care se conduce castigatorul concursului: „Fii cea mai buna varianta a ta, decat o copie nereusita a altcuiva!” Prin refuzul modelelor propuse de societatea traditionala, modele care garantau sanatatea psihica a fizica a omului, se schimba cu desavarsire mentalitatea persoanei in cauza. Orizontul unor astfel de schimbari nu poate fi inca intuit, dar cu siguranta este unul apocaliptic.

Prin modelele propuse in ultimii ani, Europa isi marturiseste in mod public dorinta de a schimba setul de valori traditionale, mentalitatea si chiar mintea europenilor. Pe langa toate celelalte sarcini, liderii europeni si-au luat-o si pe aceea de a hotara pe plan international ce este bine si ce este rau. Astfel, prin politica si divertisment, mass-media schimba mentalitati bimilenare cu o viteza naucitoare.

*

„A vorbi despre Omul Frumos, in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara! Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva.

Omul Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva. De fapt, lucrul cel mai important, in epoca pe care o traim, este sa avem capacitatea sa recunoastem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient.” (Dan Puric)

La moda este omul anormal, urat, sfidator si demonizat.

Deznadejdea

Deznadejdea este pierderea increderii in bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu. Sunt persoane care considera ca pacatele lor sunt prea mari pentru a putea fi iertate de Dumnezeu. Din acest motiv renunta la pocainta si refuza sa puna inceput bun in viata lor. Insa a crede ca avem pacate care sa biruiasca iubirea de oameni a lui Dumnezeu, e asemanator cu a spune ca daca aruncam un pumn de nisip in mare, ea se va murdari. Sfantul Luca al Crimeei afirma “ca marea va spala acel nisip murdar, si el va pieri in adancul ei fara fund. Iar milostivirea lui Dumnezeu este fara margini, este nemasurat mai mare decat oceanul nesfarsit, si in aceasta milostivire dumnezeiasca putem cu usurinta ineca toate pacatele grele daca ne vom pocai pentru ele din toata inima”.

Deznadejdea izvoraste din necredinta. Ea incepe cu o stare de tristete si mahnire sub diferite chipuri. Ca aceasta stare sa nu puna stapanire pe om, trebuie cautata cat mai repede iesirea din ea. Diavolul doreste sa imprime prin deznadejde gandul ca nicio schimbare nu mai este posibila. Iar omul care a ajuns sa fie stapanit de acest gand, nu-si va mai dori iesirea din ea. Insa, orice efort de iesire trebuie intarit de lucrarea sfintitoare a harului. Aceasta conlucrare intre efortul uman si puterea divina constituie calea izbavirii.

Sfintii Parinti afirma ca „precum fierarul isi poate arata mestesugul prin uneltele sale, dar fara lucrarea focului nu poate ispravi nimic, asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar, fara venirea focului dumnezeiesc, ele raman fara rod si fara folos, neizbutind sa curete pata si intinaciunea sufletului”.

Nu trebuie sa fim nepasatori fata de cei cazuti in deznadejde. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca „daca nu iti pasa de pacat, deoarece, chipurile, a fost savarsit de altcineva, nu faci bine, pentru ca cel care a pacatuit nu este un strain. El este madular al trupului Bisericii. Fii cu multa bagare de seama! Daca nu iti pasa, va veni vremea sa se raspandeasca raul si la tine. De aceea, daca nu te ingrijesti de fratele tau, macar ingrijeste-te pentru tine. Pune stavilar bolii, impiedica raspandirea ei … Atunci cand o casa ia foc, toti vecinii alearga sa ajute la stingerea focului, pentru ca vapaia sa nu se raspandeasca si la casele lor”.

Nadajduiti in Domnul. Increderea in El va da putere sa treceti peste orice suparare, mahnire, ingrijorare si indoiala fara sa cunoasteti deznadejdea

Evanghelia, scrisoare de dragoste

Evanghelia toata se adreseaza tuturor oamenilor. Cum, dar, sa credem ca vreo parte a Sfintei Scripturi nu ne este adresata ?! Nu s-ar intrista, oare, Dumnezeu, daca am nesocoti scrisoarea Sa de dragoste ?!

Sfanta Scriptura, Filocalia, Patericele, Limonariul, Sbornicul, Vietile Sfintilor si toate celelalte carti ale Bisericii lui Hristos se afla la indemana fiecarui crestin, spre a lua din ele cunoastere adevarata si putere de viata.

Patericul pastreaza consemnata peste ani credinta si dragostea unor oameni simpli, calugari sau oameni casatoriti, iar rugaciunea neincetata (a inimii) este o lucrare a tuturor, ca si dragostea si lepadarea de lume.

Calugarii si sotii citesc aceeasi Evanghelie

In Biserica de Rasarit exista o unica indrumare duhovniceasca, a monahilor si a crestinilor casatoriti deopotriva. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Scripturile nu cunosc deosebiri intre oameni. Scripturile vor ca toti oamenii sa traiasca asa cum traiesc monahii, chiar daca se intampla ca unii sa fie casatoriti. Daca ii vei cerceta pe toti cei despre care Scriptura spune ca au fost pedepsiti (bogati, vamesi, farisei, desfranati), vei vedea ca ei au fost pedepsiti numai din pricina pacatelor lor, si nu din pricina ca au fost laici sau monahi.” Prin urmare virtutile si pacatele tin de om, iar nu de calugarie sau casatorie.

Exista oameni care impart Sfanta Scriptura in doua parti, zicand ca exista o spitualitate a mirenilor si o alta a calugarilor.

Iisus Hristos si toti sfintii Sai au deschis drumul, pentru ca, in urma lor, sa venim si noi, indiferent de starea noastra sociala. Sfintii sunt acei oameni care au ajuns deja pe culmea muntelui, pe cand noi suntem inca la poalele muntelui. Deci, trebuie sa vedem scrierile lor ca pe o chemare constanta de a-i urma si a le pasi pe urme. Putem spune ca scrierile lor sunt manuale de escaladare pe muntele nevointei cunoasterii lui Dumnezeu.

Influente apusene si… delasare

Una dintre cauzele gresitei raportari a mirenilor la Sfanta Scriptura, indraznesc sa o pun asupra influentei apusene, netrecand cu vederea lenea si delasarea fiecaruia in parte. Datorita faptului ca o parte dintre mireni interpretau gresit textele sfinte, au existat multe tulburari in crestinatatea apuseana. Din pacate, cea mai buna rezolvare a problemei s-a crezut a fi interzicerea laicilor de a mai avea acces la cartile sfinte. Doar clericii aveau dreptul sa le aibe. Sinodul de la Toulouse, intrunit in anul 1229, hotara: „Poruncim sa nu se ingaduie laicului sa aibe cartile Vechiului sau Noului Testament, afara numai de Psaltire, Breviar si Ceasurile Fericitei Maria, daca are evlavie la ele.”

In Biserica de Apus au existat multe lupte intre clerici si laici, privind dreptul asupra cartilor sfinte: clericii „detineau” cartile sfinte si doar in limba latina (o mare perioada de timp), pe cand mirenii aveau acces la ele doar in functie de voia clericilor. Aceste masuri de aparare a adevarurilor de credinta nu au fost unele luate in duh crestin si in dragoste fata de aproapele. Era mai buna o lecturare impreuna a textelor, cum se si recomanda in Biserica de Rasarit. Si famenul etiopian citea singur. Si, citind cu inima sincera, Dumnezeu i-a randuit un om (pe Apostolul Filip), ca sa-l ajute sa inteleaga cele citite despre Mesia.

Cei din lume au mai mare nevoie de Sfanta Scriptura decat calugarii !

Atitudinea apuseana din evul mediu asupra Sfintei Scripturi se vede inca si astazi, in mintea multor crestini. Alexander Schmemann spune: „Nu exista tragedie mai mare in Biserica noastra decat ignorarea aproape totala din partea membrilor sai a Sfintelor Scripturi. Ceea ce pentru Sfintii Parinti a constituit o bucurie si un interes fara sfarsit, o sporire duhoniceasca si intelectuala, este pentru atat de multi ortodocsi astazi, un text invechit.„

Daca nu este un text invechit, pentru unii a ramas un text al calugarilor, care au vreme si stare de multe nevointe. Sfantul Serghie Meciov, un preot de mir, spune: „Nu pustnicilor, celor ce au fugit de lume, le scrie Apostolul.”; iar Sfantul Ioan Gura de Aur, cu sute de ani inainte lui, ne atrage atentia in aceeasi directie: „Pavel, adresandu-se in epistolele sale barbatilor casatoriti si celor ce aveau copii, le cere sa traiasca tot asa de virtuos ca si monahii.„

Sfantul Ioan Gura de Aur ni se prezinta ca unul dintre cei mai mari iubitori ai Sfintei Scripturi. El s-a straduit neincetat a misca inimile oamenilor sa se indragosteasca de aceste scrieri sfinte si pline de adancimi nebanuite. Sfantul Ioan ii mustra aspru pe cei cu mintea stricata, care gandesc la faptul ca tocmai vietuirea in lume ii scuteste de nevointa citirii Scripturilor, pe cand tocmai aceasta ar trebui sa-i impinga si mai mult la citirea lor.

El zice: „Sa nu-mi spuna cineva acele cuvinte vrednice de osanda: Am de aparat procese la tribunal, sunt ocupat cu treburile statului, am o meserie, am femeie, imi cresc copiii, imi gospodaresc casa, sunt barbat care traiesc in lume. Nu-i treaba mea sa citesc Scripturile, ci a acelora care s-au lepadat de lume si traiesc in crestet de munte, care necontenit acolo isi duc viata. Ce vrei sa spui, omule? Nu-i treaba ta sa citesti Scripturile, pentru ca esti prins de nenumarate griji? Este mai degraba treaba ta decat a calugarilor. Ca nu au aceia atata nevoie de ajutorul dumnezeiestilor Scripturi, cata nevoie au cei ce traiesc in mijlocul atator griji. Monahii au scapat de piata si de zgomotul din piata; si-au facut colibe in pustie si nu au nici o legatura cu oamenii; cugeta in tihna, in linistea aceea adanca si, stand ca intr-un port, sunt feriti de orice primejdie. Noi insa, clatinati ca in mijlocul marii si asaltati de nenumarate pacate, avem nevoie totdeauna, mereu si mereu, de mangaierea Scripturilor. Calugarii stau departe de lupta. De aceea, nici nu primesc multe rani; tu, insa, esti necontenit pe campul de lupta si primesti nenumarate rani. De aceea, ai nevoie si de mai multe leacuri.„

Sfanta Scriptura este un izvor de nespuse bunatati, iar ignorarea ei de catre crestini atrage dupa sine mari lipsuri. Dupa cum spune Sfantul Ioan, necunoasterea acestor scrieri sfinte se face „cauza a tuturor relelor”.

Inaintea tuturor celor adunati in biserica, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca mai multa nevoie au mirenii de Scriptura decat calugarii, zicand: „Ce scuza gasiti ca nu stiti nici un text din Sfanta Scriptura? „Nu-s calugar, mi se raspunde. Am femeie si copii si trebuie sa ma ingrijesc de casa mea.” Ei bine, scuza asta va pierde, ca socotiti ca numai calugarilor li se cuvine sa citeasca dumnezeiestile Scripturi, cand de fapt voi aveti cu mult mai multa nevoie de ele decat calugarii, pentru ca voi traiti in lume, voi va raniti in fiecare zi; si de aceea voi aveti mai cu seama nevoie de leacul Sfintelor Scripturi. Prin urmare a socoti de prisos citirea Sfintelor Scripturi este cu mult mai rau decat a nu le citi. Astfel de ganduri sunt ganduri dracesti.„

Laicii uita tot mai mult faptul ca si ei au datoria de a sfinti locul din jurul lor, de a ridica natura la Creatorul ei, de a propovadui prin faptele lor dragostea lui Dumnezeu. Deci, cum ar putea ei face acestea daca nu ajung sa cunoasca, mai intai, cele despre natura, despre facerea lumii, despre dragoste si altele asemenea. „Citirea Scripturilor este preotia laicilor si ii conduce la sfintenie„, zice Paul Evdochimov. Citirea scrierilor sfinte ajuta mintea si inima cititorului. Sfantul Clement Alexandrinul ii indeamna pe soti sa-si petreaca ziua „in rugaciune, in citirea Sfintei Scripturi si in fapte bune”.

Sfanta noastra Scriptura

Cuvintele gasite de Soren Kirkegaard, pentru a arata raportul pe care ar trebui sa-l avem fata de Sfanta Scriptura, mi se par de-a dreptul minunate. El spune: „Trebuie sa citim Biblia, asa cum un tanar citeste scrisoarea de la iubita lui, bucurandu-se la gandul ca aceasta este scrisa pentru el.” Da, aceasta este scrisoarea de dragoste pe care Dumnezeu a scris-o odata pentru totdeauna.

Crestinul are nevoie de Sfanta Scriptura mai mult decat de orice alta carte din lume. „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun” (II Timotei 3, 16-17).

Fericitul Augustin ne indeamna sa nu vedem in citirea Scripturii o greutate, ea insasi fiind o mangaiere in greutati: „Cititi Scripturile: de aceea a voit Dumnezeu sa fie scrise, ca voi sa fiti mangaiati.” La randul sau, Sfantul Atanasie cel Mare ne atrage atentia asupra puterii cuprinse in aceasta carte: „In cuvintele Scripturii se afla Domnul, a carui prezenta demonii nu o pot indura.„

Fiecare crestin este un personaj biblic, caci fiecare crestin se va regasi, mai devreme sau mai tarziu, in rolurile indeplinite de personajele biblice. Tot textul Scripturii, fara exceptie, se adreseaza fiecarui crestin in parte. Fiecare dintre noi ne regasim pe noi insine in cuvintele si intamplarile Scripturii; toti suntem vamesul, fiul risipitor, lucratorii viei, Iona, Petru, fariseul si leprosul cel vindecat.

Alexander Schmemann spune: „Fiecare situatie imaginabila a omului in fata lui Dumnezeu, a lumii si a celorlalti oameni, de la coplesitoarea bucurie a prezentei lui Dumnezeu, la deznadejdea profunda a indepartarii omului de Dumnezeu, a pacatului, a instrainarii, isi gaseste expresia sa perfecta in aceasta Carte unica, care, din acest considerent, a constituit intotdeauna hrana zilnica a Bisericii, baza desfasurarii cultului si a zidirii de sine.„

*

Toate slujbele si rugaciunile Bisericii ne aseamana cu personajele biblice si ne cheama sa urmam pocaintei desfranatei, intoarcerii lui Petru, dragostei Apostolului celui iubit si tututor celor cu bune intoarceri. Caci, zice arhimandritul Emilian Vafidis: „Mersul credinciosului spre desavarsire incepe de la experienta intoarcerii fiului risipitor, a vamesului si a desfranatei.„

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-14

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VII, 14-30)

a jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu şi învăţ. Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?“ Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis. De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc. Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?…“. Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea’mprejur sâmbăta. Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!“ Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă? Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?; numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e“. Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!… şi ştiţi de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi; Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M’a trimis!“ Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.

Video: Mituri și adevăr despre bolile cu transmitere sexuală

 

Știai că poți lua o boală cu transmitere sexuală, chiar dacă nu faci sex? Ruxandra Dumitrescu, asistent universitar, medic primar obstetrică-ginecologie (Fertilia Medical Center) îți spune adevărul despre bolile cu transmitere sexuală.

• 
  Sursa Foto: Robert Hanciarec

Între bolile cu transmitere sexuală, cele mai periculoase sunt infecția cu HIV sau HVC (Hepatită C), care se iau prin contact sexual direct, dacă apar fisuri mici pe penis sau vagin. Ele nu se transmit dacă este vorba despre un contact sexual cu prezervativ sau în cazul contactului perineal între cei doi parteneri.

Dintre bolile care transmit fără penetrare vaginală și fără un act sexual ”clasic” descris, infecția cu HPV (cu o incidență foarte mare în ultimii ani) apare și în zona perianală, dacă partenerul a fost infectat. Riscul de infecție este mai mare în caz de imunitate scăzută, în urma curelor de slăbire repetate, a unor tratamente cu antibiotice sau imunosupresive(pentru altă boală).

Bolile cu transmitere sexuală mai greu de recunoscut imediat, pentru că au simptome la distanță sunt herpesul viral, care apare ca o veziculă de lichid pe vulvă sau vagin, mai frecvent în preajma menstuației, o dată sau de două ori pe an, sau  zona zoster, care este generată de același virus, care se manifestă pe mucoasă ca herpes și pe tegument ca zona zoster.

Alte tipuri de infecții care se iau prin contact sexual și nu dau simptome evidente sunt cele cu Chlamydia, Mycoplasma și Ureaplasma, care pot modifica puțin doar secreția vaginală. Dacă secreția este mai abundentă, ca un albuș de ou, chiar dacă nu se asociază cu usturime sau mâncărimi, acesta poate fi un indiciu de infecție, care în timp poate să ducă la obstrucția trompelor uterine și împiedică o sarcină.

Ce boli cu transmitere sexuală poți lua fără să faci sex

Dacă mergi la toaletă, iar stropi de urină ”sar” din bazinul de wc și ajung în zona perineală și vulvă, poți lua foarte ușor candidoză sau tricomonas! Medicii ginecologi îți recomandă să eviți să faci baie la hoteluri sau pensiuni (rezumă-te la dușuri) și să porți un slip întreg atunci când mergi la piscină sau la mare. Tanga nu izolează bine zona perineală și labială, microbii pătrund ușor și declanșează infecții.

Mare atenție și la saună – mediul cald și umed este propice pentru înmulțirea bacteriilor! Poartă slip întreg și pune un prosop sub zona de șezut și spate, pentru a evita să pleci de la saună cu boli cu transmitere sexuală.

În ultimii ani o incidență foarte mare o are cancerul de laringe, cauzat de infecțiile cu HPV transmise prin contact sexual oral, neprotejat. Numărul mare de cazuri de cancer de laringe este cauzat și de faptul că de cele mai multe ori bărbații nu știu că sunt purtători și își infectează partenerele! Prezervativul trebuie folosit, deci, și dacă faci sex oral – te avertizează ginecologul.

Vezi ce te mai sfătuiește Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrică-ginecologie (Fertilia Medical Center), pentru a te proteja de bolile cu transmitere sexuală.

foto și video: Robert Hanciarec. Filmare realizată la Fertilia Medical Center. Mulțumim pentru sprijin!

VIDEO

Steriletul Metoda De Contraceptie

Steriletul sau mirena este un dispozitiv intrauterin in forma de T, care odata inserat elibereaza un hormon – levonorgestrel, ce previne instalarea sarcinii prin actiunea asupra mucoasei uterine si prin cresterea vascozitatii mucusului din canalul cervical.

Studiile au arata ca practic nu exista nici o metoda contraceptiva care sa asigure o protectie de 100%.

Ce reactii pot aparea de la utilizarea steriletului:
– tulburari menstruale
– sangerari neregulate
– menstruatii abundente
– dureri abdominale
– crampe
– scurgeri vaginale
– transpiratii
– cresterea in greutate

Steriletul e montat in uterinul femeii doar de medicul ginecolog.
Mamicile care alapteaza pot alege steriletul hormonal.
Steriletul nu protejeaza impotriva infectiilor cu transmitere sexuala.
Steriletul trebuie schimbat dupa maxim 5 ani, mers la control de cel putin 2 ori pe an

 

 

10 trucuri psihologice cu care influenţezi oamenii din viaţa ta

Reţine numele celui din faţa ta şi foloseşte-l, obţine favoruri folosind tehnica Benjamin Franklin, ţinteşte mai sus decât unde ai vrea să ajungi, de fapt, şi nu contrazice oamenii, învaţă-i să te asculte. Ştii cum să faci toate lucrurile acestea şi să-ţi aduci oamenii din viaţa ta, când ai nevoie?

Arta de a influenţa oamenii din jur presupune, înainte de toate, o bună cunoaştere a psihologiei umane, a nevoilor, dorinţelor şi fricilor fiecăruia dintre noi. Niciuna dintre tehnicile de mai jos nu intră în categoria întunecată a manipulării, ci în aria constructivă care ajută.

Lista realizată de listverse.com nu include nimic ce ar putea dăuna, în orice fel, în special stima de sine. Sunt modalităţi prin care prieteni noi pot fi câştigaţi, influenţa asupra celor din jur sporită, fără a deveni un nemernic care face oamenii să se simtă rău.

Obţine favoruri

Truc: convinge pe cineva să-ţi facă o favoare – cunoscut şi ca efectul Benjamin Franklin.

Legenda spune că Benjamin Franklin a vrut să câştige în faţa unui om care nu-l plăcea deloc. Aşa că l-a rugat pe omul respectiv să-i împrumute o carte rară. Când obiectul a fost returnat, i-a mulţumit graţios. Drept urmare, omul care până atunci nu a vrut să vorbească cu Franklin niciodată a devenit prietenul lui. „Cel care ţi-a făcut un bine va fi mai mult decât dispus să te ajute din nou decât cel pe care l-ai obligat să te ajute”, spunea Benjamin Franklin.

Oamenii de ştiinţă au testat această teorie şi au descoperit că persoanele rugate de cercetători să le facă o favoare i-au evaluat mult mai bine pe aceştia, decât oamenii care nu au fost rugaţi să facă nimic. Dacă cineva îţi face o favoare, cel mai probabil s-a gândit că meriţi ajutorul şi, cel mai probabil, va hotărî că te place, în mod subconştient.

Ţinteşte sus

Truc: cere mai mult decât îţi doreşti la început, apoi coboară miza.

Această tehnică mai este cunoscută şi sub numele „uşa în faţă”. Începi prin a cere cuiva tot soiul de lucruri aproape ridicole, pe care, cel mai probabil, le va refuza. Te întorci la scurt timp după şi ceri ceva mai puţin ridicol, lucrul pe care l-ai vrut de la bun început, de fapt. Ideea din spatele psihologiei este că persoana respectivă se va simţi prost pentru că te-a refuzat, chiar dacă dorinţa nu era deloc rezonabilă. În momentul în care te întorci cu o cerinţă acceptabilă, se vor simţi obligaţi să te ajute.

Oamenii de ştiinţă au testat şi acest principiu şi au descoperit că funcţionează impecabil cât timp aceleiaşi persoane îi sunt adresate ambele favoruri.

Numele tău este…

Truc: foloseşte prenumele persoanei sau titlul, în funcţie de situaţie.

Dale Carnegie, autorul bestseller-ului „How to Win Friends and Influence People”, credea cu tărie în importanţa rostirii numelui celui din faţa ta. Argumentul autorului american era că numele unei persoane reprezintă cel mai dulce sunet pe care îl poate auzi. Numele este partea de bază a identităţii noastre, iar faptul că-l auzim rostit vine ca o validare a existenţei, ceea ce ne înclină către o atitudine pozitivă asupra persoanei care tocmai ne-a validat.

Folosirea unui titlu sau a unei formule de adresare poate avea acelaşi efect puternic. Ideea este că dacă te comporţi ca un anumit tip de persoană, vei deveni acea persoană, funcţionând ca o profeţie asupra propriei împliniri. Pentru a folosi acest tip de influenţă, trebuie să te referi oamenilor aşa cum îi vezi tu şi cum vrei să se poziţioneze faţă de tine. În acest fel, vor începe să se vadă şi ei la fel, în raport cu tine.

Simpla numire „prieten” a unei cunoştinţe de care vrei să te apropii, de fiecare dată când îi vezi, sau „şef” a unui om pe care vrei să lucrezi. Trebuie să ai grijă, să nu fie o situaţie de prost-gust.

Măgulirea

Truc: Flatarea te va duce unde vrei tu.

Tehnica poate părea evidentă la început, dar nu este vorba despre linguşire. Există, totuşi, câteva rezerve. Pentru început, trebuie ştiut că dacă acest obicei nu este văzut drept sincer, atunci va face mai mult rău decât bine.

Oamenii de ştiinţă au studiat motivaţiile care au dus la reacţiile oamenilor vizavi de complimente şi au descoperit câteva lucruri importante. Simplu: oamenii vor să găsească echilibrul raţional, încercând mereu să-şi păstreze gândurile şi sentimentele în aceeaşi ordine. Aşa că dacă o persoană cu încredere de sine mărită va fi flatată şi va vedea gestul  ca fiind sincer, va avea avea tendinţa să placă mai mult persoana de la care a primit complimentul. Dacă măguleşti o persoană care nu are încredere în ea, complimentul se va întoarce asupra ta, pentru că se ciocneşte de felul în care persoana respectivă se percepe.

Oglindirea

Truc: oglindirea comportamentului.

Cunoscut drept mimetism, este un obicei pe care oamenii au tendinţa să-l facă în mod obişnuit. Oamenii care au acest talent sunt consideraţi a fi cameleonici: se integrează într-un mediu, imitând comportamentul oamenilor locului, manierismele, chiar şi ticurile verbale.

Acest truc poate fi folosit în mod conştient pentru a deveni mai plăcut în faţa celorlalţi.

Cercetătorii au studiat obiectul mimetismului şi au descoperit că cei care au fost imitaţi au reacţionat mult mai bine faţă de persoanele care le-au împrumutat nuanţe comportamentale. O altă descoperire o reprezintă faptul că cei cărora le-a fost copiat comportamentul s-au comportat mult mai drăguţ şi au fost mai agreabili decât toţi ceilalţi, în general.

Motivul pentru care oglindirea de acest gen provoacă astfel de reacţii este că funcţionează ca o validare. În timp ce validarea are nuanţele pozitive necesare pentru a fi asociată cu persoana care a mimat comportamentul lor, cei copiaţi se vor simţi mai bine în pielea lor, vor fi mai fericiţi şi mai încrezători în sine.

Foloseşte oboseala celuilalt

Truc: cere un favor unei persoane obosite.

Când o persoană este obosită, devine mult mai sensibilă la orice i se spune, indiferent că este o afirmaţie sau o rugăminte. Nu este vorba numai despre oboseala fizică, ci şi de nivelul energiei mentale care scade. Aşa că, atunci când rogi pe cineva epuizat să facă ceva, cel mai probabil nu vei primi un răspuns clar, ci, mai degrabă, un „Fac mâine”, pentru că nu vor să ia nicio decizie în această stare. A doua zi, se va ţine de cuvânt, devenindu-ne natural să vrem să ne ţinem de cuvânt.

Ofertă de nerefuzat

Truc: începe cu o cerere pe care nu o pot refuza şi construieşte pe seama ei.

Este reversul tehnicii „uşa în faţă”. În loc să începi cu o cerinţă uriaşă, alegi paşii mărunţi. Odată ce o persoană s-a angajat să te ajute sau a fost de acord cu ceva anume, cel mai probabil vor continua să facă acest lucru şi cu cerinţe mai mari.

Oamenii de ştiinţă au studiat cum funcţionează fenomenul în marketing. Au început prin a convinge oamenii să susţină diverse cauze, precum salvarea pădurilor tropicale, fiind o  cerinţă uşoară. Odată ce oameni au fost convinşi să se exprime în problema pădurilor, au fost de acord să înceapă să cumpere produse care să le susţină demersul. Cu toate acestea, este indicat să nu începi cu o cerere şi să continui imediat cu alta. Psihologii au observat că este mult mai eficient dacă dai timp oamenilor să se obişnuiască cu ideea.

Păstrează tăcerea

Truc: nu corecta oamenii când greşesc.

Dale Carnegie mai puncta, în cartea sa, că este complet inutil să corectezi o persoană atunci când greşeşte, dar şi că acest obicei al oamenilor nu face decât să-i întoarcă pe ceilalţi împotriva lor. Există o altă metodă prin care se poate manifesta dezacordul şi discuţia se poate transforma într-o conversaţie politicoasă, fără a spune direct cuiva că se înşală. Această afirmaţie funcţionează ca o săgeată în ego-ul fiecăruia dintre noi.

Teoria se cheamă Pivotul Ransberger, inventată de Ray Ransberger şi Marshall Fritz.

Ideea de bază este simplă: în loc să te cerţi sau să discuţi aprins în contradictoriu, asculă ce are de spus, apoi încearcă să înţelegi cum se simt şi de ce. Apoi, începi prin a-i explica punctele comune în care opiniile se întâlnesc, folosind acest lucru drept bază pentru poziţia ta. Atitudinea aceasta îi va face pe ceilalţi să stea şi să asculte, chiar în timp ce tu îi corectezi spusele anterioare.

Repetă ce s-a spus

Truc: parafrazează oameni şi repetă lucruri pe care tocmai le-au spus.

Una dintre cele mai simple metode de influenţare a oamenilor este să le arăţi că înţelegi ce simt, ce spun şi că empatizezi cu ei. Un mod eficient este repetarea intenţionată şi parafrazarea acestora, cunoscută drept ascultarea reflexivă.

Studiile au arătat că atunci când terapeuţii folosesc ascultarea reflexivă, oamenii se vor deschide şi mai mult, iar între pacient şi terapeut se creează o legătură apropiată. Aceeaşi tehnică se poate aplica şi în cazul prietenilor, cunoştinţelor sau colegilor de muncă. Dacă asculţi ce spun şi reformulezi ultimele cuvinte sub forma unei întrebări, ca o confimare a atenţiei acordate, se vor simţi mult mai confortabil vorbind cu tine. Prietenia dintre voi va deveni mai puternică şi vor vrea să te asculte, la rândul lor, pentru că şi tu ai fost interesat de ei.

Dă din cap

Truc: dă din cap în timp ce vorbeşti, mai ales când eşti pe cale să ceri o favoare.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că atunci când oamenii încuviinţează în timp ce alţii vorbesc, cel mai probabil ambele părţi vor pica de acord. De asemenea, au mai descoperit că atunci când cineva dă din cap într-o discuţie, şi cei implicaţi vor face la fel.

Este uşor de înţeles, de vreme ce oamenii au la bază porniri comportamentale mimetice, în special în privinţa gesturilor pe care le găsesc pozitive. Aşa că, dacă vrei să fii cât se poate de convingător, încuviinţează în mod regulat de-a lungul conversaţiei. Persoanei cu care vorbeşti îi va fi greu să se abţină, ceea ce o va face să fie de acord cu tine.

 

Ce fac tăticii mai bine decât mămicile

Când devii mămică, ai impresia că nimeni nu se descurcă mai bine decât tine. Însă sunt lucruri la care tăticii pur şi simplu sunt mai buni sau pe care le fac nu numai diferit, dar şi bine!

Când devii mămică, ai impresia că nimeni nu se descurcă mai bine decât tine. Însă sunt lucruri la care tăticii pur şi simplu sunt mai buni sau pe care le fac nu numai diferit, dar şi bine!

Specialiştii consideră că, uneori, când petrec timp cu copiii lor, tăticii se pot descurca chiar mai bine decât mămicile. Este normal, mai ales în societatea modernă, ca părinţii să se completeze şi să se sprijine reciproc când vine vorba de creşterea copilului. Este bine să se păstreze aceleaşi direcţii în ceea ce priveşte valorile, principiile, cultura, educaţia, dar mami şi tati trebuie să fie unici în felul lor de a se purta cu puiul.

La ce sunt mai buni tăticii?

Permit copilului să experimenteze
Tăticii nu sunt la fel de precauţi şi protectori precum mămicile, lăsând copilul să exploreze necunoscutul, să experimenteze lucruri, fără a le fi teamă de consecinţe.

Tăticii îi lasă pe cei mici să încerce să facă singuri primii paşi fără susţinere. Sau, mai târziu, le permit să sară de pe o scară ori să se caţere în copaci fără să-şi facă griji că vor cădea. Şi asta nu pentru că ar fi iresponsabili, ci pentru că nu se sperie de un cucui sau de o zgârietură!

Îi lasă pe copii să se descurce singuri uneori
Mămicile au tendinţa de a rezolva problemele în locul copilului, în timp ce tăticii îl lasă să încerce să se descurce singur. De exemplu, atunci când cel mic cade, fără însă a se lovi, şi începe să plângă, mămicile sar imediat pentru a ridica şi a linişti bebeluşul, pe când tăticii au tendinţa să îi lase mai mult până să se ducă la ei. Uneori este bine să ai puţină răbdare, pentru a-l lăsa pe copil să încerce să se descurce când trece printr-o anumită situaţie. Acesta nu este un semn că tăticilor nu le pasă de copil, ci că vor să îl ajute să devină o persoană puternică, independentă.

Reacţionează mai bine în situaţii de criză
Dacă cel mic ia o căzătură zdravănă, ţi se taie respiraţia şi te gândeşti la ce este mai rău. Tăticii, în astfel de situaţii, se mobilizează şi reacţionează rapid, ştiind să cureţe şi să panseze o rană, amintindu-şi că, atunci când erau copii, nu o dată au fost plini de julituri sau au avut piciorul rupt ori capul spart.

Nu obişnuiesc să facă din ţânţar armăsar
Tăticii nu sunt atât de afectaţi dacă cel mic nu a mâncat tot din farfurie ori când a pătat o haină sau a spart o vază. Ei ştiu că, dacă îi va fi foame copilului, va mânca până la urmă, iar dacă a spart o vază, sunt doar nişte cioburi şi mai important e că nu s-a rănit copilul decât de la cine era obiectul.

Ignoră ţipetele
În timp ce mămicile sunt deranjate de sunetele ascuţite pe care le scot copiii lor, pe tătici pur şi simplu nu-i afectează ţipetele celor mici, pentru că le ignoră! Poate că au mai multă răbdare pentru că, în comparaţie cu mămicile, nu petrec atât de mult timp cu micuţii sau poate că, la televizor, se difuzează filmul sau meciul preferat.

Nu se pierd în amănunte neimportante, ci se concentrează pe esenţial
Dacă luăm ca exemplu îmbrăcatul, mămicile vor ca puiul lor să pară scos dintr-o revistă. Ele se concentrează mai mult pe asortarea culorilor şi accesorizare, în timp ce tăticii au în vedere în primul rând confortul şi protecţia. Ei ştiu că, dacă afară este frig, copilul trebuie îmbrăcat potrivit.

Gândesc şi se poartă ca nişte copii
Şi asta nu pentru că bărbaţii nu se maturizează niciodată, ci pentru că ei, spre deosebire de noi, ştiu să mai fie şi copii din când în când. Tăticilor le place să vizioneze desene animate; tăticilor le place să alerge; tăticilor le place să se joace şi cu păpuşile, dar şi cu maşinuţele; tăticilor le place să construiască pe plajă castele de nisip; tăticilor le place să facă oameni de zăpadă şi cazemate…

Scot cele mai amuzante sunete
Fie că recită o poezie, interpretează un cântec ori imită un personaj de desene animate, tăticii reuşesc mereu să aducă un zâmbet sau să stârnească hohote de râs din partea copilului. Asta nu pentru că ar fi mai talentaţi, ci pentru că lor le place să se poarte ca nişte copii.

Pun copiii mai presus de treburile casnice
Când fac programul unei zile, mămicile iau în calcul şi că trebuie să spele vasele, să pună rufele la spălat, să strângă prin casă ori să dea cu aspiratorul. Dacă tăticii şi-au propus să iasă la o plimbare ori dacă vor, pur şi simplu, să se joace cu copiii, nu contează că sunt vase în chiuvetă, iar hainele şi jucăriile stau aruncate prin toată casa.

7 lucruri pe care le afli când te uiți la urina ta

Culoarea urinei tale este mai importantă decât ai crede: îți dă indicii importante privind starea ta de sănătate. Află ce poți afla atunci când o analizezi!

•  Sursa Foto: Shutterstock

Urina transparentă

Dacă lichidul este transparent, înseamnă că ai băut destule lichide și ești destul de hidratată, încât… poți lua o pauză. Este în regulă să bei atât de multe lichide încât urina să fie transparentă, dar nu este nevoie.

Galben deschis, galben-pai

Culoarea care îți arată că bei destule lichide și ești suficient de hidratată pentru corpul tău este galben deschis. Dacă urina ta arată astfel, atunci totul este în regulă.

Galben închis

Dacă lichidul este galben închis, asemănător cu culoarea mierii, organismul îți spune că nu bei destulă apă pe parcursul unei zile. Ascultă-l și bea apă în mod regulat!

Maro închis

O astfel de culoare este îngrijorătoare, pentru că arată mai multe probleme de sănătate: fie ești sever deshidratată și trebuie să bei multă apă, fie ai o problemă cu ficatul. Dacă bei multă apă și culoarea rămâne aceeași, ar trebui să mergi la medic.

Verde sau albastră

Există posibilitatea ca urina ta să devină verde sau albăstruie atunci când faci un anumit tratament, iar pastilele conțin colorant, sau de la un aliment ce conține coloranți alimentari. Problema nu devine serioasă decât dacă urina rămâne de această culoare mai mult timp.

Roz sau roșie

Dacă urinezi roz sau roșu înseamnă că sunt urme de sânge, ceea ce anunță prezența unei infecții urinare (însă aceasta dă și usturimi puternice la urinare) sau o altă problemă. În orice caz, trebuie să mergi la medic pentru tratamentul corect.

Cu spumă

Urina are spumă atunci când consumi prea multe proteine sau atunci când ai o problemă cu rinichii. Dacă renunți la carne pentru câteva zile, iar problema persistă, mergi la doctor

 

Relatii – 10 imperfectiuni feminine adorate de barbati

 Contrar aparentelor, nu toti barbatii cauta perfectiunea intruchipata, atunci cand vine vorba despre femei.

Imperfectiunile ne fac unice si atragatoare, iar iubitul tau iubeste la tine exact ceea ce tu crezi ca n-ar suporta!

Asa ca, incepand de astazi lasa complexele deoparte si indrazneste sa fii tu!

Tenul natural

Iubitul tau te apreciaza mai mult daca ai un look natural, fara machiaj. Imperfectiunile sunt extrem de apreciate de barbati, deoarece denota lejeritate si transparenta.

Sani mici – Barbatii nu se gandesc prea mult la acest amanunt. Mici sau mari, important este sa fie sani.

Ochelarii de vedere

Daca ti se pare ca ochelarii de vedere sunt o adevarata povara, in mod paradoxal, barbatii se simt atrasi de femeile care poarta ochelari. Cumva le considera mai inteligente si mai increzatoare.

Parul rebel

Barbatii prefera femeile cu aspect natural. La nivel de coafura, asta inseamna sa nu arati nepieptanata, dar nici ca si cand ti-ai fi petrecut jumatate de zi la coafor.

Burtica –  Masculilor le place sa atinga “partile moi” ale unei femei.

Strungareata – Nuu este nimic mai sexy decat un zambet timid care sa descopere incet o strungareata.

Micile stangacii

Atat timp cat nu le repeti frecvent si nu le faci intentionat, micile stangacii in prezenta lui sunt simpatice, naturale si sexy.

Vocea – Majoritatea barbatilor prefera femeile cu o tonalitate mai grava a vocii. Oricum ar fi vocea ta, incearca sa ii dai o nuanta calda, feminina.

Alunita de care doar el stie pentru ca este ascunsa bine, bine de tot.

Pistruii – Foarte multe femei incearca sa-i ascunda, cand de fapt barbatii ii considera sexy.

10 sfaturi de igiena intima corecta

Zona intimă a femeilor este deosebit de fragilă, de aceea trebuie să urmezi cu stricteţe aceste sfaturi de igienă corectă.

Dacă nu te-ai confruntat chiar tu până acum cu diferite afecţiuni ale zonei intime, cu siguranţă că multe dintre prietenele tale fac vizite dese la ginecolog pentru a scăpa de dureri, secreţii abundente sau chiar de diverse boli cu transmitere sexuală.  Noi spunem că e mai bine să previi decât să tratezi, aşa că îţi oferim 10 sfaturi de igienă intimă corectă.

1. Nu folosi săpun sau gel de duş obişnuit în zona intimă, deoarece rişti să strici echilibrul pH-ului. Gelul de duş este menit să protejeze pH-ul pielii, nu pe cel al vaginului, care este diferit. Pe piaţă există numeroase produse safe, destinate acestui scop, iar noi îţi recomandăm să le alegi pe cele fără arome sau coloranţi.

2. Prosopul trebuie să fie curat şi folosit doar de tine, la fel ca şi cel cu care îşi ştergi faţa. Schimbă-l în mod regulat şi lasă-l să se usuce la aer după ce îl foloseşti.

3. Direcţia de şters: din faţă către spate. Fie că e vorba despre hârtia igienică, şerveţele umede, prosop sau chiar şi în timpul spălatului, direcţia de mişcare corectă este dinspre vagin către partea posterioară şi nu invers.

4. Poartă lenjerie de bumbac sau care cel puţin are în zona vaginului bumbac, nu din fibre sintetice, care împiedică circulaţia aerului. Pe cât posibil, schimbă şi chiloţii tanga cu cei normali, ”de bunicuţă”, care nu îţi agresează zona intimă.

5. Spală-te şi înainte şi după ce faci sex. Ca să nu omori cheful când ai planuri fierbinţi, ai grijă să faci duş înainte să te întâlneşti cu iubitul tău. Sau dacă nu aveţi timp înainte de întâlnire, puteţi începe partida sub duş şi o continuaţi în dormitor.

6. În timpul menstruaţiei schimbă absorbantele în mod frecvent, la fiecare 3-4 ore, chiar dacă nu ţi se pare că este cazul. Absorbantul nu se schimbă atunci când ”se umple”, căci suprafaţa lui mare este menită să te ferească de accidentele neplăcute, nu ”să te ţină” cât mai mult timp.

7. Nu folosi în exces absorbantele de fiecare zi, chiar dacă miros plăcut şi te ajută când te confrunţi cu o secreţie mai bogată. Altfel împiedici să circule aerul şi favorizezi înmulţirea bacteriilor.

8. Sexul în timpul menstruaţiei creşte riscul de infecţii de ambele părţi datorită prezenţei sângelui. Dacă, totuşi, sunteţi puşi pe fapte şi în acea perioadă, folosiţi un prezervativ.

9. Ai grijă de igiena jucăriilor sexuale. Că eşti single sau foloseşti jucăriile sexuală împreună cu iubitul tău, spală-le bine şi eventual foloseşte un prezervativ dacă împarţi vibratorul cu altcineva.

10. Orice mică neplăcere în zona intimă trebuie urmată de o vizită la doctorul specialist. Nu este de glumit cu igiena intimă deoarece riscurile sunt mari şi au consecinţe extrem de neplăcute.

Orgasmul, sanatate curata!

Punctul culminant al unei partide de sex face bine psihicului, dar si trupului. Iata care sunt binefacerile pe care ti le aduce un orgasm, si de ce este o adevarata terapie!

Te-i gandit vreodata la orgasm ca medicament pentru diverse afectiuni sau anumite stari de disconfort fizic? Ei bine, ar fi indicat sa o faci si sa “colectionezi” multe astfel de momente de placere benefice pentru sanatatea ta! Pot fi capatate in doi sau… solo, efectele binefacatoare organismului sunt aceleasi!

Combate durerile de cap. Nu folosi scuza cu “ma doare capul” daca n-ai chef de sex. S-ar putea ca iubitul tau sa fi citit deja acest articol si sa stie ca, daca iti ofera un orgasm de zile mari, migrena ta va disparea ca prin minune! In urma orgasmului, in organism se elibereaza oxitocina si endorfine, substante cu efect calmant si analgezic.

Iti intareste… imunitatea. Un orgasm poate fi comparat cu o infuzie de multivitamine – acesta a fost rezultatul unui studiu efectuat de Univeristatea Wilkes din SUA. Specialistii de acolo au ajuns la concluzia ca 2-3 partide de sex pe saptamana, soldate cu orgasm, cresc rezistenta organismului la boli, in special in fata racelii si a gripei.

Regleaza ciclul. Ai menstre cu probleme, neregulate si dureroase? Lasa calmantele si trateaza-te cu… orgasme! Un studiu Stanford University a demonstrat ca femeile care au cel putin un orgasm pe saptamana se simt mai bine in timpul menstruatiei, iar ciclul li se regleaza.

E o infuzie de energie. Sexul la prima ora a diminetii nu e de refuzat, daca vrei sa fii in forma toata ziua. Accepta deci invitatiile la tandrete ale partenerului tau si bucura-te pana la capat de ele!

Te face sa arati mai tanara! Teoria suna asa – fericita in pat de patru ori pe saptamana egal zece ani mai putin pe chip. Ce te costa s-o probezi?

Cele mai indiscrete 69 intrebari despre sex

Ai vrea sa-ti lamuresti o groaza de dileme legate de sex si nu ai cui sa te destainui? COSMO iti ofera pe loc raspunsurile!

1. Sa ii fac sex oral inainte de actul sexual  sau va ejacula prea rapid? Da, dar foloseste doar limba pentru a-i „trezi” simturile, altfel il exciti prea rau.

2. De ce barbatii se dau in vant dupa pozitia in care ne tinem picioarele drepte, in sus? Privelistea e minunata, plus ca are stabilitate asa.

3. Care e cea mai buna pozitie la dus?
Apleaca-te, sprijina-te de perete si el te poate penetra de la spate.

4. Ar trebui sa ii ating sfarcurile in timpul preludiului?
Poate, dar mai intai testeaza miscarea. Daca ii place, alterneaza cu saruturi, ciupituri fine si lins.

5. Cum sa-l incurajez sa-mi faca sex oral?
Cand te saruta, spune-i ca-ti doresti mult sa te sarute la fel si… acolo jos. Sau impringe-i gentil capul catre zona cu pricina.

6. De ce am mai usor orgasm cand stau deasupra?
Pozitia iti permite sa ai parte de mai multa stimulare clitoridiana.

7. In ce pozitie e cel mai bine stimulat punctul G?  Doggie-style.

8. Barbatii vor sa-si vada partenerele atingandu-se.  Cum sa fac?
Cand esti deasupra lui, atinge-ti sanii si mangaie-ti sfarcurile.

9. Cum putem face cel mai simplu pozitia 69? Stati amandoi pe o parte.

10. Cum sa trecem peste momentul cand trebuie pus prezervativul, fara sa ne piara cheful de sex?
Pune-i-l tu, ruleaza-l jumatate cu mana si restul cu gura.

11. Cum sa alternez pozitiile fara ca iubitul meu sa iasa din mine?
Schimbati-le incet. Iar daca-si incordeaza muschii fesieri in timpul tranzitiei, e perfect.

12. Sa-l las sa ma vada masturbandu-ma? Da! E extrem de excitant pentru el.

13. Cum sa-l aduc la orgasm folosindu-mi doar mana?
Foloseste lubrifiant pe ambele palme si evita miscarile agresive.

14. Ce sa fac cu mainile, atunci cand imi face sex oral? Mangaie-i usor capul si trece-ti degetele prin parul lui.

15. Cum ii pot stimula testiculele? Le poti gadila usor cu limba.

16. Ce activitate hot putem avea dupa sex?
Oferiti-va reciproc masaje. Incepe prin a-i masa delicat capul cu varful degetelor – miscarea asta il va innebuni.

17. De regula, am nevoie de 20 de minute de preludiu pentru a ma excita suficient. E normal?
Da. In mod obisnuit, o femeie are nevoie de 15-30 minute pentru a intra in forma.

18. Cum il pot ajuta sa-si mentina mai mult erectia?
Cu cat schimbatI pozitiile mai des, cu atat mai mult va dura actul sexual.

19. Ce sa fac atunci cand obosesc facandu-i sex oral?
Umezeste-ti degetele si maseaza-i penisul, in timp ce-i saruti coapsele interioare.

20. Ar trebui sa ma controlez cand gem?
Nu. I se pare excitant si ii confirmi ca ceea ce face el este perfect.

21. Pot sa devin mai stramta daca imi exersez muschii vaginali?
Da. Contracta-i in cateva serii pe zi, dar si in timpul sexului (barbatii adora asta!).

22. Corpul lui ofera semnale atunci cand se apropie ejacularea?
Da, testiculele i se ridica si respiratia ii e mai rapida.

23. Care e cel mai bun mod de a face sex cand sunt la menstruatie? La dus, astfel nu va murdariti.

24. Clitorisul meu e mic. Asta inseamna ca am sanse mai mici sa ajung la orgasm? Nu. Marimea nu conteaza.

25. Cum sa-mi tin mainile cand ii fac sex oral? Pune una la baza penisului si misc-o in ritm cu gura.

26. De ce barbatii prefera sexul de dimineata?
Nivelul testosteronului este maxim in acea parte a zilei, ceea ce le mareste libidoul.

27. Vreau sa incerc sexul anal. Ce trebuie sa stiu?
Roaga-l sa-ti maseze inainte partea de jos a spatelui, folositi mult lubrifiant si incepeti cu unul sau doua degete.

28. Am citit undeva ca in vagin exista ceva numit cul-de-sac (fundatura). Unde e?
La capatul vaginului, aproape de deschiderea uterului. O penetrare adanca stimuleaza acel punct.

29. Ce pozitie sa abordam daca facem sex intr-un pat mic?
Lingura: ambii pe o parte, cu genunchii indoiti, el in spatele tau.

30. Am orgasme mai intense atunci cand am fantezii cu alti barbati. E normal?
Da. Femeile apeleaza mai des decat barbatii la „artificii” mentale pentru a se excita.

31. Cum sa-l excit cu sanii?
Unge-i cu lubrifiant si spune-i sa-si puna penisul intre ei. Strange-l intre sani si maseaza-i-l astfel.

32. Testiculele se pot face „vinete”?
Da, este o formulare populara pentru cand cei doi saculeti se umplu de fluide din cauza starii prelungite de excitatie. Dar zona nu se face vinetie!

33. Te poti infecta atunci cand faci sex intr-un jacuzzi? Da. Mai bine nu risti…

34. Care e cea mai buna pozitie pentru o partida rapida de sex?
Apleaca-te peste o masa, cu iubitul tau pozitionat in spatele tau.

35. Cum se poate stimula punctul G la un barbat?
Trece-ti degetul mare de sus in jos pe perineu – zona dintre anus si testicule.

36. Am o viata sexuala activa, insa ma si masturbez zilnic. E OK?
Da. Sexul regulat iti creste libidoul.

37. Iubitul meu tremura din tot corpul dupa orgasm. E normal?
Da, se intampla atat barbatilor, cat si femeilor, dupa trairea unei placeri intense.

38. E adevarat ca unii barbati prefera sa-ti folosesti dintii in timpul sexului oral?
Da, dar mai intai fa o proba: prinde-l usurel cu dintii si vezi cum reactioneaza.

39. Ce ponturi despre sex oral sa-i dau partenerului meu?
Spune-i sa inceapa cat inca mai ai lenjeria intima pe tine. Cu gandul la ce va urma, vei fi super-excitata.

40. Il leg si apoi… ? Saruta-l de sus pana jos.

41. Ce e pozitia CAT?
Tehnica alinierii coitale – se realizeaza stand in pozitia misionar, cu el putin mai ridicat, astfel incat pelvisul sa i se frece de clitoris.

42. Cum sa-l excit la maximum? Strange-l usor de baza penisului si vorbeste-i „murdar” in acelasi timp.

43. Ce sa fac cu sperma, daca nu vreau sa o inghit?
Tine servetele langa pat, insa scuipa in ele discret, fara sa pari scarbita.

44. Ce truc nou as putea incerca in timpul preludiului? Joaca-te cu penisul lui si atinge-l de corpul tau.

45. Ma lubrifiez foarte mult in timpul sexului. E anormal? Nu!

46. Sunt mai scunda decat partenerul meu. Cum sa facem mai usor sex la perete?
Incearca sa stai pe un scaun, in genunchi, cu spatele la el.

47. Care e cea mai potrivita mancare de adus in dormitor? Clasica frisca, pe care el s-o linga de pe tine.

48. Un barbat poate avea orgasm fara sa ejaculeze? Da.

49. Prietenul meu spune ca prezervativele ii diminueaza placerea. Ce alternativa avem?
Prezervativele ultra-fine.

50. Uneori elimin fluide transparente in timpul sexului. Ce sunt ele?
Sunt fluide ejaculate de femei in timpul sau inainte de orgasm.

51. In ce pozitie mi-ar fi cel mai usor sa-i ating si testiculele? Cand stai deasupra, cu spatele la el.

52. Ce efect au inelele vibratoare pentru penis?
Il vor face pe iubitul tau sa vibreze in interiorul tau. Asaza-i unul peste prezervativ si bucura-te de senzatiile placute.

53. Cat de tare sa-i apuc penisul cand il masturbez cu mana?
Fii ferma – daca il va durea, iti va spune.

54. De ce-mi spune mereu in timpul sexului ca ma iubeste?
Substantele eliberate de creier in acele momente il fac sa se simta foarte atasat de tine.

55. Prezervativele sunt eficiente sub apa? N-au fost testate in acest fel.

56. Cum sa-l fac sa incetineasca ritmul cand sta pe mine?
Apasa-l pe fese cu mainile pentru a-i domoli viteza.

57. De ce am senzatia de urinare in timpul sexului?
Pentru ca stimularea punctului G are loc in apropierea vezicii urinare.

58. Anumite alimente imi pot modifica gustul… acolo jos?
Nu e dovedit, dar se pare ca sparanghelul iti da un iz intepator si ananasul un gust dulce.

59. Vreau sa-mi surprind iubitul intr-un mod special. Ce sa fac?
Fa-i o vizita surpriza, imbracata cu o rochie banala, dar fara nimic pe dedesubt.

60. Ce pozitie sa incerc cu un tip mai… nedotat? Tu deasupra.

61. Cum sa nu se mai auda sunetele acelea (care parca ar fi vanturi) in timpul sexului?
Spune-i sa nu-si scoata penisul de tot intre penetrari.

62. Care e cel mai bun lubrifiant pentru sexul sub dus? Cel pe baza de silicon.

63.  Care sunt semnele ca un barbat e excitat?
De regula, pielea de pe gat si de pe piept i se inroseste si se inchide la culoare putin.

64. E adevarat ca unele femei pot avea orgasm doar gandindu-se la sex?
Da. Se pare ca 2% dintre femei pot trai asa ceva… Norocoasele!

65. Care e cea mai sensibila parte a penisului?
Varful. Deseneaza cu limba cerculete imaginare in jurul sau.

66. Se poate rupe penisul in timpul sexului?
Da, dar este un fenomen rar. Evita sa te lasi in viteza cu toata greutatea pe penisul erect.

67. Sexul e altfel cu un tip necircumcis? Unii sunt de parere ca preputul creste stimularea…

68. Cat timp ii ia unui barbat pentru a avea chef de o noua partida? Intre 5-30 de minute.

69. Ce gust si ce miros ar trebui sa aiba sperma? Usor dulce si putin de tot cu un gust asemanator clorului.

Ce observa prima data barbatii la femei?

 

Iată ce observa prima data barbatii la femei.

Cu părere de bine am aflat că ne-am înşelat în privinţa bărbaţilor. Conform unui sondaj publicat de Daily Mail, aceştia se uită în primul rând la ochii unei femei şi nu la sânii şi posteriorul ei, aşa cum am crezut cu religiozitate până acum. De aceea  ar trebui să acordăm mai multă atenţie privirii şi a modului în care ne transpunem sentimentele.

Pe locul al doilea ca zonă de interes a corpului femeii, este, surpriză şi de această dată…zâmbetul. Dantura perfectă, un ruj rezistent şi relaxarea sunt ingredientele ideale ale unui surâs atrăgător. Deci data viitoare nu mai studia cum se aşează fusta pe fund, ci dacă ţi-ai pătat dinţii cu ruj, înainte să ieşi din casă.

Abia pe locul al treilea al zonelor de interes se regăsesc sânii. Chiar dacă nu eşti foarte dotată, aşa cum ai impresia că îşi doresc bărbaţii, poţi trişa cu un sutien cu push-up sau cu o atitudine potrivită. Selena Gomez, Jennifer Aniston, Miranda Kerr, Eva Longoria, Taylor Swift, Kristen Stewart sunt considerate divele momentului şi nu au deloc complexe legate de mărimea bustului. Ba chiar sunt super-sexy axact aşa cum sunt!

Urmează mai apoi, în această ordine: părul, greutatea (kilogramele), picioarele, fesele, talia şi pielea. Ce nu am putut afla, totuşi, din acest sondaj, este cât de sinceri au fost respondenţii. Oare au răspuns după cum vrem noi să auzim sau au răspuns sincer?

Femeile, şi ele, privesc în ochii unui bărbat şi la surâsul lui atunci când se întâlnesc pentru prima dată. Mai apoi suntem atente la talie, păr şi stilul lui vestimentar.

Tu la ce te uiţi la un bărbat prima dată?

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-13

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VII, 1-13)

n vremea aceea Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece Iudeii căutau să-L omoare. Dar sărbătoarea Iudeilor era aproape, aceea a Corturilor. Atunci fraţii Săi I-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care le faci; că nimeni nu poate face ceva într’ascuns, ci caută a se face cunoscut; dacă faci acestea, arată-te lumii…“. Pentru că nici fraţii Săi nu credeau într’Însul. Deci le-a zis Iisus: „Vremea Mea încă nu a sosit; dar vremea voastră întotdeauna-i gata. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu Mă duc la praznicul acesta, căci vremea Mea încă nu s’a’mplinit“. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s’au dus la sărbătoare, atunci s’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam într’ascuns. În timpul sărbătorii, Iudeii Îl căutau şi ziceau: „Unde este acela?…“. Şi multă şuşotire era pe seama Lui prin mulţime. Unii ziceau: „E bun!“; iar alţii ziceau: „Nu e, ci amăgeşte mulţimea!…“. Totuşi, nimeni nu vorbea despre El pe faţă, de frica Iudeilor.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-12

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 56-69)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“. Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…“. Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt. Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde. Şi zicea: „De aceea v’am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl“. De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?…“. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu“.

Ispitele

 Ne dorim o viata linistita, lipsita de incercari. Insa, Sfantul Marcu Ascetul ne atrage atentia ca „a nu avea experienta momelii raului e propriu firii dumnezeiesti, nu celei omenesti”. Din acest motiv trebuie sa asteptam incercarile, ispitele, pana la ultima suflare. Sfantul Antonie spune ca: „Nici un neispitit nu va putea intra in Imparatia cerurilor. Indeparteaza ispitele si nu va fi nici un mantuit!”

Daca iesim biruitori din lupta cu unele ispite, nu inseamna ca am biruit definitiv. Lipsa prezentei lor in viata noastra este semnul caderii din relatia cu Dumnezeu. Diavolul nu-l ispiteste pe cel care face voia lui, ci pe cel care nu implineste planurile sale. Este foarte elocventa vedenia Sfantului Efrem Sirul – la poarta unei cetati cu desfranati vede un singur diavol lenes, care se sucea din cand in cand de pe o parte pe alta. In timp ce in pustie a vazut un viespar de diavoli dand tarcoale unui singur pustnic cu viata aleasa. Astfel, „Unde ispita bantuie mai aprig, acolo se poate spune ca si virtutea este mai mare”.

Asteptarea ispitelor nu intra in contradictie cu cererea din Rugaciunea Tatal nostru: „Si nu ne duce pe noi in ispita”. E adevarat ca la pacat se ajunge de obicei dintr-o ispita. Dar ispita nu duce totdeauna la pacat, de aceea ispita nu este pacat. A ispiti nu inseamna a pacatui, ci a ademeni, a tenta. Scopul ispitei este acela de a pune la incercare, de a verifica credinta omului. Ispitele in sine nu sunt pacate. Daca ispita ar fi fost un pacat, Mantuitorul nu S-ar fi lasat ispitit. Ispita poate duce sau la pacat sau la virtute, dupa alegerea omului. Daca omul isi alege pacatul, ispita il duce la pacat, insa daca isi alege virtutea, ispita il intareste in virtute. Prin cererea „Si nu ne duce pe noi in ispita”, ne rugam lui Dumnezeu sa nu ne lase sa cadem prada ispitelor care duc spre pacat.

Ispita poate fi evitata sau depasita nu doar prin ajutorul lui Dumnezeu, ci si prin vointa omului de a avea parte de asistenta divina; daca o refuza, nici Dumnezeu nu poate face nimic.

Nu trebuie sa ne infricoseze prezenta ispitelor. Cu ajutorul lui Dumnezeu ele pot fi biruite. Iar daca simtim ca nu mai avem putere sa luptam, sa ne rugam mai mult, stiind ca Dumnezeu nu ingaduie sa fim ispititi mai mult decat putem duce. Iar pentru intarire, voi aminti cuvintele Sfantului Isaac Sirul: „Cand sufletul in incercari pentru Domnul nostru este lovit de patimi si de demoni, el e asemenea fructelor care sunt lovite de caldura razelor de soare. Din aceasta cauza ele devin dulci si placute”.

Importanta incercarii pentru intarirea in unirea cu Dumnezeu este exprimata in chip minunat in Pateric: „Se spunea despre avva Ioan cel Pitic ca, odata, l-a rugat pe Dumnezeu si i-a ridicat patimile, devenind fara griji. S-a dus la un batran si i-a zis: „M-am linistit, nu trebuie sa ma razboiesc cu nici o patima”. Batranul ii zice: „Du-te si roaga-L pe Dumnezeu sa-ti dea razboiul inapoi, ca sa-ti revina zdrobirea si smerenia pe care le aveai. Sufletul inainteaza razboindu-se”. S-a rugat si, dupa ce a primit din nou razboiul, nu mai cerea sa-i fie luat. Acum zicea: „Da-mi, Doamne, rabdare in lupte”.

In concluzie, nu ispitele ar trebui sa ne nelinisteasca, ci lipsa lor.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-11

DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI Evanghelia de la Ioan (V, 1-15)

n vremea aceea, era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S’a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“. Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“ Şi îndată omul s’a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“. Iar el le-a răspuns: „Cel care m’a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“. Omul s’a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.

Lista cu pacate

Exista carti cu titlul „Indreptar de Spovedanie„. Fiecare astfel de carte doreste sa puna la indemana celui credincios o lista cat mai completa a pacatelor care pot fi savarsite astazi. Sunt de folos aceste indrumare, mai ales atunci cand se face prima marturisire a pacatelor, numita si „spovedanie generala”.

Daca nici pacatele mari nu sunt cunoscute inca de toata lumea, cu atat mai mult nu sunt cunoscute pacatele socotite a fi mai mici. Acestea din urma, prin viclenia diavolului, pot prea usor sa cada prada uitarii. Daca asemanam pacatele mari cu pietrele, putem sa asemanam pacatele mici cu nisipul. Oare, o piatra mare nu este la fel de grea precum un sac plin cu nisip?! Deci, mari sau mici, pacatele raman pacate si sunt in stare sa ne intunece mintea si sa ne zdrobeasca sufletul.

Uitarea pacatelor

Cand mergem la preotul duhovnic, pentru a ne marturisi pacatele si a fi dezlegati de sub greutatea lor, diavolul cauta sa ne intunece mintea, astfel incat sa nu ne mai amintim pacatele pe care le-am savarsit. Astfel se intelege cum unii crestini vin la spovedit si zic: „Nu am pacate, parinte!” Si zic acest lucru nu pentru ca nu stiu care sunt pacatele, ci pentru ca uita ca le-au facut, nesimtind greutatea lor.

Pentru a nu uita pacatele si a ramane cu ele nedezlegate, se cuvine sa ne ajutam de o hartie pe care, in rastimpul dintre spovedanii, sa scriem tot ce gresim inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Este vorba de o lista cu pacate pe care o vom citi la la urmatoarea spovedanie. Lista se tine bine ascunsa, pentru a nu fi gasita si citita de nimeni.

Ce nu spunem noi, spune diavolul !

„Scrieti, ca si diavolul a scris!„, zic Sfintii Parinti. Contabil profesionist, diavolul noteaza pe un zapis (hartie) toate pacatele noastre, savarsite cu fapta, cu cuvantul si cu gandul. Cand va sosi clipa Judecatii, diavolul se va prezenta inaintea lui Dumnezeu cu aceasta „lista neagra” si, in baza dreptatii lui Dumnezeu, va cere ce este al lui, adica tot sufletul care si-a petrecut viata slujind lui, prin pacate.

Se vor sterge de pe lista diavolului toate acele pacate care au fost marturisite inaintea preotului duhovnic, cu parere de rau si cu dorinta de a nu le mai repeta, adica toate acele pacate pentru care omul a primit dezlegare. Atunci, diavolul va primi atata putere asupra sufletului cate pacate ii vor mai fi ramas acestuia pe lista (este vorba despre acele pacate uitate sau nespuse, care nu au fost dezlegate).

Prin mila lui Dumnezeu, care primeste rugaciunile Bisericii – in acest caz, Sfanta Liturghie, Parastasul si milostenia -, pacatele ramane nedezlegate mai pot fi iertate si dupa moartea omului. Insa, mila lui Dumnezeu fata de cei adormiti este tainica si nearatata. Mai mult, dar, se cuvine sa ne ingrijim de suflet noi insine, fiind inca in viata.

Lista cu pacate

Prima marturisire a pacatelor, care se face dupa un „Indrumar de Spovedanie”, dureaza mai mult, caci ea acopera toate pacatele savarsite pana atunci, chiar daca unele dintre ele au fost savarsite o singura data, iar altele de mai multe ori. Dupa aceasta, se marturisesc doar pacatele savarsite de la ultima spovedanie.

Cat priveste spovedania periodica, lista pe care scriem pacatele ne este de mare ajutor, caci ne pazeste de viclenia uitarii si ne devine oglinda a vietii. La sfarsitul fiecarei zile, pe langa marturisirea pacatelor inaintea lui Dumnezeu, in rugaciunile de seara, se cuvine sa trecem pe „lista cu pacate” ce anume am gresit in acea zi. Aceasta contabilitate zilnica a miscarilor noastre rele, numita de Parinti trezvie (atentie), este de un real folos pentru luminarea mintii si curatirea sufletului nostru.

Chiar daca pacatele se repeta, ele trebuie insemnate zilnic in lista. Apoi, inainte de spovedanie, intocmim iarasi „lista cu pacate”, dupa cum urmeaza: notam o singura data fiecare pacat savarsit, iar in dreptul lui scriem de cate ori l-am savarsit (o data, de trei ori, din cand in cand, zilnic, foarte des). Daca, si in acest mod, se intampla sa uitam un anumit pacat, pe urmatoarea lista adaugam pacatul nemarturisit.

Daca nu sunteti inca hotarat pentru o spovedanie completa si ascundeti un anumit pacat, indiferent de motiv (teama, rusine etc), se cuvine sa spuneti acest lucru preotului, astfel incat el sa va dea dezlegare doar pentru pacatele marturisite, iar pentru cel ascuns, sa nu va impartasiti.

La fiecare spovedanie, ii spune preotului cand ne-am spovedit ultima data, daca am primit vreun canon si daca am primit dezlegare la Sfanta Impartasanie. Pacatele trebuie prezentate cat mai pe scurt preotului, iar anumite detalii, acolo unde e nevoie, vor fi cerute de acesta. Pacatele deja marturisite nu se mai repeta.

Dupa fiecare spovedanie, lista cu pacate se rupe sau se arde. Ca un simbol, arderea in foc a listei cu pacate ne ridica mintea la dezlegarea si stergerea acelor pacate din zapisul intocmit de diavol. Numai sa fie spovedite cu pocainta, cu parere de rau, cu dorinta nerepetarii lor.

Nu se recomanda pastrarea unui jurnal al pacatelor, de-a lungul anilor, caci se poate ca acesta sa fie citit de cine nu trebuie, spre cearta sau smintire, ori sa ni se faca pricina a caderii in slava desarta si mandrie, vazand ca am scapat de anumite pacate. Ne intereseaza doar pacatele si patimile prezente, din mreaja carora trebuie sa ne eliberam. Cat despre marile pacate ale trecutului, care ne ajuta la pastrarea starii de pocainta, acestea nu se uita, prin harul lui Dumnezeu.

Un martor, la Judecata

Preotul duhovnic este cel care, la Judecata, va da marturie pentru toate pacatele pe care, in Taina Spovedaniei, le-a auzit si le-a dezlegat. Tot pacatul pe care nu l-a dezlegat ramane nedezlegat, adica nesters de pe lista (zapisul) intocmita de diavol.

In cadrul Molitfei, inainte de Spovedanie, preotul duhovnic spune: „Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci, nu te rusina, nici te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci, fara sfiala (rusine), spune toate cate ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata si sfanta Lui icoana inaintea noastra este. Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate-mi vei spune mie, iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele indoite le vei avea. Ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat.”

*

Pe o lista cu pacate, in incheiere, am gasit scris:
„Inca multe alte pacate am facut, de care nu imi mai aduc aminte!„

Isaia, evanghelistul Vechiului Testament

 Sfantul Isaia este considerat cel mai mare prooroc al Vechiului Testament, numele acestuia insemnand „Dumnezeu mantuieste!” Potrivit iconografiei, Isaia „avea barba lunga si ascutita si se apropia a ajunge cu varsta la batranete”.

Isaia a trait in Ierusalim, cu sapte secole mai inainte de venirea Mantuitorului Iisus Hristos, si a profetit sub regii Ozia, Ioatam (740-736), Ahaz (736-716), Iezechia (716-687) si Manase. In anul 722 i.Hr, cand imperiul asirian a ajuns pe cumea puterii sale, Regatul de Nord s-a prabusit; in aceasta vreme, Sfantul Isaia a avut un rol, atat religios, cat si politic, in rezistenta Regatului de Sud.

Isaia a fost numit „Evanghelistul Vechiului Testament” datorita multelor sale profetii despre Mesia, implinite in Noul Testament, odata cu Nasterea Mantuitorului din Fecioara Maria. In cele 66 de capitole ale cartii sale, Isaia a lasat profetii mesianice precum: nasterea lui Mesia dintr-o fecioara; dumnezeirea lui Mesia, adica Intruparea Domnului; inainte-mergatorul lui Mesia, adica Sfantul Ioan Botezatorul; minunile, patimile si moartea lui Mesia; preaslavirea Lui Mesia.

Sfantul Isaia

Sfantul prooroc Isaia, nascut in Ierusalim, a fost fiul lui Amos, fratele lui Amasia, regele Iudeii, si a profetit sub regii Ozia, Ioatam (740-736), Ahaz (736-716) si Iezechia (716-687), precum citim in prologul cartii sale: „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a vazut-o despre Iuda si Ierusalim, in vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz si Iezechia, regii lui Iuda” (Isaia 1, 1).

Isaia a fost cel care L-a vazut pe Domnul Savaot asezat pe tronul slavei ceresti, inconjurat de serafimii cei cu sase aripi. „In anul mortii regelui Ozia, am vazut pe Domnul stand pe un scaun inalt si maret si poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stateau inaintea Lui, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi acopereau fetele, cu doua picioarele, iar cu doua zburau; si strigau unul catre altul, zicand: Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de slava Lui!” (Isaia 6, 1-3).

Isaia a fost binecuvantat de Dumnezeu si cu darul facerii de minuni. Astfel, cand Ierusalimul era asediat de dusmani, iar seceta ameninta cetatea sfanta, dreptul Isaia s-a rugat staruitor lui Dumnezeu, cerand apa; un suvoi de apa a tasnit atunci in cetate, de sub Muntele Sion. Izvorul cel minunat a fost numit Siloam, care inseamna „trimis”. Apele acestuia nu se comportau insa normal, ele iesind la suprafata doar din cand in cand, precum se vede si in timpul Mantuitorului. Astfel, se spune ca dusmanii cetatii nu gaseau niciodata apa in Siloam, insa cand venea poporul lui Dumnezeu, in frunte cu Isaia, izvorul scotea apa indestulatoare.

Potrivit traditiei iudaice, proorocul Isaia a trait pana in vremea regelui Manase. Deoarece acest rege era inchinator la idoli, Isaia s-a ridicat impotriva obiceiurilor sale pagane. Pentru aceasta, in anul 690, regele Manase a poruncit ca Isaia sa fie scos din cetate si taiat cu fierastraul in jumatate.

Proorocul a fost inmormantat aproape de scaldatoarea Siloam, langa mormintele regilor, in partea cea dinspre miaza-zi a Ierusalimului, in locul numit Aroil sau Aroghil. Regele Iezechia surpase izvoarele din Siloam, insa Dumnezeu a facut de a izvorat iarasi izvorul cel minunat, in semn de iubire pentru proorocul Isaia.

Preaslavind pe Dumnezeu prin moarte martirica, fiind taiat cu fierastraul, Sfantul Isaia este pomenit de Biserica Ortodoxa in ziua de 9 mai. Mai tarziu, pentru o vreme, cinstitele sale Moaste au fost pastrate in Constantinopol.

Cartea prorocului Isaia

Cartea profetului Isaia este inclusa atat in Biblia evreiasca, cat si in Sfanta Scriptura crestina, in Vechiul Testament. Aceasta carte este prima din scrierile profetilor numiti „mari”, ea fiind urmata de cartile profetilor Ieremia, Iezechiel si Daniel. Autorul principal al acestei carti este Isaia, care a trait in Ierusalim, cu sapte secole mai inainte de Hristos.

Daca pana in anul 1800 se credea ca scrierea are un singur autor, dupa anul 1850 insa, criticii au presupus existenta unui al doilea autor, impartind cartea in doua parti, astfel: „proto-Isaia” (capitolele 1-39) si „deutero-Isaia” (capitolele 40-66). Mai apoi, unii cercetatori vor vorbi si despre un „trito-Isaia”, caruia ii rezerva sfarsitul cartii (capitolele 56-66). Indiferent de autori, cartea are doua parti principale, prima parte (cap. 1-35) cuprinzand cuvantari adresate contemporanilor, iar cea de-a doua parte (cap. 40-66) vorbind despre mantuirea dreptilor; prima parte are un adaos istoric (cap. 36-39).

Prima parte a cartii lui Isaia cuprinde cuvantari si profetii rostite de acesta in diferite timpuri si imprejurari (mustrari aspre), iar partea a doua cuprinde mai ales profetii de mantuire si indemnuri profetice. Desi sunt rostite multe amenintari, scopul principal al cartii este unul consolator, judecata lui Israel si a celorlalte popoare avand menirea sa mantuiasca pe aceia care se pocaiesc si se intorc la Dumnezeu, cu credinta. O noutate in mijlocul poporului ales este si profetia care spune ca popoarele pagane nu se vor nimici, iar aceia care se vor intoarce la Dumnezeu din randul lor se vor bucura de binefacerile Imparatiei mesianice.

Isaia este profetul mesianic prin excelenta, el vorbind raspicat despre cele mai de seama evenimente din istoria mantuirii lumii, precum: genealogia lui Mesia, din tulpina lui Iesei, tatal lui David; nasterea din Fecioara; calitatea de invatator si mijlocitor al mantuirii a lui Mesia; rascumparatorul va fi rob al lui Dumnezeu. De asemenea, in cartea sa, Isaia infatiseaza foarte clar ideea universalitatii mantuirii.

Sfantul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament

Isaia este numit „Evanghelistul Vechiului Testament” deoarece el rosteste cele mai multe profetii mesianice, cartea lui fiind asemanatoare unei Evanghelii. Dintre informatiile oferite de Sfantul Isaia despre Intruparea Mantuitorului, le vom aminti, mai jos, pe cele mai importante.

„Fi-va in vremurile cele de pe urma, ca muntele templului Domnului va fi intarit peste varfurile muntilor si se va ridica pe deasupra dealurilor. Si toate popoarele vor curge intr-acolo. Multe popoare vor veni si vor zice: „Veniti sa ne suim in muntele Domnului, in casa Dumnezeului lui Iacov, ca El sa ne invete caile Sale si sa mergem pe cararile Sale.” Caci din Sion va iesi legea si cuvantul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca neamurile si la popoare fara de numar va da legile Sale” (Isaia 2, 2-4).

„Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel. El se va hrani cu lapte si cu miere, pana in vremea cand va sti sa arunce raul si sa aleaga binele. Ca inainte ca fiul acesta sa stie sa dea la o parte raul si sa aleaga binele, pamantul de care iti este teama, din pricina celor doi regi, va fi pustiit” (Isaia 7, 14-16).

„Poporul care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi, cei ce locuiati in latura umbrei mortii, lumina va straluci peste voi. Tu vei inmulti poporul si vei spori bucuria lui. El se va veseli inaintea Ta, cum se bucura oamenii in timpul secerisului si se veselesc la impartirea prazilor. Caci jugul ce-l apasa, si toiagul ce-l loveste, si nuiaua ce-l asupreste, Tu le vei sfarama, ca in zilele lui Madian. Caci Prunc s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie. Si mare va fi stapanirea Lui si pacea Lui nu va avea hotar. Va imparati pe tronul si peste imparatia lui David, ca s-o intareasca si s-o intemeieze, prin judecata si prin dreptate, de acum si pana-n veac” (Isaia 9, 1-6).

„O Mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un Lastar din radacinile lui va da. Si Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul intelepciunii si al intelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei-credinte. Si-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu” (Isaia 11, 1-9).

„Laudati pe Domnul, chemati numele Lui, vestiti printre neamuri lucrarile Lui, dati de stire ca inalt este numele Lui! Cantati in strune pe Domnul, caci El a facut fapte stralucite! Sa stie aceasta tot pamantul! Saltati si va veseliti locuitori ai Sionului, caci mare este in mijlocul vostru Sfantul lui Israel!” (Isaia 12, 1-6).

„Domnul Savaot va pregati in muntele acesta pentru toate popoarele un ospat de carnuri grase, un ospat cu vinuri bune, carnuri grase cu maduva, vinuri bune, limpezite! Si in muntele acesta El va da la o parte valul care invăluie toate popoarele si perdeaua care acopera toate neamurile. El va inlatura moartea pe vecie! Si Domnul Dumnezeu va sterge lacrimile de pe toate fetele si rusinea poporului Sau o va indeparta de pe pamant, caci Domnul a grait!” (Isaia 25, 6-8).

„Ce stricaciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrator: „Nu m-a facut el!” Vasul zice oare despre olar: „El nu pricepe?” In vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cartii si ochii celor orbi vor vedea fara umbra si fara intuneric. Cei smeriti se vor bucura intru Domnul si cei saraci se vor veseli de Sfantul lui Israel” (Isaia 28, 16-20).

„Si a zis Domnul: De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni. De aceea, voi face pentru poporul acesta minuni fara seaman. Intelepciunea celor intelepti se va pierde si istetimea celor isteti va pieri” (Isaia 29, 13-14).

„Atunci se vor deschide ochii celor orbi si urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gangavilor; ca izvoare de apa vor curge in pustiu si paraie in pamant insetat” (Isaia 35, 1-10).

„Un glas striga: In pustiu gatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. (…) Suie-te pe munte inalt, cel ce binevestesti Ierusalimului, ridica glasul tau cu putere, cel ce binevestesti Ierusalimului, inalta glasul si nu te teme, zi cetatilor lui Iuda: „Iata Dumnezeul vostru!” Ca Domnul Dumnezeu vine cu putere si bratul Lui supune tot. Iata ca pretul biruintei Lui este cu El si rodul izbanzii merge inaintea Lui. El va paste turma Sa ca un Pastor si cu bratul Sau o va aduna. Pe miei ii va purta la sanul Sau si de cele ce alapteaza va avea grija” (Isaia 40, 3-11).

„Iata Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, intru Care binevoieste sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si El va propovadui popoarelor legea Mea. Nu va striga, nici nu va grai tare, si in piete nu se va auzi glasul Lui. Trestia franta nu o va zdrobi si festila ce fumega nu o va stinge. El va propovadui legea Mea cu credinciosie; El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, pana ce nu va fi asezat legea pe pamant; caci invatatura Lui toate tinuturile o asteapta” (Isaia 42, 1-8).

„Putin lucru este sa fii sluga Mea, ca sa aduci la loc semintiile lui Iacov si sa intorci pe cei ce-au scapat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor, ca sa duci mantuirea Mea pana la marginile pamantului!” Asa graieste Rascumparatorul si Sfantul lui Israel catre Cel dispretuit si catre uraciunea neamurilor, Sluga tiranilor: „Regi Te vor vedea si se vor ridica, capetenii se vor inchina pentru Domnul cel credincios si pentru Sfantul lui Israel, Cel Care Te-a ales!” (Isaia 49, 6-7).

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limba de ucenic, ca sa stiu sa graiesc celor deznadajduiti. In fiecare dimineata El desteapta, trezeste urechea Mea, ca sa ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am impotrivit si nici nu M-am dat inapoi. Spatele l-am dat spre batai si obrajii mei spre palmuiri, si fata Mea nu am ferit-o de rusinea scuiparilor. Si Domnul Dumnezeu Mi-a venit in ajutor si n-am fost facut de ocara. De aceea am si intarit fata Mea ca o cremene, caci stiam ca nu voi fi facut de ocara. (…) Cine din voi se teme de Domnul sa asculte glasul Slugii Sale! Cel care umbla in intuneric si fara lumina sa nadajduiasca intru numele Domnului si sa se bizuie pe Dumnezeul lui!” (Isaia 50, 4-11).

„Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla si ca o radacina in pamant uscat; nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o infatisare, ca sa ne fie drag. Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispreţuit si nebagat in seama. Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine il va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata Lui! Pentru faradelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, cu toate ca nu savarsise nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura Lui. Dar a fost voia Domnului sa-L zdrobeasca prin suferinta. Si fiindca Si-a dat viata ca jertfa pentru pacat, va vedea pe urmasii Sai, isi va lungi viata si lucrul Domnului in mana Lui va propasi. Scapat de chinurile sufletului Sau, va vedea rodul ostenelilor Sale si de multumire Se va satura. Prin suferintele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va indrepta pe multi, si faradelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Ii voi da partea Sa printre cei mari si cu cei puternici va imparti prada, ca rasplata ca Si-a dat sufletul Sau spre moarte si cu cei facatori de rele a fost numarat. Ca El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata” (Isaia 53, 2-12).

„Lumineaza-te, lumineaza-te, Ierusalime, ca vine lumina ta, si slava Domnului peste tine a rasarit! Caci, iata, intunericul acopera pamantul, si bezna, popoarele; iar peste tine rasare Domnul, si slava Lui straluceste peste tine. Si vor umbla regi intru lumina ta si neamuri intru stralucirea ta. Ridica imprejur ochii tai si vezi, ca toti se aduna si se indreapta catre tine. Atunci vei vedea, vei straluci si va bate tare inima ta si se va largi, caci catre tine se va indrepta bogatia marii si avutiile popoarelor catre tine vor curge. Feciorii de neam strain zidi-vor zidurile tale si regii lor in slujba ta vor fi, ca intru mania Mea te-am lovit si in indurarea Mea M-am milostivit de tine. Portile tale mereu vor fi in laturi, zi si noapte vor ramane deschise. Din parasita si defaimata ce erai pe veci, voi face din tine mandria veacurilor, bucurie din neam in neam. Si nu se va mai auzi de silnicie in tara ta, de pustiire si de ruina in hotarele tale. Zidurile tale le vei numi mantuire si portile tale lauda. Nu vei mai avea soarele ca lumina in timpul zilei si stralucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi pentru tine o lumina vesnica si Dumnezeul tau va fi slava ta. Soarele tau nu va mai asfinti si luna nu va mai descreste; ca Domnul va fi pentru tine lumina vesnica si zilele intristarii tale se vor sfarsi. In poporul tau vor fi numai drepti si vor stapani tara pentru totdeauna; vlastar pe care l-am sadit Eu, lucrul mainilor Mele facut spre slava Mea. Cel mai mic va fi cat o mie, cel mai neinsemnat va fi cat un neam puternic: Eu, Domnul, am hotarat acestea si, la vreme, voi fi implinitorul lor” (Isaia 60, 1-22).

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 40-44)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în-Însul: aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“. Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer“, şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…“. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Invinovatirea de sine

 Invinovatirea de sine este miscarea fireasca a sufletului smerit. Cand vei incepe sa nu mai cauti spre pacatele aproapelui tau, ci sa te socotesti numai pe tine vinovat intru toate, atunci dragostea si smerenie vor imbraca toate faptele tale, iar pocainta iti va infrumuseteaza inima.

Primul locuitor in Imparatia lui Dumnezeu

„Atunci au fost rastigniti impreuna cu El doi talhari, unul de-a dreapta si altul de-a stanga” (Matei 27, 38). „Iar unul dintre facatorii de rele rastigniti Il hulea, zicand: Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi. Si celalalt, raspunzand, il certa, zicand: Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta. Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23, 39-43).

Sa ne vedem pe noi insine !

„De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar barna din ochiul tau nu o iei in seama? Sau cum poti sa zici fratelui tau: Frate, lasa sa scot paiul din ochiul tau, nevazand barna care este in ochiul tau? Fatarnice, scoate mai intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” (Luca 6, 41-42).

Asumarea unui pacat nefacut

Sfantul Macarie Egipteanul ne invata cu fapta cum ne putem invinovati pe noi insine chiar si pentru unele pacate facute de altii. In apropiere de pestera in care se nevoia Cuviosul se afla un sat, iar in satul acesta s-a intamplat ca o tanara fecioara sa ramana insarcinata cu un tanar, afara de Nunta si fara binecuvantarea parintilor ei. Cand s-a aflat ca este insarcinata, fata a mintit, zicand ca Pustnicul Macarie a silit-o candva, pe cand se afla in afara satului.

Crezand cuvintelor ei, parintii fetei si multime de oameni din sat au alergat la pestera Sfantului Macarie si, scotandu-l afara, l-au batut crunt multa vreme. In viata sa sta scris: „Aducind multe vase lepadate, ulcele innegrite, toarte de ulcioare, si legindu-le intr-o funie, le-au spinzurat de grumajii lui si-l purtau prin sat cu negraita batjocura, batandu-l, impingandu-l, tragandu-l de par, calcandu-l cu picioarele si strigand: Acest monah a necinstit pe fecioara noastra; apucati-l toti si-l bateti. Si l-au batut pe Macarie cu betele, pina ce si-au saturat minia si iutimea, incit se tavalea pe cale aproape mort.”

Parintii fetei s-au invoit sa nu-l lase liber pe Sfantul Macarie pana ce nu le va fagadui ca o va hrani pe fiica lor, de acum inainte. Cuviosul a primit cuvantul lor, apoi, ajutat de un om cinstit, a pornit spre pestera sa, la care cu greu a ajuns, din pricina batailor crunte pe care le-a suferit cu smerenie.

Dupa ce s-a tamaduit, el a inceput a munci, zicand intru sine: „Macarie, ai femeie si copii, deci nevoie iti este ca ziua si noaptea sa lucrezi, ca sa-i hranesti.” Si, lucrand cosuri impletite din nuiele, le dadea spre vanzare, iar banii castigati ii trimitea fetei insarcinate.

Cand a sosit vremea nasterii, insa, pe fata a ajuns-o dreapta judecata a lui Dumnezeu, pentru ca a grait minciuna asupra dreptului, si nu putea sa nasca. Dupa mai multe zile si nopti de chinuri crunte, fata si-a venit in fire si a zis, cu glas mare: „Amar mie, ticaloasa, care sunt vrednica de moarte, caci asupra dreptului acestuia am adus clevetire si am mintit ca este vinovatul stricaciunii mele; el este nevinovat, iar tanarul care a voit sa ma ia, acela mi-a facut acestea.” Si, indata, ea a nascut copilul.

Afland adevarul, parintii fetei au inceput sa tremure de frica si de rusine, inaintea lui Dumnezeu si a poporului, amintindu-si cat de mult l-au batut si l-au umilit pe Cuviosul Macarie. Si, impreuna cu dansii, tot poporul striga: „Vai, noua!”, caci toti il batusera pe sfant. Apoi, tinand sfat, au hotarat sa mearga la robul lui Dumnezeu si sa cada cu plangere multa la picioarele lui, cerand iertare, ca nu cumva sa-i ajunga mania lui Dumnezeu pe toti, pentru chinuirea lui cea fara de vina.

Sfantul Macarie, cunoscand ce anume vor sa faca satenii, pentru a nu avea parte de cinstea si slava omeneasca, s-a sculat noaptea si a fugit de acolo. Daca astfel se cuvine sa purtam pacatele aproapelui nostru, cu atat mai vartos se cuvine sa le purtam pe ale noastre si sa ne invinovatim pe noi insine pentru necazuri.

„Domnul i-a poruncit sa ma blesteme!”

„Cand a ajuns regele David la Bahurim, iesea de acolo un om din neamul casei lui Saul, cu numele de Simei, fiul lui Ghera. El mergea si blestema, aruncand cu pietre asupra lui David si asupra tuturor robilor lui David, iar poporul tot si toti oamenii de lupta erau la dreapta si la stanga regelui.

„Pleaca, pleaca, ucigasule si nelegiuitule, zicea Simei, blestemandu-l pe rege. Domnul a intors asupra ta tot sangele casei lui Saul, in locul caruia te-ai facut tu rege, si a dat Domnul domnia in mainile lui Abesalom, fiul tau, si, iata, tu esti in necaz, pentru ca esti bautor de sange.”

„Pentru ce acest caine lesinat blesteama pe domnul meu, rege?, a zis Abisai, fiul Teruiei. Ma duc sa-i iau capul.”

„Fiii Teruiei, a zis regele, ce ne priveste aceasta pe mine si pe voi? Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a poruncit sa blesteme pe David. Cine, deci, poate sa-i zica: „De ce faci tu asa?”

Apoi, David a mai zis lui Abisai si tuturor slugilor sale: „Iata, daca fiul meu, care a iesit din coapsele mele, cauta sufletul meu, cu atat mai vartos fiul unui veniaminean. Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a poruncit. Poate va cauta Domnul la umilirea mea si-mi va rasplati cu bine pentru acest blestem al lui.„

Si s-a dus David si oamenii lui in drumul lor, iar Simei mergea pe coasta muntelui, in preajma lui, mergea si blestema, aruncand spre el cu pietre si cu praf” (II Regi 16, 5-13).

Eu sunt de vina, Doamne !

„Degeaba as incepe sa-i invinuiesc pe stramosi pentru pacatul ce mi l-au transmis, caci eu sunt eliberat din robia pacatului de catre Rascumparatorul meu, si, de aici inainte, cad in pacate nu de sila, ci de buna voie.

Stramosii au savarsit o data, in Rai, calcarea unei singure porunci dumnezeiesti, iar eu, aflandu-ma in sanul Bisericii lui Hristos, calc neincetat toate poruncile dumnezeiesti ale lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul meu.”

Ne cunoastem cu adevarat ?

„Cartile necitite de multa vreme, care zac de timp indelungat prin dulapuri, sunt macinate de carii. Cel ce ia o astfel de carte intampina o mare greutate in citirea ei. Fiind necercetata de multa vreme, nu s-a putut deschide decat cu anevoie. Asa este si constiinta mea – deschizand-o, nu aflu multumirea asteptata. Numai pacatele mari se cunosc destul de lamurit; insemnarile marunte, care sunt foarte multe la numar (precum nisipul), aproape ca s-au sters, ba nici nu mai poti pricepe acum ce au inchipuit ele.”

„Eu sunt in intregime ocupat cu grijile lumii si prea putin ma ingrijesc de nevoile mele sufletesti. Osandesc cu asprime cele mai mici greseli savarsite de aproapele meu, pe cata vreme eu, care sunt plin de pacate, orbit de ele, prefacut in stalp de sare asemenea femeii lui Lot, nu sunt in stare sa fac nici un fel de miscare duhovniceasca.„

„N-am pasit pe urmele pocaintei, pentru ca inca nu vad pacatul meu. Si nu-mi vad pacatul fiindca mai lucrez inca in folosul pacatului. Caci cel ce se indulceste de pacat nu-si poate vedea pacatul, precum nu-l poate vedea nici cel ce-si ingaduie sa guste din el macar numai cu gandul si cu consimtirea inimii.”

„Numai acela poate sa-si vada pacatul care, s-a lepadat cu o hotarare libera de orice prietenie cu pacatul, care sta ca un strajer treaz, la poarta casei sale, cu sabia in mana, cu cuvantul lui Dumnezeu; care respinge si taie cu aceasta sabie pacatul, in orice infatisare s-ar apropia el.” (Sfantul Ignatie Briancianinov)

Nu-s vrednic de Tine, Doamne !

„Fericit este sufletul care neincetat se invata in Legea Domnului! Caci intr-insa el poate vedea chipul si frumusetea Omului Nou, iar prin comparatie cu el, isi poate cerceta si indrepta neajunsurile sale.”

„Fericit este sufletul care si-a dat seama ca este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca unul ce se afla ticalos si pacatos! Un astfel de suflet se afla pe calea mantuirii, intr-insul nu este inselare de sine.„

„Dimpotriva, cine se crede gata sa primeasca darul, cine se socote chiar vrednic de Dumnezeu si cere venirea Lui tainica, cine spune ca e gata sa-L primeasca, sa-L auda si sa-L vada pe Domnul, acela se inseala pe sine, acela se linguseste pe sine, acela a atins culmea cea inalta a mandriei, de unde urmeaza caderea in intunecoasa prapastie a pierzarii.”

„Toti sfintii s-au recunoscut ca sunt nevrednici de Dumnezeu si prin acest lucru ei si-au aratat vrednicia, care consta in smerenie”, zice Sfantul Isaac Sirul.

Defaimarea de sine, un leac amar

„Daca ai nevoie sa stai de vorba cu tine insuti, adu-ti inaintea ta nu lingusirea, ci defaimarea de sine. In starea noastra de cadere ne sunt foarte folositoare leacurile amare. Cei ce se lingusesc pe ei insisi au si primit aici, pe pamant, rasplata lor, care este lingusirea de sine, lauda si dragostea lumii, vrajmasele lui Dumnezeu; in afara de osanda, ei nu au ce astepta in vesnicie.” (Sfantul Ignatie B.)

Ce raspuns vom da, suflete al meu ?

Un frate a intrebat pe Avva Ammona, zicand:

– Spune-mi un cuvant, ca sa ma mantuiesc!

Si i-a raspuns batranul:

– Mergi si-ti fa gandul tau, precum fac facatorii de rele, care sunt in temnisa. Ca aceia ii intreaba pururea pe oameni: „Unde este stapanitorul si cand va veni?” Si, din acea asteptare, plang. Tot asa, calugarul trebuie sa ia aminte totdeauna si sa-si mustre sufletul sau, zicand: „Vai, mie! Cum am sa stau inainte la judecata lui Hristos si cum am sa-i dau Lui raspuns?” Daca asa vei cugeta totdeauna, posi sa te mantuiesti.

Rugaciunea Sfantului Ignatie Briancianinov

„Doamne, daruieste-ne sa ne vedem gresalele noastre, pentru ca mintea noastra, atrasa in intregime de catre luarea aminte de propriile pacate, sa inceteze de a mai vedea pacatele aproapelui si, in felul acesta, sa-i vada pe toti oamenii buni. Daruieste inimii noastre sa lase grija pierzatoare fata de neajunsurile aproapelui, ci toate grijile sa si le uneasca intr-o singura grija, aceea pentru dobandirea curateniei si sfinteniei poruncite si pregatite noua de Tine.

Daruieste-ne sa vedem, in lumina Darului Tau, feluritele neputinte ce traiesc in noi, care distrug in inima miscarile cele duhovnicesti, care introduc in ea miscari trupesti, vrajmase Imparatiei lui Dumnezeu. Daruieste-ne marele Dar al pocaintei, care se naste ca urmare a vederii pacatelor proprii.

Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, de prapastia inselarii de sine, care se deschide in suflet din cauza neluarii in seama si neintelegerii pacatoseniei noastre; care ia nastere din lucrarile iubirii de placeri si de slava desarta, care nu sunt luate in seama si raman neintelese de noi.

Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, pe calea noastra ce duce la Tine, daruieste-ne sa ajungem la Tine, Tu, Cel care ii chemi pe cei ce se recunosc pacatosi si ii respingi pe cei ce se recunosc drepti, ca sa Te blagoslovim vesnic in fericirea vesnica pe Tine, Unul si Adevaratul Dumnezeu, Rascumparatorul celor robiti, Mantuitorul celor pierduti.”

*

„Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea” (Psalm 50, 3-4).

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 40-44)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în-Însul: aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“. Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer“, şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…“. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 40-44)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în-Însul: aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“. Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer“, şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…“. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Android Hack: 10 trucuri care iti fac viata mai usoara

Fie ca abia acum ti-ai luat primul telefon cu Android sau ai unul deja de ceva vreme, ti-am pregatit cateva trucuri care te pot ajuta sa te familiarizezi cu sistemul de operare, sa inlaturi chestiile inutile care iti dau de furca in fiecare zi.

Iti poti face telefonul sa ruleze mai eficient, fara sa ii incarci memoria cu aplicatii sau widgeturi nefolositoare.

In acest scurt articol am sa iti arat 10 trucuri folositoare care iti pot imbunatati experienta de utilizare a telefonului tau cu Android. E de notat faptul ca pasii de urmat pot varia putin de la un telefon la altul, in functie de diferentele de interfata utilizata sau versiunea sistemului de operare.

Daca totusi umbli putin prin meniuri, o sa iti fie destul de usor sa urmaresti pasii din acest ghid.

1. Scapa de notificarile aplicatiilor

Daca te streseaza notificarile aplicatiilor ca dau navala minut de minut si iti consuma bateria telefonului, iata ce trebuie sa faci daca esti pe Jelly Bean 4.1 sau un OS mai recent:

1. Pentru oricare din notificarile nedorite din bara de notificari, tine apasat degetul pe aceasta zona pana iti apare o fereastra de mesaj.
2. Atinge App Info > debifeaza Show Notifications > OK.

 

 

2. Opreste traficul de date

Atunci cand e nevoie sa fii conectat la internet, poti opri traficul de date de pe mobil pentru a economisi baterie. E destul de simplu sa faci asta:

1. Mergi la Settings > Data Usage.
2. Opreste Mobile Data prin comutarea setarii de la ON la OFF.

 

 

3. Limiteaza traficul de date de pe mobil

Abonamentele de trafic mobil vin cu o limita. Daca vrei sa tii evidenta consumului de date de pe mobil, exista o functie care te poate ajuta sa faci asta. Daca telefonul tau ruleaza ICS sau un sistem de operare mai nou, poti incerca urmatorii pasi pentru a fi mereu la curent cu consumul tau de date:

1. Mergi la Settings > Data Usage.
2. Seteaza-ti o limita a consumului de date tragand de linia portocalie. Astfel vei indica o limita a traficului de date.
3. Seteaza un ciclu de folosire a datelor. Asta inseamna ca trebuie sa specifici cand “incepe” si cand se “termina” luna, in conformitate cu abonamentul tau.

Vei fi notificat printr-o alerta atunci cand atingi limita care ti-ai impus-o. Trebuie de retinut ca datele din trackerul mobil pot varia fata de cele ale operatorului de telefonie mobila la care ti-ai facut abonamentul.

 

 

4. Adauga mai multe conturi Google

Ai nevoie de un cont Google pentru a folosi un telefon cu Android, dar poti folosi mai multe conturi Google pe acelasi dispozitiv Android. Acest aspect este mai convenabil, mai ales daca ai mai multe conturi Google prin care accesezi diverse servicii. Pentru a adauga mai multe conturi Google, trebuie sa:

1. Mergi la Settings > Add account.
2. Selecteaza Google si seteaza-ti contul existent sau un nou cont Google.
3. De indata ce a fost adaugat, alege ce vrei sa sincronizezi cu noul cont.

Repeta acesti trei pasi pentru a adauga mai multe conturi.

 

 

5. Dezactiveaza actualizarile automate ale aplicatiilor

Daca preferi sa alegi tu care aplicatii isi pot face actualizari, mai intai trebuie sa dezactivezi actualizarile automate. iata cum poti face asta:

1. Deschide Play Store si mergi la Settings.
2. Atinge Auto-update apps.
3. Alege Do not auto-update apps.

Daca vrei sa activezi aceasta optiune, urmeaza aceeasi pasi si alege Auto-update apps.

Pentru a-ti actualiza aplicatiile manual, deschide Play Store si pe pagina principala trage de la stanga si atinge My Apps. Poti atinge aplicatii cu actualizari ce astepta confirmare si sa le actualizezi manual, sau daca doresti, le poti actualiza pe toate odata, atingand optiunea Update All.

 

 

6. Cum sa cauti actualizari de sistem pentru Android

Pentru utilizatorii Android care folosesc sistemul de operare de stoc, acestia pot cauta noi actualizari pentru sistem. Pentru a cauta noi actualizari:

1. Mergi la Settings > About phone/tablet.
2. Atinge System Updates.
3. Atinge Check Now pentru a cauta actualizari de sistem.

 

 

7. Schimba aplicatiile utilizate implicit

Daca ti-ai setat aplicatii pentru a rula diverse sarcini (de exemplu sa deschizi linkuri web cu Chrome) si doresti sa schimbi asta:

1. Mergi la Settings > Apps.
2. Trage spre dreapta si cauta tab-ul All.
3. Selecteaza aplicatia care nu mai vrei sa fie utilizata implicit.
4. Atinge Clear defaults.

 

 

8. Organizeaza-ti shortcut-urile din homescreen cu foldere

Odata ce ai multe aplicatii instalate, homescreenul se umple destul de repede cu multe icoane. Spre deosebire de app drawer, aplicatiile de pe home screen nu sunt aranjate in ordine alfabetica. Ar fi bine sa creezi niste foldere pentru scurtaturile de pe “desktop”.

1. Presupunand ca ai deja o sumedenie de aplicatii pe homescree, tine apasat pe unul din aceste shortcuturi si trage-l peste alt shortcut.
2. Un cerc va apare in jurul aplicatiilor, indicand faptul ca s-a creat un nou folder.
3. Prin atingerea noului folder creat, va apare un mic ecran ce iti arata aplicatiile stocate in acel folder.
4. Poti pune si alte aplicatii in noul folder daca vrei. Poti si sa redenumesti folderul prin atingerea zonei text din partea de jos a directorului.

 

 

9. Dezactiveaza animatiile

Iata un truc care iti va face telefonul sa ruleze mai bine: dezactivarea animatiilor. Va trebui sa ai acces la Developer Options care se pot gasi in Settings la About device.

Nota: Pentru unele telefoane, va trebui sa mergi la Build number si sa il atingi in mod repetat pana cand iti apare “You are now a developer!”. Dupa aceasta vei avea acces la optiunile de developer.

In Developer options, cauta Window animation scale, Transition animation scale si Animator duration scale. Le poti dezactiva una cate una.

 

 

10. Cum sa dezactivezi Auto-Correct-ul

Daca te enerveaza faptul ca telefonul te corecteaza la fiecare cuvant scris, poti scoate auto-correct-ul destul de usor:

1. Mergi la Settings > Language & input.
2. Atinge icoana de setari de langa tastatura pe care o folosesti (ex: Google Keyboard).
3. Cauta Auto-correction si atinge-l.
4. Selecteaza Off pentru a opri auto-correct-ul.