Arhivă pentru 25 mai 2014

25
mai
14

Nasterea duhovniceasca

Nasterea duhovniceasca Sunt duhovnici care nu mai intreaba pe Domnul cum trebuie sa lucreze omul si povatuiesc dupa a lor parere. Se pierde din vedere ca nu poti fi calauzitor in izbavirea de patimi, atat timp cat esti rob lor.

Sfantul Ioan Scararul
, vorbind despre necesitatea competentei in slujirea duhovniciei, spune: „E primejdios sa purceada cineva sa invete daca nu s-a silit pe sine mai intai sa ajunga la ceea ce invata, prin faptuire. Caci, precum avand cineva o casa putreda ii vatama pe strainii primiti prin caderea ei, tot asa si acestia, daca nu s-au zidit mai inainte pe ei insisi in chip sigur, ii vor pierde impreuna cu ei si pe cei ce vin la ei. Caci prin cuvinte ii cheama la mantuire, iar prin felul lor de viata mai degraba pagubesc pe nevoitori”.

Sfantul Simeon Noul Teolog invalideaza chiar lucrarea duhovnicului care nu a cunoscut ucenicia, marturisind ca „Cei care n-au avut parinte in nici un caz nu au devenit fiii cuiva. Si cei care nu au devenit fii este vadit ca nu sunt nascuti, nu au venit la existenta. Si cei care n-au venit la existenta nu au intrat in lumea duhovniceasca, ci, dupa cum cei care nu sunt nascuti trupeste nu sunt in aceasta viata, tot astfel cei care nu sunt nascuti duhovniceste nu sunt sau nu intra in lumea duhovniceasca”.

Parintele Rafail Noica spune ca prin rugaciunile noastre, noi il putem naste pe parintele duhovnicesc. Rugandu-ne Domnului „Doamne, Tu auzi rugaciunea mea, dar eu nu aud cuvantul Tau. Nu stiu pe ce cale sa o iau in viata: sa fac lucrul acesta sau sa fac lucrul celalalt. Doamne, miluieste-ma si deschide-mi ochii. Ma duc la slujitorul Tau, Doamne, si prin el sa-mi dai cuvant”, parintele gaseste cuvant ziditor pentru noi, un cuvant pe care chiar daca nu-l intelege, stie ca este drept, pentru ca este de la Dumnezeu.

Sfantul Serafim de Sarov cand a fost intrebat de un om „Parinte, cum vezi asa de limpede toata inima mea si viata mea?”, sfantul i-a raspuns: „Eu nu stiu nimic; eu doar ma rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care stie, iar eu, rugandu-ma, iti spun primul gand, primul cuvant care vine in inima mea si care stiu ca este de la Dumnezeu”.

Pentru nasterea duhovniceasca este necesar ca duhovnicul sa se stearga pe sine din fata credinciosului, iar credinciosul sa primeasca cuvantul de la el ca si cand l-a primit de la Dumnezeu.

25
mai
14

Pacatul lui Adam si Vina noastra

Pacatul lui Adam si Vina noastra

Vina este un sentiment al omului cazut in pacat. Ea se manifesta ca o durere a sufletului. Vina se resimte intotdeauna atunci cand ne dam seama ca am facut rau unei persoane dragi. Cand dam intristare celui care ne da iubire, sufletul nostru sufera si constiinta ne mustra. Aceasta mustrare a constiintei este un semnal care ne arata ca suntem vinovati fata de cineva anume.

Vina s-a manifestat intaia oara in rai, cand Adam i-a dat lui Dumnezeu, in locul iubirii Sale, primul pacat, adica fapta neascultarii. De atunci si pana astazi, constiinta si-a luat in serios sarcina de acuzator al omului care greseste fata de iubirea lui Dumnezeu sau a semenilor sai.

Pentru insistenta cu care ii arata omului greselile, cei necredinciosi au vazut in constiinta o adevarata boala, iar nu un ajutor. Spre exemplu, pentru Friedrich Nietzsche, vinovatia este „cea mai ingrozitoare boala care s-a abatut asupra omului.” In schimb, pentru cei care i-au inteles meritele, ea este o calitate a omului, fiind „proprie oricarei persoane sensibile si responsabile”, dupa cum zice doctorul psiholog Susan Forward.

Constiinta este vitala pentru traiul in societate. Durerea sufleteasca, cauzata de sentimentul de vinovatie, este o cauza determinanta in nerepetarea faptelor care au provocat-o. Astfel, dupa cum fiecare greseala este urmata de mustrarea constiintei si de sentimentul de vinovatie aferent, tot asa, fiecare vina este urmata de o determinare a omului de a nu mai repeta faptele care i-au dat nastere. Deci, absenta constiintei si a sentimentelor de vinovatie poate da nastere unui comportament periculos pentru societate.

De ce suntem de vina pentru pacatul lui Adam ?

„Oamenii au, cel mai adesea, o intelegere juridica asupra dreptatii. A impovara pe cineva cu raspunderea pentru vina altcuiva ei o resping ca pe o nedreptate. Aceasta nu isi are locul in constiinta lor juridica. Dar alta graieste duhul iubirii lui Hristos. In duhul acestei iubiri, a impartasi raspunderea pentru vina celui iubit, ba chiar deplin a o purta, nu numai ca nu este strain, ci intru totul firesc.”

„Prin faptul de a purta vina straina se vadeste adevarul iubirii si se ajunge la constientizarea ei. Daca este a ne folosi numai de latura indulcirii iubirii, atunci unde mai este latura noimei (sensului) sale? Dar cand se adauga libera luare asupra-si a vinei si a suferintelor celui iubit, atunci dragostea isi atinge desavarsirea atotcuprinzatoare.”

Multi nu pot sau nu voiesc sa ia asupra lor si sa poarte de buna voie urmarile pacatului stramosului Adam. Ei spun: „Adam si Eva au mancat din rodul oprit, dar ce ma priveste pe mine? Sunt gata sa raspund pentru pacatele mele, dar numai pentru ale mele personale, si nicicum pentru cele straine.” Si nu intelege omul ca, printr-o astfel de miscare a inimii, repeta in sine pacatul Stramosului, care devine propriul sau pacat si propria cadere.”

„Adam s-a lepadat de raspundere, punand vina asupra Evei si a lui Dumnezeu, Care ii daduse acea femeie, rupand astfel unimea Omului si unirea sa cu Dumnezeu. Astfel, de fiecare data cand ne impotrivim a purta vina pentru raul obstesc, pentru faptele celor apropiati, noi repetam acelasi pacat si rupem, la randul nostru, unimea Omului.”

„Domnul a intrebat pe Adam mai inainte de Eva. Si trebuie inteles ca, daca el nu s-ar fi indreptatit, ci ar fi luat asupra-si raspunderea pentru pacatul lor obstesc, alta ar fi fost soarta lumii, tot asa cum ea se schimba atunci cand luam asupra-ne povara vinei celor apropiati.”

„Se indreptateste omul mai intai fiindca nu voieste sa se recunoasca, fie si in parte, vinovat pentru raul din lume; se indreptateste fiindca nu intelege ca este inzestrat cu o libertate asemanatoare cu cea a lui Dumnezeu, ci se vede pe sine doar ca un fenomen, ca un lucru al acestei lumi, si deci ca atarnand de ea. Intr-o astfel de constiinta iese la iveala mult din constiinta robului: drept aceea, indreptatirea este proprie robului, iar nu fiilor lui Dumnezeu.”

„Dar, in chip ciudat, tocmai acest fel de a face, adica a lua asupra-si vina si a cere iertare, li se pare multora a fi o atitudine de rob. Iata cat de deosebita este intelegerea fiilor Duhului lui Hristos si a celor neduhovnicesti.”

Lupta cu raul, cu raul cosmic, fiecare o va incepe incepand cu sine insusi” (Cuviosul Sofronie Saharov).

Iisus Hristos a luat asupra Sa vina lui Adam !

Vina este o urmare a greselii, a pacatului. Orice greseala trebuie, cumva, reparata. Cand cel vinovat nu mai poate repara ce a stricat, ce e de facut ? Un singur lucru se mai poate face. Sa se gaseasca un altul care, din iubire, sa ia asupra lui vina aceluia si sa o repare.

Spre exemplu, un copil strica ceasul unui om, iar acela ii spune copilului ca, daca nu-l va repara, il va pedepsi foarte aspru. Din iubire, tatal copilului isi asuma vina acestuia, ii cere iertare omului si-i fagaduieste ca va repara el ceasul, in locul copilului sau.

Iubirea este cea care ii da putere omului sa-si asume si vina altuia.

Tot asa a facut Dumnezeu cu noi. Omul nu mai putea de unul singur sa repare ceea ce a stricat. Raul il slabanogise si il lipise de pamant. A fost nevoie ca un Altul sa vina si sa repare ceea ce a stricat omul. Era nevoie de un alt Om, fara vina, adica fara nici un pacat, care sa poarte asupra Lui vina lui Adam si a intregului neam omenesc. A fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu sa se Intrupeze si sa repare pacatul neascultarii omului, facandu-se „ascultator pana la moarte”.

„Precum printr-un om (Adam) a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el. (…) Daca prin greseala unuia (Adam) cei multi (tot neamul omenesc) au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul Lui au prisosit asupra celor multi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. (…) Asadar, precum prin greseala unuia (Adam) a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul (Iisus Hristos) a venit, pentru toti oamenii, indreptarea care da viata; (…) Caci, precum prin neascultarea unui om (Adam) s-au facut pacatosi cei multi (toti cei care s-au nascut din el), tot asa, prin ascultarea Unuia (Iisus Hristos) se vor face drepti cei multi” (Romani 5).

*

Da, omule, esti vinovat pentru pacatele tale, dar cauta sa te privesti pe tine prin ochii lui Dumnezeu, care a binevoit sa-L dea spre Jertfa, pentru tine, pe Unul-nascut Fiul Sau. El a luat asupra Lui vina ta si a reparat greseala ta. Deci, daca atat de mult te pretuieste Dumnezeu, se cuvine ca si tu sa te daruiesti Lui, Celui care S-a daruit pe Sine pentru tine, ca tu sa ai Viata… si inca viata vesnica.

25
mai
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-25

DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ PAŞTI A ORBULUI

Evanghelia de la Ioan
(IX, 1-38)

n vremea aceea, Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“ Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“ Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ – care se tâlcuieşte: trimis –. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?…“. Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“. Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis ochii?“ Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“. Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“. Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m’am spălat şi văd“. Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni?…“. Şi dezbinare era între ei. Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“. Dar Iudeii n’au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea. Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s’a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“ Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s’a născut orb; dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“. Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“. Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că omul acesta este păcătos“. A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“. Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“ Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“ Şi l-au ocărât şi i-au zis: „T? eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“. A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii. Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu, n’ar putea să facă nimic“. Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi?…“. Şi l-au dat afară. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“ Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“. Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s’a închinat.



Blog Stats

  • 323.281 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte