7 afirmatii si situatii negative pe care trebuie sa le eviti cu orice pret

Desi se crede ca mintea este un analizator al gandurilor, de fapt, aceasta este un emitator al acestora, astfel incat, calitatea vietii noastre si, implicit, starea de sanatate, depind de gandurile si trairile noastre. Desi majoritatea dintre noi nu suntem capabili sa ne fixam mintea, mult timp, pe o idee, pe care apoi sa o transpunem in realitate, putem cel putin sa evitam afirmatiile negative, afirmatii pe care  in mod inconstient, le scoatem pe gura in fiecare clipa.

Iata o lista a celor mai importante afirmatii negative, sau situatii, pe care trebuie sa le excludem din comportamentul, mintea si vocabularul nostru.

 

1. Nu pot

Evitati sa spuneti nu pot. In final,veti sfarsi prin a atrage in aura voastra energiile negative care va vor impiedica sa actionati.

 

2. Saracul/saraca (de tine)

Atunci cand cineva ni se plange privind o problema personala, obisnuim sa compatimim acea persoana dand aceasta replica, crezand ca facem bine, ca o putem ajuta, consola. Dimpotriva, nu facem decat sa atragem spre acea persoana saracia si neputinta. Cam la fel se intampla si atunci cand voi insiva sunteti apostrofati cu aceasta replica.

 

3. Mi-e mila de tine

Atunci cand spuneti ca va este mila de cineva, automat vi se deschide chakra inimii, care in mod involuntar va ceda din energie, dar va prelua si negativitatea persoanei compatimite. Si nici  sa nu permiteti altora sa vi se adreseze cu expresia de mai sus. In afara de ego-ul vostru  care se va simti “gadilat”, alte beneficii nu veti avea. Dimpotriva! Psihic veti deveni mai slab, mai vulnerabil, lasandu-va la “mila” altora, iar energia voastra va deveni “vegetativa” in loc sa fie activa.

 

4. Iti tin pumnii stransi

Aceasta replica si uneori concretizata in actiune, trebuie eliminata din start, pentru ca, a tine pumnii cuiva, inseamna a-i bloca energiile fizice si psihice, energii care se interfereaza cu starea emotionala a sustinatorului…, iar rezultatul nu poate fi decat negativ.

 

5. Anticiparea rezultatului negativ al unei actiuni

Deseori, cand avem cate o problema de rezolvat, obisnuim sa anticipam rezultatul negativ prin ganduri sau expresii precum: nu o sa reusesc, este imposibil sa obtin…, nu o sa vrea/accepte etc. Odata emanate aceste ganduri veti crea un “zid” energetic negativ intre voi si persoana sau situatia respectiva si, in final, chiar veti esua…

 

6. Te plangi

Atunci cand avem diverse probleme – de ordin material, sentimental, profesional, de sanatate, sufleteasca, relationala etc., obisnuim sa ne plangem de mila sau altora, crezand ca prin aceasta ne vom elibera de durere si de energiile negative acumulate.

Numai ca situatia nu sta chiar asa. Atunci cand va plangeti singur de mila prin expresii de genul: ”vai ce amarat/a sunt”, “ce nefericit/a sunt”, “ce lipsit de noroc si sansa sunt”,”ce bolnav sunt”, “ce obosit sunt” etc.. nu faceti decat sa atrageti spre voi ceea ce ganditi sau pronuntati cu voce tare, adica: amaraciunea, nefericirea, nenorocul, boala si oboseala… lucruri enuntate in expresiile de mai sus.

 

7. Asocierea cu persoane negativiste

Se spune ca extremele se atrag. Este adevarat, dar nu si in cazul in care trebuie sa pornesti la drum/intr-o actiune sau asociere, cu o persoana negativista, prapastioasa. Prin natura sa, omul are tendinta de a gandi negativ mult mai rapid si mai usor decat de a gandi pozitiv, astfel incat, energiile negative, stagnante, sunt eliberate mult mai usor, mult mai repede si intr-o cantitate mult mai mare decat cele pozitive. Din aceasta cauza, persoana negativista va v-a “invalui”, iar actiunea va esua din start.

Nici bancherii nu cred în „Electorată”

Electorata a fost introdusă prea târziu şi va avea un efect redus, apreciază Magda Săndulescu, directorul executiv al reţelei de retail BCR, afirmând că o variantă mai bună ar fi fost ca statul să deducă fiscal dobânda sau costul total aplicat creditului lunar pentru anumite segmente de clienţi.

…

„Impactul real al schemei nu va fi unul mare, întrucât clienţii au înţeles că amânarea unei dobânzi şi creşterea perioadei de credit vine cu un cost suplimentar, aşadar din efortul de educare se înţelege şi eficienţa instrumentului. Eram adepţii unor măsuri simplificate care să ducă la un efect rapid în piaţă”, a declarat Săndulescu sâmbătă, la Conferinţele BCR.

 

Ea a dat exemplul Marii Britanii şi Irlandei, unde guvernele au aplicat o măsură de susţinere a celor cu credite bancare pe o perioadă de 1-2 ani, în urma unei analize bazate pe structura demografică a plătitorilor de taxe şi a celor care împrumturi la bănci. Astfel, celor cu credite în derulare li s-au putut deduce fiscal cheltuielile cu dobânda din taxele pe care le aveau de plătit către stat.

„Cred că ne-ar fi ajutat foarte mult un instrument prin care statul ar deduce fiscal cheltuielile cu dobânda sau costurile aplicate lunar unui credit pentru anumite segmente de clienţi, în special cei cu venituri reduse. Schema ar trebui aplicată pentru a susţine un comportament pozitiv al clienţilor, iar perioada pe care s-ar întinde ar trebui stabilită de stat, care trebuie să-şi facă toate calculele”, a spus Săndulescu.

Directorul BCR spune că măsura Guvernului vine prea târziu, în condiţiile în care băncile au efectuat deja restructurări masive de credite ca urmare a crizei financiare începute în 2009-2010 şi care continuă şi în prezent.

„În plus, sistemul este foarte complicat, clientul respectiv trebuie să completeze acele deduceri fiscale în fiecare lună, trebuie să se ducă la angajator lunar. În schimb, orice mecanism simplu, dacă e corect aplicat în economie, va avea un efect rapid, cum a fost cazul programului Prima Casă. Acolo au înteles toţi clienţii cum funcţionează procesul, aici s-ar fi putut aplica doar o deducere”, a explicat Săndulescu.

La rândul său, Consiliul Fiscal a transmis vineri că schema fiscală aprobată de Guvern nu este atractivă pentru majoritatea debitorilor, având în vedere că circa 90% din totalul celor eligibili au întârzieri la plată mai mici de 15 zile.

„Există şanse rezonabile ca propunerea legislativă să fie mai puţin atractivă în cazul debitorilor care nu înregistrează întârzieri la plată (circa 90% din totalul debitorilor eligibili au întârzieri la plată mai mici de 15 zile), în condiţiile în care aceştia nu ar intenţiona să se îndatoreze suplimentar şi, în acelaşi timp, mai atractivă pentru cei care înregistrează deja întârzieri mai semnificative, dar până în 90 de zile, dar care reprezintă sub 10% din debitorii eligibili, se arată în opinia Consiliului Fiscal privind restructurarea creditelor.

Organizaţia a realizat o analiză pe eşantionul de debitori bancari persoane fizice cu venituri lunare brute sub 2.200 lei, expunerea aferentă pe aceste credite fiind de 31,81 miliarde lei, cu o pondere de 36,93% din totalul împrumuturilor pentru persoanele fizice.

În această categorie se încadrează circa 985.000 de debitori, reprezentând 48,84% din totalul celor care au luat credite imobiliare şi de consum pe segmental de retail.

Luând în calcul un exemplu al valorii rămase de rambursat de către un client de 26.651 lei, cu o dobândă anuală efectivă (DAE) de 10,2% şi o perioadă rămasă din contract de 6 ani, clientul plăteşte în mod normal o rată lunară de 496,2 lei şi o dobândă totală de 9.087,37 lei.

În cazul restructurării cu deducere fiscală, cu reducerea ratei de maxim 35% şi prelungirea scadenţei cu doi ani, rata lunară va fi de 322,68 lei în primii doi ani şi de 448,97 lei în următorii 6 ani. În această situaţie, clientul va plăti o dobândă totală de 13.419 lei, iar economia de la plata impozitului pe venit se situează la 1.293 lei, creditul având un cost anual efectiv de 9,62%. Deşi rata lunară şi costul anual sunt mai mici, clientul rambursează băncii în total mai mulţi bani decât dacă n-ar fi optat pentru restructurare, întrucât perioada pe care se aplică dobânda creşte cu doi ani.

Consiliul Fiscal apreciază că este greu de estimat câte persoane vor beneficia în realitate de această facilitate, decizia depinzând de capacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile către bancă, dar şi de dispoziţia băncilor de a aproba restructurările de credit.

Astfel, impactul bugetar anual calculat pentru anii 2016 şi 2017 ar putea fi de maxim 771,73 milioane lei, nivel apropiat de estimarea Ministerului Finanţelor, de 725,5 mil. lei pentru 2016 şi 757 mil. lei pentru 2017, în scenariul în care toţi debitorii eligibili ar opta pentru reducerea ratei cu 35% pe o perioadă de doi ani, iar băncile ar aproba toate cererile de restructurare, situaţie puţin probabilă.

Ca atare, Consiliul apreciază că există o „probabilitate ridicată ca impactul bugetar net să se situeze în partea inferioară a intervalului, adică mai apropiat de zero, acesta fiind scenariul în care niciun debitor eligibil nu ar opta pentru această facilitate sau nici o bancă nu ar aproba cererile de restructurare”.

„Aceasta se datorează atât caracterului opţional al facilităţii în condiţiile în care gradul de atractivitate este potenţial redus pentru acei debitori care nu înregistrează arierate în serviciul datoriei (90% din cei cu restanţe sub 90 zile au întârzieri la plată mai mici de 15 zile), cât şi potenţialului efect de antrenare asupra economiei din perioada de diminuarea ratelor lunare de plată ca urmare a plusului temporar de venit disponibil”, notează Consiliul Fiscal.

Guvernul a aprobat joi forma finală a schemei fiscale pentru restructurarea creditelor, denumită „Electorata”, care se va aplica pentru persoanele cu venituri brute de cel mult 2.200 de lei/lună, dar cu o reducere a plafonului cu care banca poate diminua rata lunară de plată, de la 50% la 35%.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XI, 2-15)

n vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos şi trimiţând la El pe doi dintre ucenicii săi, I-a zis: „Tu eşti Cel ce trebuie să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte; şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“. Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?… Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un om îmbrăcat în haine moi?… Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor! Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?… Da, v’o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet. Căci acesta este cel despre care s’a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-ţi va pregăti calea de dinaintea Ta. Adevăr vă grăiesc: Între cei născuţi din femei nu s’a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic întru împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc. Că toţi profeţii şi legea au profeţit până la Ioan. Şi dacă vreţi s’o primiţi: el este Ilie, cel ce va să vină. Cel ce are urechi de auzit, să audă!

Biserica Sfantul Petru din Antiohia

 Biserica Sfantul Petru, localizata in zona de nord-est a Antiohiei (Antakya), la aproximativ 3,5 km distanta de centrul orasului, este una dintre cele mai vechi locasuri de cult crestine. Partea veche a bisericii consta intr-o pestera naturala aflata in Muntii Staurin.

Informatii cu privire la intemeierea comunitatii crestine din Antiohia intalnim in Faptele Apostolilor (11:25-27). Tot de aici aflam ca in Antiohia, pentru prima data ucenicii lui Hristos s-au numit „crestini” (Fapte 11-26).

Sfantul Petru a propovaduit in Antiohia in jurul anlui 50. Traditiile locale afirma ca aceasta pestera reprezenta locul de unde Sfantul Apostol Petru tinea primilor crestini cuvinte de invatatura. O alta traditie sustine ca pestera ar fi apartinut mai intai Sfantul Evanghelist Luca, care se presupune ca era din Antiohia si care a donat proprietatea comunitatii crestine.

Chiar daca istoria timpurie a pesterii este dificil de determinat, in mod cert, in secolele IV-V pestera era folosita ca biserica deoarece mozaicul pavimentar dateaza din aceasta perioada. In dreapta altarului peretii pastreaza urme de fresca, de asemenea, din perioada timpurie.

Un tunel aflat in partea stanga a abisdei (acum blocat) se presupune ca era folosit de crestini in timpul persecutiilor.

Interiorul bisericii pestera este auster si simplu. Singurele piese permanate sunt un mic altar, o singura statuie, si un scaun din piatra. Statuia de marmura a Sfantului Petru a fost adusa aici in 1932.

Fatada de la intrarea in pestera a fost adaugata in timpul sec.XII-XIII, cand cruciatii au ocupat orasul. Fatada din prezent a fost restaurata in 1863 de catre Fratia Capucinilor la indemnul Papei Pius al IX-lea. Imparatul Napoleon III a contribuit de asemenea la restaurare.

Gradina ce inconjoara biserica a fost folosita ca cimitir vreme de sute de ani. Au fost descoperite morminte chiar si in interiorul bisericii, in special in jurul altarului. Chiar daca in prezent asezamantul a fost transformat in muzeu, se mai savarsesc slujbe in cadrul sau numai in ziua praznicului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si de Nasterea Domnului.

Nu foarte departe de biserica se afla un alt obiectiv turistic, Charonion, o piatra sculptata datand din perioada seleucida (sec. III i.Hr.)

Petru si Pavel – sarbatoarea dragostei lui Hristos

 Daca ar fi sa gasesc o alta denumire pentru Sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, as opta pentru „Sarbatoarea dragostei lui Hristos”. Aceasta pentru ca mi se pare ca in aceasta zi ii sarbatorim pe cei doi Apostoli in care dragostea lui Hristos a lucrat in modul cel mai socant cu putinta. De asemenea, sarbatoarea de azi ne arata ca Hristos, prin lucrarea minunata a dragostei Lui, ii face frati pe cei care mai inainte erau dusmani.

Pavel, sau Saul cum era numit la acel moment, a fost unul dintre cei mai mari prigonitori ai Apostolilor lui Hristos. In fervoarea sa pentru legea iudaica, Saul a prigonit atat de tare Biserica lui Hristos, incat aproape a desfiintat-o pe cea din Ierusalim. Ucenic al lui Gamaliel, Saul era foarte invatat in teologia iudaica si era probabil pe drumul care ducea la cele mai inalte demnitati iudaice. Cu siguranta, Saul era privit de crestini ca unul dintre inainte-mergatorii lui Antihrist.

De cealalta parte, Petru era fostul Simon, pescar impreuna cu fratele sau, Andrei. Dupa cum bine stim, Andrei este cel ce a ajuns sa pescuiasca oameni pe tarmul Marii Negre si este Ocrotitorul Romaniei. Fratele sau, insa, a avut probabil cea mai tumultoasa relatie cu Hristos dintre toti Apostolii. Este binecunoscuta lepadarea lui Petru de Hristos in momentul Patimilor Mantuitorului. Cu cateva ore in urma, Petru declarase ca va merge cu Hristos pana la moarte.

Ce schimba insa situatia? Cursul istoriei este nemilos, in mod normal Saul nu ar fi devenit niciodata Pavel, iar Petru ar fi sfarsit probabil asemanator lui Iuda. Dar Hristos a inviat, luminand lumea; mortii s-au ridicat din morminte si ceea ce omului i se parea cu neputinta a fost realizat de Dumnezeu.

Petru s-a pocait cu lacrimi de lepadarea sa, si a crezut pana la moarte in Invierea Mantuitorului. El, care adormise la rugaciune dar vrusese sa-L apere cu arma pe Hristos, care L-a urmat catre Patimi dar s-a lepadat de El de trei ori intr-un timp atat de scurt, a „plans cu amar”; si apoi, dupa Pogorarea Sfantului Duh, dragostea pentru Hristos, insufletita de lucrarea Mangaietorului, a izbucnit in lume si n-a mai fost nimic care s-o poata stavili. Moartea sa la Roma este o izbanda a vietii in Hristos, incununarea jertfelniciei cu care s-a impodobit Petru, cel de dupa Inviere.

Iar Saul a devenit Pavel, pentru ca Necunoscutul i s-a aratat pe un drum din Asia Mica. Ce schimbare naucitoare! Cel care ii prigonea cu furie pe ucenicii Domnului, ajungea in cativa ani sa declare: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”. Pavel este fara indoiala cea mai uimitoare rasturnare de situatie din istorie. Pavel nici macar nu L-a vazut pe Hristos atata timp cat Acesta a propovaduit pe pamant. Duhul Sfant i L-a facut insa atat de cunoscut dupa convertire, incat fostul prigonitor, cel care nu-L cunoscuse pe Hristos decat ca pe un obiect al urii sale, le scria crestinilor din Roma: „Cine ne va desparti de iubirea lui Hristos? Oare necazul? sau stramtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golatatea? sau primejdia? sau sabia?!”.

Pe cei doi Apostoli, noi, Biserica lui Hristos, ii numim „mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori”. Ei sed pe scaunele pe care li le-a gatit Hristos mai inainte de intemeierea lumii si sunt „mai intai sezatori” tocmai pentru ca au fost mai intai „lumii invatatori”; pentru ca au cucerit lumea, mai mult decat ar putea s-o faca vreodata un imperiu. Iar arma cu care au luptat este imbatabila, pentru ca de atunci si pana acum dragostea lui Hristos nu a dat gres niciodata.

 

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

 Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti in fiecare an pe 29 iunie. Sfintii Petru si Pavel sunt praznuiti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67 d. Hr. Insa, cei doi apostoli au primit moarte martirica in mod diferit: Pavel, pentru ca era cetatean roman, a fost omorat prin decapitare, iar Petru a fost rastignit cu capul in jos.

In iconografie, Petru este pictat batran si cu barba rotunda, iar Pavel plesuv, cu barba cenusie.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sfantul Apostol Petru

Sfantul Apostol Petru, numit la nastere Simon, era din orasul Betsaida (situat pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astazi localitatea El Aradsch in Siria) si era fratele Sfantului Apostol Andrei. Din Sfanta Scriptura aflam ca in momentul in care Petru si-a inceput activitatea era casatorit. Nu avem informatii despre sotia sa, desi din textul de la Corinteni 9, 5, putem deduce ca aceasta il insotea in calatoriile sale misionare.

Cand devine Petru apostol al lui Hristos?

Sfantul Petru afla ca Iisus este Mesia de la fratele sau, Andrei. Mantuitorul ii va schimba numele din Simon in Chefa („piatra” in aramaica), de unde numele de Petru in greaca si latina.

Evanghelistul Luca ne descopera ca Petru devine ucenicul lui Hristos, dupa ce a avut parte de o pescuire minunata (desi se ostenise toata noaptea si nu pescuise nimic, la indemnul Mantuitorului arunca mrejele in apa si umple corabia cu pesti). Acesta este momentul in care Petru renunta la tot ce avea si il urmeaza pe Hristos, devenind „pescar de oameni”.

Petru marturiseste dumnezeirea lui Hristos in Cezareea lui Filip: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, atunci cand Mantuitorul i-a intrebat pe ucenici cine crede ca este El. Cu toate ca este laudat de Hristos pentru acest raspuns: „Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal meu cel din ceruri. Si eu iti spun tie, ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi biserica mea si portile iadului nu o vor birui pe dansa. Si-ti voi da tie cheile imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri” (Matei 16, 13-19), se leapada de El de trei ori in timpul Patimilor. Primeste iertarea pentru aceasta lepadare, dupa Invierea Mantuitorului din morti, cand il intreaba daca Il iubeste. Datorita pocaintei sale, se invredniceste de atata putere dumnezeiasca, incat bolnavii se vindecau si atunci cand se asezau in umbra lui.

Apostolul Petru a fost prezent la invierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Fata a Domnului pe muntele Tabor, in Gradina Ghetsimani a scos sabia sa-L apere pe Iisus, a facut parte din primii ucenici care au venit la mormantul Mantuitorului, dupa ce femeile mironosite au vestit invierea Sa; a predicat in ziua  Cincizecimii, iar in urma predicii sale s-au botezat trei mii de persoane si a propovaduit Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia si Roma. S-a savarsit la Roma, prin moarte martirica, alaturi de Sfantul Pavel, in timpul persecutiei lui Nero. Dupa propria lui dorinta a fost rastignit cu capul in jos si a fost inmormantat pe dealul Vatican.

Scrierile Sfantului Apostol Petru

De la Sfantul Apostol Petru avem opt cuvantari pastrate in Faptele Apostolilor si doua epistole care ii poarta numele. Prima epistola a fost scrisa din Babilon (anul 63-64), iar a doua, de la Roma in anul 67.

Sfantul Apostol Pavel

Sfantul Apostol Pavel s-a nascut intr-o familie de evrei, in jurul anului 7, in Tarsul Ciliciei. La nastere a primit numele de Saul. Sfantul Pavel si-a desavarsit educatia sub indrumarea rabinului Gamaliel. Facem precizarea ca Pavel nu L-a intalnit pe Mantuitorul in timpul activitatii Sale pamantesti. A fost martor ocular al martirizarii Sfantului Stefan, pazind hainele celor care il loveau cu pietre.

Cand devine Pavel apostol al lui Hristos?

Pavel devine unul din cei mai aprigi aparatori ai legii mozaice. S-a alaturat cu multa ravna celor care incepusera sa-i persecute pe crestini. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Hristos i se arata, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi. Pavel lovea in crestini, dar suferea Hristos. Lovea in trup si striga capul acestuia – Hristos.  Asa se face ca Pavel ajunge sa vorbeasca despre Biserica lui Hristos ca fiind un trup, al carui cap este El. In urma acestei descoperiri are loc schimbarea sa – din persecutor devine marturisitor al crestinismului. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel.

Dupa o perioada de trei ani in Arabia, merge in Antiohia Siriei, de unde intreprinde cele trei calatorii misionare, intre anii 45-58.

Sfantul Apostol Pavel este prins de iudei in Ierusalim, in anul 58. Este tinut in temnita timp de doi ani in Cezareea Palestinei. Pentru ca avea cetatenie romana este dus la Roma spe a fi judecat de imparat. La Roma a petrecut doi ani intr-o casa inchiriata, pazit de un ostas roman. Este eliberat in anul 63. A fost martirizat in anul 67, in timpul imparatului Nero prin decapitare, in acelasi timp cu Petru.

Scrierile Sfantului Apostol Pavel

De la Sfantul Apostol Pavel ne-au ramas 14 Epistole: Epistola intai catre Tesaloniceni (Corint, in anul 52); Epistola a doua catre Tesaloniceni (Corint, 52); Epistola catre Galateni (Efes, 54); Epistola intai catre Corinteni (Efes, 56); Epistola a doua catre Corinteni (Macedonia, 57); Epistola catre Romani (Corint, 58); Epistola catre Efeseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filipeni (Roma, 62-63); Epistola catre Coloseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filimon (Roma, 62-63); Epistola catre Evrei (Roma, 63); Epistola intai catre Timotei (Macedonia, 63); Epistola catre Tit (Macedonia, 65); Epistola a doua catre Timotei (Roma, 66), considerata ca fiind „testamentul spiritual” al Sf. Apostol Pavel.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – asemanari si deosebiri

Sfantul Apostol Petru a fost chemat la apostolie dupa fratele sau Andrei, insa este primul in listele Noului Testament, in vreme ce Sfantul Apostol Pavel a fost cel din urma chemat la indeplinirea acestei slujbe dumnezeiesti.

Sfantul Apostol Petru a fost nedespartit de Hristos in tot timpul activitatii Sale pamantesti, pe cand Sfantul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos in vremea propovaduirii Sale.

Petru a fost casatorit, Pavel necasatorit.

Sfantul Apostol Petru a fost ales si chemat la apostolie din lumea oamenilor simpli si saraci – el fiind pescar de meserie – iar Sfantul Apostol Pavel a fost dintre toti apostolii omul de cea mai inalta cultura.

Sfantul Petru oscila intre intronarea ritualismului mozaic, cand se afla in prezenta crestinilor proveniti dintre iudei, si relativizarea acestuia, cand era in compania crestinilor proveniti dintre pagani, pe cand Pavel a luptat pentru neimpunerea prescriptiilor mozaice crestinilor (la sinodul 50 de la Ierusalim s-a hotarat si neobligativitatea Legii Vechi a taierii imprejur).

Petru a avut de rascumparat lepadarea lui de Iisus, iar Pavel ratacirea lui si prigoana crestinilor.

Dincolo de toate aceste deosebiri, asemanarea lor sta in pocainta, in propovaduirea invataturii lui Hristos si in primirea mortii cu bucurie pentru credinta in El.

La multi ani celor ce poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel, ocrotitorii penitenciarelor

In 1993 si 1997 s-au semnat doua protocoale intre Patriarhia Romana si Ministerul Justitiei privind desfasurarea asistentei religioase in sistemul penitenciar romanesc. Potrivit acestor protocoale, Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost declarati ocrotitorii penitenciarelor din Romania. Totodata, prin Legea 293 din 28 iunie 2004, ziua de 29 iunie este proclamata zi a personalului din sistemul administratiei penitenciare.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-29

DUMINICA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VI, 22-33)

is-a Domnul către dânşii: luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care se află’n tine este întuneric, cu cât mai mult întunericul! Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va alipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult altceva decât ele? Şi cine dintre voi, purtându-şi grija, poate să-i adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi grijă? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, dar v’o spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei! Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin-credincioşilor? Aşadar, nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? – deoarece pe toate acestea păgânii le caută –; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea; ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.

Sfinţii slăviţii şi întru tot lăudaţii Apostoli PETRU şi PAVEL Evanghelia de la Matei (XVI, 13-19)

n vremea aceea, venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi“. Şi le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?“ Răspunzând Simon Petru, a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!“ Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi-ţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri“.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 24-29; VIII, 1-4)

is-a Domnul: tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea n’a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte, i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi ea a căzut. Şi mare i-a fost căderea!“ Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui, că îi învăţa ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi numeroase au mers după El. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. Şi Iisus, întinzându-Şi mâna, S’a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată i s’a curăţit lepra. Şi i-a zis Iisus: „Ia seama să nu spui la nimeni, ci mergi de te arată preotului şi să duci darul pe care l-a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“.

Dreapta socoteala

Un invatator i-a spus ucenicului sau ca omul se imbogateste cu adevarat prin dreapta socoteala. Iar pentru ca ucenicul era nedumerit, invatatorul a completat:

Padurea nu se teme de omul care incarca o data mult caruta, ca stie ca la vale se rupe osia la caruta si moare calul. Iar fara cal, acest om nu se va mai intoarce. Ea se teme de cel care ia cate un lemn in fiecare zi si-l duce acasa.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 32-36; XI, 1)

is-a Domnul ucenicilor Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Şi duşmanii omului sunt casnicii lui. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

Pilde, un film de post

„Pilde” este numele generic al unei colectii de filme rusesti de scurt metraj. Primul set de „istorioare si pilde duhohovnicesti pentru uzul casnic„, trei la numar, a fost realizat in anul 2010, in regia lui Vitalii Liubetkii. Al doilea set de pilde, doua la numar, a fost filmat in anul 2012. Rolurile principale, comune tuturor pildelor, sunt interpretate de: Alexandr Tkacenok, Mihail Eisman, Elena Sidorova, Nichita Palicevskii si Andrei Volcek. Traducerea in limba romana a fost facuta de teologul Mereutanu Vitalii.

Pilde I

Prima pilda, despre mandrie si smerenie, se numeste „O ascultare iesita din comun„. Un staret il invata pe unul dintre ucenicii sai, deosebit de ravnitor in cele duhovnicesti, cum anume sa primeasca laudele din partea oamenilor, dar si cuvintele de ocara. Filmul prezinta cateva „ingrediente” suplimentare fata de pilda originala, dar acestea nu fac decat sa intareasca si mai mult faptul ca pe cel mandru il asteapta multa suferinta, pe cand pe cel smerit odihna, linistea si mantuirea.

Un ucenic a venit la Sfantul Macarie cel Mare si a cerut sfat pentru mantuire. Cugetand intru sine, batranul a zis: „Mergi in cimitir si ocaraste-i pe cei morti.” Desi nu a inteles cuvantul, ucenicul a facut intocmai precum a spus sfantul. A mers la cimitir si, luand pietre si aruncand spre morminte, a inceput sa zica: „Ocara voua putrezitilor, mortilor pacatosi, viermii v-au mancat, nenorocitilor.”

La intoarcere, sfantul l-a intrebat, zicand: „Ce ti-au raspuns mortii, cand i-ai ocarat? S-au suparat pe tine? Te-au ocarat ti ei? Te-au blestemat?” Ucenicul a zis: „Mortii nimic n-au spus, nu m-au ocarat, nu m-au blestemat, nu s-au suparat!”

Sfantul Macarie i-a zis: „Atunci, mergi maine din nou la cimitir si slaveste-i pe cei morti, lauda-i si fericeste-i cum vei sti tu mai bine si mai frumos!” Ajuns la cimitir, ucenicul a inceput sa zica: „Lauda voua mortilor, slava si cinste dreptilor si credinciosilor, sfintilor si virtuosilor!” Dupa ce a implinit si acest al doilea sfat iesit din comun, ucenicul a fost intrebat: „Ce ti-au grait mortii, cand ii slaveai, laudai si cinsteai?” Iar el a raspuns: „Nimic, tot nimic.”

Fiind implinita neobisnuita ascultare, Sfantul Macarie a zis: „Daca vrei sa ai odihna pe acest pamant si, apoi, sa te mantuiesti, atunci sa fii asemenea celor morti, adica sa nu-ti tulbure sufletul nici laudele, nici ocarile cele de la oameni. La aceasta ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, cand spune ca trebuie sa murim pentru lume.”

A doua pilda este de folos celor care se ispitesc cu gandul ca Dumnezeu nu mai are mila de popor si nu mai implineste rugaciunile celor care se aduna in biserica. Sunt cate unii care zic: „Doamne, de ce nu ma auzi?” Aceasta pilda a fost scrisa pe la inceputul secolului al XX-lea, de Sfantul Vasile Kineseskii. Un mare duhovnic, indurerat de suferintele poporului, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i descopere cauza pentru care El nu mai ia aminte la rugaciunile credinciosilor. Raspunsul este clar: gandurile lumesti pe care le primim in minte in vremea rugaciunii. Si, totusi, rugaciunea unora este bineprimita, precum arata pilda.

A treia pilda este despre recunoasterea lui Iisus Hristos in aproapele nostru si despre milostenie. Unei femei foarte evlavioase, in genul „politically correct”, adica impecabila in faptele credintei, i se spune ca Iisus Hristos va veni acasa la ea, pentru a lua impreuna masa de pranz. Femeia mergea la toate slujbele, citea zilnic multe rugaciuni si cateva capitole din Noul Testament, dar ii scapa tocmai duhul Evangheliei.

Modul in care aceasta femeie traia litera Evangheliei este tocmai modul de viata al multora dintre noi. Dar, modul in care ea ajunge sa traiasca duhul Evangheliei nu este dat multora dintre noi. De aceea, de prea multe ori, noi ramanem concentrati pe propria persoana, uitand sa-L cautam pe Dumnezeu acolo unde ne-a spus ca este.

„Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.

Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.

Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.

Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.

Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica” (Matei 25, 31-46).

Pilde II

Prima pilda este despre jertfa de sine pentru familie, despre munca, despre grija fata de copii, despre rugaciunea calugarilor pentru lume, despre mandrie, despre judecata si sminteala, despre pocainta. Modul in care este regizata urmatoarea intamplare din viata Sfantului Antonie cel Mare este original si de tinut minte.

Sfantul Antonie cel Mare, vazand multimile de oameni care-l cautau pentru sfat in fiecare zi, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i descopere daca este cineva mai mare si cu viata mai imbunatatita decat el pe pamant. In smerenia lui, dorea sa stie de la cine s-ar putea folosi si el de un cuvant sau de o fapta buna. Si i-a raspuns Dumnezeu: „Mergi in Alexandria, iar primul om pe care il vei intalni, sa stii ca acela este mai mare decat tine si te vei folosi de viata si petrecerea lui.”

Deci, a mers in Alexandria si s-a tinut dupa primul om care i-a iesit in cale pana la casa lui. Cand acela a vrut sa intre, sfantul l-a oprit si i-a spus: „Omule, Dumnezeu m-a trimis la tine! Ma cunosti?” Iar acela a raspuns: „Cum sa nu te cunosc? Este cineva care nu-l cunoaste pe maritul Antonie?” Dupa ce au intrat in casa, mare a fost mirarea sfantului cand nu a observat nimic iesit din comun. Acela era un om modest, sarac si absolut obisnuit prin felul in care traia. Era un om casatorit, avea copii si era curelar de meserie, confectionand diferite lucrari din piele pentru a asigura traiul familiei sale.

Sfantul Antonie i-a spus, din nou: „Omule, Dumnezeu m-a trimis la tine! Pentru numele lui Dumnezeu, te rog sa-mi spui care este viata ta, pentru ca nu vad nimic neobisnuit in ceea ce ai tu aici si in viata pe care se pare ca o duci! De ce m-a trimis Dumnezeu la tine?”

Auzind omul niste cuvinte ca acestea, i-a raspuns: „Sfinte al lui Dumnezeu, dupa cum vezi, eu sunt un om obisnuit, casatorit, avand cu sotia mea patru copii, iar viata mea nu este alta decat cea pe care o vezi.” Iar sfantul i-a zis: „Spune-mi cum iti petreci tu ziua si ce faci mai exact, spune-mi in amanunt.”

Iar acela i-a raspuns: „Nu stiu ce sa-ti spun, sfinte. Dimineata ma trezesc si imi fac rugaciunile, impreuna cu sotia si copiii mei. Stam la masa, iar apoi fiecare pleaca la rostul sau: copiii la joaca, potrivit varstei lor, iar eu merg in atelier si ma indeletnicesc pana catre pranz cu mestesugul meu. La pranz ne vedem cu totii din nou, ne rugam si luam masa impreuna, dand slava de fiecare data lui Dumnezeu ca avem hrana din destul. Mancam, ne rugam si iarasi merge fiecare la treaba sa. Asa imi petrec toata ziua, in atelier, silindu-ma sa fac lucrul meu cat mai bine, incat toata lumea care-mi cere ajutorul este multumita de munca mea. Seara, iarasi ne strangem cu totii, luam masa, multumim lui Dumnezeu si cu rugaciune ne ducem fiecare la odihna, preaslavindu-L ca ne-a dat viata aceasta atat de frumoasa. Ar mai trebui sa mai adaug poate si faptul ca, har Domnului, niciodata nu m-am culcat avand ceva asupra cuiva, ci am cautat totdeauna sa ma impac imediat cu cei pe care am simtit ca i-am mahnit cu ceva, ori i-am vazut nemultumiti si tristi. Aceasta este, pe scurt, petrecerea mea si nu cred sa fi omis ceva important.”

Si a inteles Sfantul Antonie ca smerenia este cea mai mare intelepciune si nevointa duhovniceasca, precum zice Sfantul Siluan Athonitul: „Dupa ce a epuizat toate nevointele ascetice cunoscute, Sfantul Antonie a fost trimis de Dumnezeu la un curelar din Alexandria, sa invete lucrul duhovnicesc al acestuia, iar acesta l-a invatat sa zica in fiecare clipa: „Toti se vor mantui, eu singur voi pieri!” si Domnul a descoperit Sfantului Antonie cel Mare ca n-a ajuns inca la masura curelarului.”

A doua pilda, inspirata din viata Sfantului Petru Vamesul, este despre milostenie si despre nejudecarea cersetorilor. Mergand odata la vama, pe Sfantul Petru l-a intampinat un marinar sarac si descult, care saracise din inecarea corabiei. Acela, cazand la picioarele sfantului, cerea sa-i dea si lui o haina cu care sa-si acopere goliciunea trupului. Atunci, sfantul, dezbracand de pe sine haina cea de deasupra, haina de mult pret, i-a dat-o. Saracul, rusinandu-se a umbla intr-o haina ca aceea, atat de scumpa, a dat-o unui negutator spre vanzare. Apoi, intorcandu-se de la vama, sfantul a vazut haina sa asezata pe un raft, de vanzare.

Mahnindu-se, el a mers acasa si nu a mancat nimic pana seara. Si se gandea: „N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic ca sa aiba saracul pomenirea mea.” Apoi, adormind, a vazut in vis un barbat frumos la chip, stralucind mai mult decat soarele si avand pe capul sau o cruce. Acela era imbracat in acea haina, pe care el o daduse marinarului sarac. Si a auzit: „Ce plangi, intristandu-te, frate Petre?” Iar el a raspuns: „Cum sa nu plang, Stapanul meu, ca pe cele ce le dau saracilor din acelea ce mi-ai dat mie, ei iarasi le vand in targ?” Atunci, i-a zis lui Cel ce i se aratase: „Oare cunosti haina aceasta pe care Eu o port?” Iar vamesul i-a raspuns: „Asa, Stapane, o cunosc ca era a mea, cea cu care am imbracat pe cel gol.” I-a zis lui Cel ce i se aratase: „Nu te mahni, dar, iata, de cand ai dat-o saracului Eu am luat-o si o port, precum Ma vezi, si laud schimbarea ta cea buna, ca M-ai imbracat pe Mine, cel gol si pierit de frig.”

Cuviosul Arsenie Papacioc spune: „Apoi, nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El nu intinde mana sa-i dai. El intinde mana sa-ti dea Imparatia cerului si tu nu observi. Si, de regula, oamenii cauta banutul cel mai mic. Fratii mei, tineti minte: cersetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit pe cersetor! Cersetorii nu pier niciodata. (…) Mantuitorul, ca sa ne incurajeze, a spus: insutit veti primi! Vrei sa te imbogatesti? Da tot ce ai! Primesti insutit!”

„Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Daca ati cunoaste viata Sfantului Ioan cel Milostiv, v-ati inspaimanta! Sfantul Ioan, cand s-a dus in respectiva arhiepiscopie, a intrebat: „Cat aur are arhiepiscopia?” Si i s-a raspuns: „Atatea litre de aur!” Indata, a zis: „Dati-i la saraci!” Cand au auzit, angajatii au zis ca ii saraceste. Si au venit banii inapoi insutit fata de cat a dat. Iar dadea, iar venea insutit. Angajatii carteau mereu! Vezi, nu observa omul cand primeste, dar observa cand da. Dar venea insutit cu precizie!”

*

O perspectiva noua de a intelege Patericul. Prin film.

Un nou Pateric. Si, totusi, acelasi.

In ceasul necazului, liman este Dumnezeu

Omul nu este pe pamant ca sa se joace cu lucruri de nimic, nu! Nu este de mica insemnatate faptul ca Dumnezeu l-a zidit pe om dupa chipul si asemanarea Sa! Nu este de mica insemnatate faptul ca Fiul lui Dumnezeu l-a rascumparat pe omul cazut cu sangele Sau! Trebuie sa pretuim aceste indurari ale lui Dumnezeu! Trebuie sa pretuim atotsfantul Sange al Dumnezeu-Omului!.. Nu! Nu le pretuiesc dupa cuviinta cei care dau credintei o atentie superficiala si trecatoare, irosindu-si toata atentia sufletului pe jucarii desarte, vremelnice, stricacioase. Nici cei care si-au inchinat toata viata lui Dumnezeu n-au facut nimic, n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeiesti!

Vrednic este sa stea inaintea lui Dumnezeu numai duhul plin de umilinta si de smerenie. Numai aceasta vrednicie omeneasca a fost recunoscuta ca atare de Dumnezeu – si duhul nostru poate intra in starea aceasta doar cand va renunta la toate indeletnicirile desarte.

Pustnicie sa va fie sufletul dumneavoastra mort fata de lume; sfant locas sa va fie sufletul dumneavoastra – sa fie locas al tuturor virtutilor evanghelice. Desertaciunile sa fie inlocuite de lucrurile esentiale si umbra – de adevar. De Dumnezeu nu ne putem apropia altfel decat prin spinii necazurilor. Cel ingaduit la Dumnezeu a intrat in vistieria tuturor bunatatilor, atat vremelnice, cat si vesnice. Cand Dumnezeu vrea sa apropie pe cineva de Sine, ingaduie sa vina asupra lui necaz.

Valul care v-a aruncat pe taramul crucii a fost trimis asupra dumneavoastra de Dumnezeu, Care va iubeste si va alege – a fost trimis cum i-au fost trimise furtuna si chitul Prorocului Iona.

Sfantul Ignatie Briancianinov

Articol preluat din volumul „De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu„, Ed. Sophia

Timp pierdut?

 Se intampla uneori sa nu fim cu luare aminte la slujbe. Alteori, desi nu ratacim cu mintea, ne lipsesc intelesurile adanci ale slujbelor religioase. Si in primul caz si in al doilea, intervine intrebarea: Nu cumva am pierdut timpul de vreme ce am petrecut mai mult cu mintea in afara slujbei sau am asistat la ea fara sa fiu prezenta? Si multa vreme raspunsul pe care mi-l dadeam era pozitiv atunci cand ma confruntam cu una din cele doua situatii mentionate.

Faptul ca nu suntem la masura sfintilor, nu inseamna ca petrecerea noastra la slujbe este un timp pierdut. Important este sa participam in fiecare duminica. Si cunoastem cu totii rezultatul unei picaturi de apa care cade pe piatra: in timp ajunge sa o gaureasca.

La fel se intampla si cu cel care participa neincetat la slujbe, dar care nu este tot timpul atent si cunoscator al tainelor. Cu timpul se schimba intr-un om bine placut lui Dumnezeu. Iar pentru a fi mai explicit, ma voi folosi de aceasta pilda:

Un preot, vazand ca in timpul predicii sale o parte din credinciosi ieseau din biserica, i-a intrebat:

– De ce nu ramaneti sa ascultati predica?

Acestia i-au raspuns:

– Uitam de indata tot ce auzim, pentru ca nu avem parte de o minte stralucita.

Atunci preotul a luat un cos de nuiele murdar si i-a rugat pe acestia sa ude cu ajutorul lui florile din curtea bisericii. Astfel, in timpul in care preotul tinea predica, oamenii se chinuiau sa ude gradina bisericii.

Dupa un timp, preotul i-a chemat si le-a spus:

– Aduceti cosul cu care ati carat apa. Stiu ca v-a fost greu, daca nu chiar imposibil sa udati florile. Dar vedeti, cosul a lasat lasat apa sa treaca prin el si s-a curatit. Asa se intampla si cu voi, chiar daca nu puteti tine minte predica, cuvantul lui Dumnezeu va curateste.

In concluzie, Dumnezeu este cel care ne preface din pacatosi in sfinti. Mergeti cat puteti spre El, avand credinta ca cealalta distanta o va parcurge El spre voi.

5 intrebari pe care candidatii buni le adreseaza angajatorilor

Sa spunem ca esti angajator si a venit momentul sa adresezi celebra intrebare: „Ai intrebari pentru mine?”

 

<!–->De ce ar trebui sa faci acest lucru? Candidatul obisnuit nu este interesat de raspunsurile tale; acesta doreste sa adreseze intrebari „inteligente”, pentru a se pozitiona intr-o lumina buna. Pentru candidati, ceea ce INTREABA este mai important decat RASPUNSUL primit de la tine.

Pe de alta parte, candidatii ambitiosi pun intrebari la care chiar doresc sa primeasca un raspuns concret, deoarece evalueaza atat angajatorul, cat si compania respectiva… Ei decid daca vor sau nu sa lucreze pentru tine.

Iata 5 intrebari pe care angajatorii ar vrea sa le auda de la candidati:

„Care ar fi asteptarile dumneavoastra de la mine in urmatoarele trei luni?”

Candidatii buni si motivati vor „sa sparga gheata” inca de la inceput. Ei nu vor sa iroseasca saptamani, poate luni de zile pentru a „cunoaste compania”. Ei vor sa stie exact ce au de facut.

Candidatii isi doresc sa stie cum vor fi EVALUATI – sa inteleaga obiectivele si asteptarile angajatorului.

„Care sunt caracteristicile comune ale celor mai buni angajati ai dumneavoastra?”

Un candidat bun vrea sa devina angajat pe termen lung. Fiecare companie este diferita si asa sunt si calitatile-cheie ale celor mai buni angajati deja instalati.

S-ar putea ca angajatii tai buni sa lucreze mult peste program. S-ar putea sa fie flexibili, sa fie creativi si sa beneficieze de un program relaxat. S-ar putea ca angajatii sa caute noi clienti in pietele inca neexplorate, sa ii educe, sa le ofere solutii high-end.

Oricare ar fi raspunsul, candidatii excelenti vor sa stie daca sunt compatibili cu mediul tau de lucru si daca pot deveni angajati exceptionali, platiti pe masura.

„Care sunt cele doua lucruri care genereaza REZULTATELE in compania dumneavoastra?”

Angajatii sunt niste investitii si fiecare dintre ei genereaza un venit, din care i se plateste si salariul. Altfel de ce ar fi pe statul de plata?

In fiecare companie, unele functii fac o diferenta mai mare decat altele. Vrei ca directorul de resurse umane sa gaseasca oameni pentru firma ta… ceea ce VREI insa cu adevarat este ca acesta sa gaseasca OAMENII POTRIVITI, deoarece numai asa vor ramane pe termen lung in companie, nu vor necesita costuri mari de training si vor fi productivi.

Vrei ca oamenii „de la tehnic” sa efectueze reparatii rapide… vrei ca acestia sa identifice modalitatile de rezolvare a problemelor in cel mai scurt timp, sa furnizeze beneficii pe termen lung si chiar vanzari.

„Ce ocupatii au angajatii in timpul liber?”

Angajatii fericiti sunt foarte atasati de munca lor si se inteleg excelent cu colegii.

Intrebarea de mai sus este insa dificila. Un angajator nu poate cunoaste hobby-urile a 300 de angajati.

Chiar si asa, candidatii buni vor sa se asigure ca au o sansa sa se integreze in cultura companiei – deoarece angajatii ideali au intotdeauna OPTIUNI la indemana.

„Cum rezolvati anumite situatii…?”

Fiecare companie se confrunta cu provocari majore: schimbari tehnologice, rivalii de pe piata, crizele economice…

Chiar daca un candidat va considera ca firma ta este o piatra de temelie, spera ca aceasta sa se dezvolte si mai mult… daca vor fi nevoiti sa plece la un moment dat din companie, nu vor sa o faca pe motiv de „faliment”.

Sa spunem ca ai scos la mezat un job intr-un magazin de biciclete. La mai putin de un kilometru, exista alt magazin, cu aceleasi specificatii. Cum faci fata competitorului?

Sa spunem ca ai o ferma de pasari: Cum te descurci in fiecare zi cu preturile tot mai mari la hrana?

Un candidat indraznet si motivat nu vrea sa stie doar CUM GANDESTI, ci si CE PLANURI AI si daca le poti duce la bun sfarsit. (via LinkedIn) 

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 23-31)

is-a Domnul ucenicilor Săi: când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevăr vă grăiesc: nu veţi isprăvi de mers prin cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai mare decât învăţătorul său, nici slugă mai mare decât stăpânul ei. Destul îi este ucenicului să fie ca învăţătorul său şi slugii ca stăpânul ei. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, că nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spuneţi voi la lumină; şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe acoperişurile caselor! Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. Vouă însă toţi perii capului vă sunt număraţi. Aşadar, nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult altceva decât vrăbiile.

Succesul

 Sunt oameni care isi doresc cu orice pret sa aiba parte de succes. De regula sunt cei care nu se evalueaza corect. Pentru ca cel care are parte de o cunoastere realista a darurilor cu care a fost inzestrat, cauta performanta (implinirea umanului), nu succesul. Iar cand atinge performanta, daca este smerit, nu cauta sa se distinga, pentru ca stie ca este doar un colaborator al lui Dumnezeu. El vede in performanta sa, reusita lui Dumnezeu in el, dupa cum spunea parintele Teofil Paraian. Traieste cu convingerea ca darurile pe care le are sunt talantii pe care Dumnezeu ne cere sa-i inmultim.

Multi din cei care cauta succesul, recurg la imitatie. Se uita in jurul lor si vad care sunt persoanele de succes si cauta si ele sa mearga pe aceeasi cale. Iar acest lucru ii face sa se indeparteze cat mai mult de ei insisi. Nu mai tin seama de darurile cu care au fost inzestrati, se supraevalueaza, se cred buni la multe si sfarsesc intr-o mare dezamagire. Pornesc cu mare avant spre succes si ostenesc repede. Cand nu esti inzestrat pentru domeniul pe care l-ai ales, cautarea succesului inseamna pregatirea infrangerii.

E pacat ca omul cauta recunoastere sociala si nu inmultirea darurilor pe care le-a primit de la Dumnezeu. Nu mai conteaza daca esti bun sau nu la ceva. Important este sa fii recunoscut de public.

Retineti ca fiecare dintre noi dispune de o inzestrare unica, de aceea si inmultirea darului se face intr-un mod particular. Chiar daca vorbim de prezenta aceluiasi dar si la alte persoane, el se cere inmultit in chip diferit. Suntem datori sa raspundem chemarii dumnezeiesti. Capacitatile noastre sunt chemarea cu care ne striga Dumnezeu pe fiecare dintre noi, spunea intr-un interviu profesorul sociolog, Ilie Badescu. In raspunsul dat acestei chemari sta implinirea noastra.

Omul care cauta succesul nu este interesat de chemarea divina. Din acest motiv avem oameni de succes nefericiti. In vreme ce toti oamenii care au inmultit darurile primite sunt fericiti. Si sa nu va intristati daca ati primit un singur dar. In fata lui Dumnezeu cel care a primit un singur dar, poate fi la fel de fericit ca unul care a primit cinci. Pe Dumnezeu nu-l intereseaza cantitatea. Daca ar fi fost asa, atunci e limpede ca recompensa nu ar mai fi fost aceeasi. L-ar fi felicitat in chip deosebit pe cel care a avut de inmultit cinci.

Cautati implinirea, nu succesul. La Judecata de Apoi nu se va tine sema de succesul pe care l-am avut in lume, ci de inmultirea darurilor primite.

Otravirea

 Otrava puternica introdusa in organism produce moartea.

Substantele toxice (otravurile) pot patrunde in organism prin ingestie, prin inhalare, prin injectare sau prin absorbtie cutanata. Cele mai cunoscute intoxicatii sunt cele cu medicamente, cu produse industriale sau menajere, cu anumite plante si ciuperci, cu ingrasaminte, fungicide, erbicide si insecticide. Nu trebuie omise nici otravirile cu alcool (coma alcoolica), cu tutun (otravirea lenta) si cu stupefiante (drogurile).

Otravirile nu se pot trata la domiciliu. Bolnavul trebuie dus cat mai repede la un spital. Prin spitalizare si tratament medicamentos, majoritatea persoanelor care s-au intoxicat (otravit) cu substante periculoase au scapat cu viata. Dar, majoritatea celor care nu au ajuns de urgenta la un spital au murit in scurt timp dupa otravire. Multe otravuri nu au antidoturi.

Numai harul lui Dumnezeu poate da trupului puterea de a nu gusta moartea mai inainte de vreme, in urma unei otraviri involuntare. Aceasta este o minune a credintei. In acest caz, otrava fie nu-l afecteaza deloc pe cel otravit, fie ii provoaca anumite stari de rau suportabile. In definitiv, organismul primeste de la Dumnezeu o rezistenta iesita din comun, astfel incat sa poata rezista otravirii.

Este nevoie de credinta in Dumnezeu si de viata curatita de pacate.

Credinta, antidot al otravirii

„La urma, pe cand cei unsprezece ucenici sedeau la masa, li S-a aratat Iisus si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai, serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi” (Marcu 16, 14-18).

Muscatura de vipera

„Dupa ce am scapat (de furia valurilor marii), am aflat ca insula se numeste Malta. Iar locuitorii ei ne aratau o deosebita omenie, caci, aprinzand foc, ne-au luat pe toti la ei, din pricina ploii care era si a frigului.

Si, strangand Pavel o gramada de gateje si punandu-le in foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui. Si, cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: „Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare.” Deci el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau. Iar ei asteptau ca el sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar, asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu.

Si imprejurul acelui loc erau tarinile capeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gazduit prietenos trei zile. Si s-a intamplat ca tatal lui Publius zacea in pat, cuprins de friguri si de urdinare cu sange, la care intrand Pavel si rugandu-se, si-a pus mainile peste el si l-a vindecat. Si intamplandu-se aceasta, veneau la el si ceilalti din insula care aveau boli si se vindecau; Si acestia ne-au cinstit mult si, cand am plecat, ne-au pus la indemana toate cele de trebuinta” (Fapte 28, 1-10).

Din viata Sfantului Victor (11 noiembrie)

In vremea imparatiei lui Antonin, imparatul Romei, era un ostas de fel din Italia, ostasind sub stapinirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfant il marturisea inaintea tuturor.

Pornindu-se prigoana asupra crestinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor si i-a zis: „Au venit la noi carti de la imparatul, poruncind sa va ducem pe voi, crestinii, la jertfele zeilor nostri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci sa-i chinuim. Deci tu, Victore, sa aduci jertfa zeilor, ca sa nu cazi sub munci, caci iti vei pierde viata si sufletul tau.”

Sfantul Victor a zis: „Eu nu ma voi pleca poruncii imparatului celui muritor si nu voi face voia lui, pentru ca am pe Imparatul Cel fara de moarte, Dumnezeul si Mantuitorul meu Iisus Hristos, a Caruia imparatie este fara de sfarsit si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar cei ce fac voia imparatului vostru cel muritor, a caruia imparatie este vremelnica, vor pieri in veci. De acum nu mai sunt ostas al imparatului vostru cel pamantesc, ci al Celui ceresc, pentru ca desi am ostasit o vreme sub stapanirea imparatului vostru, insa n-am incetat a sluji Imparatului meu. Si acum nu-L voi lasa pe El si idolilor vostri nu voi jertfi. Deci, fa ceea ce voiesti. Iata trupul meu este in mainile tale, iar peste suflet are stapanire numai Dumnezeul meu.„

Apoi, au inceput muncile. Sfantului Victor i-au fost sfaramate degetele, dupa care i-au fost smulse cu totul. A fost aruncat intr-un cuptor incins cu foc si tinut acolo vreme de trei zile. Vazand ca este inca viu, voievodul idolatru s-a intunecat de manie si a chemat la sine un vrajitor, poruncindu-i sa-l otraveasca pe sfant. Vrajitorul a fiert carne cu otrava aducatoare de moarte si i-a dat sfantului sa manance. Iar sfantul a zis: „Desi nu mi se cade a primi de la voi carne necurata si a manca, dar pentru ca sa cunoasteti ca nimic nu poate otrava cea aducatoare de moarte impotriva puterii Domnului meu, Datatorul de viata, o voi manca.” Apoi, rugandu-se, a mancat carnea cu otrava si n-a patimit nimic.

Vazind vrajitorul ca nu s-a vatamat Sfantul Victor din mancarea otravita, a pregatit alte carnuri, cu otrava mai cumplita, si a zis lui: „Daca vei manca si aceasta si vei fi viu, indata voi lasa tot mestesugul vrajitoriei si al fermecatoriei si voi crede in Dumnezeul tau.” Iar Sfantul Victor a mancat si acele carnuri amestecate cu otrava si mai cumplita si a ramas iarasi nevatamat. Atunci vrajitorul a zis cu mare glas: „Iata, ai biruit puterea vrajitoriei mele, Victore, si sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru ca cred in Domnul Iisus Hristos, Cel propovaduit de tine.” Apoi, ducandu-se la casa sa, a adunat cartile vrajitoriei si toate fermecatoriile si le-a ars, apoi s-a facut crestin desavarsit.

Voievodul s-a maniat si mai mult si a poruncit sa-i taie sfantului toate vinele trupului; dupa aceasta sa-l arunce intr-o caldare cu untdelemn fierbinte. Trecand si prin acestea, cu harul lui Dumnezeu, sfantul a ramas nevatamat. In cele din urma, voievodul a poruncit sa-l spanzure pe lemn si sa-i arda tot trupul cu faclii; apoi, amestecand niste praf omorator cu otet, l-a turnat in gura lui. Iar sfantul a zis: „Otetul si aceasta otrava de moarte imi este dulce ca mierea si fagurul.„

Muncitorul, umplandu-se mai mult de manie, a poruncit sa scoata ochii mucenicului lui Hristos. Dupa aceasta, l-a spanzurat cu capul in jos si s-a dus, lasandu-l asa spanzurat trei zile. Iar a patra zi, voievodul a poruncit ostasilor sa jupoaie pielea de pe sfant. Apoi, in sfarsit, a poruncit sa-i fie taiat capul. Dupa taiere, din rana a curs lapte amestecat cu sange si multi dintre cei necredinciosi, vazand aceasta minune, au crezut in Hristos.

Credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu

Sfintii nu au sfidat moartea, asa cum fac dresorii de animale salbatice sau cascadorii, dar nici nu s-au lasat prinsi de frica in preajma pericolelor, asa cum fac oamenii care nu cred in Dumnezeu, ci in soarta sau hazard.

Se spune despre Avva Theodor ca au venit doua vipere la picioare lui, in timp ce vorbea cu ucenicii sai, iar el nu s-a speriat deloc, ba chiar le-a facut loc si, dupa ce si-a ispravit cuvantul, le-a explicat fratilor ca Satana dorea ca prin acei serpi sa-i intrerupa cuvantul sfant.

Se spune despre un alt sfant ca un sarpe otravitor il musca de picior in vremea rugaciunii, dar el nu-si intrerupea lucrarea duhovniceasca. Si intru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi.

Sfintii l-au infruntat pe diavol si toate lucrarile lui infricosatoare. Cu curajul si barbatia pe care le insufla credinta si dragostea de Dumnezeu, ei au dispretuit pana si moartea, dar nu cautand-o, ci stand neclintiti atunci cand ea se apropia de ei in fel si chip. Dumnezeu a fost cu ei, iar ei s-au aratat biruitori asupra vicleniei vrajmasului.

Chiar fara sa vrea, diavolii cei vicleni pot juca un rol de seama in curatirea sufletului. La acest lucru cred ca se refera Parintii, cand zic: „Rau cu dracul, dar ce ne-am face fara dracul?!” Ispitele si greutatile pe care le aduce Satana asupra sufletului care vrea sa se uneasca cu Dumnezeu il aduc pe om mai aproape de Dumnezeu, albindu-l si facandu-l si mai primitor pentru harul si mila lui Dumnezeu.

Otravirea (in)constienta

Dupa anul 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a realizat ca lipsa de protectie in contactele sexuale a dus la cresterea ratelor de avort. In felul acesta, a luat nastere „pilula de a doua zi”, care a devenit „planul B” pentru femeile care, desi intretin relatii sexuale, nu-si doresc o sarcina.

Cu contraceptia si cu „pilula de a doua zi” a parut multora ca se puteau rezolva multe probleme, demografice, sociale, conjugale, familiale si chiar teologice. Timpul a demonstrat insa cat de rau intemeiate erau motivele in sprijinul pilulei, efectele dezastruoase ale folosirii sale si desertul demografic la care avea sa se ajunga.

S-a gandit sa se rezolve problema „bombei demografice”, asa cum se spunea atunci, si, facandu-le pe femei sa inghita miliarde de „pilule”, ne aflam acum intr-o lume in plina iarna demografica, cu leagane goale, cu o piramida rasturnata intre tineri si batrani si, totodata, in cea mai grava si durabila criza economica din ultimul secol.

Mai mult, aceste pilule otravesc organismul femeii. In faza de experimentare si in primii ani de comercializare a pilulei, sute de femei au murit datorita efectelor tromboembolice. Desi pilulele care sunt astazi in comert au dozaje estrogene mult mai scazute, aceste complicatii raman si sunt foarte cunoscute de medici.

*

Otravirile nu se pot trata la domiciliu. Bolnavul trebuie dus cat mai repede la un spital. Multe otravuri nu au antidoturi. In primele doua ore dupa otravire se pot provoca varsaturi, cu ajutorul unui „sirop de ipeca”. Substantele chimice casnice si medicamentele si nu trebuie sa fie tinute la indemana copiilor.

Otravirea voluntara cu alimente mult prea chimizate, cu detergenti casnici utilizati in abuz, cu cosmetice, parfumuri si pilule anticonceptionale nu poate fi tratata, nici de persoana in cauza, nici de medic, nici de Dumnezeu. Este o otravire ascunsa care nu iese la lumina decat mult prea tarziu, in forme de cancer dintre cele mai surprinzatoare. Acestea sunt cazuri de otravire care nu pot fi vindecate de harul Duhului Sfant. In rest, otravirile involuntare si cele puse la cale de oamenii rai trebuie lasate in seama lui Dumnezeu, care pe toate le randuieste spre mantuirea noastra, incat si pe cele rele le schimba spre bine.

Tristetea draceasca

Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa spun la cat mai multi si de o pozitie de strategie duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara, diavolul.

Neputinta lui mare asupra noastra este ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu.

Diavolul tinteste acest mare obiectiv, sa ne desparta de Dumnezeu. Nu-i va fi usor sa o faca direct, ca asa s-au incununat multi crestini care au simtit in ei puterea credintei, stiind ca omul e facut de Dumnezeu si nu se poate desparti de El.

Satana, care n-are o clipa de ragaz, gandeste ca indirect sa-l poata desparti pe om de Facatorul lui.

Lupta cu orice chip sa-l bage pe om in pacat,pacate de tot felul. Si daca reuseste, nu inseamna ca si-a atins marele obiectiv, ci ii da o mare intristare care il face sa se considere pierdut, ca si cand nu mai poate fi iertat si, descurajandu-se, singur se desparte de Dumnezeu si, iata, acesta-i scopul atins de vrajmasul.

Nu trebuie sa-ti pleci capul si sa abdici, oricare si oricum ar fi pacatul. Recunoaste-L mai departe pe Dumnezeu ca Stapanul tau milostiv, ca nici o nenorocire nu inseamna ceva daca ai credinta de stanca.

Nu te deznadajdui cu nici un chip. Satana poate sti slabiciunea ta si te-a inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu s-a sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si pentru ca-L recunosti mult milostiv si iertator, te va cauta El Singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui si te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu, de fapt, nu L-ai parasit.

Aceasta ar fi o mare pozitie duhovniceasca si marile tale caderi raman simple accidente.

Recomand o nesfarsita veselie in ascunsul tau, ca aceasta marturiseste ca esti cu Iisus Hristos in inima ta si-n respiratia ta, inima ta va vibra mereu o rugaciune fara cuvinte. Deci, o stare de stapan asupra ta si de vesela linistire, chiar daca te-ai noroit, ca, oricare ar fi motivul unei intristari descurajatoare, ea este numai si numai de la diavol.

Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mahnire, unde-i o intristare, deoarece cu astfel de bogatie nu stii ce sa faci si o risipesti. Si, din prudenta, nici nu te stapaneste acest har, dar vine unde-i linistire sufleteasca, unde fiinta noastra transforma, ca un mare aparat de reactie, acest har al lui Dumnezeu cu hotararile tale de a te misca, de a te implini, si uite asa ajungi la masura omului desavarsit, ca sa nu vorbesc chiar sa fii un dumnezeu dupa har, bineinteles. Dar pe fondul unei stari de veselie… Daca esti vesel, inima se desface si ea, este receptiva. Pentru ca inima este adancul cel mai adanc, cel mai profund din toate organele noastre pe care le avem. Inima este facuta de Dumnezeu ca sa poata sta si El in ea, nu este ca orice organ. Inima biologica, pe care o avem noi si bate si punem mana pe ea, este un simbol al inimii duhovnicesti. Inima duhovniceasca este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de constiinta. Poarta in adancul si in profunzimea ei acel punct extraordinar, pe care l-a facut Dumnezeu, chip si asemanare, acolo unde spune Mantuitorul: Vom veni cu Tatal si lacas la el Ne vom face. Asta este chipul si asemanarea, nu picioarele, si ochii, si urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

Daca iti creeaza starea aceasta de agitatie, de tristete, isi face cuib satana si-si cloceste ouale.

Nu mai poti iubi, nu mai poti vedea cu perspicacitate nitel in viitor cu ratiunea care ti-a dat-o Dumnezeu; nu mai poti, pentru ca tu esti trist. Adica nu esti in stare de nimic – o stare draceasca foarte greu de suportat. Cand sunteti tristi, ganditi-va la lucrul acesta: „Stai, ca este ceva drac aici!” Si nu acceptati.

Mai ales nu va descurajati. Aici este toata lupta subtila a sfintelor noastre paterice si o mare taina a vietii duhovnicesti, de a ne ridica, de a nu ramane sub piatra grea si ingrozitoare a caderii. Cuvant mare va spun: in ordinea cea mai duhovniceasca, nici nu mai exista cadere, exista numai ridicare.

Nici o nenorocire nu inseamna ceva si nimic nu este pierdut, atata timp cat credinta ramane in picioare, cat timp capul se ridica din nou si sufletul nu abdica.

Pastrati-va veselia, care este de origine divina… Purtati un zambet ascuns in inima pentru toti, cu adevarat pentru toti, si aceasta este deja o mare depasire, decat sa ramaneti intr-o excesiva meditatie.

Sa nu ne amagim ca, daca am facut ceva milostenie, putem acoperi desfraul, furtul, clevetirea sau lenevirea! Domnul Hristos, intr-o Evanghelie, spune: „Acestea se cadea sa le faceti si acelea sa nu le lasati”. Iadul este plin de suflete care nadajduiau sa ajunga in Rai. Nadejdea aceasta fara fapte de pocainta este mincinoasa si aceasta este de la vrajmasul. Vreti sa cunoasteti cum trebuie sa traim fara nadejde mincinoasa? Dumnezeu nu asculta pe cineva care zice numai: „Doamne, am gresit, iarta-ma!”, caci pocainta inseamna infranare si smerenie. Deci Dumnezeu cunoaste inima, si daca este infranta si smerita Se indura de dansa.

Viata duhovniceasca se observa si la sfinti ca este in zigzag. Urca si coboara, dar de cele mai multe ori nu-i mare primejdie, ca, prin coboras, harul este mai incetinel si se poate smeri; ca vor avea parere de rau si smerenia este fara dimensiuni, nemasurat mai mare decat ispravile elanului nevointelor. Cum spune prea frumos Apostolul Pavel: „Cand sunt slab, atunci sunt tare”, recunoscand prin aceasta ca lucreaza harul mai mult, ca smerenia in neputinta e mai sigura. M-am folosit de sfatul unor Sfinti Parinti care spun ca nu este bine sa doresti daruri mari, ci sa te multumesti cu daruri mici, ca e necuviincios sa-ti zadaresti fiinta ta duhovniceasca, comportandu-te si grozavindu-te. Psalmul 130 spune: „Doamne, nu s-a inaltat inima mea, nici ochii mei, nici n-am umblat intru cele mari, nici intru cele mai minunate decat mine”.

Dar nu trebuie sa fim nepasatori fara de lucrare si interes, ca si cum stam intr-un tren inchipuit, asteptand, cum se zice, „vocatia”.

Lucrul care ti-ar aduce mare nadejde si un echilibru linistitor este o stare de trezvie fara echivoc si nu te-ai certa sau cerceta pretentios cu harurile lui Dumnezeu.

Echilibrul este starea in care esti stapan pe tine insuti: a fi stapan pe tine insuti de pe o pozitie mantuitoare.

Parintele Arsenie Papacioc

Articol preluat din volumul „Cuvinte de nadejde celor fara de nadejde„, Editura Sophia

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-25

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 16-22)

is-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Pelerinaj la Manastirea Prislop

Pelerinaj la Manastirea Prislop

Data de plecare: 05.07.2014;

Pret: 180 lei / pers.

Ziua 1. Plecare la ora 06:30 din Bucuresti pe traseul Pitesti – Rm Valcea – M-rea Cozia – M-rea Prislop (mormantul Parintelui Arsenie Boca si pestera Sfantului Ioan de la Prislop).

Mormantul parintelui Arsenie Boca se afla in cimitirul Manastirii Prislop, la mica distanta de pestera Sfantului Ioan de la Prislop. La mormant, linistea cuprinde toate. Lumea este foarte multa, insa nu vorbeste aproape deloc. Fiecare parca incearca sa simta si sa auda ceva din duhul parintelui Arsenie, mare duhovnic, purtator de mari daruri duhovnicesti. Oare cine nu a auzit despre minunatele cuvinte ale parintelui, despre minunile savarsite la mormantul sau, ori despre viata lui duhovniceasca ?!

Cazare in Hunedoara pensiune 3*

Ziua 2. Mrea Lainici (moastele Cuv. Irodion, icoana facatoare de minuni Maica Domnului “Grabnic Ascultatoarea “, mormantul Pr Adrian Fageteanu ) – Mrea Hurezi – Mrea Bistrita (ne inchinam la moastele Sf. Grigore Decapolitul) – Bucuresti.

Sfantul Irodion era vazator cu duhul si tamaduia pe cei suferinzi atat spiritual, cat si fizic. Pentru multa lui smerenie s-a invrednicit de la Hristos Domnul de darul preasfintei rugaciuni si al alungarii duhurilor necurate.

Trecerea Cuviosului Irodion in randul sfintilor a fost aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in cadrul sedintei de lucru din 29 octombrie 2010. Sfantul Sinod a hotarat ca ziua sa de praznuire sa fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele vesnice. Canonizarea Cuviosului Irodion a fost proclamata duminica, 1 mai 2011, la Manastirea Lainici.

Pretul include: transport cu autocarul ; 1 noapte cazare la pensiune 3* in Hunedoara ; ghid insotitor, preot insotitor

SUNRISE TURISM
GSM: 0040 0721.58.53.58 ; 0760.52.88.11
contact@sunriseturism.ro
sunriseturism@yahoo.com
http://www.sunriseturism.ro
http://www.centruldepelerinaje.ro

Anunta prietenii de Pelerinajul in Grecia (18.09.2014): Salonic – Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir – Meteora – Sf. Ioan Rusul – Sf. Nectarie- Mrea Sf. Efrem cel Nou – Mrea Kato Xenia – Mrea Efrem Sirul – Mrea Rila.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Ioan este nume iudaic – „Iohanan” prescurtare din Iehohanan si inseamna „Dumnezeu s-a milostivit”.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul – data sarbatorii

Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar – loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.

Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca dupa solstitiul de vara din 21 iunie, ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca. De aici putem intelege ca Sfantul Ioan Botezatorul, persoana care reprezinta Legea Veche, se naste intr-un timp cand ziua se micsoreaza, ca semn ca Legea Vechiului Testament incepe sa apuna pentru ca vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Sa nu uitam ca Nasterea Mantuitorului este praznuita pe 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna din 22 decembrie, cand ziua incepe sa creasca.

Ioan Botezatorul – „cel mai mare intre cei nascuti, cel mai mic in imparatia cerurilor”

Textul din evanghelia de la Matei 11, 11: „Adevarat zic voua: nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi, cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el” (Matei 11, 11), este marturisirea lui Hristos despre Ioan.

Nu exista contradictie in cele afirmate de Hristos. Ca sa intelegem ca Ioan Botezatorul este „cel mai mare intre cei nascuti din femei”, ne este de ajuns sa stim ca a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul, ca a vietuit in pustie precum un inger, ca L-a botezat pe Hristos la raul Iordan, etc. Iar ca sa intelegem ce inseamna cuvintele „cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el”, ne vom opri asupra talcuirii pe care o dau Sfintii Parinti.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca „teologul cel mai inalt e mai mic decat cel de pe urma dintre ingeri”. El face aceasta afirmatie pentru ca rezuma „imparatia cerurilor” la lumea ingerilor, caci Imparatia cerurilor nu era inca deschisa oamenilor in vremea lui Ioan. Astfel, Sfantul Ioan este mai mic decat orice inger.

O alta talcuire a Sfantul Maxim Marturistorul este aceasta: „Fiindca se credea ca Ioan a dobandit prin contemplatie toata cunostinta ingaduita aici, cunostinta cea mai mica si cea mai de pe urma in viata viitoare e mai mare decat cea de aici”. De aici reiese ca orice cunoastere a lui Dumnezeu in aceasta lume, este doar „in parte” sau „ca in oglinda, in ghicitura”, pe cand in lumea de dincolo, cunoasterea va fi „fata catre fata”, „deplina”, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).

Al treilea inteles pe care il ofera Sfantul Maxim Marturisitorul este rezumat la cuvintele: „Cel ce sta pe treapta cea mai de pe urma in vietuirea evanghelica e mai mare ca cel inaltat in treapta Legii”. De aici reiese ca Sfantul Ioan Botezatorul, neimpartasindu-se de harul revarsat la Cincizecime, neprimind „botezul cu Duh Sfant si cu foc” este „mai mic decat cel mai mic in imparatia lui Dumnezeu”.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, simbolizeaza chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul – predica PF Patriarh Daniel (Video)

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul – predica IPS Bartolomeu Anania (Audio)

Noaptea de Sanziene

Sanzienele sunt sarbatorite pe 24 iunie, ziua in care se face pomenirea nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta si sub denumirea de „Cap de vara”, pentru ca acum soarele ajunge la apogeu.

Potrivit traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile, tamaduiesc bolnavii si apara semanaturile de grindina.

In ajunul Sanzienelor, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe camp flori de sanziene si impleteau cununi pe care le aruncau peste case. Daca acestea se agatau de horn, era semn ca se apropie cununia. Cei in varsta aruncau coronite peste casa, pentru a afla cand vor muri. Se credea ca atunci cand coronita va cadea de pe acoperis, moartea este aproape.

Tot in noaptea de Sanziene, fetele isi puneau sub perna flori de sanziene pentru a-si visa ursitul. In unele zone ale tarii, fetele agatau coronitele in diferite locuri si daca a doua zi le gaseau pline de roua, era semn ca se vor marita in vara care urma sa inceapa. Exista si obiceiul ca florile impletite in cununi sa fie duse in ocolul vitelor, unde, cu ochii inchisi, sa fie date spre mancare vitelor. Se credea ca dupa cum va arata vita venita sa manance cununa, asa va fi si viitorul sot!

In noaptea de Sanziene, flacaii aprindeau focuri, invarteau faclii si strigau: „Du-te soare, vino luna,/ Sanzienele imbuna, Sa le creasca floarea-floare,/ galbena, mirositoare, Fetele sa o adune, sa le aseze in cunune, Sa le prinda-n palarie,/ struturi pentru cununie, Boabele sa le rasteasca,/ pana-n toamna sa nunteasca“!.

Gospodarii puneau in seara din ajunul sarbatorii nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, flori de Sanziene la coltul casei dinspre rasarit. Daca in urmatoarea zi gaseau in coronite par de la animale, era semn ca vor avea parte de un an sanatos si roditor pentru animale.

Batranele satului adunau in zorii zilei de 24 iuni, din locuri necalcate, roua Sanzienelor. La intoarcerea spre casa, daca nu vorbeau si nu intalneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sanatate si dragoste.

Numele de Sanziene desemneaza pe de o parte zanele bune, dar si florile galbene ce infloresc in preajma zilei de 24 iunie.

Sanzienele ca zane, pot fi aducatoare de rele daca oamenii lucreaza in ziua de 24 iunie. Daca nu sunt cinstite, starnesc vijelii si lasa campul fara rod si florile fara leac.

Florile de culoare galbena – sanzienele, erau considerate a fi plante de leac. In vechime, ele erau vandute cu usurinta pe 24 iunie. Cei care vindeau flori strigau in aceasta zi: „Ia sanzienele, sunt bune de leac, aduc noroc!“ sau „Apara de toate relele, de toate bolile!“.

Sanziana, planta erbacee din familia Rubiaceae, are doua denumiri zonale: sanziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramures, nordul Moldovei) si dragaica (Dobrogea, Moldova de sud si centrala, Muntenia).

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-24

Naşterea cinstitului slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Evanghelia de la Luca (I, 1-25, 57-68, 76, 80)

entru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi, aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu de-amănuntul, m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile, pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi numele ei era Elisabeta. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze. Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se. Şi îngerul Domnului i s’a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi, văzându-l, Zaharia s’a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt; şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor; şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit“. Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei“. Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până’n ziua când vor fi acestea“. Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. Şi când s’au împlinit zilele slujirii lui, s’a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar Elisabetei i s’a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună. Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie’mprejur pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său. Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema“. Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta…“. Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan“. Şi toţi s’au mirat. Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s’a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii. Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?“… Că şi mâna Domnului era cu el. Şi Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Şi-a cercetat poporul şi l-a răscumpărat; Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 9-15)

is-a Domnul ucenicilor Săi: să nu aveţi nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. Şi în orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este vrednic în el şi rămâneţi acolo până ce veţi pleca. Şi intrând în casă, uraţi-i zicând: Pace casei acesteia! Şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Dacă cineva nu vă va primi, nici nu vă va asculta cuvintele, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevăr vă grăiesc, în ziua judecăţii mai uşor îi va fi pământului Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 36-38; X, 1-8)

n vremea aceea, văzând Iisus mulţimile, I S’a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n’au păstor. Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“. Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa. Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacob al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel ce L-a şi vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeţi şi’n cetate de Samarineni să nu intraţi; ci mai degrabă mergeţi la oile cele pierdute ale casei lui Israel. Şi mergând, propovăduiţi grăindu-le: S’a apropiat împărăţia cerurilor! Pe cei bolnavi tămăduiţi-i; pe cei morţi înviaţi-i; pe cei leproşi curăţiţi-i; pe demoni scoateţi-i afară; în dar aţi primit, în dar să daţi.

Sigur te-ai întrebat: De ce ţânţarii îi pişcă pe unii oameni, iar pe alţii nu? Iată şi răspunsul!

Unii oameni sunt atacaţi de ţânţari şi dacă ies la o plimbare la lăsarea serii. Alţii pot merge prin nori de insecte şi nu sunt pişcaţi deloc. Care e diferenţa? Sunt mai multe. Oamenii de ştiinţă au descoperit multe motive pentru care ţânţarii par să nu reziste tentaţiei de a-i pişca pe unii oameni, dar nici nu se apropie de alţii.

Ţânţarii sunt sursă de infecţii grave în multe părţi ale lumii, aşa că s-au făcut multe cercetări pentru a afla de ce îi pişcă pe unii oameni, iar pe alţii nu.

 În primul rând este vorba despre persoanele care-i atrag pe ţânţari. Deşi ţânţarii pot mirosi sângele de la kilometri distanţă, ei îi localizează cu precădere pe cei care expiră mai mult dioxid de carbon. Este vorba despre persoanele cu greutate mai mare şi femeile gravide. Există, de asemenea, dovezi că ţânţarii preferă femeile pentru că pielea lor este mai subţire, permiţându-le o pişcătură mai uşoară.

 Ţânţarii confirmă de asemenea vechea glumă despre vampirii care-şi caută parteneri din aceeaşi „grupă“. Diferitele grupe de sânge atrag sau îi descurajează pe ţânţari. Dacă ai văzut că eşti singura persoană dintr-un grup, într-un camping, care a fost pişcată, probabil ai grupa de sânge 0. Un grup de oameni de ştiinţă din Japonia au expus oamenii la ţânţari, cărora apoi li s-au îndepărtat părţile cu care pişcă şi sug sângele. Ţânţarii au aterizat iar şi iar pe cei cu grupa de sânge 0 şi i-au ignorat pe cei cu grupele A şi B.

 De asemenea, ţânţarilor le place gustul dulce, aşa că îi preferă pe cei care secretă zaharide pe pielea lor. Pe de altă parte, zaharidele ar putea avea de fapt rolul de a hrăni microrganisme care trăiesc pe pielea noastră. Bacteriile care trăiesc pe pielea noastră dau acestor zaharide un miros urât. Cercetătorii olandezi au descoperit că abundenţa unor anumite tipuri de bacterii îi atrage pe ţânţari. O varietate prea mare sau prea mică de bacterii care trăiesc pe piele îi descurajează însă pe ţânţari.

 Unii cercetători şi companii încearcă să analizeze şi să combine mirosurile acestor elemente pentru a fabrica un spray care să-i îndepărteze eficient pe ţânţari. Oricum, lucrurile înaintează încet, iar ţânţarii sunt vicleni. Deocamdată, persoanele cu grupa de sânge 0 şi pielea dulce trebuie să stea departe de locurile din natură unde sunt ţânţari.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-22

DUMINICA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IV, 18-23)

n vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon cel ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ Iar ei, îndată lăsându-şi mrejele, au mers după El. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsându-şi corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa întru popor.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 1-8)

is-a Domnul: nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; căci cu judecata cu care judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!, şi iată că’n ochiul tău este bârna? Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va deschide.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-20

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 14-17)

n vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: „Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?“ Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să se întristeze câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. Nimeni nu pune petic de postav nou la o haină veche, căci peticul trage de haină şi se face o ruptură mai rea; nici nu pune vin nou în burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul se varsă şi burdufurile se pierd; ci vinul cel nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă“.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-19

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VIII, 23-27)

n vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!“ Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor?“ Atunci S’a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte mare. Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?…“.

Criterii de alegere a viitoarei sotii

Odata, un tanar indragostit a mers la un duhovnic iscusit, pentru a-i cere sfatul in legatura cu o fata pe care o cunoscuse. Spera ca acesta ii va da indemn de casatorie sau de despartire. Intrebat asupra calitatilor fetei, baiatul a inceput sa o laude, spunand mai intai ca este frumoasa. La auzul acestor cuvinte, duhovnicul a asternut pe hartie un „zero”. Apoi a aflat ca este bogata si a mai adaugat unul. Enumerarea s-a continuat, iar la fiecare calitate, avva adauga cate un zero. La un moment dat, el l-a intrebat pe tanar: „Dar credincioasa este?”, iar tanarul a raspuns ca, in fapt, pentru aceasta a ales-o. Batranul a asezat in fata sirului bogat de zero-uri cifra unu si i-a spus tanarului: „Cu adevarat ti-ai gasit jumatatea, pentru ca daca nu ar fi avut credinta – acel „unu” din fata zero-urilor -, toate acestea, oricat de multe ar fi fost, nu aveau nici o valoare”.

Bioluminiscenta, lumina trupului nostru

Dumnezeu este Lumina. Toate organismele vii sunt dependente de lumina, chiar si cele nocturne si cele din adancul marilor si oceanelor. Intr-o anumita masura, toate organismele vii au in ele lumina. Unele dintre ele pot chiar sa produca lumina. Capacitatea organismelor vii de a produce lumina, printr-o serie de reactii chimice, se numeste „bioluminiscenta„. Exista mai multe specii de animale marine, insecte si plante care produc in mod vizibil o lumina vie.

Lumina din organismele vii

Bioluminiscenta (biofotogeneza) este procesul biologic de producere a luminii de catre organismele vii. In unele organisme, precum licuricii si unele specii de pesti, insecte, moluste, meduze si ciuperci, bioluminescenta se manifesta in mod vizibil. In acestea se sintetizeaza o substanta fotogena numita „luciferina” care, sub actiunea oxigenului si a unor enzimele catalizatoare, numite „luciferaze”, oxideaza si produce o anumita cantitate de lumina.

O prima analiza a acestei reactii chimice a fost facuta de fizicianul Robert Boyle (1627-1691). El a observat ca bioluminiscenta se afla in stransa legatura cu reactiile chimice care inceteaza in absenta oxigenului.

In anul 1885, zoologul francez Raphael Dubois a descoperit cele doua substante din corpul plantelor si animalelor care produc lumina printr-o reactie chimica, anume „luciferina” si „oxiluciferina”. Acestea doua difera de la o specie la alta. Componența chimica a luciferazei nu este inca suficient studiata, pentru ca cele peste o mie de unitați ale aminoacizilor care o formeaza sunt foarte greu de indentificat.

In mediul terestru exista putine specii bioluminiscente care pot fi observate si studiate (insecte si ciuperci). In schimb, mediul marin este plin de organisme bioluminiscente. Se estimeaza ca 90% dintre formele de viata care traiesc in zonele abisale ale oceanului emit o forma sau alta de radiatie luminoasa, care le ajuta sa se orienteze si sa comunice.

In toamna anului 1492, marinarii lui Cristofor Columb au observat „un foc” tremurand pe fata apei. In antichitate, Plinius cel Batran explica fenomenul pe seama ciocnirii dintre valuri si corpul unor vietuitoare. In timpurile noastre s-a descoperit cum unele vietuitoare unicelulare bioluminiscente (ex: Noctiluca scintillans), cand se aduna in concentratii deosebite, pot crea un adevarat spectacol de lumina. Asa se explica acele plaje cu ape albastrui.

Pornind de la studierea acestor organisme speciale, prin inginerie genetica, oamenii de stiinta au reusit deja sa obtina o serie de plante transgenice care sa produca lumina cu ajutorul sistemului luciferina-luciferaza. Spre exemplu, in plantele de tutun au fost transferate gene care codifica sinteza luciferazei. Genele au fost extrase de la o specie de licurici. Cand plantele erau udate cu o substanta ce continea luciferina, acestea produceau lumina.

Se urmareste producerea unor brazi (pentru Craciun) care sa lumineze singuri. Se vorbeste, totodata, de plante care sa lumineze strazile pe timpul noptii. Momentan, lumina vie data de plantele manipulate genetic este prea slaba pentru a putea fi utilizata cu succes pentru iluminatul stradal. Insa, ea poate deveni o pretioasa sursa de inspiratie pentru ingineria viitorului.

Bioluminiscenta melcului „Hinea brasiliana” este deosebita. Melcul lumineaza intens cu tot corpul sau. Desi organismul sau contine doar un mic numar de celule luminiscente, lumina produsa este impresionanta. Taina acestui melc sta in structura cochiliei, care are capacitatea de a difuza lumina. Putina lumina reala este creata de celulele luminiscente ale melcului. Apoi, pornind de la o mica zona luminoasa din corpul melcului, intreaga lui cochilie pare ca emite lumina.

Ciupercile „Mycena Chlorophos”, care se dezvolta in zone salbatice, au fost descoperite pe insula Mesameyama (Japonia) si in Parcul National Ribeira (Brazilia). Acestea au capacitatea de a emite o lumina verde pe timpul noptii. Lumina devine si mai puternica atunci cand ciupercile sunt expuse unei surse de lumina.

Dumnezeu este lumina !

„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan (Botezatorul). Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume. In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit. Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 1-12).

Schimbarea la Fata

„Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El.

Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte.

Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti. Si, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur” (Matei 17, 1-8).

Ca lumina, Iisus i se arata si lui Saul

Apostolul Pavel, despre convertirea lui, spune: „Pe cand mergeam eu si ma apropiam de Damasc, pe la amiaza, deodata o lumina puternica din cer m-a invaluit ca un fulger. Si am cazut la pamant si am auzit un glas, zicandu-mi: „Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?” Iar eu am raspuns: „Cine esti, Doamne?” Zis-a catre mine: „Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Il prigonesti.” Iar cei ce erau cu mine au vazut lumina si s-au infricosat, dar glasul Celui care imi vorbea ei nu l-au auzit. Si am zis: „Ce sa fac, Doamne?” Iar Domnul a zis catre mine: „Ridica-te si mergi in Damasc si acolo ti se va spune despre toate cele ce ti s-au randuit sa faci.”

Si pentru ca nu mai vedeam, din cauza stralucirii acelei lumini, am venit in Damasc, fiind dus de mana de catre cei ce erau impreuna cu mine. Iar un oarecare Anania, barbat evlavios, dupa Lege, marturisit de toti iudeii care locuiau in Damasc, venind la mine si stand alaturi, mi-a zis: „Frate Saule, vezi iarasi!” Si eu in ceasul acela l-am vazut” (Fapte 22, 6-13).

Satana se arata ca „inger de lumina”

Diavolul, desi este tatal intunericului, se poate arata si el in lumina, iar aceasta o face numai ca sa-i insele pe cei mandri. Referindu-se la predicatorii mincinosi care inseala poporul credincios, Sfantul Apostol Pavel spune: „Unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor” (II Corinteni 11, 13-15).

*

Un frate din obste dorea sa se nevoiasca intr-o pestera izolata, dar staretul nu-i dadea voie, zicandu-i: „Fiul meu, cum vrei tu sa vietuiesti singur in pestera, de vreme ce n-ai biruit catusi de putin cugetele patimase trupesti si sufletesti? Cel ce voieste sa se linisteasca trebuie sa fie sub calauzirea unui povatuitor, nu sa se carmuiasca singur pe sine.” Iar acest lucru este intarit de Sfantul Ioan Scararul, care zice: „Vai celui ce vietuieste de unul singur; daca va cadea in deznadejde sau lenevie nu va fi cineva sa-lridice!”

Insa, vazand nebiruita dorinta a fratelui si cererile sale staruitoare, egumenul i-a ingaduit, in cele din urma, sa locuiasca in pestera. La ceasurile randuite pentru hrana, aceasta ii era adusa la pestera de catre cineva din obste, iar zavoratul avea un cos atarnat de o franghie, pe care il lasa in jos ca sa primeasca mancarea.

Dupa ce a petrecut el in pestera oarecare vreme, diavolul, care se lupta pururea cu cei ce voiesc a trai in chip placut lui Dumnezeu, a inceput sa-l tulbure ziua si noaptea, prin cugete viclene; iar dupa cateva zile, luand chip de inger de lumina, i s-a aratat si i-a spus: „Sa-ti fie spre stiinta, ca pentru curatia si pentru petrecerea ta cea cu bun obicei, Domnul m-a trimis sa slujesc tie.” Iar monahul a raspuns: „Ce lucru bun am facut eu, ca sa-mi slujeasca mie ingerii?” Diavolul i-a intors cuvant: „Toate faptele pe care le-ai facut sunt mari si inalte. Ai parasit frumusetile lumii si te-ai facut monah, te ostenesti in posturi, rugaciuni si privegheri; apoi, parasind manastirea, te-ai salasuit aici: cum, oare, sa nu slujeasca ingerii sfintiei tale?” Prin aceste vorbe, sarpele pierzator de suflete l-a adus in ingamfare, in trufie si a inceput sa i se arate mereu.

*

In jurul anului 1824, in Lavra Sfantul Alexandru Nevski, la Cuviosul Ioanichie a venit un soldat din regimentul Pavlovski, anume Pavel. Din pricina ravnei foarte puternice care se aprinsese in el, Pavel s-a aruncat la o nevointa trupeasca lipsita de masura si nepotrivita cu firea lui, avand multe lipsuri in vederile sale despre nevointa sufleteasca. Intr-o noapte, pe cand Pavel statea la rugaciune, in jurul icoanelor s-a ivit o lumina cu stralucire de soare si, in mijlocul acelei lumini, un porumbel alb, stralucitor. Din porumbel s-a facut auzit un glas: „Primeste-ma! Eu sunt Sfantul Duh. Am venit sa te fac locas al meu.” Pavel a incuviintat cu bucurie, iar porumbelul a intrat in el, prin gura. Deodata, desi istovit de post si priveghere, Pavel a simtit lucrand cu putere in sine patima desfranarii. Pe loc, a parasit rugaciunea si a fugit la bordel. Patima lui nu cunostea masura. Toate bordelurile si toate prostituatele nu l-au putut satura de pofta necurata. In cele din urma, si-a venit in fire. Amagirea sa de catre aratarea draceasca si intinarea sa datorata urmarilor inselarii le-a descris intr-o scrisoare catre ieroschimonahul Leonid, care traia pe atunci in Manastirea Alexsandru Svirsk.

*

Odata, pe cand Cuviosul Pahomie cel Mare (15 mai) petrecea in insingurare, in afara manastirii, i s-a infatisat diavolul in lumina mare, zicand: „Bucura-te, Pahomie! Eu sunt Hristos, si am venit la tine ca la un prieten al meu.” Chibzuind in sine, sfantul si-a spus: „Venirea lui Hristos la om este unita cu bucuria, in chip strain de frica. In acel ceas pier toate cugetarile omenesti; atunci, mintea toata, atinteste cu privirea pe Cel vazut. Ci eu, vazandu-l pe acesta care mi se infatiseaza, ma umplu de tulburare si de teama. Acesta nu este Hristos, ci satana.” Apoi, i-a spus cu indraznire celui din vedenie: „Diavole! Pleaca de la mine: blestemat sa fii tu, si vedenia ta si rautatea viclenelor tale ganduri.” Iar diavolul a pierit fara intarziere, umpland chilia de miros urat.

Lumina lui Dumnezeu odihneste intr-un mod tainic

Cuviosul Maxim Capsocalivitul, intr-un cuvant catre Sfantul Grigorie Sinaitul, spune: „Sfantul Duh lucreaza cu de la Sine putere, ca un Dumnezeu; vine atunci cand omul care s-a smerit si s-a micsorat pe sine nu-i asteapta nicicum venirea. Deodata schimba mintea, schimba si inima. Prin lucrarea sa cuprinde intreaga vointa si toate puterile omului, care nu are putinta de a chibzui asupra lucrarii care se savarseste cu el.

Harul, atunci cand este in cineva, nu-i arata nimic din cele obisnuite sau dintr-ale Scripturii, ci il invata in chip tainic cele pe care nu le-a vazut si nu si le-a inchipuit niciodata. Atunci, mintea deprinde in chip ascuns tainele inalte si ascunse pe care, potrivit Dumnezeiescului Pavel, nu le poate vedea ochiul omenesc, nici mintea nu poate, de la sine, sa le atinga.

Mintea omeneasca, prin sine insasi, fara a fi unita cu Domnul, chibzuieste dupa puterea ei. Iar atunci cand se uneste cu focul Dumnezeirii si cu Sfantul Duh, atunci este cu totul stapanit de Dumnezeiasca Lumina, se face cu totul lumina, se aprinde in flacara Atotsfantului Duh, se umple de intelegere Dumnezeiasca, si ii este cu neputinta, in flacara Dumnezeirii, sa cugete la ale sale sau la cele pe care le-ar voi” (Filocalia VII).

Raportarea duhovniceasca la vedenii

Cuviosul Serafim Rose spune: „Daca cineva iti apare ca inger de lumina, sa nu te increzi in el. Dumnezeu nu te va osandi daca El vrea de fapt sa apara dinaintea ta, iar tu Il respingi, fiindca daca El vrea cu adevarat sa-ti lase un mesaj, El va veni din nou si va afla o cale de a ajunge la tine. De fapt, El te lauda fiindca esti neincrezator, caci tu nu vrei sa cazi in inselare.

Cei ce se afla pe o treapta duhovniceasca mai inalta, avand mai multa experienta in aceste lucruri au actionat in alte feluri. Avem un exemplu din viata Sfantului Antonie cel Mare, care vedea tot timpul diavoli. Atunci cand a fost intrebat cum poate el deosebi duhurile, a spus: „Cand apare un inger, ma simt foarte calm, iar cand apare un diavol, chiar daca acesta are infatisare de inger simt tulburare.” Acest lucru, insa, este foarte periculos pentru incepatori, fiindca te poti simti si foarte calm in prezenta diavolilor, daca nu ai experienta.”

Bioluminiscenta, lumina trupului nostru

In afara sfintilor, care devin locasuri ale Duhului Sfant, exista si alte cazuri de oameni capabili sa emita lumina, intr-un mod neobisnuit. Un exemplu in acest sens este Ana Monaro (localitatea Pirano, Italia, 8 martie 1934), diagnosticata cu astm, care emitea o lumina albastra in dreptul pieptului pe durata spitalizarii si doar cand dormea. Cazul acesteia s-a raspandit in intreaga lume si a ramas fara raspuns.

Cu ajutorul camerelor ultra-sensibile s-a demonstrat ca oamenii emit particule mici de lumina, dar care sunt insa foarte slabe pentru a fi detectate de ochiul uman. Oamenii de stiinta japonezi au publicat cateva imagini cu parti ale corpului uman care straluceau in intuneric, acestea fiind primele imagini captate vreodata care sa ateste „bioluminiscenta umana”.

In anul 2009, insa, un grup de cercetatori japonezi a construit o camera foto de o mie de ori mai sensibila decat ochiul uman. Cu aceasta camera foto, bioluminiscenta umana a reusit sa fie surprinsa in fotografii. Conform studiilor facute de acestia, lumina caracteristica oamenilor este mai puternica in a doua parte a zilei, fiind cel mai prezenta pe obraji, frunte si gat.

Se cunostea de foarte multi ani ca toate fapturile vii pot lumina in intuneric, deoarece produc cantitati infime de lumina, ca rezultat al reactiilor chimice dintre celulele lor, insa este pentru prima oara in istorie cand o asemenea imagine a fost captata cu o camera. In mod ciudat, zonele care au produs cea mai mare cantitate de lumina nu sunt cele mai luminoase zone de pe imaginile termale captate pe corpurile voluntarilor.

Lumina necreata a lui Dumnezeu

In momentul Schimbarii la Fata, inaintea ucenicilor Sai, Iisus Hristos s-a aratat imbracat in lumina dumnezeiasca, precum citim in Evanghelie: „A stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17, 2). Urmand credintei Apostolilor, sfintii au vazut si ei lumina necreata a lui Dumnezeu. Iisus a zis: „Cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5, 8). Sfintii insisi au devenit lumina, precum au dat marturie unii dintre cei care au trait langa ei. Multi i-au vazut pe duhovnicii lor imbracati in lumina.

*

Iisus a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12). „Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele. Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca” (Ioan 3, 19-20). „Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus si, plecand, S-a ascuns de ei” (Ioan 12, 35-36).

Iar la sfarsit, cand „noapte nu va mai fi”, oamenii cei mantuiti nu vor mai avea „trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor” (Apocalipsa 22, 5).

Vremea postului este vesela

 In vremea postului nu trebuie sa ne intristam. „Vremea postului este vesela”. Acesta este mesajul pe care il transmite Biserica prin cantarile sale. Exista credinta ca prin post slabim fiinta. Iar pierderea vitalitatii nu poate fi motiv de bucurie.

In realitate insa, postul intareste fiinta noastra. Se pierde din vedere ca nu suntem doar trup. De aceea postul nu este infometare. El doar schimba hrana. Da prioritate celei duhovnicesti fata de cea materiala. Cu ajutorul acestei mancari duhovnicesti, omul ajunge sa traiasca in lumina. Iar trairea in lumina te face sa te simti fericit, nu trist. Postul iti deschide o lume a carei existenta abia de-o banuiai. Toate amanuntele vietii tale, tot ceea ce se petrece inauntru si in jurul tau iti apar intr-o lumina noua.

Existenta luminata este o anticipare a existentei noastre viitoare. Prin post fiinta noastra se acomodeaza inca de aici intr-un chip tainic cu forma de existenta fericita a lumii ce va sa vina. Cel care nu a fost fericit in aceasta lume, nu poate fi fericit nici in existenta de dincolo de acest veac. Iar la fericire nu se poate ajunge fara post.

Omul pacatos are tendinta de a crede ca patimile ii dau adevarata veselie. De aceea nu doreste sa se dezlipeasca de ele. Dar patima intuneca              privirea omului, il face pe om sa vada numai din perspectiva interesului sau. Din acest motiv se scuza pe sine si acuza pe altii. Acuzand pe altii omoara capacitatea de a se impartasi de viata. Iar cine este lipsit de pofta de viata nu mai primeste nici viata vesnica fericita.

A fi trist in vremea postului inseamna a nu tine post. Daca postul te uneste cu Dumnezeu, Cel care este izvorul bucuriei, atunci si omul trebuie sa devina mai plin de viata si deci mai vesel. Sigur ca nu trebuie sa avem o veselie de fatada. Trebuie sa fie un acord intre ceea ce suntem in realitate si imaginea pe care o facem semenilor. Altfel ne asemanam fariseilor care au fost numiti de Mantuitorul „morminte varuite”. Daca ne asemanam fariseilor ajungem sa ne dorim sa fim tristi, ca prin tristete sa aratam ca postim. Sa nu cautam sa aratam in afara noastra mai mult decat suntem in realitate.

Daca nu avem veselia postului, atunci sa inmultim rugaciunea si vom vedea ca postul ne va da si veselie. Sa nu fim falsi. Sa nu dorim sa ne facem o imagine in afara noastra care sa fie in dezacord cu interiorul nostru. Caci acest lucru nu este placut Domnului. Aveti curajul de a va arata semenilor asa cum va aratati lui Hristos in scaunul de spovedanie, ca imaginea voastra sa fie reala. Sa nu cautati niciodata sa fiti in ochii semenilor mai mult decat sunteti.

Post cu veselie!

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-18

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 21-23)

is-a Domnul: nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profeţit? şi nu în numele Tău demoni am scos? şi nu în numele Tău multe minuni am făcut? Şi atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v’am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea!

Ce fel de probleme au iPhone-urile de la Apple vandute pe continentul european

Compania americana Apple a atras atentia ca iPhone-urile au probleme in Europa cu un anumit tip de adaptor USB folosit pentru incarcarea unor astfel de gadgeturi. Cei de la Apple sustin ca acesta se poate incinge excesiv si poate afecta siguranta utilizatorilor, anunta digitaltrends.com.

Reprezentantii firmei americane au anuntat ca adaptoarele USB vandute intre octombrie 2009-septembrie 2012 prezinta riscuri din cauza unei probleme de fabricatie.

Conform datelor digitaltrends.com, acest model are denumirea de serie A1300 si a fost inclus in dotarea versiunilor iPhone 4 si 4S.

Utilizatorii care isi propun sa schimbe dispozitivul nu vor achita niciun ban.

Apple a anuntat ca noul dispozitiv imbunatatit (A1400) se gaseste in magazinele Apple Store, la punctele de service autorizate si prin serviciul de asistenta tehnica al companiei.

Reprezentantii firmei din SUA au realizat chiar o lista cu statele in care au fost livrate smartphone-uri cu o asemenea problema.

O mare parte a tarilor din Europa se afla pe aceasta lista, cu exceptia Marii Britanii.

Potrivit sursei citate, clientii au la dispozitie pe site-ul Apple diferite detalii despre modalitatea in care pot intra in posesia noilor adaptoare.

De pilda, utilizatorii care au cumparat deja un alt adaptor vor putea deconta de la Apple suma cheltuita.

Care sunt noile reglementari, daca cumperi produse de pe Internet?

Cei care achizitioneaza produse din magazinele online pot returna produsul in 14 zile de la achizitie. Comerciantul este obligat sa returneze banii integral, dar si cheltuielile legate de transport, potrivit unor legi adoptate recent in tara noastra, anunta Agerpres.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) a anuntat, intr-un comunicat, ca a intrat in vigoare noua directiva privind drepturile consumatorilor din Europa.

Potrivit ANPC, noile norme vor asigura ca la nivelul Uniunii Europene, consumatorii au dispozitie 14 de zile pentru a-si schimba decizia si a se retrage din orice actiune de achizitionare a unui produs online sau in afara spatiilor comerciale.

In plus, noile reglementari interzic suprataxele pentru utilizarea cardurilor de credit si a liniilor de asistenta telefonica, precum si ferestrele pre-bifate pe site-uri pentru incasarea unor plati suplimentare.

Marius Alexandru Dunca, presedintele ANPC a anuntat ca noua directiva privind drepturile consumatorilor armonizeaza normele nationale pentru consumatori inainte de a achizitiona bunuri si servicii, precum si dreptul lor de a anula achizitiile facute pe Internet.

Noua lege arata ca in cadrul UE, clientii on-line vor avea parte de sfarsitul suprataxei nejustificate pentru utilizarea de carduri de credit si linii de asistenta telefonica si de prelungirea perioadei de a se razgandi de la 7 zile la 14 zile pe teritoriul UE.

In plus, clientii nu vor mai fi obligati sa pre-bifeze anumite ferestre de pe Internet, ca de exemplu, atunci cand cumpara bilete de avion.

Legea arata ca vor exista drepturi de rambursare mai puternice, in termen de 14 zile de la anularea achizitiei, iar capcanele vor fi interzise: ofertele de pe Internet promovate ca fiind gratuite cand, in realitate, nu sunt.

Potrivit unor date statistice, circa patru milioane de romani vor face cumparaturi online pana la sfarsitul anului, adica de doua ori mai multi decat anul trecut.

9 idei geniale vandute „pe nimic”

Regretul este mai mare pentru unii decat pentru altii. Imagineaza-ti ca ai realizat un produs excelent si il vinzi pe nimic. Ai fi putut deveni miliardar. Si totusi, miliardele au ajuns la cel care a cumparat ideea ta pe doi bani. Iata cateva idei extraordinare vandute „pe nimic”.

9. „Corbul”

„Corbul” de Edgar Allan Poe spune povestea unui om care este vizitat de o pasare, o ilustrare a suferintei sale, in urma pierderii unei persoane dragi. Dupa ce  a fost refuzat de revista unui prieten de al sau, Poe, a vandut poezia celor de la „The American Review”, care au publicat-o in editia din februarie 1845. Poe a  primit 9 dolari pentru „Corb”.

Poezia a capatat o notorietate extraordinara. Poe a devenit un nume important in literatura. In toata viata sa, Poe a castigat doar 6.200 de dolari de pe urma  scrierilor sale, in timp ce o copie a primei sale carti de poezii a fost vanduta cu  662.500 dolari in anul 2009.

8. Acele de siguranta

Walter Hunt a fost un inventator prolific din New York. El a detinut patente pentru un stilou, un cutter, o pusca, un claxon pentru tramvai, o masina de cusut etc.

Pentru a plati o datorie de 15 dolari, avuta la un prieten, Hunt a decis sa inventeze ceva util, din care sa scoata bani. Intr-o zi, in timp ce modela o sarma lunga de 20  cm, a inventat primul ac de siguranta din istorie.

Hunt si-a vandut patentul catre WR Grace and Company pentru 400 de dolari, in  data de 10 aprilie 1849. Dupa ce si-a platit datoria, a ramas cu 385 dolari, in timp  ce WR Grace and Company au castigat milioane de dolari de pe urma acului de  siguranta.

7. Jell-O

In 1895, producatorii de sirop de tuse aproape falimentari Pearl and May Wait of  Leroy, New York, au realizat o formula pentru a transforma gelatina pudra intr-un  produs comercial gustos, cu aroma de fructe. Jell-O continea 88% zahar. Antreprenorii au cumparat patentul nefolosit pentru gelatina pudra de la Peter  Cooper, care a inventat prima locomotiva cu abur din SUA.

Afaceristii erau experti in productia de sirop, dar nu si in marketing, astfel incat dupa ce au incercat cativa ani sa promoveze Jell-O, fara succes, au vandut  drepturile vecinului lor, Frank Woodward, pentru 450 de dolari, in 1899. Woodward a inceput sa aiba vanzari anuale de 250.000 de dolari, ajungand la un  milion de dolari in 1906. In 2013, vanzarile de jeleu au atins 500 milioane de dolari.

6. Coloana sonora a seriei James Bond

https://www.youtube.com/watch?v=ye8KvYKn9-0

Coloana sonora originala a fost compusa de Monty Norman pentru primul film din seria amintita, „Dr. No”, din 1962. Nemultumiti de soundtrack, producatorii l-au angajat pe compozitorul John Barry sa refaca linia melodica. Barry a realizat astfel  o coloana sonora excelenta, ramasa in istoria cinematografiei.

Barry a primit 250 lire sterline pentru efortul sau. Monty Norman a obtinut  redevente de un milion de dolari. Partile au fost implicate in diverse procese, toate  castigate de Norman. Chiar daca Barry a fost mai cunoscut decat Norman, nu a  reusit sa obtina niciun ban de pe urma melodiei compuse in urma cu 52 de ani.

5. Coca-Cola

Farmacistul John Pemberton a realizat prima formula Coca-Cola in 1886. Bautura – promovata drept una tonica – a fost vanduta la dozator, intr-o farmacie din  Atlanta. Un pahar costa 0,05 dolari si in primul an, bautura a generat venituri de  50 de dolari.

Disperat sa obtina mai multi bani, mai ales ca era bolnav si dependent de morfina, Pemberton a vandut drepturile de productie a bauturii catre alti investitori, contra  sumei de 1.484 dolari. Investitorii si-au vandut la randul lor actiunile catre  antreprenorul Asa Candler.

Pentru 2.300 de dolari, Candler a devenit singurul detinator al brandului Coca-Cola si al companiei. In 1888, la cateva luni de la vanzarea actiunilor sale,  Pemberton a fost rapus de un cancer la stomac. Candler a obtinut 25 milioane de  dolari in 1919, pentru actiunile sale (341 milioane dolari in banii zilelor noastre).

4. „The Red Vineyard”

„The Red Vineyard” este o pictura realizata de celebrul Vincent van Gogh in noiembrie 1888. Aceasta ilustreaza cativa culegatori in lumina soarelui. Tabloul  este singurul vandut de Van Gogh in timpul vietii. Cumparatorul a fost Anna Boch, o pictorita, care a platit 400 franci pentru „The Red Vineyard” (1.600 dolari in banii  zilelor noastre).

Ca si Poe, Van Gogh a trait si murit in mod tragic. Nu a castigat nici bani si nici  faima in timpul vietii. Tablourile sale sunt printre cele mai valoroase din istoria artei  si pot fi vandute cu peste 50 milioane de dolari. Cel mai scump tablou al lui Van Gogh, Portrait of Dr. Gachet, a fost vandut in 1990 pentru suma-record de 82,5  milioane dolari (150 milioane dolari in banii de astazi).

The Red Vineyard a fost vandut de Boch pentru 10.000 franci in 1906. Tabloul a ajuns in cele din urma in Muzeul Pushkin din Moscova. Daca ar fi scos la  vanzare, ar dobori cu siguranta recordul din 1990.

3. The Terminator

https://www.youtube.com/watch?v=c4Jo8QoOTQ4

La inceputul anilor ’80, James Cameron (foto) era un regizor sarac, care dormea in masina sau pe la prieteni. Cameron avea un singur film la activ, un esec horror  numit „Piranha II: The Spawning”. In tot acest timp, el scria la un scenariu  promitator, intitulat The Terminator, pe care il promova la Hollywood.

Producatorii au dorit sa cumpere scenariul, singura conditie fiind ca filmul sa nu  fie regizat de Cameron, un regizor inca tanar si „neexperimentat”. Gale Anne Hurd  de la New World Pictures a avut insa incredere in Cameron si a fost de acord sa il  lase sa regizeze The Terminator, daca vinde drepturile complete asupra  scenariului, pentru un dolar. Cameron a acceptat. Regizorul a pierdut drepturile  asupra celebrului film „The Terminator”, care l-a propulsat in liga celor mai influenti regizori. Pentru Cameron, au urmat succese uriase precum Aliens, Terminator 2,  Titanic si Avatar, in urma carora regizorul a castigat respect si sute de milioane de dolari. In prezent, James Cameron este cel mai bogat regizor din lume.

2. Venom (Spider-Man)

In 1982, un fan Spider-Man din Illinois, pe nume Randy Schueller, a realizat o  poveste pentru un concurs Marvel Comics. Ca accesoriu pentru poveste,  Schueller a proiectat un nou costum pentru Spider-Man, total diferit de cel vechi, care implinea 20 de ani.

Cateva luni mai tarziu, a primit o scrisoare de la editorul-coordonator al Marvel,  Jim Shooter, care a cumparat ideea pentru 220 dolari. Schueller a vandut-o fara  sa clipeasca. Povestea sa nu a ajuns pe print, dar costumul a devenit celebru.  Spider-Man a purtat hainele respective timp de patru ani. In cele din urma, cei de la Marvel au inventat personajul Eddie Brock, un jurnalist care se transforma in  personajul negativ Venom.

Venom este unul din cei mai celebri baieti rai din benzile desenate ale ultimilor 35  de ani. Personajul a aparut in reviste, jocuri video, emisiuni tv si filmul blockbuster  din 2007, Spider-Man 3, care a generat venituri globale de 900 milioane dolari.

1. „Chemarea strabunilor”

„Chemarea Strabunilor” a fost publicata pentru prima oara in ianuarie 1903, in  patru episoade, in „The Saturday Evening Post”. London a primit atunci 750 de  dolari pentru drepturi non-exclusive. In acelasi an, London a vandut drepturile  complete catre Macmillan Publishers, pentru 2.000 de dolari. Editura dorea sa transforme povestea intr-un roman. Cartea a fost lansata la 1 iulie 1903 si costa  1,50 dolari/ exemplarul. In prima zi, au fost vandute 10.000 de carti.

Nu a trecut mult timp si povestea a devenit una clasica, iar London s-a  transformat intr-un autor incontestabil pentru istoria literaturii. In 1914, in SUA  fusesera vandute 500.000 exemplare din „Chemarea Strabunilor”. In 1964, tirajul  a ajuns la sase milioane carti. Romanul ramane si astazi unul popular. Din pacate,  London si urmasii sai nu au obtinut niciun ban de pe urma succesului cartii,  deoarece scriitorul a vandut complet drepturile asupra capodoperei sale. London  nu a regretat decizia. Fara interventia celor de la Macmillan, London risca sa  ramana un anonim. (via LISTVERSE.COM)

Firea celui stapanit de invidie

Odata, un imparat a voit sa ispiteasca firea celui invidios. I-a chemat la el pe un invidios si pe un iubitor de bani si le-a zis: „Poruncesc sa cereti de la mine orice veti voi si eu va voi da cu placere. Dar sa stiti ca celui ce va cere in urma, ii voi da indoit cat va cere cel dintai. Hai, cine cere intai?”

Vazand imparatul ca se cearta multa vreme nevoind nici unul sa ceara intai, a poruncit invidiosului sa ceara primul. Acesta, atunci, de necaz ca va lua celalalt indoit, a cerut sa i se scoata un ochi, ca celuilalt sa i se scoata amandoi.

Aceasta este firea celui stapanit de invidie.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-17

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 15-21)

is-a Domnul: feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară se culeg struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

Cât și cum se fură din supermarketurile românești

Peste 75% din magazinele deschise înainte de 2008 folosesc echipamente video instalate la acea dată şi care, deşi furnizează imagini de bună calitate şi pot fi conectate la internet, oferă mult mai puţine detalii comparativ cu camerele IP moderne şi identifică mai greu chipul hoţilor, potrivit UTI.

Într-un hipermarket există până la 100 de camere de supraveghere, iar zonele critice, în care sunt amplasate cele mai multe echipamente video, sunt casele de marcat, casieriile şi zonele de recepţie de marfă.

Potrivit UTI, la producerea unui eveniment de securitate, menţinerea unor echipamente uzate fizic şi moral peste durata de viaţă normală poate duce, în situaţii extreme, la riscul de a nu putea fi utilizate în scopul pentru care au fost instalate: cercetarea evenimentului, identificarea cauzelor şi autorilor şi punerea la dispoziţie a dovezilor video.

Nivelul total al pierderilor cauzate de furturi în lanţurile mari de retail, potrivit cifrelor vehiculate în piaţă, se ridică la 0,5%-1,5% din volumul vânzărilor. Astfel, la un lanţ de magazine cu o cifră de afaceri anuală de un miliard de euro (nivel care se regăseşte în raportările lanţurilor din România) înseamnă pierderi din cauza furturilor cuprinse între 5 milioane de euro şi 15 milioane de euro anual.

„Se poate spune, aşadar, că în funcţie de complexul de măsuri de reducere a pierderilor (loss prevention) adoptate de retailer, pierderile pot varia cu până la 10 milioane de euro anual. Din acest complex de măsuri fac parte obligatoriu şi sistemele de supraveghere video”, a declarat Viorel Luţă, director de Vânzări Sisteme de Securitate în cadrul UTI.

Potrivit acestuia, camerele video analogice, care se regăsesc în majoritatea hipermarketurilor deschise în România, furnizează imagini de bună calitate, dar incomparabil mai puţine detalii faţă de camerele IP. Scăderea consumului după declanşarea crizei nu le-a permis retailerilor să aloce bugete pentru tehnologii noi.

„Cea mai modernă tehnologie de supraveghere video disponibilă în prezent este reprezentată de camerele IP. Iar un sistem de securitate performant trebuie să urmărească identificarea rapidă a hoţilor”, a mai spus Viorel Luţă.

El a adăugat că avantajele camerelor IP sunt date de calitatea imaginii înregistrate, acces facil de pe dispozitive mobile, flexibilitate (li se poate schimba uşor locaţia) şi control total al funcţiilor şi parametrilor (de la calitatea înregistrării până la zoom etc.).

Dacă la început retailerii care au intrat pe piaţa din România foloseau în principal camere de supraveghere alb-negru şi doar câteva color, acum toate echipamentele care se instalează sunt color. Numărul de echipamente de monitorizare video a crescut în ultimii ani doar cu 5-7%, însă în prezent sunt folosite echipamente mai performante, cu un număr mai mare de linii de înregistrare.

Mulţi retaileri au ales pentru hypermarketurile existente o soluţie de compromis, prin utilizarea tehnologiei HD – SDI. O cameră video HD-SDI are capacitatea de a transmite imagini HD către un înregistrator HD-SDI şi nu necesită schimbarea cablului coaxial. Instalate în zonele critice ale spaţiului comercial (recepţie marfă, casierii, case de marcat, etc), aceste camere permit recunoaşterea cu acurateţe sporită a persoanelor şi identificarea rapidă a furturilor.

UTI a anunţat săptămâna trecută că a început un nou proiect de securitate cu Metro Cash & Carry, companie cu care colaborează din 1996 şi căreia i-a asigurat sistemele de securitate pentru toate cele 26 de magazine deschise în România.

„În luna mai a acestui an, UTI a demarat un nou proiect de securitate pentru Metro Galaţi şi Metro Craiova, care presupune modernizarea sistemelor de supraveghere video instalate în aceste amplasamente, pentru a răspunde cât mai eficient nevoilor de protecţie a fondului de marfă pe care le au cele două magazine de tip cash & carry în prezent. De asemenea, colaborarea cu Metro presupune şi furnizarea către beneficiar de camere video Sony de ultimă generaţie, în total fiind livrate peste 1.000 de echipamente”, a anunţat UTI într-un comunicat.

Soluţiile UTI pentru hypermarketuri/supermarketuri/cash & carry acoperă monitorizare şi analiză video, supraveghere electronică a fondului de marfă, detecţie şi protecţie la incendiu, detecţie la efracţie, control al accesului, sonorizare, interfaţare POS/VIDEO şi poştă pneumatică.

UTI este un grup de companii cu capital majoritar românesc, are o structură de holding, fiind organizată la nivel operaţional pe 5 linii de business: sisteme de securitate şi apărare, tehnologia informaţiei şi comunicaţii, soluţii inteligente de transport si trafic, instalaţii şi antrepriză generală şi facility management.

 

 

Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este tema uneia dintre icoanele pastrate de Traditia crestina, inca din primele zile ale crestinismului. Aceasta compozitie, rara, iar uneori chiar neintalnita de multi, este de o deosebita frumusete, caldura si unitate. Cu toate ca nu toti inteleg duhul acestei icoane, despre care vom vorbi mai jos, ea ar trebui pusa din nou pe peretii bisericilor si in casele crestinilor.

Sfantul Apostol Petru era pescar din Betsaida, localitate de langa Marea Galileii. Mai inainte de a fi numit Apostol, acesta se numea Simon. Hristos si-a strans cei 12 ucenici incepand cu Andrei si Simon Petru, cei doi frati pescari. Apostolul Petru este cel mai batran dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Apostolul Petru a murit la data de 29 iunie 67, fiind rastignit cu capul in jos, la ordinul imparatului roman pagan Nero, pe locul unde se afla astazi Catedrala Sfantul Petru din Vatican, Roma.

Sfantul Apostol Pavel a fost un barbat iudeu, deosebit de invatat, fariseu si invatator de lege in iudaism. El a ucenicit langa marele Gamaliel, unul dintre cei mai intelepti dascali din vremea sa, si a ajuns unul dintre cei mai infocati persecutori ai crestinilor. Pana sa se intalneasca cu Hristos, acesta se numea Saul. Dupa convertirea la dreapta credinta crestina, el a devenit unul dintre cei mai infocati propovaduitori ai Imparatiei lui Hristos. Tot in Roma si la aceeasi data cu Sfantul Apostol Petru a murit si Apostolul Pavel, fiindu-i taiat capul. Aceasta moarte, considerata mai demna decat altele, i s-a acordat datorita cetateniei sale romane.

Sfintii Petru si Pavel – Apostolii Bisericii lui Hristos

Sfintii Apostoli apar intr-o icoana numita „Soborul Sfintilor Apostoli”. Pe langa aceasta mai exista insa si alte reprezentari ale Sfintilor Apostoli, precum icoanele individuale de pe catapeteasma Sfantului Altar sau alte icoane portabile. Cu toate acestea, in Traditia crestina, unele dintre aceste icoane s-au bucurat de o evlavie mai mare decat altele. Dintre toti Sfintii Apostoli, doar Petru si Pavel sunt pictati adesea in icoane, fiind luati ca sfinti ocrotitori ai Bisericilor si ca nume de Botez.

Cultul liturgic s-a nascut si s-a organizat in preajma mormintelor Sfintilor Apostoli. Acestora li s-au inchinat biserici si manastiri. Dupa cum vom vedea, Petru si Pavel au fost cinstiti in mod deosebit la Roma, in Apus, si la Ierusalim si Constantinopol, in Rasarit. Problema iconografiei acestor doi Sfinti Apostoli se cerceteaza insa cu dificultate, din pricina saraciei izvoarelor.

Icoana in care apar acesti doi sfinti este adesea zugravita in chipul urmator: pe fundalul auriu al icoanei sunt reprezentati Sfintii Petru si Pavel, tinand intre ei Biserica Apostolica, intemeiata de Hristos. In interiorul micutei bisericute, apare Sfanta Masa, avand pe ea Sfintele Taine. In partea de sus a icoanei, Mantuitorul Hristos apare binecuvantandu-i. Stralucirea gamei cromatice data de dominanta de auriu, rosu si albastru, este temperata de verde, ocru si gri, care confera picturii multa subtilitate.

    

Legat de Biserica lui Hristos si de insemnatatea crestinilor, Sfantul Apostol Pavel spune acestora: „Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia Apostolilor si a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Insusi Iisus Hristos. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul, in Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.” (Efeseni 2, 19-22)

Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel – icoana comuniunii

Dupa cum spuneam si mai sus, aceasta icoana este una destul de rara, foarte greu putand fi gasita in fresca vreunei biserici ori manastiri. Adesea, aceasta a circulat in icoane portabile, atat in biserici, cat si in casele crestinilor. In cele ce urmeaza vom cauta sa intelegem ce aduce cu sine aceasta icoana si de ce trebuie sa ne ferim, in intelegerea ei.

Cei doi Apostoli pot fi usor recunoscuti. Erminiile iconografilor din Sfantul Munte Athos, vorbind despre chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, dau indicatii foarte concise: „Sfantul Petru, batran cu barba rotunda; Sfantul Pavel plesuv, cu barba cenusie.”

Sfantul Petru este pictat, conform celor mai vehi marturii iconografice, avand fata ovala, parul capului alb, in bucle mici, unite pe lateral cu barba carliontata, iar ochii ii sunt adanciti. Aceste trasaturi se vad inca din cele mai vechi icoane, cum ar fi cea de pe peretele unui cubicul din secolul al III-lea, aflat intr-o catacomba cunoscuta sub numele „Catacomba Sfintilor Petru si Marcellinus”, situata la Roma, pe Via Labicena.

Apostolul Pavel este infatisat in icoana, conform unor marturii iconografice la fel de vechi, dintre care amintim aici doar un basorelief de pe sarcofagul lui Junius Bassus, datat ca fiind din secolul al IV-lea si pastrat in criptele Vaticanului. In toate icoanele, Pavel apare astfel: fruntea larga si capul plesuv, barba rara si cu fire subtiri si cenusii. Descrierea literara din „Actele Sfintei Tecla”, marturiseste: „Mic de statura, picioarele incovoiate inlauntru, nasul relativ pronuntat, sprancene unite si o fizionomie atragatoare.” Mic de statura, Pavel are figura prelunga, frunte mare brazdata de trei cute orizontale, nas relativ pronuntat si curmat la legatura cu fruntea. Ochii sunt mari deschisi, in orbite adancite.

Ne vine in minte intrebarea: de ce tocmai acesti doi Sfinti Apostoli apar imbratisati, si nu altii? Apostolul Petru era cel mai batran dintre toti, lucru ce ii denota un oarecare respect din partea celor mai mici ca el, in vreme ce Pavel, ca cel mai nou Apostol, s-a dovedit ca fiind cel mai aprins de ravna pentru Hristos. Adesea, acesta din urma, spunea: „Sufar durerile nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi.” Am putea spune ca acestea ar fi motivele, insa nu este adevarat intru totul.

Intre cei doi Apostoli, la un moment dat, aparuse o disputa privind propovaduirea Evangheliei lui Hristos, in cele ce priveste lumea pagana. Petru era cel ce obliga pe pagani si la anumite randuieli din ritualul iudeu, precum taierea imprejur si altele asemenea, in timp ce Pavel propovaduia o taiere imprejur a inimii, deci o primire a lui Hristos, fara toate cele ale Legii celei Vechi.

              

Legat de aceasta disputa, Apostolul Pavel spune: „Iar cand Petru a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.” (Galateni 2, 11-21)

Ce intelegem din icoana in care Apostolii Petru si Pavel stau imbratisati ?

Icoana in care cei doi Sfinti Apostoli se imbratiseaza este de o deosebita frumusete. Fiecare sfant il tine pe celalat cu o mana peste umar, iar cu cealalta peste brat. Obrajii acestora sunt apropiati, lucru ce indica o foarte mare unitate in cele propovaduite, pana si in ganduri. Niciodata ucenicii sau Apostolii adevarati ai Domnului nu au stat suparati ori in contraziceri. Chiar daca pareri diferite s-au ridicat uneori, acestea s-au unit in foarte scurt timp, spre a intari puterea cuvantului si a comuniunii crestine.

Icoana indica in primul rand unitatea crestinilor in slujirea Cuvantului lui Dumnezeu. Niciodata parerile de sine, izolate de ceilalti si rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul cel tainic al Domnului. Adevarul si puterea lucrarii cuvantului Evangheliei sta in comuniunea crestinilor intre ei si in Hristos. Nimic nu se face de unul singur, nimic separat. De aceea, icoana cu „Imbratisarea Sfintilor Apostoli” aduce neincetat in mintea inchinatorului ideea neaparata a unitatii si impacarii, mai ales intre aceia care au pareri diferite, ori ganduri separate.

Este o mare greseala a spune cineva ca aceasta icoana simbolizeaza imbratisarea Bisericii de Rasarit cu cea de Apus. Chiar daca nu se imbratiseaza in duhul unitatii si comuniunii ce razbat din icoana celor doi Sfinti Apostoli, aceste doua Biserici nu se afla in lupta. Doua lucruri diferite nu se pot imbratisa in duhul dragostei dintre Apostoli, atata timp cat propovaduirea lor difere in foarte mare masura.

Unde se gaseste icoana cu „Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel” ?

Icoanele cu aceasta compozitie nu sunt multe la numar. Una dintre cele mai renumite icoane de acest gen se afla in Sfantul Munte Athos, la Manastirea Caracalu. De asemenea, ea se afla si in unele fresce foarte vechi din Grecia, Macedonia si Serbia. In Romania, spre exemplu, ea poate fi admirata la Manastirea Snagov, langa Bucuresti, in turla centrala, unde sunt infatisati toti Apostolii, cei doi fiind insa singurii care stau imbratisati.

Sfintii Petru si Pavel, Apostolii care si-au rascumparat trecutul

 De ce Sfintii Petru si Pavel sunt sarbatoriti impreuna? Pentru ca ei sunt stalpi cei neclintiti ai Bisericii lui Hristos. Fiecare apostol a avut meritul lui, a primit apostolia ca pe o sarcina, fiindca Iisus Hristos le-a spus de la inceput: intre voi sa nu fie ca intre ceilalti oameni, ranguri inalte, scaune de-a dreapta si de-a stanga, ci cel care vrea sa fie mare intre voi sa le fie tuturor sluga. De aceea, un adevarat preot, un adevarat episcop, un adevarat mitropolit sau patriarh este slujitorul tuturor pentru ca el se considera in slujba credinciosilor, iar nu credinciosii in slujba lui. Aceasta a fost legea pe care a instituit-o Mantuitorul Hristos.

In ordinea omeneasca e altfel. Atunci cand ii propui cuiva un rang important, ii faci promisiuni el asteapta niste avantaje, beneficii: un salariu, indemnizatii, cheltuieli de deplasare; daca e ministru sau parlamentar o leafa mare, un fotoliu confortabil, cinstire din partea oamenilor. Dar cand Mantuitorul Hristos i-a trimis pe apostoli la propovaduire. El nu le-a fagaduit nimic de felul acesta, ci le-a spus: Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor. O sa va aresteze, o sa va alunge din sinagogi si o sa va ucida cu constiinta falsa ca, omorandu-va pe voi, Ii aduc slava lui Dumnezeu. Asadar ce le-a promis: saracie, intristare, moarte. Si le-a mai poruncit: Mergeti si predicati evanghelia, dar niciunul dintre voi sa nu aiba traista si nici toiag si nici doua haine, nici bani in punga, ci sa mearga sa predice evanghelia si sa convinga prin doua elemente esentiale prin adevarul si puterea invataturii si prin exemplul personal.

Oricare alte criterii sau mijloace de convertire nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. De aceea, va previn de la inceput, dragii mei, daca vin la voi apostoli falsi si va spun: mergeti cu noi ca va dam o bursa in strainatate, va dam bani sa va faceti casa etc., pentru ca sa va castige sufletul ca sa-l piarda, acestia nu sunt trimisii lui Iisus Hristos. Domnul le-a poruncit apostolilor sa intre in casa omului si sa manance din ce li se pune inainte, sa nu ceara, sa nu comande, sa nu aiba nici o pretentie, sa le multumeasca si sa plece mai departe in treburile lor.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel au avut merite speciale si misiuni speciale. Mai intai, Petru era cel mai in varsta dintre apostoli, dar si cel mai sensibil si uman dintre toti. Era o fire aproape nestatornica, de un temperament impulsiv. Nu gandea prea mult inainte de a spune o vorba si de aceea cand Mantuitorul Hristos ii intreaba pe ucenici: cine spuneti voi ca sunt Eu? Petru, in numele celorlalti Apostoli, ii raspunde: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Dar foarte curand dupa aceea, Iisus le prevesteste patimile, ca va fi dat in mainile paganilor si va fi biciuit, va fi batjocorit si omorat, la care Petru temperamental raspunde: asa ceva Doamne sa nu ti se intample. Gandul apostolului ar fi echivalat cu negarea misiunii Domnului cu care venise pe pamant si atunci Mantuitorul il repudiaza scurt: Inapoia Mea satano! Petru este astfel, singurul apostol caruia Mantuitorul i-a adresat un cuvant de o asemenea asprime, pentru ca incerca sa-I bareze drumul catre Cruce. De aceea, si in Gradina Ghetsimani, cand Petru temperamental scoate sabia sa-L apere cu sabia pe Iisus, Iisus ii spune: baga sabia in teaca Petre, ca cel ce scoate sabia de sabie va muri. Eu trebuie sa merg acolo unde e misiunea Mea, pe cruce si prin cruce la Inviere, si prin Inviere la Inaltare, si prin Inaltare sa va aduc si pe voi dupa Mine.

Dar poate ca de aceea Il iubea Iisus, fiindca era foarte uman, foarte nestatornic si era sincer in tot ceea ce facea. L-a dojenit si pentru putina lui credinta. Amintiti-va cand Iisus umbla pe valuri in mijlocul furtunii iar Petru coborand din corabie, incepe sa mearga pe valuri, dar dupa cativa pasi se uita-n jos vede marea infuriata si valurile izbindu-se de picioarele lui si incepe sa se scufunde si striga: Doamne scapa-ma. Iisus ii intinde mana, Il scoate din apa si-l dojeneste bland: putin-credinciosule de ce te-ai indoit?

Dar marele examen al lui Petru a fost in timpul patimilor lui Iisus asa cum este scris si in Sfintele Evanghelii si cand de frica, de lasitate s-a lepadat de El, jurandu-se ca nu L-a vazut vreodata. Atunci a fost marea cadere a lui Petru din care avea sa se rascumpere dupa Invierea Domnului. De aceea, iubitii mei Biserica il cinsteste pentru ca si Mantuitorul Hristos i-a acordat o atentie deosebita.

Pavel a venit mai tarziu, mult mai tarziu. Daca apostolii ceilalti erau oameni simpli majoritatea pescari, Pavel era un intelectual de mare calitate, de mare echilibru. S-a nascut in Cilicia, Asia Mica unde se vorbea greaca, pe care o cunostea foarte bine si care era limba lui materna. Mai vorbea ebraica, aramaica pe care le invatase la scoala inalta de la vremea aceea a lui Gamaliel, intelectual din tagma fariseilor. Acolo Saul cum se numea el din pruncie, a invatat foarte multa carte, in special dreptul. A ocupat din tinerete un post important, i-am zice astazi procuror de executie.

Pavel era deci evreu in trup, in sange si in suflet, devotat credintei lui iudaice care nu admitea ca un om poate pretinde ca este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, de la bun inceput Saul a fost total impotriva crestinilor. Si stim din cartea Faptele Apostolilor cand iudeii l-au ucis cu pietre pe primul arhidiacon Stefan, intaiul martir, el nu a luat piatra sa arunce in el, ci mai rau, pazea hainele celor ce-l ucideau. Pentru ca asa era ritualul, pe cel condamnat sa-l scoata afara din cetate si, acolo, lapidatorii sa-si arunce hainele si sa-l ucida cu pietre. Tanarul Saul le pazea hainele ceea ce inseamna totalul sau acord cu uciderea lui Stefan.

Apoi a devenit un mare persecutor al crestinilor. Unde-i descoperea ii aresta, ii baga in inchisoare, ii supunea la torturi pana cand crestinii asa putini cum erau atunci au fost nevoiti sa fuga din Ierusalim. Si Saul prin mijloacele lui de investigatie a aflat ca se refugiasera in cetatea Damascului. A luat o autorizatie speciala, o garda de militari si a plecat pe drumul Damascului ca sa-i prinda si sa-i aresteze pe crestinii care se refugiasera acolo. Dar pe drum s-a intamplat marea minune care ramane cruciala in istoria omenirii. Pe drum i s-a aratat o lumina stralucitoare si din lumina un glas: Saule, Saule de ce ma prigonesti? Dar cine esti Tu? Eu sunt Iisus pe care Tu Il prigonesti. Si ce trebuie sa fac? Du-te in Damasc in casa lui Anania si acolo ti se va spune ce trebuie sa faci. Din cauza luminii stralucitoare Saul a ramas orb. A fost condus in cetatea Damascului la acest crestin pe nume Anania care l-a primit in casa lui, l-a hranit ca sa se inzdraveneasca si i-a talcuit Evanghelia si sensul ei. Acolo, in casa lui Anania si prin mainile aceluia, Saul s-a botezat primind numele de Paul sau Pavel cum spunem noi romaneste.

De atunci Pavel a fost cu totul altul. A fost cel mai destoinic si mai hotarat aparator al Evangheliei lui Hristos. Si pentru ca avea o mare influenta asupra paganilor pentru ca se nascuse intr-o tara pagana, nu intre iudei si pentru ca vorbea bine limba greaca era foarte iscusit, era la curent cu cultura greaca veche, cu poetii cu literatura greaca, atunci a fost trimis sa propovaduiasca la pagani. Asa se face ca Pavel a devenit apostolul neamurilor, prin neamuri intelegandu-se pagani. Pe ei i-a convertit, mergand din cetate in cetate infruntand opozitia iudeilor, fiind arestat de mai multe ori, inlantuit, fara sa cedat catusi de putin pentru ca stia porunca de la Iisus ca el trebuie sa sufere si sa moara pentru El. Filosoful nostru crestin Petre Tutea ne-a lasat o vorba: cand zici Mediterana, zici Pavel si cand zici Pavel zici Meditereana. La sfarsitul Bibliei pe care toti o avem in casa sunt niste harti si printre aceste harti sunt si calatoriile misionare ale Sf. Apostol Pavel. Se poate vedea ca din Antiohia, pe malul drept al Marii Mediterane, in toata Italia si Spania gasesti urmele lui. El a umblat peste tot, a intemeiat primele comunitati crestine pe aceste generoase tarmuri ale Marii Mediterane.

Cei doi Apostoli si-au plinit misiunea prin faptul ca se gaseau in Roma, Pavel fusese mai inainte, Petru a ajuns mai pe urma si acolo au murit de moarte martirica in acelasi an 67 d. H, insa in mod diferit. Pavel pentru ca era cetatean roman, a fost omorat prin decapitare, iar Petru a fost condamnat sa fie rastignit, dar el a cerut sa fie rastignit cu capul in jos, pentru ca sa nu fie pe cruce, fiindca nu s-a simtit vrednic sa moara pe Cruce asemenea Invatatorului sau. Si asa au fost ucisi acolo amandoi unde le sunt si mormintele. De aceea, Biserica a hotarat sa-i cinsteasca pe amandoi in aceeasi zi.

Stalpii de neclintit ai Bisericii lui Hristos au fost eroi si pentru altceva. Fiecare avea cate ceva de rascumparat, Petru avea de rascumparat dilemele lui, nestatorniciile lui, lepadarea lui formala de Iisus, iar Pavel avea de rascumparat ratacirea lui si prigoana crestinilor. Pavel spune intr-o epistola: eu de fapt nu sunt vrednic sa ma numesc apostol al lui Hristos, fiindca am prigonit Biserica Lui. Dar el a trebuit sa se rascumpere si s-a rascumparat.

Iata insa ce inseamna principiul rascumpararii in crestinism: ori cat ai fi de pacatos si ori cat de mari ar fi crimele pe care le-ai savarsit candva ele pot fi rascumparate in intregime, nu doar in parte. Este un indemn pentru noi crestinii sa nu ne facem complexe de inferioritate atunci cand am gresit, cand am pacatuit. Pentru toti si pentru fiecare in parte exista o usa de salvare: pocainta si fidelitatea fata de Evanghelia lui Hristos. De aceea, acesti doi sfinti sa ne intareasca si sa va intareasca in credinta si credinciosia fata de Hristos.

IPS Bartolomeu Anania

Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Cei ce sunteti intre apostoli mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, Stapanului tuturor rugati-va, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Condacul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Pe propovaduitorii cei tari si de Dumnezeu vestitori, capeteniie ucenicilor Tai, Doamne, i-ai primit intru desfatarea bunatatilor Tale si odihna; ca chinurile acelora si moartea ai primit mai vartos decat toata roada, unule Cel ce stii cele din inima.

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

 Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli.

Vechimea Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Primele marturii despre Postul Apostolilor Petru si Pavel le avem din secolul al IV lea, in Constitutiile Apostolice. Mai tarziu vom gasi informatii despre acest post la Sfantul Atanasie cel Mare, Teodoret, episcopul Cirului si Leon cel Mare. Potrivit cercetatorilor, acest post era tinut la inceput numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosi.

Durata Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel nu are o durata fixa, deoarece inceputul lui este in functie de data variabila a Sfintelor Pasti. Anul acesta postul incepe luni, 16 iunie si tine pana in ziua de 29 iunie.

Acest post incepe intotdeauna in lunea dupa Duminica Tuturor Sfintilor, prima duminica dupa Rusalii – Pogorarea Sfantului Duh. Tinand seama ca mentinem Pascalia calendarului neindreptat, Sfintele Pasti se pot sarbatori intre 4 aprilie si 8 mai.  Astfel, se poate intampla ca Duminica Tuturor Sfintior sa fie dupa 29 iunie si Postul Sfintilor Petru si Pavel sa se desfiinteze. Asa s-a intamplat in anii 1945 si 1956, cand Invierea a fost praznuita pe 6 mai. In cele doua cazuri, Sfantul Sinod a hotarat sa se tina trei zile dinaintea sarbatorii Sfintilor Apostoli. O situatie similara am avut si in anul 1983, cand am sarbatorit Sfintele Pasti pe 8 mai, iar Postul  Sfintilor Apostoli Petru si Pavel a fost numai de doua zile, 27-28 iunie.

Regula spre a afla durata Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Pentru a afla durata Postului Sampetrului din orice an, se foloseste urmatoarea regula: cate zile sunt de la data Invierii (inclusiv) din anul respectiv pana la 3 mai, atatea zile tine postul.

Dezlegare la peste in Postul Sfintilor Petru si Pavel

In Postul Sfintilor Petru si Pavel, sambata si duminica se mananca peste. Avem dezlegarea la peste si pe 24 iunie, atunci cand sarbatorim Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Dezlegarea la peste avem si luni, marti si joi, numai daca in aceste zile praznuim un sfant cu doxologie mare si cu cruce neagra in calendar. Cand o astfel de sarbatoare cade miercuri sau vineri se dezleaga la untdelemn si vin. Daca sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare la peste, vin si ulei.

In iad, o ora a fost cat trei sute de ani

La muntele Athos, bolnav de vreo 30 de ani, un calugar era tinut la pat. Nu se putea ridica decat putin, cu ajutorul unei parghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu sa-l ia, pentru ca nu mai putea indura pe pamant suferinta aceasta pe care o rabda de 30 de ani. Sa-l ia Dumnezeu. Si dormind el, a venit un inger in vis si i-a spus: „Dumnezeu ti-a auzit rugaciunile si m-a trimis sa stau de vorba cu tine. Ai facui niste greseli mari, ramase nepocaite, de aceea ti-a fost data suferinta aceasta aici pe pamant, ca sa nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu iti propune o invoiala: Vrei sa petreci trei ceasuri in iad sau inca 30 de ani aici pe pamant in aceasta suferinta?” A stat omul si s-a gandit: oricat de lungi ar fi trei ceasuri in iad, sunt mai scurte decat atatia ani de suferinta pe pamant, pe care n-o mai pot indura. I-a spus ingerului: „Accept sa ma duci trei ceasuri in iad”.

Ingerul l-a lut de mana, si l-a dus in imparatia de smoala a intunericului, si 1-a lasat acolo. Si acolo au inceput suferintele. Si a stat un ceas, si a stat trei, dar ingerul n-a mai venit. Si a stat 3 zile, si 3 ani, si 30 de ani si 300 de ani, dupa socoteala lui, si ingerul n-a mai venit. La un moment dat, cand isi pierduse orice nadejde, aparu in fata lui o lumina. Ridicand ochii il vazu in sfarsit pe ingerul lui Dumnezeu care il privea zambind. El nu mai avea puterea sa se bucure.

Ingerul l-a intrebat: „Dar de ce esti atat de trist?” ” El a raspuns doar atat: „Nu credeam ca si ingerii lui Dumnezeu sa minta!” – „Cum adica sa minta?”, se prefacu ingerul a-l intreba cu mirare. – „Mi-ai spus ca vei veni dupa trei ceasuri sa ma scoti de aici, si iata, au trecut 300 de ani si m-ai uitat”. Atunci ingerul se uita cu bunavointa la el si-i spuse: „Te inseli amarnic dragul meu. N-a trecut decat un ceas, si mai ai doua”. Atunci omul se agata de aripa ingerului si-l implora: Ingere al lui Dumnezeu, ia-ma, du-ma de aici si lasa-ma pe pamant cu suferinta mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu ma mai lasa aici!” Si ingerul l-a luat de mana si i-a spus: „Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile tale si te-a eliberat”.

In clipa aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptiera arata ca trecuse o ora de cand adormise.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-16

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUHEvanghelia de la Matei (VI, 31-34)

is-a Domnul: nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? – deoarece pe toate acestea păgânii le caută –; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea; ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga. Nu purtaţi deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei! Cine oare este omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va da piatră?; sau, de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!

Un bun crestin

Intr-o dimineata, inainte de a pleca la camp, un taran i-a chemat pe cei patru fii ai sai si i-a dat fiecaruia cate o piersica. Cand s-a intors de pe camp, i-a intrebat ce au facut cu darul primit dimineata.

Primul i-a raspuns ca a mancat-o, iar samburele l-a sadit in pamant. Avand in vedere aceasta fapta, tatal i-a grait acestui fiu ca va ajunge un bun gospodar.

Al doilea fiu i-a marturisit ca a savurat-o si ca nu a luat seama la sambure, l-a aruncat. Dupa acest raspuns, tatal i-a grait sa aiba grija in viata sa nu ajunga lacom.

Al treilea fiu a vandut-o. Pe acesta tatal l-a avertizat sa ia seama ca in viata nu e totul de vanzare.

Al patrulea fiu i-a zis ca i-a daruit-o unui prieten bolnav. Cu lacrimi in ochi, tatal i-a spus ca de va trai daruind, va fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-15

DUMINICA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH& A TUTUROR SFINŢILOR Evanghelia de la Matei (X, 32-35; 37-38; XIX, 27-30)

is-a Domnul către ucenicii Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie. Deci, nouă ce ne va fi?“ iar Iisus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau ţarini sau case pentru numele Meu, însutit va primi şi viaţa veşnică va moşteni. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi la urmă, şi cei de la urmă vor fi întâi“.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-14

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 42-48)

is-a Domnul: celui care cere de la tine, dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele. Aţi auzit că s’a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare vameşii nu fac şi ei la fel? Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-13

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 33-41)

is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu juri strâmb, ci jurămintele tale să le ţii înaintea Domnului. Eu însă vă spun: Să nu te juri nicicum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat; nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, de la Cel-Rău este. Aţi auzit că s’a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte; Eu însă vă spun: Nu staţi împotriva celui rău; iar celui ce te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-12

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 27-32)

is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi; Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţirea. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte.

Sa TRAIESTI, nu sa existi: 6 semne ca iti irosesti viata

Functia adevarata a unui om este sa traiasca, nu sa existe. Nu imi voi irosi zilele incercand sa le lungesc. Am sa incerc sa imi folosesc timpul. – Jack London

Iata 6 semne care iti arata ca, poate, iti pierzi timpul vietii. Daca gasesti ca anumite aspecte dintre cele enumerate ti se potrivesc, nu te panica, nu te autocritica. Mai bine priveste totul cu umor si apoi incearca sa te scoti din acea trapa si sa incepi o noua viata. Mai frumoasa. Mai sanatoasa.

Iti irosesti viata daca…

1. Ai un corp nesanatos, o minte si un suflet bolnave

Daca ai tendinta de a te ingrijora prea mult, ai tendinta de a te plange in legatura cu trecutul tau si nu te straduiesti sa faci mai mult pentru prezent, atunci s-ar putea sa nu fii prea bine la nivel mental. Este esential sa mananci sanatos, sa faci exercitii fizice sa practici meditatie sau alte forme de linistire a mintii (chiar si ruga face parte din aceeasi arie); este esential sa imbratisezi natura in solitudine.

Foto: Shutterstock.com; femeie, tristete

• Nikola Tesla spunea ”Sistemul nostru biologic, creierul (corpul, sufletul) si intregul Pamant functioneaza pe aceleasi frecvente”. Este responsabilitatea noastra sa ne activam biologia si constiinta pentru a rezona cu armonia universului.

2. Esti foarte negativ/a

„Cea mai buna arma impotriva stresului este abilitatea noastra de a alege un gand fata de un altul.” – William James

Foto: Shutterstock.com; alege jumatatea plina a paharului, pahar, apa

Fericirea este cu adevarat o alegere. Daca esti prea negativ/a, daca mereu vezi mai degraba jumatatea goala a paharului si te plangi prea mult, atunci alegi tristetea. Dar viata este miraculoasa si merita sa te bucuri de ea. Bucura-te de savoarea ei. Incepi chiar acum.

Cu destul exercitiu, gandurile negative vor incepe sa dispara. Si chiar atunci cand ti se pare ca in jurul tau lucrurile nu stau deloc bine, chiar si atunci poti aprecia modul cum gandurile pozitive te fac atat de puternic/a. Gandirea pozitiva ne ajuta sa ne pastram un organism sanatos, dupa cum au aratat chiar mai multe studii in ultima perioada.

3. Nu te-ai schimbat indeajuns

• „Nu drumul este dificil. Dificultatea este drumul.” – Søren Kierkegaard

Foto: Shutterstock.com; drum, padure, drum in padure

Pentru a avea parte de exeperiente transformatoare, trebuie sa parasim zona noastra de confort. Daca nu calatoresti, daca nu schimbi peisajul vietii tale, din toate punctele de vedere si iti cauti mereu scuze. Exista atat de multe lucruri de invatat, de aflat. De experimentat. Nu te inchide in tine bucura-te de toate darurile vietii. Imbratiseza uraganul, danseaza cu apocalipsa. Limiteaza-ti pe cat posibil limita de confort, pentru a evolua, pentru a te preschimba si pentru a invata. Vei ramane uimit/a de cate esti capabila sa faci!

 

4. Ii lasi pe ceilalti sa iti dicteze ce sa faci

• “Oamenii furiosi vor ca tu sa ii vezi cat sunt de puternici. Oamenii care te iubesc vor sa vada cat esti de puternic.“ – Chief Red Eagle

Foto: Shutterstock.com; libertate, fericire, drumetie, munte

Nu exista nimic gresit in a primi un sfat bun din partea cuiva. Dar tine minte, doar tu poti evalua cat este de bun acest sfat. Nimeni nu stie mai bine decat tine, anumite aspecte ale vietii tale. Daca lasi pe oricine altcineva sa iti conduca viata, sa iti spuna ce sa faci, sa iti spuna ce e mai bine pentru tine, atunci poate ca de fapt ti-o irosesti.

5. Nu te simti valoros/ valoroasa

• „Devenim cu atat mai valorosi cu cat ne antrenam mintile sa devina mai impersonale. Devenim mai buni cu cat acceptam universul, ne gandim mai mult la maretia sa si mai putin la micimea noastra.” – Rebecca Goldstein

Foto: Shutterstock.com; femeie, apus

Sa invatam a ne auto-pretui este un lucru in acelasi timp dificil si… usor. Daca te auto-surprinzi adesea minimalizandu-te, este timpul sa iti schimbi atitudinea si sa intelegi ca esti o fiinta valoroasa, pentru simplul fapt ca… EXISTI.

6. Iti petreci prea mult timp ingrijorandu-te din cauza banilor

Foto: Shutterstock.com; catel, bani

• „Nu te simti invidios/ invidioasa pe aceia care traiesc intr-un paradis al prostilor, caci doar un prost poate crede ca aceea este fericirea” – Bertrand Russell

Crezi ca munca este singurul lucru care conteaza pe lume? Te inseli… Daca munca este doar acel ceva care iti aduce bani, atunci inseamna ca iti irosesti viata.

Banii sunt probabil, cea mai mare distractie a vietii pentru noi oamenii, dar ei nu insemna totul. Din pacate, din punct de vedere cultural, li s-a dat o prea mare importanta banilor si traim astazi bazati pe un sistem de valori nesustenabil.

Multi dintre noi credem ca averile ne-ar putea cumva salva, ca banii ne pot aduce fericire si iubire. De fapt, banii sunt doar o unealta prin care putem potenta anumite aspecte care sunt deja frumoase in viata. Problemele apar atiunci cand ne transformam noi insine in masinarii de facut bani. Dar trebuie sa renuntam la aceasta conditionare sociala. Caci altfel… NE IROSIM VIATA! 🙂

Schema prin care se umflă factura la curent

Vicepreşedintele ANRE Claudiu Sorin Dumbrăveanu a fost reţinut, alături de alte două persoane, într-un dosar în care procurorii DNA fac cercetări pentru fapte de corupţie. Este vorba despre umflarea facturilor la energia electrică.

…

Potrivit procurorilor, ANRE a descoperit ca ENEL a impus o dubla taxare a certificatelor verzi catre consumatori in 2012. Cu alte cuvinte, “ne-a umflat” serios factura. ENEL urma sa fie sanctionata cu reducerea tarifelor cu un procent de 6%. Avantaj clienti. Numai ca nu s-a intamplat asa. Dumbravanu s-a inteles insa Florin Gogu ca sanctiunea sa fie de doar 1,3% in loc de 6%, fapt din care ENEL castiga dintr-un foc 2,5 milioane de euro. In schimbul acestui “serviciu” ENEL trebuia sa acorde doua contracte substantiale de 407.199,10 lei, firmei SC ELECTROALFA INTERNATIONAL cu care vicepresedintele ANRE avea legatura.

 Procurorii anticorupţie i-au reţinut, joi, pe vicepreşedintele ANRE Claudiu Dumbrăveanu şi pe Gheorghe Ciubotaru, asociat la SC ElectroAlfa International SRL, acuzaţi de luare de mită, alături de directorul ENEL Florin Gugu, pentru dare de mită, informează DNA.

În ordonanţa de reţinere se arată că, în cauză, există date şi aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă că, în cursul anului 2013, suspectul Dumbrăveanu Claudiu Sorin, vicepreşedinte Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi membru al Comitetului de reglementare, a pretins şi a obţinut, de la suspectul Gugu Florin, director ENEL, în baza unei înţelegeri anterioare, foloase necuvenite pentru SC ElectroAlfa International SRL, al cărei asociat este suspectul Ciubotaru Gheorghe.

Foloasele necuvenite constau în atribuirea a două contracte de execuţie lucrări în valoare totală de 407.199,10 lei, în schimbul îndeplinirii, de către Dumbrăveanu Claudiu Sorin a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, respectiv efectuarea la 21 iunie 2013, 2 şi 3 octombrie 2013, a unor intervenţii, în virtutea funcţiei, pentru avantajarea intereselor ENEL, şi anume: micşorarea procentului de reducere a tarifelor de la -6% la -1,3%, majorarea unui spor de eficienţă de la 25% la 50% şi informarea ENEL despre faptul că un control nu avea la bază o reclamaţie, ci era în programul anual de control.

Concret, în prima jumătate a anului 2013, inculpatul Dumbrăveanu Claudiu Sorin, având o funcţie de decizie în cadrul ANRE, i-a pus în vedere inculpatului Gugu Florin, director ENEL că, în urma descoperirii unei duble taxări a certificatelor verzi către consumatori în anul 2012, ENEL Distribuţie Muntenia este pasibilă de sancţiuni constând în reducerea tarifelor de furnizare a energiei electrice cu 6%.

Cu această ocazie, Dumbrăveanu Claudiu Sorin a condiţionat micşorarea procentului de reducere a tarifelor la 1,3 % (în loc de 6%, reprezentând o economie pentru ENEL de 2,5 milioane euro) de atragerea firmei SC ElectroAlfa International SRL în implementarea proiectului Smart Meter, ori de încheierea, de către ENEL, a unor contracte de lucrări sau de achiziţie echipamente cu această societate.

Potrivit înţelegerii dintre Dumbrăveanu Claudiu Sorin şi Gugu Florin, între ENEL Distribuţie Dobrogea şi Asociaţia compusă din Electroalfa International şi alte două firme au fost încheiate la 8.11.2013 acordurile cadru de execuţie a două lucrări, iar la 10.01.2014 între ENEL Distribuţie Dobrogea şi SC Electroalfa International SRL au fost încheiate două contracte subsecvente pentru execuţia de lucrări.

Un contract are ca obiect modernizarea unor linii de tensiune din judeţul Călăraşi, fiind în valoare de 277.600,66 lei. Lucrarea a fost subcontractată în proporţie de 30% de Electroalfa unei alte firme, însă din obiectul contractului rezultă că lucrarea a fost subcontractată integral. Al doilea contract are ca obiect modernizarea unor instalaţii electrice din municipiul Călăraşi, fiind în valoare de 129.598,44 lei. Lucrarea a fost subcontractată în proporţie de 30% de Electroalfa, dar din obiectul contractului rezultă că lucrarea a fost subcontractată integral.

Ei urmează a fi prezentaţi cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile la Tribunalul Bucureşti.

„Compania nu a primit nicio informare oficială din partea autorităţilor. Politica noastra este aceea de a colabora deschis cu autorităţile, oferindu-le întregul nostru suport, atunci când este solicitat, pentru clarificarea oricăror aspecte relevante”, au declarat reprezentanţii Enel.

10 curiozitati despre menstruatie

Menstruaţia face parte din viaţa oricărei femei sănătoase, chiar dacă nu este tocmai cea mai distractivă perioadă a lunii.

Ţi-am pregătit pentru azi o listă cu 10 lucruri interesante pe care nu le ştiai despre menstruaţie.

1. Deşi este puţin probabil, este posibil să rămâi gravidă dacă faci sex neprotejat în această perioadă delicată a lunii. Motivul este faptul că sperma poate supravieţui o săptămână în corp.

2. Singurele mamifere care suferă de menopauză sunt elefanţii, balenele cu cocoaşă şi femeile.

3. Fumatul poate omorî ovulele şi poate cauza oprirea prematură a menstruaţiei.
4. Există teorii care susţin că menstruaţia a fost cea care a dat sens conceptului de timp, primele calendare fiind bazate pe durata ciclului menstrual al femeilor.

5. Pe timpul iernii, menstruaţia este mai dureroasă şi durează mai mult.

6. La un moment dat din trecut, femeile care se plângeau de dismenoree (durerea din timpul menstruaţiei) erau trimise la psihiatru, considerându-se că această durere este respingerea feminităţii.

7. În 1946, Walt Disney a făcut un film despre menstruaţie care se numea “The Story of Menstruation”. Durata acestuia este de 10 minute şi se găseşte şi acum pe Internet.

8. În unele părţi din India, femeile poartă la gât o batistă pătată cu propriul sânge menstrual pentru ca toţi să ştie că este la menstruaţie.

9. Vârsta medie la care o femeie ajunge la menopauză este 51, însă semnele acesteia pot apărea încă de la 32 de ani.

10. Pentru că femeile cântăresc acum mai mult decât în trecut, mentruaţia apare la vârste mai mici şi se termină mai târziu. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că celulele adipoase produc estrogen.

5 alimente pe care sa le eviti inainte de sex

Evită aceste cinci alimente dacă urmează să faci sex, îţi pot crea probleme.

Ştii că există anumite alimente afrodisiace care ajută la creşterea apetitului sexual, dar există şi unele care nu sunt recomandate dacă ştii că ai înaintea ta o noapte plină de pasiune alături de iubitul tau. COSMO te învaţă care sunt acestea.

Fasolea

Din motive uşor de intuit, fasolea este unul dintre alimentele deloc recomandate înainte de sex. Aceasta are un efect de balonare pe care sigur nu ţi-l doreşti. Sigur, gazele sunt normale şi naturale, dar sunt atât de stânjenitoare în momentele intime!

Îndulcitorii artificiali

Te înţelegem, prefer îndulcitorii artificiali pentru că au zero calorii, însă evită să consumi înainte de sex. Din cauza anumitor ingrediente greu de digerat, poate apărea, şi de această dată, balonarea.

Broccoli

Pentru a digera această legumă, corpul trebuie să folosească bacterii care eliberează metan. Cred că am stabilit deja că nu ai nevoie de mirosuri neplăcute în pat, nu?

Carnea roşie

Dacă mergi la o cină romantică alături de iubitul tău, evită să comandaţi carne roşie. Aceasta suprasolicită corpul şi apare senzaţia de somn care duce la lipsa chefului de sex.

Hod dog

Hot dogii conţin grăsimi saturate care îngreunează circulatia sanguină, iar acest lucru nu ajută deloc erecţia masculină, nici buna irigare a vaginului.

Brânza tofu

Acest aliment influenţează direct nivelul de estrogen şi nu este în niciun caz recomandat înainte de sex.

Cartofii prăjiţi

Aceştia influenţează negativ nivelul testosteronului şi îngreunează circulaţia sângelui. De asemenea, au un efect de balonare despre care am amintit şi la alte alimente.

Băuturile energizante

Dacă eşti obosită, dar vrei totuşi să faci sex, evită băuturile energizante pentru că nu vor avea efectul pe care ţi-l doreşti. Pe moment îţi va creşte nivelul de energie, însă apoi acesta va scădea brusc şi nu vei mai avea chef să continui.

Cerealele cu ovăz

Deşi are multe beneficii, nu este recomandat să consumi o cantitate mare de cereale cu ovăz înainte de sex, pentru că omoară libidoul. În plus, produce şi balonare.

Conservele

Este recomandat să eviţi orice mâncare de la conservă. Din cauza nivelului ridicat de sare, circulaţia arterială este îngreunată, iar erecţia este mai greu de menţinut.

Tu ştiai că nu trebuie să consumi aceste alimente înainte să faci sex?

Ce analize trebuie sa isi faca femeile?

Cele mai multe dintre noi mergem la doctor doar când avem o problemă. Chiar daca eşti sănătoasă, este mult mai bine să previi o boală în loc să o combaţi!

Cel mai sigur este să faci din când în când anumite analize, pentru a fi sigură că eşti ok. Iată care sunt analizele pe care trebuie să şi le facă femeile.

Analizele de sânge

Banalele analize de sânge ne pot salva de multe ori, însă multe dintre noi nu le considerăm atât de importante precum ar trebui. Este recomandat să le faci o dată pe an.

Odată cu o nouă relaţie vine şi riscul unor boli cu transmitere sexuală, care la bărbaţi nu se manifestă – deci tipii nu ştiu că sunt purtători – dar care au efecte foarte neplăcute pentru femei. Roagă-ţi noul iubit să meargă cu tine să vă faceţi analite de depistare a BTS-urilor, printre care cea mai periculoasă, care ar trebui să vă convingă pe amândoi să fiţi mai precauţi este virusul HIV. Ştim, cam multă bătaie de cap dar e mai bine să previi decât să tratezi!

Examen ginecologic

Indiferent dacă ai sau nu o problemă de sănătate şi indiferent dacă ai sau nu o viaţă sexuală activă, este foarte important să mergi o dată pe an la un examen ginecologic de rutină. Esenţial este şi testul Papanicolau, al căriu scop este identificarea unor posibile modificări ale celulelor de la nivelul cervixului şi colului uterin care pot evolua în timp în cancer de col uterin .

Mamografie

Deşi autoexaminarea este ceva ce orice femeie trebuie să ştie cum să facă, aceasta nu ţine locul unui control medical de specialitate. Examinare radiologică a sânului făcută cu ajutorul unui echipament special poate evidenţia frecvent tumori ce sunt prea mici pentru a putea fi palpate. De regulă, este recomandat să începi efectuarea testelor la vârsta e 25 de ani şi să o repeţi la trei ani. De la 40 de ani, este bine să repeţi anual examenul.

Examen stomatologic

Multe dintre noi nu acordăm destulă importanţă danturii şi mergem la stomatolog doar atunci când avem probleme mari. Renunţă la acest obicei prost şi du-te la un examen stomatologic o dată sau de două ori pe an, pentru a identifica din timp orice problemă.

Teste pentru depistarea diabetului

Testul de bază care ajută la depistarea diabetului este măsurarea glicemiei, adică a glucozei din sânge. Este important de ştiut şi care sunt simptomele bolii, pentru a te duce la un control în cazul în care crezi că există şansa să fii diabetic; acestea sunt sete anormală, poliurie (urinare frecventă şi într-o cantitate mai mare decat normal), transpiraţie, senzaţie de leşin şi o stare generală proastă. Este recomandat să începi efectuarea testelor de la vârsta de 25 de ani.

Tu îţi faci periodic aceste analize? Ce alte analize crezi că ar trebui să îşi mai facă femeile periodic?

Cum recunoşti un bolnav psihic

Când vine vorba de sănătatea mintală, linia dintre normal şi anormal e foarte subţire. Iată cum îţi dai seama dacă cineva suferă de o boală psihică.

Bolile psihice, greu de depistat
Când cineva aude voci care nu există, e clar că acea persoană are o problemă psihică. Însă de multe ori, simptomele nu sunt atat de evidente şi numai un specialist poate spune dacă ele fac parte din normalitate sau nu. Totuşi, unele semne îţi pot da de gândit, chiar dacă nu eşti psihiatru.

Bolile psihice pot afecta gândurile unei persoane – de pildă, când are impresia greşită că este urmărită sau controlată, sentimentele –  când este euforică fără motiv sau, din contră, foarte tristă, dar pot afecta  şi comportamentul – de pildă când repetă obsesiv anumite acţiuni.

Care sunt semnele bolilor psihice

Iată câteva semne care îţi spun că o persoană ar putea avea o boală psihică:

– Are o schimbare bruscă de personalitate.
-Nu are grijă de ea însăşi sau de cei care depind de ea – nu o preocupă igiena, curăţenia casei, nu îşi îngrijeşte copiii.
– Are tulburări ale somnului – doarme prea mult sau prea puţin, se trezeşte noaptea.
– Are tulburări de alimentaţie – mănâncă prea mult sau prea puţin, se îngraşă sau slăbeşte.
– Nu se poate concentra, se străduieşte mult să rezolve o problemă banală.
– Reacţionează ciudat la stimulii externi – fie are reacţii exagerate la lucruri banale, fie rămâne impasibilă în situaţii grave.
– Nu are prieteni, este singuratică, evită compania oamenilor.
– Are relaţii neobişnuite cu cei din jur, de pildă este dependentă de ei sau îi critică mereu.
– Este tot timpul în alertă, nu se simte în siguranţă când sunt oameni în jur.
– Evită situaţii banale, de pildă un drum până la piaţă.
– Are temeri exagerate fată de anumite obiecte.
– Repetă obsesiv anumite acţiuni – spălatul pe mâini, deschiderea sertarelor, etc.
– Are gânduri de grandoare, este prea încrezătoare în propriile forţe, începe proiecte care sunt imposibil de realizat.
– Are convingeri şi gânduri ciudate, în mod evident false – de pildă crede că este urmărită, că toţi oamenii de pe stradă o cunosc, etc.
– Verifică sau reverifică lucruri deja făcute – de pildă dacă a încuiat uşa, a închis aragazul, etc.
– Îşi face griji exagerate în legătură cu probleme banale sau activităţi de zi cu zi.
– Este agitată, euforică, vorbeşte mult şi repede.
– Trece uşor de la tristeţe la o veselie exagerată şi invers.
– Vede sau aude lucruri care nu există
– Se comportă ciudat – râde când nu e cazul, se îmbracă extravagant, spune lucruri fără sens.

 

Dezechilibrul hormonal la femei

 Hormonii joaca un rol vital in reglarea principalelor functii ale organismului, guvernand, printre altele, starea de spirit, capacitatea de autovindecare si procesul de imbatranire. Din acest motiv, chiar si cea mai mica perturbare a nivelurilor hormonale ne afecteaza viata in mod semnificativ, provocand subtile disfunctii psihologice si fiziologice.

Orice femeie isi doreste sa fie fericita si frumoasa, sa aiba incredere in ea si sa fie admirata. Starea ei psihica depinde in mare masura de echilibrul ei hormonal care determina, de asemenea, si aspectul corpului fizic. Intrucat hormonii controleaza foarte multe aspecte ale sanatatii feminine, majoritatea afectiunilor cu care se confrunta femeile sunt legate, direct sau indirect, de dezechilibrele hormonale.

Variatiile hormonale lunare care determina manifestarea ciclului menstrual pot umbri uneori starea de buna dispozitie a femeii, facand-o sa fie irascibila, iritabila sau, dimpotriva trista, apatica si cu tendinte depresive. Practic, organismul femeii este supus vartiatiilor homonale pe durata intregii vieti a acesteia.
Unul din primele semne pe care o femeie il are datorita unui dezechilibru hormonal este lipsa ciclului menstrual sau un ciclu menstrual neregulat. Printre alte simptome fizice si emotionale uzuale se pot aminti si durerile de cap, sensibilitate la nivelul sanilor, transpiratie, retentie de lichide, insomnie, endometrioza, schimbari bruste de dispozitie etc.

De cele mai multe ori, problemele de natura hormonala sunt puse pe seama functionarii incorecte a ovarelor sau a altor organe care alcatuiesc sistemul endocrin, cum ar fi tiroida, de ex. In realitate insa, acestea sunt mult mai complexe si nu apar peste noapte, ci sunt generate de totalitatea factorilor care alcatuiesc stilul de viata.

Stilul de viata este un aspect extrem de important pentru starea de sanatate, mai ales cand vine vorba despre hormoni. O viata echilibrata inseamna echilibru emotional, fiziologic dar si hormonal. Iar daca hormonii femeii sunt in echilibru, aceasta va dormi bine, va avea mai multa energie, un libido crescut, o stare psihica foarte buna, iar sistemul imunitar, reproducator si cel digestiv vor functiona fara probleme. Migrenele, oboseala excesiva, hipotiroidismul, sindromul ovarelor polichistice, depresiile – toate sunt rezultatele dereglarilor hormonale nascute in urma unui stil de viata nesanatos.

Viata de zi cu zi presupune, din pacate, multe surse de stres: emotional, nutritional, fiziologic, care creeaza un dezechilibru al nivelului de cortizol, care la randul lui deregleaza hormonii feminini. De asemenea, alimentatia necorespunzatoare, nesanatoasa sau de tip fast-food, lipsa miscarii fizice regulate, problemele financiare sau familiale etc. afecteaza sistemul endocrin al femeii, generand astfel fluctuatiile hormonale.

Atunci cand persoana se confrunta cu un dezechilibru hormonal, nimic nu-i poate aduce mai multe beneficii decat un stil de viata sanatos. Iar daca la asta se adauga si cateva abordari holistice, bazate pe dieta, miscare, odihna suficienta si unele tehnici de reducere a stresului, in scurt timp se va observa o ameliorare a simptomelor. Cu ajutorul plantelor medicinale si a remediilor obtinute din ele, se pot combate usor multe manifestari generate de dezechilibrul hormonal. Totul este ca fiecare femeie sa isi cunoasca profilul hormonal si apoi sa utilizeze acele remedii naturale care i se potrivesc. Pe langa celelalte metode de terapie, remediile naturiste au avantajul de a actiona delicat asupra organismului, stimuland buna functionare a sistemului endocrin, reproductor si imunitar.

Un prim remediu ar fi suplimentul alimentar SHECURE tablet, marca Ayurmed. Acesta are efect tonic general, vitaminizant, mineralizant, actioneaza asupra metabolismului, asupra sistemului nervos si endocrin. Are o compozitie complexa, din care amintim: Malus sylvestris (marul paduret), Triticum vulgaris (graul), Cissus quadrangularis, Asparagus racemosus (Shatavari), Bacopa monnieri (Brahmi), Withania somnifera (Ashwagandha).

Per ansamblu, acest supliment este un excelent tonic al aparatului genital feminin, contribuind la mentinerea sanatatii genitale a femeii. Este eficient in mentinerea echilibrului hormonal, normalizeaza ciclul menstrual, previne si combate durerile pre-menstruale si menstruale. Este util pentru prevenirea si tratamentul osteoporozei instalate post-menopauza, pentru controlul greutatii in aceasta perioada, are efect adjuvant in tratamentul infectiilor uro-genitale (uretrite, cistite, leucoree), este antiinflamator si antitumoral, creste capacitatea de adaptare a organismului la stres si suprasolicitari, inlatura anxietatea si depresia.

Un alt supliment este siropul SHECURE, marca Ayurmed care are proprietati tonice, revitalizante, imunostimulente si afrodisiace. Compozitia lui complexa amelioreaza disfunctiile ovulatorii, normalizeaza menstruatia si galactogeneza (procesul de formare a laptelui matern). Reduce sangerarile abundente din meno- si metroragii, elimina starile neplacute aparute in perioada pre-menstruala si menstruala, asigura energia necesara sustinerii unor eforturi intense fizice si psihice. Este eficient in prevenirea si combaterea infectiilor uro-genitale si a litiazei renale.

Al treilea supliment, KAMAIANY, marca Ayurmed este extrem de eficient in tratamentul chisturilor ovariene si fibroamelor uterine, reduce menstruatiile abundente si previne aparitia efectelor neplacute asociate menopauzei: iritabilitate, depresie, anxietate, bufeuri, transpiratii nocturne. Previne osteoporoza si anemia feripriva secundare menopauzei. Fortifica aparatul genital feminin, mentinandu-l intr-o stare optima de sanatate, este tonic general si afrodisiac, contribuie la mentinerea echilibrului hormonal si psihic al femeii.

A fi sau a avea?

 Referitor la aceste doua verbe fiecare raspunde la intrebare potrivit cu idealul pe care si l-a impropriat. Unii spun: Vreau sa fiu…, altii raspund: vreau sa am…

Deci, unii devin Cineva, iar altii obtin ceva de la viata, aceste afinitati elective cu unul sau altul dintre cele doua deziderate ii departajeaza pe oameni conform modului cum aleg sa-si traiasca viata in derularea ei spre tintele alese dinainte.

Mai mult decat dorinta de a ajunge personalitati intr-un domeniu, oamenii in mare lor majoritate doresc sa aiba bunuri materiale, iar prin ceea ce au, sa dobandeasca recunoastere publica. Dorintele de avere, de placere si de putere subordoneaza categoric dorinta de a deveni un Nume, o competenta in profesiile noastre sau macar Oameni cu O mare si in fata lui Dumnezeu, nu numai in fata semenilor.

Desi multi fac eforturi de a avea o profesie, o meserie care sa le asigure traiul, de departe dorinta care strabate detasat acest demers este aceea de a avea o meserie bine platita.

Chiar si atunci cand o persoana doreste sa ajunga un Nume in breasla este manat, adesea, spre ravne profesionale si studii, de un duh al slavei desarte, intrucat aceasta devenire nu este privita ca o sansa de a-i ajuta pe ceilalti, pe semenii care ar avea nevoie de ajutorul competent al unuia mai bine pregatit, ci este doar o sansa a afirmarii de sine, constienti fiind ca o diploma, un atestat, un doctorat, etc. poate sa aduca o recunoastere mai mare, o apreciere mai larga si o cota mai ridicata la bursa „VIP-urilor”.

Acest ” a fi Cineva” distorsionat de mandrie a diplomofililor este cu totul diferit de acel „fie mie dupa cuvantul Tau” rostit de Sfanta Fecioara Maria cu cea mai desavarsita smerenie si discretie, fara a avea licente obtinute pe la Academii si Universitati, desi cunostea in Duhul Sfant, dinainte si i se prorocise, ca „va fi binecuvantata intre femei” si ca „o vor ferici toate neamurile”.

Recunoasterea valorii Maicii Domnului din partea lui Dumnezeu era o confirmare a virtutilor ei, a sufletului sau nobil, a ceea ce era, nu a ceea ce avea, ca nu avea nimic altceva cu care sa se legitimeze in fata lumii: bogatie, rude, functii sau cunostinte, valori dupa care se legitimeaza oamenii in aceasta lume. Recunoasterea i-a venit mai intai de Sus datorita calitatilor ei morale, apoi a fost confirmata si de oameni.

Aceasta situatie este specifica sfintilor, intrucat valoarea unui om trebuie consacrata mai intai de Bunul Dumnezeu si confirmata de Sus, apoi valoarea poate fi validata si de oameni in vreun fel sau altul. Deci, mai intai e moralitatea, apoi competenta si eficienta.

Pana la urma, oricat de bine pregatit este un om, oricat de cult ar fi, oricate studii ar avea, daca nu are caracter, moralitate si omenie probata cu fapte, nu cu vorbe, celelalte competente profesionale pot sa fie umbrite de aceste lipsuri care tin de fondul unei personalitati si nu doar de conturul sau vadit public. Altminteri, ele devin doar niste calitati circumstantiale ce ofera avantaje o vreme si doar in ochii oamenilor superficiali care judeca la suprafata si nu in adancimea fiintei si a lucrurilor.

Lucrul omenesc savarsit pentru semeni, dar fara dragoste fata de semeni nu are valoare vesnica, ci doar aici pe pamant si doar o vreme, adica este vremelnic. Faptele sfintilor sunt savarsite in Dumnezeu si cu Dumnezeu si de aceea vietile si faptele lor sunt dumnezeiesti si au un ecou in vesnicie.

La Judecata de Apoi, toate faptele oamenilor vor fi trecute prin foc pentru a se vedea daca au fost facute cu dragoste sau fara dragoste, cu Dumnezeu sau fara Dumnezeu, adica daca au fost „de paie” sau „de aur lamurit in foc”, daca au o valoare perena sau au trainicia paielor.

De ce prin foc? Pentru ca focul acela reprezentat in iconografia ortodoxa ca izvorand din Dumnezeu-Cuvantul este iubirea refuzata a lui Dumnezeu.

Domnul Hristos va cerceta cu dreptate dumnezeiasca faptele dreptatii omenesti si va decide daca acestea au fost facute cu dragoste fata de El si fata de oameni. Dumnezeu se va recunoaste sau nu in acestea si in chipul lor ori ba. El va vedea daca faptele fiecaruia au marca eternitatii sau a efemeritatii. Stim ca in urma focului ceea ce ramane este aur sau cenusa…Ce este de paie va arde ca paiele, ce este valoros va ramane in vecii vecilor…

Celor care nu au lucrat in viata pamanteasca impreuna cu dragostea Lui, ca si fecioarele nebune care nu au lucrat cu dragoste virtutile, ci au savarsit faptele lor cu egoism, vor auzi aceleasi cuvinte: „Nu va cunosc pe voi” sau nu Ma recunosc in voi…

Expresiile cotidiene ale acestui omniprezent verb „a avea” se reflecta si in preocuparile si cerintele credinciosilor din plan spiritual. Cei mai multi cand se roaga aseaza relatia lor cu Dumnezeu pe acest „Da-ne, Doamne”… sau da-mi, Doamne, da-mi asta si aia si cealalta…

Chiar daca cerem virtuti si daruri spirituale le cerem si asteptam sa le primim tot ca pe niste bunuri, din pacate. Este altceva sa ceri lui Dumnezeu sa te ajute sa devii iubitor, intelept, puternic si altceva este sa zici: Doamne, da-mi sa am iubire, sa am intelepciune si putere.

Poti sa te rogi asa: Doamne, invata-ma sa fiu bun, iubitor si intelept ca si Tine si fiind asa sa pot sa-i ajut pe oamenii asa cum ii ajuti si ii iubesti Tu, Doamne.

Intr-o societate in care valorile materiale, pragmatismul si individualismul sunt la mare cinste, principiul cantitatii detroneaza principiul calitatii, valoarea unui suflet este surclasata de elemente de suprafata ce sunt la vedere si care dau credibilitate posesorului.

De exemplu, o persoana cu un aspect exterior placut, cu un look sau cu un fizic agreabil ori care manifesta un fel de indrazneala semeata si o incredere solida in sine, supraestimandu-se, va avea castig de cauza fata de cei care se manifesta cu modestie, cu delicatete si cu bun simt.

In limbaj popular, „obraznicul mananca praznicul”. Cel cuminte asteapta cu smerenie sa-i faca dreptate Dumnezeu, care ridica pe cei smeriti si le da har.

Obraznic devine, in general si parvenitul. Ca specie, un astfel de om se manifesta cu indolenta, cu aroganta si cu o incapacitate penibila de a aprecia pe altii si de a se aprecia in raport cu altii.

Aceasta atitudine stimulata si de o prostie fudula specifica parvenitului il face pe acesta sa devina usor un personaj ridicol in situatiile care reclama tocmai aceasta justa si echilibrata apreciere a sa in raport cu altii.

Repeziciunea prin care, intr-un timp foarte scurt, aceste persoane au urcat pe „scara valorilor” si in societate, de la coada candva, mult mai in fata astazi, ii face pe unii sa-ti piarda bunul simt in autoevaluarile pe care si le fac si sa se comporte si sa judece arbitrar pe ceilalti si sinele propriu, supralicitand anumite calitati dobandite ulterior.

Daca s-au mai cizelat intre timp nu mai savarsesc pacatul prin cuvant si fapta, ci prin atitudine.

Exista o categorie de oameni si i-am vazut cu totii, anume: „sfinti si drepti in viata”, care te „””””spurca” cu judecatile lor ori „stele” ale neamului romanesc, care sunt mai mult comete decat luceferi sau „personalitati marcante” ale culturii si intelectualitatii romanesti, care sunt in inchipuirile si in ochii lor- personalitati, fara a avea vreunul dintre ei validare si confirmare din partea lui Dumnezeu, valoarea lor nepurtand pecetea darului Duhului Sfant, ci pecetea orgoliului omenesc care le-a „acreditat contributia” dovedita mai mult stricacioasa, decat nestricacioasa, faptele lor fiind savarsite nu la „lumina” cu Dumnezeu, ci la „intuneric” cu Sinele lor semet, „operele” lor fiind impregnate de o mare cantitate de mandrie si de o foarte putina smerenie de calitate… avand si nefiind…

Sfintii lui Dumnezeu au fost placutii lui Dumnezeu prin felul lor de a A FI si nu prin ceea ce Aveau auxiliar in portofoliu, nu prin merite prisositoare sau tezaure cu fapte supraadaugate, ci prin felul lor categoric si iubitor de a fi de partea lui Dumnezeu, nu cantitativ, ci calitativ.

Au fost sfinti mucenici care au obtinut mantuirea doar printr-o simpla marturisire de credinta facuta inainte de a fi decapitati cu total devotament si cu o infinita dragoste fata de Dumnezeu, care nu au convertit popoare, nu au zidit biserici, nu au inconjurat pamantul cu faima si fapte marete, insa Dumnezeu a primit sufletele lor de aur in Imparatia Cerurilor alaturi de sfinti care au luminat neamuri multe si popoare.

Acesti sfinti L-au „impresionat” pe Dumnezeu nu cu titlurile lor academice, nu cu functiile dobandite, nu cu popularitatea, nici cu diplomele lor, nici cu bogatia, nici cu puterea sau slava lumeasca si cu nimic altceva din lumea aceasta, ci au dobandit „cu saracia cele bogate, cu smerenia cele inalte” si cu faptele lor cele bune au castigat comori in cer si Nume scrise in Cartea Vietii … fiind si neavand…

Pr. Alin-Cristian Preotu

Levitatia, intre sfintenie si vrajitorie!

 Levitatia inseamna ridicarea omului cu trupul deasupra pamantului. Nu am in vedere trucurile iluzionistilor, care sunt inselari ale privirii. Levitatia reala este posibila. Cu adevarat, omul se poate ridica trupeste de la pamant.

In mod gresit, dictionarul defineste levitatia astfel: „Capacitatea exceptionala a unor oameni de a-si ridica trupul desupra pamantului.” Greseala din aceasta definitie consta in faptul ca aceasta „capacitate” nu este a omului, ci a unui anumit duh care locuieste in om.

Omul nu poate levita prin propriile puteri, ci numai insufletit de un anumit duh. Pe sfinti ii ridica de la pamant Duhul Sfant, pe cand pe vrajitori ii ridica de la pamant demonii. Chiar si in aceasta minune, petrecuta intotdeauna cu un anumit rost, Duhul Sfant pazeste smerenia sfantului, pe cand demonii cauta doar sa-i inrobeasca pe oameni, prin spectaculos si prin frica, iar cei demonizati cauta spectatori.

Diavolul il inrobeste pe om, prin spectaculos

Caz real: un shaman (vrajitor) african, dupa apusul soarelui, sta intr-un cerc de foc. De jur-imprejur stau oamenii din popor. Dupa o serie de invocatii, shamanul se ridica de pe pamant, ca la un metru. Intrat deja in transa, el continua invocatiile. Dupa o vreme, respiratia shamanului se accelereaza, iar fata lui indica suportarea cu greu a levitatiei. Deodata, el cade la pamant, precum o piatra. Este total epuizat.

Intregul proces de ridicare in aer a shamanului indica in mod vadit o posedare demonica, petrecuta spre a uimi si a cuceri spectatorii. In timpul levitatiei, shamanul nu pare a mai fi constient de sine. Cu toate acestea, privitorii raman coplesiti de capacitatea vrajitorului de a birui gravitatia.

Exista oare vreun scop bun in aceasta fapta? Ajuta cuiva acest lucru? Acestea sunt intrebarile care se cer a fi puse. Iar raspunsul nu poate fi decat unul. Da, aceasta fapta ajuta doar diavolului, care, prin vrajitor, ii poate insela cu mult mai multa putere pe nestiutorii care iau parte la „spectacolul” oferit in mod gratuit.

Smerenia lui Dumnezeu inseamna Dragoste

Intr-o rugaciune din slujba Sfestaniei, referindu-se la Mantuitorul Iisus Hristos, preotul spune: „Ai venit in chip de rob, nu cu naluciri infricosandu-ne pe noi.” Ei bine, intelegem de aici ca Dumnezeu nu face spectacol si nici nu cauta sa-l infricoseze pe om, pe cand diavolul cauta sa-l uimeasca pe om, sa-l sperie si sa-l inrobeasca, prin frica. Minunea dumnezeiasca nu cauta sa-l impresioneze pe om, caci este savarsita in taina. Ea cauta sa vindece sufletul si sa-l invete pe om smerenia si adevarata libertate.

Joseph de Copertino, zburatorul

Joseph Desa a trait intre anii 1603-1663, in localitatea Copertino. A fost un calugar romano-catolic. Se crede ca suferea de debilitate mintala. Din aceasta pricina, Joseph nu a fost acceptat in ordinul calugarilor franciscani. Dupa multe insistente, el a fost primit in calitate de frate mirean. Autobiciuirea cu scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa a acestuia.

Joseph de Copertino este unul dintre cei mai cunoscuti „zburatori” ai secolelor trecute. Se spune ca scotea un strigat ascutit si, indata, se ridica in aer. Apoi, cobora lin si isi continua rugaciunile. A fost vazut zburand la 18 metri deasupra solului, ramanand in aer pana la trei ore. Au fost consemnate 70 de cazuri in care Joseph a levitat in prezenta altor persoane care au autentificat fenomenul.

Odata, plutind in biserica, el a zburat pana la altar, unde s-a oprit in mijlocul multor lumanari aprinse, fara a rasturna vreuna si fara a suferi vreo arsura. Alta data, el a zburat deasupra gradinii manastirii, oprindu-se in coroana unui maslin.

In viata lui se mai spune: „Intr-o duminica, dupa ce a ascultat pilda din Sfanta Evanghelie cu Pastorul cel Bun, s-a dus in gradina calugarilor, unde a vazut un miel. Entuziasmat, l-a luat pe umeri si a zburat cu el. Zadarnic l-au rugat calugarii sa coboare. El a continuat sa pluteasca timp de doua ore pe deasupra copacilor.„

Din pricina zborurilor sale nu i s-a mai permis sa cante la cor, nici sa mearga la sala de mese, nici sa participe la procesiuni. Spre sfarsitul vietii a fost reclamat la Inchizitie, de Joseph Palamolla, insa, dupa cateva saptamani, a fost eliberat, negasindu-i-se nici o vina. Cand papa Urban al VIII-lea a dorit sa vada minunea si l-a chemat in audienta pe Joseph, acesta din urma a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri.

Levitatia, un fenomen raspandit in Biserica Catolica

Teresa de Avila (1515-1582) era nevoita sa se tina de bare, uneori, in timpul rugaciunilor, pentru a nu se ridica de la pamant. Ea era inspaimantata de aceste manifestari pe care nu si le putea controla. Se spune ca s-a inaltat in vazduh in mod public, chiar sub privirile a 250 de preoti. Ea si-a descris experientele de levitatie intr-o carte autobiografica, unde explica tot ce simtea atunci cand incepeau aceste manifestari: „Cand incercam sa opun rezistenta, simteam ca o mare forta de sub picioarele mele ma ridica in aer. Nu cunosc nimic asemanator cu care sa o pot compara; dar era mult mai violenta decat alte incercari spirituale, astfel ca, dupa aceea eram obosita ca o persoana care s-ar fi luptat cu un urias.”

La randul sau, Philip Neri (1515-1595), un preot romano-catolic, marturiseste despre starea pe care o simtea in timpul levitatiilor sale ca era „ca si cum cineva ma lua in brate si ma ridica in chip minunat”. Papa Pius al VII-lea (1742-1823) era celebru pentru bilocatiile si levitatiile sale, in timpul carora se stie ca trupul sau atingea temperaturi care spargeau termometrele.

Staretul romano-catolic Ascanio povesteste: Asteptam ca Padre Pio sa vina la confesional. Capela era plina de lume si toate privirile erau intoarse catre usa. Dar, fara ca usa sa se deschida, l-am zarit pe Padre Pio care, mergand pe deasupra capetelor credinciosilor, s-a indreptat catre confesional, s-a asezat si a inceput sa spovedeasca. Crezand ca visez, nu am spus nici un cuvant despre ce am vazut. Totusi, mai tarziu, l-am intrebat pe Padre Pio: „Cum ai facut ca sa mergi prin aer?” Nu fara umor, el mi-a raspuns: „Te asigur, fiul meu, ca in acelasi mod ca si cum mergi pe pamant.”

Se spune ca un caz recent de levitatie in public s-a petrecut in anul 1974, intr-o manastire din Napoli. Un calugar catolic batran si infirm s-ar fi ridicat deasupra capetelor unei multimi de credinciosi si ar fi parcurs prin aer o distanta de doi kilometri.

Cei de mai sus, precum si Maria de Agreda, Maria Villani, Tomaso de Cori, Tereza de Lisieux si Pietro de Alcantara, toti crestini romano-catolici, au simtit levitatia ca pe o forta incontrolabila. Unul dintre acestia spune: „Puterea soseste din afara simturilor mele, ma simt brusc inaltata de parca as fi trasa de un magnet.” Tomaso de Cori se ridica cu mare viteza pana sub acoperisul bisericii de la Civitella.

Referindu-se la imposibilitatea de a controla levitatia, episcopul Ximenes de Santiago spune: „Unii au incercat sa se opuna, cum a facut si Maria de Agreda, dar a inceput sa vomite sange.” La randul lui, episcopul Yepes spune: „Teresa de Avila s-a apucat cu mainile de rogojina pe care statea, dar s-a ridicat in aer, tinand-o in mana.„

*

Eu nu L-as vedea pe Iisus Hristos ridicandu-l pe om cu forta in aer.

Pe diavol, in schimb, l-as vedea inselandu-l astfel pe om.

Iisus s-a inaltat in Taina !

Iisus Hristos s-a inaltat cu trupul la cer pe Muntele Maslinilor, doar inaintea ucenicilor Sai, pentru ca ei sa-si intareasca si mai mult credinta in dumnezeirea Lui. Iisus nu a facut spectacol, nici chiar inaintea ucenicilor Sai. El nu a cautat sa-i uimeasca, ori sa-i inrobeasca. El doar le-a intarit cu fapta ceea le spusese deja cu cuvantul.

„Pe cand Apostolii priveau, Iisus S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si, privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe, care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati, privind la cer? Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1, 9-11).

Daca ar fi cautat spectaculosul sau daca ar fi fost de folos oamenilor, Mantuitorul Iisus s-ar fi inaltat de pe pamant la cer in Ierusalim, in mijlocul cetatii, inaintea poporului evreu, care a strigat: „Sa se rastigneasca!” Daca ar fi facut acest lucru, insa, El ar fi zdrobit cu totul inimile lor si le-ar fi incalcat libertatea de a crede in El sau de a-L refuza. Poporul n-ar mai fi avut de ales.

Din viata Sfintei Maria Egipteanca

Cuviosul Zosima a zis catre Cuvioasa Maria: „Primeste rugamintea nevrednicului batran si te roaga Domnului, si acum, pentru toata lumea, si pentru mine, pacatosul, ca sa nu-mi fie fara de roada umblarea prin pustia aceasta.” Iar sfanta a raspuns catre dansul: „Tie mai ales se cade, Avva Zosima, sa te rogi pentru mine si pentru toti; ca spre aceasta si esti randuit (preot). Insa, de vreme ce datori suntem a face ascultare, ceea ce mi se porunceste voi face.”

Aceasta zicand, Cuvioasa Maria s-a intors spre rasarit, si, ridicandu-si ochii in sus, si mainile inaltandu-si, a inceput a se ruga, incet, si nu se auzeau cuvintele ei; sau macar Zosima nu a inteles nimica, ci sta, tremurand, cautand in jos si nimica graind; insa se jura, pe Dumnezeu punand martor: „In vremea cand zabovea aceea la rugaciune, ridicandu-mi putin ochii de la pamant, am vazut-o inaltata ca de un cot de la pamant, si in aer stand si rugandu-se.„

Si, aceasta daca o a vazut Zosima, s-a cuprins de frica, s-a aruncat la pamant, si, cu lacrimi udandu-se, nimica zicea, fara numai „Doamne, miluieste!”, crezand ca acea aratare nu este in trup, ci naluca.

Si, intorcandu-se aceea, a ridicat pe batranul si i-a zis: „Pentru ce, Avva Zosima, te tulbura gandurile, zicandu-ti ca duh sunt, si rugaciunea o prefac. Rogu-te, parinte fericite, sa fii incredintat ca sunt o femeie pacatoasa, ingradita cu Sfantul Botez, si nu sunt duh, ci pamant, praf si cenusa, si cu totul trup, nimic duhovnicesc candva gandind.”

Si, acestea zicand, Cuvioasa si-a insemnat cu semnul Crucii fruntea, ochii, gura si pieptul, zicand asa: „Dumnezeu sa ne fereasca de cel viclean si de cursele lui, ca multe sunt razboaiele lui asupra noastra.„

Smerenia, haina care imbraca minunea

In timpul rugaciunii, chiar si trupul sfintilor se arata biruitor asupra legilor firii. Da, sfintii se pot inalta cu trupul de la pamant. Levitatia nu este vazuta insa ca o valoare in sine insasi, ci ca o superioritate a spiritului asupra materiei, a sufletului asupra trupului. Apoi, numai sfant pe sfant se pot vedea in aceasta mare taina a harului. La randul sau, Zosima era sfant. Apoi, inaltarea cu trupul de la pamant se face intr-o smerenie desavarsita, simplu, fara plimbari spectaculoase prin aer si fara a produce epuizare, precum si marturiseste Cuvioasa Maria despre sine. Apoi, sfintii dau marturie: diavolul intinde curse multe, el cautand sa-l insele pe om prin false minuni. Testul final de a verifica o minune este smerenia celui care o savarseste, insemnarea lui de bunavoie cu semnul Sfintei Cruci si lipsa unui public larg.

Din viata Sfantului Serafim din Sarov

Un tanar paralizat a fost in Manastirea Sarov, de matusa lui, printesa Chikaev. Pe atunci traia in manastire Sfantul Serafim de Sarov (1759-1833). Cuviosul l-a luat pe tanar in chilia sa si i-a spus sa se roage cu putere, timp in care se va ruga si el lui Dumnezeu, ca sa-l tamaduiasca. Sfantul l-a mai rugat pe tanar ca, in timpul rugaciunii, sa nu isi deschida ochii sai.

Uitand cuvantul sfantului, dupa o vreme, tanarul a deschis ochii si a privit spre Sfantul Serafim. Atunci, el l-a vazut pe sfant ridicat de la pamant. De uimire, tanarul s-a ridicat in sus si a strigat. Dandu-si seama ca a fost vazut, sfantul l-a mustrat pe tanar pentru neascultare si, in semn de recunostinta pentru tamaduirea primita de la Dumnezeu, i-a poruncit sa nu spuna nimanui ceea ce a vazut. Tanarul nu a spus nimic pana dupa moartea Sfantului Serafim de Sarov.

*

Sa cautam inaltarea sufletului din cele de pe pamant la cele ceresti, iar nu a trupului, care este osandit „sa se intoarca in pamantul din care a fost luat”. Cat despre cei care isi prezinta in mod public „capacitatea” de a se inalta cu trupul de la pamant, sa-i trecem cu vederea. Poate, daca vor ramane fara spectatori, isi vor da seama cat de firave sunt aceste false si inutile „minuni”.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-11

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 20-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: dacă dreptatea voastră n’o va întrece pe a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; şi cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă; adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat şi cel din urmă ban.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-10

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IV, 25; V, 1-13)

n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea-şi va pierde gustul, cu ce se va săra?; de nimic nu mai e bună, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

Rugaciunea Imparate ceresc

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Cel ce pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea, si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. Amin

Iata rugaciunea catre Sfantul Duh cea mai raspandita in Biserica Ortodoxa. Nu se incepe nici o lucrare importanta, nici in biserica, nici in lume, inainte de a o spune.

In Biserica, ea este rugaciunea care introduce orice alta rugaciune, pentru ca orice rugaciune adevarata se face in suflarea Duhului. „Insusi Duhul vine in ajutorul slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite (Rom. 8, 26). Sunt cuvinte importante pentru rugaciunea noastra intr-o lume in care numai Duhul poate sa uneasca vazutul cu nevazutul care, spune Maxim Marturisitorul, trebuie sa se simbolizeze reciproc – imagine hristica [Mistagogia 2].

Hristos exista cu adevarat in Duhul Sfant, pe care ni-L impartaseste. Trupul sau eclezial este locul de unde izbucneste sau dimpotriva se prelinge in taina, picatura cu picatura, aceasta impartasire. Daca Hristos este uns prin Duhul, va fi si trupul sau, adica Biserica, ale carei madulare, „hristificate” vor deveni, in Hristos, un neam de profeti. Daca Cincizecimea incepe in ziua pe care o descriu simbolic Faptele Apostolilor, ea nu se si sfarseste atunci, ci continua, se desfasoara sau se ascunde, intr-un elan de nestapanit catre ultim, uneori tainica, alteori vizibila, pregatind si anticipand in euharistie si in oamenii euharistici, intoarcerea tuturor la Hristos.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului
Cuvantul „imparat” afirma dumnezeirea Duhului, asa cum a facut-o in anul 381 cel de-al doilea Sinod ecumenic. Duhul nu este o putere anonima, creata sau necreata, El este Dumnezeu, un „mod” unic de „subzistenta” a dumnezeirii, un tainic „ipostas” divin.

„Imparate ceresc”: acest ultim cuvant desemneaza aici „Marea Dumnezeirii” din traditia siriaca. Imparatul este Cel care domneste. Duhul Tatalui, care se odihneste in Fiul, „Imparatie a Tatalui si Ungere a Fiului” spune, alaturi de multi altii, sfantul Grigorie de Nyssa [Despre rugaciunea duminicala, 3 Cf. Paul Florensky, La Colonne et le Fondement de la verité, tr. Lousanne, 1975, p. 94s ] – domneste adica slujeste comuniunea ipostasurilor divine din care, dupa traditie si in conformitate cu Scripturile, El este Cel de-al treilea. Exista Tatal, Unul, Fiul este Celalalt si depasirea oricarei opozitii se face in al Treilea, nu prin dizolvarea Celuilalt intr-Unul, cum se pare ca este cazul cel mai adesea in spiritualitatile asiatice si in gnoze, ci printr-o diferenta intreit sfanta, fara cea mai mica exterioritate.

In acelasi timp, acest Imparat vine la noi ca sa ne impartaseasca de ceresc, sa ne mangaie, sa ne daruiasca viata ca rezultat al Invierii. De aceea Hristos il numeste in Evanghelia lui Ioan, in cuvantarea de despartire, Paraclet, care se traduce „Mangaietorul”, „Mijlocitorul”, sau si mai bine comforter, din engleza, cel care intareste si da adevarata putere. „Celalalt Mangaietor”, spune Iisus, pentru ca sunt nedespartiti: imensa mangaiere, schimbarea vietii, forta interioara si tot ceea ce tine de Hristos, se descopera si se manifesta de-a lungul istoriei, in Duhul, in functie de cautarile, nelinistile, intentiile care o sfasie sau o inflacareaza.

Imparate ceresc, Mangaietorule: in Duhul, Dumnezeu isi transcede propria transcedenta, intr-o trans-descendenta iubitoare, daca acceptam acest termen, adica Dumnezeu se daruieste pe Sine Insusi, caci fiind cu totul inaccesibil prin natura, se face accesibil prin participare. Cum spunea Vladimir Lossky „Dumnezeu trece de zidul transcendentei Sale” in Duhul Sfant, prin care si in care Logosul, Cuvantul nu inceteaza sa se manifeste in diferitele formulari ale inteleptilor si profetilor, „lumina care lumineaza pe tot omul ce vine in lume” [Astfel se poate traduce versetul 9 din prologul Sfantului Ioan], prin care si in care Cuvantul nu inceteaza sa se faca trup: intruparea Cuvantului se desavarseste in Duhul – si prin libertatea constienta si puternica a Fecioarei, caci Duhul si libertatea nu pot fi despartite.

De aceea, cand spunem „Duhul Adevarului”, nu denumim o notiune, un ansamblu de concepte, un sistem oarecare – sunt atatea! – ci pe Cineva, care ne-a spus ca El este „Calea, Adevarul si Viata”, cuvintele „cale” si „viata”, cuprinse in cel Adevarat, Credincios, Nemincinos, desemnand, se pare, indeosebi pe Sfantul Duh. Adevarul, revelatia, care uneste adevarul lui Dumnezeu si pe cel al omului, este Cuvantul intrupat, Dumnezeu facut om. Pe El ni-l aduce Duhul Sfant in sfintele taine ale Bisericii, in Biserica, taina a celui Inviat si a invierii, datorita si prin harul Duhului Sfant.

Hristos calatoreste cu pelerinii la Emaus, dar ei nu-L cunosc: totusi cuvantul Lui, care-i poarta Duhul, le inflacareaza inimile. Si cand frange painea deja euharistica, El se descopera si imediat se face nevazut caci nu mai poate fi prezent decat in Duhul Sfant.

Iata de ce Biserica, Trup al lui Hristos, este si templu al Duhului Sfant. In Hristos, Biserica este Biserica a Sfantului Duh.

Care pretutindenea esti si pe toate le implinesti

Totul este patruns de har, totul freamata, vibreaza, se trezeste in aceasta uriasa Suflare de viata, ca si copacul in vantul invizibil, dar miscator, ca si marea „cu mii de surasuri”, ca si elanul care impinge, unul catre celalalt, pe barbat si pe femeie. Limba franceza moderna e tentata sa opuna spiritul materiei, sau mai mult, printr-un platonism degenerat, inteligibilul sensibilului. Dar, Duhul Sfant, Roua’h, este in limbile semitice, cand masculin cand feminin.

Nu pentru a saraci, a „naturaliza” Treimea intr-un fel de schema familiala: Tata, Mama, Fiu, ci pentru ca in termenii neclari ai limbajului nostru, viril este focul Duhului, iar feminin, murmurul sau „la hotarul tacerii” [Romani 19, 12], ca o mama care-si leagana copilul, cantandu-i cu gura aproape inchisa. Aici presimtim poate acea tainica intelepciune care strabate ultimele carti ale Vechiului Testament si care ne aminteste ca Dumnezeu este „matriciant” (care da viata) (cum traduce André Chouraqui), rahamim, plural emfatic al lui rehem, care inseamna matrice.

Sfantul Maxim Marturisitorul evoca prezenta Sfantului Duh in existenta insasi a lumii, in fiintele si lucrurile care sunt tot atatea logoi-ratiuni ai Logosului, tot atatea Cuvinte pe care Dumnezeu ni le adreseaza. Apostolul Pavel, in Epistola catre Efeseni (4, 6), Il evoca pe Dumnezeu, care este „peste toate si prin toate si intru toti”. Tatal ramane cu adevarat Dumnezeu cel de dincolo, principiul a tot ceea ce exista. Cuvantul este Logosul care organizeaza lumea prin asa-numitele idei-vointe creatoare. Iar Duhul este chiar Dumnezeu in toate, care da viata si duce toate la desavarsire, intru frumusete, Dumnezeu cel inaripat, reprezentat simbolic prin miscare, zbor, vant, pasare, foc, apa vie, nu pamantul, ci Cel care transforma pamantul intr-o taina.

Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata

Cuvantul „bine” ca si „bun”, de la sfarsitul acestei rugaciuni, are un sens ontologic, care se refera la fiinta, adica la iubire, caci „Dumnezeu este iubire”, repeta Sfantul Ioan, deci fiinta nu e altceva decat profunzimea, densitatea inepuizabila a acestei iubiri. S-ar putea spune ca fiinta e relationala, ceva ca un fel de inauntru (iradiere) al comuniunii. Astfel „bunatatile” Duhului, al caror „vistier” este, adica locul daruirii si al raspandirii, inseamna harul, viata de dupa inviere, „lumina vietii”, spune tot sfantul Ioan. Sfantul Duh se face in noi ceea ce Scripturile spun despre Imparatia lui Dumnezeu – piatra pretioasa, graunte de mustar, dospitura, apa, foc, painea si bautura vietii, camara de nunta … [Sfantul Simeon Neoul Teolog, Predica a 90-a ]

De aceea textul rugaciunii completeaza cuvantul „bunatate”, care ar putea avea o conotatie de static, cu „viata”. Duhul, cum spune Crezul de la Niceea-Constantinopol, este „datator de viata”. Se pare ca „viata” este cuvantul cheie atunci cand se vorbeste de Duhul. Sigur, in greceste, exista doi termeni distincti: bios, pentru viata biologica si zoi pentru viata spirituala, sau mai degraba viata ca temelie si desavarsire, rezultat al Invierii lui Hristos. Sigur ca aici nu e de facut nici o distinctie, decat poate intre diferitele grade de intensitate. Tot ce e viu este insufletit de Suflarea divina.

Asa se intampla cu aceste structuri invizibile, aflate in miscare, care fac ca tendinta generala spre dezagregare, spre haos, spre entropie sa se schimbe in reintegrare, in complexitate din ce in ce mai subtila, asa incat mereu viata sa nasca din moarte, reprezentare clasica a Crucii, a mortii ca premisa a invierii. Un mare fizician a putut sa afirme ca lumea musteste de inteligenta! Duhul este prezent si activ in tot ce este viu, de la celula la unirea mistica, trecand prin acea mare miscare a eros-ului care marcheaza, intensifica orice existenta si prin om, o duce spre har, spre agapi.

Totusi, daca se poate spune ca tot ce e viata, in lume, este in Duhul, in energia Sa, mult timp si de multe ori inca anonima – ceea ce sfantul Irineu de Lyon, in secolul al II-lea, numea Afflatus [Impotriva ereziilor IV, 2,1] – aceasta viata este intotdeauna legata de moarte. Insa de la Invierea lui Hristos incoace, sursa personala a lui Afflatus, sau Spiritus (ca sa reluam vocabularul sfantului Irineu) este descoperita. Sau mai degraba descoperita-ascunsa, sintagma care ar putea defini taina, altfel ar fi deja vorba de Parusie.

Ori Spiritus comunica, incepand din potirul euharistic, o viata curata, o viata care asuma si care deturneaza moartea: astfel incat atatea morti partiale, stigmate de neevitat ale existentei noastre, si in final chiar moartea noastra biologica, sunt de acum incolo pasti, adica treceri initiatice. Moartea, in sens global, fizica si spirituala, in acelasi timp, este oarecum in spatele nostru, ingropata in apele botezului (al vointei, al lacrimilor sau al sangelui – ce stim noi?). Fundamentul existentei noastre nu mai este moartea, ci Duhul. Si daca acordam atentie acestei prezente, daca scormonim pana la ea, pana la intinsele ei panze de tacere, de pace si lumina, teama din noi se schimba in incredere, lacrimile, in haina de nunta, haina sarmanului, – buna, proasta, nu conteaza, spune Evanghelia lui Matei –, chemat la ospat numai si numai prin har.

Duhul este si Dumnezeu cel ascuns, cel tainic, interior, aceasta depasire pe care o identificam cu radacinile fiintei noastre, intr-un preaplin al inimii care se transforma in marturisire si care ne invata sa vedem in Hristos pe Domnul si sa murmuram intru El, cu El, Avva Tata, un cuvant de tandrete, de incredere si respect. Duhul aprinde inima si deschide in noi „ochiul inimii”, „ochiul de foc”, care descopera in tot omul chipul lui Dumnezeu, iar in lucruri, „rugul aprins” al lui Hristos care vine. „Ochiul prin care Il vad pe Dumnezeu si cel prin care El ma vede pe mine este unul singur, acelasi”, spunea Meister Eckhart [Predica nr. 12], si acest ochi unic este Duhul cel in Hristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Nu mai suntem prizonieri in timp si spatiu, ci se deschide in noi o respiratie mai profunda, aducand cu sine o bucurie sfasietoare, caci „respiram Duhul”, dupa admirabila formula a Sfantului Grigorie Sinaitul [Mica filocalie a rugaciunii inimii, prima editie, Paris, 1953, p.250]. Atunci devenind incetul cu incetul „despartiti de toti si uniti cu toti” [Evagrie Ponticul, in I. Hausherr, Lectiile unui contemplativ, Paris, 1960, p.187], incepem sa iubim cu adevarat, cu o dragoste care nu mai tine nici de infrangere, nici de biruinta.

Ochiul inimii, ochiul deschis de catre Duhul, Il ghiceste, ca sa vorbim ca mitropolitul Georges Khodr, pe Hristos care se ascunde in misterul religiilor si as adauga eu, in misterul umanismelor si ateismelor providential revoltate de atatea caricaturizari ale lui Dumnezeu. Ochiul inimii vede nu numai Biserica in lume, forma sociologica si adesea derizorie, ci lumea in Biserica, o Biserica fara granite, in care comuniunea sfintilor s-ar largi intr-o comuniune a tuturor marilor traitori, creatori de viata, de dreptate si frumusete si chiar a tuturor marilor nefericiti, care au vrut „sa sfarseasca odata cu judecata lui Dumnezeu”, cum ar fi un Antonin Artaud, care a intuit, poate, si ne-a facut sa intuim si noi “crucea ca pe o judecata a judecatii” [Sf. Maxim Marturisitorul, Intrebari catre Thalassius, 43].

In inima acestei Biserici fara hotar, a acestei „iubiri nesfarsite”, cum isi intitula cea mai frumoasa carte “un calugar al Bisericii din Orient”, o presimtim, o marim pe Maria, Maica lui Dumnezeu, cea care, primind Duhul pentru a da nastere Cuvantului, a dezlegat tragedia libertatii umane. Caci Duhul, daca este primit de libertatea noastra, o elibereaza si o face sa rodeasca, ii ofera un spatiu infinit de creatie, o impregneaza cu eternitate. De aceea Biserica Ortodoxa foloseste aceeasi expresie pentru a caracteriza si Duhul si pe Fecioara: Duhul panaghion, preasfant si Fecioara panaghia…

Vino si Te salasluieste intru noi

Vino, mai spune rugaciunea noastra. Dupa ce ne-a asigurat ca Duhul este pretutindeni si le implineste pe toate, ea ne face totusi sa imploram: vino. Daca trebuie sa-L chemam astfel pe Cel care ne cheama, este pentru ca, in mod evident, El, care le umple pe toate, nu ne umple si pe noi.

Dupa ce creeaza lumea, Dumnezeu se da oarecum la o parte, pentru a le da consistenta proprie creaturilor Sale. Si acest spatiu, loc liber, spun Parintii, se inscrie in libertatea omului – si a ingerului: el confera refuzului omului, exilului voluntar al „fiului risipitor”, o dimensiune cosmica, astfel incat frumusetea lumii, care vine la inceput din marirea lui Dumnezeu, devine magica, nostalgica, grea de tristete, lunecand spre o impietrire disperata. Astfel incat pana si splendoarea eros-ului poate deveni o furie a posesiei, un drog care actioneaza ignorandu-l si distrugandu-l pe celalalt. Duhul care ne poarta in El, Care ne da viata si ne inconjoara ca o atmosfera gata sa ne patrunda sufletul pana in cel mai mic cotlon, nu poate face asta fara incuviintarea noastra, fara chemarea noastra. Trebuie sa ne rugam: “Vino”.

„Vino, Persoana, ce nu poate fi cunoscuta. Vino, bucurie nesfarsita, vino lumina care nu apune… Vino, inviere a mortilor… Vino, Tu Cel care esti de-a pururi si Care, in orice moment, Te indrepti spre noi, cei tavaliti in poftele iadului… Vino, suflarea si viata mea” [Sf. Simeon Noul Teolog, Prefata la Imnele iubirii dumnezeiesti ]. Aceasta este partea omului si cererea devine foarte precisa.

Lumea locuieste in Duhul. Pe acest univers, pe care astazi il putem cerceta pana la miliarde de ani-lumina, sfantul Benoit de Nursie l-a vazut intr-o clipa ca pe un fir de praf intr-o raza din lumina dumnezeiasca. Sfantul papa Grigorie cel Mare amintea aceasta viziune in Dialoguri-le sale, iar sfantul Grigorie Palama intelegea raza ca pe energiile divine care se revarsa prin Duhul Sfant. Creatia nu exista decat pentru ca Dumnezeu o vrea, o iubeste, o apara, dar in acelasi timp El este alungat de om din inima acestei creatii, caci inima ei este omul insusi. Se poate deci merge pana la a se afirma ca, daca lumea locuieste in Dumnezeu, Dumnezeu nu poate locui in ea, caci omul detine, ca pe o putere, un fel de cheie inversa, luciferica si cu ea Ii poate inchide lui Dumnezeu universul. Astfel se manifesta fortele neantului, concretizat in mod paradoxal.

Maria i-a redat lui Dumnezeu, acestui rege fara de tara [Sf. Nicolae Cabasila, in Omilii mariologice, p. 52], o casa. Ea a consimtit ca El sa se intrupeze in chiar sanul creatiei Sale, ca pentru a o recrea. „Dumnezeu a creat lumea Sa sa-si gaseasca o mama”, spunea Nicolae Cabasila. Omenirea Il primeste pe Dumnezeu in mod liber in pantecele Mariei. Iisus nu are alt loc unde sa-si plece capul, in afara iubirii „mariale” a celor care il primesc. Duhul, care este din veac locasul Fiului, poate face din fiecare dintre noi locuinta Fiului intrupat. Cu o conditie fundamentala, aceea ca omul sa se roage: “vino si te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea”.

Si ne curateste de toata intinaciunea

O, fara indoiala ca e de ajuns o scanteie de bucurie amestecata cu recunostinta, e de ajuns, in fata zidului lui Hippolite [In Idiotul lui Dostoievski ] sau al lui Sartre, un suspin de neliniste in care sa se topeasca autosuficienta, un pas inapoi in fata ororii – nu, nu vreau sa fiu complice –, o privire de copil a carei inocenta uimita ma da pe fata, un moment de pace interioara, in care inima se trezeste: numai chipuri, si fata ascunsa a pamantului, pamantul-inger [Cf. Henry Corbin, “Pamantul este un inger”, in Pamant ceresc si trup de inviere, Paris, 1960, p. 23 s ], pamantul ceresc, pamantul-taina pe care il evocam mai sus in legatura cu extazul, in acelasi timp ceresc si pamantesc, al unui Aliosa Karamazov.

Daca exista o fericire indeosebi iubita de oamenii induhovniciti ai Orientului crestin, aceasta este: „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Aceasta fericire nu este una de ordin moral, asa cum este prea des interpretata. Este vorba mai ales de deschiderea si de limpezimea „ochiului inimii”: oglinda acoperita de necuratie, care trebuie curatata si lustruita, izvor ingropat intr-o viata decazuta, care trebuie scos la lumina pentru ca sa se transforme in apa vie.

Inima, centrul centrului, unde omul intreg, cu tot ce are el – inteligenta, ardoare, dorinta – este chemat sa se adune pentru a se depasi pe sine in Dumnezeu; inima trebuie curatita nu numai de „gandurile spurcate”, obsesie culpabilizanta, ci de orice gand. Numai atunci, cufundata in propria lumina, care nu poate fi decat o transparenta, constiinta constiintei devine „punct zero”, simplu loc de primire, cupa oferita, potirul smerit unde poate cobori, pentru a ne renaste, Cincizecime interiorizata, focul Duhului.

Aceasta tema a intinaciunii – a degradarii, spun ascetii – ne trimite la texte fundamentale ale Evangheliei, la revolutia evanghelica, aceea care elibereaza omul de dualismul infinit de complex si de codificat al sacrului si al profanului, al purului si al impurului. Ceea ce-l face pe om necurat, spune Iisus, nu este aceea ca uita de spalatul ritual al mainilor, nu este ceea ce-i intra in gura, conform unei dietetici a permisului si a interzisului: Sfantul Augustin, maniheu, vreme de mai multi ani, a luat cunostinta de o intreaga gnoza, menita sa faca distinctie intre luminos si tenebros – tenebre ale jambonului, de exemplu si lumina a melonului (pepenele galben). Si in zilele noastre, cu cat suntem mai ghiftuiti, cu atat mai mult cautam distinctii analoage, sacrul constand in zveltetea corpului, pe care ni l-am dori vesnic tanar.

Dar, spune Iisus, ceea ce murdareste este ceea ce iese din gura omului, venind din inima lui: asa-numitele dialogis-moď, jocul orb al fricii, al urii, al libido-ului narcisic, slava desarta, dorinta, nebunia. Aceste ispite ajung in inima, venind din adancimile inconstientului – personal, dar si colectiv, prin hipnozele politicii -, si trebuie sa stim a le arunca in focul Duhului, pentru ca acolo sa arda sau sa se transfigureze … In felul acesta necuratia si pervertirea pot fi smulse cu tot cu radacina, care nu este alta decat moartea si nenumaratele masti care o disimuleaza.

Intinaciunea apare atunci ca tot ceea ce izoleaza sau tulbura, blocheaza si deviaza fortele vietii, il impiedica pe om sa inteleaga ca are nevoie sa fie mantuit, pentru ca altfel va muri si nu va avea parte decat de neant si de cosmarurile neantului. Este tot ceea ce-i impiedica pe oameni sa inteleaga ca formeaza cu totii un singur Adam, madulare ale aceluiasi trup, madulare unii altora. Si cum noi nu ne putem curati singuri de toata aceasta murdarie, atunci nu avem decat sa imploram Duhul: Vino si ne curateste pe noi de toata intinaciunea.

Cea mai buna psihanaliza nu poate – si e deja mult – decat sa ne deschida ochii asupra jocurilor si mizelor dorintei si mortii din noi, ea permite posibile deplasari care ne usureaza, asa cum se intampla cand mutam o greutate de pe un umar pe celalalt, dar fara o adevarata eliberare. Freud il considera pe Helmholtz ca pe dumnezeul sau, pentru ca descoperise legea conservarii energiei. Pe aceasta energie – aici vitala, psihica – mutata de colo-colo, mereu conservata, numai venirea harului, venirea Duhului o poate pacifica si transfigura in bucurie pascala. Puterea mortii e zdrobita. Sau: de data aceasta nu ne mai multumim sa schimbam locul mobilelor, ci deschidem ferestrele pentru ca vantul de aiurea sa intre si sa purifice atmosfera.

Da, sa-L imploram pe Duhul, de profondis, din maruntaiele pamantului, printr-o asceza a renuntarii, o asceza de incredere si smerenie.

… si mantuieste sufletele noastre

A mantui, a salva – adica a face pe cineva teafar, a-l face sanatos (sfant) -, inseamna a-l elibera de sub jugul mortii si al iadului, de aceasta „viata moarta” pe care o confundam atat de adesea cu viata, de uciderea celuilalt si de sinucidere si fara indoiala, de asasinarea lui Dumnezeu. Omul este creat din nimic si daca se lasa stapanit de teama si de fuga de ea, disperata sau paroxistica, el se refugiaza in iluzie, in vise, sau intr-o luciditate fara iesire, care da la iveala iubirea ranita.

Hristos „coboara” in iad si in moarte, in vagaunile intunecate unde se chinuieste omenirea, pentru a-l smulge intunericului pe fiecare in parte si omenirea intreaga. Hristos face din toate ranile noastre sufletesti, pe care le identifica propriilor Sale rani, tot atatea izvoare de lumina –”lumina vietii”, lumina Sfantului Duh. La Cana, Hristos transforma in vin toate energiile noastre, pe care le aprinde cu focul Duhului. El daruieste pamantul celor vii, acelora care nu isi ingroapa „talantii”, ci ii inmultesc. Mantuirea nu este numai salvatoare, ci si insufletitoare, datatoare de viata.

De aceea, atunci cand rugaciunea zice: Mantuieste sufletele noastre, nu este vorba de un spiritualism, de o mantuire care ar consta in eliberarea sufletelor de temnita trupului. Sufletul, aici, desemneaza persoana care transcede si care face posibila existenta intregii noastre fiinte, pe care o face opaca sau luminoasa; chiar sclavia ororii se poate transforma in blasfemie sau in strigat de credinta, asa cum arata exemplul contrastant al talharilor rastigniti de-a dreapta si de-a stanga lui Hristos. S-ar mai putea spune si ca sufletul este viata in unitatea ei, in care vizibilul devine simbolul invizibilului, iar invizibilul, sens al vizibilului. Aceasta se observa bine in anumite texte evanghelice, unde nu se stie exact daca trebuie tradus prin „suflet” sau „viata”.

Sufletul mantuit, impregnat de suflarea Duhului, invadeaza incepand cu inima – acest „trup din cele mai adanci profunzimi ale trupului”, spune Palama [cf. Jean Meyendorff, Introducere in studiul Sfantului Grigorie Palama, Paris, 1959, p.211] – toate facultatile noastre, toate simturile, mergand pana la universul care ne inconjoara, cel omenesc si cel cosmic. Astfel se pregateste, se anticipeaza printr-o saturare de viata – „trupul meu moare, dar eu nu m-am simtit niciodata atat de viu” – invierea mortilor in unitatea unui Adam total si transfigurarea Cosmosului, cand Duhul Sfant, Duh de inviere, cel Necunoscut se va revela deplin, prin comuniunea chipurilor, a trupurilor devenite chipuri, a pamantului, „chip al chipului” din care sufletele isi vor lua trupurile, in acelasi timp credincioase tainei originare si innoite la Parusie.

Reluarea adresarii directe: „vino”, „Te salasluieste”, „mantuieste”, aminteste ca Duhul este o „persoana, ascunsa, dar absolut reala, pe care o auzim graind si pe care o vedem lucrand in Faptele Apostolilor. O persoana, trebuie specificat, nu in sensul psihologic si social pe care l-a capatat acest cuvant, ci un „ipostas”, adica Dumnezeu insusi facandu-se suflarea noastra, adancimea noastra de taina, viata noastra. Intre apartenenta noastra strivitoare la lucruri, la materie si certitudinea de neinlaturat ca suntem altceva, exista aceasta panza de foc, indestructibila, Duhul.

Si, in fine:

Bunule

Trebuie sa ne intoarcem la conotatia ontologica si din ebraica si din greaca a cuvantului „bun”. In cartea facerii, la sfarsitul fiecarei zile simbolice a creatiei, citim: „Si a vazut Dumnezeu ca este tob”, termen care se traduce si prin frumos si prin bun.

Iata de ce in versiunea greaca a Septuagintei realizata la Alexandria intre secolele al V-lea si al II-lea i.Hr., tob este tradus prin kalon, care inseamna frumos, si nu prin agathon, bun. Este vorba de plenitudinea fiintei care, creata si recreata prin Cuvantul, insufletita si desavarsita prin Duhul, reflecta viata divina si, prin om, redevenit in Hristos creator creat, este chemata sa se uneasca cu ea. Vocabular de artizan, sau de taran, pentru care bunul, daca este cu adevarat bun, nu poate fi decat frumos. Lasand la o parte distinctiile noastre care tin de estetica: vechile unelte erau frumoase pentru ca erau de folos.

Bunatatea – frumusete a Duhului, desemneaza acest extaz al lui Dumnezeu in creatia Sa, extaz care face in acelasi timp unitatea si diversitatea acesteia. Lucrarea Duhului, spune Dionisie Areopagitul, consta tocmai in aceasta expansiune a Uni-Diversitatii trinitare, intr-o lume in care diferenta poate fi sursa de razboaie, pentru a o conduce nu la o dizolvare in nediferentiat, ci la o armonie cu atat mai vibranta cu cat se naste din extrema tensiune a contrariilor. In Duhul, cu adevarat, cele ce se contrazic se potrivesc, spune Heraclit, iar din cele ce se deosebesc rezulta cea mai frumoasa armonie… [Fragment 8] Caci nu numai unitatea, cum ar crede un spiritualism imbacsit, ci si diferenta vine de la Dumnezeu si Il defineste. Duhul de bunatate si frumusete fixeaza pe veci, in unitatea lui Hristos, chipul unic al fiecarei creaturi. “Intreaga lor fiinta va fi salvata si va trai din plin si de-a pururi [Sf. Dionisie Areopagitul, Nume divine (dumnnezeiesti), VIII, 9].” Duhul, spunea Serghei Bulgakov, este Ipostasul Frumusetii, o frumusete care radiaza de forta bunatatii.

Aici trebuie discutata tema indumnezeirii: „Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa se poata indumnezei”, spun Parintii, nu lepadandu-se de umanitatea Sa, ci desavarsind-o in Hristos, sub flacarile Duhului. Atanasie din Alexandria preciza: „Dumnezeu s-a facut sarcofor (purtator de trup), pentru ca omul sa poata deveni pnevmatofor (purtator de Duhul) [Despre intrupare si impotriva arienilor, P.G. 26, 996]. Intr-adevar, la omul induhovnicit, sufletul patruns de Duhul nu mai este in trup, ci trupul este in suflet si prin el, in Duhul. Lutul originar s-a transformat in trup duhovnicesc, vas al suflarii Duhului.

Bunatatea Duhului nu se manifesta numai in transfigurarea uneori evidenta a sfintilor, ci in atatea gesturi umile care refac neobosit tesatura fiintei, pe care o sfasie ura si cruzimea. Duhul este Cel prin care se implineste zilnic aceasta tesatura: ca si acele batrane cu fata ca un lut crapat, crisalida ce se deschide incetul cu incetul, pentru a elibera, in momentul mortii, trupul cel din Duh.

Frumusetea Duhului se exprima in calitatea unei priviri care nu judeca, ci primeste si face posibila existenta celuilalt. In expresia gurii, leagan al surasului.

Tu, care esti bunatate, Tu, frumusete, Tu, implinire in taina unei clipe, vino! Tu, care esti suflarea suflarii mele si „viata vietii mele”, cum spunea Sfantul Augustin.

In centrul oricarei sfinte taine, mai ales al Euharistiei, se afla fara doar si poate Epicleza, aceasta rugaciune catre Tatal, sursa a dumnezeirii, pentru ca sa trimita Duhul sau cel Sfant „peste noi si peste darurile ce s-au pus inainte”, painea si vinul, cand e vorba de euharistie, pentru a integra Trupului lui Hristos pe cei prezenti ca jertfa si jertfa acestora.

Rugaciunea pe care tocmai am comentat-o cu stangacie este o imensa epicleza, o epicleza a omenirii si a universului, pentru venirea Imparatiei, despre care o varianta foarte veche a rugaciunii Tatal nostru ne spune ca nu este altceva decat Duhul Sfant.

Sfantul Duh in Revelatie

 Introducand energia divina in profunzimea creatiei, Sfantul Duh suscita, in acelasi timp si in masura in care aceasta energie vine in intregime de la Hristos, o sensibilitate pentru Dumnezeu, pentru prezenta si actiunea divina in viata umana si in lume. „Fara Duhul, scrie Sfantul Atanasie, suntem straini de Dumnezeu si departe de El, iar prin impartasirea de Duhul suntem legati de Dumnezeire. Deci a fi noi in Tatal nu e al nostru, ci al Duhului Care este in noi si ramane in noi, cat il pastram in noi prin marturisirea [credintei]”. In Sfantul Duh, si prin acesta in Hristos, Dumnezeu indumnezeieste creatura, pentru ca Duhul o face transparenta lui Dumnezeu. „in El [Duhul] – noteaza mai departe Sfantul Atanasie – Cuvantul slaveste creatura si, indumnezeind-o, o infatiseaza Tatalui. De aceea, Cel care uneste creatura cu Cuvantul, nu poate fi El insusi o creatura”?.

Aceasta sensibilitate este mai intai capacitatea pe care o primeste sufletul de a-L percepe pe Dumnezeu dincolo de toate. Dar cel care devine sensibil fata de Dumnezeu devine astfel si fata de semenii sai: el il vede in acestia pe Dumnezeu si ii vede pe ei in Dumnezeu. Aceasta sensibilitate fata de Dumnezeu il face deci pe om in intregime omenesc.

Prima treapta a acestei sensibilitati e credinta. Pe masura ce aceasta se dezvolta, intuitia realitatii transcendente si totodata atotprezente a lui Dumnezeu nu inceteaza sa sporeasca in om. Cel care are aceasta sensibilitate il vede pe Dumnezeu pretutindeni, in toate lucrurile. Sadita in suflet de catre Duhul, aceasta sensibilitate este deo-potriva a Duhului Sfant si a omului. Acest sentiment de a fi totdeauna si pretutindeni in prezenta lui Dumnezeu indeamna la o rugaciune neincetata.

Aceasta sensibilitate este in acelasi timp o afectiune profunda si un sentiment acut de responsabilitate fata de Dumnezeu. Parintii greci au numit-o aisthesis tou noos sau „simtirea mintii”.Responsabilitatea poate sa ia forma fricii, a ascultarii fata de o misiune, a obligatiei de a evita pacatul, de a duce o viata curata. Toata aceasta gama de sentimente este produsa de Duhul Sfant. In fiinta umana, faptura neinsemnata, responsabilitatea fata de Dumnezeu pe care o suscita Duhul ia forma adoratiei, daca este iubire curata, ori pe cea a fricii si cutremurului, daca se asociaza constiintei pacatului, ori pe cea a unei misiuni interioare daca descopere obligatia absoluta de a implini vointa lui Dumnezeu. Numai Duhul poate sa trezeasca in noi raspunsul la iubirea si chemarea Tatalui, pe care Duhul insusi ni-l aduce. Numai Duhul poate da acestui raspuns incandescenta si bucurie. Numai Duhul ne poate face sa participam la sensibilitatea si la responsabilitatea Fiului fata de Tatal.

Toate aceste atitudini apar la cei care primesc Revelatia. Daca, in primele etape ale Revelatiei, Duhul lui Dumnezeu i-a uimit pe oameni prin manifestari de putere, prin mijlocirea unor acte exterioare extraordinare, o data cu profetii actiunea Sa se exprima mai degraba prin forta spirituala si morala data lor ca si celorlalti oameni de catre Dumne-zeu. Iar acest dar implica colaborarea omului, efortul sau de a aprofunda relatia cu Dumnezeu, pentru a indeplini misiunea care i-a fost incredintata, pentru a duce o viata conforma cu vointa divina.

Salasluirea si lucrarea in sufletul omenesc caracterizeaza pe Duhul Sfant fiindca, prin natura sa, sufletul este pregatit pentru aceasta lucrare a Duhului. Ca expresie a ipostasei umane, sufletul este o imagine a Logosului divin iar prin atractia pe care el o simte in mod natural spre Dumnezeul personal si spre persoanele umane, el are in sine inca de la inceput pe Duhul lui Dumnezeu. Slabind aceasta tendinta spre relatia cu Persoana suprema si cu celelalte persoane umane, pacatul a pus sufletul intr-o stare contrara naturii sale. Salasluirea Duhului restabileste si intareste sufletul in capacitatea sa de relatie cu Dumnezeu si cu aproapele; prin aceasta el il restaureaza in starea conforma naturii sale – pros to ek physeos kallos – cum spune Sfantul Vasile cel Mare.

Tocmai pentru ca reprezinta desavarsirea relatiei dintre persoana Fiului si cea a Tatalui, Sfantul Duh are capacitatea de a intari relatia subiectului uman, drept chip al Fiu-lui dumnezeiesc, cu Dumnezeu si cu fiecare subiect personal in parte. Astfel, sufletul devine transparent lui Dumnezeu si Dumnezeu devine transparent pentru suflet. Sfintenia este starea de transparenta a Duhului devenita interioritate a sufletului, in timp ce transparenta sufletului devine interioritate a lui Dumnezeu. Numai unind subiectivitatea sa cu subiectivitatea Duhului, Sfant prin fiinta Sa, se poate omul sfinti pe sine. Unit cu Duhul, sufletul devine transparent, ii vede pe Fiul si pe Tatal, face ca Dumnezeu sa straluceasca prin el. Ca al Treilea, Duhul il deschide pe om lui Dumnezeu si pe om omului, pentru ca El insusi este capacitatea suprema a deschiderii, pentru ca El este legatura de iubire dintre Tatal si Fiul. Chiar inaintea intruparii, Sfantul Duh stralucea in Cuvantul. Totusi, abia in Hristos se realizeaza deplina intoarcere a Duhului Sfant in fiinta umana. Fiind ipostasa care si-a insusit natura umana, Hristos poarta in insasi umanitatea Sa pe Duhul Sfant in toata plenitudinea Sa. In intruparea Fiului, Duhul se afla unit in mod ipostatic cu Acesta asa cum este din vesnicie. Ca om, Hristos L-a primit astfel pe Duhul pentru totdeauna, asa cum L-au primit patriarhii, regii si profetii lui Israel. Dar El L-a primit pe Duhul in intregime asa cum nu L-au primit acestia. Duhul ca ipostasa Se odihneste in permanenta asupra Fiului inca de la intruparea Acestuia. Ceea ce se descopera la Botez, cand Duhul apare intre Tatal si Fiul intrupat, unindu-I intr-un anume fel si miscandu-se de la Unul la Celalalt. Tatal le arata tuturor pe Fiul intrupat asupra Caruia coboara Duhul sub chipul unui porumbel: ,Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru Care am binevoit”, intruparea Fiului permite aceasta manifestare. Ca om, Fiul raspunde in numele nostru iubirii Tatalui printr-o iubire ascultatoare pana la jertfa Crucii; acest raspuns permanent El l-a dat in Duhul Care ramane intre El si Tatal. Ca om, Hristos a ridicat la treapta cea mai inalta sensibilitatea umana fata de Tatal si responsabilitatea fata de toti oamenii. De aceea, El ridica la cea mai inalta treapta si rugaciunea pe care o adreseaza Tatalui pentru toti fratii Sai intru umanitate si pentru intreaga creatie. De aici vine si faptul ca El primeste ca om cea mai inalta putere din partea Tatalui: puterea supranaturala a iubirii, putere capabila sa transforme sufletele si sa depaseasca limitele naturii.

Totusi, aceasta putere deplina asupra sufletelor prin care El le face sensibile fata de Dumnezeu si provoaca, fara a distruge legile naturii, efecte care nu provin din aceasta, Hristos o arata numai in momentul invierii Sale si mai ales al inaltarii Sale, cand natura Sa umana, in intregime indumnezeita, devine pe deplin transparenta pentru Tatal si pentru oameni, atunci cand El realizeaza si ca om, in mod integral, capacitatea Sa de comuniune cu Tatal si cu oamenii.

Domnul fagaduieste Apostolilor ca Duhul Sfant ii va umple si pe ei cu puterea Sa: „Cand Duhul Sfant va veni peste voi veti primi putere” {FA 1, 8). Fara puterea Duhului, adica fara Cincizecime, Biserica nu ar fi ajuns la existenta concreta si nu ar fi durat. Revelatia nu s-ar fi impus ca o evidenta. „Cuvantul si predica mea – scrie Pavel corintenilor – nu au stat in cuvintele convingatoare ale intelepciunii omenesti, ci in adeverirea Duhului si a puterii, pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe inte-lepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1 Co 2, 4-5; cf. 1 Tes 1, 5).

Se poate deci considera ca Duhul este implicat pretutindeni unde Scriptura evoca puterea cu care s-a raspandit Evanghelia. Caci Vestea cea Buna „este pentru cel ce crede in puterea lui Dumnezeu” (j Co 1,16). Ca imparatie a lui Dumnezeu in mers, Biserica incepe cu patrunderea in suflete a acestei Evanghelii a puterii, apoi dureaza si se dezvolta prin ea: „Caci imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant ci in putere” (1 Co 4, 20). Sfantul Duh coborat la Rusalii nu intemeiaza numai Biserica, dar ramane in ea cu un-dele energiilor Sale necreate, nevazute dar lucratoare.

Subliniind faptul ca imparatia lui Dumnezeu consta din putere, Scriptura a indicat prin aceasta ca Duhul si puterea Lui se manifesta in Biserica. Biserica este revelatia lui Dumnezeu in Hristos, a carei eficacitate se prelungeste prin Duhul si puterea Lui. Ea continua Revelatia in Hristos, nu ca o sporire a continutului sau, ci ca o actualizare in Duhul a prezentei lucratoare a lui Hristos care S-a revelat deplin prin faptele si cuvintele Sale si prin cele ale Apostolilor.

Prin Duhul luam cunostinta de unitatea noastra cu Hristos si dintre noi ca Trup al lui Hristos. Prin experienta si puterea Duhului, Hristos ne devine transparent. Tot prin Duhul Sfant Dumnezeu mentine lumea, actioneaza in ea si, prin tainele Bisericii, o conduce spre telos-ul sau, spre desavarsirea ei. Prin Duhul Sfant El isi infaptuieste planul de mantuire si de indumnezeire a lumii. Prin Duhul Sfant oamenii primesc Revelatia lui Dumnezeu si Dumnezeu poate lucra prin ei. in apele vii care izvorasc din Duhul Sfant Biserica isi adapa radacinile si membrii sai primesc putere, credinta, sporire in sfintenie. Prin Duhul Sfant se actualizeaza si se dezvolta comuniunea celor care isi pun in Hristos toata credinta lor.

Astfel, asa cum in Sfanta Treime Duhul Sfant arata ca Tatal si Fiul sunt Persoane distincte dar de o singura fiinta, unite prin iubire, tot astfel Duhul Sfant ne consacra pe noi ca persoane distincte zidindu-ne ca Biserica, unindu-ne prin bucuria unei comuniuni depline. Prin Duhul Sfant intram in iubirea Tatalui si a Fiului, simtim, chiar in distinctie, intreg focul iubirii Tatalui fata de Fiul Sau si fata de noi in masura in care suntem uniti cu Fiul. Duhul Sfant este focul – foc distinct, ipostatic – care iradiaza din Fiul devenit Fratele nostru, foc care arde in noi devenind propria noastra iubire filiala fata de Tatal. Prin Sfantul Duh ne simtim uniti in Hristos si orientati catre Tatal, si astfel alcatuim Biserica: Ubi Spiritus Sanctus,ibi Ecclesia („Acolo unde este Duhul Sfant, acolo este Biserica”), spunea Sfantul Irineu, si acest adagiu, continua acelasi Sfant Parin-te, poate fi rasturnat: Ubi Ecclesia, ibi Spiritus Sanctus („Acolo unde este Biserica, aco-lo este Duhul Sfant”). Dar Sfantul Irineu precizeaza: „Acolo unde este Duhul Sfant, acolo este Biserica si acolo unde este Biserica, acolo este Adevarul”. As spune ca adevarul este plenitudinea realitatii. Si plenitudinea realitatii este Dumnezeu facut
om, este comuniunea cu El.

Astfel este Biserica. Experienta deplinei comuniuni personale ne-a devenit posibila prin intrupare. Nu exista comuniune decat cu o persoana, iar Persoana desavarsita Care se face pe deplin accesibila in misterul ei infinit – pastrandu-si totodata aceasta taina – este Dumnezeu intrupat, Hristos. Nu exista viata adevarata, bucurie adevarata decat in comuniunea noastra cu Hristos si in El, adica in Biserica.

Dar Hristos nu poate face sa iradieze in noi aceasta comuniune decat pentru ca traieste El insusi in comuniunea infinita, desavarsita a Persoanelor Treimii. Dandu-ne Duhul Sfant, Hristos ne da Duhul acestei desavarsite comuniuni trinitare.

Omul agonizeaza cand este lipsit de orice comuniune cu un alt om. Dar comuniunea dintre persoanele umane agonizeaza atunci cand ea nu-si gaseste izvorul si fundamentul in Dumnezeu, Persoana infinita sau mai degraba Unitate infinita de Persoane divine. Relatia dintre persoana si persoana este singura cale a realitatii si tainei. Numai aceasta adancire plina de iubire a unei persoane in alta ofera viata si bucuria. Dar nu putem avea revelatia celuilalt ca profunzime izvoratoare, ca sursa a unei vieti nesfarsite, decat daca Duhul Sfant ni-l arata pe celalalt in Dumnezeu, in taina Dumnezeului personal care se reveleaza. Singura Persoana din care tasneste inepuizabil viata si lumina este cea a lui Hristos. Experientele mistice pe care le cauta astazi multi tineri in yoga sau in metafizica hindusa sunt destinate esecului daca nu ajung la comuniunea personala cu Hristos, la inepuizabila profunzime si caldura a Persoanei Sale divino-umane. Doar in Persoana divino-umana a lui Hristos, cunoscuta datorita focului Duhului, persoana umana se salveaza de iadul singuratatii. Pentru ca nu poate fi vorba de comuniune plenara si inepuizabila decat impreuna cu Persoana lui Hristos si numai in Iisus Hristos gasim Duhul unei comuniuni neincetate dintre oameni, gasim Biserica.

Pentru toate aceste motive, Duhul Sfant este Persoana care face din om un rug aprins. Care ne umple de lumina lui Hristos daca incercam fara incetare sa traim in Hristos avand mereu in gandul nostru pe Iisus. Asa cum spune Olivier Clement, Biserica este in lume marele rug aprins al carui foc nesfarsit nu este altcineva decat Duhul Sfant.

Parintele Dumitru Staniloae

Duhul Sfant in iconografie

 In Biserica Ortodoxa nu exista o icoana a Sfantului Duh prin excelenta, dupa cum nu exista nicio icoana in care sa-L intalnim reprezentat numai pe Dumnezeu Tatal.

Astfel de icoane nu exista nu pentru ca Parintii Bisericii ar fi dus lipsa de imaginatie, ci deoarece acestia au ramas fideli adevarului de credinta revelat in Sfanta Traditie si in Sfanta Scriptura, potrivit caruia temeiul oricarei icoane il reprezinta Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Deoarece Hristos este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul („Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis” – Ioan 12, 45; si „Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal” – Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: „Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus – decat in Duhul Sfant”(I Cor. 12, 3).

Astfel, nu numai icoanele lui Hristos, ci chiar icoanele Maicii Domnului si cele ale sfintilor, devin in chip de taina icoane ale Sfintei Treimi, fiind cai prin care harul dumnezeiesc, ce izvoraste din „Treimea cea de o fiinta si nedespartita”, ni se impartaseste.

Intalnim in schimb insa, in unele icoane, reprezentate Persoanele Sfintei Treimi potrivit chipului in care Acestea S-au descoperit in istoria mantuirii.

In acest sens, intalnim in Sfanta Scriptura mai multe realitati simbolice ce fac trimitere la Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi. Cele mai cunoscute sunt porumbelul, vantul, norul luminos, ingerul, untdelemnul si focul.

Unele dintre acestea fie prefigureaza aspecte ale lucrarii Sfantului Duh in Biserica, fie constituie manifestari concrete (descoperiri, revelatii) ale Duhului Sfant in iconomia mantuirii neamului omenesc.

Asa se face ca, in patru icoane intalnim Sfantul Duh reprezentat in urmatoarele patru forme: ca porumbel, in icoana Botezului Domnului; ca nor de forma geometrica, in icoana Schimbarii la Fata, ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii, si ca inger in icoana Sfintei Treimi (Teofania de la Mamvri).

Duhul Sfant „ca un porumbel”

Reprezentarea Sfantului Duh ca porumbel in scena Botezului lui Hristos se intemeiaza pe relatarea acestui moment sfant in cele patru Evanghelii (Mt. 3;16; Mc. 1,10, Lc.3, 22 si In 1, 32).

In Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17, citim: „In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: „Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?” Si raspunzand, Iisus a zis catre el: „Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea”. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: „Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”.

Duhul Sfant  „in chip de nor luminos”

Reprezentarea Sfantului Duh ca nor se intemeiaza pe descrierea Schimbarii la Fata intalnita in Evangheliile dupa Matei (17, 5), Marcu (9, 7) si Luca (9, 34).

In Evanghelia dupa Luca, Schimbarea la Fata a Domnului este relatata astfel: „Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte, ca sa se roage. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul, si imbracamintea Lui alba, stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie, si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: „Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise, si una lui Ilie”, nestiind ce spune. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor. Si glas s-a facut din nor, zicand: „Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultati!” Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic in zilele acelea din cele ce vazusera” (Lc. 9, 28-36).

Sfantul Grigorie Palama ne spune ca pe Tabor manifestarea dumnezeirii lui Hristos este in acelasi timp si o teofanie a Treimii: Tatal, prin glasul Sau, da marturie pentru Fiul Sau Prea iubit, Duhul Sfant stralucind cu El in norul luminos arata ca Fiul poseda impreuna cu Tatal lumina care le este comuna ca tot ceea ce apartine bogatiei Lor.

Norul nu este reprezentat realist, pentru ca nu a fost un fenomen natural, nu a fost un nor fizic. Este descris ca figura geometrica de culoare trandafirie, cu un numar variat de unghiuri: patru, sase sau opt. Modul geometric de a-L reprezenta serveste pentru a scoate in evindenta faptul ca ceea ce au contempat Sfintii Apostoli pe Muntele Tabor nu a fost un nor material, ci un fenomen de natura spirituala.

Duhul Sfant „in chip de limbi de foc”

Faptele Apostolilor vorbesc despre implinirea fagaduintei trimiterii Duhului in ziua Cincizecimii, iar icoana ne infatiseaza acest eveniment: „Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai” (F.A. 2, 1-4).

In icoana Cincizecimii lumea divina, transcendentul, sunt reprezentate simplu, printr-un arc in partea de sus a icoanei, pentru a simboliza izvorul de unde pornesc limbile de foc, energiile treimice concentrate in Duhul Sfant.

Limbile de foc, focul Duhului, ne calauzeste catre caldura tainei treimice si salasluirea Sa intru noi. Acest foc, numit si Mangaietorul, este singurul care deschide spre plinatatea tainei lui Dumnezeu.

Duhul Sfant „in chip de inger”

Reprezentarea Sfantului Duh in chip de inger o intalnim in icoana Sfanta Treime sau Ospitalitatea lui Avraam.

Reprezentarea Sfintei Treimi in aceasta scena infatiseaza trei ingeri aflati langa cortul lui Avraam si langa Stejarul Mamvri, primiti fiind de Avraam si sotia sa, Sara. Tinerii sunt infatisati cu aureole, asezati la masa.

Legat de Teofania de la Mamvri, Parintii Bisericii ne invata ca cei trei ingeri nu erau, in mod cert, asemanari ale lui Dumnezeu, intrucat aceste Ipostasuri divine nu sunt ingeri. Ingerii au aparut ca simboluri ale Acestora, ca „tipuri”, pentru a arata ca unul si singurul Dumnezeu este Treime.

In incheiere amintim faptul ca nicio astfel de reprezentare iconografica a Sfantului Duh nu trebuie sa lase impresia celor ce privesc ca Acesta este infatisat in natura Sa reala – si nu ca manifestare simbolica – fapt subliniat de altfel prin expresiile „ca un porumbel”, „in chip de limbi de foc” etc.

Prin urmare, este gresit ca Duhul Sfant sa fie reprezentat izolat sub forma unui porumbel ( dupa cum apare in unele icoane ale Bunei Vestiri), nor luminos, limbi de foc sau inger, intr-o alta compozitie, in afara celor mentionate anterior.

Lunea Sfantului Duh

Conform traditiei, in ziua urmatoare marilor praznice, sarbatorim persoanele care au slujit ca instrumente ale evenimentului praznuit sau care au avut un oarecare rol in savarsirea lui. Astfel, a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii : „Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu…”.

In calendarele romanesti, aceasta zi este trecuta ca fiind sarbatoarea Sfintei Treimi. Denumirea aceasta, de data mai noua, reprezinta probabil o influenta catolica (la catolici Sfanta Treime e sarbatorita in prima Duminica dupa Rusalii). In sec. XII, nici in Apus nu era inca generalizata o asemenea sarbatoare, ci era privita in unele manastiri ca o inovatie; ea a fost stabilita definitiv in Apus abia la 1334. In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe insa, Lunea de dupa Rusalii este numita inca Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar. In schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degraba obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor (vezi stihira lui Leon Despotul, de la Slava…, la „Doamne, strigat-am” din slujba Vecerniei: „Veniti, popoare, sa ne inchinam Dumnezeirii celei in trei ipostasuri…”). De aceea, in arta iconografica rusa, praznicul Cincizecimii e reprezentat de obicei prin cei trei ingeri din scena „Filoxeniei lui Avraam” (asa cum a zugravit-o Andrei Rubliov). In calendarele mai noi ale Bisericii ruse Sambata Rusaliilor e numita „a Treimii” (Troitkaia), iar Duminica Rusaliilor e indicata ca „Ziua Sfintei Treimi”.

Sfanta Treime

„Dogma despre Treimea dumnezeirii sau a unitatii intreit ipostatice este o dogma cardinala, deoarece are implicatii asupra intregii invataturi crestine.

S-au pastrat doua metode de a prezenta misterul Treimii: traditia apuseana porneste de la unitatea firii dumnezeiesti la identitatea persoanelor; traditia rasariteana pleaca de la realitatea ipostasurilor in care Se manifesta Dumnezeu la consubstantialitatea lor, urmand principiul ca identitatea lucrarii probeaza unicitatea naturii.

Credinta intr-un singur Dumnezeu, personal (monoteismul) este invatatura principala care s-a descoperit in Vechiul Testament (Ies. 20, 2-3; Deut. 6, 4; Is. 43, 10-11) si care s-a pastrat si in Noul Testament (Mc. 12, 29; In 17, 3).

Descoperirea personala a lui Dumnezeu s-a exprimat in istoria Vechiului Testament, mai ales, prin „legamintele” pe care Dumnezeu le-a incheiat cu poporul Izrael, (cf. Fac. 17, 2). Astfel, Dumnezeul tuturor devine parintele unui popor: „Am sa va primesc sa-Mi fiti popor, iar Eu sa fiu Dumnezeul vostru” (Ies. 6, 7).

In perioada Vechiului Testament, Dumnezeu S-a descoperit si ca „Treime de persoane”, dar intr-un mod indirect si neclar, deoarece aceasta era perioada de pregatire a mantuirii. Totusi, exista unele marturii care se refera la persoanele Sfintei Treimi, cum ar fi de pilda: expresia „Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra” (Fac. 1, 26); cantarea intreita „Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot” (Is. 6, 3; Apoc. 4, 8); aparitia celor trei tineri, la stejarul Mamvri, carora Avraam le-a adus daruri si inchinare (Fac. 18, 1-2). De asemenea, exista unele referiri la Cuvantul lui Dumnezeu (Ps. 106, 20; 118, 89) si la Duhul lui Dumnezeu (Ps. 32, 6; 103, 30-31; Iov 33, 4).

In Noul Testament, credinta intr-un singur Dumnezeu in trei persoane este pe deplin descoperita de insusi Fiul lui Dumnezeu in viata si slujirea Caruia noi am cunoscut taina Sfintei Treimi. De pilda, la Botezul Mantuitorului in Iordan, sunt prezente in mod real toate cele trei persoane: Tatal, Care intareste prin glasul Sau din ceruri ca: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”, Duhul Sfant, Care, in chip de porumbel, S-a pogorat peste Iisus; Fiul, Care, desi fara de pacat, primeste sa fie botezat de la Ioan „ca sa se implineasca toata dreptatea” (Mt. 3, 16-17).

Evangheliile au pastrat numeroase texte in care se vorbeste despre cele trei persoane ale lui Dumnezeu, fie in mod deosebit, fie la un loc. Tatal si Fiul sint amintiti deosebit in versetul: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata. Fiul Cel Unul-Nascut Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (In 1, 18).

Despre Duhul Sfant, Iisus spune: „Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede. Acela va marturisi despre Mine” (In 15, 26).

Inainte de inaltarea Sa la cer, Iisus Hristos porunceste ucenicilor Sai sa mearga la propovaduire si sa boteze, in numele Sfintei Treimi, pe cei ce vor crede: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Mt. 28, 19).

In propovaduirea apostolilor, credinta in Dumnezeu – Sfanta Treime este, de asemenea, marturisita in mod clar. In predica sa, din ziua Cincizecimii, Sfantul Apostol Petru spune: „Dumnezeu a inviat pe acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori. Deci, inaltandu-Se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi acum” (Fapte 2, 32-33).

Sfantul Apostol Pavel adreseaza corintenilor o salutare in numele Sfintei Treimi: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu-Tatal, si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti” (II Cor. 13, 13).

Acelasi Dumnezeu, Care a vorbit in Vechiul Testament, S-a descoperit ca Treime in Noul Testament. Caci „exista un singur Dumnezeu” (Fapte 3, 30) si Dumnezeu pe care il adora crestinii, „Tatal Dumnezeului nostru Iisus Hristos” (Ef. 3, 14; II Cor. 1, 3), este Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, „Dumnezeul parintilor poporului lui Izrael” (Fapte 3,30; 7, 32; cf. si Ies. 3, 6).

Invatatura despre Dumnezeu cel unic in fiinta si intreit in persoane s-a inchegat destul de timpuriu si apare in simbolurile de credinta din secolul al II-lea (Teofil al Antiohiei). Iar, intrucat s-au ivit unele neclaritati si neintelegeri in ce priveste taina unitatii persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxa, fie pe calea sinoadelor ecumenice, fie pe cea a sinoadelor locale, s-a pronuntat cu autoritate in ce priveste invatatura despre deofiintimea si egalitatea celor trei persoane in Dumnezeu cel Unic. Un rol de mare importanta in precizarea dogmei Sfintei Treimi au avut sfintii parinti Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin, Grigorie Palama si altii.

In Ortodoxie, aceasta invatatura poate fi sintetizata astfel:

1. Dumnezeu este unul in trei Persoane, o unica fire sau natura, o putere, o lucrare, o energie comuna celor trei Ipostasuri. Exista deci o identitate de natura, de vointa si lucrare, perfecta si reala, in Dumnezeu. Cele trei Persoane impartasesc aceeasi fire, in mod egal si perfect, de aceea Treimea nu inseamna triteism, adica trei firi dumnezeiesti distincte, ci trei ipostasuri consubstantiale. Aceeasi fire este posedata si folosita in mod deplin si egal de Cele trei, dar in mod personal si propriu.

2. Dumnezeu sau firea unica nu poate fi conceputa, in ea insasi, in afara ipostasurilor Treimii. Nici unul din cele trei nu se cugeta, nu se numeste fara sau in afara de ceilalti. Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca „monada” se misca catre „diada” si se opreste in „triada”. In aceasta miscare a unitatii sau monadei spre Treime, se pot face urmatoarele distinctii: Tatal este izvorul dumnezeirii (arche) nenascut si necauzat, principiul consubstantialitatii si initiatorul necauzat al lucrarii; Fiul are existenta de la Tatal prin „nastere” din vesnicie, iar prin Duhul ia trup omenesc si Se manifesta in lume; Duhul primeste existenta de la Tatal prin „purcedere”, dar e dat, trimis si manifestat prin Fiul.

„Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele trei insusiri personale, nemiscate si neschimbate ale Prea Sfintei Treimi: pe Tatal, ca nenascut si fara de inceput, pe Fiul, ca nascut si impreuna fara de inceput; pe Duhul Sfant, ca purces din Tatal, dat prin Fiul (precum zice Damaschin) si impreuna vesnic” (Grigorie Sinaitul, Capete de acrostih, 27, in Filoc. rom., vol. 7, p. 100).

3. Deofiintimea inseamna de asemenea o unica vointa si o unica lucrare a Treimii. Aceasta nu inseamna ca lucreaza numai Una dintre Persoane, ci cele trei Ipostasuri lucreaza unanim, dar fiecare dupa modul sau propriu. Unul voieste si lucreaza ca Dumnezeu-Tatal, altul ca Fiul lui Dumnezeu, altul ca Duhul lui Dumnezeu.

Sfintii Parinti folosesc diverse formule pentru a exprima aceasta lucrare trinitara: Chiril al Alexandriei spune ca orice dar vine de sus, „de la” Tatal, „prin” Fiul, „in” Duhul Sfant; dupa Grigorie Taumaturgul orice lucrare porneste „din” Tatal, trece „prin” Fiul, se desavirseste „in” Duhul; Grigorie Palama preia o expresie traditionala; „de la” Tatal, „prin” Fiul, „in” Duhul Sfant.

Activitatea „in afara” a lui Dumnezeu, adica creatia, mantuirea si sfintirea sunt opera comuna a Sfintei Treimi, dar ea a fost impartita intre cele trei Persoane: creatia se atribuie Tatalui, Care a creat din vointa Sa, prin Fiul, in Duhul Sfant; rascumpararea, Fiului, Care S-a intrupat prin Duhul Sfant, ascultand pe Tatal, sfintirea, Duhului, Care vine de la Tatal, la cererea Fiului. In actul creatiei, Tatal este izvorul, Fiul limita, Duhul devenirea.

Dupa Sfantul Vasile cel Mare, „exista o singura sursa a tot ce exista, care creeaza prin Fiul si duce la desavarsire prin Duhul” (Despre Duhul Sfant, XVI, 38, in triad. citata, p. 378). Dumnezeu este „sustinatorul si purtatorul de grija al tuturor, prin Fiul, in Duhul Sfant” (Grigorie Sinaitul, Capete de acrostih, 30 in Filoc. rom., vol. 7, p. 100).

4. In sanul Treimii exista o miscare interpersonala, de „perihoreza”, adica de comuniune absoluta si de intrepatrundere perfecta, avand un singur principiu. Cele trei Persoane nu sunt trei principii ale substantei dumnezeiesti, dar aceasta nu inseamna ca firea sau lucrarea Fiului si a Duhului sunt incomplete. Caci Fiul este „chipul lui Dumnezeu cel nevazut” (Col. 1, 15). „Este imposibil a privi chipul Dumnezeului celui nevazut, fara iluminarea Duhului” (Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfant, XXVIII, 69, trad. cit., p. 494).

Pentru Grigorie Palama, ipostasul Duhului Sfant are un caracter personal relational, deoarece iubirea Tatalui catre Fiul, ca relatie personala, este ipostaziata in Duhul Sfant. Pentru Grigorie Sinaitul, „Dumnezeu cel intreit in Ipostasuri are cu totul neamestecata perihoreza Acestora intre Ele” (intrepatrunderea lor) – (Ibidem).

5. Dogma trinitara a format obiectul primelor sinoade ecumenice, iar terminologia trinitara s-a precizat in aceeasi perioada prin contributia deosebita a parintilor capadocieni, care au precizat ca: dumnezeirea (ousia) este substanta comuna a Treimii, care exista in sine, firea sau natura (physis) este realitatea care constituie o fiinta; persoana sau ipostasul (hypostasis) este subiectul care poseda si asuma in mod individual aceeasi natura; idiomele ipostatice (idiomata) sunt caracteristicile sau insusirile personale ale ipostasului.

6. Misterul Treimii ramane insondabil. Multi au incercat sa foloseasca imagini cu care sa depaseasca asa-zisele contradictii logice care sunt cuprinse in afirmatia: un singur Dumnezeu in trei persoane, sau sa gaseasca demonstratii rationale.

De pilda, pentru Fericitul Augustin, o solutie de a afirma Treimea in Dumnezeu, fara a nega unitatea numerica, este aceea de a considera cele trei Persoane ca relatii in launtrul vietii divine. Aceste relatii treimice ar corespunde cu relatiile eu-lui cu el insusi, adica cu a aminti, a cunoaste, a iubi. Omul insusi care cunoaste ca o unitate viata, spiritul si firea sa, experiaza o imagine a identitatii de substanta si distinctiei relatiilor intreite.

Invatatura despre Sfanta Treime are o insemnatate deosebita pentru viata duhovniceasca a credinciosilor. Caci asa cum persoanele Sfintei Treimi exista una in alta, intr-o unitate perihoretica fiintiala, tot asa si crestinii formeaza o comuniune spirituala de credinta, nadejde si iubire in Dumnezeu. Biserica este o unitate de fiinta si o comuniune de viata dupa chipul Sfintei Treimi (In 17).

„Cand zice Domnul: „Eu si Tatal una suntem” (In 10, 30), arata identitatea fiintei. Iar cand zice: „Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine” (In 10, 38), arata nedespartirea ipostasurilor.

Prin urmare, triteistii, despartind pe Fiul de Tatal, cad pe amandoua partile in prapastie. Caci, sau spun de Fiul ca este coetern cu Tatal, dar despartindu-L de El sunt siliti sa spuna ca nu S-a nascut din El si sa sustina astfel trei Dumnezei si trei principii, sau zic ca S-a nascut din Acela, dar despartindu-L sunt siliti sa spuna ca nu este coetern cu Tatal si asa sa faca supus timpului pe Stapanul timpurilor.

Deci trebuie sa pastram si pe Dumnezeu cel unul dar sa marturisim si cele trei ipostasuri, dupa marele Grigorie; si pe fiecare cu proprietatea Lui personala. Caci se „imparte”, dar „neimpartit”, si „se impreuna” dar „deosebindu-se”, dupa acelasi. De aceea, neinteleasa este si impartirea si unirea. Dar unde ar mai fi neintelesul daca unirea si despartirea Fiului si a Tatalui ar fi asa cum este unirea si despartirea dintre om si om si n-ar mai consta in nimic altceva?” (Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, 77, 29, in Filoc. rom., vol. 2, p. 60-61).”

Pr. Prof. Dr. Ion Bria

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-09

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVIII, 10-20)

is-a Domnul: luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut. Ce părere aveţi?: Dacă un om are o sută de oi şi una din ele se rătăceşte, nu le lasă el oare în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi, ducându-se, o caută pe cea rătăcită? Şi dacă se întâmplă s’o găsească, adevăr vă grăiesc că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s’au rătăcit. Tot astfel, vrerea Tatălui vostru Celui din ceruri nu aceasta este, să piară vreunul din aceştia mici. De-ţi va greşi fratele tău, mergi, mustră-l numai între tine şi el. Şi de te va asculta, l-ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot ce se spune. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar dacă nici de Biserică nu va asculta, să-ţi fie ca un păgân şi ca un vameş. Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“.

Vorbirea in limbi – Glosolalia

 Vorbirea in limbi sau glosolalia este fenomenul supranatural, harismatic, al vorbirii cuiva intr-o limba necunoscuta de acesta mai inainte. Vorbirea in limbi sub inspiratia Duhului Sfant este amintita in Noul Testament, in mai multe locuri.

Glosolalia, harisma a Duhului Sfant

In capitolul 2 din Faptele Apostolilor se arata ca Biserica, inca de la intemeierea sa, este o comunitate harismatica: „Iar cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti adunati impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede sl a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Si erau uimiti toti si se minunau zicand : Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni? Si cum ii auzim noi fiecare in limba in care ne-am nascut? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene si romanii in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu ! Si toti acestia erau uimiti si nu se dumireau, zicand: „Ce va sa fie aceasta? Iar altii, batjororindu-i, ziceau ca sunt plini de must- (Fapte, 2, 1-13).

Urmarind intemeierea celorlalte comunitati locale in diferite orase din bazinul Marii Mediterane, observam ca in Biserica primara fenomenul harismatic era larg raspandit si caracteriza comunitatile ecclesiale. Astfel, fenomenul „vorbirii in limbi” s-a repetat in veacul apostolic, la putin timp dupa Cincizecime, in Efes si in Corint.

La Efes, niste ucenici ai Sfantului Ioan Botezatorul, dupa ce „au primit botezul crestin si punerea mainilor”, „vorbeau in limbi si proroceau”. (Fapte, 19, 5-6).

Acest lucru il spune lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur : „Cand cineva se boteza, de indata vorbea in limbi straine… si multi si proroceau, iar altii aratau si alte semne si minuni. De ce? Fiindca aceia veneau de la idoli si nu stiau nimic lamurit, ba chiar nici nu erau crescuti, in Vechile Scripturi. Cand se botezau luau indata Duhul Sfant -, dar fiindca pe acest Duh nu-l vedeau, pentru ca e nevazut, apoi harul le dadea un semn vazut, de lucrarea sa si unul – de exemplu – vorbea in limba persilor, altul in a romanilor, altul in a indienilor sau in alta limba si prin aceasta se invedera in ochii paganilor ca Duhul Sfant este cel ce graieste prin aceia. De aceea se zice : „Fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.., numind harismele aratarea Duhului” (Omilia 29, la 1 Corinteni).

In Corint, aceasta harisma era pretuita in mod deosebit, iar apostolul Pavel considera necesar sa arate insemnatatea precum si si raportul dintre aceasta si celelalte harisme. In capitolul doisprezece din Epistola I catre Corinteni, Sfantul Apostol Pavel enumera noua daruri ale Sfantului Duh, printre care „glosolalia si talmacirea limbilor”.

Apostolul Pavel compara glosolalia cu prorocia si intareste mai ales importanta prorociei deoarece: „Cel ce proroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere.” Mai mult, Apostolul Pavel explica de ce vorbirea in limbi fara un interpret (talmacitor ) nu are nicio valoare pentru credinciosi – pentru Biserica. Pavel spune: „Iar acum, fratilor, daca as veni la voi, graind in limbi, de ce folos v-as fi, daca nu v-as vorbi – sau in descoperire, sau in cunostinta, sau in prorocie, sau in invatatura?

Apoi concluzioneaza: „Asa si voi: Daca prin limba nu veti da cuvant lesne de inteles, cum se va cunoaste ce ati grait? Veti fi niste oameni care vorbesc in vant. Sunt asa de multe feluri de limbi in lume, dar nici una din ele nu este fara intelesul ei. Deci daca nu voi sti intelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeste, si cel care vorbeste barbar pentru mine.”

Apostolul Pavel atrage atentia crestinilor din Corint asupra utilizarii glosolaliei. Ea nu trebuie practicata oriunde si oricum, ci cu „cuviinta si cu randuiala”: ” Vorbirea in limbi este semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi…. Deci, daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, ca sunteti nebuni?”

In capitolul treisprezece, Sfantul Pavel spune, „Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate”. Apoi Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre dragoste: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. „

Glosolalia astazi, „vorbire in vant”

„Vorbirea in limbi” sau „Glosolalia”, este insa o practica populara in multe biserici din zilele noastre. Vorbirea in limbi este intalnita mai ales in bisericile penticostale, in randul quakerilor si grupurilor metodiste care o privesc ca pe cerinta pentru a fi crestin si dovada a primirii Duhului Sfant.

Vorbirea in limbi asa cum apare in Noul Testament este diferita radical de noua glosolalie de astazi. In trecut,  vorbirea in limbi presupunea folosirea unui limbaj uman strain, ce putea fi inteles direct sau printr-un interpret. Atat in Faptele Apostolilor, cat si In Epistola intaia catre Corinteni se vorbeste despre glosolalie ca despre vorbirea „in limbi omenesti”, „in felurite limbi”, in limbile deja vorbite de unele popoare (Fapte 2, 8-12), dar necunoscute in prealabil de catre glosolali.

Glosolalia de astazi are un alt inteles. Din perspectiva acestei miscari, glosolalia consta din sunete nearticulate, asemenea ganguritului pruncilor precum si dintr-un amestec de suspinuri si cuvinte fara inteles, manifestate in stare de extaz.

Glosolalul din Biserica primara vorbea sub inspiratia Duhului Sfant, in extaz (I Cor., 14, 2, 15), dar nu si in stare de inconstienta. Si in cazul acesta, ca si in toate celelalte cazuri, de inspiratie divina, personalitatea glosolalului nu se anihileaza, ci din contra, puterile sale spirituale sunt intarite pentru a putea recepta adevaruri la care nu poate ajunge pe cale naturala.

O analiza mai indeaproape a acestei miscari din ultimele veacuri arata ca ea atrage persoane ce afiseaza anxietate si instabilitate psihica evidente. Dupa Cuvantul Apostolului Pavel, adeptii acestor miscari nu sunt nimic mai mult decat „oameni care vorbesc in vant”.

A incetat cu adevarat darul vorbirii in limbi?

Daca glosolalia nu mai este intalnita astazi in Biserica Ortodoxa se intampla deoarece si-a implinit scopul in vremurile Noului Testament, nemaifiind necesara in prezent. De altfel, chiar Sfantul Apostol Pavel spune ca „darul limbilor va inceta” (I Cor. 13, 8).

Faptul ca darul vorbirii in limbi era o harisma specifica Bisericii primare, il arata si Sfintii Parinti ai Bisericii. Iustin Martirul, scrie liste ale mai multor feluri de harisme insa nu mai mentioneaza glosolalia. Sfantul Ioan Gura de Aur, de asemenea, a scris numeroase omilii la cartile Noului Testament, in timpul sec. al IV-lea, dar nu mentioneaza glosolalia ca o harisma a vremii sale.

Biserica este si acum o comunitate harismatica. Darul glosolaliei, asemenea celorlalte daruri pe care „le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste” (I Cor. 12-11),  ramane in comunitatea  Bisericii ca potenta, nu si ca manifestare.

Marturia Bisericii Ortodoxe cu privire la glosolalie, in raport cu cea a miscarilor religioase contemporane care considera ca harisma vorbirii in limbi inca se manifesta in ritualurile lor, se intemeiaza pe cuvintele Sfantului Apostol Pavel care ne spune ca este mai de dorit a grai cineva cinci cuvinte cu inteles, ca sa invete si pe altii, „decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina” (I Cor.14, 10).

Icoana Pogorarii Sfantului Duh

Icoana Cincizecimii, adica icoana care infatiseaza momentul Pogorarii Duhului Sfant peste Apostoli si, totodata, peste intreaga Biserica, este una dintre cele mai importante icoane ale Bisericii Ortodoxe. Cu adevarat, icoana Cincizecimii este o marturisire a dreptei credinte.

Icoana Cincizecimii

La cincizeci de zile dupa Invierea Domnului, precum Iisus a spus mai inainte, s-a petrecut Pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli. Desi acest eveniment a fost receptat si pastrat in constiinta Bisericii inca de atunci, in mod neintrerupt, cele mai vechi icoane care il infatiseaza apar insa prin secolul al VI-lea.

„Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti (Apostolii) impreuna in acelasi loc. Si, din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa” (Fapte 2, 1-6).

Duhul Sfant este trimis de Dumnezeu Tatal

Cele mai vechi icoane ale Cincizecimii prezinta anumite particularitati. In unele icoane apare zugravita Inaltarea Domnului, iar in altele apare Maica Domnului. Desi numele Apostolilor difera de la o icoana la alta, in mijlocul lor aparand Sfantul Apostol Pavel si Evanghelistii, numarul lor ramane intotdeauna acelasi: doisprezece.

In mijlocul Apostolilor, care sunt impartiti in doua cete egale, asezate de o parte si de alta a icoanei, este zugravita Maica Domnului. Deasupra lor, Domnul Iisus Hristos sade pe tronul slavei Sale, intr-o mandorla de lumina, inconjurata de patru ingeri, ca in icoana Inaltarii. De sub tron iese „mana lui Dumnezeu”, imagine iconografica a lui Dumnezeu Tatal, care trimite peste Apostoli raze de lumina. Imediat sub „mana” este zugravit Porumbelul, imagine iconografica a Duhului Sfant.

Invatatura cuprinsa in aceasta prima forma a icoanei este urmatoarea: Dumnezeu Tatal este Cel care Il trimite pe Sfantul Duh peste Apostoli, iar acest lucru nu este cu putinta decat prin Inaltarea Domnului Iisus Hristos la cer.

In anul 586, precum se observa in „Evangheliarul lui Rabula”, icoana Pogorarii Duhului Sfant este zugravita in mod separat de icoana Inaltarii Domnului. Deasupra fiecarui Apostol coboara cate o limba de foc, izvorata din Porumbelul aflat in partea de sus a icoanei.

Maica Domnului, scoasa din icoana Cincizecimii

Incepand cu secolul al VII-lea, Maica Domnului nu mai apare zugravita in mijlocul Apostolilor. Cea mai veche icoana de acest fel se pastreaza in Manastirea Sfanta Ecaterina, din Muntele Sinai.

Sfintii Apostoli sunt infatisati sezand in doua grupe, de o parte si de alta a icoanei, iar in centru, sub Hristos, care este infatisat in partea de sus, este pictat Porumbelul, simbol al Duhului Sfant. Peste cei doisprezece Apostoli coboara raze de foc.

In unele icoane, sus, in locul lui Domnului Iisus Hristos, este reprezentata in mod simbolic Sfanta Treime: un Tron (simbol al Tatalui), pe care sta Evanghelia (simbol al Fiului) si Porumbelul (simbol al Sfantul Duh).

Cine ocupa locul ramas liber intre Apostoli ?

In icoana Cincizecimii, nici un Apostol nu este asezat in mijloc. Dupa ce Maica Domnului nu mai apare zugravita in aceata icoana, locul ocupat initial de ea ramane liber. Acest spatiu dintre Apostoli, ramas liber, este accentuat in mod voit.

Cei doisprezece Apostoli sunt asezati intr-un semicerc, precum odinioara (si astazi) se asezau ucenicii in jurul invatatorului lor. In mijlocul Apostolilor s-a aflat Invatatorul lor, Iisus Hristos, precum vedem in toate celelalte icoane. Cand acesta s-a inaltat la Tatal, locul Sau a ramas liber, insa nu pentru mult timp.

Precum le-a spus mai inainte, Domnul Iisus le-a trimis in schimb pe Mangaietorul, adica pe Duhul Sfant. Deci, Duhul Sfant este Cel care ocupa, in mod nevazut, locul ramas liber intre Apostoli. Prezenta Sa la Cincizecime s-a facut simtita doar printr-un vuiet si prin limbile ca de foc (Fapte 2, 2-3).

In mijlocul Apostolilor se afla prezent Duhul Sfant. Deci, in mod vazut, locul dintre Apostoli trebuie sa ramana gol pana la sfarsitul lumii. Oricine ocupa acest loc uzurpa suprematia Sfantului Duh in Biserica. In acest sens, parintele Nikolai (Nicolas) Ozolin spune: „Acesta nu este doar un element necesar in icoana ortodoxa a Pogorarii Sfantului Duh, dar el pare sa constituie cheia indispensabila a unei intelegeri corecte a continutului acestei icoane.„

Universalitatea mantuirii

Odata cu Pogorarea Duhului Sfant se intemeiaza in mod deplin Biserica. Evanghelia lui Hristos se adreseaza intregii lumi, precum se vede din grairea minunata a Apostolilor in felurite limbi. Predica lor se adreseaza tuturor neamurilor de pe pamant. Toate popoarele nu se pot uni decat in Biserica lui Hristos, ascultand aceeasi Evanghelie si urmand aceleasi porunci dumnezeiesti.

Incepand cu secolele X-XI, icoana Pogorarii Duhului Sfant a capatat noi elemente iconografice. In cupolele marilor biserici din Constantinopol (Biserica Sfanta Sofia), Grecia (Biserica Sfantul Luca) si Venetia (Biserica Sfantul Marcu) sub tronurile celor doisprezece Apostoli, peste care coboara limbi de foc, sunt zugravite cele saisprezece neamuri amintite in „Faptele Apostolilor”, prezente in Ierusalim, la Pogorarea Sfantului Duh. Este prezent un om din fiecare neam, deci saisprezece persoane cu porturi diferite.

Cine este batranul din icoana ?

Treptat, imparatii si reprezentantii celor saisprezece neamuri incep sa fie inlocuiti cu chipul unui rege batran. El inchipuie „Lumea”. Pentru ca, in limba greaca, substantivul „lume” este de genul masculin, el a fost personificat printr-un barbat batran. Pentru aceasta, in icoane, in dreptul batranului rege, sta scris: „Cosmos”, adica „Lumea”.

El tine in maini un stergar cu doisprezece suluri (particele), ca semne ale predicii Apostolilor in intreaga lume. Aceasta dezvoltare iconografica a icoanei Pogorarii Duhului Sfant se statorniceste in secolul al XIV-lea, pe fondul luptelor si afirmarii invataturii isihaste. Parintele iconar Nikolai (Nicolas) Ozolin spune: „Semnificatia mantuirii „neamurilor” isi gaseste aici ultima aprofundare; in locul „triburilor” si al „graiurilor”, in locul imparatului si al barbarului, isihastii incep sa reprezinte (in mod alegoric) cosmosul, lumea intreaga, si, prin aceasta, ei afirma chiar dimensiunea cosmica a Cincizecimii.„

Icoana Cincizecimii, icoana Bisericii

Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica !

Biserica lui Hristos este Una. Apostolii cunosc si propovaduiesc o singura Invatatura a lui Iisus Hristos. Peste ei coboara Unul si acelasi Duh Sfant.

Biserica lui Hristos este Sfanta. Sfant este Fiul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru ea. Sfant este Duhul Sfant, care o conduce pana la sfarsitul lumii. Sfant este Dumnezeu Tatal, care L-a trimis in lume pe Fiul, ca Rascumparator, si pe Duhul Sfant, ca Sfintitor. Sfinti sunt si Apostolii, care propovaduiesc Sfintenia lui Dumnezeu, pentru sfintirea oamenilor.

Biserica lui Hristos este Soborniceasca si Apostoleasca. In jurul Apostolilor se aduna toate neamurile, fiecare ascultand si intelegand Evanghelia lui Hristos in limba sa. In mijlocul Apostolilor se afla Duhul Sfant, trimis de la Tatal, iar nu unul dintre Apostoli. Egalitatea dintre Apostoli, ca propovaduitori, si egalitatea dintre neamuri, ca partase la Evanghelie, intaresc intinderea peste toata lumea a Bisericii lui Hristos.

Limbile ca de foc de la Rusalii

 La zece zile de la Inaltarea Mantuitorului, Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant, in chip de limbi ca de foc, peste ucenicii adunati in camara de sus. Focul in chipul caruia Si-a facut aparitia Duhul Sfant nu era unul natural si din acest motiv Scriptura vorbeste de limbi ca de foc si nu limbi de foc. E importanta aceasta precizare pentru ca exista o diferenta majora intre lumina dumnezeirii si lumina focului. Lumina dumnezeiasca fiind necreata nu sufera schimbari si alterari, precum cea a focului. Iar daca lumina focului este cand mai putin intensa, cand intensa, in functie de foc, lumina dumnezeiasca fiind necreata, nu i-a luminat pe Apostoli progresiv.

Descoperirea Duhului in chipul limbilor ca de foc, arata chipul indoit al luminii: luminator si mistuitor. El Se face lumina pentru oamenii curatiti de pacate si foc pentru cei necurati.

Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii – ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Pelerinii, neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi „plini de must”, adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: „Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Apostolii au vorbit real limbile celor prezenti. Din Faptele Apostolilor aflam ca toti cei umpluti de Duh Sfant „au inceput sa graiasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai” (Fap. 2, 6). Au existat persoane care au afirmat ca Apostolii au vorbit intr-o singura limba, dar Duhul Sfant traducea ascultatorilor ceea ce Apostolii graiau. Daca Duhul ar fi tradus, atunci „minunea ar fi fost mai degraba la cei ce ascultau decat la cei ce vorbeau”, dupa cum afirma Sfantul Grigorie de Nazianz.

Limbile pe care Apostolii le vorbeau nu sunt limbi create de Dumnezeu. IPS Ierotheos Vlachos afirma: „Sfintii Parinti ne invata ca puterea cuvantului nostru este lucrarea-energia lui Dumnezeu, Care a creat firea, dar gasirea cuvintelor particulare pentru nevoia diferitelor lucruri este inventia omului. Daca Dumnezeu ar fi autorul cuvintelor, atunci ar insemna ca Ii putem atribui si cuvintele rusinoase si necuviincioase care exista in limbile oamenilor”. Sa nu uitam ca Dumnezeu ii cere lui Adam sa puna nume animalelor si nu-l invata pe Adam numele acestora.

Asadar, Duhul Sfant foloseste cuvintele noastre si intra in comuniune cu noi ca sa primim prin ele intelegerea celor dumnezeiesti. Sfantul Grigorie de Nissa spune ca „Asa cum pentru a-i face pe surzi sa priceapa ce trebuie sa faca folosim tot felul de semne si gesturi, pentru ca este cu totul nefolositoare in cazul lor rostirea cuvintelor – la fel si in cazul nostru, al oamenilor indeobste, intelegerea celor dumnezeiesti. Intrucat firea noastra este surda si nu pricepe nimic din cele inalte, Harul lui Dumnezeu le vorbeste in multe locuri si in multe chipuri Prorocilor, dand chip cuvantului lor, asa incat ‘sa il intelegem cu usurinta si asa cum ne-am obisnuit’, ca sa ne poarte catre intelegerea celor inalte”.

Prezenta Duhului in chip de limbi ca de foc a facut posibil ca Apostolii sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa o impartaseasca celor prezenti in propria lor limba, ca propovaduirea sa nu ramana nelucratoare.

Limbile ca de foc sunt prezente si astazi in Biserica. Painea si vinul devin Trupul si Sangele Domnului prin lucrarea Sfantului Duh. Fiecare hirotonie intru diacon, preot sau arhiereu e dovada prezentei Duhului. Prin harul Duhului Sfant omul devine crestin si este incorporat in Trupul lui Hristos. Iertarea pacatelor marturisite se face tot prin harul Duhului Sfant. Prin Duhul are loc extinderea vietii lui Hristos in noi.

Traditii de Rusalii

Traditiile de Rusalii se intemeiaza pe credinta in viata vesnica, in existenta spiritelor rele (diavoli) si in posibilitatea de mijlocire inaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiti.

Rusaliile – „Pogorarea Duhului Sfant – se praznuiesc intotdeauna duminica, la cincizeci de zile dupa Invierea Domnului. In ajunul acestei duminici, sambata dimineata, se face pomenirea mortilor. In popor, aceasta sambata este numita „Mosii de Vara”, „Mosii de Rusalii” sau „Mosii cei Mari”.

Grija pentru cei morti

Sambata, inainte de Rusalii, dupa slujba Parastasului, credinciosii impart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiti in Domnul. Acum se dau de pomana strachini noi cu mancare. Aceste vase romanesti din lut (materia potrivita pentru vasele de pomenire) se mai numesc si „mosoaice”, de la numele colectiv de „mosi”, dat tututor celor adormiti.

In vasele pentru pomana se pune o bautura curata (apa de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun si alte mancaruri, precum fructe, placinta, cas, oua, mamaliga sau ciorba de pasare. Nu pot lipsi painea (colacul) si lumanarile.

Manarele cosnitelor si vasele de pomana se impodobesc frumos, cu flori de trandafir si fire de busuioc. Cand se ajunge la casa celui caruia i se imparte, se aprinde lumanarea, care este infipta in colac. In acest moment are loc un schimb, fie el cat de mic. Astfel, cel care primeste pomana, la randul sau, imparte ceva pentru cei adormiti din neam.

Cei credinciosi nu mananca nimic in aceasta zi, pana nu termina de impartit pomana pentru cei adormiti. Chiar si cei mai putin credinciosi spun ca nu este bine sa mananci ceva in aceasta zi, fara a da mai intai ceva de pomana.

Frunzele de tei

Duminica Rusaliilor, cand este praznuita Pogorarea Duhului Sfant, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorat peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt inchipuite astazi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credinciosi la biserica, spre a fi sfintite. Dupa slujba, frunzele se iau acasa si se aseaza la icoane si la usi.

In popor se crede ca frunzele si ramurile de tei feresc gospodariile de fulgere, de grindina si de duhurile cele rele. Aceasta credinta populara poate fi intemeiata pe sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, daca se are in vedere sfintirea frunzelor cu aghiazma, ele devenind astfel purtatoare de har.

Sfintirea semanaturilor

Indata dupa slujba, in Duminica Pogorarii Duhului Sfant, preotul si credinciosii merg pe camp si savarsesc Sfestania, adica sfintirea mica a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semanaturile campului, atat de preot, cat si de fiecare credincios in parte.

Rusaliile, in mitologia populara

In mitologia populara, „Rusaliile” sunt niste spirite rele (iele, zane). Se mai spune despre Rusalii ca sunt fiicele lui „Rusalim imparat”, acesta din urma fiiind o personificare a cetatii Ierusalim. Ele stau pe pamant vreme de o luna. Nu pot fi vazute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli si necazuri. Ele umbla imbracate in alb, danseaza in vazduh si cauta locuri neumblate. Locurile unde joaca, raman arse si neroditoare. Pentru a fi feriti de ele, oamenii pun in casa pelin si usturoi. In aceste zile, frunze de pelin se pun in toate bauturile, cu exceptia apei.

Calusarii

„Dansul calusarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede ca acest dans ritual poate sa vindece relele facute de Rusalii. Se aduna cei mai buni dansatori ai satului si formeaza o ceata de 13 calusari. Timp de o luna, ei se leaga cu juramant ca vor juca „Calusul”. In acest timp, bolnavii cauta sa se vindece. Cel bolnav se intinde pe pamant, iar calusarii incep dansul si sariturile. La un anumit timp, fiecare calusar peste cel bolnav, iar la sfarsit, celui bolnav i se sopteste la ureche o urare de sanatate.

Predica la Duminica Rusaliilor

Predica la Praznicul Pogorarii Sfantului Duh

In duminica de astazi, numita Duminica Rusaliilor (Duminica Mare) sau Duminica Cincizecimii, praznuim minunea Pogorarii Duhului Sfant peste Apostolii Domnului si, de asemenea, ziua intemeierii Bisericii crestine in lume.

Inainte de inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a poruncit ucenicilor Sai sa nu se desparta de Ierusalim, ci sa astepte implinirea fagaduintei Tatalui ceresc, adica primirea Duhului Sfant. Si li s-a spus ca atunci vor fi imbracati cu putere de sus, vor fi luminati si intariti sa predice Evanghelia in toata lumea, sa invete toate neamurile si sa le boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si astfel sa-I fie martori pana la marginea pamantului (Fapte 1, 8) si pana la sfarsitul veacului.

Fagaduinta s-a implinit in Duminica Cincizecimii, cand, intr-adevar, S-a coborat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli „ca o suflare” de vant, sub chipul limbilor „ca de foc”, si a revarsat in ei o putere noua, necunoscuta lumii pana atunci, care a facut din pescarii simpli si fricosi, de pana atunci, cei mai devotati Apostoli si cei mai neinfricati misionari, cum n-a mai avut lumea niciodata.

Impotriva tuturor vitregiilor lumii si impotriva tuturor pacatelor ei indatinate, Sfintii Apostoli au izbutit sa resadeasca in inimile oamenilor cea mai curata si cea mai luminoasa invatatura – Evanghelia dragostei si a pacii – si sa produca, cu cele mai simple mijloace, cea mai mare revolutie morala si religioasa cunoscuta in istoria lumii prin raspandirea crestinismului. Din aceste pricini, Rusaliile au fost, sunt si raman un mare semn de intrebare pentru toti carturarii lumii, o problema grea pentru toate mintile care bolesc de necredinta si o mare imbarbatare pentru toti predicatorii Sfintei Evanghelii.

Atunci, pentru prima data in istoria lumii, S-a aratat cu putere, in public, Sfantul Duh – Duhul Adevarului, pe Care lumea, prin simturile, prin puterile si prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu-L vede si nu-L cunoaste, pentru ca nu stie de unde vine si unde merge (Ioan 3, 8), cum spune insusi Mantuitorul Hristos.

In Simbolul credintei noastre crestine noi marturisim despre Sfantul Duh ca El este „Domnul de-viata-Facatorul, Care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, Care a grait prin prooroci”. El este vesnic. Deci, este fara inceput si fara sfarsit, deofiinta cu Tatal si cu Fiul. El are in Sine toate atributele dumnezeirii si este prezent si activ in toate lucrarile indreptate spre lume ale Sfintei Treimi.

El ia parte cu Tatal si cu Fiul la cele doua creatii:

1. La Facerea lumii „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2);

2. La refacerea spirituala a lumii – savarsita prin intruparea Mantuitorului – Sfantul Duh lucreaza la renasterea si sfintirea omului si a lumii.

El este Mangaietorul, Duhul Adevarului, Izvorul harului si Vistierul bunatatilor.

De-a lungul istoriei zbuciumate a Vechiului Testament Duhul Sfant a grait prin Prooroci, pregatind omenirea pentru venirea Mantuitorului in lume. Noul Testament adevereste ca Sfantul Duh este mereu prezent in viata pamanteasca a Mantuitorului. Astfel, cand Iisus Hristos se intrupeaza, Duhul Sfant ii este premergator -la Buna Vestire a Fecioarei. Cand Domnul Hristos se boteaza, Duhul ii este marturisitor.

Cand Iisus Domnul invata pe oameni si savarseste minuni, Duhul Sfant il insoteste. Dupa inviere si mai ales dupa inaltare, Duhul Sfant ii este urmas, continuand in lume lucrarea de luminare, de sfintire si de indumnezeire a oamenilor.

Pentru ca El lucreaza nedespartit de Tatal si de Fiul este numit si Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul Domnului, Domnul insusi, Duhul infierii si Duhul libertatii. El inspira pe Profeti, intareste pe Apostoli, hirotoneste preotii Bisericii, lumineaza si calauzeste pe pastorii si invatatorii nostri sufletesti.

Duhul Sfant ne renaste prin Taina Sfantului Botez; prin El devenim, din oameni trupesti, oameni duhovnicesti. Prin El, Care este Duhul infierii, devenim fiii lui Dumnezeu prin har. Prin Sfantul Duh ne iarta Dumnezeu pacatele cand ne marturisim. Prin Sfantul Duh painea si vinul din Sfantul Potir devin Trupul si Sangele Mantuitorului nostru, cu care ne impartasim. Prin Sfantul Duh, trupurile noastre impreuna cu sufletele devin biserici ale Dumnezeului Celui viu. El mangaie, lumineaza, inspira, invata, insufleteste, intareste si sfinteste pe toti credinciosii. El este Sfant si sfinteste viata noastra prin cele sapte Sfinte Taine. El este atotintelept si bun si ne calauzeste viata prin cele Sapte daruri ale Sale, care sunt: intelepciunea, intelegerea, sfatul, puterea, cunostinta, evlavia si frica de Dumnezeu (Isaia 11, 1).

Prin lucrarea tainica a Duhului Sfant, oamenii lumii acesteia, barbati, femei si copii, atat de diferiti ca neam, ca rasa si ca stare sociala, pot deveni o comuniune sfanta. Pot deveni madularele Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al Mantuitorului Hristos, unit prin legatura dragostei, a pacii si a sfinteniei.

Duhul Sfant are in viata Bisericii un rol asemanator cu acela al sufletului in organizarea vietii noastre omenesti. Dupa cum sufletul da viata si miscare tuturor madularelor, tot asa Duhul Sfant da viata si miscare, spre binele tuturor, madularelor Sfintei Biserici, care suntem noi, crestinii.

Si, dupa cum sufletul vede prin ochi, aude prin urechi, vorbeste prin intermediul limbii si este prezent in toate madularele trupului impartasindu-le viata si acordandu-le tuturor simtirilor ceea ce li se cuvine, tot asa si Duhul Sfant prin Sfinti face minuni: prin unii invata adevarul, prin altii sporeste stiinta, prin unii ocroteste bunele traditii, prin altii pastreaza buna cuviinta si cinstea in familii, prin altii stinge vrajba dintre oameni si-i impaca. Unii au o harisma, altii alta, insa toti se straduiesc sa duca aceeasi viata buna si sa aiba aceeasi simtire curata, pentru ca toti se lasa calauziti de puterea si de lucrarea binefacatoare a Sfantului Duh.

Nenumarate si nemasurate sunt darurile, puterile si influentele Sfantului Duh asupra lumii intregi si asupra fiecarui suflet in parte. Toate aceste generoase revarsari de dumnezeiasca dragoste se ofera in dar tuturor oamenilor si indeosebi crestinilor, care prin Taina Sfantului Botez s-au inscris in familia sfanta a fiilor lui Dumnezeu. Duhul Sfant, desi este prezent in viata noastra pretutindeni si in orice vreme, El nu se face simtit noua decat daca il vrem, il chemam, il dorim. Daca nu vrem si nu dorim ajutorul Lui, El nu ne face sila.

Stiut este ca prin Taina Sfantului Botez si prin Taina Sfintei Mirungeri am primit fiecare, in pruncia noastra, simtul de orientare spre bine, am primit voia libera indreptata spre implinirea poruncilor dumnezeiesti. Daca in vremea incercarilor si a ispitelor ascultam de acest indemn launtric spre bine, care este glasul launtric al Sfantului Duh, si facem binele, nu raul, ferice de noi.

Daca insa nu ascultam indemnul Lui spre bine, ne impotrivim acestui gingas indemn si, in loc de bine, alegem raul, vom avea de suferit.

Chemandu-L in ajutor, mai ales in vremea ispitelor si a necazurilor, conlucrand cu El si ostenindu-ne spre bine, vor incolti si vor creste in noi roadele Sfantului Duh, care sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea (poftelor), curatia (trupeasca si sufleteasca) (Galateni 5, 22). Dar daca, in loc de bine, alegem raul, Duhul Sfant se va departa de la noi si in locul Lui va pune stapanire pe sufletul nostru duhul celui rau, care poarta cu sine boldul pacatului si al mortii si intarata in noi poftele urate ale trupului, care amarasc viata si ne despart de Dumnezeu.

Aceste pofte sunt: necuratia, desfraul, inversunarea, fermecatoriile, vrajbele, certurile, invidia, mania, dezbinarile, uciderile, betiile, ospetele cele necuviincioase si altele asemenea acestora, bine stiind, cum spune Sfantul Apostol Pavel, ca „cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21).

Noi toti avem nevoie de Dumnezeu si de imparatia Lui, chiar daca uneori, de-a lungul vietii noastre, nu ne dam seama de aceasta. Imparatia lui Dumnezeu – cum o defineste Sfantul Apostol Pavel – inseamna pe scurt: „Dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant”(Romani 14, 17). Aceste roade – dreptatea, pacea si bucuria intru Duhul Sfant -, ca si celelalte roade ale Duhului de care am mai amintit, trebuie sa stapaneasca totdeauna sufletele si inimile noastre si sa se reverse din suflet in viata din jurul nostru prin ganduri, prin cuvinte si prin toate faptele noastre zilnice.

Calea catre aceasta imparatie este lunga, ea incepe de aici de pe pamant si continua sus, in ceruri. Si, ca orice calatorie, nu este lipsita de surprize si primejdii. Este greu sa mergem singuri pe aceasta cale, caci putem slabi sau ne putem rataci. Avem nevoie de o calauza sigura, de indrumare temeinica, de imbarbatare si ajutor pe aceasta cale spre imparatia lui Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, avem o asemenea calauza sigura si incercata, o institutie sfanta, straveche si puternica, intemeiata pe Jertfa Mantuitorului, pe marturisirea Apostolilor, pe sangele martirilor, pe experienta si invataturile bogate ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Aceasta venerabila calauza este Sfanta Biserica dreptmaritoare, inzestrata cu Sfintele ei Taine si cu toate bogatiile si harurile Sfantului Duh, de la intemeierea careia praznuim astazi aproape doua milenii. Sa ne folosim cu smerenie de puterile si de luminile ei! Sa cerem, sa primim si sa ne folosim cu dragoste de influentele ei binefacatoate, pentru curatirea noastra de pacate, pentru luminarea si innoirea noastra, pentru ocrotirea si imbarbatarea noastra pe calea vietii cinstite, curate si pasnice, pe calea mantuirii noastre, supunand voia noastra cea patimasa voii lui Dumnezeu si incepand toate rugaciunile noastre cu chemarea in ajutor a Sfantului Duh, Mangaietorul, Care este imparatul ceresc – Duhul Adevarului si Sfintitorul vietii noastre -, si sa ne rugam, zicand: „imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Carepretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule-de-viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curatestepe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”. Amin

Parintele Sofian Boghiu

Rusaliile

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh. A fost numita „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana „Rosalia”, consacrata cultului mortilor. Nu intamplator, sambata dinaintea Rusaliilor este destinata pomenirii celor morti, zi cunoscuta si sub denumirea de Mosii de vara. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul ca se praznuieste la cincizeci de zile dupa Pasti.

Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Anul acesta praznuim Rusaliile pe 8 iunie. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi „ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba”.

Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: „De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: „Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede” (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: „Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus”. Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii – ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile – scurt isoric

Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfinților Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile – ziua in care Biserica ia fiinta

Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: „Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”.

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-08

DUMINICA POGORÂRII SFÂNTULUI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH Evanghelia de la Ioan (VII, 37-53; VIII, 12)

n ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui“. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise. Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într’adevăr, Acesta este Profetul!“ Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul!“ Iar alţii ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din oraşul Betleem, unde a fost David?…“. Şi dezbinare s’a făcut în mulţime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El. Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?“ Slujitorii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta“. Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi?; e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?… Dar această mulţime care nu cunoaşte legea, blestemată este!…“. A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: „Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoască ce a făcut?“ Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet?“. Şi s’a dus fiecare la casa lui. După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-07

SâMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XXI, 15-25)

n vremea aceea s-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce s-a sculat din morţi şi i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?“ El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc“. Zisu-i-a lui: „Paşte mieluşeii Mei!“ Iisus i-a zis din nou, a doua oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?“ El i-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc“. Zisu-i-a lui: „Păstoreşte oile Mele!“ Iisus i-a zis a treia oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?“ Petru s’a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?“, şi I-a zis: „Doamne, Tu pe toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc“. Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele! Adevăr, adevăr îţi spun: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde tu nu vrei“. Iar aceasta a zis-o însemnând cu ce moarte Îl va preamări el pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: „Urmează-Mă!“ Dar Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă-i pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină se rezemase de pieptul Său şi-I zisese: „Doamne, cine este cel ce Te va vinde?“ Pe acesta deci văzându-l, Petru I-a zis lui Iisus: „Doamne, dar cu el ce va fi?“ Zisu-i-a Iisus: „Dacă vreau Eu ca acesta să rămână până voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-Mă pe Mine!“ Ca urmare, a ieşit cuvântul acesta între fraţi, cum că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: „Dacă vreau Eu ca acesta să rămână până voi veni, ce te priveşte?“ El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui adevărată este. Sunt încă şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s’ar fi scris una câte una, socotesc că lumea aceasta n’ar cuprinde cărţile ce s’ar fi scris. Amin.

Ce simbolizeaza coliva?

Coliva a fost introdusa in practica Bisericii dupa minunea Sfantului Teodor Tiron, savarsita la 50 de ani dupa moartea sfantului, in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), care dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci mai degraba sa manance grau fiert cu miere (coliva).

La inceput, coliva a servit ca hrana, iar mai tarziu la pomenirea mortilor, dupa modele si traditii care existau deja in lumea pagana a timpului. Coliva facuta din grau fiert,  inchipuie insusi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este graul (din care se face painea).

Ea este totodata o expresie materiala a credintei noastre in nemurire si inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul insusi le-a infatisat ca simboluri ale invierii trupurilor: dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune (vezi Ioan 12, 24 si I Corinteni 15, 36). Dulciurile si ingredientele care intra in compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice pe care nadajduim ca a dobandit-o mortul.

Leganarea colivei cu mainile este pe de-o parte expresia legaturii reale cu cei adormiti, iar pe de alta parte, un semn al invierii, asemanator celui din Sfanta Liturghie, cand preotii leagana sfantul aer deasupra Darurilor la citirea Crezului pana la momentul cand se zic cuvintele „Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi”, inchipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia mortii si invierii lui Iisus Hristos (Matei 27, 51).

Mosii de vara, pomenirea generala a mortilor

Sambata, 7 iunie, inainte de Duminica Rusaliilor sunt „Mosii de vara”, sarbatoare dedicata pomenirii mortilor. Cu aceasta ocazie, in toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuti la cele vesnice.
Biserica Ortodoxa a consacrat sambata, ca zi de pomenire a mortilor. Doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate in chip special pomenirii generale a mortilor: Sambata dinaintea Duminicii lasatului  sec de  carne (a  Infricosatei Judecati) si Sambata  dinaintea  Duminicii  Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor).

Ambele zile poarta in popor si denumirea de „Mosi” (cea dintai: „Mosii de iarna”, cealalta „Mosii de vara”), pentru ca in ele facem pomenirea parintilor, mosilor si stramosilor nostri cei adormiti.

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne se face pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se sarbatoreasca Infricosatoarea Judecata, la care ne vom infatisa cu totii in lumea de apoi. De aceea, intrucat multi dintre dreptii Vechiului Testament au adormit fara sa vada pe Mantuitorul fagaduit si asteptat si multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru ei.

In Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau „Mosii de vara”), Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile  inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.

De ce facem pomenire mortilor?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului „adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca Biserica Ortodoxa, consacrand aceasta sambata pomenirii generale a mortilor, n-a facut altceva decat sa crestineze stravechea sarbatoare pagana de vara, numita Parentalia, prin care romanii isi pomeneau si cinsteau pe mortii (parintii) lor (parentes, de unde Parentalia).
Alte zile de pomenire a mortilor

In credinta populara s-au statornicit in timpul mai nou – indeosebi in Biserica romaneasca si in cea ruseasca – si alte zile decat sambata, din care unele cu data fixa, altele cu data variabilapentru pomeniriale mortilor.

Astfel, in Biserica rusa se indatineaza o astfel de pomenire in ziua de 6 august, cand, fiind sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, Biserica se roaga ca si cei morti sa se impartaseasca de lumina dumnezeiasca a Taborului.

In Biserica ruseasca se practica, din timpuri mai vechi, o pomenire generala a mortilor, cunoscuta sub denumirea populara de „Pastile Blajinilor”, care are loc dupa Duminica Tomii. Practica aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns si in partea de rasarit a tarii noastre (Moldova), ba chiar si in unele regiuni din Ardeal si Banat, unde „Pastile Blajinilor” se mai numesc si „Mosii de Pasti”, si se serbeaza fie luni dupa Duminica Tomii, fie in Duminica Tomii (in Banat) sau chiar in lunea din Saptamana Luminata.

In Biserica romaneasca se face pomenirea generala a eroilor, adica a tuturor celor morti pe campurile de lupta, in Joia Inaltarii Domnului, pentru ca si sufletele  celor care s-au jertfit sa se inalte, cu Domnul, in slava cereasca.

Mosii de vara – Datini si credinte

„Mosii de vara”, tinuti in sambata Rusaliilor, este unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi.

De Rusalii se dau de pomana vase de lut, cani, strachini si vase de lemn (cofe), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene „Mosii de vara” incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depind de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului.

Experimentul Philadelphia, între mit şi adevăr sinistru VIDEO

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în ambele tabere inamice au avut loc experiente secrete pentru punerea la punct a unor noi arme „definitive“. Cel mai cunoscut şi de „succes”, dacă putem afirma asta, este proiectul Manhattan în urma căruia a fost creată prima bombă atomică. Folosirea ei la Hiroshima şi Nagasaki, după cum susţin numeroşi istorici, a dus la „soluţionarea” celui de-al Doilea Război Mondial, prin capitularea necondiţionată a Japoniei şi evitarea unei iminente invazii americane pe teritoriul nipon.

Totuşi cel mai bizar experiment despre care se crede că a avut loc vreodată este cunoscut ca proiectul Rainbow sau Experimentul Philadelphia. Pe marginea acestui misterios proiect au curs râuri de cerneală timp de aproape şapte decenii, fără ca vreun singur cercetător să poate oferi un răspuns mulţumitor legat de ceea ce se presupune că s-ar fi întâmplat cu distrugătorul USS Eldridge în 1943. Dacă pentru unii, totul nu este decât o farsă a unor minţi prea înfierbântate, realitatea unor cazuri, multă vreme secrete (vezi Proiectul Manhattan sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion de gheaţă), nu a făcut decât să dea apa la moară celor care cred că bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Război Mondial, este şi acum o realitate bine ascunsă de autorităţile de la Washington.

Totuşi povestea a început să capete contur abia prin anii ‘50, când Carl Allen, un fost capitan de nave de război, i-a transmis mai multe scrisori doctorului Morris K. Jessup, în care îi descria cu lux de amănunte un anume experiment intitulat: Philadelphia. Lăsând deoparte pentru moment relatările celor doi, există o serie de date concrete cu privire la un proiect de asemenea anvergură încă din perioada interbelică.

Ideea şi începutul unui experiment bizar

Există un personaj misterios care apare în filmul “The Prestige” (2006, regiszat de Christopher Nolan), Nikola Tesla. Acesta îi pune la dispoziţie unuia dintre personaje o maşinărie care prin intermediul electricităţii multiplică un obiect sau o fiinţă vie. Povestea este în parte legată de acestuia din anii ’30, de la Universitatea din Chicago, când încerca posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricităţii.

Nouă ani mai târziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat în echipa de cercetători şi germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodată publicităţii, sporind aura de mister a acestora, deşi legendele urbane ţesute în jurul lor spun că invizibilitatea obiectelor fusese atinsă, chiar dacă reuşita nu implică decât obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea să devină unul dintre cele mai bizare şi mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia.

În 1940 a fost realizată prima încercarea de invizibilitate, reuşindu-se dispariţia unei nave fără personal la bord. Tesla a avertizat imediat despre gravele probleme care ar fi putut surveni dacă pe navă s-ar află personal în momentul activării bobinelor lui Gauss. Marina militară americană, dornică de noi experienţe, nu a vrut însă să accepte nici o amânare, fapt ce l-a făcut pe Tesla, care nu dorea distrugerea de vieţi omeneşti, să părăsească definitiv proiectul în 1942. Există o serie de poveşti care afirmă că înainte să plece Tesla ar fi aprobat o încercare şi cu nişte animale domestice la bord. Efectele ar fi fost dezastruoase şi de aceea Tesla nu ar fi vrut să încerce cu oameni, însă presiunea era deja mult prea mare din cauza luptelor din Atlantic şi din Pacific.

În 1943, conducerea proiectului a fost încredinţată doctorului von Neumann, aflat în fruntea unei echipe formate din doctorii Gustoff, Clarkson, David Hilbert şi Henry Levinson. Obiectivul era continuarea investigaţiilor în problema invizibilităţii fiinţelor omeneşti, după cea a navelor.

Se pare că în data de 28 octombrie 1943, în portul oraşului Philadelphia, oficialii armatei americane puseseră la dispoziţia cercetătorilor distrugătorul USS Eldridge pentru a testa efectele invizibilităţii asupra navelor de luptă. Ceea ce a urmat, se va dovedi un scenariu demn de filmele de groază.

Conform legendelor ţesute în jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperită de o ceaţă alb-verzuie care în câteva minute părea să devină materială. La scurt timp după aceasta, nava dispărea din câmpul vizual şi de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, în momentul reapariţiei să prezinte martorilor o imagine de coşmar. Mulţi dintre membrii echipajului erau carbonizaţi total sau parţial, unii prezentau simptome de nebunie sau dispăruseră fără urmă, în timp ce alţii era integraţi în structura metalică a navei. Martorii declarau că USS Eldridge apăruse brusc la bază năvală din Norfolk, la aproximativ 600 de kilometri depărtare, pentru ca apoi, să dispară în numai câteva minute, la fel de misterios precum apăruse. Oficialii armatei opreau, în regim de urgenţă, experimentul, trecând totul sub tăcere ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Începutul poveştii

Lucrurile vor reveni în actualitate abia prin 1955, când începe să se contureze povestea pe care azi o vedem drept cel mai mistersios experiment cunoscut vreodată. La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematică şi fizică, astronom amator şi autor al cărţii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasă de la un anume Carlos Allende, în care erau redate, în detaliu, amănunte legate de dispariţia ditrugatorului USS Eldridge, precum şi simptomele ciudate ale puţinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea să fie şocat de cele aflate. Din scrisoare reieşea că marinarii de pe nava americană fuseseră lăsaţi la vatră din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportării deveneau din ce în ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravieţuitor al experimentului care, aflându-se la masă împreună cu familia, s-a ridicat brusc, şi-a luat pălăria şi a ieşit prin perete fără ca cineva să îi mai dea de urmă vreodată. Un alt caz menţionat în scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, în timpul unui conflict iscat într-un local public, dispărea fără urmă în timp ce lovea mai mulţi oponenţi. Allende ataşase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce apăruseră în presă vremii, fără a da însă prea multe date concludente.

Reticent în faţa unor asemenea informaţii, Jessup îi va scrie misteriosului sau corespondent, folosind adresă de pe plic, cerând mai multe detalii legate de respectivul experiment şi de persoanele implicate în acesta. Răspunsul nu va veni decât câteva luni mai târziu, de data această semnat cu numele Carl Allen, în care ciudatul martor declară că nu poate oferi datele cerute dar că este gata să se supună unei şedinţe de hipnoză. Convins că este victimă unei farse de prost gust, Jessup va întrerupe corespondenţa.

După trei ani Jessup era chemat la sediul Biroului de Investigaţii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaraţii legate de cartea pe care o publicase cu ani în urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriză, i se cere să dea explicaţii în legatură cu notele scrise de mâna pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeaşi adresa ca şi scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise în urma cu doi ani.

Notele păreau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B şi Jemi), cu stilouri de culoare diferită şi cu semne de punctuaţie înşirate fără nicio logică aparentă. Jessup recunoaşte scrisul Domnului A că fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, şi rămâne surprins de cunoştinţele avansate ale acestuia, precum şi ale celorlalte două personaje, în domeniul aviaţiei, al principiilor de funcţionare ale OZN-urilor precum şi de relatările halucinante legate de Experimentul Philadelphia şi diferite râse de extratereştri aflate pe Terra.

Deşi este convins că totul nu este decât o continuare a farsei din 1957, Jessup este surprins de interesul arătat de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende dar şi de, paradoxal, informaţia conform căreia adresa de la care fuseseră expediate acestea nu este decât adresă unei ferme părăsite şi de insistenţă cu care oficialii încercau să îl determine să creadă că autorul scrisorilor este un psihopat.

 Matematicianul nu a reuşit să mai găsească un răspuns la informaţiile mai mult decât bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era găsit mort, în propriul garaj, asfixiat cu gaze de eşapament. Dacă totul părea o sinucidere datorată unei depresii, bine cunoscută, de altfel, de membrii familiei, nu puţini au fost aceia care au crezut că moartea să nu era una întâmplătoare ci se datora, mai degrabă, datelor pe care le obţinuse în legătură cu Experimentul Philadelphia.

Povestea pe care Carlos Allende/ Carl Allen o afirma era se pare mărturia unui martor incomod pe care Jessup a susţinut-o  ulterior realizând chiar şi câteva documentare de televiziune despre Experiment, dar a fost ironizat ţi contrazis de US Navy.

Povestea lui Carl Allen

În octombrie 1943, Carl Allen era secund pe crucişătorul SS Andrew Furuseth, care, alături de USS Eldridge, făcea parte din convoiul de nave de război USG-23. Conform spuselor lui Allen şi ale altor marinari chestionaţi ulterior de către Jessup, în iunie 1943, armata americană instalase pe USS Eldridge mai multe utilaje şi tehnologii militare experimentale, majoritatea echipamente electronice.

 Printre acestea, două generatoare ce distribuiau energia prin intermediul a patru puternici magneţi montaţi pe punte, tuburi de amplificare a puterii şi circuite modulatorii. Potrivit martorilor, tot acest arsenal ar fi avut menirea de a genera câmpuri electromagnetice masive, capabile să oculteze întregul crucişător în faţa undelor radio şi luminoase, făcându-l astfel invizibil pentru navele inamice. O parte dintre marinarii prezenţi pe diverse nave din convoiul USG-23 i-au mărturisit lui Jessup că, la 28 octombrie 1943, pe USS Eldridge s-au efectuat teste ale echipamentelor dedicate Experimentului şi că în aceeaşi zi, în jurul orei 17.00, crucişătorul a pornit generatoarele de câmpuri electromagnetice.

Se pare că tehnologia de invizibilitate a funcţionat, deoarece, conform declaraţiilor, nava a fost învăluită într-o ceaţă verzuie şi apoi s-a făcut nevăzută. După 10 minute, celelalte crucişătoare din convoi au observat că USS Eldridge nu dispăruse numai de pe radare şi din câmpul vizual, ci dispăruse fizic, cu totul, din locul în care staţionase. Carl Allen, care fusese detaşat din convoiul USG-23 cu SS Andrew Furuseth în portul Philadelphia, afirma că, pe 28 octombrie la oră 17.15, peste port s-a lăsat subit o ceaţă verzuie şi, că din neant, a apărut USS Eldridge.

 Crucişătorul ar fi staţionat în Philadelphia până a două zi dimineaţă, când ar fi pornit în direcţia Norfolk. Pe parcursul nopţii, mai mulţi militari şi echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allen crede că, în acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost înlocuită. Cercetările lui Jessup conduc la concluzia că, pe parcursul Experimentului, o parte dintre marinarii din echipajul iniţial ar fi sfârşit în ospicii, în timp ce alţii pur şi simplu ar fi dispărut. Cei care au putut fi chestionaţi au mărturisit că suferă de amnezie şi că nu-şi aduc aminte să fi fost vreodată cu USS Eldridge în Philadelphia, acesta fiind şi punctul de vedere al US Navy.

Marina americană a adus martori de pe SS Andrew Furuseth, care au afirmat că noaptea de 28 octombrie 1943 a fost una cât se poate de obişnuită. Mai mult, cinci veterani de pe Eldridge, care trăiesc şi astăzi, declară că habar nu au cum a început legendă despre Experimentul Philadelphia, dar că s-au distrat copios pe seama ei. Un argument în plus pentru sceptici îl reprezintă faptul că în nici o arhivă (a armatei, a guvernului sau a serviciilor secrete americane) nu există măcar cea mai mică menţiune despre Experiment sau despre vreun incident deosebit în care să fi fost implicat USS Eldridge (în timp ce alte incidente, Roswell de exemplu, sunt consemnate în dosarele US Army sau CIA).

Argumente de ambele părţi

Pentagonul a negat în repetate rânduri orice implicare în presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943. Cu toate acestea, chiar dacă argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente la o prima vedere, pentru adepţii teoriei conspiraţioniste, şi nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decât unul dintre sutele de cazuri reale, ascunse cu grijă de privirile curioase ale opiniei publice.

 Pare greu de crezut, aşa cum susţine Pentagonul, că un proiect de o asemenea amploare să fie realizat ziua în amiază mare, într-un port în care oricine putea să vadă presupusa teleportare. De altfel, mărturiile veteranilor de pe distrugătorul american, precum şi jurnalul de bord din acea perioadă, arătau clar că USS Eldrige nu numai că se află în misiune în Bahamas, dar nici măcar nu a acostat în portul Philadelphia în decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negăsit.

Totuşi ziarele timpului fac referire la un experiment şi negau implicarea vreunei nave americane. Se făcea atunci referire la o metodă prin care să se facă posibil ca minele marine să dispară.

Moartea lui Jessup a fost una din surse care au alimentat iniţial toate suspiciunile, ulterior lucrurile au devenit mai extinse. Nu a fost trecută cu vederea nici moartea bizară a lui Nikola Tesla, cel care se retrăsese oficial din proiect înainte de presupusul Experiment Philadelphia, susţinând că descoperirile sale vor fi folosite în detrimentul umanităţii şi nu în folosul acesteia, aşa cum intenţionase. După acest episod, Tesla este scos din sfera oamenilor de ştiinţă, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai două luni după evenimentul în discuţie, Tesla este găsit mort în camera hotelului în care locuia, în timp ce toată arhivă, cuprinzând studii, note şi schiţe ale experimentelor sale, a fost sustrasă de către FBI şi catalogată, până în prezent, drept una secretă. Nu mai puţin important în această ecuaţie este şi misteriosul proiect iniţiat de Tesla, despre care savantul sârb susţinuse, în repetate rânduri, că va oferi lumii o armă care să pună capăt tuturor războaielor.

 La fel de ciudată pare şi declaraţia lui Albert Einstein, savantul care într-un interviu acordat unei publicaţii americane susţinea: „Daca aş fi ştiut la ce va duce descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar”. De altfel, se pare că genialul fizician şi-ar fi distrus, cu bună ştiinţă, o parte dintre documente, declarând celor apropiaţi că omenirea nu este încă pregătită să facă faţă descoperirilor sale.

Mai târziu, anumite teste s-au repetat in cadrul proiectului Montauk.

Plante care curata aerul din casa

Exista plante de apartament care au rol dublu: sunt decorative si curata aerul din casa. Vorbim despre patru dintre ele, foarte populare la noi.

Toate aceste plante sunt capabile sa imbunatateasca aerul din casa. Mentin umezeala acestuia, in parametri normai, emit ioni negativi benefici. Printre efectele lor pozitive se numara combaterea oboselii si a stresul, anularea senzatiei de gat uscat si a durerilor de cap. Plantele care curata aerul sunt o metoda foarte buna si ecologica de curatat.

Cap de lista este ficusul. Acesta nu doar ca este o planta care imbraca camera in care se afla, dar are si calitatea de a curata aerul din casa. Ficusul este originar din Africa si se simte bine in camere cu temperatura constanta. Are nevoie de apa. Frunzele ficusului, cele care functioneaza ca niste plamani, trebuie curatate periodic cu o carpa moale inmuiata in apa.

Dracaena este o planta stufoasa deosebit de frumoasa si decorativa in interior. Planta este un bun emitator de ioni negativi, iar funzele mari si late functioneaza ca un filtru natural care purifica si curata aerul din casa. Are nevoie de apa cu masura, iubeste lumina si o temperatura confortabila, in jurul a 27-28 de grade Celsius.

Spathiphyllum sau crinul pacii este o planta tropicala care iubeste mediul de apartament si care trebuie tinuta in locurile semiumbrite ale camerei, pentru ca nu poate suporta actiunea direcata a razelor de soare. Frunzele mari curata aerul si imprastie ioni negativi. Planta trebuie udata in fiecare zi, iar funzele sterse cu delicatete, frecvent. Planta are efect slab toxic daca este ingerata motiv pentru care trebuie avut grija daca ai animale de companie curioase sau copii mici.

Limba soacrei sau Sanseviera este ultima din lista noastra, dar nu cea din urma planta de apartament care curata aerul. Limba soacrei este si ea foarte populara, tolereaza lumina scazuta  si suporta sa fie udata neregulat. Este foarte verde si foarte decorativa mai ales in cazul plantelor mature cu frunze bogate.

Ce rochii porti daca esti miniona

Daca esti micuta de statura stii foarte bine cat de frustrant este sa-ti gasesti rochia visurilor tale si sa observi ca-ti este fie prea lunga, fie prea larga.

Rochii care te avantajeaza

Rochiile cu decolteu in V – decolteul in v avantajeaza pe multa lume in special pe femeile mai mici de statura. Acest decolteu lungeste gatul foarte mult.

Detaliile verticale – Dungile verticale pe o rochie lungesc silueta foarte mult. La fel ca decolteul in V atrag atentie si duc in eroare ochiul.

Rochiile cambrate – Daca alegi acest gen de rochie nu uita ca lungimea ei nu trebuie sa fie sub genunchi si trebuie purtata neaparat cu tocuri. Vei atrage atentia asupra taliei si asupra genunchilor.

Rochii sub genunchi sau deasupra – Depinde cat de mult vrei sa-ti lungesti imaginea picioarelor. Daca vrei sa lasi impresia ca ai picioare lungi de supermodel, atunci alege o rochie cat mai scurta in limita bunul simt. Daca nu vrei sa pui accent pe picioare atunci alege o rochie mulata si nu una de printesa. Volanele te vor face sa pari grasuta si indesata.

Glezna la vedere – Niciodata. Incearca rochiile maxi pana in pamant pentru a da impresia de continuitate.

Ce trebuie sa eviti

• Rochiile deasupra gleznei – Rochiile care iti arata glezna si putin din picior nu te vor avantaja niciodata dau impresia ca vrei sa atingi pamantul cu rochia dar n-ai sa reusesti niciodata.
• Curea lata – Cureaua lata poate fi o optiune doar daca se potriveste foarte bine cu rochia si au culori asemanatoare. Daca ai o rochie neagra si vrei sa o accesorizezi cu o curea lata, foloseste o curea de culoarea nearga. De exemplu o rochie neagra si o curea rosie iti va portiona corpul in doua si vei arata caraghios.
• Multe culori – Rochiile tale ar fi bine sa fie compuse din doua , trei culori maxim si eventual din aceeasi gama.
• Dungile orizontale – Foarte putine femei pot purta dungile orizontale iar femeile mici de statura nu fac parte din acest grup. Plus ca, dungile orizontale te vor face sa pari grasuta.

Secrete care iti schimba viata

Afla cateva secrete care iti schimba viata in bine. O sa descoperi ca toate sunt gesturi si fapte pe care le faci in fiecare zi. Se spune ca fiecare gest mic poate avea efecte mari, daca este facut in fiecare zi. Acestea este si principiul dupa care functioneaza aceste secrete mici care iti schimba viata.  

Bea tot laptele din castronul cu cereale. Mai bine de 40 la suta din vitaminele si mineralele din cereale se dizolva in lapte. Asa ca daca mananci doar cerealele si lasi laptele pierzi enorm.

Bea apa rece in cursul sedintelor de fitness sau rontaie cuburi de gheata. Ai trei beneficii: organismul va arde calorii ca sa incalzeasca apa, te hidratezi si iti accelerezi metabolismul.

Alege mereu variantele rosii ale legumelor disponibile in mai multe culori. Ceapa rosie in loc de ceapa galbena, varza rosie in loc de varza alba, ardei rosii in locul celor verzi. Toate legumele rosii au de 15 ori mai multa vitamina C si A decat cele verzi si iti schimba viata in bine.

Foloseste gantere. Indiferent ce fel de exercitii fizice faci, tine doua gantere in maini, evident, atunci cand se poate. Tine pe birou o gantera si joaca-te cu ea oricand ai o mana libera. Este unul din cele mai bune secrete care iti schimba viata. O sa arzi calorii si o sa cresti tonusul bratelor foarte usor si cu minimum de efort.

Uita de painea alba. Nu-i nevoie sa renunti la paine, tot ceea ce trebuie sa faci ca sa-ti imbunatatesti substantial viata este sa alegi painea facuta din faina integrala. In masura in care poti alege painea facuta din faina de secara, fa-o! Are de opt ori mai multe fibre si minerale decat cea alba si doar jumatate din numarul de calorii.

Bea un pahar de apa dupa fiecare ceasca de cafea. Este un gest banal, care iti schimba viata in bine, din doua motive. Apa ajuta antioxidantii din cafea sa actioneze mai bine si compenseaza efectul diuretic al cofeinei.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-06

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XVII, 18-26)

n vremea aceea, ridicând ochii la cer, Iisus a zis: Părinte, aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi, ca lumea să creadă că Tu M’ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, aşa cum una suntem Noi. Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârşiţi întru una; şi să cunoască lumea că Tu M’ai trimis şi că i-ai iubit pe ei aşa cum M’ai iubit pe Mine. Părinte, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi cei pe care Mi i-ai dat, ca să-Mi vadă slava pe care Tu Mi-ai dat-o; pentru că Tu M’ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău, şi cunoscut li-l voi face, pentru ca iubirea cu care Tu M’ai iubit să fie într’înşii, şi Eu întru ei“.

Tehnici de vanzari – Finalizarea unei vanzari

O intalnire de vanzari este incununata de succes atunci cand cumparatorul comanda produsele sau serviciile firmei dumneavoastra. Pentru asta, vanzatorul trebuie sa finalizeze vanzarea, adica sa solicite in mod explicit o comanda. Uneori clientii nu mai asteapta solicitarea si comanda singuri. Dar daca acest lucru nu se intampla, vanzatorul trebuie sa se asigure ca toata munca depusa pana atunci (prospectarea, pregatirea intalnirii, prezentarea, tratarea obiectiilor, eventual negocierea) da rezultate.

De aceea este obligatoriu ca in orice intalnire de vanzari, vanzatorul sa solicite clientului o comanda. Asta chiar si atunci cand vanzatorului i se pare ca in ciuda prezentarii efectuate si a rezolvarii obiectiilor, clientul tot nu e convins. Pur si simplu nu este permis nici unui vanzator sa se desparta de client fara sa-i ceara sa cumpere.

Pentru ca cererea sa fie incununata de succes, finalizarea propriu-zisa trebuie precedata de asa-numita tentativa de finalizare a vanzarii. Tentativa de finalizare a unei vanzari nu inseamna incercarea a solicita comanda. Asa cum am explicat atunci, este vorba pur si simplu de a verifica daca prezentarea sau tratarea obiectiei si-au atins tinta.

Orice vanzator primeste cu neplacere un refuz din partea clientului. Si probabil ca stiti, pentru ca si dumneavoastra sunteti cumparatori, ca uneori nici celui care cumpara nu-i place sa refuze. Refuzul induce stres pentru ambele parti, compromitand climatul in care se desfasoara intalnirea de vanzari. De aceea trebuie sa urmati intotdeauna atat prezentarea, cat si eventuala tratare a obiectiilor de o luare a pulsului, adica de o tentativa de finalizare. Abia daca raspunsul este pozitiv, aveti voie sa treceti la finalizarea propriu-zisa, adica sa solicitati comanda.

Exista o singura situatie in care este permis sa treceti de la prezentare sau de la rezolvarea obiectiei direct la finalizare. Anume, atunci cand cumparatorul emite un asa-numit semnal de cumparare. Semnalele de cumparare sunt gesturi sau vorbe care tradeaza hotararea clientului de a cumpara imediat. Atunci cand sesizati un semnal de cumparare este obligatoriu sa intrerupeti orice prezentare sau tratare a obiectiei si sa finalizati. Orice spuneti in plus poate strica.

Exemplu:
Vanzatorul: (prezentand sortimentele de faianta din catalog): … protectia contra ultravioletelor face ca aceste culori sa dureze in timp.
Cumparatorul: Cat timp dureaza livrarea unui model pe care nu-l aveti in stoc? Semnal de cumparare – intrebarea nu-si are rostul decat daca unul dintre modele este deja pe gustul clientului.
Vanzatorul (lasa balta restul prezentarii si trece imediat la finalizare, pentru a nu rata ocazia): Care model va place? Cel florentin? Scoate o fisa de comanda. 40 de metri patrati? Am sa verific daca putem sa va livram imediat din depozit. La ce adresa trebuie duse cutiile? In cazul in care nu mai avem aici, va putem onora comanda maine dupa ora 11. Platiti in numerar sau cu carte de credit?

Sfatul nostru
Pentru ca tentativa de finalizare sa fie realizata corect, ea trebuie sa decurga natural din ceea ce tocmai ati spus. De asemenea, ea trebuie sa reaminteasca un punct tare (avantaj, beneficiu sau caracteristica).

De exemplu, daca v-ati dat seama ca pentru client cel mai important criteriu de alegere al automobilului este consumul de combustibil, in loc sa intrebati Cum va place modelul asta?, e mult mai de ajutor pentru succesul unei vanzari sa spuneti mai intai: A sa-i ca suna excelent 6 litri in urban? Si apoi, dupa raspunsul afirmativ, sa-i cereti opinia generala despre automobil.

Urmatoarele exemple ilustreaza folosirea tentativei de finalizare imediat dupa tratarea unor obiectii.

Exemplu:
Vanzatorul: prezinta proprietarului magazinului un lichid de curatat podelele, ambalat intr-un bidon cu alt sistem de inchidere decat cel standard.
Cumparatorul: As prefera sa nu iau deocamdata noile bidoane, pentru ca dopul este mai dificil de deschis. Cati oameni citesc cu adevarat instructiunile la un produs pe care-l cunosc? Gospodinele or sa tot invarta de dop, fara sa-l apese. Si cand or sa vada ca nu se deschide, or sa-l forteze cu cutitul sau mai stiu eu cu ce. Si a doua oara or sa ceara tot vechiul model.
Vanzatorul: Dopul nou este intr-adins proiectat sa se deschida mai greu, ca sa nu poata fi folosit de copiii mici. In felul acesta se reduce foarte mult pericolul de otravire. Cum credeti ca vor reactiona clientele dumneavoastra cand le veti explica asta?

Tentativa de finalizare – mai mult ca sigur, raspunsul va fi favorabil si atunci vanzatorul va putea propune o comanda care sa includa o proportie importanta de produs ambalat in noul format.

Exemplu:
Clientul a obiectat ca pretul este cu 25% mai ridicat fata de cel al concurentilor. Vanzatorul l-a invitat atunci sa calculeze impreuna costurile totale ale utilizarii fiecaruia dintre cele doua echipamente. A reusit astfel sa-i arate clientului ca, de fapt, echipamentul scump era cu 70% mai ieftin datorita consumului mult mai redus de energie electrica.
Vanzatorul (imediat dupa ce a calculat costurile totale de utilizare pentru primul an de functionare): Iar valoarea aceasta economisita trebuie sa o inmultiti cu cei cinci ani de garantie pe care-i oferim. Cum va place sa va recuperati de fapt toata investitia in trei ani, iar in ceilalti doi sa mergeti pe profit pur?

Tentativa de finalizare – clientul nu mai poate protesta in legatura cu pretul. Daca nu apare o alta obiectie, vanzatorul va finaliza cerand comanda.

Sfatul nostru
Intotdeauna determinati-l pe cumparator sa spuna ceva bun despre produsul sau serviciul pe care i l-ati oferit. Imediat dupa asta, solicitati-i comanda. Uneori vanzatorii se intalnesc si cu asa-numitii clienti dificili.

Deosebirea dintre un client dificil si un client greu de convins este ca cel dificil creeaza probleme care nu au nici o legatura cu produsul sau serviciul oferit. Clientul greu de convins are obiectii legitime cu privire la oferta, dar se comporta corect, fara sa insulte, sa ameninte sau sa se amuze pe seama vanzatorului. Am adus vorba despre clientii dificili pentru ca in etapa de finalizare a vanzarilor unii dintre clientii dificili adora urmatorul tip de glumita, exemplificat mai jos:

Exemplu:
Vanzatorul: Dopul nou este intr-adins proiectat sa se deschida mai greu, ca sa nu poata fi folosit de copiii mici. In felul acesta se reduce foarte mult pericolul de otravire. Cum credeti ca vor reactiona clientele dumneavoastra cand le veti explica asta? Tentativa de finalizare.
Cumparatorul: Cred ca le-ar placea.
Vanzatorul (a auzit un raspuns favorabil si atunci trece la finalizare): �Atunci va propun ca acum sa va dau in loc de 100 de bidoane vechi, 25 vechi si 75 noi.�
Cumparatorul: Nu, dati-mi 100 vechi, ca si pana acum. – Zambeste, urmarind expresia de surprindere de pe fata vanzatorului.
Vanzatorul (este obligat sa inteleaga ce se afla in spatele refuzului): Ce altceva va deranjeaza la noul model?
Cumparatorul: Pai tocmai faptul ca e nou – nu vreau sa-mi zapacesc clientele. O sa-l iau dupa ce-i faceti reclama la TV explicand chestia aia cu dopul. Pune o conditie pe care stie ca nu poate sa i-o indeplineasca vanzatorul. Unii clienti se amuza raspunzand favorabil la tot ce le spune vanzatorul pentru  ca in final sa refuze sa cumpere. In asemenea situatii, vanzatorul trebuie sa se comporte cu calm, procedand ca in cazul unei obiectii normale. Sa examinam intai un mod gresit in care ar putea proceda vanzatorul:
Vanzatorul: Eu nu pot sa va promit ca o sa apara un clip TV asa. Dar v-ar placea sa stiti ca un copil de 2 ani s-a otravit pentru ca mama lui n-a gasit noul bidon pe rafturile dumneavoastra? Incearca sa creeze o presiune morala asupra cumparatorului – o idee proasta de tentativa de finalizare, pentru ca nu-l face pe cumparator sa spuna ceva frumos despre produs.
Cumparatorul: Pai daca e asa periculos, de ce nu retrageti bidoanele vechi de pe piata? Si de ce-mi oferi dumneata 25 de bidoane vechi pe langa cele 75 noi? Daca se otraveste cu detergent din bidonul vechi pe care mi l-ai propus? Cum ti-ar placea dumitale sa stii asta?
Presiunea morala s-a intors impotriva vanzatorului. Mult mai buna ar fi fost o abordare lipsita de sentimente negative, care in schimb accentueaza doua sentimente pozitive (al responsabilitatii fata de sanatatea clientilor si al succesului comercial):
Vanzatorul: Modelul vechi a fost scos din fabricatie, asa ca dupa ce vom termina ceea ce este in depozit, vom oferi doar modelul nou. Sunt de acord cu dumneavoastra ca bidonul vechi este mai cunoscut si, de aceea, o gospodina care le vede pe amandoua pe raft il va alege pe primul. Dar unele cumparatoare vor intreba de ce sunt doua modele. Dupa ce vor auzi explicatia, pe care credeti ca-l vor prefera? Tentativa de finalizare.
Cumparatorul: Pai, multe dintre ele, probabil, pe cel nou, ca e mai sigur.
Vanzatorul: Femeile care au copii vorbesc intre ele cand e vorba de o informatie de genul acesta. O cumparatoare care a auzit despre asta si intra in magazin, pe care credeti ca-l va alege de pe raft? Tot pe cel nou, evident! De aceea v-am propus sa luati de 3 ori mai multe bidoane noi decat vechi. Ramane asa sau va dau tot lotul in bidoane noi? Finalizare.

Remarcati faptul ca, de fiecare data, imediat ce a primit un raspuns favorabil, vanzatorul a trecut la finalizare. Foarte rar un client poate continua la nesfarsit jocul de a fi de acord cu vanzatorul, refuzand insa oferta. Secretul succesului este ca vanzatorul sa continue cu tenacitate un-doi-ul tentativa de finalizare – finalizare.

Sfatul nostru
Determinati cumparatorul sa spuna ceva bun despre produsul sau serviciul oferit. Astfel, solicitarea in mod repetat a unei comenzi nu mai este pisalogeala, ci continuarea fireasca a lantului logic am nevoie – e bun – cumpar.

Totul despre sexul in timpul menstruatiei

Nu e nevoie să îţi întrerupi viaţa sexuală în timpul menstruaţiei. Dacă foloseşti protecţie şi sunteţi amândoi confortabili cu ideea nu există motive să vă oprească.

Dacă şi tu te abţii de la sex în timpul mestruaţiei, află că nu este nevoie să faci asta. COSMO ţi-a pregătit câteva informaţii pe care trebuie să le cunoşti ca să iei o decizie în cunoştinţă de cauză.

Cele mai multe cupluri preferă să facă o pauză de la sex în aceste zile delicate, potrivit diferitelor sondaje. Motivul principal pentru care fac această alegere este că sângerarea îi intimidează pe ambii parteneri. Deşi menstruaţia este unul dintre cele mai normale lucruri care se întâmplă tuturor femeilor, în multe culturi şi religii a fost chiar asociată cu ruşinea, mizeria şi lipsa igienei.

Menstruaţia reprezintă o sângerare periodică (de cele mai multe ori lunară) de mucoasă uterină şi sânge ce are loc dacă femeia nu este însărcinată. Dacă fecundaţia nu a avut loc, mucoasa uterină, ce era pregătită pentru un embrion, este eliminată odată cu sângele. Cantitatea de sânge pierdut în această perioadă diferă de la femeie la femeie, dar de regulă nu depăşeşte 70 de mililitri (în toate zilele). Dacă în cazul tău ţi se pare prea abundentă sau dimpotrivă, spre inexistentă e cazul să îi ceri părerea unui medic ginecolog.

Ce implică sexul în timpul menstruaţiei.

În timpul menstruaţiei, libidoul femeii este mai crescut, astfel că dacă prezenţa sângerării nu vă deranjează veţi avea parte de sex mai intens.

Poate scurta durata ciclului menstrual. Spasmele musculare produse de orgasm facilitează eliberarea sângelui într-o cantitate mai mare, astfel încât sângerarea se va termina mai repede.

Scapi de dureri. Dacă şi tu ai crampe foarte dureroase în timpul menstruaţiei, orgasmul te poate scăpa de ele.

Ai o stare generală mai bună. Nicio femeie nu va spune vreodată că menstruaţia este o perioadă distractivă a lunii. În urma sexului şi a orgasmului, starea ta generală va deveni mai bună.

Favorizează apropierea între parteneri. Datorită faptului că sexul în timpul menstruaţiei este un subiect delicat, contactul intim în această perioadă te va apropia mai mult de iubitul tău.

Mai este nevoie să foloseşti protecţie?

DA! Chiar dacă eşti în timpul menstruaţiei, este nevoie să foloseşti aceleaşi metode contraceptive pe care le foloseşti şi de obicei. Riscul apariţiei unei sarcini este cât se poate de real, pentru că spermatozoizii mai pot trăi câteva zile în interiorul corpului. De asemenea, sângele este un mediu propice bolilor cu transmitere sexuală. În această perioadă, cervixul este deschis, astfel încât bacteriile se pot instala foarte uşor în cavitatea pelviană.

Un alt dezavantaj al sexului în timpul menstruaţiei este posibila pătarea aşternutului, dar acest lucru se poate rezolva cu o lenjerie închisă la culoare pe care să o speli imediat sau mai bine dacă alegeţi să faceţi sex la duş. În orice caz, este posibil să nu vedeţi nici măcar o picătură de sânge.

Ţine minte! Mai ales în această perioadă este necesar să ai mare grijă de igienta intimă! Fă un duş atât înainte, cât şi după contactul sexual.

Acestea fiind spuse, tot ce contează este ca tu şi partenerul tău să vă simţiti confortabil, pentru că nu există niciun motiv medical pentru care sexul în timpul menstruaţiei să fie interzis atâta timp cât folosiţi protecţie.

Manualul flirtului de vara

Care e mai hot activitate de vara? Flirtul, evident! Fa-l sa se indragosteasca cu ajutorul acestor trucuri si ponturi de maestra intr-ale seductiei!

Nu prea ai chef de flirt? Aplica principiul „pofta vine mancand”. Uite si trei dintre cele mai mari avantaje ale jocului de-a iubirea:

• Te pui pe roate. Te-ai despartit recent de iubit? Atunci un flirt o sa te aduca din nou pe val. „Vei putea sa lasi mai repede trecutul in urma si sa deschizi usa catre o noua aventura amoroasa”, sfatuieste Diana Falzone, psiholog.
• Te face sa zambesti si iti da chef de viata. „Un flirt de vara nu e doar distractiv, ci iti da mai multa incredere in tine, te face mai fericita si mai implinita”, e de parere Janine Driver, psiholog si autoare a cartii „You Say More Than You Think: A 7-Day Plan for Using the New Body Language to Get What You Want”.
• Iti amintesti cat de deosebita esti de fapt. Zilele mohorate cu ploi si stat in casa iti afecteaza increderea in tine. E timpul sa scoti din nou la inaintare femeia stralucitoare. Flirtul presupune sa vorbesti despre viata ta si ce te pasioneaza, ceea ce te iti va aduce aminte ce viata frumoasa ai si cat de speciala esti.

Cum? Unde? Cand?

„Studiaza” strategiile de agatat pentru a pune mana pe cele mai bune… partide:

• Iesi din casa. Cel mai probabil, Fat-Frumos nu se numara printre vecinii de bloc sau colegii de serviciu, asa ca iesi din casa, viziteaza locuri noi si cunoaste cat mai multi oameni.
• Imbraca-te sexy. Nu pentru altii, ci ca sa te simti tu bine cu tine. E vara, asadar scoate din dulap rochiile din matase, fustitele scurte si bustierele. Nu uita insa regula COSMO: „Sexy, dar nu exagera!”.
• L-ai vazut, ti-a placut si tocmai urmeaza sa faceti cunostinta? Abordeaza-l cu un zambet larg si strange-i mana cu putere. „Dupa ce-i eliberezi mana, priveste-l intens cateva secunde. Asa ii semnalezi ca esti interesata si activezi atractia sexuala dintre voi”, sustine Janine Driver.
• 2 reguli de aur ale flirtului: Atinge-te si orienteaza-ti corpul spre el. Pentru a crea si mai multa atractie sexuala, joaca-te cu parul in timp ce vorbesti, pune-ti mana pe buze atunci cand te gandesti la ceva, mangaie-ti piciorul. Ce e si mai important, orienteaza-ti trunchiul catre el cat mai mult timp – e ca si cum i-ai spune ca el e cel ales.

Decodeaza stilul de flirt al tipilor din alte culturi

Iata cum flirteaza barbatii din alte culturi:

Spaniolii si indienii – amatori de SMS-uri

Contrar zvonurilor, atat spaniolii, cat si exoticii indieni sunt mai rezervati din fire. Te vor aborda cu tact si-ti vor cere numarul de telefon sub diferite pretexte. Asteapta-te la SMS-uri pentru inceput.

Portughezii si coreenii – adevarati gentelmani

Visezi la scenarii romantice desprinse din filme vechi? Atunci portughezii si coreeni te vor pune pe jar. Ei sunt cei care iti deschid portiera, usa restaurantului, iti trag scaunul pentru a te aseza si iti aduc flori la intalnire.

Sud-americanii – seductie si placere

Vrei o vara hot, hot, hot? Atunci alege o destinatie cu barbati care stiu sa seduca, poate una din America de Sud. Acesti tipi te vor face sa uiti de tine cand sunteti in asternuturi. Bonus, vei fi luata cu asalt de cadouri si surprize.

Grecii si francezii – directi si fara multa introducere

Grecii sunt maestri in abordarea directa. Fie ca mergi pe strada sau te afli in club, nu vor sta mult pe ganduri pana sa te abordeze. Merita sa le dai o sansa elenilor pentru ca stiu cum sa faca o fata sa se simta bine. Aceleasi caracteristici demne de o iubire de vara le vei gasi si in cazul francezilor.

Nemtii si olandezii – iti respecta independenta

Nemtii sunt astfel… Nu te astepta la „texte de agatat”, ci la o abordare amicala. Nemtii si olandezii nu obisnuiesc sa cumpere de baut femeilor cu care ies pentru ca, spun ei, le respecta independenta.

Noaptea nuntii

 Anormalitatea incearca sa puna stapanire pe oameni; de aceea oamenii normali sunt din ce in ce mai rari. Ce inseamna „om normal”? Putem da definitii sau alte lucruri asemenea. Putem spune multe despre normalitate, dar pentru noi crestinii, pentru noi crestinii ortodocsi in special, normal inseamna a avea o viata omeneasca simultan cu o viata dumnezeiasca (in sensul de vietuire concreta). Adica sa vietuim si dumnezeieste si omeneste. Omeneste, adica mancand si band si facand cele ale corpului, iar dumnezeieste lucrand la mantuirea noastra. Exista o tendinta continua ca vietuirea si conceptul de vietuire dumnezeiasca sa fie si sa acopere viata obisnuita (viata noastra biologica), iar lucrul acesta creeaza o discordie intre cele doua gandiri si atunci nu este bine deloc.

De aceea, tema pe care ati ales-o spre discutie nu vrea altceva decat sa ne determine a intelege ca Dumnezeu este prezent in toata «viata noastra, inclusiv in intimitatea noastra. Daca prin parc te intalnesti cu doi tineri care se tin de mana si ii intrebi „este Hristos intre voi?” atunci ei imediat isi dau drumul de mana, imediat nu se mai tin de mana. De ce? Pentru ca li se pare ca intrebarea se refera numai la pozitia lor la plimbare. Asta inseamna ca ei nu sunt constienti de prezenta lui Hristos in prietenia lor. Relatiile dintr-o familie preced intemeierea unei noi familii si e bine sa reamintim ca o fata se pregateste pentru maritat de cand se naste si chiar mai inainte de a se naste. De ce? Pentru ca ea, ca orice om, este produsul a doi parinti a patru bunici, a opt strabunici, a sasesprezece strabunici si asa mai departe. Astfel, nu ne este indiferent cum traim si ce facem, pentru ca toate au repercusiuni asupra copiilor nostri si a urmasilor lor datorita vietii in sistemul acesta de vietuire in care din pacate am patruns; si suntem siliti sa facem fata acestei nebunii, cand Liturghia nu mai este centrul vietii noastre. Preocuparile de zi cu zi ne vor sustrage de la participarea la Sf. Liturghie daca nu suntem consecventi si seriosi. Rugaciunea personala nu mai este o obisnuinta, iar lucrarea de binefacere catre aproapele nostru este asa de sporadica!…

Avem foarte multe lucruri pierdute din aceasta pricina. Este foarte dur faptul ca parintii nu mai au timp sa stea cu copilul in brate. Aspecte de igiena si protectie sanitara si celelalte din spital influenteaza foarte mult viata noului nascut. Pentru ca mama naste si imediat i se ia copilul. Nu i se da nu stiu cat timp copilul, apoi i se da doar din cand in cand copilul (pentru a-l alapta), iar daca nu il alapteaza il vede numai la anumite ore. Despartirea copilului de mama este un aspect demn de luat in seama, demn de studiat. Copilul devine cam incruntat, este speriat, el se linisteste greu. Vine dintr-un mediu in alt mediu. Si Sfintii parinti fac comparatia asta cu momentul cand trecem din viata pamanteasca in viata de dincolo (prin moarte), asa cum copilul din pantecele mamei vine la viata aceasta prin nastere. Si el plange pentru ca nu stie ce il asteapta. Sunt multe aspecte de studiat, dar toate se pot discuta in masura in care vrem sa intelegem felul in care Dumnezeu ne-a creat.

Mai multe puncte de sudura fac o casnicie fericita, pe care toata lumea si-o doreste, iar urarile sunt asa: „iti doresc casnicie, fericita”. Alta data le spunem „casa de piatra”, adica solida, rezistenta, considerand casnicia ca pe o casa. Prietenia dintre un baiat si o fata este un punct al sudurii, iar intelegerea care urmeaza acestei prietenii, hotararea lor de a trai impreuna este alt punct de sudura. Mergerea la parinti, prezentarea la parinti a baiatului, respectiv a fetei, vizitele parintilor, cuscrilor, sunt alte puncte de sudura. Dupa aceea nunta in sine este, prin taina Sfintei Cununii, cel mai puternic punct de sudura. Urmeaza un alt punct, noaptea nuntii, de care foarte putini vorbesc. Nici oamenii de stiinta, nici Biserica nu trateaza des lucrurile acestea.

Mai urmeaza, apoi, luna de miere care, azi, nu mai e luna, e saptamana si nici atat macar. Dupa aceea urmeaza anul, sau primii ani de casnicie, care inseamna iarsi o sudura puternica. Pentru ca oamenii se indragostesc, iubesc si iar se indragostesc, si iar iubesc, periodic. Stiti teoria asta. Fara aceste suduri cu atentie urmarite, casnicia nu poate sa fie fericita desi ne dorim asa de mult o casnicie fericita. Uneori fetele intarzie sa se marite pentru ca tot gandesc cum sa fie casnicia fericita. De aceea unele fete si unii baieti intarzie. Pentru ca tot isi fac planuri, tot gandesc: „Cum sa fac sa fie casnicia mea fericita”. Deci vom spune ca prin Taina Cununiei se impartaseste puterea lui Dumnezeu, harul Duhului Sfant celor doi pentru a putea vietui impreuna. Acolo ne rugam: „Da Doamne ca robul tau acesta sa-i fie cap sotiei sale, precum si roaba aceasta sa fie supusa barbatului sau” lucru adesea neinteles nici de mire, nici de mireasa, pentru ca a fi „cap” este un dar. Nu poti sa fii cap oricum; este un dar de la Dumnezeu, iar a fi supusa (nu in sensul robiei, bineinteles) este tot un dar si este diplomatia cu care de fapt femeia conduce casa, conduce familia.

Implinirea prin iubire este scopul principal al casatoriei si dupa aceea nasterea de fii, iar dupa aceea intr-ajutorarea. Este important daca aveti o imagine clara despre ce va sa fie, atat cei necasatoriti, cat si cei casatoriti sa priviti si sa analizati: in toate aceste puncte de sudura – unde sudura n-a fost bine facuta – ce nu am facut, ce nu am cunoscut indeajuns, poate prietenia a durat prea putin? Nu am fost atenti la cununie, la slujba care s-a facut chiar pentru noi? Am fost prea bucurosi si n-am trait momentul? Preotul s-a rugat pentru noi, ne-a cununat si noi n-am simtit asta. Ne-a unit si n-am simtit fiorul unirii!… Ce s-a intamplat? E ceva care n-a mers? Trebuie reparat. In masura in care mai poate fi reparat. De aici casniciile nefericite, de aici idei aiurite preluate din Occident (si destul de mult inghitite si de noi romanii): casatoriile de proba, etc, tot de aici discutiile despre sex (pe toate drumurile), de aici expresii nepotrivite: a face sex, a [ face dragoste. Ele n-au nimic comun cu viata conjugala. A face sex nu inseamna ca esti un om echilibrat, iar a face dragoste de asemenea,, expresia nu ne conduce la o idee sanatoasa.

Viata noastra este frumoasa pentru ca noi insine cunoastem calea, dar in aceasta nebunie a societatii, oare cat vom mai rezista? Si atunci este cazul sa ne ferim ochii, sa ne ferim auzul, sa ne ferim simturile de tot ce este rau, de tot ce este murdar, de tot ceea ce nu ne face cinste noua. Caci afecteaza demnitatea si ne conduce apoi in casnicie la diverse aspecte bolnavicioase, chiar putem sa ne imbolnavim in timpul casniciei de diverse boli: boli ale sufletului, boli ale psihicului; dupa aceea sunt alte aspecte fiziologice si celelalte. Gandirea noastra despre nasterea de copii este deformata privind momentul cand putem sa primim un copil. Auzi adesea lucrul acesta: „Nu suntem pregatiti sa avem acum un copil” – auziti cat si-a stors vreunul mintea pana a inventat lucrul asta: „Nu suntem pregatiti!…” Adica, cum nu suntem pregatiti? „N-avem apartament, n-avem casa, n-avem masa, n-avem serviciu”, n-are nicio legatura asta cu hotararea lui Dumnezeu de a crea un suflet pentru corpul zamislit instantaneu – prin Taina Duhului Sfant.

Noaptea nuntii este, asadar, una din sudurile care trebuie neaparat luate in seama. Nunta se face astazi destul de cum nu trebuie, se face cu mult scandal, cu muzica zgomotoasa, nu creeaza o ambianta duhovniceasca, din pacate. Foarte multa oboseala, mirii dupa nunta sunt antrenati in lichidarea a ceea ce s-a intamplat, cara mese, duc scaune, impart sarmale, etc, in special mirele nu mai are timp sa gandeasca la mireasa, noi, preotii, suntem asa de ocupati si nu ne ocupam nici noi de ei (nu vreau sa laud pe catolici, dar preotul catolic impune trei saptamani de discutie cu viitori miri, trei saptamani, cand dimineata, cand seara, cand la ora 12, dupa cum au serviciu sau ocupatie, de obicei seara, ii invita la el si preotul catolic sta de vorba mult cu mirii).

Noi facem asta la Spovedanie, ii indemnam la cele bune. Este bine asta, dar nu facem indeajuns, caci sunt foarte multe lucruri de discutat cu tinerii. Mirele, de acum barbatul casei, trebuie sa aiba timp sa gandeasca si sa se pregateasca, caci el trebuie sa produca sotiei sale o bucurie inlocuitoare a ceea ce se pierde. Fata se desparte de mama ei, de familia ei, de casa ei, pierde fecioria, urmeaza sa nasca copii, are diverse stari. Mirele trebuie neaparat sa gandeasca sa inlocuiasca toate acestea. De aceea Biserica nu spune ca trebuie ca dupa nunta sa stam neaparat acasa si sa facem rugaciuni si atat, desi o zi de pauza e binevenita, Biserica ne da voie sa producem familiei noastre nou intemeiate o anumita bucurie, de aceea plecam la plimbare, in voiaj de nunta. Ei, bine, pe mire se poate ca atunci sa il apuce alta grija: o masina la care s-au orientat s-o cumpere, un autoturism are un pret si el n-a castigat atat la nunta si acum se preocupa sa faca rost de restul; calculele acestea fac in cele din urma sa nu se intample nimic frumos in intimitate.

Lucrurile acestea trebuie luate in seama si facute cum trebuie pentru ca, de fapt, este un moment si atat. Pentru ca urmeaza o viata intreaga, cu ajutorul lui Dumnezeu, in care noi trebuie sa producem un echilibru. Omul, daca ar sti ce il asteapta, s-ar sinucide, poate. Daca ar sti un om ce greutati il asteapta, poate si-ar lua viata, de aceea nu s-a lasat cunoasterea viitorului. Si a mai lasat Dumnezeu si uitarea care ajuta omul sa nu explodeze din cauza multei informatii.

Decat sa ajungem Ia lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu, mai bine ne casatorim de tineri. Stim ca se face facultatea greu, foarte greu cand esti si casatorit dar, decat sa pui o temelie proasta, mai bine ne casatorim din timp. Iar parintii au datoria sa avertizeze copiii asupra a ceea ce urmeaza sa fie casnicia si doar dupa aceea au datoria sa zica „da”. Iar daca nu zic „da” atunci copiii au permisiunea, au latitudinea sa se duca la preot sa spuna: „Nu vrea mama sa ma lase sa ma marit”. Iar atunci preotul o cheama si ii spune: „De ce nu lasi fata sa se marite?” „Pentru ca n-a terminat facultatea,…” si atunci spune preotul: „daca vrea sa se marite, las-o sa se marite” ea stie ce vrea, semn ca are constiinta a ceea ce urmeaza si atunci este bine. Daca putem insa sa terminam facultatea, este bine; totusi, daca nu putem, atunci o terminam ceva mai greu casatorita, dar fara pacate, fara trecere de timp…

Parintele Nicolae Tanase

Extras din volumul „Sotul ideal, sotia ideala”, Ed. Anastasis

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-05

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Luca (XVI, 23-33)

is-a Domnul către ucenicii Săi: adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum nimic n’aţi cerut în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, de vreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M’aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl“. Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăieşti lămurit şi nu spui nici o pildă; acum ştim că Tu pe toate le ştii şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieşit“. Iisus le-a răspuns: „Credeţi acum? Iată, vine ceasul – şi a şi venit – ca voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!“

Care este diferenta intre BB Cream, CC Cream si DD Cream

Specialistii din domeniul frumusetii nu dorm niciodata si livreaza noutati pe banda rulanta. Nici bine nu s-au obisnuit pasionatele de beauty cu BB Cream-urile, ca pe piata au aparut CC Cream-urile si, la linia de start, se pregatesc sa preia stafeta succesului DD Cream-urile. Diferenta dintre aceste produse menite sa infrumuseteze nu numai tenul, ci mai ales viata femeilor, dar si a barbatilor, consta nu numai in literele diferite din numele fiecareia, ci in beneficiile pe care le ofera celor care le utilizeaza.

Ce este BB Cream

Primul dintre produsele care imbina o crema hidratanta cu un fond de ten lejer, inca din anii ’50, a fost BB Cream, al carui nume este o prescurtare de la „blemish balm”sau „beauty balm”, adica „balsam de infrumusetare”. Dermatologul german Christine Scharammek este persoana din spatele BB Cream, produs creat, la origine, pentru acoperirea cicatricilor pacientilor care au suferit arsuri sau interventii chirurgicale. Intre timp, aceasta crema colorata a fost reinventata de marile companii cosmetice, i-au fost imbunatatite efectele si a primit in compozitie ingrediente care sa-i sporeasca beneficiile. Astfel, crema BB hidrateaza pielea, acopera imperfectiunile, ofera protectie solara, mascheaza cearcanele, amelioreaza ridurile fine, uniformizeaza nuanta tenului si ii confera stralucire. Cu toate acestea, nu este fond de ten, ci o crema de fata – hidratanta sau antirid- colorata, destinata atât femeilor, cât si barbatilor. Nu este considerat un produs de machiaj, ci unul de ingrijire, insa poate indeplini cu succes si rolul de primer, adica de baza de machiaj, folosit inaintea fondului de ten.

Ce este CC Cream

CC Cream este fratele mai mic al cremei BB, numele sau fiind o prescurtare de la „ color control/ color correcting” (n.r. „corectarea culorii”). Spre deosebire de BB Cream care ascunde discret roseata pielii si uniformizeaza nuanta tenului, CC Cream se apropie mai mult de un fond de ten, decât de o crema hidratanta. Si CC Cream este un produs multifunctional si hidrateaza pielea, ascunde imperfectiunile, ofera protectie solara, minimizeaza porii, matifiaza, dar corecteaza culoarea tenului printr-un procent de pigmenti de fond de ten mult mai mare decât cel al unui BB Cream. In concluzie, CC Cream are putere de acoperire mai mare decât un BB Cream, dar nu este considerat fond de ten pentru ca primeaza efectele de ingrijire si tratament pentru piele si mai putin cele de machiere. In general, un CC Cream promite rezolvarea a 12 probleme ale tenului, indeplinind in acelasi timp rol de primer, pudra, fond de ten, anticearcan, corector, crema hidratanta, protecție solara, crema depigmentanta, iluminator, crema anti aging, matifiant, minimizator al porilor, tratament pentru cuperoza, etc.

Ce este DD Cream

DD Cream este cel mai recent produs aparut pe piata cosmeticelor revolutionare si a fost numit astfel pentru ca este o prescurtare de la „daily defense”, adica „protectie zilnica”. Spre deosebire de predecesoarele BB si CC Cream, DD Cream este mai concentrat din toate punctele de vedere: si ca putere de hidratare si protectie a tenului impotriva agresiunilor factorilor externi, dar si ca mascare a imperfectiunilor, de ascundere a cicatricilor, de corectare a nuantei tenului. Confera protectie solara datorita unui SPF ridicat si este destinat atât tenului, cât si corpului, insa fara a incarca pielea intr-un mod inestetic. In ciuda beneficiilor specifice unui fond de ten cu putere mare de acoperire, DD Cream confera pielii un aspect cât se poate de natural si, ales intr-o nuanta inchisa, poate colora pielea corpului si a fetei ca un autobronzant.

A doua sarcină e mai uşoară?

Prima sarcină a fost pentru tine o experienţă cu totul nouă, iar acum te pregăteşti să aduci pe lume cel de-al doilea copilaş. Cum va fi oare a doua sarcină?

Ai aflat că eşti din nou însărcinată şi, deşi te bucuri enorm, eşti mai liniştită ca prima dată. Ştii cam la ce să te aştepţi şi ce trebuie să faci. Totuşi, s-ar putea ca cea de-a doua sarcină să fie diferită de prima.

Experienţa primei naşteri contează

La a doua naştere, femeile sunt mult mai liniştite, pentru că sarcina anterioară şi naşterea primului copil le servesc drept reper. Ele autoevalueză rezistenţa la durere şi nu mai sunt stresate, fiindcă ştiu la ce să se aştepte. Nasc, probabil, la aceeaşi maternitate şi cu acelaşi doctor; deci, nimic nu e nou nici din acest punct de vedere.

Memoria corpului

Dacă la prima sarcină corpul trece prin transformări noi, la a doua, e obişnuit cu ele şi se adaptează mai uşor. Când eşti din nou gravidă, poţi preîntâmpina unele lucruri care te chinuiau la prima sarcină.

Una dintre aceste neplăceri este constipaţia.

Naştere mai uşoară

La a doua naştere, femeile merg la maternitate când simt că se apropie momentul şi nu prea se confruntă cu alarme false. Colul lor este suficient de dilatat, pentru că acum sunt mai puţine contracţii false ca prima dată. Acest fapt face ca travaliul să fie mai scurt.

„Chiar dacă ştiam cum se derulează o sarcină, am avut surprize la cea de-a doua. Poate şi pentru că născusem un băieţel, iar acum aşteptam o fetiţă. La început, am avut dureri de cap şi m-am simţit mult mai rău ca prima dată. Apoi, când a crescut, fetiţa se mişca mereu în burtică şi mă lovea. Abia dacă puteam să adorm.” (Mariana, e-mail)

 

 

9 factori care influenteaza fertilitatea

Varsta, greutatea, pozitia in care faci dragoste, tratamentele indelungate cu pilule contraceptive… despre toate se spune ca iti afecteaza fertilitatea. Nu este intotdeauna adevarat…

O femeie sanatoasa poate amana fara grija prima sarcina.
FALS
Crezi ca esti prea tanara ca sa devii mama? Nu trage de timp nici chiar daca ginecologul spune ca aparatul tau reproducator este perfect sanatos! Varsta
ideala pentru o sarcina ramane intre 20 si 30 de ani, cu fiecare an fertilitatea scade, iar dupa 38 de ani creste riscul de avort spontan si malformatii congenitale ale bebelusului. Daca vrei un copil sanatos, nu amana!

Varsta partenerului nu iti influenteaza sansele de a deveni mama.
FALS
Ce-i drept, barbatii produc spermatozoizi noi pe tot parcursul vietii de adult, dar odata cu varsta calitatea acestora scade si te poti astepta la probleme de fertilitate. Sansele sa ramai insarcinata sunt mai mari daca partenerul este tanar!

Pozitia in care faci dragoste poate favoriza conceptia.
FALS
Pe vremuri, femeile stateau in pozitii care mai de care mai ciudate, convinse fiind ca astfel pot favoriza sau, dimpotriva, evita o sarcina.

In realitate, pozitia nu are mare importanta.

Tehnicile moderne sunt de mare ajutor pentru femeile care nu raman insarcinate pe cale naturala.
ADEVARAT
Daca ai incercat fara succes sa ramai insarcinata timp de 12 luni (sau 6 luni, daca ai peste 35 de ani), cere- i medicului tau sa te puna in legatura cu un specialist in fertilitate. In urma analizelor specifi ce ti se va recomanda procedura potrivita in cazul tau, fie ca este vorba de inducerea ovulatiei, inseminare artificiala sau fertilizare in vitro.

Daca ai luat pilule contraceptive mai multi ani la rand, o sa fie mai greu sa ramai insarcinata.
FALS
Odata intrerupt tratamentul cu pilule contraceptive, poti ramane gravida fara probleme. Doar daca aveai deja o dereglare hormonala inainte sa folosesti pilule, e posibil ca aceasta sa revina si sa intarzie instalarea unei sarcini.

Greutatea in exces afecteaza fertilitatea.
ADEVARAT
Daca vrei sa ramai insarcinata, se recomanda sa scapi mai intai de surplusul de kilograme. Obezitatea este asociata cu un risc crescut de infertilitate, iar o dieta sanatoasa care sa te aduca aproape de greutatea normala aduce multe beneficii.

Sperma este mai fertila dupa 5-7 zile de abstinenta.
FALS
Se spune ca o saptamana de abstinenta creste calitatea spermatozoizilor. In realitate, daca vrei sa ramai insarcinata, este bine sa faci dragoste cat mai des.

Daca mai ai un copil, iti va fi mai usor sa ramai insarcinata a doua oara.
FALS
O femeie care a adus deja pe lume un copil poate intampina dificultati in obtinerea unei noi sarcini.

Alcoolul si tigarile pot duce la infertilitate.
ADEVARAT
Fumatul, dar si consumul excesiv de alcool scad sansele de a avea urmasi atat la femei, cat si la barbati.

Cum sa-ti dai demisia cu demnitate

Să-ţi dai demisia este o situaţie delicată: este simplu să renunţi la un job, însă nu este la fel de simplu să o faci cu tact.

Fie că ţi-ai găsit un job mai bun, fie pur şi simplu te-ai săturat de cel actual, a venit timpul să îţi dai demisia, iar noi te vom ajuta cu câteva sfaturi!

În primul rând, trebuie să fi sigură că vrei să faci acest pas. Multe persoane renunţă la un job în favoarea altuia, apoi descoperă că cel nou nu este deloc cum s-au aşteptat şi, din păcate, nu se mai pot întoarce la cel vechi. Compară cele două locuri de muncă din toate punctele de vedere înainte de a-ţi da demisia. Dacă nu ai găsit niciun job nou, ci doar vrei să renunţi la acesta pentru că nu te satisface, ai chiar mai multă grijă! Eşti sigură că te vei descurca cu banii până vei găsi un alt loc de muncă? De regulă, durează între trei şi şase luni până când te vei angaja iar.

Iată o listă cu câteva motive bune pentru care să îţi dai demisia:

• vrei să treci de la un post part-time la unul full-time
• ai nevoie de mai mult timp liber pentru familie
• nivelul de stres este foarte ridicat şi îţi afectează şi viaţa personală
• ai găsit un loc de muncă care îţi satisface mai bune nevoile
• vrei să continui studiile
• compania se îndreaptă spre faliment
• te muţi în alt oraş sau în altă ţară (nu minţi cu aşa ceva, sunt şanse foarte mari ca un fost coleg să te vadă pe stradă şi să te faci de râs)
• locul de muncă actual îţi oferă posibilităţi limitate, nu ai şansa să te dezvolţi şi avansezi în vreun fel

Dacă eşti sigură că vrei să îţi dai demisia, fă-o în persoană, nu printr-un telefon sau e-mail. Gândeşte-te la demisie ca la o despărţire: este de bun simţ să o faci faţă în faţă, angajatorul tău merită puţin respect din partea ta, indiferent dacă nu s-a purtat exemplar cât timp ai făcut parte din companie.

De asemenea, nu inventa nicio scuză, ci spune adevăratul motiv pentru care nu vrei să continui să lucrezi acolo. Este important să păstrezi o relaţie bună cu şeful şi cu colegii, nu ştii cum te pot ajuta pe viitor. Nu uita să-ţi anunţi din timp plecarea, mai ales dacă în contract este specificată o perioadă clară de preaviz.

Chiar dacă relaţia cu şeful şi foştii colegi nu a fost cea mai bună, fi diplomată şi încearcă să ai cât mai mult bun simţ, acest lucru doar te va ajuta. Nu uita să ceri şi scrisori de recomandare, în cazul în care vei avea nevoie pentru un alt job.

Dacă sugestiile noastre nu sunt pe placul tău, poţi încerca oricând să îţi dai demisia ca în clipul de mai jos.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-04

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XVI, 15-23)

is-a Domnul către ucenicii Săi: toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt; de aceea am zis că dintru al Meu va lua şi vă va vesti. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl“. Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce este aceasta, că ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea; şi că: Mă duc la Tatăl?“ Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce grăieşte…“. Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte copilul nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s’a născut om pe lume. Aşadar, şi voi sunteţi trişti acum, dar Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-03

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XVII, 2-13)

is-a Domnul către ucenicii Săi: vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu. Şi pe acestea le vor face, pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl Meu, şi nici pe Mine. Iar pe acestea vi le-am grăit pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus de la’nceput, pentru că eram cu voi. Acum însă Mă duc la Cel ce M’a trimis, şi nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci pentru că v’am grăit acestea, întristarea v’a umplut inima. Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să Mă duc. Că dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, odată venit, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată: de păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu, iar voi nu Mă veţi mai vedea; şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar nu le puteţi purta acum. Dar când va veni Acela, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi întru tot adevărul; că nu de la Sine va grăi, ci cele ce va auzi va grăi şi pe cele viitoare vi le va vesti.

18 greșeli de limbaj nonverbal prin care te dai de gol, fără să scoți un cuvânt

Salutare!

Horia sunt și azi vorbim despre câteva dintre cele mai întâlnite greșeli de limbaj nonverbal, greșeli pe care toți le facem în mod reflex, inconștient și care de cele mai multe ori transmit exact opusul a ceea ce ne-am dori să știe ceilalți oameni, în cursul unei conversații sau interacțiuni de orice fel.

Nu știu dacă ai mai auzit asta până acum (sper că aici pe blog), însă se pare că limbajul nostru nonverbal transmite mult mai multă informație decât am dori noi, despre cum ne simțim la un moment dat, ce gândim și ce credem despre oamenii cu care intrăm în contact, informație care de multe ori e greu de exprimat în cuvinte și pe care, cel mai probabil, ne-am dori să o păstrăm pentru noi înșine.

Ei bine, toate gesturile și mișcările fizice pe care le facem, posturile corporale și atitudinea nonverbală, toate aceste sunt interpretate, în mod reflex, de subconștientul celorlalte persoane cu care intrăm în contact.

Asta este explicația logică pentru acele momente când “ceva nu ne place în privirea cuiva”, sau “e ceva la el/ea ce nu-mi dă pace”, ori “felul cum a reacționat când…m-a pus pe gânduri” ș.a.m.d.

Majoritatea oamenilor observă, citesc și interpretează în mod subconștient limbajul nonverbal al celorlalți și așa apare acea “intuiție” în anumite situații și conjuncturi, care ne spune să avem sau să nu avem încredere în cuvintele exprimate verbal.

Păcat că nu tot timpul alegem să ascultăm această intuiție..

Cum de aproape toți oamenii pot face asta, în mod reflex?

Păi, gândește-te numai că mii de ani a trebuit să supraviețuim și să interacționăm, să comunicăm cu alți neanderthalieni bazându-ne doar pe limbajul nonverbal, pe gesturi, priviri și mârâituri (cuvintele din prezent), pentru că oamenii de atunci nu aveau la dispoziție cuvintele articulate și mesajele exprimate verbal, care au apărut foarte târziu pe drumul evoluției noastre.

(unii neanderthalieni au supraviețuit .. un pic prea mult decât vremea lor și-i regăsim pe diverse buletine de vot sau pe la show-uri mondene cu extensii de păr și cu buzele umflate de .. bot(ox), să zicem, dar asta e doar o părere personală și mi-o asum..)

Bun, acum dat fiind faptul că noi percepem și înțelegem limbajul nonverbal (la nivel subconștient) atunci când suntem în compania altor oameni, poate să fie în favoarea sau în defavoarea noastră, din punct de vedere individual, în funcție de ce tip de limbaj nonverbal folosim, care ne este mai natural și folosit pe timp mai îndelungat.

Ce înseamnă asta?

Unele gesturi pe care tu le faci zi de zi, proiectează și transmit niște mesaje foarte pozitive, în timp ce altele poate nu fac nimic deosebit, însă stabilesc un ton negativ și pot să-ți afecteze rezultatul comunicării cu cei din jur.

Așa cum am mai discutat aici pe blog, majoritatea oamenilor sunt relativ inconștienți despre ceea ce transmit și comunică altora prin limbajul trupului, așa că disciplina de a observa și controla propriile mesaje nonverbale poate fi foarte provocatoare, din punctul ăsta de vedere.

Majoritatea gesturilor pe care le facem sunt făcute din reflex, din obișnuință, fiind în concordanță directă cu ceea ce gândește mintea noastră la un anumit moment.

Totuși, având acces la informația necesară și cu puțină practică ne putem “antrena”, ne putem educa pentru a depăși cele mai proaste obiceiuri ale limbajului nonverbal propriu.

Pentru început, poți începe să practici evitarea următoarelor 18 “€œgreșeli” de limbaj non-verbal:

1.  Ții tot felul de lucruri în fața corpului tău  

– a€“ o ceașcă de cafea, un caiet, o geantă, etc 

A ține ceva, orice fel de obiect în fața corpului tău atunci când discuți cu cineva, indică și transmite timiditate și rezistență, cum ar fi faptul că te ascunzi în spatele unor obiecte pentru “a te €œsepara” de ceilalți oameni.

În loc de a purta diverse obiecte în fața corpului tău, încearcă să porți respectivele obiecte, în lateralul trupului tău.

Mai ții minte “testul poșetei” pe care trebuie să-l treacă bărbații în relaționarea cu femeile?

În acel articol ți-am descris doar un pic din semnificația unui obiect pe care-l purtăm în fața noastră, în cazul respectiv, din punct de vedere al femeilor. Dă un click aici și adu-ți aminte despre ce era vorba.

2. Te uiți la ceas  sau îți examinezi unghiile  

(..de la mâini, pentru că dacă ți-ai examina unghiile de la picioare atunci când discuți cu cineva, nu limbajul tău nonverbal ar fi cea mai mare problemă a ta,  în momentul respectiv)

Este un semnal foarte puternic de plictiseală!

Și exact asta transmiți, cu toate că poate în momentul respectiv fix asta nu vrei să știe cel din fața ta!

3. Culegi scame, reale sau nu, de pe hainele tale

Dacă începi să-ți culegi scame de pe haine combinat cu o privire în jos, majoritatea oamenilor vor presupune că nu ești de acord cu ideea lor și/sau te simți un pic inconfortabil în a le zice părerea ta sinceră despre subiectul discuției.

Lasă scamele acolo unde sunt! Sau nu le inventa, dacă nu sunt acolo!

Viceversa, dacă cineva face exact tipul ăsta de gesturi atunci când vorbește cu tine, ei bine, acum știi cam ce le trece prin cap atunci când reacționează așa.

 4. Îți mângâi bărbia în timp ce te uiți la cineva

Traducere: “te judec chiar  în momentul ăsta !”

Îți convine sau nu chiar ăsta e mesajul pe care-l transmiți în secunda în care începi să-ți freci bărbia, pentru că toți oamenii folosesc gestul ăsta, în marea majoritate, atunci când mintea lor este într-un proces de luare a unei decizii.

Dacă te uiți la cineva în timp ce faci gestul ăsta, acele persoane e posibil să creadă, să intuiască (greșit, poate) că tu în momentul ăla emiți o judecată despre persoana lor.

Ești sigur că asta vrei să transmiți?

5. Îngustarea câmpului vizual

Dacă vrei să dai cuiva impresia că nu-l placi, pe el sau ideile lui, atunci fă fix asta în timp ce te uiți la ei.

Știi senzația aia când te concentrezi să citești ceva scris mic și-ți îngustezi un pic privirea, în timp ce te și  încrunți un pic în același timp?

Aproape instantaneu chipul tău adoptă o mimică de dezaprobare, reticență și poate dezgust, în funcție de cât de expresiv ești tu.

O ușoară îngustare a câmpului vizual este o reacție instinctivă, naturală și universală ce semnifică mânie, furie, întâlnită la foarte multe specii din regatul animal.

Gândește-te la expresia furioasă a unui câine care te mârâie în scarea blocului..e încruntat sau îți zâmbește?

Unii oameni fac greșeala îngustării câmpului vizual în timpul unei conversații, ca un efect reflex al procesului de gândire.

(ce pot să spun, unii trebuie să facă eforturi mari ca să gândească și asta se vede pe ei..)

Așa că nu transmite mesajul greșit, nu-ți îngusta câmpul vizual!

6. Stai prea aproape!

Știi senzația aia faină, când ești în metrou sau într-un autobuz aglomerat și e atât de multă lume, încât poți simți respirația celui din fața ta cum te lovește în plin, în nas?

Și chiar dacă nu ești mare fan al mirosului de fasole, ceapă, urdă și salam săsesc, nu poți să faci nimic în privința asta, nu poți să te îndepărtezi pentru că ești înghesuit din toate părțile.

Ei bine, este exact aceeași senzație și când tu stai prea aproape de cineva, chiar dacă e loc berechet.

În funcție de cultura în care ne-am născut și de mediul în care am trăit și ne-am dezvoltat, “o bulă” de aproape un metru ne definește spațiul personal, al fiecăruia dintre noi, mai mult sau mai puțin.

Atitudinea asta pur și simplu face oamenii să se simtă inconfortabil.

Încalcă această limită invizibilă doar cu prietenii apropiați cu persoanele apropiate intim.

 7. Te uiți preponderent în jos, în prezența altor persoane

De obicei, transmite lipsă de interes.

Alteori este intrepretat ca un semn subtil de aroganță.

Așa că întotdeauna să privești înainte și menține contactul vizual atunci când ești în prezența cuiva cunoscut.

8. Creșterea vitezei cu care .. clipești

– un semn foarte clar de anxietate.

Unii oameni încep să clipească foarte des (în legătură directă cu un ritm cardiac ridicat) atunci când au foarte mari emoții.

Din moment ce majoritatea oamenilor încearcă să stabilească și să mențină un contact vizual cu ceilalți, acest gest devine observabil foarte rapid.

(E și greu să nu observi pe cel din fața ta care-ți face cu ochiul, cu ambii ochi, pardon..în același timp, în viteză )

Fii conștient de obiceiul și reacțiile tale cu privire la clipit, atunci când ai emoții, mai ales dacă cineva te privește din imediata apropiere.

9. “Falsifici” un zâmbet

Este un alt semn al decepției folosit în mod normal de un mincinos.

Un zâmbet autentic îți ridează un pic zona din jurul ochilor și schimbă total expresia întregului chip, așa cum am vorbit într-un articol recent.

Un zâmbet fals implică folosirea doar a gurii și a buzelor. (..și da! vorbim încă de zâmbet în caz că te întrebai )

 

10. Te distanțezi, te lași pe spate în prezența cuiva pe care îl placi

Este un semn al plictiselii și lipsei de interes.

Unii oameni e posibil să interpreteze gestul ca un “nu te plac!” foarte clar, pentru că, în mod normal, toate persoanele se apleacă înspre cei pe care-i plac atunci când poartă o conversație și se apleacă pe spate, se distanțează, atunci când discută cu oameni pe care nu-i plac.

Este în mod deosebit adevărat atunci când conversația are loc la o masă.

Dacă te lași pe spate, te distanțezi de cineva pe care de fapt îl placi, ei bine, transmiți mesajul greșit.

11. Îți odihnești mâinile în spatele capului sau pe șolduri 

De obicei interpretate ca gesturi ale superiorității și aroganței.

Acum înțelegi de ce șeful tău adoptă poziția asta atunci când mergi să-l rogi ceva și el “€œpare” că te ascultă și te înțelege?

Folosește aceste gesturi doar în prezența unui prieten apropiat.

12.  Afișezi o postură cocoșată

Atunci când te afli într-un mediu aglomerat, postura corpului tău devine că o semnătură personală care transmite nivelul de încredere în tine și starea ta emoțională.

Postura ta “vorbește” pentru tine, transmițând un semnal foarte clar referitor la cum ar trebui să se poarte alții cu tine.

Poate face o mare diferență și poate avea foarte mare importanță în ceea ce privește felul în care tu relaționezi cu persoanele străine.

Așază-ți picioarele la o distanță confortabilă unul de altul, cam de lățimea umerilor, ține-ți umerii trași în spate, capul sus și întâmpină oamenii cu o privire ochi în ochi și o strângere fermă de mână.

13.  Te scarpini pe ceafă sau în spatele gâtului

Este un semnal tipic de îndoială și incertitudine.

Poate să fie interpretat și ca un semn al minciunii, decepției.

Așa cum am mai zis și mai sus, încearcă să-ți ții mâinile departe de zona capului atunci când ești într-o conversație cu cineva.

14. Te joci cu gulerul cămășii

Gestul ăsta aproape că urlă: “€œMa simt complet inconfortabil! Am emoții foarte mari!”

Încă o dată, ai grijă unde-ți pui mâinile..și de data asta e vorba de mâinile tale, pe corpul tău.

Știu că ai mai auzit cuvintele astea, dar nu e același lucru acum.

 15. Îți atingi fața în timpul unei conversații 

În special în jurul nasului, este un semn interpretat în mod obișnuit că fiind un indiciu al decepției.

De asemenea, acoperirea gurii este un gest făcut în general de oamenii care mint, sau rostesc un adevăr incomplet sau “€œajustat”.

Întodeauna să-ți ții mâinile departe de față atunci când vorbești.

16. Stai cu mâinile încrucișate peste organele tale genitale

Această poziție îți garantează 100% că vei pierde puțin din respectul celor din jur chiar înainte de a deschide gura.

De ce?

Oamenii care se simt nesiguri pe ei, care au emoții sau sunt timizi, vor adopta în mod automat o poziție de apărare, ca și cum ar fi în gardă, și foarte frecvent vor adopta o poziție care le apăra unul din cele mai de preț lucruri ale lor: organele genitale!

(te provoc să mă contrazici€..)

Această postură îți împinge umerii înainte (în loc de în spate, așa cum am vorbit mai sus) și-ți face întregul corp să pară mai mic și să se simtă mai slab.

Încă o dată, încearcă să-ți ții mâinile lateral, și umerii trași în spate.

17.  Îți susții capul cu mâinile

Mai bine spune-i direct:  “Mă  plictisești..” pentru că e același lucru.

Niciodată să nu-ți susții capul cu mâinile sau coatele într-o conversație, oricât de tentant ar fi.

Așază-ți mâinile pe masă, în fața ta și ține-le relaxate și liniștite.

 18. Te joci cu mâinile și cu diverse obiecte

– un stilou, o coală de hârtie, o agrafă etc..

Este un alt semn al stării de anxietate și poate fi interpretat ca un semn al lipsei de pregătire, înainte de un examen, interviu..etc..

Întotdeauna este indicat să-ți ții mâinile liniștite în prezența altei persoane (mai puțin când ești în prezența unei persoane care-ți dă voie..să te joci..cu mâinile..)

– See more at: http://limbajulnonverbal.ro/18-greseli-de-limbaj-nonverbal-prin-care-te-dai-de-gol-fara-sa-scoti-un-cuvant/#sthash.vIxNAicf.dpuf

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-02

 

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 27-31; XV, 1-7)

is-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v’am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M’aţi iubi, v’aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi pe acestea vi le-am spus acum, mai înainte ca ele să fie, pentru ca să credeţi atunci când vor fi. Multe nu voi mai grăi cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi; şi el întru Mine n’are nimic, ci pentru ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că Eu fac aşa cum Tatăl Mi-a poruncit… Sculaţi-vă, să mergem de aici! Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. Fiece mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. Voi sunteţi de-acum curaţi prin cuvântul pe care vi l-am grăit. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine. Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

Cata apa este normal sa bei intr-o zi

Descopera care este cantitatea necesara de apa recomandanta zilnic pentru tine, dar si alternativele sale pentru hidratare.

Apa este unul din dintre cei mai importanți nutrienți de care corpul tău are nevoie. Fiecare celulă, țesut și organ din corpul uman folosește apă pentru a funcționa. Aproximativ 75% din țesutul muscular și aproximativ 10% din țesutul adipos conțin apă. Apa este utilizată pentru a regla temperatura corporală, ajută la buna funcționare a organelor vitale și ajută la digestie. De asemenea, corpul uman pierde apă în fiecare zi prin transpirație, respirație și când folosim toaleta şi este important ca şi tu să ştii câtă apă este normal să bei într-o zi. Este vital să înlocuim zilnic apa pierdută astfel pentru o bună funcționare a organismului. În general, corpul poate supraviețui până la câteva zile fără hrană, însă numai o zi fără apă, deoarece este atât de esențială funcțiilor de bază ale organismului.

 

Nu există multe ghiduri sau sfaturi în ceea ce privește cantitatea recomandată de apă pe zi pe care ar trebui să o consumăm. În general, mecanismul de sete al corpului este principalul factor care reglează aportul exogen de apă, și cei mai mulți dintre noi ne satisfacem nevoia de hidratare prin acordarea atenției acestui mecanism. Se presupune că o persoană pierde în genere aproximativ 10 căni de apă pe zi, apă ce trebuie înlocuită. Putem face acest lucru consumând apă sau prin consumul de alimente cu un conținut ridicat în apă, precum fructe și legume (roșii, țelină, portocale sau pepeni). A te menține hidratat este esențial chiar dacă senzația de sete nu este prezentă. De fapt, când apare senzația de sete, corpul deja începe să se deshidrateze.

 

Alti factori care trebuiesc luați în considerare sunt factorii de mediu și cei externi: dacă locuiești într-o zonă cu un climat cald, dacă ești activ din punct de vedere fizic, dacă ai febră sau prezinți simptome de vomă și/sau diaree. În cazul în care aceste condiții se aplică, este foarte important să te menții hidratat și să crești aportul de lichide.

 

Ce poți face pentru a te hidrata?

•Bea apă înainte, în timpul și după efectuarea exercițiilor fizice

•Poartă cu tine o sticlă de apă, pentru a avea acces rapid în cazul în care simți că îți este sete atunci când ești la birou, în mijlocul de transport în comun sau la plimbare.

•Umple un termos pe jumătate și ține-l în congelator peste noapte, umple cu apă dimineața și astfel vei avea apă rece toată ziua următoare.

•Alege apa în defavoarea sucurilor (sucuri de fructe, băuturi energizante, sucuri acidulate). E mult mai bine pentru hidratarea personală și te ajută să economisești niște bani și să reduci aportul de calorii.

•Schimbă gustul prin adăugarea unei felii de lămâie, portocală, castravete sau orice alt fruct sau legumă. Dacă îți place gustul, vei bea mai mult.

•Contrar opiniei publice, cafeina nu influențează deshidratarea, așadar lichidele cafeinate (cafea, frappe, cappuccino) pot fi consumate cu moderație.

 

Este important de știut că în anumite afecțiuni, aportul de lichide trebuie restricționat. Cere sfatul doctorului tău de familie în aceste situații şi descoperă cu exactitate câtă apă este normal să bei într-o zi.

Reguli de igiena intima la femei

Descopera 7 reguli importante atunci cand doresti sa acorzi atentia necesara igienei tale feminine.

Igiena intimă la femei  ajută la prevenirea bolilor ginecologice care îţi pot afecta şi fertilitatea. În continuare, vă vom prezenta cele şapte reguli pe care orice femeie trebuie să le respecte, pentru a se feri de potenţiale boli.

Regula #1

În fiecare zi, după fiecare utilizare a toaletei este recomandat să faci un duş igienic. Această regulă este valabilă chiar dacă faci duş de două ori pe zi – dimineaţa şi seara. Foloseşte şerveţele umede speciale pentru igiena zonei intime

Regula #2

În ceea ce priveşte igiena zonei intime, foloseşte produse specifice. Nu folosi orice fel de săpun din comerţ, chiar dacă are în compoziţie cremă şi agenţi hidratanţi pentru că pot afecta pH-ul natural de 5,5 şi astfel poţi provoca dezechilibre ale microflorei vaginale. De asemenea, unele săpunuri obişnuite pot usca pielea sensibilă din regiune, ceea ce poate cauza iritaţii sau descuamare.

Regula #3

Schimbă o data la 2-3 ore absorbantul. Încearcă să foloseşti absorbante fără arome, mai ales dacă esti alergică, pentru că pot aparea dermatite sau alte boli de piele.

Regula #4

În timpul menstruaţiei foloseste absorbante cu o putere de absorbţie ridicată. De asemenea frecvenţa schimbării lor ar trebui să fie la fiecare 2-3 ore. Înainte de a îţi schimba absorbantul fă un duş dacă ai posibilitatea, altfel foloseşte şerveţele special destinate zonei intime.

Încearcă să nu foloseşti tampoane decât în cazul în care este absolut necesar. Chiar dacă acestea promit siguranţă completă, rareori există cazul în care se pot produce infecţii datorită faptului că lichidele menstruale nu sunt eliminate la exterior şi sunt absorbite şi păstrate în interior.

Regula #5

Foloseşte creme specifice zonei intime. Este foarte important să foloseşti astfel de creme ce conţin uleiuri antiseptice mai ales când faci baie în locuri publice, precum la mare sau la piscină şi eviţi o posibilă infecţie. De asemenea aceste creme pot fi utilizate şi in timpul actului sexual în loc de lubrifiant.

Regula #6

Nu folosi spălăturile vaginale decât în cazul în care au fost prescrise de un ginecolog. Aceeaşi regulă se aplică şi în ceea ce priveşte folosirea supozitoarelor vaginale, excepţie făcând cele destinate contracepţiei.

Regula #7

Poartă numai lenjerie intimă comfortabilă ca să te simţi în largul tău mereu şi neapărat din bumbac. Poartă în fiecare zi haine şi lenjerie din materiale naturale şi moi.

Menţinerea unei igiene optime a zonei intime este cea mai importantă prioritate pentru femei. Nu neapărat pentru a te simţi curată şi să ai acel sentiment de prospeţime, ci pentru a evita problemele serioase de sănătate pe care o igienă deficitară a zonei intime le poate provoca.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-01

DUMINICA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI A SFINŢILOR PĂRINŢI Evanghelia de la Ioan (XVII, 1-13)

n vremea aceea, ridicându-Şi ochii la cer, Iisus a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, aşa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M’ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi Eu M’am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi nici unul dintre ei n’a pierit, decât fiul pierzării, ca să se plinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s’o aibă deplină întru ei.

Iunie 2014