Arhivă pentru 8 iunie 2014

08
iun.
14

Vorbirea in limbi – Glosolalia

Vorbirea in limbi - Glosolalia Vorbirea in limbi sau glosolalia este fenomenul supranatural, harismatic, al vorbirii cuiva intr-o limba necunoscuta de acesta mai inainte. Vorbirea in limbi sub inspiratia Duhului Sfant este amintita in Noul Testament, in mai multe locuri.

Glosolalia, harisma a Duhului Sfant

In capitolul 2 din Faptele Apostolilor se arata ca Biserica, inca de la intemeierea sa, este o comunitate harismatica: „Iar cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti adunati impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede sl a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Si erau uimiti toti si se minunau zicand : Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni? Si cum ii auzim noi fiecare in limba in care ne-am nascut? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene si romanii in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu ! Si toti acestia erau uimiti si nu se dumireau, zicand: „Ce va sa fie aceasta? Iar altii, batjororindu-i, ziceau ca sunt plini de must- (Fapte, 2, 1-13).

Urmarind intemeierea celorlalte comunitati locale in diferite orase din bazinul Marii Mediterane, observam ca in Biserica primara fenomenul harismatic era larg raspandit si caracteriza comunitatile ecclesiale. Astfel, fenomenul „vorbirii in limbi” s-a repetat in veacul apostolic, la putin timp dupa Cincizecime, in Efes si in Corint.

La Efes, niste ucenici ai Sfantului Ioan Botezatorul, dupa ce „au primit botezul crestin si punerea mainilor”, „vorbeau in limbi si proroceau”. (Fapte, 19, 5-6).

Acest lucru il spune lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur : „Cand cineva se boteza, de indata vorbea in limbi straine… si multi si proroceau, iar altii aratau si alte semne si minuni. De ce? Fiindca aceia veneau de la idoli si nu stiau nimic lamurit, ba chiar nici nu erau crescuti, in Vechile Scripturi. Cand se botezau luau indata Duhul Sfant -, dar fiindca pe acest Duh nu-l vedeau, pentru ca e nevazut, apoi harul le dadea un semn vazut, de lucrarea sa si unul – de exemplu – vorbea in limba persilor, altul in a romanilor, altul in a indienilor sau in alta limba si prin aceasta se invedera in ochii paganilor ca Duhul Sfant este cel ce graieste prin aceia. De aceea se zice : „Fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.., numind harismele aratarea Duhului” (Omilia 29, la 1 Corinteni).

In Corint, aceasta harisma era pretuita in mod deosebit, iar apostolul Pavel considera necesar sa arate insemnatatea precum si si raportul dintre aceasta si celelalte harisme. In capitolul doisprezece din Epistola I catre Corinteni, Sfantul Apostol Pavel enumera noua daruri ale Sfantului Duh, printre care „glosolalia si talmacirea limbilor”.

Apostolul Pavel compara glosolalia cu prorocia si intareste mai ales importanta prorociei deoarece: „Cel ce proroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere.” Mai mult, Apostolul Pavel explica de ce vorbirea in limbi fara un interpret (talmacitor ) nu are nicio valoare pentru credinciosi – pentru Biserica. Pavel spune: „Iar acum, fratilor, daca as veni la voi, graind in limbi, de ce folos v-as fi, daca nu v-as vorbi – sau in descoperire, sau in cunostinta, sau in prorocie, sau in invatatura?

Apoi concluzioneaza: „Asa si voi: Daca prin limba nu veti da cuvant lesne de inteles, cum se va cunoaste ce ati grait? Veti fi niste oameni care vorbesc in vant. Sunt asa de multe feluri de limbi in lume, dar nici una din ele nu este fara intelesul ei. Deci daca nu voi sti intelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeste, si cel care vorbeste barbar pentru mine.”

Apostolul Pavel atrage atentia crestinilor din Corint asupra utilizarii glosolaliei. Ea nu trebuie practicata oriunde si oricum, ci cu „cuviinta si cu randuiala”: ” Vorbirea in limbi este semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi…. Deci, daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, ca sunteti nebuni?”

In capitolul treisprezece, Sfantul Pavel spune, „Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate”. Apoi Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre dragoste: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. „

Glosolalia astazi, „vorbire in vant”

„Vorbirea in limbi” sau „Glosolalia”, este insa o practica populara in multe biserici din zilele noastre. Vorbirea in limbi este intalnita mai ales in bisericile penticostale, in randul quakerilor si grupurilor metodiste care o privesc ca pe cerinta pentru a fi crestin si dovada a primirii Duhului Sfant.

Vorbirea in limbi asa cum apare in Noul Testament este diferita radical de noua glosolalie de astazi. In trecut,  vorbirea in limbi presupunea folosirea unui limbaj uman strain, ce putea fi inteles direct sau printr-un interpret. Atat in Faptele Apostolilor, cat si In Epistola intaia catre Corinteni se vorbeste despre glosolalie ca despre vorbirea „in limbi omenesti”, „in felurite limbi”, in limbile deja vorbite de unele popoare (Fapte 2, 8-12), dar necunoscute in prealabil de catre glosolali.

Glosolalia de astazi are un alt inteles. Din perspectiva acestei miscari, glosolalia consta din sunete nearticulate, asemenea ganguritului pruncilor precum si dintr-un amestec de suspinuri si cuvinte fara inteles, manifestate in stare de extaz.

Glosolalul din Biserica primara vorbea sub inspiratia Duhului Sfant, in extaz (I Cor., 14, 2, 15), dar nu si in stare de inconstienta. Si in cazul acesta, ca si in toate celelalte cazuri, de inspiratie divina, personalitatea glosolalului nu se anihileaza, ci din contra, puterile sale spirituale sunt intarite pentru a putea recepta adevaruri la care nu poate ajunge pe cale naturala.

O analiza mai indeaproape a acestei miscari din ultimele veacuri arata ca ea atrage persoane ce afiseaza anxietate si instabilitate psihica evidente. Dupa Cuvantul Apostolului Pavel, adeptii acestor miscari nu sunt nimic mai mult decat „oameni care vorbesc in vant”.

A incetat cu adevarat darul vorbirii in limbi?

Daca glosolalia nu mai este intalnita astazi in Biserica Ortodoxa se intampla deoarece si-a implinit scopul in vremurile Noului Testament, nemaifiind necesara in prezent. De altfel, chiar Sfantul Apostol Pavel spune ca „darul limbilor va inceta” (I Cor. 13, 8).

Faptul ca darul vorbirii in limbi era o harisma specifica Bisericii primare, il arata si Sfintii Parinti ai Bisericii. Iustin Martirul, scrie liste ale mai multor feluri de harisme insa nu mai mentioneaza glosolalia. Sfantul Ioan Gura de Aur, de asemenea, a scris numeroase omilii la cartile Noului Testament, in timpul sec. al IV-lea, dar nu mentioneaza glosolalia ca o harisma a vremii sale.

Biserica este si acum o comunitate harismatica. Darul glosolaliei, asemenea celorlalte daruri pe care „le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste” (I Cor. 12-11),  ramane in comunitatea  Bisericii ca potenta, nu si ca manifestare.

Marturia Bisericii Ortodoxe cu privire la glosolalie, in raport cu cea a miscarilor religioase contemporane care considera ca harisma vorbirii in limbi inca se manifesta in ritualurile lor, se intemeiaza pe cuvintele Sfantului Apostol Pavel care ne spune ca este mai de dorit a grai cineva cinci cuvinte cu inteles, ca sa invete si pe altii, „decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina” (I Cor.14, 10).

08
iun.
14

Icoana Pogorarii Sfantului Duh

Icoana Pogorarii Sfantului Duh

Icoana Cincizecimii, adica icoana care infatiseaza momentul Pogorarii Duhului Sfant peste Apostoli si, totodata, peste intreaga Biserica, este una dintre cele mai importante icoane ale Bisericii Ortodoxe. Cu adevarat, icoana Cincizecimii este o marturisire a dreptei credinte.

Icoana Cincizecimii

La cincizeci de zile dupa Invierea Domnului, precum Iisus a spus mai inainte, s-a petrecut Pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli. Desi acest eveniment a fost receptat si pastrat in constiinta Bisericii inca de atunci, in mod neintrerupt, cele mai vechi icoane care il infatiseaza apar insa prin secolul al VI-lea.

„Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti (Apostolii) impreuna in acelasi loc. Si, din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa” (Fapte 2, 1-6).

Duhul Sfant este trimis de Dumnezeu Tatal

Cele mai vechi icoane ale Cincizecimii prezinta anumite particularitati. In unele icoane apare zugravita Inaltarea Domnului, iar in altele apare Maica Domnului. Desi numele Apostolilor difera de la o icoana la alta, in mijlocul lor aparand Sfantul Apostol Pavel si Evanghelistii, numarul lor ramane intotdeauna acelasi: doisprezece.

Icoana Cincizecimii - Pogorarea Duhului Sfant

In mijlocul Apostolilor, care sunt impartiti in doua cete egale, asezate de o parte si de alta a icoanei, este zugravita Maica Domnului. Deasupra lor, Domnul Iisus Hristos sade pe tronul slavei Sale, intr-o mandorla de lumina, inconjurata de patru ingeri, ca in icoana Inaltarii. De sub tron iese „mana lui Dumnezeu”, imagine iconografica a lui Dumnezeu Tatal, care trimite peste Apostoli raze de lumina. Imediat sub „mana” este zugravit Porumbelul, imagine iconografica a Duhului Sfant.

Invatatura cuprinsa in aceasta prima forma a icoanei este urmatoarea: Dumnezeu Tatal este Cel care Il trimite pe Sfantul Duh peste Apostoli, iar acest lucru nu este cu putinta decat prin Inaltarea Domnului Iisus Hristos la cer.

In anul 586, precum se observa in „Evangheliarul lui Rabula”, icoana Pogorarii Duhului Sfant este zugravita in mod separat de icoana Inaltarii Domnului. Deasupra fiecarui Apostol coboara cate o limba de foc, izvorata din Porumbelul aflat in partea de sus a icoanei.

Maica Domnului, scoasa din icoana Cincizecimii

Incepand cu secolul al VII-lea, Maica Domnului nu mai apare zugravita in mijlocul Apostolilor. Cea mai veche icoana de acest fel se pastreaza in Manastirea Sfanta Ecaterina, din Muntele Sinai.

Sfintii Apostoli sunt infatisati sezand in doua grupe, de o parte si de alta a icoanei, iar in centru, sub Hristos, care este infatisat in partea de sus, este pictat Porumbelul, simbol al Duhului Sfant. Peste cei doisprezece Apostoli coboara raze de foc.

In unele icoane, sus, in locul lui Domnului Iisus Hristos, este reprezentata in mod simbolic Sfanta Treime: un Tron (simbol al Tatalui), pe care sta Evanghelia (simbol al Fiului) si Porumbelul (simbol al Sfantul Duh).

Cine ocupa locul ramas liber intre Apostoli ?

In icoana Cincizecimii, nici un Apostol nu este asezat in mijloc. Dupa ce Maica Domnului nu mai apare zugravita in aceata icoana, locul ocupat initial de ea ramane liber. Acest spatiu dintre Apostoli, ramas liber, este accentuat in mod voit.

Icoana Cincizecimii - Pogorarea Duhului Sfant

Cei doisprezece Apostoli sunt asezati intr-un semicerc, precum odinioara (si astazi) se asezau ucenicii in jurul invatatorului lor. In mijlocul Apostolilor s-a aflat Invatatorul lor, Iisus Hristos, precum vedem in toate celelalte icoane. Cand acesta s-a inaltat la Tatal, locul Sau a ramas liber, insa nu pentru mult timp.

Precum le-a spus mai inainte, Domnul Iisus le-a trimis in schimb pe Mangaietorul, adica pe Duhul Sfant. Deci, Duhul Sfant este Cel care ocupa, in mod nevazut, locul ramas liber intre Apostoli. Prezenta Sa la Cincizecime s-a facut simtita doar printr-un vuiet si prin limbile ca de foc (Fapte 2, 2-3).

In mijlocul Apostolilor se afla prezent Duhul Sfant. Deci, in mod vazut, locul dintre Apostoli trebuie sa ramana gol pana la sfarsitul lumii. Oricine ocupa acest loc uzurpa suprematia Sfantului Duh in Biserica. In acest sens, parintele Nikolai (Nicolas) Ozolin spune: „Acesta nu este doar un element necesar in icoana ortodoxa a Pogorarii Sfantului Duh, dar el pare sa constituie cheia indispensabila a unei intelegeri corecte a continutului acestei icoane.

Universalitatea mantuirii

Odata cu Pogorarea Duhului Sfant se intemeiaza in mod deplin Biserica. Evanghelia lui Hristos se adreseaza intregii lumi, precum se vede din grairea minunata a Apostolilor in felurite limbi. Predica lor se adreseaza tuturor neamurilor de pe pamant. Toate popoarele nu se pot uni decat in Biserica lui Hristos, ascultand aceeasi Evanghelie si urmand aceleasi porunci dumnezeiesti.

Incepand cu secolele X-XI, icoana Pogorarii Duhului Sfant a capatat noi elemente iconografice. In cupolele marilor biserici din Constantinopol (Biserica Sfanta Sofia), Grecia (Biserica Sfantul Luca) si Venetia (Biserica Sfantul Marcu) sub tronurile celor doisprezece Apostoli, peste care coboara limbi de foc, sunt zugravite cele saisprezece neamuri amintite in „Faptele Apostolilor”, prezente in Ierusalim, la Pogorarea Sfantului Duh. Este prezent un om din fiecare neam, deci saisprezece persoane cu porturi diferite.

Cine este batranul din icoana ?

Treptat, imparatii si reprezentantii celor saisprezece neamuri incep sa fie inlocuiti cu chipul unui rege batran. El inchipuie „Lumea”. Pentru ca, in limba greaca, substantivul „lume” este de genul masculin, el a fost personificat printr-un barbat batran. Pentru aceasta, in icoane, in dreptul batranului rege, sta scris: „Cosmos”, adica „Lumea”.

Icoana Cincizecimii - Pogorarea Duhului Sfant

El tine in maini un stergar cu doisprezece suluri (particele), ca semne ale predicii Apostolilor in intreaga lume. Aceasta dezvoltare iconografica a icoanei Pogorarii Duhului Sfant se statorniceste in secolul al XIV-lea, pe fondul luptelor si afirmarii invataturii isihaste. Parintele iconar Nikolai (Nicolas) Ozolin spune: „Semnificatia mantuirii „neamurilor” isi gaseste aici ultima aprofundare; in locul „triburilor” si al „graiurilor”, in locul imparatului si al barbarului, isihastii incep sa reprezinte (in mod alegoric) cosmosul, lumea intreaga, si, prin aceasta, ei afirma chiar dimensiunea cosmica a Cincizecimii.

Icoana Cincizecimii, icoana Bisericii

Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica !

Biserica lui Hristos este Una. Apostolii cunosc si propovaduiesc o singura Invatatura a lui Iisus Hristos. Peste ei coboara Unul si acelasi Duh Sfant.

Biserica lui Hristos este Sfanta. Sfant este Fiul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru ea. Sfant este Duhul Sfant, care o conduce pana la sfarsitul lumii. Sfant este Dumnezeu Tatal, care L-a trimis in lume pe Fiul, ca Rascumparator, si pe Duhul Sfant, ca Sfintitor. Sfinti sunt si Apostolii, care propovaduiesc Sfintenia lui Dumnezeu, pentru sfintirea oamenilor.

Biserica lui Hristos este Soborniceasca si Apostoleasca. In jurul Apostolilor se aduna toate neamurile, fiecare ascultand si intelegand Evanghelia lui Hristos in limba sa. In mijlocul Apostolilor se afla Duhul Sfant, trimis de la Tatal, iar nu unul dintre Apostoli. Egalitatea dintre Apostoli, ca propovaduitori, si egalitatea dintre neamuri, ca partase la Evanghelie, intaresc intinderea peste toata lumea a Bisericii lui Hristos.

08
iun.
14

Limbile ca de foc de la Rusalii

Limbile ca de foc de la Rusalii La zece zile de la Inaltarea Mantuitorului, Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant, in chip de limbi ca de foc, peste ucenicii adunati in camara de sus. Focul in chipul caruia Si-a facut aparitia Duhul Sfant nu era unul natural si din acest motiv Scriptura vorbeste de limbi ca de foc si nu limbi de foc. E importanta aceasta precizare pentru ca exista o diferenta majora intre lumina dumnezeirii si lumina focului. Lumina dumnezeiasca fiind necreata nu sufera schimbari si alterari, precum cea a focului. Iar daca lumina focului este cand mai putin intensa, cand intensa, in functie de foc, lumina dumnezeiasca fiind necreata, nu i-a luminat pe Apostoli progresiv.

Descoperirea Duhului in chipul limbilor ca de foc, arata chipul indoit al luminii: luminator si mistuitor. El Se face lumina pentru oamenii curatiti de pacate si foc pentru cei necurati.

Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii – ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Pelerinii, neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi „plini de must”, adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: „Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Apostolii au vorbit real limbile celor prezenti. Din Faptele Apostolilor aflam ca toti cei umpluti de Duh Sfant „au inceput sa graiasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai” (Fap. 2, 6). Au existat persoane care au afirmat ca Apostolii au vorbit intr-o singura limba, dar Duhul Sfant traducea ascultatorilor ceea ce Apostolii graiau. Daca Duhul ar fi tradus, atunci „minunea ar fi fost mai degraba la cei ce ascultau decat la cei ce vorbeau”, dupa cum afirma Sfantul Grigorie de Nazianz.

Limbile pe care Apostolii le vorbeau nu sunt limbi create de Dumnezeu. IPS Ierotheos Vlachos afirma: „Sfintii Parinti ne invata ca puterea cuvantului nostru este lucrarea-energia lui Dumnezeu, Care a creat firea, dar gasirea cuvintelor particulare pentru nevoia diferitelor lucruri este inventia omului. Daca Dumnezeu ar fi autorul cuvintelor, atunci ar insemna ca Ii putem atribui si cuvintele rusinoase si necuviincioase care exista in limbile oamenilor”. Sa nu uitam ca Dumnezeu ii cere lui Adam sa puna nume animalelor si nu-l invata pe Adam numele acestora.

Asadar, Duhul Sfant foloseste cuvintele noastre si intra in comuniune cu noi ca sa primim prin ele intelegerea celor dumnezeiesti. Sfantul Grigorie de Nissa spune ca „Asa cum pentru a-i face pe surzi sa priceapa ce trebuie sa faca folosim tot felul de semne si gesturi, pentru ca este cu totul nefolositoare in cazul lor rostirea cuvintelor – la fel si in cazul nostru, al oamenilor indeobste, intelegerea celor dumnezeiesti. Intrucat firea noastra este surda si nu pricepe nimic din cele inalte, Harul lui Dumnezeu le vorbeste in multe locuri si in multe chipuri Prorocilor, dand chip cuvantului lor, asa incat ‘sa il intelegem cu usurinta si asa cum ne-am obisnuit’, ca sa ne poarte catre intelegerea celor inalte”.

Prezenta Duhului in chip de limbi ca de foc a facut posibil ca Apostolii sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa o impartaseasca celor prezenti in propria lor limba, ca propovaduirea sa nu ramana nelucratoare.

Limbile ca de foc sunt prezente si astazi in Biserica. Painea si vinul devin Trupul si Sangele Domnului prin lucrarea Sfantului Duh. Fiecare hirotonie intru diacon, preot sau arhiereu e dovada prezentei Duhului. Prin harul Duhului Sfant omul devine crestin si este incorporat in Trupul lui Hristos. Iertarea pacatelor marturisite se face tot prin harul Duhului Sfant. Prin Duhul are loc extinderea vietii lui Hristos in noi.

08
iun.
14

Traditii de Rusalii

Traditii de RusaliiTraditiile de Rusalii se intemeiaza pe credinta in viata vesnica, in existenta spiritelor rele (diavoli) si in posibilitatea de mijlocire inaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiti.

Rusaliile – „Pogorarea Duhului Sfant – se praznuiesc intotdeauna duminica, la cincizeci de zile dupa Invierea Domnului. In ajunul acestei duminici, sambata dimineata, se face pomenirea mortilor. In popor, aceasta sambata este numita „Mosii de Vara”, „Mosii de Rusalii” sau „Mosii cei Mari”.

Grija pentru cei morti

Sambata, inainte de Rusalii, dupa slujba Parastasului, credinciosii impart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiti in Domnul. Acum se dau de pomana strachini noi cu mancare. Aceste vase romanesti din lut (materia potrivita pentru vasele de pomenire) se mai numesc si „mosoaice”, de la numele colectiv de „mosi”, dat tututor celor adormiti.

In vasele pentru pomana se pune o bautura curata (apa de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun si alte mancaruri, precum fructe, placinta, cas, oua, mamaliga sau ciorba de pasare. Nu pot lipsi painea (colacul) si lumanarile.

Manarele cosnitelor si vasele de pomana se impodobesc frumos, cu flori de trandafir si fire de busuioc. Cand se ajunge la casa celui caruia i se imparte, se aprinde lumanarea, care este infipta in colac. In acest moment are loc un schimb, fie el cat de mic. Astfel, cel care primeste pomana, la randul sau, imparte ceva pentru cei adormiti din neam.

Cei credinciosi nu mananca nimic in aceasta zi, pana nu termina de impartit pomana pentru cei adormiti. Chiar si cei mai putin credinciosi spun ca nu este bine sa mananci ceva in aceasta zi, fara a da mai intai ceva de pomana.

Frunzele de tei

Duminica Rusaliilor, cand este praznuita Pogorarea Duhului Sfant, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorat peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt inchipuite astazi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credinciosi la biserica, spre a fi sfintite. Dupa slujba, frunzele se iau acasa si se aseaza la icoane si la usi.

In popor se crede ca frunzele si ramurile de tei feresc gospodariile de fulgere, de grindina si de duhurile cele rele. Aceasta credinta populara poate fi intemeiata pe sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, daca se are in vedere sfintirea frunzelor cu aghiazma, ele devenind astfel purtatoare de har.

Sfintirea semanaturilor

Indata dupa slujba, in Duminica Pogorarii Duhului Sfant, preotul si credinciosii merg pe camp si savarsesc Sfestania, adica sfintirea mica a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semanaturile campului, atat de preot, cat si de fiecare credincios in parte.

Rusaliile, in mitologia populara

In mitologia populara, „Rusaliile” sunt niste spirite rele (iele, zane). Se mai spune despre Rusalii ca sunt fiicele lui „Rusalim imparat”, acesta din urma fiiind o personificare a cetatii Ierusalim. Ele stau pe pamant vreme de o luna. Nu pot fi vazute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli si necazuri. Ele umbla imbracate in alb, danseaza in vazduh si cauta locuri neumblate. Locurile unde joaca, raman arse si neroditoare. Pentru a fi feriti de ele, oamenii pun in casa pelin si usturoi. In aceste zile, frunze de pelin se pun in toate bauturile, cu exceptia apei.

Calusarii

„Dansul calusarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede ca acest dans ritual poate sa vindece relele facute de Rusalii. Se aduna cei mai buni dansatori ai satului si formeaza o ceata de 13 calusari. Timp de o luna, ei se leaga cu juramant ca vor juca „Calusul”. In acest timp, bolnavii cauta sa se vindece. Cel bolnav se intinde pe pamant, iar calusarii incep dansul si sariturile. La un anumit timp, fiecare calusar peste cel bolnav, iar la sfarsit, celui bolnav i se sopteste la ureche o urare de sanatate.

Calusarii - Rusaliile

08
iun.
14

Predica la Duminica Rusaliilor

Predica la Duminica RusaliilorPredica la Praznicul Pogorarii Sfantului Duh

In duminica de astazi, numita Duminica Rusaliilor (Duminica Mare) sau Duminica Cincizecimii, praznuim minunea Pogorarii Duhului Sfant peste Apostolii Domnului si, de asemenea, ziua intemeierii Bisericii crestine in lume.

Inainte de inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a poruncit ucenicilor Sai sa nu se desparta de Ierusalim, ci sa astepte implinirea fagaduintei Tatalui ceresc, adica primirea Duhului Sfant. Si li s-a spus ca atunci vor fi imbracati cu putere de sus, vor fi luminati si intariti sa predice Evanghelia in toata lumea, sa invete toate neamurile si sa le boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si astfel sa-I fie martori pana la marginea pamantului (Fapte 1, 8) si pana la sfarsitul veacului.

Fagaduinta s-a implinit in Duminica Cincizecimii, cand, intr-adevar, S-a coborat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli „ca o suflare” de vant, sub chipul limbilor „ca de foc”, si a revarsat in ei o putere noua, necunoscuta lumii pana atunci, care a facut din pescarii simpli si fricosi, de pana atunci, cei mai devotati Apostoli si cei mai neinfricati misionari, cum n-a mai avut lumea niciodata.

Impotriva tuturor vitregiilor lumii si impotriva tuturor pacatelor ei indatinate, Sfintii Apostoli au izbutit sa resadeasca in inimile oamenilor cea mai curata si cea mai luminoasa invatatura – Evanghelia dragostei si a pacii – si sa produca, cu cele mai simple mijloace, cea mai mare revolutie morala si religioasa cunoscuta in istoria lumii prin raspandirea crestinismului. Din aceste pricini, Rusaliile au fost, sunt si raman un mare semn de intrebare pentru toti carturarii lumii, o problema grea pentru toate mintile care bolesc de necredinta si o mare imbarbatare pentru toti predicatorii Sfintei Evanghelii.

Atunci, pentru prima data in istoria lumii, S-a aratat cu putere, in public, Sfantul Duh – Duhul Adevarului, pe Care lumea, prin simturile, prin puterile si prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu-L vede si nu-L cunoaste, pentru ca nu stie de unde vine si unde merge (Ioan 3, 8), cum spune insusi Mantuitorul Hristos.

In Simbolul credintei noastre crestine noi marturisim despre Sfantul Duh ca El este „Domnul de-viata-Facatorul, Care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, Care a grait prin prooroci”. El este vesnic. Deci, este fara inceput si fara sfarsit, deofiinta cu Tatal si cu Fiul. El are in Sine toate atributele dumnezeirii si este prezent si activ in toate lucrarile indreptate spre lume ale Sfintei Treimi.

El ia parte cu Tatal si cu Fiul la cele doua creatii:

1. La Facerea lumii „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2);

2. La refacerea spirituala a lumii – savarsita prin intruparea Mantuitorului – Sfantul Duh lucreaza la renasterea si sfintirea omului si a lumii.

El este Mangaietorul, Duhul Adevarului, Izvorul harului si Vistierul bunatatilor.

De-a lungul istoriei zbuciumate a Vechiului Testament Duhul Sfant a grait prin Prooroci, pregatind omenirea pentru venirea Mantuitorului in lume. Noul Testament adevereste ca Sfantul Duh este mereu prezent in viata pamanteasca a Mantuitorului. Astfel, cand Iisus Hristos se intrupeaza, Duhul Sfant ii este premergator -la Buna Vestire a Fecioarei. Cand Domnul Hristos se boteaza, Duhul ii este marturisitor.

Cand Iisus Domnul invata pe oameni si savarseste minuni, Duhul Sfant il insoteste. Dupa inviere si mai ales dupa inaltare, Duhul Sfant ii este urmas, continuand in lume lucrarea de luminare, de sfintire si de indumnezeire a oamenilor.

Pentru ca El lucreaza nedespartit de Tatal si de Fiul este numit si Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul Domnului, Domnul insusi, Duhul infierii si Duhul libertatii. El inspira pe Profeti, intareste pe Apostoli, hirotoneste preotii Bisericii, lumineaza si calauzeste pe pastorii si invatatorii nostri sufletesti.

Duhul Sfant ne renaste prin Taina Sfantului Botez; prin El devenim, din oameni trupesti, oameni duhovnicesti. Prin El, Care este Duhul infierii, devenim fiii lui Dumnezeu prin har. Prin Sfantul Duh ne iarta Dumnezeu pacatele cand ne marturisim. Prin Sfantul Duh painea si vinul din Sfantul Potir devin Trupul si Sangele Mantuitorului nostru, cu care ne impartasim. Prin Sfantul Duh, trupurile noastre impreuna cu sufletele devin biserici ale Dumnezeului Celui viu. El mangaie, lumineaza, inspira, invata, insufleteste, intareste si sfinteste pe toti credinciosii. El este Sfant si sfinteste viata noastra prin cele sapte Sfinte Taine. El este atotintelept si bun si ne calauzeste viata prin cele Sapte daruri ale Sale, care sunt: intelepciunea, intelegerea, sfatul, puterea, cunostinta, evlavia si frica de Dumnezeu (Isaia 11, 1).

Prin lucrarea tainica a Duhului Sfant, oamenii lumii acesteia, barbati, femei si copii, atat de diferiti ca neam, ca rasa si ca stare sociala, pot deveni o comuniune sfanta. Pot deveni madularele Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al Mantuitorului Hristos, unit prin legatura dragostei, a pacii si a sfinteniei.

Duhul Sfant are in viata Bisericii un rol asemanator cu acela al sufletului in organizarea vietii noastre omenesti. Dupa cum sufletul da viata si miscare tuturor madularelor, tot asa Duhul Sfant da viata si miscare, spre binele tuturor, madularelor Sfintei Biserici, care suntem noi, crestinii.

Si, dupa cum sufletul vede prin ochi, aude prin urechi, vorbeste prin intermediul limbii si este prezent in toate madularele trupului impartasindu-le viata si acordandu-le tuturor simtirilor ceea ce li se cuvine, tot asa si Duhul Sfant prin Sfinti face minuni: prin unii invata adevarul, prin altii sporeste stiinta, prin unii ocroteste bunele traditii, prin altii pastreaza buna cuviinta si cinstea in familii, prin altii stinge vrajba dintre oameni si-i impaca. Unii au o harisma, altii alta, insa toti se straduiesc sa duca aceeasi viata buna si sa aiba aceeasi simtire curata, pentru ca toti se lasa calauziti de puterea si de lucrarea binefacatoare a Sfantului Duh.

Nenumarate si nemasurate sunt darurile, puterile si influentele Sfantului Duh asupra lumii intregi si asupra fiecarui suflet in parte. Toate aceste generoase revarsari de dumnezeiasca dragoste se ofera in dar tuturor oamenilor si indeosebi crestinilor, care prin Taina Sfantului Botez s-au inscris in familia sfanta a fiilor lui Dumnezeu. Duhul Sfant, desi este prezent in viata noastra pretutindeni si in orice vreme, El nu se face simtit noua decat daca il vrem, il chemam, il dorim. Daca nu vrem si nu dorim ajutorul Lui, El nu ne face sila.

Stiut este ca prin Taina Sfantului Botez si prin Taina Sfintei Mirungeri am primit fiecare, in pruncia noastra, simtul de orientare spre bine, am primit voia libera indreptata spre implinirea poruncilor dumnezeiesti. Daca in vremea incercarilor si a ispitelor ascultam de acest indemn launtric spre bine, care este glasul launtric al Sfantului Duh, si facem binele, nu raul, ferice de noi.

Daca insa nu ascultam indemnul Lui spre bine, ne impotrivim acestui gingas indemn si, in loc de bine, alegem raul, vom avea de suferit.

Chemandu-L in ajutor, mai ales in vremea ispitelor si a necazurilor, conlucrand cu El si ostenindu-ne spre bine, vor incolti si vor creste in noi roadele Sfantului Duh, care sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea (poftelor), curatia (trupeasca si sufleteasca) (Galateni 5, 22). Dar daca, in loc de bine, alegem raul, Duhul Sfant se va departa de la noi si in locul Lui va pune stapanire pe sufletul nostru duhul celui rau, care poarta cu sine boldul pacatului si al mortii si intarata in noi poftele urate ale trupului, care amarasc viata si ne despart de Dumnezeu.

Aceste pofte sunt: necuratia, desfraul, inversunarea, fermecatoriile, vrajbele, certurile, invidia, mania, dezbinarile, uciderile, betiile, ospetele cele necuviincioase si altele asemenea acestora, bine stiind, cum spune Sfantul Apostol Pavel, ca „cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21).

Noi toti avem nevoie de Dumnezeu si de imparatia Lui, chiar daca uneori, de-a lungul vietii noastre, nu ne dam seama de aceasta. Imparatia lui Dumnezeu – cum o defineste Sfantul Apostol Pavel – inseamna pe scurt: „Dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant”(Romani 14, 17). Aceste roade – dreptatea, pacea si bucuria intru Duhul Sfant -, ca si celelalte roade ale Duhului de care am mai amintit, trebuie sa stapaneasca totdeauna sufletele si inimile noastre si sa se reverse din suflet in viata din jurul nostru prin ganduri, prin cuvinte si prin toate faptele noastre zilnice.

Calea catre aceasta imparatie este lunga, ea incepe de aici de pe pamant si continua sus, in ceruri. Si, ca orice calatorie, nu este lipsita de surprize si primejdii. Este greu sa mergem singuri pe aceasta cale, caci putem slabi sau ne putem rataci. Avem nevoie de o calauza sigura, de indrumare temeinica, de imbarbatare si ajutor pe aceasta cale spre imparatia lui Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, avem o asemenea calauza sigura si incercata, o institutie sfanta, straveche si puternica, intemeiata pe Jertfa Mantuitorului, pe marturisirea Apostolilor, pe sangele martirilor, pe experienta si invataturile bogate ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Aceasta venerabila calauza este Sfanta Biserica dreptmaritoare, inzestrata cu Sfintele ei Taine si cu toate bogatiile si harurile Sfantului Duh, de la intemeierea careia praznuim astazi aproape doua milenii. Sa ne folosim cu smerenie de puterile si de luminile ei! Sa cerem, sa primim si sa ne folosim cu dragoste de influentele ei binefacatoate, pentru curatirea noastra de pacate, pentru luminarea si innoirea noastra, pentru ocrotirea si imbarbatarea noastra pe calea vietii cinstite, curate si pasnice, pe calea mantuirii noastre, supunand voia noastra cea patimasa voii lui Dumnezeu si incepand toate rugaciunile noastre cu chemarea in ajutor a Sfantului Duh, Mangaietorul, Care este imparatul ceresc – Duhul Adevarului si Sfintitorul vietii noastre -, si sa ne rugam, zicand: „imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Carepretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule-de-viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curatestepe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”. Amin

Parintele Sofian Boghiu

08
iun.
14

Rusaliile

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh. A fost numita „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana „Rosalia”, consacrata cultului mortilor. Nu intamplator, sambata dinaintea Rusaliilor este destinata pomenirii celor morti, zi cunoscuta si sub denumirea de Mosii de vara. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul ca se praznuieste la cincizeci de zile dupa Pasti.

Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Anul acesta praznuim Rusaliile pe 8 iunie. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi „ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba”.

Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: „De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: „Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede” (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: „Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus”. Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii – ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile – scurt isoric

Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfinților Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile – ziua in care Biserica ia fiinta

Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: „Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”.

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

08
iun.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-08

DUMINICA
POGORÂRII SFÂNTULUI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH

Evanghelia de la Ioan
(VII, 37-53; VIII, 12)

n ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui“. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise. Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într’adevăr, Acesta este Profetul!“ Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul!“ Iar alţii ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din oraşul Betleem, unde a fost David?…“. Şi dezbinare s’a făcut în mulţime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El. Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?“ Slujitorii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta“. Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi?; e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?… Dar această mulţime care nu cunoaşte legea, blestemată este!…“. A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: „Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoască ce a făcut?“ Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet?“. Şi s’a dus fiecare la casa lui. După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“.



Blog Stats

  • 325.206 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte