Arhivă pentru 25 iunie 2014

25
iun.
14

Succesul

 SuccesulSunt oameni care isi doresc cu orice pret sa aiba parte de succes. De regula sunt cei care nu se evalueaza corect. Pentru ca cel care are parte de o cunoastere realista a darurilor cu care a fost inzestrat, cauta performanta (implinirea umanului), nu succesul. Iar cand atinge performanta, daca este smerit, nu cauta sa se distinga, pentru ca stie ca este doar un colaborator al lui Dumnezeu. El vede in performanta sa, reusita lui Dumnezeu in el, dupa cum spunea parintele Teofil Paraian. Traieste cu convingerea ca darurile pe care le are sunt talantii pe care Dumnezeu ne cere sa-i inmultim.

Multi din cei care cauta succesul, recurg la imitatie. Se uita in jurul lor si vad care sunt persoanele de succes si cauta si ele sa mearga pe aceeasi cale. Iar acest lucru ii face sa se indeparteze cat mai mult de ei insisi. Nu mai tin seama de darurile cu care au fost inzestrati, se supraevalueaza, se cred buni la multe si sfarsesc intr-o mare dezamagire. Pornesc cu mare avant spre succes si ostenesc repede. Cand nu esti inzestrat pentru domeniul pe care l-ai ales, cautarea succesului inseamna pregatirea infrangerii.

E pacat ca omul cauta recunoastere sociala si nu inmultirea darurilor pe care le-a primit de la Dumnezeu. Nu mai conteaza daca esti bun sau nu la ceva. Important este sa fii recunoscut de public.

Retineti ca fiecare dintre noi dispune de o inzestrare unica, de aceea si inmultirea darului se face intr-un mod particular. Chiar daca vorbim de prezenta aceluiasi dar si la alte persoane, el se cere inmultit in chip diferit. Suntem datori sa raspundem chemarii dumnezeiesti. Capacitatile noastre sunt chemarea cu care ne striga Dumnezeu pe fiecare dintre noi, spunea intr-un interviu profesorul sociolog, Ilie Badescu. In raspunsul dat acestei chemari sta implinirea noastra.

Omul care cauta succesul nu este interesat de chemarea divina. Din acest motiv avem oameni de succes nefericiti. In vreme ce toti oamenii care au inmultit darurile primite sunt fericiti. Si sa nu va intristati daca ati primit un singur dar. In fata lui Dumnezeu cel care a primit un singur dar, poate fi la fel de fericit ca unul care a primit cinci. Pe Dumnezeu nu-l intereseaza cantitatea. Daca ar fi fost asa, atunci e limpede ca recompensa nu ar mai fi fost aceeasi. L-ar fi felicitat in chip deosebit pe cel care a avut de inmultit cinci.

Cautati implinirea, nu succesul. La Judecata de Apoi nu se va tine sema de succesul pe care l-am avut in lume, ci de inmultirea darurilor primite.

25
iun.
14

Otravirea

Otravirea Otrava puternica introdusa in organism produce moartea.

Substantele toxice (otravurile) pot patrunde in organism prin ingestie, prin inhalare, prin injectare sau prin absorbtie cutanata. Cele mai cunoscute intoxicatii sunt cele cu medicamente, cu produse industriale sau menajere, cu anumite plante si ciuperci, cu ingrasaminte, fungicide, erbicide si insecticide. Nu trebuie omise nici otravirile cu alcool (coma alcoolica), cu tutun (otravirea lenta) si cu stupefiante (drogurile).

Otravirile nu se pot trata la domiciliu. Bolnavul trebuie dus cat mai repede la un spital. Prin spitalizare si tratament medicamentos, majoritatea persoanelor care s-au intoxicat (otravit) cu substante periculoase au scapat cu viata. Dar, majoritatea celor care nu au ajuns de urgenta la un spital au murit in scurt timp dupa otravire. Multe otravuri nu au antidoturi.

Numai harul lui Dumnezeu poate da trupului puterea de a nu gusta moartea mai inainte de vreme, in urma unei otraviri involuntare. Aceasta este o minune a credintei. In acest caz, otrava fie nu-l afecteaza deloc pe cel otravit, fie ii provoaca anumite stari de rau suportabile. In definitiv, organismul primeste de la Dumnezeu o rezistenta iesita din comun, astfel incat sa poata rezista otravirii.

Este nevoie de credinta in Dumnezeu si de viata curatita de pacate.

Credinta, antidot al otravirii

„La urma, pe cand cei unsprezece ucenici sedeau la masa, li S-a aratat Iisus si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai, serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi” (Marcu 16, 14-18).

Muscatura de vipera

„Dupa ce am scapat (de furia valurilor marii), am aflat ca insula se numeste Malta. Iar locuitorii ei ne aratau o deosebita omenie, caci, aprinzand foc, ne-au luat pe toti la ei, din pricina ploii care era si a frigului.

Si, strangand Pavel o gramada de gateje si punandu-le in foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui. Si, cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: „Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare.” Deci el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau. Iar ei asteptau ca el sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar, asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu.

Si imprejurul acelui loc erau tarinile capeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gazduit prietenos trei zile. Si s-a intamplat ca tatal lui Publius zacea in pat, cuprins de friguri si de urdinare cu sange, la care intrand Pavel si rugandu-se, si-a pus mainile peste el si l-a vindecat. Si intamplandu-se aceasta, veneau la el si ceilalti din insula care aveau boli si se vindecau; Si acestia ne-au cinstit mult si, cand am plecat, ne-au pus la indemana toate cele de trebuinta” (Fapte 28, 1-10).

Din viata Sfantului Victor (11 noiembrie)

In vremea imparatiei lui Antonin, imparatul Romei, era un ostas de fel din Italia, ostasind sub stapinirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfant il marturisea inaintea tuturor.

Pornindu-se prigoana asupra crestinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor si i-a zis: „Au venit la noi carti de la imparatul, poruncind sa va ducem pe voi, crestinii, la jertfele zeilor nostri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci sa-i chinuim. Deci tu, Victore, sa aduci jertfa zeilor, ca sa nu cazi sub munci, caci iti vei pierde viata si sufletul tau.”

Sfantul Victor a zis: „Eu nu ma voi pleca poruncii imparatului celui muritor si nu voi face voia lui, pentru ca am pe Imparatul Cel fara de moarte, Dumnezeul si Mantuitorul meu Iisus Hristos, a Caruia imparatie este fara de sfarsit si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar cei ce fac voia imparatului vostru cel muritor, a caruia imparatie este vremelnica, vor pieri in veci. De acum nu mai sunt ostas al imparatului vostru cel pamantesc, ci al Celui ceresc, pentru ca desi am ostasit o vreme sub stapanirea imparatului vostru, insa n-am incetat a sluji Imparatului meu. Si acum nu-L voi lasa pe El si idolilor vostri nu voi jertfi. Deci, fa ceea ce voiesti. Iata trupul meu este in mainile tale, iar peste suflet are stapanire numai Dumnezeul meu.

Apoi, au inceput muncile. Sfantului Victor i-au fost sfaramate degetele, dupa care i-au fost smulse cu totul. A fost aruncat intr-un cuptor incins cu foc si tinut acolo vreme de trei zile. Vazand ca este inca viu, voievodul idolatru s-a intunecat de manie si a chemat la sine un vrajitor, poruncindu-i sa-l otraveasca pe sfant. Vrajitorul a fiert carne cu otrava aducatoare de moarte si i-a dat sfantului sa manance. Iar sfantul a zis: „Desi nu mi se cade a primi de la voi carne necurata si a manca, dar pentru ca sa cunoasteti ca nimic nu poate otrava cea aducatoare de moarte impotriva puterii Domnului meu, Datatorul de viata, o voi manca.” Apoi, rugandu-se, a mancat carnea cu otrava si n-a patimit nimic.

Vazind vrajitorul ca nu s-a vatamat Sfantul Victor din mancarea otravita, a pregatit alte carnuri, cu otrava mai cumplita, si a zis lui: „Daca vei manca si aceasta si vei fi viu, indata voi lasa tot mestesugul vrajitoriei si al fermecatoriei si voi crede in Dumnezeul tau.” Iar Sfantul Victor a mancat si acele carnuri amestecate cu otrava si mai cumplita si a ramas iarasi nevatamat. Atunci vrajitorul a zis cu mare glas: „Iata, ai biruit puterea vrajitoriei mele, Victore, si sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru ca cred in Domnul Iisus Hristos, Cel propovaduit de tine.” Apoi, ducandu-se la casa sa, a adunat cartile vrajitoriei si toate fermecatoriile si le-a ars, apoi s-a facut crestin desavarsit.

Voievodul s-a maniat si mai mult si a poruncit sa-i taie sfantului toate vinele trupului; dupa aceasta sa-l arunce intr-o caldare cu untdelemn fierbinte. Trecand si prin acestea, cu harul lui Dumnezeu, sfantul a ramas nevatamat. In cele din urma, voievodul a poruncit sa-l spanzure pe lemn si sa-i arda tot trupul cu faclii; apoi, amestecand niste praf omorator cu otet, l-a turnat in gura lui. Iar sfantul a zis: „Otetul si aceasta otrava de moarte imi este dulce ca mierea si fagurul.

Muncitorul, umplandu-se mai mult de manie, a poruncit sa scoata ochii mucenicului lui Hristos. Dupa aceasta, l-a spanzurat cu capul in jos si s-a dus, lasandu-l asa spanzurat trei zile. Iar a patra zi, voievodul a poruncit ostasilor sa jupoaie pielea de pe sfant. Apoi, in sfarsit, a poruncit sa-i fie taiat capul. Dupa taiere, din rana a curs lapte amestecat cu sange si multi dintre cei necredinciosi, vazand aceasta minune, au crezut in Hristos.

Credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu

Sfintii nu au sfidat moartea, asa cum fac dresorii de animale salbatice sau cascadorii, dar nici nu s-au lasat prinsi de frica in preajma pericolelor, asa cum fac oamenii care nu cred in Dumnezeu, ci in soarta sau hazard.

Se spune despre Avva Theodor ca au venit doua vipere la picioare lui, in timp ce vorbea cu ucenicii sai, iar el nu s-a speriat deloc, ba chiar le-a facut loc si, dupa ce si-a ispravit cuvantul, le-a explicat fratilor ca Satana dorea ca prin acei serpi sa-i intrerupa cuvantul sfant.

Se spune despre un alt sfant ca un sarpe otravitor il musca de picior in vremea rugaciunii, dar el nu-si intrerupea lucrarea duhovniceasca. Si intru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi.

Sfintii l-au infruntat pe diavol si toate lucrarile lui infricosatoare. Cu curajul si barbatia pe care le insufla credinta si dragostea de Dumnezeu, ei au dispretuit pana si moartea, dar nu cautand-o, ci stand neclintiti atunci cand ea se apropia de ei in fel si chip. Dumnezeu a fost cu ei, iar ei s-au aratat biruitori asupra vicleniei vrajmasului.

Chiar fara sa vrea, diavolii cei vicleni pot juca un rol de seama in curatirea sufletului. La acest lucru cred ca se refera Parintii, cand zic: „Rau cu dracul, dar ce ne-am face fara dracul?!” Ispitele si greutatile pe care le aduce Satana asupra sufletului care vrea sa se uneasca cu Dumnezeu il aduc pe om mai aproape de Dumnezeu, albindu-l si facandu-l si mai primitor pentru harul si mila lui Dumnezeu.

Otravirea (in)constienta

Dupa anul 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a realizat ca lipsa de protectie in contactele sexuale a dus la cresterea ratelor de avort. In felul acesta, a luat nastere „pilula de a doua zi”, care a devenit „planul B” pentru femeile care, desi intretin relatii sexuale, nu-si doresc o sarcina.

Cu contraceptia si cu „pilula de a doua zi” a parut multora ca se puteau rezolva multe probleme, demografice, sociale, conjugale, familiale si chiar teologice. Timpul a demonstrat insa cat de rau intemeiate erau motivele in sprijinul pilulei, efectele dezastruoase ale folosirii sale si desertul demografic la care avea sa se ajunga.

S-a gandit sa se rezolve problema „bombei demografice”, asa cum se spunea atunci, si, facandu-le pe femei sa inghita miliarde de „pilule”, ne aflam acum intr-o lume in plina iarna demografica, cu leagane goale, cu o piramida rasturnata intre tineri si batrani si, totodata, in cea mai grava si durabila criza economica din ultimul secol.

Mai mult, aceste pilule otravesc organismul femeii. In faza de experimentare si in primii ani de comercializare a pilulei, sute de femei au murit datorita efectelor tromboembolice. Desi pilulele care sunt astazi in comert au dozaje estrogene mult mai scazute, aceste complicatii raman si sunt foarte cunoscute de medici.

*

Otravirile nu se pot trata la domiciliu. Bolnavul trebuie dus cat mai repede la un spital. Multe otravuri nu au antidoturi. In primele doua ore dupa otravire se pot provoca varsaturi, cu ajutorul unui „sirop de ipeca”. Substantele chimice casnice si medicamentele si nu trebuie sa fie tinute la indemana copiilor.

Otravirea voluntara cu alimente mult prea chimizate, cu detergenti casnici utilizati in abuz, cu cosmetice, parfumuri si pilule anticonceptionale nu poate fi tratata, nici de persoana in cauza, nici de medic, nici de Dumnezeu. Este o otravire ascunsa care nu iese la lumina decat mult prea tarziu, in forme de cancer dintre cele mai surprinzatoare. Acestea sunt cazuri de otravire care nu pot fi vindecate de harul Duhului Sfant. In rest, otravirile involuntare si cele puse la cale de oamenii rai trebuie lasate in seama lui Dumnezeu, care pe toate le randuieste spre mantuirea noastra, incat si pe cele rele le schimba spre bine.

25
iun.
14

Tristetea draceasca

Tristetea draceasca

Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa spun la cat mai multi si de o pozitie de strategie duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara, diavolul.

Neputinta lui mare asupra noastra este ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu.

Diavolul tinteste acest mare obiectiv, sa ne desparta de Dumnezeu. Nu-i va fi usor sa o faca direct, ca asa s-au incununat multi crestini care au simtit in ei puterea credintei, stiind ca omul e facut de Dumnezeu si nu se poate desparti de El.

Satana, care n-are o clipa de ragaz, gandeste ca indirect sa-l poata desparti pe om de Facatorul lui.

Lupta cu orice chip sa-l bage pe om in pacat,pacate de tot felul. Si daca reuseste, nu inseamna ca si-a atins marele obiectiv, ci ii da o mare intristare care il face sa se considere pierdut, ca si cand nu mai poate fi iertat si, descurajandu-se, singur se desparte de Dumnezeu si, iata, acesta-i scopul atins de vrajmasul.

Nu trebuie sa-ti pleci capul si sa abdici, oricare si oricum ar fi pacatul. Recunoaste-L mai departe pe Dumnezeu ca Stapanul tau milostiv, ca nici o nenorocire nu inseamna ceva daca ai credinta de stanca.

Nu te deznadajdui cu nici un chip. Satana poate sti slabiciunea ta si te-a inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu s-a sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si pentru ca-L recunosti mult milostiv si iertator, te va cauta El Singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui si te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu, de fapt, nu L-ai parasit.

Aceasta ar fi o mare pozitie duhovniceasca si marile tale caderi raman simple accidente.

Recomand o nesfarsita veselie in ascunsul tau, ca aceasta marturiseste ca esti cu Iisus Hristos in inima ta si-n respiratia ta, inima ta va vibra mereu o rugaciune fara cuvinte. Deci, o stare de stapan asupra ta si de vesela linistire, chiar daca te-ai noroit, ca, oricare ar fi motivul unei intristari descurajatoare, ea este numai si numai de la diavol.

Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mahnire, unde-i o intristare, deoarece cu astfel de bogatie nu stii ce sa faci si o risipesti. Si, din prudenta, nici nu te stapaneste acest har, dar vine unde-i linistire sufleteasca, unde fiinta noastra transforma, ca un mare aparat de reactie, acest har al lui Dumnezeu cu hotararile tale de a te misca, de a te implini, si uite asa ajungi la masura omului desavarsit, ca sa nu vorbesc chiar sa fii un dumnezeu dupa har, bineinteles. Dar pe fondul unei stari de veselie… Daca esti vesel, inima se desface si ea, este receptiva. Pentru ca inima este adancul cel mai adanc, cel mai profund din toate organele noastre pe care le avem. Inima este facuta de Dumnezeu ca sa poata sta si El in ea, nu este ca orice organ. Inima biologica, pe care o avem noi si bate si punem mana pe ea, este un simbol al inimii duhovnicesti. Inima duhovniceasca este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de constiinta. Poarta in adancul si in profunzimea ei acel punct extraordinar, pe care l-a facut Dumnezeu, chip si asemanare, acolo unde spune Mantuitorul: Vom veni cu Tatal si lacas la el Ne vom face. Asta este chipul si asemanarea, nu picioarele, si ochii, si urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

Daca iti creeaza starea aceasta de agitatie, de tristete, isi face cuib satana si-si cloceste ouale.

Nu mai poti iubi, nu mai poti vedea cu perspicacitate nitel in viitor cu ratiunea care ti-a dat-o Dumnezeu; nu mai poti, pentru ca tu esti trist. Adica nu esti in stare de nimic – o stare draceasca foarte greu de suportat. Cand sunteti tristi, ganditi-va la lucrul acesta: „Stai, ca este ceva drac aici!” Si nu acceptati.

Mai ales nu va descurajati. Aici este toata lupta subtila a sfintelor noastre paterice si o mare taina a vietii duhovnicesti, de a ne ridica, de a nu ramane sub piatra grea si ingrozitoare a caderii. Cuvant mare va spun: in ordinea cea mai duhovniceasca, nici nu mai exista cadere, exista numai ridicare.

Nici o nenorocire nu inseamna ceva si nimic nu este pierdut, atata timp cat credinta ramane in picioare, cat timp capul se ridica din nou si sufletul nu abdica.

Pastrati-va veselia, care este de origine divina… Purtati un zambet ascuns in inima pentru toti, cu adevarat pentru toti, si aceasta este deja o mare depasire, decat sa ramaneti intr-o excesiva meditatie.

Sa nu ne amagim ca, daca am facut ceva milostenie, putem acoperi desfraul, furtul, clevetirea sau lenevirea! Domnul Hristos, intr-o Evanghelie, spune: „Acestea se cadea sa le faceti si acelea sa nu le lasati”. Iadul este plin de suflete care nadajduiau sa ajunga in Rai. Nadejdea aceasta fara fapte de pocainta este mincinoasa si aceasta este de la vrajmasul. Vreti sa cunoasteti cum trebuie sa traim fara nadejde mincinoasa? Dumnezeu nu asculta pe cineva care zice numai: „Doamne, am gresit, iarta-ma!”, caci pocainta inseamna infranare si smerenie. Deci Dumnezeu cunoaste inima, si daca este infranta si smerita Se indura de dansa.

Viata duhovniceasca se observa si la sfinti ca este in zigzag. Urca si coboara, dar de cele mai multe ori nu-i mare primejdie, ca, prin coboras, harul este mai incetinel si se poate smeri; ca vor avea parere de rau si smerenia este fara dimensiuni, nemasurat mai mare decat ispravile elanului nevointelor. Cum spune prea frumos Apostolul Pavel: „Cand sunt slab, atunci sunt tare”, recunoscand prin aceasta ca lucreaza harul mai mult, ca smerenia in neputinta e mai sigura. M-am folosit de sfatul unor Sfinti Parinti care spun ca nu este bine sa doresti daruri mari, ci sa te multumesti cu daruri mici, ca e necuviincios sa-ti zadaresti fiinta ta duhovniceasca, comportandu-te si grozavindu-te. Psalmul 130 spune: „Doamne, nu s-a inaltat inima mea, nici ochii mei, nici n-am umblat intru cele mari, nici intru cele mai minunate decat mine”.

Dar nu trebuie sa fim nepasatori fara de lucrare si interes, ca si cum stam intr-un tren inchipuit, asteptand, cum se zice, vocatia”.

Lucrul care ti-ar aduce mare nadejde si un echilibru linistitor este o stare de trezvie fara echivoc si nu te-ai certa sau cerceta pretentios cu harurile lui Dumnezeu.

Echilibrul este starea in care esti stapan pe tine insuti: a fi stapan pe tine insuti de pe o pozitie mantuitoare.

Parintele Arsenie Papacioc

Articol preluat din volumul „Cuvinte de nadejde celor fara de nadejde„, Editura Sophia

25
iun.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-06-25

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(X, 16-22)

is-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.



Blog Stats

  • 323.283 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte