Arhivă pentru 2 august 2014

02
aug.
14

Când (nu) se săvârşeşte Cununia

taina_cununieiDupă cum se ştie, Cununia nu poate fi săvârşită în zilele şi perioadele de post [deşi Canonul 52 Laodiceea vorbeşte doar despre Patruzecime], dar nici atunci când Biserica este în zile sau perioade festive, cum ar fi: ajunul şi zilele Praznicelor Împărăteşti, Săptămâna Luminată [cf. Canonul 66 Trulan] şi perioada dintre Naşterea şi Botezul Domnului (prin analogie cu Săptămâna Luminată).

Bineînţeles, cea mai indicată zi pentru săvârşirea Cununiei este duminica, când mirii au şi posibilitatea de a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. În privinţa celorlalte zile ale săptămânii există abordări diferite în sânul Bisericilor Autocefale, iar situaţia din Republica Moldova este de-a dreptul delicată, căci pe teritoriul ei se întâlnesc două mari tradiţii liturgice: cea rusă şi cea română. Nu de puţine ori, criticile că „ruşii cunună vinerea” sau că „românii cunună sâmbăta” i-au făcut pe unii tineri să se îndoiască de validitatea Cununiei, iar eventualul divorţ, aşa cum uneori este „tâlcuit de preoţi din tabăra adversă”, este  pus pe seama faptului că nu au fost cununaţi „în ziua în care trebuia”.

În cele ce urmează, vom aborda situaţia clasică, când Cununia şi nunta (cu tot ce implică ea) se fac în aceeaşi zi, căci pentru cazurile când Cununia şi nunta se fac în zile diferite sau chiar ani diferiţi, cu greu pot formula careva reguli generale, chiar dacă situaţiile de acest gen sunt tot mai multe. Mai mult decât atât, [1] actul civil al căsătoriei, [2] Cununia şi [3] nunta sunt trei elemente care formează un tot întreg şi ordinea lor nu poate fi schimbată decât în cazuri excepţionale. Deci, nunta trebuie să fie o manifestare a bucuriei că mirii au primit binecuvântarea lui Dumnezeu după ce, în prealabil, şi-au exprimat şi angajamentul civil de a se căsători. Dacă se face mai întâi nunta şi apoi Cununia, reiese că tinerii au sărbătorit ceea ce încă nu au primit, iar dacă nunta se face la ceva timp după Cununie, înseamnă că nunta nu este o expresie a bucuriei binecuvântării cereşti (de care au şi uitat), ci o serbare strict lumească, fără nici un sens duhovnicesc, făcută doar pentru mâncare, băutură, bani şi multă-multă mândrie…

Revenim acum la zilele în care (nu) se fac Cununii şi, implicit, nunţi. De exemplu, în Biserica Rusă sunt permise Cununiile în zilele de miercuri şi vineri, dar nu sunt permise în zilele de marţi şi joi, pentru că aceasta ar permite mirilor să se împreuneze în ajunul lor zilelor de post. Aici trebuie să mai precizăm că Biserica Rusă calculează postul conjugal după ziua liturgică (adică începând cu slujba Vecerniei), iar postul alimentar după ziua astronomică (adică începând cu miezul nopţii) – diferenţă necunoscută în alte Biserici.

Majoritatea Bisericilor Ortodoxe Autocefale, inclusiv cea Română (dar şi cea Georgiană, chiar dacă aceasta s-a aflat mult timp sub influenţa Bisericii Ruse), permit Cununiile marţea şi joia, în schimb nu permit Cununiile miercurea şi vinerea tocmai pentru că sunt zile de post, iar Canonul 69 Apostolic acordă zilelor de miercuri şi vineri aceeaşi importanţă ca şi Postului Mare. Nunta săvârşită în aceste zile ar duce la încălcarea postului alimentar de către toţi nuntaşii, ceea ce este mai grav decât împreunarea mirilor miercurea sau vinerea (căci o astfel de împreunare ori a avut loc deja cu mult timp înainte, încât mirii ar putea să se lipsească de ea în ziua nunţii, ori aceasta poate fi tolerată canonic la început [cf. I Corinteni 7:5], iar Biserica niciodată n-a contestat dreptul mirilor la „luna de miere”). Grecii sunt cei mai liberali în această privinţă şi fac Cununii aproape în toate zilele, inclusiv în Săptămâna Luminată, evitând doar perioadele mai de post.

Cele mai multe întrebări cu privire la zilele de Cununie apar în legătură cu ziua sâmbetei. Nu există reguli canonice care să interzică Cununia în zilele de sâmbătă, dar săvârşirea nunţii în această zi duce, aproape inevitabil, la aceea că toţi nuntaşii vor lipsi a doua zi de la slujba Bisericii. Şi apare întrebarea: de ce mirii doresc binecuvântarea Bisericii, dacă chiar a doua zi după Cununie vor încălca una din principalele reguli ale Bisericii, aceea de a merge duminica la slujbă? Unii mai spun că nuntaşii oricum nu erau să meargă la slujbă, deci se poate săvârşi nunta. Dar, în acest caz, ar fi bine ca mirii să nu dea nimănui prilej de păcat, mai ales că tocmai şi-au exprimat dorinţa de a trăi după voia Domnului şi I-au cerut binecuvântarea. Dacă un nuntaş nu are de gând să meargă la Biserică, să-şi asume responsabilitatea pentru lenevia şi necredinţa lui, dar să nu transfere această responsabilitate pe mirii pe care, „din respect”, nu i-a putut refuza. Un creştin adevărat, oricât de mult respect ar avea pentru cineva, are totuşi mai mult respect pentru Dumnezeu şi Biserica Lui. Nici măcar nunta nu poate fi o scuză pentru lipsa de la Liturghia de duminică, căci asta ar însemna să punem nunta lui Ion cu Maria mai presus decât „nunta” lui Hristos cu Biserica Sa.

Deci, până la urmă, Cununia se poate săvârşi şi sâmbăta, cu condiţia ca nunta să se termine înainte de miezul nopţii, iar a doua zi să meargă toţi la Biserică. Dar întrucât acest lucru este foarte puţin probabil, cel mai bine ar fi ca toate Cununiile să fie săvârşite numai duminica – înainte, imediat după sau chiar unite cu Liturghia – ca în felul acesta să se evite orice problemă legată de încălcarea zilelor de post sau absenţa de la Liturghia duminicală, iar slujba Cununiei să revină la aspectul de Taină pe care-l avea mai înainte, când mirii se împărtăşeau obligatoriu cu Trupul şi Sângele Domnului (dacă nu aveau impedimente).

Apare însă şi altă întrebare: vor reuşi oare toate cuplurile să se cununie doar în zilele de duminică? Cred că, dacă mirii ar merge să se cunune anume în parohia din care provin (ambii sau unul dintre ei), iar preoţii n-ar cununa pe cei care nu sunt pregătiţi să primească această măreaţă Taină, programarea Cununiilor în parohii (odată cu prima cateheză a tinerilor) n-ar constitui o problemă, chiar dacă majoritatea lor s-ar săvârşi duminica, aşa cum este tradiţional în Biserica Ortodoxă. Iar dacă mirii caută „biserici/mănăstiri VIP”, pe fundalul cărora să arate mai bine în poze, atunci pe ei nu-i mai interesează că anumiţi preoţi scurtează drastic slujba sau că nu-i catehizează şi nu le vorbeşte despre împărtăşirea cu Sfintele Taine. Ba chiar se supără dacă le ceri să facă după regula Bisericii şi nu a lor. Şi atunci de ce se mai cunună? Alegerea „corectă” a zilei Cununiei este importantă, dar ea nu garantează „succesul căsătoriei”, dacă tinerii nu au de gând să trăiască toată viaţa după voia Domnului şi în legătură strânsă cu Biserica. Bineînţeles, contează foarte mult momentul şi calitatea startului, dar este şi mai importantă lupta pe parcursul întregii vieţi şi mai ales „sfârşitul creştinesc”…

P.S. Ar fi ideal să existe o unitate în această privinţă, dar până una-alta, fiecare trebuie să ţină rânduiala Bisericii locale. Mă tem că nici Sinodul Panortodox programat pentru anul 2016 nu va aborda acest subiect şi fiecare va rămâne cu propriile argumente şi obiceiuri.

Ieromonah Petru Pruteanu

02
aug.
14

Divorţul nu este alternativă la căsnicie

divortSpuneţi-ne, vă rugăm, părerea sfinţiei voastre în legătură cu următoarea situaţie: doi soţi care nu mai comunică între ei, care nu se mai iubesc, deci a căror căsnicie a eşuat, trebuie să rămână împreună doar pentru că Biserica nu este de acord cu divorţul, chiar dacă au copii?

Păi, nu. Pot să rămână împreună din două motive fundamentale: fie în încercarea de a-şi creşte împreună copiii, fie în încercarea de a drege luntrea. Nici eu nu sunt adeptul luntrelor cârpite, dar se poate pune o altă măduvă luntrei, se poate încerca ceva. De obicei, în astfel de situaţii, te duci pe mal, cauţi să vezi unde e fisura, chemi pe alţii să te ajute, epuizezi eforturile celorlalţi şi dacă ăia îţi zic că nu se mai poate şi tu constaţi că nu se mai poate, părăseşti barca. Din nefericire, divorţurile care intervin în familiile cu unul sau cu mai mulţi copii sunt adevărate răstigniri.

Să nu uitaţi nicio clipă că, în sine, căsnicia, de la început, nu este o alternativă la divorţ, iar divorţul nu este alternativă la căsnicie. Vi se va spune la căsătoria civilă: „Constatând că formalităţile au fost îndeplinite, vă declar soţ şi soţie. Acceleratul 355 de la Arad în direcţia Timişoara”… Ştiţi? Adică aberaţie! Căsătoria nu ține de o formalitate, ci ține de o unitate de cuget şi de fiinţă, şi când zic fiinţă, exact aşa să o înţelegeţi! Eu am mai spus-o şi în alte rânduri – şi cred că şi la dumneavoastră am spus-o – înţelepciunea Bisericii, prin Taina Sfintei Căsătorii, aşa cum se slujeşte ea în Biserică atunci când părintele nu o fuşăreşte de dragul bucatelor care urmează după cununie, este lecţia cea mai deplină a faptului că nu avem scăpare din căsnicie. Da!

E ca în cântecul cela popular: „Ah, mândruţă, ce te-aş bate, dar mi-s mâinile legate cu fir roşu de mătase, de mătase neagră, nu te pot bate de dragă”… Adică dragostea ne leagă, nu ne dezleagă. Căsnicia este o răstignire unul în faţa celuilalt. Asta este! De la început, se cântă: „Sfinţilor mucenici”…, nu se cântă: „Beţi, mâncaţi, veseliţi-vă, faceţi copii şi când nu vă mai convine… eh, salut! Pa!” Divorţul nu este acceptat de Biserică decât cu o singură motivaţie – aceea a preacurviei celuilalt. Atunci există un motiv, deşi nici acesta nu este întotdeauna suficient pentru desfacerea căsătoriei. În rest, pentru aerele noastre, mai e de lucru…

Eu trăiesc, din nefericire, drama de a vedea foarte multe familii divorţând de prea mult bine. Sau de prea mult alcool. Atingerea mea de partea aceasta, de lumea alcoolicilor, m-a îngrozit de-a dreptul şi efectiv, cred că numai Dumnezeu poate să facă minuni în astfel de situaţii.

Biserica oferă, totuşi, o portiţă de scăpare, aceea a celei de-a doua căsătorii, care, de fapt, nu mai e o taină, ci o slujbă de mângâiere pe cap, de spray-ere. Nici nu ştiu cum să-i zic… e un fel de „nu vă lăsăm singuri”. Şi aici nu mai pot face gesturi din astea de maimuţă, că nu e o chestie de maimuţăreală. Biserica spune deci, prin a doua căsătorie: „Nu vă las singuri în arşiţa zilei. Vă pun deasupra capetelor voastre o mână, să vă umbrească. Trebuie să învăţaţi să o folosiţi. Trebuie să învăţaţi să aibă rost în vieţile voastre”.

Dar să ştiţi că nu sunt, în niciun caz, de acord nici cu a rupe până la capăt sufletul celuilalt doar ca să-mi fie mie bine. Şi spun asta nu neapărat în raport cu soţia mea, ci în raport cu toţi ceilalţi despre care ştiu că sunt tot timpul în certuri. Noi ne căsătorim ca să fim duşmani — cam aşa gândim noi, în societatea actuală. Ţineţi mine: cum în Biserică nu există carierism sau şomaj, decât pentru tembeli, aşa nici în căsnicie nu există carierism şi nici şomaj. În familie, toţi suntem una şi una suntem toţi. În momentul când apar contabilităţuri din astea: „eu am dat, tu n-ai dat, tu ai zis, eu n-am zis”…, deja e gata! Acelea sunt primele semnale şi e bine să reacţionaţi de îndată ce apar. Să vă adresaţi, în primul rând, lui Dumnezeu şi, apoi, unor oameni care să vă poată ajuta.

Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 216-219

02
aug.
14

BOALA din sticla de SUC. Unele SUCURI PRĂJESC NEURONII, altele PROVOACĂ PSORIAZIS. Tu de care bei?

În pofida „asigurărilor” comerciale vizavi de conţinutul redus de zahăr din băuturile „light”, medicii nutriţionişti contrazic reclamele. Ei spun că, dimpotrivă, băuturile de acest gen sunt pline de aditivi extrem de periculoşi care fac ravagii la nivelul creierului. Cât priveşte băuturile „naturale”, acestea ascund o serie de îndulcitori şi aditivi care pot influenţa sănătatea stomacului, a danturii şi a ficatului.

Rafturile magazinelor sunt „pline ochi” de sucuri care mai de care mai atrăgătoare pentru ochiul cumpărătorului, care, nu de puţine ori, face greşeala de a pune în coşul de cumpărături un produs pe a cărui etichetă nu îşi aruncă niciodată privirea, scrie cugetliber.ro. Un gest simplu, dar care ar putea să îi coste scump la sănătate, susţin specialiştii, care atrag atenţia asupra substanţelor extrem de nocive pentru organism.

Monoglutamatul de sodiu, conţinut de băuturile light, este o substanţă care s-a dovedit că «prăjeşte neuronii», adică distruge sistemul nervos central al consumatorului, fără ca acesta să aibă habar. Şi lista substanţelor care fac ravagii în organism şi care sunt conţinute de băuturile fără zahăr nu se opreşte aici. Ele mai conţin aspartam, ciclamat, substanţe care sunt cancerigene şi care dereglează puternic sistemul hormonal. De aici apare menstruaţia precoce în cazul adolescentelor sau Alzheimerul la persoane foarte tinere. Pe lângă toate acestea, uriaşa capcană în care cad părinţii este aceea că, dacă nu le dau copiilor decât «un pahar pe zi» aceştia nu devin dependenţi de aceste substanţe.

Pentru a evita problemele de sănătate, părinţii trebuie să citească cu atenţie toate etichetele produselor pe care le cumpără. Dacă acestea conţin mai mult de trei aditivi sau substanţe nocive, este clar că trebuie să renunţe să mai cumpere produsul respectiv”, a explicat dr. Cristina Cristache, medic primar chirurg, competenţă în proctologie şi nutriţie, din cadrul On Clinic Constanţa.

Ce ascund „sucurile naturale”

Cu ambalaje care promit cele mai savuroase licori de fructe, „sucurile naturale” trec de cele mai multe ori pe lângă fructe, dar au, în schimb, un conţinut ridicat de aditivi şi îndulcitori extrem de periculoşi. „Deşi sunt comercializate sub titulatura de sucuri naturale, foarte multe produse nu o respectă. Astfel, sunt produse care conţin îndulcitori sintetici ce pot produce, spre exemplu, boli precum lupus sau psoriazis. În prezent, se fac zeci de studii care să ateste aceste rezultate dezastruoase, însă, din păcate, nu există o lege care să oblige producătorii să limiteze lista de substanţe nocive.

Pe de altă parte, nu putem să numim natural un produs care este conservat pentru o perioadă lungă de timp, iar aceste produse au termene de valabilitate de luni de zile. Un alt aspect important este acela că, dacă ar fi utilizaţi conservanţi naturali, preţul produselor la raft ar fi considerabil mai mare, dat fiind faptul că aceşti conservanţi sunt extrem de scumpi. Singurele produse mai sigure sunt cele pasteurizate, prin acest proces fiind prelungit termenul de consum”, completează medicul.

 

02
aug.
14

Despre felurile singurătăţii

singuratateAstăzi tot mai mult se vorbeşte despre fenomenul singurătăţii. Unii caută să petreacă în singurătate, alţii suferă din cauza ei. Vrem să ne clarificăm care sunt felurile ei şi care singurătate este ziditoare din punct de vedere duhovnicesc.

Este o singurătate tristă a bătrânilor, a celor care rămân în doi sau poate de unul singur, din diferite motive: fie copiii sunt plecaţi departe de casă, fie că au rămas fără copii, rude, prieteni etc. O altă singurătate este cea a oamenilor de la oraşe, a celor care nu comunică cu cei din jur. Este o singurătate atunci când trăim într-o lume virtuală, văzând realitatea doar în faţa ecranului sau a monitorului.

Altă singurătate e să te găseşti lângă aproapele tău şi să nu fii capabil să-i transmiţi sentimentele tale. Există o singurătate înfiorătoare a celor care n-au făcut nici un bine în viaţă; aceştia nu se bucură de atenţia nimănui. E singurătatea iadului, care începe aici şi se termină dincolo. Dar există şi o altă singurătate, dătătoare de viaţă şi de har, căreia omul trebuie să-i consacre timp îndelungat. Este o singurătate frumoasă, sănătoasă şi vrednică de urmat.

Aceasta-i singurătatea în rugăciune. Nimic nu te rupe de lumea aceasta ca rugăciunea, după cum sună cântarea heruvimică: „Toată grija cea lumească acum să o lepădăm”. Rugăciunea te transpune într-un alt spaţiu şi timp, cu adevărat sacru. Dar nici atunci, în singurătatea rugăciunii, nu eşti singur, ci cu Domnul şi cu toţi sfinţii, împărtăşindu-te din veşnicie.

Astfel, omul lui Dumnezeu nu poate rămâne singur, nu poate să sufere de singurătate, pentru că în singurătatea sa comunică cu Dumnezeu. Sfinţii Bisericii, în timpul vieţii lor pământeşti, au trăit aceste dumnezeieşti însingurări. Părintele Cleopa spunea că „este cu neputinţă ca omul să lucreze la desăvârşirea lui dacă nu iubeşte însingurarea”. Singur cu Dumnezeu, căci permanenta raportare la Hristos, aici şi acum, transformă singurătatea într-un moment de autentică întoarcere spre sine.

Pr. Octavian Moșin

Editorial în revista Altarul Credinței

02
aug.
14

Dacă nu veti avea grijă de copii, veti bea paharul amărăciunii

ne-krichite-na-rebenkaA venit deunăzi o doamnă şi un domn cu o fetiţă şi s-au aşezat la masă şi făcea şi copiliţa o cruce mare; cum a învăţat-o tatăl ei şi mamă-sa. Cei mai buni profesori de religie pentru copii, tot părinţii au rămas. Dacă nu-i învăţaţi voi prin exemplu, se trezesc nişte sălbatici, nişte fiare. Nu mai ştiu ce-i mamă, ce-i tată, ce-i ruşine, ce-i păcat, ce-i moarte, ce-i judecată, ce este rai, ce este iad, ce este muncă veşnică, ce este viaţă veşnică… Nimic. S-a trezit cu totul nebun, cu totul stricat la minte.

Dacă nu învaţă credinţa în casă de la părinţi, nu au nici o educaţie. Ei fac toate răutăţile, fără mustrare de conştiinţă. Şi atunci plâng mamele. Câte mame vin şi plâng aici! Cea mai mare datorie pe care o aveţi voi cei căsătoriţi, asta este: să aveţi mare grijă cum vă creşteţi copiii. Dacă în familie, cât ai copilul acasă în cei şapte ani, nu te-ai grijit să-l înveţi rugăciuni, să facă cruce, să ştie Tatăl nostru, Crezul, să-l duci la biserică, să ştie ce înseamnă post, să ştie ce înseamnă păcat, să se ferească de păcat, atunci cresc nişte bestii, nişte fiare. Vai şi amar de lumea asta!

Iaca, vin la mine atâtea cazuri, în care copiii au bătut părinţii, şi alţii chiar i-au omorât. Sunt cuvintele Mântuitorului, care a zis aşa: În vremea de apoi se vor răscula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorî. Să ferească Dumnezeu! Dacă nu veţi avea grijă de copii, veţi bea paharul amărăciunii şi al scârbelor în veacul de acum şi în munca cea veşnică în veacul viitor.

Din Ne vorbeşte părintele Cleopa vol 8, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 50

02
aug.
14

Oricare ar fi ispita sau căderea, trebuie să ne ridicăm şi să o luăm de la început

calugar-metanie-pocaintaRabdă, şi rabdă totul – toate necazurile, toate greutăţile nevoinţei, mustrările, ponegrirea, dar mai mult decât orice teme-te de deprimare. Este păcatul cel mai greu.

Există două căi. Una este calea defăimării de sine şi smereniei. Şi a doua, calea îndreptăţirii de sine şi a deznădejdii. Cea dintâi este adevărata cale a străpungerii duhului şi pocăinţei şi duce la mân­tuire şi la smerenie. A doua este calea mândriei, a îndreptăţirii de sine. Atunci nimeni nu mai poate ajuta, nici rugăciunile mele, nici îngerii din cer, ci numai mila Domnului; şi de nu ar fi Domnul, ar duce la pierzanie.

Oricare ar fi ispita sau căderea cu care dăm piept, trebuie să ne ridicăm, să nu deznădăjduim şi să o luăm de la început. Războiul nevăzut ne este de folos. Cununile se dau numai pentru lupta dusă cu bărbăţie. Trebuie să avem război, străpungere de inimă cu pocăinţă adevărată şi nădejde tare. Întrarmează-te şi poartă războiul, şi toate cele­lalte se vor adăuga ţie de la Domnul.

Un frate a căzut în păcatul curviei, apoi a plâns cu amar şi s-a căit din toată inima. Şi-aceasta s-a întâmplat de şapte ori. Deci s-a pocăit şi a purtat războiul, şi s-a iertat lui. Şi s-a descoperit bătrânu­lui său că, pentru pocăinţa şi războiul său, fratele acela s-a încununat cu cereşti cununi. El nu s-a lăsat să cadă în deznădejde.

Mai mult decât orice, păzeşte-ţi pacea inimii. Aruncă totul spre Domnul, predă-te cu totul Lui. El este totul şi totul este de la El.

Din Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, Editura Sophia, București, 2008, p. 98

02
aug.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-08-02

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(XII, 30-37)

is-a Domnul: cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneţi pom bun şi roadă bună, ori spuneţi pom rău şi roadă rea; că după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.



Blog Stats

  • 323.281 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte