Arhivă pentru 11 august 2014

11
aug.
14

Pentru aceştia ne ţine pe noi Dumnezeu!

cleopa-ilieEra într-o seară de iarnă. Ca de obicei, după şi-a terminat pravila, părintele Cleopa a plecat de la chilie în sala alăturată, unde primea pe toţi cei care doreau să-l vadă, să-l asculte predicând şi sfătuind.

La sfîrşitul discuţiilor unii doreau o binecuvântare, alţii să lase un pomelnic, alţii să-i ceară un sfat în problemele lor personale. Dar un gest al unei bătrâne de peste 80 de ani l-a impresionat atât de pe părintele, încît de multe ori îl amintea la toți de faţă.

Această femeie era foarte săracă, dar milostivă şi neavând ce să aducă la mănăstire a adus doi știuleți de porumb şi i-a spus părintelui Cleopa:

– Părinte, sunt săracă şi nu am avut ce să vă aduc. Da’ v-am adus doi ştiuleţi de porumbi, aveţi ceva găini şi o să-l daţi lor.

– Lasă, mamă, aceşti doi păpuşoi fac lui Dumnezeu mai mult decât milioane de lei! Ai văzut în Evanghelie ce spune de cei doi bani ai văduvei!

Când a venit la masă părintele Cleopa ne-a spus:

– Vedeţi, pentru aceştia ne ţine pe noi Dumnezeu! Oameni simpli, da’ curaţi! Oricât ar fi de sărac, el vrea să aducă ceva din căsuţa lui la mănăstire, cât de puţin. Noi avem de toate, da’ ei vor să ne aduca nouă. Pentru ei, ne ţine pe noi Dumnezeu!

Extras din Părintele Cleopa, Mânca-v-ar Raiul, Tipografia Multiprint, Iași, 2002, p. 138

11
aug.
14

Spovedania, momentul întâlnirii prietenoase cu Hristos

spovedanie_0Mă întâlnesc de multe ori la spovedanie în calitate de duhovnic cu o situaţie destul de neplăcută, în care oamenii vin foarte timoraţi şi ies şi mai apăsaţi de la duhovnic. Problema este că nu venim aşa cum trebuie la Spovedanie, că nu cerem ceea ce trebuie să cerem. Spovedania este una din cele mai intime taine, iar taină înseamnă nu ceva ascuns, ci ceva mai profund decât poate mintea noastră să priceapă la un anumit moment.

Nu e vorba aici că nu vom pricepe niciodată, până la sfârşit. Ci că la acel moment nu înţelegem. Pentru aceea taina va trebui să invite pe om în a explora mai mult adâncimile ei. Noi va trebui să ne petrecem veşnicia alături de Hristos şi este foarte greu să stai viaţa asta pământească, darămite o eternitate lângă un străin. Avem o mulţime de ocazii în care putem să strângem legătura cu Dumnezeu, dar nu o facem. Şi una dintre cele mai bune ocazii de întâlnire cu Hristos este Spovedania.

Am pus de multe ori întrebarea aceasta: la un tribunal, în momentul în care în faţa judecătorului vine o fată vinovată, pasibilă de o pedeapsă foarte mare, poate chiar de execuţie; după ce judecătorul o va fi achitat, în câte cazuri fata va pleca la braţ cu judecătorul şi se va căsători cu el? În nici unul dintre cazuri. De ce? Nu din cauza lipsei de recunoştinţă, nici pentru că nu acesta ar fi modul în care ai putea să răsplăteşti un judecător, nici pentru că nu şi-a propus acest lucru.

Dacă şi-ar fi propus acest fapt, el s-ar fi întâmplat. Iată-ne pe noi înfăţişându-ne la Spovedanie ca la tribunal, întorcându-ne de acolo achitaţi şi cu un sentiment de uşurare. Atenţie, să nu ne păcălească acest sentiment de uşurare. Acest sentiment nu e cel pe care-l căutăm noi, pe care-l doreşte sufletul nostru. Nu trebuie să fie ceva de genul: „Uf, bine că am scăpat“. Acest sentiment, dacă suntem atenţi la noi, de multe ori este însoţit de un gând, nu bun, care-ţi spune: „De acum poţi să faci cam orice. Iarăşi eşti liber să faci orice“. Nu zic că te împinge gândul să faci ceva anume, dar îţi aduce aminte acest gând, care se insinuează, că ai putea să faci iarăşi ce vrei.

Deci aceasta nu e uşurarea de care ai nevoie. Noi ar trebui să plecăm de la Spovedanie zburând. Să simţim sufletul nostru că revine în cele ale lui, adică în cele cereşti. Dar nu se întâmplă întotdeauna aceasta. Uităm ce se petrece la Spovedanie. Uităm că la Spovedanie ai parte de persoane, nu de simboluri.

Trei persoane iau parte la Spovedanie: Hristos, duhovnicul şi ucenicul. Să nu folosească cineva termenul de penitent. E din altă… zonă. Din aceste trei persoane, Una singură are dreptul şi îşi şi permite să judece. Pe toţi cei care i-am întrebat au răspuns că Hristos este acea Persoană. Greşit. Hristos e ultima Persoană care ar face acest lucru. A spus-o de nenumărate ori. El nu a venit să judece şi chiar dacă judecata Lui este dreaptă, El nu va face lucrul ăsta. Ci ne-a invitat pe noi să o facem, spunând că cel ce se va judeca pe sine nu va mai veni la judecată.

Nici duhovnicul nu are acest drept de judecată. Cu atât mai puţin are el căderea să facă aşa ceva şi ar trebui să-şi permită cel mai puţin să judece. De ce? Fiindcă el este acolo ca să-L reprezinte pe Hristos. El este acolo ca prieten al Mirelui. Este foarte important să înţelegem că duhovnicul este un prieten al Mirelui şi nu doar un simplu martor. Prietenul Mirelui este cel care face orice ca cei doi, ca Mirele şi mireasa să se poată bucura deplin unul de celălalt. Şi se străduieşte spre acest lucru până când îi vede pe cei doi împreună. Apoi se retrage discret, aşa cum spunea cel care a fost numit de Mântuitorul prieten al Mirelui. Se retrage pentru a se împlini acest cuvânt care spune: „Eu trebuie să scad şi Acela să crească“.

Rămâne ca ucenicul să fie singurul judecător. Însă judecata aceasta pe care şi-o face ar trebui ţinută într-un cadru cât mai intim cu putinţă. Este o judecată personală. În greacă, judecată se spune krisis. Criză tot de aici îşi ia obârşia. Judecată sau criză înseamnă să compari două elemente până ajung să aibă relaţia pe care era nevoie să o aibă la început.

Dacă noi venim la Dumnezeu nu ca la judecător şi nu pentru ca să fim achitaţi, să ne curăţăm cazierul, ci venim ca la Persoana cu care trebuie să ne petrecem veşnicia, se înţelege că e nevoie să avem o abordare mai personală, mai intimă. De aceea tot ceea ce se întâmplă în cadrul Spovedaniei trebuie privit ca atare.

Ceea ce voi spune eu la Spovedanie şi ceea ce voi auzi nu sunt şi nu ar trebui să fie decât declaraţii de dragoste în esenţă, doar vărsarea inimii în faţa celuilalt. Eu mă duc şi îmi vărs sufletul în faţa celuilalt, mi-l ofer aşa cum este. Că este murdar, este altceva, că este neputincios sau cu lipsuri, este altceva. Dar aşa cum este, îl vărs pe tot. Nu înseamnă că trebuie să mă duc la Spovedanie cu lista cât mai mare de păcate şi de rele. Cu cât am mai multe păcate scrise acolo, cu atât mi se pare că va fi mai eficientă spovedania mea. Dar nu este aşa. Noi când mergem la întâlnire cu cineva ne propunem să spunem ce avem mai rău în noi, sau să descoperim ce are acela mai rău în noi ca să terminăm odată cu bănuielile? Nu. Scopul nostru este să ne împărtăşim în modul din ce în ce mai deplin cu celălalt. Eu mă duc la întâlnire cu cineva ca să mă unesc cu el, să fiu cu acel cineva. Şi dacă este ceva care loveşte în prietenia noastră, atunci acele lucruri le voi spune la Spovedanie. De acele lucruri voi încerca să scap.

Protos. Hrisostom de la Putna

sursa Ziarul Lumina

11
aug.
14

Sunt bune sau rele ispitele în viaţa creştinului?

rugaciuneFoarte mulţi utilizează termenul “ispită”, dar prea puţini îi cunosc adevăratul sens şi efect în viaţa noastră. Cu atât mai mult că şi dicţionarul explicativ nu dă o definiţie concretă, ba chiar eronată. Ispita este înţeleasă ca îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducție, chiar şi păcat. Iar la întrebarea dacă este bună sau rea toţi răspund că trebuie să ne ferim de ispite.

Totuşi, ce ar trebui să ştim despre ispite? Acestea reprezintă încercări care vin asupra omului de la diavol şi de la oamenii răi şi sunt îngăduite de Dumnezeu. Astfel, ceea ce îngăduie Domnul este spre folosul nostru, cu condiţia să luptăm şi să nu acceptăm ispita. Doar ispita primită de om ajunge să fie păcat.

Ispitele corespund slăbiciunii firii omeneşti. Sfantul Apostol Pavel ne spune: „Dar credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi sa vă ispitiţi mai mult decât puteţi; ci împreună cu ispita vă face şi sfârşitul ei, ca s-o puteţi suferi” (I Corinteni 10, 13 ).

Trei sunt duşmanii care ne ispitesc: diavolul, plăcerile lumii şi trupul pătimaş. Diavolul ne ispiteşte cu necredinţa, deznădejdea, mândria şi slava deşartă. Apoi suntem ispitiţi cu bunătăţile acestei lumi ca averea şi statutul social. Prin trup vin alte ispite precum este lenea, lăcomia pântecelui, desfrâul etc.

Sfântul Meletie Mărturisitorul indică opt părţi prin care diavolul îl ispiteşte pe om. De sus: când ne silim să săvârşim virtuţi peste puterile noastre. De jos: când slăbeşte râvna pentru cele sfinte. Din stânga: prin patimi trupeşti după cum sunt lăcomia, mânia, ura ş.a. Din dreapta: prin patimi sufleteşti după cum sunt mândria, slava deşartă, egoismul etc. Din faţă: prin agonisiri exagerate şi frica pentru ziua de mâine. Din spate: prin îndemnul de a reveni la păcatele anterioare. Din lăuntru: prin toate patimile care ne stăpânesc inima. Din afară: prin cele cinci simţuri.

Numai credinciosul care îşi petrece smerit viaţa şi în rugăciune este capabil să reziste tutror ispitelor. Ba mai mult: fără ispite nici nu poate fi închipuită mântuirea, căci numai prin această luptă duhovnicească dobândim viaţa veşnică fericită.

Foarte mult ajută rugăciunea inimii: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)”, care ne fereşte de aceste atacuri din partea forţei malefice şi prin locurile noastre slabe. În rugăciunea domnească auzim cuvintele: “Şi nu ne duce pe noi în ispită”, înţelegând ispita lepădării de Dumnezeu. Trebuie să-i cerem Domnului să putem rezista tuturor încercărilor care sunt înşirate în calea vieţii noastre. Sfântul Marcu Ascetul ne spune: “Cel ce vrea să biruiască ispitele fără rugăciune şi rabdare nu le va depărta de la sine, ci mai tare se va încâlci cu ele” (Sf. Marcu Ascetul). Iar Avva Iov adaugă: “Prin puterea Sa, Hristos a biruit pe ispititorul; îl putem birui şi noi cu puterea şi cu numele lui Iisus. Numele lui Iisus e mai puternic decât oţelul, mai tare decât granitul. Nu există scut mai puternic, nu există o armă mai puternică în războiul duhovnicesc decât rugăciunea lui Iisus.” Iar Părintele Arsenie Boca ne încurajează: “Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.”

Viaţa duhovnicească presupune multe greutăţi, dar acestea nu sunt de neînvins, pentru că eforturile noastre sunt susţinute şi de ajutorul Celui de Sus. Când ne vin ispitele să facem ce a făcut şi Mântuitorul atunci când a fost ispitit de diavol în pustiu. Hristos i-a răspuns diavolului în toate ispitele cu cuvântul lui Dumnezeu, adică cu Sf. Scriptură. Când L-a ispitit cu foame, a arătat că: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4). Când L-a ispitit cu mândria ducându-L pe aripa templului şi îndemnându-L cu viclenie să se arunce în jos, El i-a răspuns: „Scris este să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” (Matei 4, 6). Când l-a ispitit cu bogăţia şi slava şi lumească, arătându-I că i le va da numai dacă i se va închina lui, El i-a răspuns: „Piei satano! Căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti!”.
Dar noi, creştinii de astăzi, ce să-i răspundem diavolului când abia de ştim „Tatăl nostru”?! De aici şi pornesc toate răutăţile şi fărădelegile noastre, pentru că suntem departe de Dumnezeu şi nu trăim conform legilor Sale.

Trebuie multă atenţie pentru a depăşi ispitele şi a vedea cine-i ispititorul. Bătrânul Amfilohie spunea referitor la acest subiect: “Dacă cineva aruncă cu piatra într-un câine, acesta, în loc de a se arunca asupra celui ce a dat cu piatra, se aruncă asupra pietrei pentru a o muşca. Noi facem la fel. Ispititorul trimite o persoană pentru a ne ispiti fie printr-un cuvânt, fie printr-o atitudine şi, în loc să ne aruncăm asupra celui ce a aruncat piatra, adică asupra ispititorului, noi muşcăm piatra, adică pe fratele nostru pe care l-a folosit vrăjmaşul!”.

Acelaşi Bătrân insista: “În ceasul ispitei, noi trebuie să dăm dovadă de răbdare şi să ne rugăm. Ispititorul este mare expert: are munţi întregi de mijloace! Ispititorul nelinişteşte, creează stări de apăsare şi de lupte exterioare. El cunoaşte nenumărate viclenii. El face pe om să se îndoiască. De aceea noi naufragiem adesea. Când trecem prin încercări, harul lui Dumnezeu coboară asupra noastră. Încercaţi de ispite, constatăm cât de slabi suntem şi, smerindu-ne, atragem harul lui Dumnezeu. Vânturile ispitelor, în această situaţie, nu ne vor afecta, şi nu ne vor putea face nimic”

Ispita începe mereu cu un gând de îndoială. Primul lucru pe care ispititorul l-a spus Evei a fost: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” (Facerea 3,1). Oamenii sunt ispitiţi doar cu ceea ce au nevoie sau doresc. Înseamnă că atunci când căutăm să ne satisfacem nişte nevoi trebuie să fie în concordanţă cu cuvântul lui Dumnezeu. Or, ispitirea lui Hristos în pustie este o vie mărturie a omului înduhovnicit care nu cade pradă ispitirilor şi slăbiciunilor acestui veac.

Preotul Octavian Moșin

11
aug.
14

Primejdia păcatului mic

copilariePăcatul mic e foarte primejdios. Mai întâi de toate nu ţii cont de el, că l-ai făcut, că îţi zice: „Ce, numai atât? Asta o face toată lumea, îl faci şi tu…”. Nu mai vorbim de reaua vorbire. Acesta e un păcat foarte mare, pentru că, criteriul de judecată e iubirea. Tot ce se greşeşte faţă de iubire, e un mare păcat. „Eu ţi-am spus ţie să iubeşti şi tu ai urât! Ţi-am spus să-l vorbeşti de bine, tu l-ai vorbit de rău! Ţi-am spus să te rogi pentru el, tu l-ai blestemat!” Va să zică, uite un păcat mic. Dar ia uite cât e de mare!

Un alt exemplu: închipuiţi-vă, frăţiile voastre, o rochie de mireasă la care se uită toată lumea cu cea mai mare grijă. Dar pe rochiţa aia de mireasă, undeva jos, este o picătură de murdărie. Şi cineva arată: „Uite, acolo este o picătură de murdărie”. Şi cu asta a anulat toată frumuseţea rochiei. Şi ce era acolo? Nu era o pată mare. Era o picătură. Deci, „nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic”. Nu este moarte, dar fiind vorba de păcat, şi ăsta e un păcat.

Revenirea la Dumnezeu este foarte bine primită, când revii cu smerenie: „Uite, Doamne, sunt un netrebnic, nu merit dragostea Ta!” Lupta este din partea amândurora: a duhovnicului şi a fiului duhovnicesc, pentru a te vindeca de păcate şi să progresezi. Devii mai bun, din ce în ce mai bun, şi păcatele săvârşite, la prezenţa asta sufletească continuă, îţi aduc un foarte mare avantaj: smerenia. „Ia uite, ce am fost eu în stare să fac! Netrebnicul de mine! Cum am putut eu să supăr pe Dumnezeu cu păcatele mele?!” Vezi, asta-i smerenia.

 Din Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 138-139

11
aug.
14

Ce fel de sfat vrei, duhovnicesc sau lumesc?

svekrov_i_nevestkaLa părintele Ioan a venit odată o femeie pe care soacra ei, cu care în primii ani de căsătorie stătuse sub acelasi acoperis, o chinuia foarte tare.

Când soacra a început să îi facă farmece, femeia a făcut tot posibilul să se mute. Nici după aceea însă nu a avut liniste, deoarece soacra vroia să o despartă de sotul ei. Vrând să îi încerce credinta, părintele a întrebat-o:

– Ce fel de sfat vrei, femeie, duhovnicesc sau lumesc?

– Lumesc, părinte.

Ca să o ajute pe femeie să înteleagă cât de importantă este porunca iubirii aproapelui, părintele i-a zis:

– Atunci, stergeti-o din inimă, uită de ea, nu o mai lăsati să mai vină la voi, nu vă mai duceti la ea. Uitati-o, scăpati de ea.

– Dar parcă mi-e milă de ea, că e bolnavă si bătrână. Dati-mi un sfat duhovnicesc, că nu mă lasă inima să îi fac rău.

– Dar dacă îti dau, îl tii?

– Îl tin, părinte, să mă ajute Dumnezeu.

– Atunci, să te gândesti la ea ca la mama ta. Să citesti în fiecare zi pentru ea o catismă din Psaltire si să faci câte metanii poti pentru ca Dumnezeu să îi dăruiască gândul cel bun. Încearcă să eviti scandalurile cu ea, dar, dacă nu se poate, rabdă. Chiar dacă se poartă urât cu tine, tu poartă-te frumos cu ea.

– Greu, părinte, greu.

– Vezi tu, dacă ti-am zis să ti-o stergi din minte, ai spus că ti-e milă de ea. Dacă ti-am dat sfatul cel bun, spui că e greu. Ar fi bine ca, atunci când vii să îmi ceri un sfat, să te rogi să mă lumineze Dumnezeu să îti dau sfatul cel mai bun, iar pe tine să te lumineze să îl asculti.

Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004 

11
aug.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-08-11

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Evanghelia de la Matei
(XXI, 18-22)
n vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s’a uscat. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?“… Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare!, aşa va fi. Şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi“.



Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte