Arhivă pentru 27 august 2014

27
aug.
14

Botezul pe ascuns

Botezul pe ascuns Cand vorbim de Botez, luam in discutie stergerea pacatului stramosesc, moartea omului celui vechi si renasterea la o noua viata. Dar tot prin Botez, omul ajunge sa fie membru al Bisericii, un madular al Trupului lui Hristos. Din acest motiv, la Botez trebuie sa fie prezenta intreaga comunitate, nu doar rudele si cunoscutii celui ce urmeaza sa fie botezat.

In cele mai multe biserici, Taina Botezului se savarseste doar in prezenta neamurilor. Daca se intampla sa fie facuta duminica, toti cei ce urmeaza a fi prezenti la Botez stau afara si nu intra decat atunci cand biserica este goala. Nu mai vorbesc de faptul ca se poate intampla sa existe chiar o grabire in a lasa cat mai repede biserica goala pentru Taina Botezului – o predica mai scurta, o miruire mai rapida etc, toate facute cu stiinta ca „au venit cei cu Botezul”.

De vreme ce Botezul aduce o schimbare in Biserica, pentru ca ea se imbogateste cu un nou membru, ar trebui ca Taina Botezului sa fie savarsita intr-o biserica plina. Prin Botez, persoana botezata nu apartine doar familiei de acasa, ci si familiei celei mari, care este Biserica.

Daca vedem ca o persoana care nu face parte din rudele trupesti, ramane in biserica dupa Sfanta Liturghie ca sa participe la Botez, imediat o consideram bolnava.

Pierdem din vedere ca intrand in Biserica, intram in Trupul lui Hristos, ne facem madulare ale acestui trup. Asadar, toti cei care traim in Biserica alcatuim un singur Trup al Lui, al carui Cap este Hristos, iar fiecare in parte alcatuieste o mica parte a acestui intreg. In Biserica suntem chemati sa traim o viata duhovniceasca. Iar acest fel de viata nu este niciodata de sine statator. Sa nu uitam ca daca mana este scoasa din trup, ea nu mai traieste, iar daca este in suferinta, sufera intreg trupul. Astfel, a fi departe de cei botezati inseamna moarte, si in acest fel vom alcatui doar o aparenta a Trupului lui Hristos.

Pe scurt, trebuie sa ne revizuim complet conceptia despre Botez.

27
aug.
14

De ce Inaltarea Maicii Domnului nu este dogma

De ce Inaltarea Maicii Domnului nu este dogma Maica Domnului, oricat ar parea de transant spus, este de neinteles in afara Ortodoxiei. Aceasta pentru ca Ortodoxia este casa ei, a carei mama este; Ortodoxia este casa pe care Maica Domnului o ingrijeste in mod deosebit si care ii simte prezenta in mod explicit, chiar daca ea este “Imparateasa cerurilor” si lucrarea ei se extinde, ca si in cazul Mantuitorului, asupra intregii lumi.

Despre ea este aproape imposibil a se vorbi dogmatic. Orice cuvant teologic despre ea pare cumva nelalocul lui atunci cand nu este un imn, o cantare, o doxologie. Cel mai mare teolog roman, Parintele Dumitru Staniloae, se exprima astfel in Teologia sa Dogmatica: “Mai unita cu Hristos decat toti sfintii, si de aceea mai presus de toti sfintii si ingerii, se afla Maica Domnului, ca cea care L-a purtat in pantece pe Fiul lui Dumnezeu zamislit si nascut din ea ca om si apoi L-a purtat in brate ca prunc si a ramas unita cu El prin afectiunea omeneasca suprema pe care o traieste o mama fata de fiul ei. Legatura ei cu Iisus este mai intima ca legatura oricarui sfant cu El, caci trupul Lui s-a format nemijlocit din trupul ei, ea L-a purtat in brate, I-a privit neincetat fata si ochii, L-a alaptat si L-a iubit cu iubirea omeneasca culminanta proprie unei mame, fiind identificata intr-un anumit inteles cu Fiul ei. De aceea indraznirea ei catre El este mai mare ca a tuturor sfintilor si iubirea ei fata de noi se resimte de iubirea maxima a lui Hristos fata de noi”.

In fapt, acesta este modul cel mai propriu de exprimare al teologiei, intrucat imnul este mult mai apropiat de rugaciune, adica de respiratia Bisericii, decat sentintele teologice. Am putea spune ca, in cazul Maicii Domnului, cand abandonam imnul ne apropiem de erezie. Aceasta pentru ca taina ei si a lucrarii ei este totalmente apofatica, nu poate fi cercetata prin mijloace rationale, ea – dupa cum singura randuieste – nu se descopera decat tainic. Aceasta corespunde totalmente, daca ne gandim, faptului ca in viata sa pamanteasca de dupa Inaltarea Domnului, ea s-a dedicat intru totul isihiei, manifestata prin nevointa, rugaciune si povatuirea apostolilor, dupa cum ne invata Sfantul Grigorie Palama.

Vedem astfel cum Maica Domnului, in viata sa pamanteasca, a intrupat in cel mai inalt grad comportamentul “firesc” al unei mame. Nimic pentru ea, totul pentru Fiul ei. Acesta trebuie sa fie si motivul pentru care ea nu este mentionata in marturiile si epistolele apostolilor, preferand sa devina “sprijin si mangaiere pentru toti”, ajutand si ghidand oamenii spre credinta in Hristos si lasandu-i pe Sfintii Apostoli sa marturiseasca public “pana la marginile pamantului”.

Cand ne gandim asadar la Maica Domnului, intram pe teritoriul ei, al Mamei. Ce putem dogmatiza aici? Poate cineva cuprinde in termeni dogmatici dragostea ei, rugaciunea ei, isihia ei? Putem dogmatiza minunile ei, pe care ea a ales sa le lucreze tainic, chiar si atunci cand sunt in vazul lumii? Intr-un fel, am putea spune ca nu pot exista erezii despre Maica Domnului, caci cunoasterea si cercetarea Maicii Domnului este o problema de apropiere, de adoptie, de transformarea noastra in fii ai ei.

Acesta este probabil si motivul pentru care in Rasarit nu s-a pus niciodata problema declararii ca dogma a Inaltarii cu Trupul a Maicii Domnului, precum s-a petrecut in Apusul catolic, precum s-a petrecut in Apusul catolic, care a proclamat-o ca atare în 1950 (“Asumptiunea”). In Ortodoxie nu s-a pus aceasta problema tocmai pentru ca nimeni nu s-a gandit vreodata sa conteste realitatea inaltarii ei. In acelasi timp, aceasta invatatura face parte dintr-un alt registru, din “bucataria interna” a relatiei Mantuitorului cu Maica Lui. Astfel ca, chiar daca despre aceasta invatatura au vorbit “titani” ai teologiei dogmatice crestine, precum Sfantul Ioan Damaschin sau Sfantul Maxim Marturisitorul, ei nu si-au pus problema vreunei “proclamari” a acestei invataturi, pentru ca Maica Domnului, cum ei cunosteau cel mai bine, se cinsteste in taina, in taina inimii, acolo unde chiar ea a dorit sa se faca cunoscuta.

In fapt, singura dogma despre Maica Domnului, care a fost formulata ca atare vreodata, este aceea care i-a dat titulatura de “Theotokos”, adica “Nascatoare de Dumnezeu”, la Sinodul Ecumenic de la Efes din 431, dar si in cazul acesta a fost vorba de combatarea unei erezii referitoare la Mantuitorul – erezia lui Nestorie, care afirma ca in Hristos sunt doua persoane, astfel incat Maica Domnului ar fi fost doar nascatoare de om.

Apusul insa, care a pierdut cunoasterea duhovniceasca tainica a Maicii Domnului, a cazut in doua extreme: catolicismul a exagerat cercetarea sa rationalista asupra Fecioarei Maria, proclamand ca dogme invataturi inventate precum imaculata conceptie, in vreme ce protestantismul, in iconoclasmul sau, s-a inchis total fata de Maica Domnului, careia nu ii mai recunoaste niciun merit si nicio vrednicie.

Ortodoxia insa nu are nevoie de astfel de dogme, intrucat o cunoaste pe Maica Domnului in ascunzisul inimii, acolo unde este ferita de orice fel de dezbateri si proclamatii. Rastignit fiind pe Cruce, inainte de a-si da duhul, Mantuitorul “a zis Maicii Sale: Femeie, iata Fiul tau! Dupa aceea a zis ucenicului: Iata mama ta!”. Pentru Maica Domnului, pentru ucenicul cel iubit, ca si pentru noi toti, este suficient.

27
aug.
14

Richard Dawkins si pruncii nenascuti

Richard Dawkins si pruncii nenascutiRichard Dawkins nu este crestin. De fapt, este un ateu declarat. Nu stiam insa, pana astazi, ca aceasta calitate i-a conferit si dreptul moral de a decide ce fel de boli sunt permise in societate. Nu este singurul care isi acorda acest drept, in ultima vreme sunt multi adepti ai malthusianismului, al eutanasiei, mai nou ai infanticidului. Nu trebuie sa ne socheze, deci, faptul ca dl. Dawkins declara ieri ca viitoarele mame au obligatia morala de a avorta pruncii despre care stiu ca sufera de sindromul Down.

Care este insa autoritatea morala in acest caz a d-lui Dawkins? In primul rand, el nu este mama, deci nu poate decat sa banuiasca cum e sa fii in situatia de a decide uciderea propriului prunc pentru “vina” de a purta o malformatie genetica. El argumenteaza ca oricum majoritatea fetusilor afectati de sindromul Down sunt avortati natural. Dar el recomanda ca noi, in loc sa fim recunoscatori pentru faptul ca unii prunci sunt atat de puternici incat supravietuiesc (ajungand sa duca vieti normale), sa ne erijam in calaii lor.

In al doilea rand, dl. Dawkins nu are nici calitatea de “impricinat”, adica nu are sindromul Down. Daca ar avea sindromul Down, probabil ca n-ar mai avea aceeasi parere. Nu cred ca si-ar considera imorala propria mama pentru ca l-a adus pe lume. Iar daca ar face-o, n-ar demonstra decat ca este el insusi complet amoral, pentru ca ce poate fi mai abject decat sa nu-ti cinstesti mama care s-a sacrificat pentru tine?

Ca atare, principala “calitate” care il impinge pe Dawkins sa se exprime astfel este incapacitatea acestuia de a simti ceva. Nu dragoste, pentru ca i-am cere prea mult, dar macar o farama de mila. Orice om care a simtit vreodata mila fata de conditia nenorocita a omului – a oricarui om – nu s-ar putea exprima astfel.

De fapt, ce este important este sa ne intrebam care dintre calitatile socio-profesionale ale d-lui Dawkins il imping la astfel de cugetari: cea de biolog evolutionist, de etologist sau de scriitor? Cu toate ca nu cred ca a fi biolog evolutionist este echivalent cu a fi adept al avortului copiilor bolnavi, este totusi de remarcat ca teoriile filosofice si stiintifice care fundamenteaza ateismul sunt succeptibile a produce astfel de vederi radicale.

Pentru a oferi un exemplu despre o alta perspectiva, a unui om de stiinta integru si chiar implicat in aceasta problema, trebuie rememorata personalitatea lui Jérôme Lejeune, laureat al premiului Nobel, cel care a descoperit faptul ca sindromul Down este cauzat de o anomalie genetica. Spre diferenta insa de Richard Dawkins, intreaga activitate a profesorului Lejeune a fost inchinata vietii, astfel incat s-a opus nu doar avortului in sine, dar si diagnosticarii prenatale. Faptul ca a fost, indirect, raspunzator pentru aparitia acestor mijloace de diagnosticare si faptul ca s-a ajuns ca copiii sa fie avortati in urma acestor diagnostice l-a marcat profund. Dupa un discurs in fata colegilor sai in care a incercat sa-i convinga de imoralitatea avortului, ii scria sotiei sale: “astazi, mi-am pierdul premiul Nobel in Medicina”. Cu alte cuvinte, in lipsa moralitatii actului medical, nu poate exista niciun premiu.

Si pentru a ilustra si mai bine cat de superficiale si egoiste sunt vederile d-lui Dawkins si a celor ce sunt intr-un cuget cu el, am ales sa inchei acest scurt articol cu o relatare a aceluiasi profesor Jérôme Lejeune din cadrul unei conferinte sustinuta de acesta in America.

“Va voi spune o intamplare adevarata care mi-a fost relatata de un bun prieten care a venit in aceasta tara (S.U.A. – n.n.) cu putin inainte de ultimul razboi (Al Doilea Razboi Mondial – n.n.). Aici, in America, am avut o intalnire despre testare, despre diagnosticul prenatal si uciderea copiiilor. Era acum 20 de ani. Si la acea intalnire mi-a spus: trebuie sa-ti spun o intamplare. El era profesor de biologie, un om batran la acea vreme. Si mi-a spus: tatal meu era doctor intr-un orasel din Austria. Si mi-a zis ca intr-o noapte, in acest orasel, s-au nascut doi copii – in aceeasi noapte, in doua familii diferite. Intr-o familie era un baietel, cu voce puternica si totul in regula. In cealalta familie era o fetita, cu o voce foarte slaba. Suferea de Sindromul Down. Si mi-a spus: tatal meu mi-a zis ca au avut un destin foarte diferit, cei doi copii. Fata, atunci cand mama ei a suferit un atac, avea 30 de ani. Si pentru 4 ani, aceasta fata cu Sindrom Down si-a ajutat mama, i-a dat de mancare, si acei ultimi 4 ani din viata mamei sale au fost cat s-a putut de buni multumita dedicatiei fetei sale cu mintea slaba. Si mi-a zis: nu-mi amintesc numele fetei, dar numele baiatul nu-l pot uita. Numele lui era Adolf Hitler. Aceasta poveste nu este inventata. Este realmente adevarata. Si sumarizeaza faptul ca nu putem judeca, in domeniul vietii umane, si nici nu putem condamna, intr-un fel. As merge mai departe, as inversa povestea. Sa presupunem ca, printr-o predictie imposibila, ca s-ar fi cunoscut faptul ca acest copil ar urma sa devina Adolf Hitler. Niciunui doctor nu i-ar fi fost permis sa ucida acel copil”.

27
aug.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-08-27

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(I, 16-22)

n vremea aceea era în sinagoga iudeilor un om cu duh necurat care striga tare şi zicea: ce avem noi cu Tine, Iisuse Nazarinene? Ai venit, ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu. Iisus însă l-a certat şi i-a zis: taci şi ieşi dintr-însul. Atunci duhul cel necurat, scuturându-l pe om şi strigând cu glas mare, a ieşit dintr-însul. Şi toţi au rămas uimiţi, aşa încât se întrebau între ei şi ziceau: ce este aceasta şi ce este această învăţătură nouă? Căci şi duhurilor celor necurate le porunceşte cu putere şi-L ascultă. Şi îndată s-a răspândit vestea despre El în toată împrejurimea Galileii.



Blog Stats

  • 323.282 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte