Arhivă pentru 29 august 2014

29
aug.
14

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte

ips-bartolomeu_ananiaDragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut.

Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor.

Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.

De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora.

Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”,i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi întradevăr fericit”.

Mitropolitul Bartolomeu Anania

29
aug.
14

Să nu trecem cu vederea Psaltirea

psaltireaSpunea unul dintre Sfinții Părinți: “Să mă credeți că nimic nu tulbură, nu scârbește, nu rănește, nu pierde și nu mâhnește pe draci și pe însuși satana, decât a cugeta asupra psalmilor și a citit cu stăruință Psaltirea.

Căci toate cărțile spre folos ne sunt şi nu puțină supărare le fac dracilor, însă nu așa cum le face Psaltirea. Pentru aceia, să nu o trecem cu vederea pentru că, noi, cugetând psalmii, pe de o parte, pentru noi înșine ne rugăm, iar pe de alta, îi blestemăm pe draci. Când zicem: „Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile mele”, sau: „Nu mă lepăda pe mine, în vremea bătrâneților, când va slăbi puterea mea, să nu mă lași pe mine”, ne rugăm pentru noi.

Iar când blestemăm pe draci zicem așa: „Să învie Dumnezeu și să risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe El”; și iarăși mai putem zice: „Risipește neamurile celor ce voiesc războaie și fapta desfrânării. Sau: ‚Văzut-am pe cel necurat înălțându-se și ridicându-se ca cedrii Libanului și am trecut și, iată, nu mai era. Și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui”.  Ori, putem zice: „Armele lor să intre în inimele lor și arcurilor lor să se zdrobească. Groapă au săpat și au deschis-o și vor cădea în groapa pe care au făcut-o întoarce-va durerea lui la capul lui și nedreptate lui se va coborî pe creștetul lui”. Cu unele cuvinte, ca acestea, blestemăm pe draci.”

 Din Cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava 2003, p. 266-267

29
aug.
14

Maica Domnului – mijlocitoarea noastră

maica domnuluiGheronda, cineva ne-a întrebat: De vreme ce mântuirea noastră este în mâinile lui Dumnezeu, de ce ne adresăm ei: «Preasfăntă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi, atunci când o chemăm în rugăciune?

– Să presupunem că o femeie este vecină cu mama unui ministru, pe care o roagă să o ajute să-i găsească un loc de muncă pentru copilul ei. Vecina se arată binevoitoare, însă nu-i va găsi ea însăși locul de muncă, ci-l va ruga pe fiul ei, care, ca ministru, are această posibilitate și va face hatârul mamei sale. Tot așa si noi, o rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Și Acela îi face hatârul, pentru că o iubește mult pe Maica Sa.

-Gheronda, îmi vine mult mai uşor să mă rog Maicii Domnului decât lui Hristos. Nu cumva aceasta este lipsă de evlavie?

-Şi eu simt la fel. Din multa evlavie faţă de Hristos, simt mai multă familiaritate cu Maica Domnului. Ca şi copiii – chiar băieţi mari de ar fi -, merg cu mai multă îndrăznire la mama, decât la tata. Şi asta din respect faţă de tatăl lor.

Oamenii care au o adevărată evlavie şi respect faţă de Hristos se sfiesc faţă de El, în timp ce înaintea Maicii Domnului au mai mult curaj şi se apropie de ea cu uşurinţă, pentru că Maica Domnului este din neamul omenesc.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 82-83

29
aug.
14

Nu judeca, chiar de vezi cu ochii tăi

spovedanieÎn altă zi, vorbindu-mi despre judecarea altora, părintele îmi spuse să evit orice discuție despre aceasta, oricâtă dreptate socotesc că aș avea. De aceea, îmi povesti următoarea întâmplare:

„Odată o femeie se dusese la un preot să se spovedească. Era dintr-un sat unde femeile poartă jupon. Le știi? mă întrebă părintele.

– Da, i-am răspuns.

– Ei bine, își continuă Bunicuțul povestirea, dupa ce s-a spovedit s-a ridicat să plece. Totuși nu putea să plece fără a-i da preotului ceva, pentru a-i mulțumi și fiindcă simțea nevoia să-i dăruiască ceva. A încercat așadar să își ridice șorțul, pentru a scoate din buzunarul juponului ceva bani dar, din greșeală, a apucat juponul, ridicându-l în sus, de i s-au văzut picioarele. În clipa aceea a intrat în biserică un om care, văzând-o astfel pe femeie, s-a dus și l-a reclamat pe preot, de atitudinea necuviincioasă, iar acela a fost suspendat pe trei luni. În toată perioada suspendării sale, preotul îi mulțumea și Îl slăvea pe Dumnezeu, pentru încercarea pe care i-o dăduse și se bucura foarte mult.

Ai văzut așadar, fiule, ce a pățit fratele nostru care l-a judecat pe preot. Deși a văzut într-adevăr o scenă aparent necuviincioasă, din pricina căreia l-a judecat pe preot, lucrurile nu erau așa cum le prezenta cel viclean. De aceea îți spun să fii cu băgare de seamă”.

– Voi fi foarte atent, Bunicuțule, i-am răspuns.

Adesea – spunea Bunicuțul – satana face tot ce poate spre a ne pierde. Dacă, de exemplu, bănuim un om de ceva, vicleanul este capabil de orice pentru a ne da dovezi împotriva omului respectiv. De multe ori există atât de multe indicii, încât nu încape nici o îndoială că cel bănuit este vinovat. Toate acestea sunt lucrări ale diavolului, deși omul respectiv este cu totul nevinovat.

Din Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Bătrânul Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău, 1999, p. 81

29
aug.
14

Încercările celor drepţi

rugaciune1Ades aud zicându-se: Dacă Dumnezeu ar iubi pe cei săraci, n-ar îngădui ca ei să fie săraci. Alţii, văzând un om căzut pradă unei neputinţe, unei boli lungi, întreabă: Ce s-au făcut milosteniile acestora? Ce bunele lor fapte?

Ca nu cumva să cădeţi într-o asemenea greşeală, să cercetăm în amănunţime această chestie.

De vreme ce nici  un om înţelept n-ar putea să dispreţuiască binele şi să îndrăgească răul, cum îndrăzni-vom să punem în sarcina Domnului asemenea gânduri?

Cum să credem că Dumnezeu poate dispreţui pe cei ce se află în sărăcie, chiar virtuoşi, şi iubi pe cei ce sunt în îmbuibare, chiar stricaţi fiind? Cum să ridicăm o asemenea blasfemie şi să nu ne dăm seama de grozăvia judecăţii noastre?

Ca să depărtăm o asemenea greşeală, băgaţi bine de seamă ceea ce-i place lui Dumnezeu şi ceea ce nu.

Pe cine iubeşte El? Pe cel care ascultă de poruncile Lui. “Pe acela îl voiu iubi – şi către el voiu merge. Nu către bogat, care se bucură de bună sănătate, ci către cel care ascultă de orânduirile Mele”.

Şi care-i acel pe care-L aruncă de la sine? Cel care nu-I săvârşeşte poruncile. Aşa că de vedeţi un om care nu împlineşte poruncile lui Dumnezeu, fie el sănătos, fie stând pe multe în bogăţii, aşezaţi-l printre cei pe care Dumnezeu îi alungă de la sine.

Şi dimpotrivă, omul plin de virtute, chiar bolnav sau lipsit, socotiţi-l între cei iubiţi de Domnul. Căci în încercări se arată semnele prieteniei dumnezeieşti şi nu în îndestulări pământeşti. N-aţi băgat de seamă, chiar în lumea aceasta, că prietenii căpeteniilor de oaste, sunt acei care, în lupte, stau cei dintâi în bătaia primejdiilor, primesc răniri, sunt trimişi în depărtate iscodiri? N-ati auzit, oare, că “Domnul încearcă pe cel pe care-l iubeşte, şi că loveşte cu nuiaua pe fiecare din cei ce şi-i alege de copii ai Săi?”.

Dar mulţi se poticnesc de cele ce văd. Greşeala nu-i în ceea ce văd, ci în propria lor puţinătate de minte. Nu aici ne vine răsplata pentru truda noastră. Aici munca, dincolo, premiile şi cununile. Nu căutaţi, aşadar, în ceasul luptelor, în ziua bătăliei, pacea şi huzurul… Nu amestecaţi vremile…

 

Din ”Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvinte alese”

29
aug.
14

Copilul în mijlocul ispitelor

ребенок-и-интернетÎn zilele noastre, dacă încercam să ducem o viaţă creştină, noi trebuie să conştientizăm că lumea din jur încearcă să supuna sufletul nostru ei – şi în religie (aceasta se poate observa uşor în răspanditele culte care schilodesc sufletele, impunand supunere faţă de un “sfânt” parvenit) şi în viaţa lumească omul se confruntă azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispită permanentă, ba în chipul omniprezenţei muzici de fundal, ba în chipul indicătoarelor şi a reclamelor pe strazile oraşelor. Chiar şi în familie televizorul deseori devine un conducator tainic al casei, care dictează valorile contemporane, opiniile, gusturile.

De peste tot se aude chemarea: trăieşte cu ziua de azi, desfăteaza-te, relaxează-te, simte-te bine. Iar subtextul este altul, mult mai întunecat: uită de Dumnezeu şi orice altă viaţă înafară de aceasta, alungă din suflet orice teamă de Dumnezeu şi cinstire a sfinţeniei.

Dar ce pot face părinţii pentru a-i ajuta pe copii să înfrunte ispitele lumii?… Zilnic noi trebuie să fim gata să înfruntăm influenţa lumii printr-o educaţie creştină sănătoasă. Tot ce cunoaşte copilul la şcoala trebuie să fie controlat şi corectat acasă. Nu trebuie să gândim că ceea ce îi dau copilului învăţătorii este pur şi simplu folositor sau neutru: căci chiar dacă el îşi însuşeşte cunoştinţe şi îndemânări folositoare (iar cea mai mare parte a şcolilor contemporane eşuează ruşinos chiar şi în aceasta), lui i se vor preda şi multe păreri şi idei greşite. Aprecierea de către copil a muzicii, istoriei, artei, filozofiei, ştiinţei şi, desigur, a vieţii şi religiei trebuie sa vina în primul rând din familie şi Biserică, altminteri copilul va căpăta o educaţie greşită.

Părinţii trebuie să ştie ce muzică ascultă copiii lor, ce filme privesc (ascultând şi privind împreuna cu ei, dacă este necesar), ce limbă aud şi cu ce limbă vorbesc ei înşişi – şi la toate acestea să dea o notă creştină.

În casele în care nu ajunge bărbăţie pentru a arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime, urmărindu-se evitarea influenţei otrăvitoare pe care o exercită chiar în casă asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor şi părerilor anticreştine.

Loviturile taioase ale lumii împotriva Ortodoxiei sunt îndeptate în primul rând asupra copiilor. Şi îndată ce la copil s-a format o atitudine greşită, problema educării lui în spirit creştin devin de două ori mai anevoioasă.

Cultul personalităţii ce ni se impune, relaxarea, indiferenţismul, desfătarea, refuzul celui mai neînsemnat gând despre lumea de dincolo – sunt diverse forme ale implantării ateismului. Cunoscând ce anume vrea lumea să facă cu noi, noi trebuie să ne împotrivim. Dar vai, dacă urmăreşti viaţa familiilor ortodoxe în lumea de azi şi pe urmă cum perpetuiaza ei Ortodoxia lor, se creeaza impresia ca această lupta cu lumea mult mai des este pierdută, decât cştigată…

Şi totuşi nu trebuie să vedem lumea din jur ca pe un rău absolut. Noi trebuie să fim destul de înţelepţi, ca să folosim în scopurile noastre tot ce e pozitiv în ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atribuţie la Ortodoxie, pot fi folosite în interesele educaţiei ortodoxe.

Copilul care de mic este deprins cu muzica clasică, care s-a dezvoltat sub influenţa ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, în măsura în care sunt supuşi cei care au crescut fără nici o educaţie muzicală. O bună educaţie muzicală, după cuvintele stareţilor de la mănăstirea Optina, curăţă sufletul şi-l pregătesc pentru primirea impresiilor duhovniceşti.

Copilul deprins cu literatura bună, drama, poezia, care a simţit influenţa ei asupra sufletului, care a primit o satisfacţie autentică, nu va deveni un adept iraţional al televiziunii moderne şi al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul şi îl abat de la calea creştină.
Copilul care s-a învăţat să vadă frumuseţea picturii şi sculpturii clasice, nu se ademeneşte uşor de pervertita artă contemporană, nu va fi atras de producţiile dezgustătoare ale reclamei şi cu atât mai mult ale pornografiei.

Copilul care ştie câte ceva despre istoria lumii, şi mai ales despre cea creştină, despre aceea cum au trăit şi au gândit oamenii, prin ce hăţişuri au trecut îndepărtându-se de Dumnezeu şi poruncile Lui, şi ce viaţă minunată şi demnă au dus atunci când I-au fost credincioşi Lui, va putea judeca corect despre viaţa şi filozofia timpului nostru şi nu-i va urma orbeşte pe „învăţătorii” veacului acestuia.

Una din problemele care stau astăzi în faţa instruirii şcolare constă în faptul că copiilor nu li se mai cultivă simţul istoriei. Acesta este un lucru periculos şi fatal – a-l lipsi pe copil de memoria istorică. Aceasta înseamnă că el devine lipsit de posibilitatea de a lua pildă de la oamenii care au trăit în trecut. Dar istoria, în esenţă, se repetă continuu. Atunci când dumneavoastră observaţi aceasta doriţi să aflaţi cum îşi rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a întâmplat cu cei care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu şi cu cei care îşi schimbau viaţa lor, oferindu-ne nouă o pildă strălucită.

Simţul istoriei e foarte important şi el trebuie cultivat în copii. În general, un om care cunoaşte bine cele mai bune roade ale culturii laice, care în Rusia aproape întotdeauna are un răsunet religios, creştin, capătă mai multe posibilităţi să ducă o viaţă ortodoxă laborioasă, decât cel care s-a convertit la Ortodoxie cunoscând doar cultura care este la modă astăzi.

Anume de aceea în lupta noastră împotriva duhului lumii acesteia noi putem şi trebuie să folosim ceea ce poate să ofere lumea mai bun, ca să mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun în lume, dacă numai ne ajunge înţelepciune ca să vedem aceasta, indică spre Dumnezeu şi Ortodoxie.

Ieromonah Serafim Rose

29
aug.
14

Învătături corecte si învătături gresite despre agheasmă si slujba sfestaniei

cruce“Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!”(Matei 23 ; 23-24)
De multe ori femeile credincioase se învaţă una pe alta (în mod greşit), în loc să se ducă la preot să-l întrebe, după cuvântul Mântuitorului: “Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor” (Luca 17;14) şi astfel ia naştere falsa tradiţie, din multă părere personală, care de fapt este de inspiraţie satanică. Falsele învăţături apar sub formă de întrebări sau enunţuri care sunt expuse de învăţăturile adevărate. De asemenea există diferite întrebări referitoare la credinţă false alături de care se află răspunsul cuprinzând învăţătura adevărată!

-Cine si in ce conditii poate inmulti Agheasma Mare, Mica si Sfantul Mir?

Agheasma Mare nu trebuie sa o inmulteasca nimeni. Agheasma Mică se poate înmulţi, cu condiţia ca Agheazma să se toarne asupra unui vas, în care există apă neîncepută. Nicidecum să nu se toarne apa de asupra aghezmei!

-Cum si cand se foloseste agheasma de la Izvorul Tamaduirii?

Agheasma de la Izvorul Tamaduirii, de la sfintirea caselor sau a fantanilor, a troitelor si oricand se mai face peste an, se stie ca aceasta este agheasma mica si se poate lua dupa anafora.

-Ce se face cu agheasma care a prins miros?

Agheasma care are miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucăţele de busuioc în ea se toarnă intr-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.

– Ce este Sfeştania (Agheazma mică)? Care sunt cele necesare pentru aceasta?

Este slujba de sfintire a apei care se poate face atat in biserica sau in alte locuri, cat si in casele noastre.

Pentru aceasta avem nevoie de: un vas cu apa curata, un mănunchi de busuioc sau alta planta cu care preotul sa stropeasca prin casa, 3 lumanari asezate intr-un vas sub care puneti o hartie ca sa nu curga ceara pe fata de masa, tamaier cu jar sau carbune special, tamaie, un pomelnic cu cei ai casei, un prosop cu care sa se stearga pe maini preotul. Nu puneti busuiocul in vasul cu apa pentru ca se face ceai de busuioc, nu agheasma. Cu agheasma ramasa mai stropiti prin casa (si prin curte daca aveti) si gustati din ea dimineata pe nemancate, dupa ce luati anafura si daca noaptea nu v-ati impreunat cu sotul (sotia). Nu este necesara faina sau malai la acesta slujba.

-Să punem usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca sa nu se strice.

Mântuitorul Iisus Hristos întreba: “Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5;13). Sarea nu se va strica niciodată pentru că aşa a fost făcută de Dumnezeu.  La fel şi agheasma, fiind sfinţită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiţii normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau alte plante (scaieţi, flori etc.).

-Dacă strângem agheasma mare mai mulţi ani la rând, agheasma devine foarte puternică.

Sfânta Agheasmă este una şi aceeaşi în fiecare an şi la orice Sf. Biserică.

-Este păcat să fie făcută sfeştania casei seara. Trebuie făcuta până în orele 12.

Un creştin fierbinte în credinţă face trei curăţenii în fiecare din cele patru posturi mari ale anului: a) Curăţenie de praf, mizerie în toata casa; b)Curăţenie de duhuri rele cuibărite în casă, prin sfeştanie; c) curăţenie în suflet prin mărturisirea păcatelor pe care le-am mai făcut de la ultima spovedanie încoace. Sfeştania casei trebuie făcută de patru ori sau cel puţin o data pe an. Sfeştania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice şi să vină binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face oricând, dimineaţa, la prânz, seara sau noaptea.

-In caz de necesitate (rau, frica, ganduri necurate, tulburare, suparare), in timpul zilei, ce se poate lua?

Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sf. Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala (tarnoseala este o bucatica de panza imbibata in ceara topita luata de la sfintirea unei biserici), sa aprinda tamaie.

-Daca vreun animal de pe langa casa se imbolnaveste, il putem unge cu sfintenii, si cu ce anume?

Crestinii pot stropi cu agheasma vitele sau grajdurilor vitelor, cat si in casele in care locuiesc.

– Ce se face cu Agheasma de la Sfestanie?

Întâi trebuie să o strecurăm foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar si o sămânţă sau o frunzuliţă de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o vom strecura, ci o vom păstra aşa, i se va schimba gustul si se va face amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla şi cu agheasma care va semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât şi la gust. Această agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară.

Aşa cum la Sfânta Împărtăşanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă, foloseşte făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârşeşte păcat de moarte), tot aşa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanţe. Agheasma se face din APĂ CURATĂ şi nimic altceva, într-un vas curat. Orice altă substanţă care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe la gust sau chiar să se strice.

Dacă tradiţia Bisericii ar fi învăţat să se facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, aşa cum deseori se întâmplă din neglijenţa sau neştiinţa preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiţia Bisericii ne învaţă să folosim apă şi precizează să fie curată, să facem aşa şi atunci niciodată agheasma nu se va strica.

Dacă vom căuta explicaţia ştiinţifică a faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această explicaţie. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârşit toată slujba de sfinţire a apei, vasul în care s-a sfinţit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat agheasma după sfinţire nu a fost curată, şi cel mai des întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc.

Timp de 7 zile după Sfestanie, trebuie să stropim casa si curtea cu agheasmă. Este bine să si gustăm în fiecare dimineaţă din agheasmă, dar luăm întâi anaforă si apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta din agheasmă si putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeştanie, ci chiar si după cele 7 zile.

– Cand se bea Agheasma Mare?

Agheasma Mare se bea de la Boboteaza pana in ziua in care este scris pe calendar “Odovania praznicului Botezului Domnului”, adica data de 14 ianuarie. In restul anului nu se bea Agheasma Mare decat doar daca, atunci cand ne-am spovedit, nu am primit dezlegare la Sfanta Impartasanie. Insa chiar si atunci Agheasma Mare ne-o da preotul.

De mentionat ca la stropit putem folosi Agheasma Mare in tot timpul anului.

sursa parohia macin

29
aug.
14

Trebuie văzut ce vrea Dumnezeu cu tine, nu numai ce vrei tu cu tine

53586_originalCeea ce vă spun eu acum ştiţi mai bine, căci adesea o spuneţi cu durere. Pentru noi, preoţii duhovnici, este ca o experienţă ce putem s-o împărtăşim altora şi putem să luăm măsuri spre bine. Căci vedeau în istorie că au pierit imperiile lumii? Când au murit mamele, când au dispărut mamele? Imperiile au dispărut odată cu declinul populaţiei, când n-au mai fost mame. Ce se urmăreşte acum? Se urmăreşte dispariţia mamelor, să nu mai fie mame, adică să fie doar femei, dar să nu mai nască. Şi cum să nu mai nască? Acum trebuie să începem enumerarea metodelor contraceptive.

Populaţia actuală a lumii, chiar dacă s-ar înmulţi de 5 ori, pământul ar suporta această populaţie. Pământul suportă 30 de miliarde de oameni cu resursele lui alimentare şi nu numai. Dar acum suntem speriaţi de unii ce zic că trebuie să ajungem doar 2 miliarde. Din 6 miliarde, 2, în doar ceva timp. Cum? Cum făcea şi faraon, îi izbea de stâncă şi gata! Soluţia atunci era la moaşe, acum soluţia este de la Occident, care furnizează la preţ ieftin şi chiar gratuit tot felul de mijloace contraceptive. Pare greu, dar nu imposibil pentru cei care v-aţi hotărât să vă căsătoriţi, că trebuie să vă încadraţi în nişte reguli. Iar aceste reguli vi le stabiliţi singuri, desigur, după principiile creştine. Apoi aceste reguli trebuie respectate de ambii soţi, în comuniune.

În antichitate se spunea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Hristos a venit şi a zis: „Eu sunt măsura tuturor lucrurilor.” Deci măsura noastră este Hristos. Vrem să-L recunoaştem pe Hristos ca măsură a tuturor lucrurilor? Eu nu vorbesc acum de aspectele mistice, de înalte trăiri, eu vorbesc de normalitatea vieţii. Şi o să spuneţi că normalitatea vieţii înseamnă sfinţenie. Da, ţi se cere să fii sfânt. Ţi se cere să fii student, sau orice altceva, ţi se cere să te căsătoreşti, să faci copii, să-i educi, să mergi la biserică, să munceşti, să te mai şi relaxezi din când în când. Şi imediat vine întrebarea: „Dar cum? Cum, că eu n-am unde să stau, uitaţi ce s-a mai ivit acum, ce-am păţit …” N-ai unde să stai pentru că eşti prea pretenţios. Deci trebuie văzut ce vrea Dumnezeu cu tine, nu numai ce vrei tu cu tine. Tu încerci, dacă vezi că nu prea merge, lasă aşa, că Dumnezeu ştie cum, ştie de ce, ştie în ce moment, nu putem forţa lucrurile. Ştie de ce nu te măriţi, ştie de ce te măriţi.

Deci, toată lumea îşi doreşte o căsnicie fericită, dar fără să pornească de la bază, de la educaţia de bază a fiecăruia.

Extras din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 125-126

 

29
aug.
14

Cat de importante mai sunt cerintele din anuntul de angajare

Cand cauta un loc de munca, oamenii analizeaza frecvent cerintele din anuntul de angajare, sesizeaza o diferenta si merg mai departe, temandu-se de o posibila respingere. Candidatii nu vor sa piarda din timpul lor (si al angajatorilor), preferand sa se conformeze cu gandul ca nu au aptitudinile necesare pentru jobul respectiv.

Candidatii fac insa o mare greseala, care risca sa le compromita carierele profesionale. Un anunt de angajare nu descrie o persoana reala. Anuntul descrie un candidat ideal (fictiv) si companiile nu se asteapta sa-l gaseasca.

„De multe ori, cand companiile scriu anunturile de angajare, includ in ele toate trasaturile profesionale la care viseaza”, explica Scott Purcell, un specialist in resurse umane care recruteaza personaj tehnologic pentru firmele din Silicon Valley.
„Discutam despre o lista cu ceea ce au nevoie companiile, despre lucrurile pe care vor sa le foloseasca in viitor. Nimic nu este batut in cuie”, precizeaza Purcell, care lucreaza pentru compania Jobspring Partners.
Angajatorii sunt foarte entuziasmati si includ prea multe elemente in anuntul de angajare, chiar daca putine sunt relevante pentru jobul respectiv.
Termenul de „cerinte” este primit cu teama si oamenii prefera sa mearga mai departe. Purcell prefera sa nu trimita asemenea descrieri si conditii catre clientii sai, pentru a nu compromite procesul de angajare.
Procesul de recrutare trebuie sa fie uman. Relatiile, increderea, aptitudinile mai putin definite, prezentarea potrivita a experientei fac diferenta si deseori ii ajuta pe candidati sa depaseasca un deficit de calificare profesionala.
„Daca i-ai intreba pe cei mai multi manageri HR in ce masura le pasa de cineva care are toate calitatile enumerate in anunt, in comparatie cu o persoana care are 4-5 calitati profesionale relevante, o atitudine buna si un istoric decent in campul muncii, iti vor spune ca o prefera pe cea de-a doua”, explica Purcell.
Cand candidatii au fost intrebati de ce nu au aplicat la un job pentru care nu se simteau calificati, acestia au raspuns ca s-au temut ca nu vor face fata. Motivele au legatura cu elementele de intimidare dintr-un anunt de angajare. Cu alte cuvinte, problema nu este lipsa increderii, ci lipsa informatiilor legate de functionarea procesului de recrutare/ angajare.
Expertii mai spun ca femeile aplica doar la acele joburi pentru care se simt 100% pregatite, in timp ce barbatii aplica la joburi chiar si atunci cand se simt calificat in procent de 60% – o dovada a inegalitatii intre sexe, in privinta increderii. Atat barbatii, cat si femeile abordeaza cu o seriozitate excesiva cerintele din anunturile de angajare.
Purcell spune ca separarea elementelor cu adevarat necesare de cele inutile necesita o cunoastere aprofundata. Candidatii nu trebuie sa se mai sperie de anumite anunturi de angajare.
Companiile vor sa se asigure ca bifeaza toate casutele cu conditii si cerinte, mai ales dupa ce observa ca respectivii candidati sunt foarte diferiti din punct de vedere al pregatirii profesionale. Cele mai multe cerinte sunt insa neimportante.
29
aug.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-08-29

Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN

Evanghelia de la Marcu
(VI, 14-30)

n vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus – fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut – şi zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii că este profet sau ca unul din profeţi. Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat…“. Că Irod, trimiţând, îl prinsese pe Ioan şi-l legase şi-l întemniţase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui tău“. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămânea’ndelung pe gânduri şi bucuros îl asculta. Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naştere le-a făcut ospăţ dregătorilor săi şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi intrând fiica Irodiadei şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi-ţi voi da“. Şi s’a jurat: „Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu“. Şi ea a ieşit şi a întrebat-o pe maică-sa: „Ce să cer?“ Iar aceea i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul“. Şi îndată intrând cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“. Şi regele s’a întristat mult, dar din pricina jurămintelor şi a celor ce şedeau la masă cu el, n’a vrut să spună nu. Şi regele a trimis numaidecât un temnicer cu porunca de a-i aduce capul. Şi ducându-se acela, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei; iar fata i l-a dat mamei sale. Şi auzind ucenicii lui, au venit, au ridicat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s’au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut ei şi au învăţat.
VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(II, 18-22)

n vremea aceea ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească; Ei au venit şi au zis lui Iisus: „de ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?“ Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să postească în timp ce mirele este cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei, şi atunci, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr’un postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură mai rea. De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi“.
29
aug.
14

Capul Sfantului Ioan Botezatorul, cinstit de musulmani

Capul Sfantului Ioan Botezatorul, cinstit de musulmani Dintre toti sfintii intalniti in calendarul crestin ortodox, Sfantului Ioan Botezatorul ii sunt inchinate cele mai multe zile de praznuire: Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august) si Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie), Intaia si A doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum si Zamislirea (23 septembrie). Acest fapt subliniza, pe de o parte, cinstirea pe care Dumnezeu a daruit-o Sfantului Ioan, Botezatorul Domnului, dar si puterea de har pe care „cel mai mare om nascut din femeie” o are in ajutorul credinciosilor.

Un fapt suprinzator il reprezinta insa cinstirea Sfantului Ioan Botezatorul nu doar de confesiunile crestine, ci si de unele grupari gnostice (mandeeni, nazorei), unionisti si de musulmani. Cei din urma, detin moaste ale Inaintemergatorului lui Hristos pe care le pastreaza in moschei.

Sfantul Ioan Botezatorul in Islam

In Coran, alaturi de alte personaje biblice, Sfantul Ioan apare ca profet al lui Dumnezeu. Desi mai scurt, episodul nasterii sale prezinta foarte multe asemanari cu textul evanghelic.

Musulmanii vad in Sfantul Ioan un martor al cuvantului lui Alah si care va prevesti venirea lui Iisus (Isa). Tatal sau, Zaharia este, la randul sau, un profet al Islamului.

Traditia islamica sustine ca Sfantul Ioan a fost unul dintre profetii pe care Mahomed i-a intalnit in noaptea numita Mi’raj, a urcarii sale prin cele Sapte Ceruri. Se spune ca i-a intalnit pe Ioan si pe Iisus in cel de-al doilea cer, unde Mahomed le-a multumit „fratilor sai”, inainte de a urca impreuna cu Gavriil (Jibral) la al treilea cer, unde l-a intalnit pe Iosif (Yusuf), fiul lui Iacov. Povestea profetului Ioan a fost de asemenea spusa si regelui abisinian in timpul migratiei lui Mahomed in Abissinia.

Sfantul Ioan are doua nume diferite in limba araba: crestinii il numesc Yūḥannā l-Maʿmadān (Ioan Botezatorul), iar musulmanii, care nu marturisesc botezul lui Hristos, il numesc Yaḥyā ibn Zakariyyā (Ioan, fiul lui Zaharia).

Moschei ce pastreaza moaste ale Sfantului Ioan Botezatorul

Prin traditie, locul in care a fost inmormantat Sfantul Ioan se afla in Sevastia, in Samaria. De aici, insa, moastele sale au fost duse in alte orase (Ierusalim, Alexandria), pentru a nu fi profanate. Capul a fost si el dus in mai multe locuri, incat de multe ori i s-a pierdut urma, fiind aflat ulterior la Ierusalim, Emesa sau chiar Roma.

Intre moscheile care pretind ca detin fragmente din moastele Sfantului Ioan Botezatorul se afla si Moscheea Imrahor Camii din Istanbul (fosta Manastire Studion). Documentele arata ca aici se pastreaza inca din secolul al IX-lea mana dreapta si o parte din craniu, frumos imbracate in aur si pietre pretioase.

Capul si Mana Sfantului Ioan Botezatorul

O alta moschee in care se afirma ca este pastrat capul Sfantului Ioan Botezatorul, este Moscheea Umayyad sau Marea Moschee din Damasc. Situata in partea antica a Damascului, acest locas de cult musulman este una dintre cele mai mari si mai vechi moschei din intreaga lume. Este considerata al patrulea loc sfant al Islamului.

Dupa cucerirea araba a Damascului in 634, aceasta moschee a fost construita pe locul unei biserici crestine inchinate Sfantului Ioan Botezatorul.

Venerarea Sfantului Ioan s-a pastrat in randul unor grupari musulmane mai ales sub influenta cultului ortodox de traditie bizantina. Cultul include o sarbatoare inchinata Taierii capului Sfantului Ioan, in ziua de 29 a lunii Av (potrivit calendarului ebraic). Ca loc de inchinare pastrat pana in zilele noastre se afla capela ce pastreaza capul Sfantului Ioan din Moscheea Umayyad. Unele marturii timpurii mentioneaza despre Califul umayyad al-Walid I ca a dezgropat capul profetului Ioan pe care l-a asezat intr-un stalp din Damasc, al carui capitel avea o forma arhitectonica asemanatoare unui cos din frunze de palmier.

Minuni ale Sfantului Ioan Botezatorul petrecute in Moscheea Umayyad

Prin prezenta moastelor Sfantului Ioan Botezatorul, Moscheea Umayyad constituie un locas de cult  unic in felul sau, prin faptul ca musulmani si crestini sunt vazuti rugandu-se impreuna, chemandu-l in ajutor pe Inaintemergatorul Domnului.

Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat capela in care este tinut capul Sfantului Ioan Botezatorul aflata in Moscheea Umayyad in luna aprilie a anului 2001, pe cand se afla in Siria. A fost pentru prima data cand un papa a vizitat o moschee.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul cinstit de musulmani

Si parintele Sofian Boghiu se numara intre pelerinii care a vizitat Moscheea Umayyad si s-a rugat inaintea moastelor Sfantului Ioan Botezatorul pastrate aici. Marturia sa este una deosebit de pretioasa deoarece relateaza minunule petrecut in acest loc.

Intr-una din cuvantarile sale aminteste in aceasta privinta: „Am vazut si eu aceasta moschee luxoasa, cu lampadare si covoare. Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde si cu pereti de sticla. Acolo inauntru este capul Sfantului Ioan Botezatorul. In jurul acestui paraclis stau foarte multi orbi, in genunchi sau turceste, intr-o tacere care te uimeste. Stau si nu vad nimic, dar ochii lor dinlauntru sunt deschisi. Ei se roaga si foarte multi se vindeca . Ce spun ei, numai Dumnezeu stie, dar, in mod sigur, primesc foarte mult ajutor de la capul Sfantului Ioan. Se revarsa foarte multe minuni de acolo asupra acestor musulmani… Vin si foarte multe femei musulmane, cu copii in brate, si se sprijina de bara care inconjoara mormantul, acelui sicriu. Il inconjoara de trei ori, apoi pleaca la treburile lor… pleaca cu fata vesela… Pun si un fel de pomelnice intr-un locsor anume de langa acel sicrias. Sunt acolo gramezi de rugaciuni catre Sfantul Ioan Botezatorul, este un semn de mare veneratie pentru acest sfant. […]  Acolo vin multi bolnavi, mai ales orbi. Te impresioneaza privirea lor, fixata undeva in gol… Am intrebat pe cineva: „Ce asteapta acestia, de stau aici de atata vreme?” si mi s-a raspuns: „Foarte multi dintre ei se vindeca”.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul cinstit de musulmani

Tot parintele Sofian Boghiu aminteste o alta minune a Sfantului Ioan Botezatorul, ca raspuns la intoleranta religioasa: „Odata, niste musulmani au lovit cu toporul in acest sicriu, spunand: „Ce cauta ghiaurul acesta aici?”. Din sicriu au inceput sa curga valuri de sange, tasnea sangele din sicriu si din marmura. Si ei s-au speriat foarte tare si au chemat preotii ortodocsi sa vina sa faca rugaciuni ca sa opreasca aceste valuri de sange care au umplut moschea… De-atunci, desi sunt musulmani, ei au un mare respect fata de Sfantul Ioan.”

Nu intamplator, cantarile liturgice inchinate Sfantului Ioan vorbesc despre faptul ca Sfantul Ioan mustra pe cei faradelege si dupa ce capul sau a fost taiat, aratand prin aceasta puterea lui Dumnezeu prin sfintii Lui.

Capul Sfantului Ioan, Inaintemergatorul Domnului, taiat de imparateasa cea faradelege, a devenit simbolul prezentei lui Dumnezeu in viata omului si in moartea lui. Si, oricate vicisitudini ale istoriei s-au abatut peste Biserica, Capul Sfantului Ioan este marturia ca dreptatea si curatia vor iesi mereu la iveala prin harul lui Dumnezeu.

29
aug.
14

Machaerus, inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Machaerus, inchisoarea Sfantului Ioan BotezatorulMachaerul este o renumita fortareata iudeo-romana din estul Marii Moarte. Localitatea iordaniana Mkawer, aflata la o distanta de aproximativ 20 de kilometri sud-vest de renumita asezare Madaba si la 24 de kilometri sud-est de gura Iordanului, gazduieste ruinele inchisorii Machaerus, numita si „Fortareata Neagra”.

In noptile senine, de pe zidurile ramase in Machaerus pot fi zarite luminile din Ierihon si Ierusalim. Numele locului, anume „machaerus”, vine de la vechiul cuvant grecesc „makhaira”, care semnifica un fel de sabie de lupta, cu o forma speciala, avand lama putin inconvoiata.

Potrivit istoricului iudeo-roman Iosif Flavius (Amtichitati iudaice, Cartea 18, cap. 5, 2), acesta este locul unde Sfantul Ioan Botezatorul a fost intemnitat, de Irod Antipa, ca nai apoi, la dorinta Irodiadei, sa si fie decapitat.

Fortareata Machaerus, inchisoarea iudeo-romana

Machaerus isi inalta zidurile fortificate pe o colina foarte inalta (1.100 m), in partea de rasarit a Iordanului, pe teritoriul iordanian (astazi). Plinius cel Batran, in cartea „Istoria Naturala”, spune: „Alaturi de Ierusalim, fortareata Machaerus este cea mai puternica din Palestina.” Potrivit ruinelor, pastrate pana astazi, fortareata era uriasa, avand o lungime de 100 de metri si o latime de 60 de metri, cat si mai multe turnuri de aparare.

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Fortareata de la Machaerus a fost zidita in vremea dinastiei Hasmoneilor, in anul 90 i.Hr. Potrivit marturiei lui Iosif Flavius (Razboaiele 7, 6, 2), aceasta fortareata a fost zidita de fiul lui Ioan Hircanus, anume de Alexandru Ianeus (Ionatan), rege in Iudea intre anii 103-76, spre a servi drept scut impotriva invaziilor arabilor.

Mai apoi, in anul 57 i.Hr, cand Pompei cel Mare a pornit razboi impotriva lui Aristobul, fortareata Machaerul a fost distrusa de catre generalul Gabinius, care pe atunci era proconsul in Siria. Mai tarziu, in anul 30 i.Hr, aceasta a fost rezidita, mult mai puternic, de catre Irod cel Mare, care a construit in interiorul acesteia si un palat regal.

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Despre rezidirea fortaretei de la Machaerus, istoricul Iosif Flavius spune: „Irod cel Mare a construit un zid in jurul varfului colinei, ridicand turnuri in fiecare colt, fiecare inaltandu-se 27,4 metri; in centrul locului, el a zidit un palat, dimensiunile si frumusetea acestuia fiind greu de inchipuit.”

In vremea lui Irod, fortareata Machaerus era cea mai puternica cetate din provincia romana Perea. El a ales sa rezideasca aceasta fortareata atat pentru a intimida poporul, spre a nu se revolta impotriva stapanitorilor, cat si spre a face fata atacurilor venite dinspre est, in special din partea nabaetanilor din Petra.

Dupa moartea lui Irod cel Mare (4.d.Hr), fortareata a trecut in posesia fiului sau, Iord Antipa. Dupa moartea acestuia din urma, in exil (39), fortareata a fost preluata de Irod Agripa I, sub care a si ramas pana la moartea lui (44).

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Machaerus a fost una dintre cele mai puternice trei fortarete zidite pe teritoriul evreiesc (alaturi de Masada si Herodion), care au rezistat inca o vreme, dupa cucerirea Ierusalimului, de catre romani, in anul 70. Aceste trei cetati au servit drept loc de refugiu pentru multi dintre evreii care au fugit din Ierusalim.

Odata cu prima Revolta Iudaica, incepand cu anul 66, rebelii evrei au preluat controlul asupra cetatii. La scurt timp dupa infrangerea rezistentei evreiesti, concentrate in cetatea Herodion, armata romana, condusa de Lucilius Bassus, s-a indreptat spre Machaerus, pe care a supus-o asediului. Aici, ca si in lupta de la Masada, romanii au inceput sa zideasca o uriasa rampa de pamant, spre a putea intra usor in cetate. Mai inainte sa termine rampa insa, evreii s-au predat. Fortareata va fi distrusa de romani, in anul 72, din aceasta mai ramanand decat ruinele.

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Ruinele de la Machaerus au ramas nebagate in seama pana in anul 1968, cand aici au avut loc primele sapaturi arheologice. Astazi, locul se afla in purtarea de grija a Ministerului de Turism si Antichitati, din Iordania, care si continua sapaturile si conservarea.

Machaerus, inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Dupa moartea lui Irod cel Mare, fortareata Machaerus a ajuns in posesia fiului sau, Irod Antipa (4 i.Hr – 39 d.Hr), care a mostenit, spre stapanire, regiunile Galileea si Perea. Cand regele Irod Antipa a divortat de prima lui sotie, de origine nabateanca (fiica lui Aretas al IV-lea, regele din Petra), spre a lua de sotie pe cumnata lui, anume pe Irodiada, sotia fratelui sau vitreg, Filip, mustrarea nu a intarziat sa apara.

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Plin de ravna si de curaj, Sfantul Ioan Botezatorul a inceput a condamna in mod public fapta regelui Irod Antipa, condamnata de legea mozaica, atragand astfel ura Irodiadei. Potrivit traditiei crestine, in aceasta fortareata a fost inchis Sfantul Ioan Botezatorul, tot aici avand loc si petrecerea data de Irod, cu ocazia zilei onomastice, cand, in urma dansului Salomeei si a promisiunii facute in graba de Irod, a avut loc decapitarea Sfantului Ioan.

Raspandindu-se vestea ca Sfantul Ioan Botezatorul a fost aruncat in temnita de la Machaerul, unde a si fost decapitat, multi crestini au inceput sa vina in acest loc, fie spre a se inchina, fie spre a lua binecuvantare. In secolele urmatoare, mai multi sihastri si pustnici au inceput sa isi sape chilii in piatra, pe colina muntelui de sub fortareata.

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

Aruncarea in temnita a Sfantului Ioan Botezatorul, in Sfanta Scriptura

„Si boteza si Ioan in Enom, aproape de Salim, ca erau acolo ape multe si veneau si se botezau. Caci Ioan nu fusese inca aruncat in inchisoare.” (Ioan 3, 23-24). “Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau, si pentru toate relele pe care le-a facut Irod, a adaugat la toate si aceasta, incat a inchis pe Ioan in temnita.” (Luca 3, 19-20).

„Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau. Caci Ioan ii zicea lui: Nu ti se cuvine s-o ai de sotie. Si voind sa-l ucida, s-a temut de multime, ca-l socotea pe el ca prooroc. Iar praznuind Irod ziua lui de nastere, fiica Irodiadei a jucat in mijloc si i-a placut lui Irod. De aceea, cu juramant i-a fagaduit sa-i dea orice va cere. Iar ea, indemnata fiind de mama sa, a zis: Da-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.

Si regele s-a intristat, dar, pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa, a poruncit sa i se dea. Si a trimis si a taiat capul lui Ioan, in temnita. Si capul lui a fost adus pe tipsie si a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Si, venind ucenicii lui, au luat trupul lui si l-au inmormantat si s-au dus sa dea de stire lui Iisus.” (Matei 14, 3-12).

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

„Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau. Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea, caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta.

Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea, si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da. Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu. Si ea, iesind, a zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul. Si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.

Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze. Si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.” (Marcu 6, 17-29)

 

Machaerus - Inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul

29
aug.
14

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august. Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an. Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan.

Exista persoane care au sustinut ca ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul prefigureaza Vinerea Patimilor. Si dupa cum postim in fiecare vineri, ca zi a rastignirii Domnului, tot astfel se cuvine sa postim si in aceasta zi.

Mentionam ca in afara posturilor de lunga durata, avem si posturi de o zi:
– miercurea, ziua in care Mantuitorul a fost prins;
– vinerea, ziua in care a fost rastignit;
– pe 14 septembrie – Inaltarea Sfintei Cruci, in amintirea Patimilor Mantuitorului;
– pe 5 ianuarie, in Ajunul Bobotezei, in amintirea postului pe care il tineau in vechime catehumenii care urmau sa fie botezati in ziua praznuirii Botezului Domnului.

Sunt si persoane care postesc si lunea, in ziua inchinata sfintilor ingeri.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este o sarbatoare cu semnificatie eshatologica, precum este si Schimbarea la Fata a Domnului si Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Fata ni se descopera chipul pe care il va avea omul unit cu Hristos – chip de slava, prin Adormirea Maicii Domnului se arata ca cel care L-a purtat pe Hristos se muta de la stricaciune la nestricaciune, in vreme ce prin aceasta sarbatoare ni se reveleaza ca toti cei care nu au fost straini de pocainta vestita de Sfantul Ioan Botezatorul vor ajunge in rai.

Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca cele trei sarbatori sa fie praznuite in luna august, ultima luna din anul bisericesc, ca semn ca acest chip al lumii va trece, ca cer nou si pamant nou vor fi (Apocalipsa cap 21).

Sfantul Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Capul Sfantului Ioan a avut, dupa traditia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Prima si a doua aflare a capului este sarbatorita pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 25 mai.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut.

Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah, luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie si o bisericuta, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el l-a luat si l-a ascuns din nou in pamant, in acelasi loc.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand Sfantul Ioan Botezatorul s-a aratat unor doi calugari si le-a poruncit sa dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.

In vreme ce calugarii calatoreau cu capul sfantului intr-un sac, au intalnit un olar si i-au dat acestuia sa duca sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfantul Ioan i-a cerut olarului sa fuga de cei doi calugari. Ajuns acasa, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului. Cand si-a simtit sfarsitul, olarul a pus capul sfantului intr-o racla si l-a daruit surorii sale. Racla va ajunge in grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia intr-o pestera. Multe minuni se vor petrece la aceasta pestera. Din nefericire, Eustatiu spunea ca datorita puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii nestiind ce ascunde in pestera sa. Dupa un timp, Eustatiu, stiind ca va fi trimis in exil, ingroapa capul Sfantului Ioan Botezatorul.

Pestera va fi locuita de niste monahi credinciosi, care vor ridica in apropierea ei o manastire. In anul 452, arhimandritul Marcel, staretul acelei manastiri, a vazut un foc mare la pestera de langa orasul Emesa, in timpul cantarii psalmilor. Asa a aflat in chip minunat capul sfantului. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul – traditii si obiceiuri

In ziua de 29 august, cand praznuim Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, exista credinta in popor ca nu trebuie sa se foloseasca cutitul, totul se rupea cu mana. In popor se vorbea si de inceperea unui post, numit „de la cruce pana la cruce”, un post care tinea pana pe 14 septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci), neconsemnat in calendarul crestin, care avea rolul de a-i curati pe cei care au savarsit omoruri sau alte pacate grave.

Tot in popor era intalnita si interdictia de a taia si manca fructe si legume cu forma rotunda, de exemplu pepenele nu era consumat in aceasta zi. Subliniez ca aceste obiceiuri nu au legatura cu Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, deci, nu trebuie respectate.

29
aug.
14

Oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta ne curăţeşte când o zicem din inimă

prayingSfântul Ioan Carpatiul zice că atunci când rostim rugăciunea lui Iisus, adică „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” la fiecare chemare a Sfântului Său Nume Domnul ne răspunde în chip tainic: „Fiule, iertate să-ţi fie păcatele tale!” iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta ne curăţeşte când o zicem din inimă.

Nu este altă armă mai puternică în cer şi pe pământ decât chemarea cea Sfântă a Domnului nostru Iisus Hristos. Când zicem: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu”, prin aceste cuvinte mărturisim toate tainele credinţei noastre, căci după cum spun unii dintre sfinţii părinţi, aceste cuvinte cuprind în ele Evanghelia pe scurt. Pentru asta, rugăciunea lui Iisus se mai cheamă şi rugăciunea minţii.

Iar când rostim şi celelalte cuvinte din Rugăciunea lui Iisus, adică „Miluieşte-mă pe mine păcătosul!”, atunci noi mărturisim nevrednicia şi josnicia noastră cerând de la Domnul milă, căci dacă avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem.

Din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Hrană duhovnicească, Editura Lumină din Lumină, Bucureşti, 2004,p. 444

 




Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte