Arhivă pentru 7 septembrie 2014

07
sept.
14

“Zădarnic veţi deschide lăzile voastre, dacă nu veţi deschide, inimile voastre…”

храм в ладонях,И.ЗенинÎnvaţă-l pe copil să fie bun, înainte de a-l învăţa să fie talentat! Învaţă-l să dea, înainte de a cere. Nu neapărat să dea “cămaşa de pe sine”, ca să pară milostiv. Contează nu să pară, ci să fie cu adevărat şi să se bucure că este de folos cuiva.

Suntem milostivi abia atunci când ne bucuram de binele pe care l-am făcut.

– Zădarnic veţi deschide lăzile voastre cu bani, dacă nu veţi deschide, mai întâi, inimile voastre către cei care aşteaptă să fie ajutaţi, afirma J.J. Rousseau. Bolnavii şi nenorociţii au nevoie mai mult de mângâierea, decât de punga voastră!

A săvârşi un act de milostenie înseamnă a da dovadă de dragoste faţă de cel apropiat. Uneori, o mică atenţie, o consolare, o vorbă bună sau un gest de caritate valorează mai mult decât un car cu bani.

Tradiţia creştină păstreaza nenumarăte mărturii despre acest subiect…

Se spune că odată, lângă o cetate care a scăpat cu bine dintr-un lung asediu, apărătorii ei au înălţat o mănăstire, pe care localnicii s-au angajat s-o finiseze. Lume de peste lume a prins a veni cu tot felul de podoabe, bani şi lucruri scumpe, ca să capete statut de ctitor al acelei mănăstiri.

Orbiţi de ipocrizie, unii dintre bogătaşi îşi scuturau cu fală pungile pe care vroiau să le doneze mănăstirii. Doar o bătrână amărâtă şi bolnavă stătea retrasă deoparte şi urmărea cu jale acea parada ieftină a vanităţii. Ar fi dorit şi ea să dea macar ceva-ceva pentru locaşul sfânt, dar nu avea nici un ban, nici aur, nici mătasuri…

Tocmai atunci, un car încarcat cu bogăţii s-a apropiat de locul unde stătea ea. Stăpânul cărului lovea necruţător cu biciul în boii care se opinteau să urce dealul. Ei, însă, erau lihniţi de foame şi sete. Nu mai aveau putere să ducă cele adunate pentru mănăstire. În faţa porţii, s-au împleticit şi au căzut cu botul pe ţărână.

Înfuriat, stăpânul a prins a-i bate şi mai tare.

– Încetează! l-a oprit bătrâna. Nu vezi ca au nevoie de odihnă?

Luptând cu propriile sale boli şi slăbiciuni, ea a dat fuga la izvor şi le-a adus puţină apă, apoi a rupt un braţ de iarbă” proaspătă şi l-a pus cu milostenie în faţa bietelor animale.

A doua zi, când ingerii au dezvelit placa de marmură cu cei mai importanţi ctitori ai mănăstirii, în capul listei era dăltuit numele acelei bătrâne.

Extras din Fărâme de suflet, Aurelian Silvestru, Ed. Tocono, 2011.

07
sept.
14

Acatistul Maicii Domnului, Povățuitoarea copiilor

maicaRugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care ai ascultat de atâtea ori dumnezeieştile învăţături pe care le-a propovăduit Preaiubitul tău Fiu, ajută-i pe toţi părinţii binecredincioşi, ca şi pe toţi cei care au grijă de creşterea sufletească şi trupească a copiilor, să priceapă cuvintele pline de putere ale Sfintei Scripturi, ca să se poată ruga ţie: Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Icosul 1:

Nu poate limba omenească să spună cuvinte mai minunate decât cele pe care le-a rostit Fiul tău, cuvinte care strălucesc ca nişte făclii ale Evangheliei. Ca să îndrăgească aceste cuvinte, o, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-i cu harul tău pe copii şi pe cei care se roagă ţie pentru ei:
Povăţuieşte copiii, să fie săraci cu duhul, ca a lor să fie Împărăţia cerurilor;
Povăţuieşte copiii, să fie flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aşa se vor sătura;
Povăţuieşte copiii, să fie blânzi, că aşa vor moşteni pământul;
Povăţuieşte copiii, să fie milostivi, că aşa se vor milui;
Povăţuieşte copiii, să fie curaţi cu inima, că aşa Îl vor vedea pe Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, să fie făcători de pace, că aşa fii ai lui Dumnezeu se vor chema;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 2-lea:

Minunate sunt lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu şi minunate sunt virtuţile pe care le dobândesc credincioşii, virtuţi pe care le cerem şi pentru părinţii şi pentru copiii care Îi înalţă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Tu, Fecioară, sălaş al virtuţilor şi ocrotitoare a celor ce duc lupta cea grea cu patimile şi cu diavolii, ascultă rugăciunile noastre, ale celor ce ne rugăm ţie:
Povăţuieşte copiii, să iubească cele bune şi toate virtuţile creştineşti;
Povăţuieşte copiii, să împlinească cu smerenie poruncile Domnului;
Povăţuieşte copiii, hrănindu-i cu laptele înţelepciunii dumnezeieşti;
Povăţuieşte copiii, să asculte îndrumările bune pe care le primesc;
Povăţuieşte copiii, să fie înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii;
Povăţuieşte copiii, să vadă în toţi oamenii chipul lui Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 3-lea:

Mulţi copii au rămas orfani şi nu are cine să le arate dragostea părintească. Ia-i în ocrotirea ta, încălzind inimile celor din jurul lor pentru a-i creşte cu dragostea pe care numai tu le-o poţi insufla, pentru ca ei să Îi cânte lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pentru toţi copiii orfani sau părăsiţi de părinţi, care plâng după dragostea părintească, răbdând foame, sete şi frig, şi pe care vrăjmaşul diavol i-a întinat cu nenumărate patimi, ca şi pentru copiii noştri, ne rugăm ţie, Preasfântă Maică, ştiind cât de puternică este ocrotirea ta:
Povăţuieşte copiii, să caute dragostea la Cel ce este Dragoste;
Povăţuieşte copiii, să înţeleagă că Părintele Ceresc este adevăratul lor Părinte;
Povăţuieşte copiii, tămăduindu-le rănile şi mângâindu-le prea multele dureri;
Povăţuieşte copiii, trimiţând o rază de lumină peste sufletele lor suferinde;
Povăţuieşte copiii, alinându-le tristeţea şi dăruindu-le să cunoască bucuria;
Povăţuieşte copiii, să afle calea mântuirii;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 4-lea:

„Femeie, iată fiul tău!”, ţi-a zis de pe cruce Mântuitorul, arătând spre Sfântul Apostol Ioan, ucenicul iubit, dar şi spre fiecare din creştinii care, lupta cea bună ducând, nu se lasă biruiţi, ci Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Să se bucure credincioşii şi să se veselească şi nimeni să nu le stea împotrivă, ştiind că mare ajutor au de la Maica Domnului, Maica rugăciunii şi a evlaviei, care ascultă cu îndurare cererile înălţate din adâncul inimii:
Povăţuieşte copiii, să-ţi cânte „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!”;
Povăţuieşte copiii, aducându-i la cunoştinţa minunilor tale;
Povăţuieşte copiii, vădindu-te Maică a lor şi a celor ce te laudă;
Povăţuieşte copiii, să Îl iubească pe Hristos, Mântuitorul lumii;
Povăţuieşte copiii, să facă voia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru;
Povăţuieşte copiii, crescându-i ca pe nişte fii ai Părintelui Ceresc;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 5-lea:

De tine se bucură toată făptura, cerul şi pământul, îngerii şi sfinţii care stau împrejurul tău şi îi ocrotesc pe aleşii tăi, fiindu-le zid de apărare împotriva celor ce îi împiedică să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

În această lume, în care ispititorul ne pune înainte chipuri ale fărădelegii, mare nevoie avem de chipurile celor plăcuţi lui Dumnezeu, care au mers pe calea cea îngustă şi au primit răsplata mult dorită; şi noi, ştiind aceasta, te rugăm:
Povăţuieşte copiii, cu sfinţii cei din veac, care s-au învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, cu soborul Apostolilor care au răspândit Evanghelia până la marginile pământului;
Povăţuieşte copiii, cu Sfinţii Ierarhi care dascăli ai dreptei credinţe au fost şi minuni au săvârşit;
Povăţuieşte copiii, cu cetele mucenicilor care prin botezul sângelui au luat cununa nemuririi;
Povăţuieşte copiii, cu Sfinţii Preacuvioşi care prin nevoinţă îngeri în trup s-au arătat;
Povăţuieşte copiii, cu toţi sfinţii la care alergăm pentru rugăciune şi ajutor;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 6-lea:

Cine nu va înţelege frumuseţea Bisericii? Cine va voi să se afle în afara ei, văzând lumina pe care o răspândeşte? Numai cei ce aleg întunericul, întunecaţi de mândrie diavolească, şi nu vor să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:

De mare dar s-au învrednicit la Botez copiii care au devenit mădulare ale Bisericii prin unirea cu Hristos. Sfântă Fecioară Maria, Maică a Domnului, ca să-i înveţi să nu se lipsească de binefacerile acestui dar, ne rugăm ţie aşa:
Povăţuieşte copiii, să rămână până la sfârşitul vieţii în dreapta credinţă;
Povăţuieşte copiii, ca, vieţuind în ea, roade bineplăcute lui Dumnezeu să aducă;
Povăţuieşte copiii, să iubească slujbele Sfintei Biserici şi să nu se lipsească de dulceaţa lor;
Povăţuieşte copiii, să citească Sfintele Scripturi şi cărţile de folos duhovnicesc;
Povăţuieşte copiii, să respingă sfaturile mincinoase ale necredincioşilor;
Povăţuieşte copiii, să stea tari împotriva învăţăturilor urâte lui Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 7-lea:

O, Preasfântă Fecioară, roagă-L pe Iubitorul de oameni Dumnezeu să trimită peste copii darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe, ca să te cinstească şi să cânte împreună cu noi: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Având poruncă şi putere de la Dumnezeu să ducem o viaţă de sfinţenie şi înţelegând aceasta ca pe o chemare de căpătâi, îndrăznim a ne ruga ţie:
Povăţuieşte copiii, să primească darurile Mângâietorului;
Povăţuieşte copiii, ca în tot locul să împlinească voia Fiului lui Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, să urce în fiecare zi pe scara virtuţii;
Povăţuieşte copiii, să se arate vrednici să fie număraţi în ceata aleşilor tăi;
Povăţuieşte copiii, ca din tinereţe să se gândească la moarte, pentru a gusta adevărata viaţă;
Povăţuieşte copiii, ca prin rugăciune şi purtarea crucii să se sfinţească;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 8-lea:

Mulţi dintre cei care şi-au pus nădejdea în puterile lor, şi nu în Dumnezeu, au căzut în patimi şi
şi-au întinat sufletele, dar noi, nădăjduind în ajutorul tău, ne rugăm ţie să păzeşti curăţia copiilor, ca să Îi cânte lui Dumnezeu până la sfârşitul vieţii: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ştiind că vrăjmaşul diavol nu conteneşte a căuta să-i rupă pe oameni de trăirea duhovnicească, încercând să spurce până şi curăţia sufletească a copiilor asupra cărora stă binecuvântarea lui Dumnezeu, te rugăm, o, Maică a lui Dumnezeu:
Povăţuieşte copiii, cum să trăiască pentru ca la Înfricoşătoarea Judecată să fie izbăviţi de veşnicele chinuri;
Povăţuieşte copiii, să deosebească ce este bine de ce este rău în faţa lui Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, să urască păcatul şi toată fărădelegea;
Povăţuieşte copiii, să se ferească de necuratele şi ucigătoarele patimi;
Povăţuieşte copiii, să fie preaînţelepţi împotriva meşteşugirilor diavoleşti;
Povăţuieşte copiii, să privegheze şi să se roage ca să nu cadă în ispită;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 9-lea:

Ştiind că mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte, ne rugăm ţie, Maică Preasfântă, degrabă să-i ridici cu milostivirea ta pe copiii care din lucrarea vrăjmaşului au alunecat sau vor aluneca în păcat, ca să Îi cânte lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Prea mult a suferit fiul risipitor când, lepădându-se de tatăl său, şi-a risipit viaţa departe de casa sa, şi mult s-a veselit când a fost primit înapoi cu braţele deschise. Te rugăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca ori de câte ori vor cădea în păcat să îi ridici pe copiii pentru care cădem la milostivirea ta:
Povăţuieşte copiii, ca în tot locul să se ferească de cursele vrăjmaşului;
Povăţuieşte copiii, ca, de vor cădea în ispite, fără şovăială să se ridice;
Povăţuieşte copiii, ca, de se vor rătăci, fără zăbovire să se întoarcă la Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, ca, de se vor întina, prin botezul lacrimilor de pocăinţă să-şi curăţească sufletele;
Povăţuieşte copiii, ca prin spovedanie curată să ia dezlegare de păcate;
Povăţuieşte copiii, ca după fiecare poticnire să pună iarăşi început bun mântuirii;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 10-lea:

Nu poate mintea omenească să priceapă cu uşurinţă pentru ce Dumnezeu îngăduie încercarea copiilor prin boală şi suferinţă. Pentru aceasta, avându-te pe tine grabnică ajutătoare, alergăm la tine şi te rugăm să le alini suferinţele cu darul tău, ca să nu uite a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dumnezeu, Cel ce rânduieşte toate spre mântuirea oamenilor şi nimic nu se întâmplă fără voia Sa, îngăduie ca bolile să întunece bucuria copiilor şi să o preschimbe în întristare, iar noi, cunoscând că nu este încercare în care să nu-ţi poţi arăta puterea, Maică Preamilostivă, strigăm către tine:
Povăţuieşte copiii, să primească încercările cu nădejde în Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, să ceară vindecarea de la Doctorul sufletelor şi al trupurilor;
Povăţuieşte copiii, să poarte fără cârtire crucea bolii, dacă aceasta e voia lui Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, cum să dobândească cununa răbdării;
Povăţuieşte copiii, să nu se lase biruiţi de deznădejde;
Povăţuieşte copiii, să nădăjduiască în mila Părintelui Ceresc;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 11-lea:

Nepricepuţi şi lipsiţi de darul povăţuirii ştiindu-ne, ne îndreptăm inimile spre tine, Preasfântă Fecioară, ca, luminaţi de tine, să-i învăţăm pe copii să ducă o viaţă curată şi sfântă, o viaţă în care să se vadă lucrarea lui Dumnezeu, ca să cântăm cântarea de slavă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Nu dorim pentru copii doar bunătăţile degrab trecătoare ale lumii acesteia, ci mai ales bunătăţile cele duhovniceşti, care nu se vor lua de la ei. Pentru aceasta ne rugăm ţie:
Povăţuieşte copiii, să-L iubească pe Dumnezeu ca pe Părintele lor;
Povăţuieşte copiii, să-i iubească pe oameni ca pe fraţii lor;
Povăţuieşte copiii, să închine Domnului fiecare zi a vieţii lor;
Povăţuieşte copiii, să mărturisească prin fapte bune dreapta credinţă;
Povăţuieşte copiii, să fie temple vii ale Duhului Sfânt;
Povăţuieşte copiii, ca lumina lor să lumineze înaintea oamenilor, astfel încât aceştia să se îndrepte spre Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 12-lea:

Deşartă este lumea aceasta, cu toate plăcerile ei cele amăgitoare, şi deşarte sunt gândurile celor care nu însetează după Împărăţia cea veşnică, după Raiul unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, în care au ajuns cei care au cântat cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Maică iubitoare de fii, care străluceşti cu putere lângă tronul Fiului tău, mijloceşte pentru toţi copiii care nu au fost botezaţi să primească lumina Naşterii celei de Sus, iar cei care au primit-o să trăiască o viaţă de evlavie, pentru ca să le fie deschisă poarta spre Împărăţia cerurilor:
Povăţuieşte copiii, să dorească moştenirea vieţii veşnice;
Povăţuieşte copiii, să meargă pe calea cea strâmtă a poruncilor spre Ierusalimul cel ceresc;
Povăţuieşte copiii, să caute bucuria celor scrişi în Cartea Vieţii;
Povăţuieşte copiii, să păzească cuvântul lui Dumnezeu, ca să fie părtaşi fericirii Raiului;
Povăţuieşte copiii, să se nevoiască pentru dobândirea mântuirii;
Povăţuieşte copiii, să ducă o viaţă aleasă pentru a pregusta bunătăţile vieţii veşnice;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 13-lea:

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care te-ai arătat făcătoare de minuni pentru a-i ajuta pe cei ce au alergat la tine, acoperă-i cu sfântul tău acoperământ pe copiii pentru care ne rugăm să meargă pe calea mântuirii, ca să cântăm împreună cu Sfinţii: Aliluia!(de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1:

Nu poate limba omenească să spună cuvinte mai minunate decât cele pe care le-a rostit Fiul tău, cuvinte care strălucesc ca nişte făclii ale Evangheliei. Ca să îndrăgească aceste cuvinte, o, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-i cu harul tău pe copii şi pe cei care se roagă ţie pentru ei:
Povăţuieşte copiii, să fie săraci cu duhul, ca a lor să fie Împărăţia cerurilor;
Povăţuieşte copiii, să fie flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aşa se vor sătura;
Povăţuieşte copiii, să fie blânzi, că aşa vor moşteni pământul;
Povăţuieşte copiii, să fie milostivi, că aşa se vor milui;
Povăţuieşte copiii, să fie curaţi cu inima, că aşa Îl vor vedea pe Dumnezeu;
Povăţuieşte copiii, să fie făcători de pace, că aşa fii ai lui Dumnezeu se vor chema;
Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

și Condacul 1:

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care ai ascultat de atâtea ori dumnezeieştile învăţături pe care le-a propovăduit Preaiubitul tău Fiu, ajută-i pe toţi părinţii binecredincioşi, ca şi pe toţi cei care au grijă de creşterea sufletească şi trupească a copiilor, să priceapă cuvintele pline de putere ale Sfintei Scripturi, ca să se poată ruga ţie: Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Şi se face otpustul.

07
sept.
14

A căuta să placi oamenilor este nimicirea virtuții

1323360161__41191244_christmas1_novyy-razmerA căuta să placi oamenilor este nimicirea virtuții. Omul care caută să placă celorlalți cultivă virtutea pentru laudă, și nu pentru virtutea în sine; nu pentru a se desăvârși, ci ca să placă lui Dumnezeu, ci ca să placă lumii.

A căuta să placi oamenilor face ca nevoințele nevoitorilor să rămână nerodnice; întunecă ființa cumpătării, face postul nerodnic, lipsește rugăciunea de sfințenie, le răpește celor care se ostenesc cununa, nimicește sărăcia de bunăvoie, distruge fortificațiile liniștirii, risipește roadele milosteniei, surpă temeliile a toată virtutea, strică mintea și pervertește orice ideal înalt.

Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre Virtute, Editura Sophia / Metafraze, p. 374.

07
sept.
14

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica lucrătorilor viei

32053.b„Un om oarecare stăpân al casei sale a sădit vie…”
(Matei 21, 33)

Veniţi, iubiţilor, veniţi să vă arăt o vie aleasă. N-a fost aşa dintru început. A fost un loc necultivat. A fost un ogor înţelenit. Era plin de pietre, de ierburi sălbatice, de spini şi de şerpi. Nimeni nu avusese grijă de el. Nimeni nu luase aminte la el. Dar cineva a luat aminte la el. Ştia că sub pietre şi spini se ascunde un pământ ales şi că atunci când acesta avea să fie eliberat de acestea, va putea să devină o vie aleasă. A cumpărat deci acest loc înţelenit şi a început să-l lucreze. A aprins un foc, a ars spinii, a scos pietrele, l-a curăţat de ierburile sălbatice, l-a săpat adânc, a adus viţă de vie şi a sădit-o. L-a îngrădit cu gard din toate părţile, ca să nu poată intra hoţii şi animalele. A săpat un teasc. A construit un turn, unde să stea străjerii, şi de-acolo, ca dintr-un post de observaţie, să urmărească ce se întâmplă în toată via şi dincolo de ea. Omul acesta îşi iubea via şi se îngrijea de toate ale ei. Voia să fie o vie unică. O vie exemplară. A încredinţat-o lucrătorilor, iar el a plecat şi s-a dus departe.

Dar lucrătorii nu erau oameni buni. Nu le-a păsat de vie. Nu au îngrijit-o cum se cuvenea. Credeau că sunt necontrolaţi şi că proprietarul nu se va mai întoarce niciodată, ca s-o vadă şi să ceară socoteală. Dar proprietarul nu şi-a uitat terenul. Şi-a trimis slujitorii, ca să ia roadele. Însă lucrătorii cei răi nu le-au dat acestora niciun ciorchine de struguri. Pe unii dintre slujitori i-au ucis, pe alţii i-au bătut, iar pe alţii i-au ucis cu pietre. Proprietarul trimite alţi slujitori. Dar şi acestora le-au făcut la fel. La sfârşit, îşi trimite copilul. Însă nici pe acesta nu l-au cinstit. L-au luat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

Aşadar, ce trebuie să facă proprietarul cu aceşti lucrători răi? – a întrebat Domnul pe iudei. Şi aceştia au răspuns că

„Pe cei răi cu rău îi va pierde” (Matei 21, 41).

Adică, pentru că aceştia s-au arătat răi, rău va fi şi sfârşitul lor, iar via o va da altor lucrători, care o vor lucra, iar la vremea potrivită îi vor da roadele.

***

Cele pe care le-am zis sunt o pildă; o pildă, care e cuprinsă în Evanghelia de astăzi, iar noi o prezentăm oarecum dezvoltată. Pildă, care are un înţeles adânc. Pentru că una spune, dar Domnul lasă să se înţeleagă altceva.

Şi se naşte întrebarea: Care este via? Via este poporul iudeu. Acest popor a fost dintru început ales? A fost o vie îngrijită? Nu. A fost un popor, care semăna cu un pământ înţelenit. Trăia în păcat şi în închinarea la idoli ca toate popoarele. Dar Dumnezeu şi-a ales acest popor şi l-a îngrijit cu o deosebită dragoste şi afecţiune. Şi ce nu a făcut pentru acest popor! Câtă învăţătură, câte minuni! Câţi mari dascăli şi prooroci nu au  învăţat acest popor! Dar, din nefericire, poporul iudaic nu a arătat dragostea ce se cuvenea lui Dumnezeu. Nu a preţuit darurile şi binefacerile lui Dumnezeu. S-a arătat un popor nemulţumitor. Vie, care nu a dat roadă Domnului ei. S-a umplut de pietre şi de spini. Şi din spinii aceştia s-a împletit o cunună de spini, pe care soldaţii au pus-o pe capul Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, pe care nerecunoscătorii iudei L-au răstignit în afara viei, în afara Ierusalimului. Nu struguri, nu vin dulce, ci oţet cu fiere i-au dat lui Hristos, Binefăcătorului lor.

Sfârşitul lor este cunoscut. A fost sfârşitul lucrătorilor celor răi. Au fost pedepsiţi cu o mare pedeapsă. Au fost pedepsiţi cum se cuvenea. Via a fost luată de sub stăpânirea lor şi dată altor lucrători, altui popor, poporului creştin. Acest popor a constituit Biserica şi a devenit via lui Dumnezeu. De la această nouă vie Domnul aşteaptă acum roadele alese ale viei. Şi vai!, dacă nu le va da. Vai, dacă şi noii lucrători nu lucrează cum se cuvine via, pe care cu lacrimi şi cu Sângele Său a adăpat-o Domnul, Dumnezeul-Om.

***

Via este Biserica noastră Ortodoxă. Îngrădită din toate părţile cu poruncile Domnului, cu dogmele, cu dumnezeieştile şi sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale. Vie, care are ca teascuri, sfinte jertfelnice, unde se oferă Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Domnului. Vie cu turnuri, cu biserici, cu amvoane, cu înalte observatoare, de unde străjerii pot să vadă ce se întâmplă nu doar în vie, ci şi în întreaga lume, şi să ia măsurile potrivite. Vie înzestrată cu toate mijloacele, ca să poată aduce roadă aleasă.

Da! Biserica Ortodoxă este via lui Dumnezeu. Dar în tot spaţiul Ortodoxiei, o vie este şi fiecare episcopie cu miile de creştini, care sunt viţele. De aceea, şi când liturghiseşte episcopul, chiar înainte de a citi Evanghelia, iese în afara Uşilor Împărăteşti, ţine dichero-tricherele, îşi înalţă glasul şi zice:

„Doamne Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea”.

Ce înseamnă aceste cuvinte? Este o rugăciune. Episcopul Îl roagă pe Domnul să nu lase Biserica, ci să-Şi arunce privirea din cer, să se îndure de noi. Şi dacă creştinii au slăbiciuni şi răutăţi, şi se aseamănă viţelor neroditoare, să nu le dezrădăcineze, ci să le lase şi să le mai îngrijească, cu nădejdea că vor deveni şi acestea într-o zi viţe aducătoare de roadă.

Şi pentru această lucrare duhovnicească a creştinilor este responsabil episcopul. Şi nu doar episcopul, ci după episcop, responsabili sunt şi toţi preoţii. Pentru că fiecare parohie este şi ea o mică vie. Mlădiţe sunt toate sufletele, bărbaţi şi femei, care locuiesc în sat. Mlădiţe care au nevoie de îngrijire. Şi aşa cum mlădiţele din natură au nevoie să fie săpate, de copilire, de stropire, de diferite medicamente, au nevoie de apărare din partea diferiţilor vrăjmaşi şi a hoţilor, aşa şi enoriaşii, aceste mlădiţe duhovniceşti, au nevoie de o continuă supraveghere. Viticultorul cel bun este întotdeauna în via lui. Uneori o va curăţi de  ierburile sălbatice şi de pietre, alteori o va săpa, uneori o va stropi, iar la vremea roadelor rămâne acolo şi noaptea şi păzeşte via. Şi preotul bun nu pleacă niciodată din via lui, nu pleacă din parohia lui. Rămâne lângă enoriaşii săi şi iarna şi vara. Întotdeauna are ceva de făcut. Niciodată nu rămâne fără lucru.Un paraclis, un trisaghion la mormintele morţilor, o vizită în casa celor îndureraţi, o învăţătură, o mustrare, o luptă împotriva ereticilor care vin să sară gardul şi să prade via. O, câte nu poate să facă un preot bun!

O, Doamne! Via Ta este Biserica. Trimite în această vie lucrători buni, preoţi şi episcopi buni, pentru ca din nou fiecare episcopie şi fiecare parohie să devină o vie aleasă.

(TRAD.: Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, SURSA: „Kyriaki”, Atena, 1998)

07
sept.
14

Apropierea de Dumnezeu

Julius_Kronberg_David_och_Saul_1885Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima şi neliniştea l-au cuprins, iar întunericul deznădăjduirii l-a coborât în cele mai de dedesubt; aşa mi s-a întâmplat şi mie în ziua întristării şi împietririi cugetului meu, că m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu, până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuţinat la suflet.

Din Icosul al 7-lea, Acatistul Sfântului Duh

A-L căuta pe Dumnezeu este firesc pentru orice fiinţă umană, întrucât grăuntele Dumnezeirii este sădit în om chiar de la creaţie: Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa. Scriitorul bisericesc Tertulian scria: „Sufletul omului este, după natura sa, creştin”, arătând că şi păgânii îl caută pe Dumnezeu, mai ales atunci când sunt în necazuri sau în mare bucurie.

Şi, totuşi, omul, probabil, este unica fiinţă de pe faţa pământului, care se îndepărtează de Dumnezeu de bună voie. Pentru că scurtă-i este memoria, pentru că atunci când îţi este bine, uiţi de Cel care ţi-a făcut binele acesta. Atunci când ai succese la învăţătură, le atribui străduinţei şi perseverenţei proprii, când îţi reuşeşte bine la serviciu şi devii om de succes, adesea, consideri că se datorează muncii tale asidue, nopţilor nedormite. Într-o cântare-pildă se spune despre un pictor iscusit, care a arătat tablourile sale unei tinere cu inimă curată şi sinceră, întrebând-o, „Ei, cum îţi pare?” – la care fata i-a răspuns: „Da, este o pensulă minunată, cu care pictează Dumnezeu”. „Draga mea, ce are pensula cu această pictură? Care Dumnezeu??? Eu am pictat-o, nu pensula, nu Dumnezeu! Eu pot şi cu cărbune pe fundal alb să arăt strălucirea soarelui, pot şi cu cretă albă să redau întunericul şi splendoarea nopţii!” Atunci Dumnezeu i-a luat talentul acestui pictor, şi oricât de mult el se străduia, nu-i mai reuşea nimic, până când a înţeles cuvântul fetei şi a dat slavă lui Dumnezei, iar Cel Atotputernic i-a întors talentul.

În mândria sa, omul se îndepărtează de Dumnezeu, şi atunci Atotţiitorul îl lasă să meargă puţin singur, aşa cum părinţii îl lasă pe bebeluş să facă primii paşi în viaţă. Acesta cade, se loveşte cu funduleţul de podea (sau dă cu capul în bară, când şi cum) – şi plânge. Iată de ce Hristos ne spune „fără Mine nu puteţi face nimic”! (Ioan 15, 5). Şi asta, pentru că noi toţi răsuflăm viaţă din singură sursă, care este Calea, Adevărul şi Viaţa tuturor. Şi atunci când cădem şi plângem, întinzând mâinile către Sursa Vieţii, atunci Dumnezeu ne mângâie şi ne încălzeşte în palma Sa.

Deci, nu Dumnezeu se îndepărtează de om, ci omul, mândrindu-se, Îi întoarce spatele Părintelui. Noi ştim că Dumnezeu nu voieşte să forţeze voinţa nimănui, şi dacă fugim de la faţa Lui, El se dă la o parte, ne lasă singuri, ajutându-ne de la distanţă. Şi dacă simţim suflul rece al singurătăţii, asemenea cum Saul, după ce s-a îndepărtat de Dumnezeu, a simţit că Duhul Sfânt l-a părăsit, ne îngrozim de întunericul infernal al deznădăjduirii. În această stare omul devine pradă forţelor răului. În deznădejde omul e în stare să facă mult rău – să ucidă pe alţii, să-şi sugrume pruncii, să se sinucidă. Adesea îşi caută refugiul în beţii, droguri, învăţături eretice, şi moare – atât duhovniceşte, cât trupeşte. Iată, triumful clevetitorului, iată bucuria dezlănţuită a lumii demonice!

Dar cât de dulce este rodul apropierii de Dumnezeu, cât de fericit se simte omul care încredinţează viaţa sa proniei Dumnezeieşti! Cum copilaşul năzbâtios, după ce a supărat-o rău de tot pe mămica, şi chiar, poate, a primit o palmă-două la funduleţ, vine cu dragoste şi o cuprinde, apoi adoarme în braţele ei, cu obrajii înlăcrimaţi, dar cu zâmbet fericit pe buze, aşa şi omul rebel odinioară, dar pocăit şi smerit acum, se încolăceşte în palma Tatălui Ceresc, iar liniştea şi siguranţa se întipăreşte pe chipul său înseninat.

Vă amintiţi pilda tânărului bogat? Cu câtă tristeţe el s-a îndepărtat de Dumnezeu! Pentru că încă nu era în măsură să cuprindă dragostea Dumnezeiască. A plecat să lucreze asupra desăvârşirii. A plecat să se înveţe a iubi şi a se dărui lui Dumnezeu.

Nu este uşor să te desăvârşeşti. Este nevoie de eforturi colosale, trebuie, în primul rând, să-ţi învingi voinţa egoistă. Să înţelegi cuvintele lui Dumnezeu, „Milă voiesc, iar nu jertfă!” (Osea 6,6; Matei 9, 13) Iar rodul desăvârşirii este dobândirea dragostei, întoarcerea la Începutul tuturor lucrurilor, pentru că, spune Scriptura, „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”. (I Ioan 4-16).

Viaţa curată şi neprihănită înaintea lui Dumnezeu ne este dăruită de Creator prin dobândirea a trei lucruri, spune părintele Ilie Cleopa: credinţa drepmăritoare, dobândirea Harului Sfânului Duh, prin cele 7 Taine Bisericeşti, şi împlinirea poruncilor Evanghelice de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele (Predica la Duminica XII-ea după Rusalii). Ne unim cu Dumnezeu în rugăciune, dar, adesea, nu simţim rodul acesteia, din cauza neatenţiei la rugăciune, din cauza împietririi inimii. O femeie s-a apropiat de Mitropolitul Antonie de Souroj şi i s-a plâns: „Vladâca, mă rog mult, dar nu simt nimic! Citesc acatiste, canoane, dar nu simt căldura rugăciunii”. Atunci părintele Antonie i-a zis, „Dar tu încearcă să nu citeşti canoane întregi. Stai în faţa chipului Mântuitorului, sal al Maicii Domnului, sau al Sfântului, şi taci. Ascultă ce îţi va spune”. A spus-o, pentru că Vladâca Antonie tot timpul a subliniat – este mai bine să te rogi scurt, dar bine. Să simţi rugăciunea aprinsă în inima ta. Să ţi se încălzească inima cu rugăciunea, şi să se înalţe către Dumnezeu.

Dar rugăciunea, dacă nu e însoţită de dragoste jertfitoare pentru aproapele, pentru cei din jur, rudenii, prieteni – iar la cei desăvârşiţi, şi pentru întreaga lume – nu ne va încălzi niciodată inima. Ea nu va fi sinceră. Atâta timp cât mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu, şi Îl rog, „Doamne, miluieşte”, dar nu sunt în stare să fiu milostiv măcar către o singură fiinţă – nu voi primi mila Domnului! Dacă spun că îl iubesc pe Dumnezeu, dar Îl rog să mă izbăvească de acest – de exemplu – cumnat care fumează şi bea, iar la beţie înjură şi face o mulţime de porcării – rugăciunea mea nu va avea izbândă. Şi dacă nu mă voi asemăna Samarinenului milostiv, şi dacă nu-l voi încălzi cu dragostea, răbdarea, grija mea pe cel căzut între tâlhari (beţiv, desfrânat, mincinos, hoţ) – atunci rugăciunea mea va fi ca nişte cărbuni aprinşi pe creştetul meu! Dacă nu sunt în stare să iert şi să ajut, rugăciunea mea este o minciună înaintea lui Dumnezeu. Atunci mă voi asemăna cu Saul, îngrozit şi deznădăjduit de părăsirea de către Harul Duhului Sfânt. Iar dacă Îl voi chema necontenit, şi voi dori cu tot sufletul meu să mă luminez cu Lumina Dumnezeiască şi să mă încălzesc cu Dragostea Creatorului, o voi putea dobândi doar dăruind dragoste celui pe care nu am fost odinioară în stare să-l iubesc!

Pr. Constantin Cojocaru

07
sept.
14

Cel care nu iubeşte biserica, Liturghia, să nu se amăgească că se roagă acasă!

preot_slujba– Mulţi, pentru a nu merge la biserică, invocă faptul că slujbele sînt prea lungi, in­clusiv Sfînta Liturghie. E de ajuns rugăciu­nea pe care o facem acasă?

– Rugăciunea pe care o facem acasă este foarte bună. Dar, dacă noi nu iubim biserica, nu ştiu la ce ne foloseşte. Nu ştiu ce ne vom face noi cu rugăciunea aia de acasă. Ce înseamnă asta? Ce-ar fi însemnat: Noe îşi face corabia, şi unii se apucă şi îşi fac butoaie cu care se vor salva pentru că vine potopul. Vino şi urcă în corabie, e mai sigur. Nu faci tu cu o scîndură vapor de mîntuire, corabie dintr-o scîndură nu prea faci. Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă! Nu ştiu ce duh îl învaţă pe el rugăciunea aia, dacă el nu iubeşte Liturghia. Nu poate fi aşa ceva. Cum poate fi aşa ceva? Ce rugăciune e aia? Rugăciunea, dacă este dreaptă şi făcută către Dumnezeu şi Duhul Lui îl cercetează pe om, primul loc în care îl va duce va fi biserica. „Domnul este în sălaşul Său cel sfînt” (Psalmul 10, 4). Acolo îl va duce, de se va ruga cineva drept. Dar dacă rugăciu­nea lui nu-l duce acolo, păi, iertaţi-mă, dar sînt atîţia care spun că se roagă, dar nu tot cel ce spune „Doamne, Doamne” va fi primit, ne spune Hristos.

Aşa să ne măsurăm calitatea rugăciu­nii noastre: dacă ea ne duce în Casa Domnului, acolo unde El sălăşluieşte, acolo unde El însuşi vine, unde Se jert­feşte, acolo unde fraţii noştri se roagă împreună – că unde-s doi sau trei şi El este între noi -, înseamnă că ne rugăm în Duhul lui Dumnezeu. Noi care ne-am osebit de fraţii noştri din îngîmfare, din mîndrie, din dispreţ, cum credem că-L atragem pe Cel care este blînd, smerit şi Care ne-a dat poruncă să ne iubim unii pe alţii? Niciodată n-o să vină la aşa fel de oameni rugăciunea. Dar poate veni cu o cercetare puternică, chiar aşa descoperindu-le că nu fac bine, că nu-i bun gîndul care îl au, şi să ne întoarcem, să ne întoarcem în Biserică. Acolo ne mîntuim, pentru că acum avem biserici, sla­vă Domnului, şi Dumnezeu în chip desăvîrşit Se dă tuturor celor care-L voiesc pe Dînsul. Să mergem la biserică!

Ieromonah Savatie Baștovoi

Din Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, p. 111-113

07
sept.
14

Apostolul Zilei : 2014-09-07

DUMINICĂ
Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI

Ap. Galateni 6,

11-18

Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
07
sept.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-09-07

DUMINICĂ
Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI

Evanghelia de la Ioan
(III, 13-17)

is-a Domnul: „Nimeni nu s’a suit la cer, decât Cel Care S’a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul.“



Blog Stats

  • 332.149 hits
septembrie 2014
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte