Arhivă pentru 8 septembrie 2014

08
sept.
14

CEDO nu recunoaște dreptul la căsătorie al partenerilor de același sex

cedo32462-300x207Pe 16 iulie Curtea Europeana a Drepturilor Omului (“CEDO”) a refuzat sa recunoască un drept la căsătorii homosexuale în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenție), informează Justice Journal. cu referință la o decizie a Marii Camere a Curții.

Cazul a început în Finlanda în iulie 2007 cînd un bărbat, căsătorit cu o femeie din 1996, dar care se identifica ca femeie, a solicitat autorităților finlandeze să-i acorde noi acte de identitate care să-l identifice ca fiind femeie. Autoritățile i-au respins cererea. În 2009, însa, bărbatul și-a schimbat sexul biologic în femeie. Din 2002 avea un copil din casatorie, dar legislația finlandeza nu permitea, nici atunci și nici azi, căsătorii între persoane de același sex. În timp, cazul a ajuns la CEDO. Pe 16 iulie Marea Camera a CEDO (Grand Chamber) a emis Decizia finala, respingînd cazul. Cererea a fost respinsă din mai multe motive.

În primul rînd, legislația finlandeză în vigoare instituie căsătoria naturala barbat-femeie. În al doilea rînd, CEDO a reafirmat, asa cum deja a făcut-o de mai multe ori, că, în prezent, Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu poate fi interpretată ca impunînd o obligație asupra statelor membre să permită căsătorii între persoane de acelasi sex. (Paragraful 71: “The Court reiterates its case-law according to which Article 8 of the Convention cannot be interpreted as imposing an obligation on Contracting States to grant same-sex couples access to marriage.”) Observînd că, la ora actuala, doar zece (10) țări din Consiliul Europei acordă homosexualilor dreptul la căsătorie, CEDO deasemenea concluzionează că “it cannot be said that there exists any European consensus on allowing same sex marriages”. (“Nu se poate spune ca exista vreun consens european privind permisibilitatea casatoriilor de acelasi sex”.) (Paragraful 74)

În plus, CEDO a respins noțiunea că ar exista un drept la căsătorii homosexuale conferit de Articolul 12 al Convenției conform căruia “barbații și femeile ajunși la vîrsta casatoriei au dreptul să se căsătorească și să formeze o familie, în conformitate cu legile naționale care guvernează exercitarea acestui drept”. Din nou, CEDO reafirmă, în Paragraful 96, că “Article 12 cannot be construed as imposing an obligation on the Contracting States to grant access to marriage to same-sex couples”. (“Articolul 12 nu poate fi interpretat să impună o obligație asupra Statelor Contractante să permită accesul la căsătorie cuplurilor de același sex”.) Dimpotrivă, Articolul 12, continuă Decizia CEDO, “secures the fundamental right of a man and woman to marry and to found a family”. (Articolul 12 “conferă dreptul fundamental al unui bărbat și al femeii să se căsătorească și să formeze o familie”.)”.

Decizia CEDO in cazul Hamalainen v. Finland e disponibila in limba engleza, aici.

08
sept.
14

Declarația Sinodului Bisericii Greciei cu privire la negarea Holocaustului și la legea anti-discriminare

??d?????????????U??E`????C ????????ûr????????ce????--?U???ýU/EUROKINISSIDin partea Sinodului Permanent al Bisericii Greciei

În ziua de marți, 26 august 2014, s-a întrunit în a doua sa ședință pe luna august Sinodul Permanent al Bisericii Greciei sub președinția Preafericitului Arhiepiscop al Atenei și al întregii Grecii, Ieronim.

Sinodul Permanent a validat procesul-verbal al ședinței precedente.

La ședința de azi, Sinodul Permanent a continuat discuția despre proiectul de lege antirasist care a fost depus în Parlamentul Elen și a cărui dezbatere a fost amânată provizoriu pentru a se putea îmbunătăți anumite prevederi.

Membrii Sinodului Permanent, deopotrivă Președintele Sinodului, Preafericitul Arhiepiscop al Atenei, precum și Arhiereii sinodali, și-au exprimat la unison părerea, pe baza evaluării scopurilor proiectului de lege, că acesta urmărește ca la nivel legislativ să se depună toate eforturile în vederea protejării liniștii sociale, a tuturor persoanelor, fără deosebire, și a tuturor grupurilor de persoane de pe teritoriul țării noastre, care își definesc identitatea prin rasă, culoare, religie, origine și proveniență etnică.

Biserica Ortodoxă a Greciei, de-a lungul istoriei, a suferit multe din cauza persecuțiilor venite din partea celor de altă credință, dar și din cauza discursurilor pline de ură ale unor formațiuni religioase antiortodoxe care desfășoară o binecunoscută propagandă eretică și care încearcă prin nenumărate metode ilegale să îi smulgă pe creștinii ortodocși din Biserica Mamă, ce propovăduiește de secole până astăzi dragostea, pacea și colaborarea între popoare, fără să deranjeze pe nimeni.

De ani de zile, Biserica Greciei ajută și îngrijește mii de emigranți legali și ilegali, indiferent de credința religioasă și de proveniența etnică, chiar și acum, în toiul crizei economice. În plus, ea învață nu doar toleranța față de ”celălalt”, așa cum se intenționează prin acest proiect de lege, ci – mult mai mult – dragostea faptică față de aproapele.

Va trebui, de asemenea, să subliniem că Sfântul Sinod urmărește cu interes, încă din martie 2011, evoluția întocmirii acestui proiect de lege și a depus la Guvern o scrisoare în care prezintă analitic propuneri de îmbunătățire a formei inițiale a proiectului de lege, care au fost luate în considerare și acceptate în prezentul proiect de lege, propuneri care urmăresc aducerea lui la o formă rezonabilă, ca să nu ajungă, de pildă, să fie sancționată penal însăși libertatea de exprimare publică.

În proiectul de lege aflat în discuție, se stipulează, între altele (Articolul 2) că este pasibilă de sancțiune penală o persoană care în mod intenționat și în public dezaprobă, trivializează sau neagă cu rea intenție gravitatea crimelor, a genocidurilor și a crimelor de război împotriva umanității, care neagă Holocaustul și crimele nazismului, iar comportamentul său se îndreaptă împotriva anumitor grupuri într-un mod care poate conduce la violență sau ură, sau se face responsabilă de amenințări și injurii. În acest punct, Sfântul Sinod, exprimând năzuința comună a poporului elen și având în vedere datoria autorităților de drept de a acorda un respect egal memoriei istorice a victimelor diferitelor genociduri, propune ca în proiectul de lege, după menționarea cumplitului Holocaust, să se adauge, print-o referire explicită și particulară, și genocidurile care au avut loc împotriva grecilor din Pont și împotriva creștinilor din Asia Mică și așteaptă confirmarea în acest sens din partea Ministrului Justiției.

Mobilul propunerii de mai sus, care o face valabilă și dreaptă, este faptul că Parlamentul Elen legiferează în Grecia și pentru toți grecii în mod just și democratic, fără discriminări, iar Biserica își oferă în acest sens concursul pașnic și se roagă pentru îmbunătățirea și succesul acestei inițiative legislative, spre folosul întregului social.

De asemenea, la această ședință Sinodul Permanent a luat decizii cu privire la probleme curente de serviciu.

http://www.pemptousia.ro/2014/08/declaratia-sinodului-bisericii-greciei-cu-privire-la-negarea-holocaustului-si-la-legea-anti-discriminare/

08
sept.
14

Experimentele sociale moderne privind căsătoria şi familia promovate în numele “drepturilor omului” duc inevitabil la declinul instituţiei căsătoriei şi familiei

Family-Support-Services_0Material inspirat de un  dosar publicat în luna iulie în ziarul britanic The Guardian: “Marriage falls out of favor for young Europeans as austerity and apathy bite” (“Căsătoria scade în popularitate la tinerii europeni afectaţi de austeritate şi apatie”). Îl puteţi citi aici. Subtitlul e la fel de sumbru: experţii pun vina pe schimbările economice şi culturale pentru numărul scăzut al nunţilor (“Experts blame economic and cultural changes for decline în weddings”).

Din 2006 am atenţionat mereu că experimentele sociale moderne privind căsătoria şi familia promovate în numele “drepturilor omului” vor duce inevitabil la declinul instituţiei căsătoriei şi familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sunt ştirile, studiile şi sondajele de opinie care confirmă ceea ce atât noi, cât şi alţii am prezis cu ani în urmă. Începând cu 1989, societatea a început să experimenteze cu “parteneriatele civile”, în anul acela Danemarca legalizând pentru prima dată în istorie concubinajul heterosexual şi homosexual. Parteneriatele civile au dat astfel oportunitatea tinerilor să opteze pentru un cadru de convieţuire socială străin căsătoriei, şi au făcut-o. Începând cu 2002, societatea a început să experimenteze cu “căsătoriile” unisex, Canada devenind prima ţară din lume care să le legalizeze şi să le declare un “drept al omului”. Olanda a făcut la fel, Belgia la fel, Scandinavia (cu excepţia Finlandei) la fel, aşa cum după ele au făcut şi alte ţări europene, ultimele fiind Marea Britanie şi Franța socialistă în 2013.

Și tot din 2002, oameni de bună-credinţă, organizaţii pro-familie şi pro-viaţa din Europa şi restul lumii au început să atenţioneze că legiferarea structurilor sociale paralele căsătoriei şi familiei naturale va avea consecinţe negative şi de lungă durată pentru societatea occidentală. Noi ne-am alăturat acestor voci în 2006. Argumentele noastre şi ale altora în favoarea prudenţei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetaţi ca “bigoţi”, “intoleranţi”, “depăşiţi” sau “nu în pas cu istoria”. Iată însă că tot mai multe articole şi studii apar, atât în Europa occidentală, cât şi în Statele Unite, care indică o tendinţă foarte îngrijorătoare: numărul persoanelor căsătorite este în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e în scădere, numărul copiilor născuţi şi crescuţi în familii monoparentale e în creştere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt în creştere, şi confidenţa tinerilor în cea mai importantă instituţie socială, familia şi căsătoria, a ajuns la o limită minimă nemaîntâlnită până acuma. Despre ce e vorba?

The Guardian ne informează

Conform articolului din Guardian, apatia tinerilor europeni faţă de căsătorie şi familie este îngrijorător de ridicată. Majoritatea tinerilor europeni nu vor să audă de familie ori căsătorie. Articolul descrie în mod special apatia faţă de căsătorie şi familie a tinerilor din Italia, Franţa, Polonia, Spania şi Grecia.

În Italia anului 2013 au fost încheiate mai puţin de 200.000 de căsătorii, numărul cel mai scăzut din ultimii 100 de ani. În ultimii zece ani, numărul căsătoriilor a scăzut cu 24% şi cu 50% în raport cu 1965. În 2013, rata căsătoriilor italiene a fost de 3,3 la 1000 de persoane. În 2003 era de 4,6 la 1000 de persoane. Experţii italieni atribuie declinul numărului noilor căsătoriţi schimbărilor “culturale” care au avut loc în Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai puţin interesaţi în religie şi tradiţie şi mulţi preferă să trăiască în concubinaj decât căsătoriţi. Motivaţia economică însă e şi ea prezentă, tinerii spunând că nu au o situaţie financiară propice pentru formarea unei familii ori să facă copii. Din această cauză, mulţi tineri locuiesc cu părinţii lor. Statisticile europene arată că aproape jumătate dintre tinerii europeni între 18 şi 30 de ani încă locuiesc cu părinţii lor. Lipsa căsătoriilor înseamnă lipsa copiilor şi declinul demografic al Europei.

În Spania, vârsta medie a bărbaţilor care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decât în anii 80. Gândirea seculară devine şi ea tot mai influentă la tinerii spanioli, mulţi respingând căsătoria pentru că e o instituţie “patriarhală” incompatibilă cu egalitatea între sexe şi libertatea sexuală.

În Franța, indică sociologii francezi, un factor care a cauzat scăderea numărului căsătoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite “pacs” (adică “pacte civil de solidarite”), ele sunt foarte populare la tinerii francezi. Au fost introduse în 1999, iar în 2013 tot la trei căsătorii tradiţionale s-au încheiat două parteneriate civile (pacs). Doar o “fracţiune” a celor care formează “pacs” ulterior se căsătoresc. Cei care formează parteneriate civile resping căsătoria tradiţională pentru că nu sunt interesaţi în obligaţiile şi responsabilităţile aferente căsătoriei tradiţionale: monogamia, viaţa de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sunt suficiente pentru scopul principal şi aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sunt mai mici decât pe persoanele necăsătorite.

Situaţia e la fel de sinistră şi în Grecia, informează sociologii greci. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fără slujbe, cea mai ridicată rată de şomaj în rândul tinerilor din Uniunea Europeană. O altă cauză a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor care preferă o viaţă fără obligaţii ori responsabilităţi pentru o altă persoană în viaţa lor, cum ar fi soţul ori soţia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume şi creşte copii.

Și Polonia catolică şi tradițională a fost afectata de trendul european anticăsătorie. Anul trecut, numărul căsătoriilor în Polonia a fost cel mai redus din 1945 încoace. În Polonia, 43% dintre tinerii între 25 şi 34 de ani încă locuiesc cu părinţii lor. Asta, remarcă un sociolog polonez, reflectă atitudinea tinerilor polonezi: “independenţa fără responsabilitate”. Consecinţele sunt palpabile: numărul copiilor născuţi de tinerele necăsătorite e de 21% din totalul copiilor născuţi în Polonia anul trecut. Un lucru surprinzător, adaugă The Guardian, considerând că 95% dintre polonezi sunt catolici. Pentru mulţi tineri polonezi, căsătoria nu mai e un “obiectiv de viaţă”.

La fel şi în Australia

Dezintegrarea familiei cauzează pierderi economiei australiene de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sunt fonduri publice alocate pentru cheltuielile de judecată şi asistenţă socială pentru familiile dezintegrate. Anual, statul australian plăteşte, în medie, 1.100 de dolari fiecărei familii în criză. Suma aceasta implică consiliere ori plata chiriilor. Recent, statul australian a anunţat că va demara o politică socială de prevenire a crizelor în familii ori a dezintegrării lor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divorţului. Fiecare divorţ cauzează o pierdere de 100.000 de dolari, o sumă care creşte exponenţial considerând că anual 50.000 de australieni divorţează. În plus, statul australian intenţionează să emită bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritală fiecărui cuplu care intenţionează să se căsătorească.

Declinul căsătoriilor în America

Ironic, tot pe 25 iulie, revista americană Time a publicat şi ea un dosar privind declinul căsătoriilor în America, în special în rândul tinerilor. Un sondaj de opinie efectuat la 1000 de tineri născuţi după 1980 reflectă confuzia privind căsătoria şi viaţa de familie, pe de o parte, cât şi măsura în care au fost afectaţi în gândirea lor privind căsătoria de teoriile “moderne” privind instituţia căsătoriei pe care le învaţă în şcoală. 43% dintre ei cred că e potrivit ca înainte de căsătorie cuplul să primească o licenţă de “convieţuire” de 2 ani, după care să decidă dacă vor sau nu să se căsătorească. 33% cred că e potrivit ca licenţele de căsătorie să fie emise pe perioade specifice de timp, şi limitate în timp, asemenea împrumuturilor din bancă: pe 5, 7, 10 sau 30 de ani, după care termenii căsătoriei pot fi “renegociaţi”. 21% cred că soluţia ar fi ca după 8 ani, soţilor să li se permită să-şi aleagă un nou soţ, fără consecinţe. 10% cred că societatea ar trebui să le acorde dreptul la “parteneri multipli” pe durata căsătoriei. În fine, 40% cred că e oportună abolirea căsătoriilor “pe viaţă”.

Consecinţe

Oare ştiu aceşti tineri ce pericole îi aşteaptă? Ori consecinţele acestor idei dacă sunt puse în aplicare? Fără îndoială, evoluţiile recente în doctrina şi gândirea socială a Europei şi Americii sunt, în primul rând, de blamat pentru declinul căsătoriei în Europa şi America. Este lucrul acesta unul bun? Nicio persoană raţională nu poate spune că este. Fără familii şi căsătorie, o societate degenerează, mai devreme sau mai târziu, în haos social. Instituţia familiei creează şi menţine ordinea socială în societate.

De ani de zile suntem, pur şi simplu, bombardaţi cu noţiunea de familii multiple, adică că există “mai multe şi variate forme de familie”. Ideea asta poate fi fluturată fără sfârşit, dar realitatea nu poate fi ignorată, pentru că e doar una: nu toate “formele de familie” sunt, în realitate, egale şi nu toate au acelaşi impact social. Căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nicio utilitate socială. La fel parteneriatele civile. Nici căsătoriile homosexuale, nici parteneriatele civile nu duc la coeziunea socială generată de căsătoria tradiţională. Singura “formă de familie” dovedită utilă societăţii de-a lungul mileniilor a fost, este şi va rămâne familia naturală constituită dintr-un bărbat şi o femeie şi copii.

Alianţa Familiilor din România
Sursa: frontpres.ro
08
sept.
14

Vezi Crucea, Il vezi pe Hristos

Vezi Crucea, Il vezi pe Hristos Crucea in Ortodoxie nu este vazuta niciodata ca un simplu obiect. Ea este personalizata, Il are tainic pe Hristos in ea. Asa ne putem explica de ce avem un acatist inchinat Crucii si de ce rostim in Acatistul Sfintei Cruci cuvintele „Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!” E limpede ca nu-i poti spune unui obiect sa se bucure. Ci numai unei persoane. Insa ne adresam in Acatistul Sfintei Cruci in acest fel pentru ca este loc al prezentei lui Hristos.

Parintele Dumitru Staniloae spune ca e nenatural sa desparti gandirea la Cruce de gandirea la Hristos cel rastignit pe ea. Ca nu putem gandi o cruce despartita de Hristos sau un Hristos despartit de cruce. Iar atunci cand graim „Crucii Tale ne inchinam, Hristoase”, spunem de fapt: „Crucii care si-a lasat urma in Tine, Crucii care este in Tine si in care esti Tu mantuindu-ne prin ea!”

De mentionat e si faptul ca atunci cand se scoate din Sfantul Altar crucea, se face intr-o procesiune speciala, una care imita vohodul de la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, fiindca ea este asezata pe Sfantul Disc asemeni agnetului inainte-sfintit, dupa cum marturiseste parintele arhidiacon prof. dr. Ioan I. Ica jr. Iar cantarea de la aceasta procesiune este oarecum paralela sau simetrica cu cantarea de la vohodul Liturghiei mai inainte sfintite: „Acum puterile ceresti nevazut slujesc…” La scoatere Sfintei Cruci se spune „Acum puterile ceresti nevazut inconjoara cinstitul lemn al Sfintei Cruci care acum se aduce”.

Fac precizarea ca Agnetul (agnos – miel) este o bucata de paine taiata din prescura, care se transforma in cadrul Sfintei Liturghii, prin Duhul Sfant, in Trupul Domnului. Deci si prin asezare crucii pe Sfantul Disc se face trimitere la Hristos. Crucea, dusa in procesiune la fel ca si Darurile inainte sfintite (pe capul preotului), apare in biserica ca o adevarata teofanie.

Nu trebuie trecuta cu vedere nici aruncarea si recuperarea crucii din apa de la Boboteaza (sarbatoarea Botezului Domnului). Multi au vazut in acest act intrarea si iesirea lui Hristos din apa Iordanului. Iar intrecerea tinerilor in a scoate cat mai repede crucea din apa, are ca temei faptul ca Hristos a iesit de „indata” din apa (pentru ca El nu avea pacate, nu avea ce sa marturiseasca si de aceea nu trebuia sa ramana mai mult timp in Iordan).

E bine sa mentionam ca o cruce care nu este sfintita, este lipsita de puterea lui Hristos. Ea nu lucreaza magic. Asadar nu simpla impreunare a doua bucati de lemn face ca Hristos sa fie prezent in ea. In rugaciunea de sfintire a crucii se cere: „Cauta spre crucea aceasta si cu Duhul Tau cel Sfant, si prin stropirea apei acesteia sfintite, binecuvinteaz-o, o sfinteste, si varsa spre dansa binecuvantarea Ta cea sfanta, si puterea aceea pe care prin stropirea Sangelui si rastignirea Trupului prea iubitului Tau Fiu, acel preabinecuvantat lemn a dobandit-o, si o daruieste acesteia, ca sa fie credinciosului Tau popor zid si acoperamant si turn de tarie impotriva fetei vrajmasului, spre izgonirea a toata rautatea celui potrivnic, spre tamaduirea bolilor celor sufletesti si trupesti”.

In concluzie, crucea poate fi mantuitoare numai daca este sfintita si pentru oamenii care doresc sa aiba parte de o viata duhovniceasca. Crucea cheama la iubire jertfelnica. Cine nu cunoaste daruirea de sine, nu poate fi partas al puterii Sfintei Cruci.

08
sept.
14

Taina morții

cruce_2Pentru ce atât de mare este pentru noi această taină a lui Dumnezeu, această aspră moarte? Pentru căile morţii nu sunt răspântii pe care noi să ne putem abate la dreapta ori la stânga. Moartea e sigură; paharul amar al morţii este hotărât pentru fiecare; de el nu se poate să se lepede cineva, iar judecata lui Dumnezeu ne atinge pe toţi, căci ea este sabie a lui Dumnezeu, Care nu Se uită la fața omului.

Căci moartea nici pe împăraţi nu-i cruţă, nici de bătrâni nu-i este milă, nici de cei viteji nu se îndură, nici pe cei răniţi nu-i ocoleşte, nici frumuseţea nu o jeleşte, nici de lacrimi nu se înduioşează, nici tinereţile nu o opresc pe ea, nici de prunci nu-i pasă, ci pe toţi în chip sigur îi atinge.

Noi mergem pe acelaşi drum şi nu poate să ne ajute nicio bogăţie. Astăzi eu sunt viu, dar mâine e ca şi cum nu aş fi fost deloc; astăzi sunt cinstit de cei apropiaţi, dar mâine voi fi lipsit de slavă în mormânt; astăzi noi ne ungem cu miruri bine mirositoare, iar mâine vom muri; astăzi trăim în mijlocul a multe bogăţii, iar mâine cu mult plâns ne vor duce pe noi la groapă.

Din Sfântul Iov de la Poceaev: viața, cuvinte de învățătură, acatistul, Ed. Sofia, 2008, p. 79

08
sept.
14

Două lucruri nu poţi face fără credinţa în Dumnezeu: să creşti copii buni şi să suporţi o suferinţă grea

credinta.cruce_Ca să fim pe calea sfinţilor trebuie să avem credinţă în Dumnezeu, iar credinţa nu vine aşteptând-o, ci vine lucrând pentru ea. Cine face fapte de credinţă îşi înmulţeşte credinţa, cine face fapte de necredinţă ajunge să-i scadă credinţa.

Deci, de câte ori nu vine cineva la Liturghie când este duminică sau sărbătoare şi ar putea să fie de faţă la Sfânta Liturghie, de atâtea ori face un lucru împotriva credinţei, îi scade credinţa. De câte ori vii la sfintele slujbe şi preţuieşti sfintele slujbe şi preţuieşti spovedania şi preţuieşti Sfânta Împărtăşanie cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, de atâtea ori faci fapte de credinţă şi ţi se înmulţeşte credinţa.

Credinţa rezolvă toate, nu în înţelesul că cei care sunt credincioşi nu mai au de suferit în lumea aceasta, ci în înţelesul că prin credinţă toate se uşurează. Un doctor care a lucrat odinioară în Oastea Domnului, dr. Ioan Suciu sibianul, zicea că mai ales două lucruri nu poţi face fără credinţa în Dumnezeu: să creşti copii buni şi să suporţi o suferinţă grea. Cine are credinţă îşi uşurează şi suferinţa şi îşi face şi datoria şi creşte copii buni şi aduce în lumea aceasta mai multă linişte şi mai multă bucurie.

 

Din Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 295-296

08
sept.
14

MEMO ON – mentinerea memoriei cu Ayurveda

MEMO ON - mentinerea memoriei cu Ayurveda  Creierul uman este unul dintre cele mai sofisticate organe pe care natura le-a creat vreodată. Unul dintre cele mai intrigante aspecte ale creierului este puterea sa de a reţine informaţii, pe care o numim memorie. Când memoria funcţionează optim, omul are un simţ acut al gradului de conştientizare, claritate de focalizare şi atenţie.

Cu toate acestea, o bună memorie poate fi afectată datorită mai multor factorii, şi în acest caz o persoana nu este capabilă să utilizeze pe deplin potenţialului acesteia. Pierderea memoriei poate afecta pe oricine, dar este întalnită, cu consecințe deosebit de grave, în rândul persoanelor în vârstă. Dacă memoria nu funcționează normal, o persoană ar putea suferi de stres psihologic sau tulburări ca anxietate, depresie și insomnie.

Există mai multe cauze ce pot sta la baza unui deficit de memorie. Cel mai frecvent, creierul nu primeşte substanţele nutritive necesare din sange. Alte cauze pot fi reprezentate de un dezechilibru chimic în neurochimia creierului sau a anumitor medicamente toxice care au afectat negativ creierul.

Ayurmed (Marcă reprezentată de Star Internațional Med Impex) vă oferă suplimentul alimentar MEMO ON, care este un stimulent al memoriei, conținând plante și extracte naturale din plante care, printr-o acțiune sinergica, protejează sistemul imunitar și procesele psihice, întarzie procesul de oboseală mentală, înlătură sau reduce anxietatea și stimulează încrederea și optimismul, fără a produce sindromul obisnuinței sau a avea efecte secundare nedorite.

Memo on conține plante conoscute în medicina ayurvedica : Bacopa monnieri extract, Convolvulus pluricaulis, Gumacacia, Glycyrrhiza glabra extract, Yashad bhasm, Piper longum, Emblica officinalis.

Memo on îmbunătățește circulația sangvină și stimulează funcțiile cerebrale.

Este un produs complex cu formula elaborată științific, garantată de cercetări riguroase făcute în India și recomandate de medicina ayurvedică.

În concepția acesteia, MEMO ON atinge toate punctele esențiale ale minții umane și anume capacitatea de acumulare , puterea de reținere și capacitatea de redare. Este eficient atat pentru memoria pe termen lung, cât și pentru memoria pe termen scurt, crește activitatea proteinkinazei, reduce stresul, întarzie procesul de oboseală mentală și reduce anxietatea. Este recomandat copiilor școlari, studenților și adulților cu fenomene evidente de scădere a performanțelor de memorie (acumularea, stocarea și redarea cunoștințelor și informațiilor), realizând o sinergie perfectâ între capacitățile fizice și mentale.

Bacopa monnieri conține principii active: saponine, alcaloizi (bacozide A si B), manitol, acid betulic, ß- sitosterol, stigmasterol, luteolin, aminoacizi (alfa-alanina, acid aspartic, acid glutamic, serina). Planta are proprietati ca: tonic nervos (prin stimularea activității sinaptice), tonic cerebral (îmbunătățește capacitatea de memorare, concentrare și atenție), revitalizant și antioxidant. Este eficient în tulburări de memorie, concentrare și atenție, anxietate, stres, insomnie.

Convulvulus pluricaulis este una dintre plantele medicinale cunoscute pentru vindecarea afecţiunilor de memorie. Foarte bogată în vitamina C, volbura mai conţine şi alte elemente utile organismului, printre care substanţe minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulina, acidul convolvulinic, cristale de oxalat de calciu. Planta ajută la îmbunătățirea memoriei.

Celastrus paniculatus este folosit în medicina ayurvedică de mii de ani pentru proprietăţile sale medicinale puternice. În special, acesta a fost folosit ca un tonic al creierului, stimulator poftei de mâncare şi vomitiv. Acesta a fost prescris în cazurile de uitare, oboseală mentală și pierderi de memorie. Cealstrus paniculatus are proprietăți incredibile în sprijinirea funcțiilor mentale.

Emblica officinalis este cea mai bogată sursă de vitamina C naturală. Datorită conţinutului ridicat de vitamina C, planta are proprietăți anti-oxidante. Planta acționează ca tonic al creierului şi ajută la stimularea vigilenţei şi memoriei.

Ocimum sanctum este abundent în taninuri cum ar fi acidul galic, acid clorogenic, etc şi conţine, de asemenea, alcaloizi, glicozide, saponine şi ulei volatil. Principiul activ principal al acestei plante este acidul urosolic care este folosit ca un tonic nervos şi cu rolul de a îmbunătăți memoria.

Principiile active conținute în Glycyrrhiza glabra ajută în disfuncţii de memorie induse de stres.

Yashad bhasma
este sursa de zinc ajuta la sinteza enzimiilor care sunt esentiale pentru o bună funcțonare a memoriei.

08
sept.
14

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim – locul Nasterii Maicii Domnului

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului Biserica Sfanta Ana, din Ierusalim, se afla zidita pe locul unde s-a aflat casa Dreptilor Parinti Ioachim si Ana, adica pe locul unde s-a nascut Maica Domnului. Aceasta biserica se afla foarte aproape de Poarta Sfantului Stefan, numita si „Poarta Leilor”, in partea nordica a muntelui sfant, imediat langa bazinele de la Scaldatoarea Vitezda.

La numai cativa zeci de metri de Poarta Sfantului Stefan, pe partea dreapta, se inalta „Cladirea Parintilor Albi”. In curtea manastirii, in mijlocul unei gradini incantatoare, se poate vedea Biserica Sfanta Ana, iar putin mai departe imensul santier de sapaturi arheologice al bazinului de la scaldatoarea Vitezda.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Biserica inchinata Sfintei Ana, zidita de cruciati, este una dintre putinele cladiri crestine ridicate in secolul al XII-lea, care au supravietuit pana astazi. Biserica a fost zidita pe o parte din ruinele basilicii bizantine din secolul al V-lea.

Locul unde s-a nascut Maica Domnului !

Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea Ana si era fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.

Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Rugaciunea lor nu va fi insa trecuta cu vederea, astfel incat Arhanghelul Gavriil le-a vestit, fiecaruia in prte, pe cand se aflau retrasi in post si rugaciunea, nasterea unei fiice, Maria. Provenind din ebraicul „Aia”, Maria se talcuieste „Doamna”, dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi si de straveche origine egipteana, tragandu-se din verbul „mri”, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic -am, deci „cea draga”, „cea iubita”.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim – locul Nasterii Maicii Domnului

Biserica Sfanta Ana a fost construita foarte aproape de scaldatoarea Vitezda, pe locul unde s-a aflat casa Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului. Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Prima fantana de la Vitezda a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu.

In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj. In perioada anilor 422-458, cand Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina. Aceasta structura de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Bizantinii au construit o biserica avand lungimea de 45 de metri si latimea de 18 metri, cu trei naosuri, adica o capodopera arhitecturala. Absida si o parte din corpul bisericii au fost construite pe locul templului si al bailor tamaduitoare ale paganilor, restul bisericii fiind suspendat pe fosta scaldatoare.

Naosul central se sprijinea pe digul central, care separa piscina in doua. Naosul sudic se sprijinea pe sapte mari contraforti care aveau capetele pe fundul bazinului. Pentru a sustine naosul de nord s-a construit o bolta deasupra rezervorului nordic. Tot in partea de nord se afla „martyrium”, in care erau venerate moastele sfintilor. Catedrala se arata a fi fost mai mult o biserica suspendata.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Pardoseala bizantina era zidita din lespezi de marmura si din mozaicuri. Bazilica a fost construita, cu siguranta, mai inainte de anul 427, deoarece s-au gasit resturi de pardoseala avand pe ele cruci; or, se stie ca in anul 427, imparatul Teodosie al II-lea a interzis sa se mai faca cruci pe pardoseala, pentru ca acest semn sfant sa nu fie calcat in picioare.

In descrierile pelerinilor, biserica de la Vitezda este numita Biserica Paraliticului, deoarece comemora minunea infaptuita in acel loc de Hristos. Totodata insa, biserica era inchinata si Maicii Domnului.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim

O traditie, despre care vorbeste deja in secolul al II-lea Evanghelia apocrifa a lui Iacob, situeaza aici, in apropierea templului, casa parintilor Fecioarei Maria, Ioachim si Ana, si deci locul in care s-a nascut Maica Domnului. Cu toate acestea, nu stie cu exactitate unde s-a nascut Maica Domnului. Astfel, o alta traditie locala spune ca Ioachim si Ana erau originari de la Seforis, un sat situat la aproximativ 6 kilometri departare de Nazaret.

In anul 614, armatele persane vor incendia biserica ctitorita de patriarh. Mai tarziu, aceasta va fi insa iarasi reparata si infrumusetata. In anul 1010, basilica va fi distrusa in intregime de conducatorii arabi.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim

Cruciatii vor cuceri orasul in anul 1099, cand vor si rezidi biserica cea mare, acesteia adaugandu-i si o micuta capela, avand o lungime de 20 de metri si o latime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni manastire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o noua si mareata basilica, in partea sud-estica a capelei, inchinand-o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Pe locul bisericii celei mari, de factura bizantina, cruciatii au zidit alte doua: una mai mica, servind drept capela unei manastiri de barbati, si a doua, mareata, care este actuala Biserica Sfanta Ana, una din cele mai frumoase biserici romane care au ramas pana astazi in Tara Sfanta. In jurul acesteia functiona o a doua mare manastire, de femei. Aici s-au retras Alda, sotia lui Baudouin I, si Iudita, fiica lui Baudouin al II-lea.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim

In anul 119, odata cu alungarea latinilor din Tara Sfanta, otomanul Saladin va cuceri din nou orasul, transformand biserica in scoala de Coran. Mai apoi, in vremea mamelucilor, scoala musulmana a capatat un deosebit renume.

Astfel, in secolul al XV-lea, calugarii franciscani au reusit sa cumpere de la musulmani un drept, in urma caruia li se dadea voie sa savarseasca Sfanta Liturghie in Biserica Sfanta Ana, de doua ori pe an (8 septembrie si 8 decembrie). Otomanii au lasat insa in paragina cladirea, abia in anul 1878 biserica fiind inapoiata crestinilor.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim

In urma razboiului din Crimeea, biserica a fost cedata, de catre sultanul Abdul Megid, francezilor, iar acestia au incredintat-o Parintilor Albi, comunitate intemeiata de cardinalul Lavigerie. Parintii Albi au amenajat in incinta acesteia un seminar greco-catolic. Cladirile au fost de mai multe ori reparate, cele mai insemnate lucrari fiind insa cele ce au urmat anului 1967, cand israelitii au bombardat locul.

Deasupra usii de intrare, biserica cruciatilor pastreaza o placa de piatra, datand din anul 1192, pe care stau scrise, pe cinci randuri, cele despre Saladin, care a cucerit orasul Ierusalim, transformand locul in scoala. Biserica mai are o usa de acces, pe langa cea principala, anume pe una dintre laterale.

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim

Interiorul bisericii cruciate este impartit in trei mari hale, egale ca dimensiuni si despartite intre ele prin doua randuri de coloane, fiecare avand cate o baza in forma de cruce. Bazele zidurilor dinspre nord si sud sunt parti din vechea biserica bizantina, restul fiind adaugiri cruciate din secolul al XII-lea.

Altarul este zidit intr-o absida rotunda, mai inaltata, de o parte si de alta fiind zidite alte doua altare mai mici. Pe fatadele acestor altare mici sunt infatisati Apostolii Matei si Luca, cei care vorbesc de inceput vietii celei dupa trup a Mantuitorului.

In partea sudica a halei se afla o scara ce coboara in cripta subterana. Cripta e formata din mai multe pesteri vechi. Initial, aici s-a aflat o pestera care, potrivit traditiei crestine locale (catolice), a fost folosita drept loc de nastere pentru Fecioara Maria. In partea nordica a pesterii este asezata o statuie catolica. Pestera din mijloc este inchinata copilei Maria.

 

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim

08
sept.
14

Cuvant de invatatura la Nasterea Maicii Domnului

Cuvant de invatatura la Nasterea Maicii Domnului „Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a rasarit la toata lumea”. Asa incepe troparul sarbatorii de astazi, in seara aceasta si duminica. Si in adevar, frati crestini, nici o nastere din cate cunoaste istoria lumii n-a adus omenirii intregi atata bucurie, cata bucurie a adus in lume nasterea Sfintei Fecioare Maria. De la nasterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea intreaga si de atunci incepe a se scrie o noua istorie in lume, istoria mantuirii neamului omenesc sau, cum spune sfantul Ioan Damaschin: „Astazi este inceputul mantuirii noastre”.

Venirea ei in lume a fost fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri in raiul cel pamantesc, apoi a fost binevestita de prooroci si asteptata cu dor si infrigurare de toate generatiile de-a lungul miilor de ani, ca pe a aceleia care avea sa nasca pe Mesia, Mantuitorul lumii. Generatii intregi s-au rugat pentru aceasta intrupare din Maica Domnului. Stim ca ea era vasul ales in care S-a pogorat si S-a intrupat Mantuitorul lumii. Precum se stie, Sfanta Fecioara Maria este binecuvantatul rod al rugaciunii indelungi si cu multe lacrimi a batranilor si fericitilor ei parinti, Ioachim si Ana.

Amandoi erau coboratori din neamul imparatesc al lui David si locuiau in Nazaretul Galileei. In centrul Nazaretului de astazi se arata locul unde a trait odinioara Sfanta Fecioara Maria cu familia sa. Si intr-adevar, frati crestini, in Nazaretul de astazi este o mare catedrala a Bunei Vestiri, cea mai mare din acel oras. Si in centrul ei – are si etaj – e un fel de grilaj. Cobori niste trepte si acolo se pastreaza si astazi casuta sfintilor ei parinti, Ioachim si Ana. Mai aveau inca o casa in Ierusalim, acesti batrani parinti ai Maicii Domnului. Acolo isi duceau viata, in adanca evlavie si curatie, in post si in fapte bune, dar toate invaluite in foarte multa tristete, singuri, fara urmasi, coborau incet catre amurgul vietii. Si totusi, nici batranetea, nici sterpiciunea Anei nu-i descurajau in asteptarea lor si nu incetau a se ruga lui Dumnezeu sa le daruiasca un copil. Traditia confirmata de sfantul Ioan Damaschinul ne spune ca adeseori se rugau cu aceste cuvinte:

„Doamne, Adonai, Eloi, Savaot, cunosti ocara lipsei de copii, cunosti tristetea si amarul nostru; daca vei privi la smerenia robilor Tai si vei da robilor Tai un copil, Tie Ti-l vom face dar”.

Si in adevar, Dumnezeu le-a ascultat smerita lor rugaciune si asa, ramura stearpa si uscata a tulpinii lui David rodeste rod minunat, pe prunca Maria. Aceasta fiica a batranilor Ioachim si Ana nu era asemenea celorlalte fiice ale oamenilor, ci una fara seaman intre ele, chiar daca multi din acea vreme nu puteau intelege rostul ei dumnezeiesc in lume. Pentru ca ea era femeia care avea sa zdrobeasca capul sarpelui – cum spune in Cartea Genezei la inceput – fagaduita de Dumnezeu primilor oameni; ea era femeia inconjurata de nimbul celor mai negraite insusiri, ea era fecioara cea minunata si plina de har, binevestita de prorocul Isaia; care fecioara fiind, va naste pe Emanuil si va ramane fecioara si maica, va fi locasul feciorelnic si Maica preacurata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Nascand cuvioasa Ana pe aceasta fiica binecuvantata, casa lor batrana s-a umplut de multa bucurie si lumina, deoarece multa si mare era tristetea si asteptarea de pana atunci. Numele pe care il aleg si-l pun parintii copilei lor e un nume dintre cele mai frumoase care se obisnuiau la vechii evrei. Acest nume feminin este Miriam, Mariam sau Maria si insemneaza „cea placuta”, „cea frumoasa” sau „doamna”, „stapana” sau Despina, cum ii spun grecii. Toate aceste insemnari ale numelui ei i se potrivesc in chip desavarsit, pentru ca de la nasterea sa, minunata copila Maria era plina de toate insusirile si darurile trupesti si sufletesti.

Fiind plina de har de la nasterea sa, Sfanta Maria Fecioara a ramas plina de dar pe tot timpul vietii sale pamantesti. Deplinatatea acestui dar dumnezeiesc ce umplea fiinta sa si se revarsa peste intreaga ei faptura o apara de orice pacat. Astfel, prin darul lui Dumnezeu, pacatul n-a atins nici trupul si nici sufletul ei, incat locasul Domnului nostru Iisus Hristos s-a pastrat curat, si trupeste si sufleteste. Totusi, frati crestini, Sfanta Fecioara Maria s-a nascut dupa toate legile naturale ale nasterii omenesti si ca urmare, ea nu a fost scutita de pacatul stramosesc, de care a fost scutit numai Fiul ei dumnezeiesc. Aceasta stare de sfintenie personala, dublata ca de o umbra de pacatul stramosesc transmis prin parinti, se continua la Sfanta Fecioara pana in momentul Bunei Vestiri.

In acest moment al Bunei Vestiri, la 25 martie, dupa ce Sfànta Fecioara primeste, in chip liber, sa fie Maica Fiului lui Dumnezeu – prin acel cuvant catre inger: „Fie [Mie], dupa cuvantul tau”, desi nu stia de barbat – este curatita deplin de toate urmarile pacatului stramosesc prin coborarea Duhului Sfant peste ea. In acest moment, pentru Sfanta Fecioara incepe un nou capitol: de la aceasta data, preacurata Fecioara – preacurata pe deplin in trup si in suflet – devine locas sfintit in care se alcatuieste trupul omenesc al lui Dumnezeu Cuvantul. Astfel, numai dupa ce Sfanta Fecioara primeste a fi mama lui Dumnezeu Fiul, ea este curatita deplin. Pana la hotararea aceasta suprafireasca, Sfanta Fecioara Maria, desi plina de dar, era totusi sub influenta pacatului stramosesc ca si ceilalti oameni si deci libera de a se pronunta impotriva maternitatii dumnezeiesti. In loc sa fi spus „fie”, cum a spus, putea sa spuna „nu primesc”. Insa a spus „fie”, adica s-a supus fara conditie, desi era fara de barbat. Putea adica sa nu primeasca a fi Maica Mantuitorului lumii. Asadar prin lucrarea Sfantului Duh, trupul feciorelnic, preacurat si neatins de nici un pacat, a fost curatit de pacatul stramosesc, incat carnea din care Se va naste Domnul nostru Iisus Hristos si sangele care va da viata acestei carni dumnezeiesti sa nu aiba nici o urma de pacat, fie el pacat stramosesc ori personal. Numai din acest trup fara pata sau imaculat al Sfintei Fecioare Maria se putea naste un trup unit intr-un ipostas cu dumnezeirea. Numai acest trup putea lucra mantuirea lumii si numai acest trup era vrednic sa nasca pe Domnul nostru Iisus Hristos ca om.

Aceasta este invatatura ortodoxa despre Nasterea Maicii Domnului, asa cum au marturisit-o sfintii Parinti si sfintele sinoade ecumenice. In aceasta privinta, sfantul Chiril al Ierusalimului, in una din catehezele sale spune asa:

„Hristos era Acela care avea sa Se nasca din Preacurata Fecioara si de aceea a umbrit-o pe ea puterea Celui Preainalt si Sfantul Duh S-a pogorat peste ea si a sfintit-o, pentru ca ea sa poata zamisli si naste pe Acela prin Care s-au facut toate; nasterea aceasta a fost curata si fara nici o pata”3.

Sfantul Ioan Damaschin, mergand pe aceeasi cale a sfintilor Parinti si a sinoadelor ecumenice, sintetizeaza aceasta invatatura cu urmatoarele cuvinte:

„Dupa ce Sfanta Fecioara Maria a primit a naste pe Fiul lui Dumnezeu, Duhul Lui Sfant S-a pogorat peste ea, potrivit cuvantului dumnezeiesc pe care l-a spus arhanghelul, curatind-o si dandu-i in acelasi timp puterea de a naste”.

Aceeasi invatatura o aflam cantata si in imnografia Bunei Vestiri: intr-o cantare in forma de marturisire, insasi Fecioara Maria rosteste aceste cuvinte:

„Sufletul mi l-a curatit, trupul mi l-a sfintit, biserica incapatoare de Dumnezeu m-a facut pe mine, cort de Dumnezeu impodobit, locas insufletit m-a facut venirea Sfantului Duh si curata Maica a Vietii.”

Frati crestini, Maica Domnului, intrupand in sine pe Dumnezeu prin lucrarea Sfantului Duh, a salasuit in ea lumina dumnezeiasca, devenind o fiinta cu totul deosebita, mai presus de oameni si de ingeri. Sfantul Grigorie Palama, un mare teolog ortodox, spune intre altele ca: „Dumnezeu, alcatuind un univers comun al bunatatilor vazute si nevazute, ne-o arata pe Maica Domnului ca intrunind in sine toate frumusetile dumnezeiesti, ingeresti si omenesti. Si daca frumusetea superioara ce impodobeste amandoua lumile” – cereasca si pamanteasca – „este acolo, numai prin ea a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, luand trup omenesc din ea si Dumnezeu S-a aratat pe pamant si cu oamenii impreuna vietuind, fiind tuturor nevazut inainte de ea”.

Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, era din vesnicie la Tatal, insa nu era vazut de oameni. Prin intruparea Lui din Fecioara Maria devine vazut de oameni, de lume, purtand trup omenesc ca si noi, fara de pacat.

„Tot asa si in veacul nesfarsit, in ceruri, toata coborarea luminii dumnezeiesti, toata forma darurilor duhovnicesti, nu o poate primi nimeni fara Maica Domnului. Ea, primind toata plinatatea Celui ce plineste toate, fiecare dupa criteriile, dupa proportia si masura curatiei fiecaruia…” – asa se dau darurile, dupa curatia fiecaruia – „…incat Maica Domnului este si vistieria si distribuitoarea bogatiei dumnezeiesti (…). Este izvorul si inlantuirea tuturor bunurilor negraite. Ea este culmea si sfarsirea intregii sfintenii”.

Sfantul Grigorie Palama se intreaba asa: „Cum te voi slavi pe tine, vistieria slavei? (…) Prin tine se lumineaza duhul meu cu venirea Duhului dumnezeiesc in lume. Te-ai facut vistiernicul si pastratoarea harurilor, nu ca sa le tii la tine, ci ca pe toate sa le umpli de har, ca vistiernicul aduna comori spre a le imparti. Pentru ce ai tine inchisa bogatia care nu se micsoreaza”?

De aceea, te rugam, Stapana preabuna, daruieste intregului tau popor aceste mosteniri ale tale, din mila si din comoara harurilor tale, ca ceea ce esti plina de har. Din aceste comori ceresti ajuta si tamaduieste sufletele si trupurile noastre imbolnavite de patimi, lumineaza si impaca viata launtrica a fiecaruia din noi, ca ceea ce cunosti bine toate necazurile noastre. Revarsa, Preasfanta, bucurie, pace si buna intelegere in familia neamului nostru omenesc si romanesc care din adanca vechime, din vremi, te cinsteste cu multa si curata evlavie.

Si indraznim sa te mai rugam, preasfanta Fecioara, sa mijlocesti la Fiul tau si Dumnezeul nostru sa potoleasca cumplitele vrajbe din lume, pentru ca El este cu adevarat Izvorul si Stapanul pacii. Cerem cu umilinta si cu incredere toate acestea, preasfanta Fecioara si Maica a Domnului, stiind ca poti sa ne ajuti, pentru ca tu pe toate le poti cate le voiesti. Amin.

Parintele Sofian Boghiu

08
sept.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-09-08

Naşterea Preasfintei Stăpânei Noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria

Evanghelia de la Luca
(X, 38-42; XI, 27-28)

n vremea aceea a intrat Iisus într’un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m’a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te’ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“. Şi a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!“ Iar El a zis: „Într’adevăr, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(IV, 10-23)

n vremea aceea, când Iisus era singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă. Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească şi să nu vadă, şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte“. Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numa’ ce-l aud, că vine de’ndată Satana şi ia cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de’ndată cu bucurie, dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar pân’la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, acestea înăbuşă cuvântul şi-l fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută“. Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
08
sept.
14

Apostolul Zilei : 2014-09-08

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Naşterea Preasfintei Stăpânei Noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria

Ap. II Corinteni 12,

10-19

 Fraţilor, mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme? De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.



Blog Stats

  • 323.714 hits
septembrie 2014
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte