Arhivă pentru 11 septembrie 2014

11
sept.
14

Ortodoxia fara centru

Ortodoxia fara centru Ierusalimul, orasul cel sfant, a fost in mainile necredinciosilor in cea mai mare parte a istoriei lui de dupa Nasterea Domnului.

Constantinopolul, marea metropola a biruintei crestinesti, a devenit un important centru crestin abia in secolul IV, iar de atunci scaunul sau patriarhal nu a avut niciodata decat un primat onorific.

Alexandria, care l-a vazut pe Sfantul Atanasie cel Mare rezistand ca un vultur al Ortodoxiei, a devenit in cele din urma eretica, odata cu ruptura dintre ortodocsi si ne-calcedoneni.

Antiohia, cea care a fost denumita “leagan al crestinatatii”, este astazi o ruina in Turcia.

Iar Roma, “Babilonul cel Mare” care s-a crestinat, s-a transformat insa din cetate crestina in monarhie bisericeasca, subsumand credinta intereselor pamantesti.

Acesta este rezumatul situatiei celor cinci patriarhii traditionale. Dintre toate aceste orase, doar Ierusalimul mai este partial ortodox, si probabil ca va ramane asa pana la A Doua Venire a Mantuitorului. Dar Ierusalimul nu este centrul Ortodoxiei, chiar daca este centrul religios al lumii, chiar daca acolo S-a rastignit si a inviat Mantuitorul, chiar daca acolo s-a infiintat Biserica lui Hristos.

Aceasta pentru ca Ortodoxia nu are un centru lumesc. Dupa cum ne-a invatat si Mantuitorul, dupa Invierea Sa inchinarea se face “in duh si in adevar”. Si daca ne uitam in istorie, nu putem sa nu ne miram de modul in care toate marile centre teologice ale Ortodoxiei au sfarsit fie in mainile eterodocsilor, fie in ruina. Parca Domnul Insusi ar vrea prin aceasta sa ne indemne inca o data sa nu ne legam de cele lumesti, nici macar din punct de vedere duhovnicesc.

Nu, centrul Ortodoxiei pe pamant nu este intr-un loc, ci este acolo unde trebuie sa fie, in centrul sufletesc al omului, in inima sa. Atunci cand centrul ortodoxiei nu mai este in sufletele credinciosilor prin lucrarea Duhului Sfant, atunci oamenii incep sa caute un centrul lumesc pentru religia lor. Acest fenomen s-a petrecut in Apus, acolo unde credinta este centralizata si localizata concret la Roma.

Din acest motiv, din aceasta scadere, avem tentatia de multe ori sa tinem cu dintii la centrele noastre locale si temporare. Dar lectia Bizantului ne invata ca aceasta este o greseala. In cele din urma au inteles-o si bizantinii, si au transformat aceasta intelegere intr-o forma de martiriu, preferand sa moara ortodocsi si sa piarda orasul decat sa castige orasul si sa moara in credinta apuseana. Un oras asa cum lumea nu a mai vazut si nu va mai vedea, probabil, pana in Imparatia de veci, oras care timp de 1000 de ani fusese binecuvantat cu prezenta si lucrarea Domnului, manifestata prin nenumaratele minuni si teofanii, nemaivazutele catedrale, manastiri, palate si, de asemenea, prin “sinergia” (impreuna-lucrarea) armonioasa dintre autoritatea de stat si Biserica, sinergie care nu s-a mai realizat de atunci decat sporadic.

Aceste orase crestine au disparut din realitate. Doar in istorie mai persista amintirea Antiohiei Sfantului Ignatie Teoforul si a Sfantului Ioan Gura de Aur; doar in istorie mai exista amintirea maretiei Sfantului Atanasie cel Mare care a aparat aproape de unul singur ortodoxia impotriva practic a unui intreg imperiu arian; doar in istorie ne mai amintim de multii papi binecredinciosi ai Romei, precum papa Martin, cel ce a fost chinuit impreuna cu Sfantul Maxim Marturisitorul; doar in istorie mai persista, iarasi, amintirea credinciosiei bizantinilor, pentru care Maica Domnului s-a aratat de atatea ori, intarind credinta lor si aparand marele oras.

Acestea persista acum doar in istorie si in prezentul vesnic al Bisericii. In schimb, astazi, Ortodoxia are alte patriarhii noi. Nu mai are orase crestine de magnitudinea acelora, dar, urmand chemarii ei apostolice si marturisitoare, s-a extins in zone in care inainte nu ajunsese (cum sunt America, Japonia, Africa centrala). Ortodoxia a ramas aceeasi, continuand in nuante noi si in locuri inca neumblate aceeasi lucrare care se desfasoara neintrerupt, cu cadenta pasului dumnezeiesc, de la Cincizecime si pana la A Doua Venire a Mantuitorului.

De aceea cred ca astazi, mai mult decat oricand, se constata si este mai vizibil faptul ca pentru Biserica lui Hristos nu este importanta geografia lumeasca, ci cea duhovniceasca. Iar acea geografie duhovniceasca ne face sensibili, precum o icoana, la faptul ca Ortodoxia nu are centru pamantesc pentru ca, realmente si fundamental, nu este din lumea aceasta.

11
sept.
14

Conteaza politica pentru crestini?

Conteaza politica pentru crestini?Ar trebui sa fie interesat crestinul de viata politica? La prima vedere, tinand cont de ceea ce se intampla in acest spatiu, ar parea ca nu. Se petrec aici toate nemerniciile posibile: se vorbeste mult si fara rost, se denigreaza, se minte in continuu, totul e propaganda, castigarea puterii e scopul suprem. Cu foarte mare greutate poti banui vreun om politic de corectitudine si loialitate fata de tara pe care pretinde ca o iubeste si in fruntea careia vrea sa fie. Daca te ocupi prea mult de politica risti sa te pierzi, sa fii inselat, sa tii partea, eventual sa-i acorzi votul, cuiva care nu merita increderea ta. Ar fi mai bine atunci, mai crestineste, sa te retragi din fata iuresului politic si sa-i lasi pe altii sa se bata pentru dreptul de a ne matura strazile, cum zicea Noica odata despre politicieni.

Numai ca aceasta atitudine, preferabila oricarui angajament, macar pentru ca te scuteste de greseala ce insoteste aproape orice alegere, nu e valabila. Tu poti sa nu fii interesat de politica, si iata ca aproximativ 60% din conationalii nostri nu sunt, caci nici macar nu se prezinta la vot, dar politica este interesata de tine. Caci acolo se iau hotarari care ne privesc pe fiecare dintre noi. Acolo se fac legile care ne guverneaza viata, se stabilesc regulile dupa care functionam ca societate. Astfel ca atitudinea normala ar fi aceea de implicare, dar moderata. Fara sa ne pierdem timpul, urmarind ore in sir talk-show-uri, sau citind stiri, care mai de care mai exclusiva si mai senzationala, si articole de opinie, ar fi bine sa fim totusi la curent cu ceea ce se intampla in jurul nostru. Mai important apoi, sa ne lasam interesati de politic fara sa ne pierdem sufletul acordand increderea noastra cui nu merita si investind o energie si un entuziasm in vreun candidat sau partid care pare bun dar apoi constati ca nu difera de ceilalti decat, cel mult, prin capacitatea de seductie.

Luand ca masura de precautie circumspectia fata de orice manifestare politica in care ti se cere aprecierea, sa purcedem totusi la treaba. Exista atata minciuna in spatiul politic, incat daca ar aparea vreun politician dornic sa faca ceva bun pentru tara asta, aproape sigur nu l-am putea recunoaste, din cauza ca ar fi la fel de manjit ca toti ceilalti colegi ai lui.

In ce fel ne-ar putea interesa politica? Mai intai, ca grija pentru treburile comune. Imi pasa de semenii mei, dar sa recunosc deschis, ca si de mine. Este o soarta comuna pe care o impartasim ca membri ai unei comunitati. Putem fi ridicati sau coborati, ca tara, de deciziile pe care politicienii pot sa le ia in privinta noastra. Implicarea politica, oricat de marunta, e un semn ca iti pasa de cee ce se intampla cu noi.

Apoi, daca la nivelul BOR exista o binevenita abtinere de la partizanatul politic, exprimata clar si intr-un comunicat recent, in randul celor declarati crestini sunt o seama de analisti si comentatori. Iar daca unii se mentin in limitele normalului, altii sar rau de tot peste cal, si cum ei isi pun eticheta de ortodox, riscam sa primim toti aceeasi categorisire. S-ar putea ajunge sa fie indentificata pozitia ortodoxa cu pozitia unor comentatori extrem de vocali, care vorbesc numai teoria conspiratiei si vad peste tot numai pericole. Astfel ca mai trebuie facuta politica pentru ca, atata cat te pricepi, cu moderatie si calm, trebuie sa spui adevarul, sau macar modul sincer in care percepi lucrurile ce tin de soarta noastra comuna.

Regulile care fac viata suportabila sunt tot mai fragile pentru ca tot mai putini oameni mai cred in ele. Devine atunci evident pericolul care ne paste pe toti. Pe un astfel de fond a fost posibila revolutia Bolsevica din 1917, tot in vremuri tulburi a reusit Hitler sa stranga suficiente voturi ca sa ajunga in fruntea germanilor si, in general, dictaturile au aparut pe fondul nepasarii sau condamnarii democratiei de o mare parte din oameni. Acest lucru care pare sa se intample si acum. Atunci cand ceea ce ne uneste, fie ca e vorba de un set de valori ancestrale, fie doar de reguli civice, devine tot mai putin luat in seama de cei mai multi dintre noi, poate fi inlocuit foarte usor cu reguli care vor face convietuirea mult mai complicata.

Ne lipseste bunul simt, moderatia, calmitatea, privirea de ansamblu. Poti sa ai optiuni politice cu conditia sa nu ai un pronuntat caracter partizan, sa-ti pui permanent ideile sub rezerva dubiului, sa vrei sa ramai obiectiv cand tot mai multi semeni ai tai se lasa purtati de sentimente, mai mult induse decat reale. Adesori, exasperati de minciuni si incapabili sa mai deosebim autenticul de fals ajungem sa nu mai avem pareri deloc, sau sa ii bagam pe toti in aceeasi oala fara sa mai diferentiem nimic.

In acest context, pare ca sa vorbesti despre libertate, justitie, democratie, stat de drept, despre valori care se impun in viata sociala, pare o copilarie de neiertat in ochii celor care s-au prins de cum sta treaba. Nici eu nu cred in ele la modul absolut, si mai ales nu le transform in valori ultime si eterne, mai ales ca pot fi atat de usor manipulate dupa voia unora sau altora care detin mijloacele de informare. Raman insa valori care ne fac suportabila interactiunea la nivel social, ne dau acel grad de autonomie care ne permite sa ne dezvoltam ca persoane libere, avand optiuni pe care mi le pot manifesta cat de cat rezonabil. Sistemul e corupt si ticalosit, dar perfectibil, asa ca prefer sa lupt inauntrul lui decat sa cred ca nimic nu mai poate fi salvat, ceea ce ar face imposibila optiunea.

In ce ma priveste, daca e sa lupt cu ceva, prefer sa o fac impotriva a ceea ce se vede, caci e imens de mult, fara sa mai teoretizez incerte conspiratii mondiale care pot sa-mi arunce consideratiile din sfera normalului catre halucinatii care nu pot fi tinute sub control. Pentru unii lumea nu e in alb si negru, ci doar un negru imens care ne cuprinde pe toti. Eu prefer sa raman mai dubitativ la asemenea caracterizari, sa vreau sa vad si normalitatea din jur, nu doar raul. Numai ca exista oameni, printre ei multi comentatori ortodocsi, care au hotarat ca in Romania situatia este rea. Realitatea trebuie sa se conformeze acestei idei, iar daca nu o face, cu atat mai rau pentru ea. N-or sa se impidice vajnicii aparatori ai adevarului in cateva fapte, oricum interpretabile. Atunci cand vor sa ne prezinte situatia selecteaza stirile proaste care, din pacate, sunt cu duiumul. Mai exista insa si intamplari care tin nu atat de bine, cat de normalitate. Printre ele se numara judecarea si condamnarea unor insi despre care oricine stie ca au furat de-au rupt in tara asta si se parea ca nimeni nu le poate sta impotriva. Ei bine, in loc sa te bucuri ca lucrurile pot functiona si in tara asta, ei ating abia aici pesimismul maxim: ce vedeti acum e doar inceputul. Va veni o dictatura care va aresta si va condamna oameni nevinovati pentru a baga frica in noi toti.

De ce-as vedea lucrurile astfel, de ce n-as da o sansa firescului, intr-o lume in care tot mai multi il neaga? Nu pentru ca am incredere in oameni, caci nu mai am demult, sau am una destul de rezervata, ci pentru ca am incredere in Dumnezeu: stiu ca, atata timp cat vor mai exista oameni, lumea nu va fi lasata pe seama celui rau. In lumea asta, asa cum a lasat-o Dumnezeu pe pamant, asa cum ii permite acum sa fie, in modul ei desucheat, mai exista inca oaze de normalitate. Nu pot sa-mi permit sa le neg. Si poate am gasit astfel un rost al implicarii crestinului in treburile atat de infecte ale comunitatii: sa ne spuna noua tuturor ca lumea este respirabila.

11
sept.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-09-11

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(V, 1-20)

n vremea aceea a venit Iisus pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul Gadarenilor. Iar după ce a ieşit El din corabie, L-a întâmpinat îndată un om, din mormintele de acolo, cu duh necurat, care avea locuinţa în peşterile de îngropăciune. Şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri de fier, pentru că de multe ori fusese legat în obezi şi cu lanţuri de fier şi el rupsese lanţurile şi obezile le sfărâmase; şi, fiindcă nimeni nu putea să-l domolească, era el întotdeauna, noaptea şi ziua, prin munţi şi prin peşteri de îngropăciune, ţipând şi izbindu-se de pietre. Dar, văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui şi, strigând cu glas mare, a zis: Ce este între mine şi Tine Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel prea înalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti; pentru că îi zicea: ieşi, duh necurat, din omul acesta. Şi l-a întrebat: care îţi este numele? Şi I-a răspuns: legiune îmi este numele meu, pentru că suntem mulţi. Dar se rugau de El stăruitor ca să nu-i trimită afară din ţinutul acela. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. Deci se rugau de El şi ziceau: trimite-ne pe noi în aceşti porci, ca să intrăm în ei. Şi Iisus le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma, ca la două mii de porci, s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Iar cei care păzeau porcii au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel care fusese îndrăcit şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese o legiune de diavoli, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel îndrăcit şi cu porcii. Atunci ei au început să-L roage să se ducă din ţinuturile lor. Iar, când a intrat în corabie, cel care fusese îndrăcit se ruga ca să-l ia cu Dânsul. Iisus însă nu l-a lăsat, şi i-a zis: mergi în casa ta, la ai tăi şi spune-le cât bine ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole, cât bine i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.
11
sept.
14

Apostolul Zilei : 2014-09-11

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Galateni 1,

1-3; 20-24; 2, 1-5

Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei: har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui Dumnezeu, că nu vă mint. După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. Şi după faţă eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea, ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi odinioară acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea; şi slăveau pe Dumnezeu în mine.

Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine şi pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur, din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră, furişându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească, cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.




Blog Stats

  • 332.149 hits
septembrie 2014
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte