Arhivă pentru 12 septembrie 2014

12
sept.
14

Hristos ne îndeamnă să cercetăm Scripturile zicând „cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică” (Ioan 5, 39)

evanghelia_ioanNiciunde în Sfânta Scriptură nu scrie „crede și nu cerceta”. Ba chiar dimpotrivă, Hristos ne îndeamnă să cercetăm Scripturile zicând „cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică” (Ioan 5, 39). Una dintre metodele cele mai la îndemână aplicate și practicate pentru a-i face pe oameni robi, este neștiința, necunoașterea. Iar Hristos a venit ca să ne scoată din robie nu să ne pună sub și mai multă robie decât aveam deja pe capul nostru. Totuși, nu ne scoate cu forța, trebuie să vrem și noi. Și dacă cei care nu au posibilitatea să cunoască sau să învețe, ar mai avea o scuză, atunci când necunoașterea noastră se datorează propriei indolențe, ne va fi mai greu să ne găsim scăpare.

Ieșirea din apatie se face cel mai simplu începând cu un exercițiu ușor. Pentru cei care nu au mai făcut acest exercițiu duhovnicesc până acum, le recomand să înceapă cu citirea a câte un capitol pe zi. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor și epistolele pentru început, lăsând deocamdată deoparte Apocalipsa, nu pentru că această carte nu ar fi folositoare ci pentru că mulți începători și chiar și unii dintre cei care păreau sporiți s-au smintit încercând să descifreze tainele lui Dumnezeu legate de Judecată și de Sfârșitul Lumii. După ce citim de câteva ori Noul Testament este bine să încercăm și Vechiul Testament pentru că vom înțelege mai bine rădăcina lucrurilor din Evanghelii. Spune fericitul Augustin că „Noul Testament în cel Vechi se ascunde”. Sau „Vechiul Testament a precedat pe cel Nou, iar cel Nou l-a tâlcuit pe cel Vechi” așa cum explică Sfântul Ioan Gură de Aur.

Citirea pe îndelete, fără grabă, a unui capitol din Sfânta Scriptură durează cam 3-4 minute. Bineînțeles, fiecare om are propriul lui ritm de a citi și unii vor termina chiar mai repede de atât, iar alții mai greu. Totuși, dacă știm să citim și nu ne putem permite să „pierdem” nici măcar 3-4 minute pe zi pentru a citi câte un capitol din Sfânta Scriptură, probabil ca avem o viață cumplit de stresantă și ne vom îmbolnăvi curând de nervi, sau suntem foarte leneși și delăsători. Oricare dintre situațiile acestea are ieșire. În primul caz e bine să ne facem timp în primul rând pentru a respira, iar în al doilea, așa cum ziceam, începem cu un exercițiu ușor, câte puțin în fiecare zi.

Citind cel puțin un capitol pe zi, ajungem să terminăm toate cele patru Evanghelii în mai puțin de trei luni, pentru că împreună au doar 89 de capitole. De bună seamă, după ce ne obișnuim cu citirea, am putea urca la cel puțin două capitole în fiecare zi, ceea ce tot ar însemna undeva pe la zece minute de citire zilnică. Oricât de interesante ar fi știrile din ziar, oricât de frumoase lucruri s-ar spune pe Internet, chiar și pe siturile ortodoxe, oricât de mult ne-am dori să mai stăm de vorbă cu un prieten, mai mult folos vom avea cheltuind cele zece minute cu cititul Scripturilor și nu cu altceva.

Nu voi spune să lăsăm deoparte totul și de azi înainte să stăm doar cu nasul în carte, dar orice creștin e bine să-și facă timp, măcar câteva minute în fiecare zi, pentru a mai învăța câte ceva din cele duhovnicești. Și dacă este să alegem dintre toate cărțile duhovnicești, nici o carte nu este atât de folositoare ca Sfânta Scriptură.

Atunci când ne antrenăm, mușchii au nevoie de pauze de câte o zi sau chiar de două pentru regenerare. Mintea și sufletul însă, e bine să le antrenăm zilnic ca să nu apuce să se obișnuiască leneșe și să înceapă a rugini. Acesta este unul dintre motivele pentru care citirea zilnică a Sfintelor Scripturi nu ar trebui să fie un canon pe care să așteptăm să ni-l dea duhovnicul, ci este datoria cea dintâi a oricărui creștin care știe carte.

Cei care abia acum încep, să pună început bun și să nu se îndoiască de plata lor. Iar cei care împlinesc deja de mai multă vreme acest lucru, să ia aminte și să nu se lenevească. Pentru că indiferent de câte ori am citit până acum Sfânta Scriptură, de fiecare dată aflu câte ceva nou.

Ierodiacon Serafim Pantea

12
sept.
14

Locul Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă

panagia-upÎntrebare: Un imn preacunoscut al Bisericii Ortodoxe o numește pe Maica Domnului, Cer: „Căci Aceasta s-a arătat Cer și Biserică Dumnezeirii”.

Părinte Vasilie, am vrea să ne vorbiți despre locul Platyterei [a Celei mai înalte decât cerurile] în Biserica Ortodoxă?

Răspuns: „Căci Aceasta s-a arătat Cer și Biserică a Dumnezeirii”….Îmi amintesc un alt theotokíon[cântare de laudă adresată Maicii Domnului], care spune că Maica Domnului este „cea care a făcutcer frământătura noastră pământească”, a făcut pământul cer, adică. Sfântul Nicolae Cabasila menționează că, după ce Dumnezeu a făcut lumea, privind toate câte a făcut, a zis că erau „bune foarte”. Acest „bune foarte”, această frumusețe și bunătate, se refereau la Maica Domnului. Toate au fost „bune foarte” deoarece conduceau la Maica Domnului, pentru că la plinirea vremii avea să se nască Maica Domnului. Aceasta este scopul întregii creații și împlinirea întregii așteptări a Vechiului Testament.

Dumnezeu a creat întreaga lume „bună foarte”, iar la sfârșit l-a creat pe om, pentru a cărui plăsmuire a depus un efort deosebit, a făcut o lucrare deosebită. Nu spune „și s-a făcut”, ci că „a făcut” pe om „din pământ” și a suflat în fața lui „suflare de viață”. Sfântul Vasilie cel Mare precizează că Dumnezeu a dăruit omului, încă de la începutul existenței sale, „menirea îndumnezeirii”. Și astfel, noi putem deveni dumnezei după har, dacă ne supunem voii lui Dumnezeu. Dar după ce ne-a dăruit libertatea, care este un cuțit cu două tăișuri – fie mergi deasupra prin ascultare, fie te distrugi prin răzvrătire și independență – noi am urmat egoismul exagerat și astfel, am pierdut Paradisul, ducând o viață chinuită vreme de multe milenii și secole. Iar acest chin îl cunoaștem cu toții.

De multe ori se ivește întrebarea: de ce Dumnezeu nu ne-a salvat, de vreme ce ne iubea? Noi nu am ascultat de Ziditorul, cum se zice, ne-am făcut de cap. Dar de ce El, ca un Dumnezeu și Tată milostiv, nu ne-a așezat din nou în Rai? Pentru că nu există Rai fără libertate. Sfântul Ioan Gură de Aur argumentează în acest sens: „Nu ar fi putut Hristos să-l salveze pe Iuda”? Și tot el răspunde, spunând că Hristos a făcut toate, dar nu a vrut să-l mântuiască pe Iuda cu forța, deoarece cu forța nu există mântuire, ci numai distrugere a omului.

Așadar, am așteptat milenii întregi să vină un om care să înțeleagă ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu. Dar, ca să înțeleagă acest lucru, a trebuit să fie neprihănit și foarte smerit. Și acest om a fost Maica Domnului. Pline de înțelesuri sunt cuvintele Sfântului Apostol Pavel din epistola sa către galateni: „Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere” (Gal. 3, 23) Înainte să vină credința, eram închiși în Lege, iar Legea s-a făcut pedagog spre Hristos, dar, ca orice lege, era neputincioasă și nu putea să-l mântuiască și să-l împace pe deplin pe om [cu Dumnezeu].

De aceea, când a venit „plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut sub….Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 5). Iar plinirea vremii este chiar Nașterea Preasfintei Fecioare prin Care Dumnezeu avea să se facă om. Maica Domnului este „scara pe care a coborât Dumnezeu” și „puntea de trecere de la pământ la cer”.

Maica Domnului, „din pântecele mamei” ei fiind sfințită – tocmai pentru că a fost rodul multor rugăciuni ale părinților ei, Ioachim și Ana, – a fost afierosită lui Dumnezeu de la o vârstă fragedă. La sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică ascultăm că se psalmodiază „se așează în Sfânta Sfintelor”. Acolo a locuit Preasfânta Fecioară mult timp, acolo s-a hrănit cu hrana Îngerului și, când a ajuns la vârsta matură și a avut logodnic pe Iosif, a primit îmbrățișarea îngerească, învrednicindu-se să spună „da” chemării îngerului, să spună „fie mie după cuvântul Tău”, să primească a se face voia lui Dumnezeu întru ea șii, din acel moment, a devenit cea care, întru toată ființa ei, L-a întrupat pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Iar astfel, „Cea mai încăpătoare decât cerurile”, Împărăteasa îngerilor, S-a învrednicit să facă pământul Cer.

panagia up Locul Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă

Întrebare: Sfinții Părinți, vorbind în limbajul teologic și dumnezeiesc al Bisericii, au arătat că „Cea mai înaltă decât cerurile” se află între creat și necreat. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Întrebarea asta îmi amintește de cântarea care se psalmodiază în Biserică și care o numește pe Preasfânta „Cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii” și „mai curată decât strălucirile soarelui”.

Aș vrea acum să vorbesc ceva general despre femei. Așa cum ați spus, Preasfânta Fecioară – după cuvântul Sfântului Grigorie Palama – este „hotarul dintre firea creată și cea necreată”, și nimeni nu poate să vină la Dumnezeu, decât prin Maica Domnului. Aceasta este slava omenirii, este „slăvita Maică Fecioară”, prin care „toată creația se vestește”. Și, de asemenea, ea este Maica noastră, care ne-a hrănit și ne-a alăptat cu Harul și cu Raiul, în timp ce cea dintâi [femeie], Eva, ne-a alăptat cu răzvrătirea, patimile și moartea.

Preasfânta, după cum ne sugerează și termenul, este deasupra tuturor sfinților, pe care îi întrece prin neprihănire, smerenie și ascultare. Pot fi mari Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Apostol Pavel și Sfinții Apostoli în general, Părinții Bisericii, mărturisitori și martiri, însă nimeni nu se poate compara cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De aceea, vedem că frumusețea și lumina care vine din Preasfânta este „dinlăuntru”, este „rodul pântecelor ei”, este acea Frumusețe care a născut Lumina neapusă, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, și care ne luminează problemele, greutățile și întreaga noastră viață.

Revin la ceea ce am spus puțin mai devreme, anume că aș vrea să vorbesc despre femei. Cum vom cinsti femeia, vom găsi răspunsul în Biserica Ortodoxă, luminați de Lumina Care S-a născut din Născătoarea de Dumnezeu, [Lumină Care este] Dumnezeu-Omul. Și vedem că astăzi femeile vor să aibă un loc însemnat în Biserică. Dar unde poate ajunge femeia, ne-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, devenind „Cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”. Și dacă sunt mari Apostolii și arhiereii, cine poate să fie mai mare decât Preasfânta; și chiar dacă Preasfânta este mai mare decât arhiereii, nu a devenit totuși nici diacon, nici preot și nici episcop. Vedem, deci, că femeile nu devin diaconi sau preoți, nu pentru că sunt defavorizate în Biserică, ci pentru că sunt cinstite foarte mult.

Astfel, se adeverește ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel despre sine: când sunt slab, atunci sunt tare, și când sunt smerit, atunci sunt slăvit. Prin urmare, firea slabă se arată a fi puternică, chiar foarte puternică în Biserică, prin ascultare și prin smerenie, aplicate și trăite de Sfinți, și întruchipate mai ales Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Întrebare: Părinte Vasilie, într-o cântare spunem „peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-l”. La ce se referă cuvintele acestea?

Răspuns: Cred că este vrăjmășia dintre diavol și Dumnezeu, dintre răzvrătire și ascultare. Și noi, prin încălcare, l-am urmat pe diavol, și nu pe Dumnezeu, imaginându-ne că am putea ajunge la sfințenie, prin păcat, și la îndumnezeire, urmându-l pe diavol. Astfel s-a creat această prăpastie, acest zid lăuntric care ne desparte de Dumnezeu.

A fost nevoie de un om luminat, neprihănit, smerit, preasfânt care să înțeleagă că prin ascultare ajungem la libertate, prin smerenie ajungem la slavă și, aș spune, prin feciorie și prin dăruire totală față de Dumnezeu, ajungem la căsătorie și la unirea adevărată și desăvârșită cu Dumnezeu.

Întrebare: Părinte Vasilie, venind din Grădina Maicii Domnului (Sfântul Munte) în Cipru, unde multe Biserici și mănăstiri poartă hramul Maicii Domnului, cum vă simțiți?

Răspuns: Este adevărat că am venit în Cipru, invitat și cu dispoziție sufletească să vorbesc despre Maica Domnului. Sunt impresionat să văd câte icoane făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu aveți în bisericile și în casele voastre, voi ciprioții, încât aș putea spune despre Cipru că este Insula Preasfintei.

Dar ceea ce m-a impresionat mult, și îl consider un dar al Maicii Domnului, a fost vizita pe care am făcut-o în satul Orá. Aici am văzut o biserică din piatră, foarte mare și frumoasă, unde am mers să ne închinăm. Am cerut deci să vină paracliserul, ne-am închinat la icoanele catapeteasmei, am intrat în Sfântul Altar și ieșind, am văzut o icoană a Maicii Domnului pe peretele din partea stângă a Bisericii. Era o icoană veche și foarte frumoasă. În timp ce ne închinam, paracliserul, un om de cinste, mai în vârstă, din sat, mi-a spus în mod firesc un cuvânt, care avea tot înțelesul și conținutul tainei Preasfintei Fecioare: „Este frumoasa noastră Împărăteasă. Sănătoase fie mâinile care au zugrăvit-o”.

Împărăteasa Ciprului este Maica Domnului, iar Maica Domnului este frumoasă; și frumoasă o numesc Proorocii, Sfinții Părinți și imnurile Bisericii. Iar această frumusețe a Maicii Domnului, atât de mult a iubit-o Dumnezeu, încât S-a făcut Om. Frumusețea Maicii Domnului este frumusețea smereniei și a neprihănirii, care îl mântuiește pe om și lumea întreagă. Iar această frumusețe este „adevărată și vrednică de iubire”, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, este însuși harul necreat a lui Dumnezeu, este însăși dumnezeirea.

De aceea, când am simțit această frumusețe, acest har, care există în întreaga insulă a Maicii Domnului, m-am emoționat în mod deosebit. Și cine nu s-ar emoționa când ar vedea că Maica Domnului trăiește printre noi și că Biserica Ortodoxă este cu adevărat trupul lui Hristos. Și nu de la un prooroc sau de la un Sfânt Părinte al Bisericii, ci de la un simplu om, de la un om de la țară, am auzit acest mare cuvânt: „Împărăteasa noastră este frumoasă”, și Ea va mântui Ciprul și întreaga lume.

Arhimandrit Vasílios Gondikákis 

Interviu acordat unui post de radio din Cipru, în luna mai 1989

12
sept.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-09-12

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(V, 22-24; 35-43; VI, 1)

n vremea aceea a venit la Iisus unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-Ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască“. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea. În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?“ Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“ Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme“. Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila. Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!“ Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire. Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.
12
sept.
14

Apostolul Zilei : 2014-09-12

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ap. Galateni 2,

6-10

raţilor, cu privire la cei ce sunt mai de seamă – oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului – cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea. Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri şi, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei, la cei tăiaţi împrejur, numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac.



Blog Stats

  • 332.149 hits
septembrie 2014
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte