Arhivă pentru 5 octombrie 2014

05
oct.
14

Pr. Arsenie Papacioc – Cuvânt despre preoţie

Parintele-Arsenie-PapaciocFerice de acela care a înţeles taina crucii. Ferice de acela care nu s-a smintit de patimile Mele. Ferice de preotul care primeşte cu bucurie partea pe care i-o hărăzesc din patimile Mele, căci patima Mea nu s-a sfârşit încă. Fiul Meu, răbdarea ta Îmi place mai mult decât graba ta. Suferinţa ta produce mai multe roade decât activitatea ta. Aminteşte-ţi că eşti jertfă împreună cu Mine, căci prin suferinţă câştigi mai multe merite decât prin alte fapte. Când celebrezi Sfânta Liturghie, mii de îngeri umplu Biserica adorându-Mă şi preamărindu-Mă. Ei sunt servitorii Mei, dar tu eşti  preotul Meu. Îmi porunceşti să Mă cobor din cer şi să Mă nasc în mâinile tale. O, cât ar trebui să întreacă sfinţenia ta sfinţenia îngerilor! Împreună cu Mine eşti mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.

Preote, ai dorinţa de a obţine pentru oameni harurile de  care au nevoie! Dar cum te-ar asculta Dumnezeu dacă tu eşti duşmanul Lui? Am venit să arunc foc pe pământ şi tu eşti torţa aprinsă care îl va aduce în suflete. Dar cum vei aprinde acest foc în suflete, dacă inima ta este de gheaţă? Mărirea Mea însăşi atârnă de biruinţa ta. Ţi-am putut încredinţa o putere aşa de mare fără a-ţi da harul de a o deprinde cu vrednicie?

Iadul nu are nici o putere asupra Mea, nici împotriva celor ce se încred în Mine. O biruinţă asupra preotului Meu, pentru satana e egală cu o biruinţă asupra Mea, zice Domnul.

Eu sunt Domnul domnilor, Dumnezeul oştirilor. Toţi duşmanii Mei şi ai tăi sunt mai puţin decât o picătură de apă. Dacă vrei să fii sfânt poţi, cu ajutorul Meu. Cere ajutorul Maicii Mele că-i ajutorul veşnic. Nimeni nu-Mi poate smulge din mâini sufletele care Mă iubesc şi cheamă în ajutor numele Meu!

Ştiu că eşti nimic, că eşti un păcătos. Alegându-te de preot, nu te-am scutit de slăbiciuni. Prin demnitate te-am făcut oarecum dumnezeu, dar ţi-am lăsat povara slăbiciunilor omeneşti pentru ca puterea Mea să se arate în slăbiciunile tale. Te-am făcut nimicitor al păcatului dar lăsându-te în primejdia lui, împărţitor al vieţii suprafireşti dar în pericol de a o pierde tu însuţi, din teama ca nu cumva mărimea darurilor Mele să te semeţească şi să uiţi că tu eşti nimic.

Dar, în acelaşi timp ţi-am pregătit harul Meu, harul sfinţitor. El e o împărtăşire a harului care sfinţeşte omenirea Mea însăşi. Prin el, împreună cu Mine eşti părtaş firii dumnezeieşti, vieţii Tatălui.

Eu sunt viţa,  tu eşti mlădiţa. Viţa, trunchiul şi mlădiţa au aceeaşi viaţă, sunt alimentate de acelaşi suc, de sucul harului Meu care se urcă din trunchi în mlădiţă şi face ca el să aducă roadă.

Eu sunt Capul iar tu un mădular al trupului Meu mistic. Acelaşi sânge dă viaţă capului şi mădularelor. Acelaşi har sfinţitor se revarsă din Mine în toţi aceia care sunt uniţi prin iubire.

Rămâi cu Mine, Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Fără de Mine nu poţi face nimic. Fără de Mine eşti mădular mort care trebuie înlăturat, o mlădiţă uscată care trebuie aruncată în foc. Prin botez ai devenit, ca toţi creştinii, mădular al trupului Meu tainic. Prin hirotonire în preot ai fost făcut părtaş demnităţii Mele de Cap al Bisericii. Harul botezului ţi-a dat putinţa să trăieşti ca un bun creştin. Harul hirotonirii îţi ajută să-ţi îndeplineşti cu sfinţenie slujba de preot.

Înainte nu erai decât un simplu credincios, te ocupai înainte de toate de mântuirea ta personală. Acum eşti  părtaş demnităţii Capului, inima ta îmbrăţişează întreaga Biserică. Demnitatea ta preoţească întrece pe cea a heruvimilor şi a serafimilor, dar harul primit prin hirotonie este proporţional cu această demnitate. În Biserica Mea am făcut două grozave minuni: am creat pe Maica Mea şi preoţia. Deşi o simplă făptură, Maica Mea, a fost făcută vrednică să dea naştere unui Dumnezeu. Şi tu, preotul Meu, eşti un slab muritor. Prin harul hirotonirii ţi s-a dat puterea de a Mă naşte cu vrednicie pe sfântul altar şi în suflete. Acest har îţi dă dreptul la toate ajutoarele de care ai nevoie pentru a fi sfânt şi pentru a Mă reprezenta cu vrednicie între oameni.

În timpul reculegerilor nu vei căuta să ai gânduri înalte şi idei sublime. Preote, mintea ta nu este decât întuneric. Eu sunt Lumina lumii şi dacă eşti smerit Mă voi arăta ţie!

Nu căuta plăcerea, nici mângâierile; împărăţia Mea în tine nu o alcătuiesc sentimentele, ci mai mult aşteaptă iubirea Mea pe care vreau să o dezvolt în tine, fiindcă este supranaturală.

Roagă-te, încredinţează-te Maicii Mele, ajutorul veşnic, împărătesei  preoţilor! Ea te va ajuta să-Mi asculţi graiul. O, cât eşti de legat de Mine şi de Maica Mea! Eşti legat de Noi din veşnicie, fără voia ta şi fără meritul tău.

Te-am iubit atunci când tu nu Mă puteai cunoaşte. Nu te ocupa de rodul trudei tale. Voi avea Eu grijă să încolţească în sufletele unde ai fost un simplu semănător.

Fereşte-te să faci din catedra adevărului o scenă pe care să-ţi pretinzi zilnic propria ta stimă şi să dojeneşti pe credincioşi. Trebuie să ştii să cerţi cu tărie dar cu blândeţe fără a strica leacul cu veninul propriei nerăbdări. Simplitatea şi buna voinţă Îmi vor câştiga mai multe suflete decât discursurile savante. Blândeţea şi umilinţa îţi vor da cheia inimilor celor mai închise. Fii grav şi rezervat în conversaţii şi-n toată conduita ta. Nu depărta cu încăpăţânare din mintea ta ideea morţii. Dacă vrei, încă o poţi face dulce.

Dezlegarea se poate numi un har al harurilor. De ce nu dezlegi şi tu cum am dezlegat Eu pe leproşi şi de ce îi ruşinezi? O, de ce nu eşti un alt Iisus?! Nu ţi-am iertat şi ţie destule? De ce eşti dur şi pretenţios cu alţii? Ce durere pentru Mine şi ce nenorocire pentru tine, dacă vreuna din aceste oi ale Mele ar pieri din vina ta. M-a costat prea mult pentru a o lăsa cu uşurinţă să Îmi scape din mâini! Preote, eşti  părintele fiului risipitor! Jertfele Vechiului Testament nu aveau valoare decât prin jertfa Mea viitoare pe lemnul crucii. Trăiesc în întreaga Biserică prigonit ori dispreţuit de cea mai mare parte a oamenilor, adesea trădat de înşişi fiii Mei. Cât de mult Mă doare văzând pe iubiţii Mei preoţi descurajaţi din cauza slăbiciunilor lor, în loc să se arunce cu umilinţă şi pocăinţă la picioarele Mele!

Nu fii mic la suflet, încrede-te în harul pe care l-ai primit prin hirotonire. Fă să aducă roade de sfinţenie pentru tine şi alţii. O, dacă ai şti câte haruri am rânduit pentru tine în ziua hirotoniei! Dacă ai înţelege câte drepturi îţi dă preoţia asupra inimii Mele şi asupra comorilor pe care le cuprinde ea! Dar în mulţi, darurile mele rămân fără roade. Bogăţiile iubirii Mele sunt îngropate în adâncul sufletului lor ca nişte comori nesfârşite în fundul mării. Puteam Eu face mai simplă sfinţenia decât să o fac să depindă de rugăciunea ta? Dacă îţi lipseşte înţelepciunea, cere-Mi-o, căci Eu sunt înţelepciunea veşnică. Cere şi vei primi, bate şi îţi voi deschide, caută şi vei afla!

Sunt atotputernic! Toate neamurile pământului sunt în faţa Mea aşa ca şi cum nu ar fi. Sunt plinirea desăvârşirii. Sunt Domnul, Stăpânul, Întâiul şi Cel din urmă, Alfa şi Omega. Sunt un abis  de bogăţie şi de milă, dar caut un abis de mizerie pentru a-l umple. Recunoaşte că eşti nimic, că mizeria ta este nemărginită şi te voi umple de bogăţiile Mele. L-am creat pe om slab şi neputincios pentru a-l putea îmbrăca cu chipul Meu, puterea Mea şi cu firea Mea dumnezeiască.

Eu sunt Dumnezeu Care locuiesc în strălucirea cerului, dar Îmi aflu plăcerea în inima smerită a oamenilor.

Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori catre fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000

05
oct.
14

„Ia aminte la tine însuţi…”(I Timotei 4, 16)

lumanari-1000Fiecare suflet este în căutarea bucuriei şi fericirii, întru dobândirea cărora se trudeşte întreaga viaţă. Însă înţelegerea şi trăirea lor este foarte diversă. Cineva poate deveni împlinit prin savurarea a tot ce este frumos în jur, altul se bucură de realizările apropiaţilor săi, iar unii devin fericiţi prin tot ceea ce înfăptuiesc zi cu zi.

Nu întâmplător tot mai mulţi gânditori afirmă că la bătrâneţe nu există mai mare bucurie lăuntrică decât a ne fi întrupat toate puterile tinereţii în nişte lucruri care nu îmbătrânesc ca noi.

Proorocul David prezintă durata vieţii pământeşti în felul următor: „Toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune (Psalmi 89, 9-14), iar urmaşul său Solomon scrie spre sfârşitul vieţii sale destul de pesimist: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?” (Ecclesiast 1, 2-3).

Aceste idei pesimiste se prăbuşesc în noua eră, cea a Noului Testament, în care trăim cu Hristos şi pentru El. Mân­tuitorul a biruit răul şi moartea din lume prin Învierea Sa, întemeind Împărăţia vieţii veşnice, a luminii şi adevărului.

În această nouă Împărăţie El îi cheamă pe toţi, chiar pe cei mai păcătoşi, dar care dau dovadă de pocăinţă şi smerenie. Primul care a intrat în această Împărăţie este tocmai tâlharul de pe cruce.

Numai urmând lui Hristos, putem fi siguri că vom dobândi bucuria cea deplină (Ioan 15, 11). Cunoscând această bucurie, omul nu va mai duce lipsă de nimic, nu va înseta în veac (Ioan 4, 14). Căile care duc spre ea sunt multiple. Iar cum să urmăm calea cea dreaptă ne dă răspuns Evanghelia şi experienţa milenară a Bisericii lui Hristos.

Hristos ne spune: „Eu sunt Calea…” (Ioan 14, 6), deci fiecare în felul său trebuie să-şi croiască calea spre izvorul nesecat şi spre hrana sufletească. Doar prin efort duhovnicesc El ne va descoperi drumul şi ne va ajuta să ne menţinem, pentru a nu ne abate de la realităţile şi necesităţile vieţii lăuntrice.

Trebuie să ne întoarcem la ceea ce este în noi. Prea multe am cunoscut din cele ce ne înconjoară, am ajuns la „capătul pământului”, dar ce este în sufletul nostru ştim prea puţine. Astfel, să luăm aminte la noi înşine, mergând spre Împărăţia Cerească, care, după cuvintele Domnului, „este înlăuntrul nostru” (Luca 17, 21).

Preot Octavian MOŞIN

05
oct.
14

E mare păcat să lipsești Duminca de la Sfânta Liturghie

img_9290Nimănui nu-i este îngăduit să lipsească Duminca de la Sf. Liturghie, spun sfinții părinți, căci este mare păcat. Numai cei ce sunt bolnavi de nu se pot da jos din pat, și cei ce îngrijesc de bolnavi, sunt îndreptățiți să lipsească de la Biserică, căci aceștia au într-adevăr pricini binecuvântate.

Nu ai voie să dormi în timpul Sf. Liturghii, să faci cumpărături, comerț sau târg, să gătești, să călătorești sau să lucrezi în vreun fel, căci banii câștigați în Duminici și sărbători, sunt bani blestemați și vei ajunge să-i pierzi pe la doctori, pe medicamente, sau ți se vor fura. Una este să lucrezi fiindcă așa îți este serviciul, eși obligat și nu ai altă soluție, și alta este să lucrezi tu de bună voie. Căci dacă necinstești ziua Domnului și o nesocotești, și Dumnezeu îngăduie să ți se fure ceva ce ai tu mai scump, pentru că și tu ai furat ziua Lui. Nu este glumă, este ziua Domnului și avem poruncă să o cinstim.

Ce au făcut oamenii din ziua duminicii, ştim cu toţii. Dintr-o zi care ar fi trebuit să fie închinată Domnului, ei au făcut o zi pentru diavol şi păcate. Pentru cei mai mulţi, duminica înseamnă a trândăvi, a petrece, a chefui în beţii, a se distra în dansuri, serate, baluri, dezmăţ şi multe altele.

Când clopotele bisericilor bat, oamenii cască și se întorc pe partea cealaltă în pat. Când preotul se roagă pentru întreaga țară, pentru pacea lumii, pentru conducători, pentru sănătate, mântuire, pentru cei adormiți… oamenii se uită la emisiuni, se îmbuibează și desfrânează. Când Hristos Se jertfește pentru întreaga lume, oamenii se mocirlesc în cele mai cumplite patimi și pofte.

Să luăm în serios aceste lucruri, căci Dumnezeu este bun dar este și drept, și nu va îngădui la nesfârșit ca ziua Lui să fie calcată în picioare de niște ticăloși. Să cinstim cum se cuvine ziua Sf. Duminici, căci e ziua Domnul, nu a noastră și astfel ne vor fi ascultate și împlinite și rugăciunile, vom fi păziți de multe rele, boli și urgii iar Dumnezeu ne va învrednici de multe binefaceri chiar pământești, căci ne vor fi binecuvântate afacerile, casa, familia, gospodăria, animalele, și roadele pământului.

05
oct.
14

Încetați de a mai lucra duminicile şi sărbătorile, ca să nu vă ajungă nenorocirile

2VAR_4676-1De obicei, înainte de Vecernia Sărbătorii sau a duminicii încetează orice lucrare. Este mai bine să se lucreze mai mult în ziua de mai înainte de ajun, atunci când se poate rândui aceasta, şi să nu se lucreze după Vecernia ajunului.

Altceva este să facă cineva într-o sărbătoare sau duminică un lucru uşor, după amiaza, atunci cand este mare nevoie, dar şi acesta cu mare grijă. Mai demult şi ţăranii care erau la ogoarele lor, de îndată ce auzeau clopotul de Vecernie, îşi făceau Cruce şi încetau munca. La fel şi femeile ce stăteau acasă, se sculau, îşi făceau Cruce şi lăsau împletitul sau orice altceva lucrau. Iar Dumnezeu îi binecuvânta. Erau sănătoşi şi se bucurau… Acum au desfiinţat sărbătorile, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică şi în cele din urmă tot ce scot din munca lor dau la doctori şi la spitale… Odată a venit un tată la Colibă şi mi-a spus: “Copilul meu se îmbolnăveşte adesea şi medicii nu pot afla ce are”. “Să încetezi să mai lucrezi duminica şi toate se vor schimba”, i-am spus. Şi într-adevar, n-a mai lucrat şi copilul lui s-a vindecat.

Întotdeauna le spun mirenilor să înceteze de a mai lucra duminicile şi sărbătorile, ca să nu-i ajungă nenorociri în viaţă. Fiecare îşi poate rândui treburile, astfel încât să nu le facă în duminici şi sărbători. Principalul este sensibilitatea duhovnicească. Dacă există sensibilitate, se pot afla soluţii pentru toate. Şi chiar de s-ar păgubi puţin din pricina unor schimbări ale treburilor lor, vor primi îndoită binecuvântare. Dar mulţi nu înteleg aceasta. Nu merg nici la Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie sfinţeşte. Dacă creştinul nu merge duminica la biserică, cum se va sfinţi?

Din pacate însă, oamenii încet-încet merg înspre a nu mai respecta nici sărbători, nici nimic

Vezi că si numele le schimbă, ca sa nu-si mai aduca aminte de sfinţi. Pe Vasiliki o fac Viki; pe Zoe, Zozo, spunand astfel de doua ori “Zoo”. Au pus sărbătoarea mamei, a lui mai, aprilie… Peste puţin vor spune: “Astăzi este sărbătoarea anghinarei, cealaltă a chiparosului, în cutare ziua de naştere a celui ce a inventat bomba atomică sau fotbalul”. Dar nu va lăsa Dumnezeu…”.

Din: Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003

 

05
oct.
14

Ca să fie cea mai bună fiinţă…

FO2Cum trebuie să fie, cum trebuie să trăiască doi tineri în căsătorie, în harul căsătoriei?

– Prima dată trebuie să se respecte unul pe altul. Bineînţeles, bărbatul este capul familiei, nu-i aşa? Singur ţi-ai ales persoana lângă care vrei să trăieşti toată viaţa şi acuma se poate întâmpla de multe ori că ea nu mai e aşa cum ai cunoscut-o la început; a devenit nervoasă, a devenit ocărâtoare. Trebuie să faci răbdare, fiindcă doar cu răbdarea bărbatului şi cu sfătuirea vorbelor bune o aduci ca să fie cea mai bună fiinţă, chiar să fie ea cât de nelalocul ei. Pentru că, scrie Sfânta Carte, „cel ce va scoate din nevrednic, vrednic, ca gura lui Hristos se va chema”.

Nu numai că după ce ai atras-o către bine şi te-a ascultat poţi să trăieşti o viaţă bună, dar ai şi plată de la Dumnezeu.

De aceea, vedeţi că bunul Părinte ceresc a lăsat pentru fiecare creştin două cărări de mântuire, două cărări pentru a căpăta veşnicia. Una este căsătoria, pentru a aduce copii în lume şi a-i creşte în frica lui Dumnezeu, cealaltă este viaţa monahală. Acestea două sunt cele mai sigure feluri de vieţuire. Fiecare, după cum îl luminează Sfântul Duh, îşi alege ori una, ori alta, dar să ştii că şi una şi alta are ispite multe. Ispitele, dacă ai răbdare şi blândeţe, le poţi trece toate.

Din Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p.161-162

05
oct.
14

Asta nu e dragoste!

199733Spui că ai iubire, dar când împarți, partea mai mare, mai frumoasă o păstrezi pentru tine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu caută ale sale.

Când vine vorba să jertfești din lucrurile tale, preferi să le uzezi și să le strici pe ale altuia. Asta nu-i iubire! Dragostea este jertfelnică.

Când este nevoie de ajutor, situațiile mai ușoare ți le alegi tu, cele mai grele le lași celuilalt. Asta nu e dragoste! Dragostea este binevoitoare. Dragostea nu se bucură de nedreptate. Dragostea nu este vicleană.

Când nu-ți mai trebuie un lucru și-l dai altuia, te crezi milostiv și că faci un mare bine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu dă nimic ce nu ar fi primit cu bucurie.

Dacă ești nevoit să aștepți 5 minute în plus, te mânii, aduci reproșuri și mustrări. Asta nu e dragoste! Dragostea îndelung rabdă. Dragostea nu se aprinde de mânie.

Când ți se greșește, aduci aminte greșeala toată viața, deși spui că ai iertat. Nu-i așa iubirea! Dragostea nu ține minte răul.

Când ajuți pe cineva și aștepți înapoi spunând: „Eu ți-am dat atât! Eu cât te-am ajutat!” Asta nu-i iubire! Dragostea nu se trufește. Dragostea nu pune condiții. Dragostea nu are măsură.

Când oferi iubire numai dacă primești iubire, asta nu e dragoste! Dragostea nu este condiționată.

Când susții o idee, nu cedezi până nu dovedești că ai dreptate, preferi dreptatea în schimbul păcii. Nu-i așa iubirea! Dragostea e plină de bunătate.

Când greșește cel de lângă tine, nu-i acoperi greșeala și spui în gura mare: „Nu eu!” Asta nu-i iubire! Dragostea pe toate le acoperă, le îndură.

Când aproapele tău a reușit ceea ce tu nu ai reușit, e mulțumit, fericit și iubit de lume, tu îi invidiezi darurile și priceperea, spunând cu fățărnicie: „Bravo, prietene, mă bucur pentru tine.” Asta nu e dragoste! Dragostea nu pizmuiește. Dragostea nu e fățarnică.

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13)

05
oct.
14

Să nu fim supărați pe Dumnezeu

 

bnn_0In una din povestirile sale, Tolstoi relateaza ca un om nemultumit de viata sa se plangea ca Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adica nici un talant. Dumnezeu cel bun – zicea el – imparte la toti fel de fel de daruri si numai mie nu mi-a dat nimic. Cum as putea sa fiu multumit in viata, daca nu am nimic?
Un batran ce statea langa el si ii auzise cuvintele, spuse:
– Tu crezi ca esti asa de sarac?
Cel nemultumit raspunse:
– Nu zic, ba chiar pot fi mandru de puterea si tineretea mea.
Batranul apuca atunci mana dreapta a omului nemultumit si-i zise:
– Ai vrea sa dai mana aceasta si in schimb sa iei zece mii de lei?
– Nu, negresit ca nu.
– Dar mana stanga?
– Nici pe ea.
– Dar ochii, pentru un milion de lei?
– Fereasca Dumnezeu, nu mi-as da un ochi pentru nimic in lume.
– Ei vezi?, zise batranul. Vezi ce bogatie, ce daruri ti-a dat Dumnezeu? Si mai indraznesti sa te mai plangi ca n-ai nimic!
Intr-adevar, omul acesta si-a dat seama ca este destul de inzestrat ca sa-si poata castiga existenta si sa fie multumit de viata.
(Lev Tolstoi)
05
oct.
14

Să rânduiască El soarta voastră după sfânta lui voie

pricipMă întrebaţi pe mine, nevrednicul, despre acest lucru important care vă aşteaptă şi doriţi să urmaţi cu credincioşie sfatului meu, dar eu îmi cunosc nevrednicia şi nu îndrăznesc să hotărăsc cu impertinenţă pentru voi ce să alegeţi. Însă văzând starea voastră grea şi nedumerirea, precum şi credinţa cu care mă întrebaţi, chemând ajutorul lui Dumnezeu ca să mă lumineze, vă dau următorul sfat: în primul rând, trebuie să alergaţi cu rugăciune la Dumnezeu şi la Preacurata Maică a Domnului – mijlocirea ei este puternică înaintea lui Dumnezeu: ca să rânduiască El soarta voastră după sfânta lui voie şi, dacă va fi cu folos să primiţi această propunere în căsătorie, să vă trimită ajutorul lui şi binecuvântarea, iar dacă vă este nefolositor, atunci cu judecăţile lui să desfacă planul acesta.

Această predare în voia lui Dumnezeu, şi nu căutarea voii proprii, vă va apăra de multe ispite care se întâmplă uneori atunci când cineva vrea înadins să se împlinească voia sa, iar după aceea să meargă şi să ceară sfat de la rudenii şi cei apropiaţi. Dumnezeu va descoperi şi lor ce să vă spună spre folos şi ar mai trebui aflată apartenenţa lui religioasă şi dacă păzeşte cu bunăcuviinţă rânduielile Bisericii Ortodoxe, Maicii noastre, şi despre moralitatea lui, măcar în parte: astăzi vremurile sunt primejdioase, cu multă liberă-cugetare şi nesupunere faţă de Sfânta Biserică.

Chiar dacă vă place, dar nu are credinţă statornică şi bunăcuviinţă, atunci nu vă sfătuiesc spre căsătoria cu unul ca acesta, iar dacă este creştin adevărat şi fiu al Bisericii Ortodoxe, cu bunăcuviinţă, atunci vă îndemn să îndrăzniţi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă este voia Domnului să vă căsătoriţi cu acest om şi dacă lucrurile vor curge spre împlinire, atunci, înainte de căsătorie, vă sfătuiesc ca, pregătindu-vă, să vă împărtăşiţi amândoi cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.

Apropiindu-vă de o taină atât de importantă precum este căsătoria, trebuie să vă pregătiţi, curăţindu-vă prin spovedanie, împărtăşire cu Sfintele Taine şi prin rugăciune, iar nu prin baluri, muzică şi dansuri, pentru că acest pas are influenţă nu numai asupra vieţii de aici, ci se întinde şi în veşnicie. Şi care ar fi soarta voastră în căsnicie? Pe aceasta lăsaţi-o în voia lui Dumnezeu, pentru că judecăţile Domnului ne sunt neştiute – pedepseşte sau răsplăteşte după măsura aşezării morale a fiecăruia. Să nu vă îngrijiţi prea mult de avere, ci căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toate se vor adăuga vouă (Matei 6: 33).

Sfântul Cuvios Macarie de la Optina

Din Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 68-69

05
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-05

DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 31-36)

is-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac. Şi dacă daţi cu’mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu’mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu’mprumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv
05
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-05

DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Corinteni 11, 31-33;

12, 1-9

F-150x150raţilor, Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă. Şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui.

Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.




Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte