Arhivă pentru 8 octombrie 2014

08
oct.
14

În viaţa de familie nu trebuie să fie loc pentru orgoliu

 652x450_144494-iertareTemeţi-vă chiar şi de cel mai mic început de neînţelegere sau înstrăinare. În loc să vă abţineţi, este rostită o vorbă prostească, nechib­zuită – şi iată că între cele două inimi care până atunci alcătuiau un întreg a apărut o mică crăpă­tură, care se tot lărgeşte până când cei doi ajung despărţiţi pe veci. Aţi spus vreun lucru urât în grabă? Cereţi-vă fără întârziere iertare. A apărut vreo neînţelegere? Nu are importanţă a cui e vina: n-o lăsaţi să dăinuie între voi nici măcar un ceas.
  Abtineti-vă de la certuri. Nu vă culcaţi tăinuind în suflet sentimentul mâniei. În viaţa de familie nu trebuie să fie loc pentru orgoliu. Niciodată nu trebuie să daţi satisfacţie sentimentului de orgo­liu rănit şi să calculaţi cu scrupulozitate cine anu­me trebuie să ceară iertare. Cei ce iubesc cu adevă­rat nu se ocupă cu o asemenea cazuistică, ci sunt totdeauna gata şi să cedeze, şi să-şi ceară iertare.

Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei

Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici,Editura Sophia, București, 2011, p. 111

08
oct.
14

Ce se întâmplă dacă a murit omul fără lumânare?

vestic-roAuzi ce spune Mântuitorul în Evanghelie, ca să arate care-i lumânarea noastră: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor – și apoi arată care-i lumina – ca, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.

Un om, creștin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viață curată cu soția, postește toate sfintele posturi, lunea, miercurea și vinerea; merge la biserică regulat, crește copiii în frica Domnului, acela este o lumină pentru tot satul. Măi, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâșmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai vazut totdeauna la biserica, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că postește sfintele posturi, merge la mărturisiri cât mai des, este o lumină pentru tot satul. Asta-i lumina. Faptele bune.

Poți să ai un milion de lumânari, nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: daca au avut fapte bune, aceea-i lumina.

Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poți, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea.

Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit.

Ne vorbește Părintele Cleopa 8, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, p. 127-128

08
oct.
14

Nu mai sunt în stare să mă rog lui Dumnezeu

rugaciuneaO femeie căzuse în deznădejde după ce sotul si cei doi fii ai ei muriseră în urma unui grav accident de masină. Venise la părintele Ioan cu inima distrusă de întristare:

– Părinte, iertati-mă, nu mai sunt în stare să îmi fac canonul, nu mai sunt în stare să mă rog lui Dumnezeu. Am impresia că m-a pedepsit prea tare pentru păcatele tineretii, în timp ce pe altii îi lasă de capul lor. Nu mai pot, părinte, nu mai pot. Simt că îmi pierd mintile. Cum o să trăiesc singură? Îmi vine să îmi iau viata si să mă duc lângă ei.

– Dacă ar fi asa simplu să te duci lângă ei, ti-as da binecuvântare să îti iei viata cum ajungi acasă. Numai că sinucigasii merg în iad. Numai pe unii dintre cei bolnavi psihic îi iartă Dumnezeu. Dacă sotul si copiii tăi s-au mântuit si tu te duci în iad, nu vei fi lângă ei.

– Dar dacă vreunul a ajuns în iad? Mă voi duce să stau cu el.

– Nu se poate. Numai în rai oamenii stau în comuniune unii cu altii. În iad nu există decât plângere. Nu poti să alini durerea celui care ajunge acolo decât într-un singur fel: rugându-te pentru el să ajungă să vadă lumina.

– Si ce să fac, părinte, că nu pot să mă rog? Nu pot să mai fac Acatistul Preadulcelui Iisus.

– Nu poti să faci acatistul, o să faci altceva.

– Nu pot să mă rog pentru mine, părinte, sunt prea deznădăjduită.

– Deznădejdea înseamnă moarte duhovnicească. Noi, crestinii, nu avem voie să deznădăjduim. Chiar dacă suntem mâhniti. Deznădăjduiti sunt doar necredinciosii, cei care nu stiu să Îi ceară Domnului puterea de a depăsi încercările.

– Părinte, oricum nu pot să mă rog.

– Îti schimb canonul. În fiecare seară să faci zece metanii pentru sotul tău, si câte zece pentru fiecare dintre copii. Si la fiecare metanie să spui: “Doamne, odihneste-l în Împărătia Ta.”

A doua săptămână, când femeia a venit din nou la biserică, părintele a întrebat-o:

– Ai făcut metaniile?

– Da, părinte, le-am făcut.

– Să stii că si această osteneală a ta Dumnezeu o va primi tot ca pe o pomană, ca pe o milostenie. De acum să faci câte douăzeci de metanii pentru fiecare.

– Bine, părinte, o să fac.

– Si, dacă mai ai putere, să faci câte cinci metanii si pentru mine, să mă întărească Dumnezeu să călăuzesc sufletele asa cum trebuie.

– Da, părinte, o să fac.

Seara, după ce a făcut metaniile pentru sotul si copiii ei, s-a apucat să facă si pentru părintele. După aceea, s-a apucat să facă câteva metanii si pentru ea, fără să le numere. Îi tot cerea lui Dumnezeu putere să rabde încercările prin care trece.

În seara următoare a făcut la fel, si tot asa până ce a venit iarăsi la părintele Ioan:

– Părinte, desi nu mai aveam putere să mă rog, cu chiu cu vai am început să fac câteva metanii si pentru mine. Nu multe, dar fac.

– Important este că nu ai părăsit lupta. Diavolul abia astepta să te dărâme cu deznădejdea.

– Părinte, dar să stiti că tot îmi mai vin gânduri de deznădejde.

– Tu ce credeai, că lupta se va termina atât de usor? Suntem oameni, suntem fiinte pe care încercările ne clatină puternic. Important este să nu cedăm. Uite, de acum trebuie să citesti din Psaltire câte un psalm în fiecare zi.

– Atât de putin?

– Un psalm neapărat. Un psalm făcut cu luare-aminte. Si dacă vezi că mai ai stare de rugăciune, roagă-te în continuare. Nu te gândi să termini catisma, roagă-te atât cât poti si fii atentă la rugăciune.

Încetul cu încetul, femeia se punea pe picioare. După ce a făcut parastasul de patruzeci de zile, părintele i-a spus:

– Gata, cu ajutorul lui Dumnezeu ai depăsit momentele de cumpănă. De acum revenim la canoane obisnuite.

– Să stiti, părinte, că, dacă nu ati fi avut întelegere fată de mine în durerile prin care am trecut, nu as mai fi venit la biserică.

– Stiu, dacă ti-as fi dat un canon prea greu, te-ar fi biruit si mai tare deznădejdea. Dar canonul trebuie să vindece sufletul, nu să îl sufoce. Trebuie să fie balsam. Iar atunci când e nevoie să fie bisturiu chirurgical, duhovnicul trebuie să fie foarte atent, ca să nu moară pacientul pe masa de operatie. Stiu asta de la primul meu duhovnic, Dumnezeu să îl odihnească.

Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004
08
oct.
14

Credinţa ta te apără de orice rău

_MG_1094Credinţa ta te apără de orice rău, frate sârb. Ori de câte ori necazurile se abat asupra ta, credinţa te va ajuta. Dacă această lume ia înfăţişarea unei temniţe, fără uşă sau poartă, credinţa îţi va spune: Nu te teme! Creatorul tău ţine toate lucrurile întru puterea Sa. El te numeşte „fiu” şi vrea ca şi tu să-L numeşti „Părinte”. Dacă vecinii te leapădă şi te dispreţuiesc, credinţa te va apăra şi-ţi va aduce mărturie: „Părintele tău Cel ceresc nu te-a lăsat şi nu te-a dispreţuit”.

Dacă faci vreun păcat, iar oamenii îţi văd păcatul şi te judecă şi te leapădă ca pe un golan netrebnic din această lume, credinţa îşi va apăra vrednicia şi-ţi va spune: „Hristos a murit pe Cruce pentru păcătoşi. El a plătit preţul pentru păcatul tău dinaintea lui Dumnezeu, iar pentru Dumnezeu tu eşti de mare preţ!”

Dacă pătimeşti pierderi şi pagube şi nu afli pe nimeni pe umărul căruia să-ţi odihneşti capul tău cel frământat, credinţa te va apăra de toate gândurile şi grijile întunecate şi îţi va spune mereu cum tot ceea ce ţi-a scăpat din mână a căzut în mâna Părintelui tău, Care are în mâna Sa toate avuţiile şi toate averile, precum şi toate bunurile întregii creaţii.

Credinţa te apără în boală şi de boală, în necaz şi de necaz, în întuneric şi de întuneric, în deznădejde şi de deznădejde, în singurătate şi de singurătate, în moarte şi de moarte. Chiar de la moarte credinţa te apără şi te va apăra. Cu adevărat chiar de la moarte, iar ateii nici măcar nu ştiu că există o apărare împotriva morţii.

Credinţa te va apăra de ateism, de acea lepră mai presus de orice lepră, de acel întuneric mai gros decât orice întuneric şi mai rece decât orice îngheţ.

O, frate sârb, ateismul este o moarte vie pentru oameni şi popoare. Orice moarte este moartă, dar ateismul este o moarte vie. De acea moarte vie credinţa te apără şi te păzeşte.

Ca un cadavru care zace în coşciug, aşa se află şi sufletul în trupul viu al unui ateu. El este un mormânt văruit, împodobit şi înconjurat de un chip, dar înlăuntrul său există doar moarte, totul este – moarte, orice cuget – moarte, orice dorinţă – moarte, orice intenţie – moarte, orice plan – moarte. Ce te poate apăra de această moarte vie? De această moarte care poartă masca vieţii, ce te poate apăra, frate sârb?

Doar credinţa ta în Dumnezeul Cel viu, Creatorul, şi în Hristos Mântuitorul – mărturia pe care ai auzit-o şi ai primit-o. Credinţa în Hristos – cunoaşterea, cunoaşterea deplină care ţi-a fost dăruită sub numele smerit de credinţă, deşi această credinţă este mai de nădejde decât orice altă cunoaştere care vine de la om şi prin om, şi nu de la Dumnezeu şi prin Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Din Sfântul Nicolae Velimirovici și Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, Editura Rotonda, Pitești, 2011, p. 18-19

08
oct.
14

Dorinţa de a te ruga pentru cineva, e semn că Domnul însuşi vrea să mi­luiască acest suflet

rugaciuneDomnul vrea să-i mântuiască pe toţi oamenii şi în bu­nătatea Lui cheamă la El lumea întreagă. Domnul nu ia voinţa de la suflet, ci prin harul Său El o îndreptează spre bine şi o atrage spre iubirea Lui. Când Dumnezeu vrea să miluiască pe cineva, atunci insuflă altora dorinţa de a se ruga pentru acesta şi-i ajută în rugăciunea aceasta.

De aceea, trebuie ştiut că atunci când se iveşte dorinţa de a te ruga pentru cineva, e semn că Domnul însuşi vrea să mi­luiască acest suflet şi ascultă cu milostivire rugăciunile tale. Nu trebuie însă confundată această dorinţă de a te ruga insuflată de Domnul cu dorinţa iscată de legătura pă­timaşă faţă de cel sau cea pentru care te rogi.

Când rugăciunea izvorăşte numai din întristare faţă de cineva aflat în viaţă sau care a murit, ea este liberă de ori­ce legătură pătimaşă. In această rugăciune sufletul se în­tristează pentru acesta şi se roagă din inimă, iar aceasta e un semn al milei lui Dumnezeu.

Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 197-198

08
oct.
14

Să nu judecaţi oamenii după aspectul lor exterior

Qtgwd4LB3hMCu ani în urmă, pe când încă mai slujea al Policlinica din Atena, într-o zi, pe când mergea prin piaţa Omonia împreună cu două dintre fiicele sale duhovniceşti, văzu venind din faţă o tânără cu înfăţişare provocatoare, purtând o fustă mini, aşa cum era moda. Îndată ce au văzut-o, Părintele Porfirie întrebă:

– Ei, ce ziceţi? Ce credeţi? E de condamnat oare această fată?

– Nu, părinte, i-au răspuns fiicele sale duhovniceşti, cunoscându-i convingerile.

– Bine faceţi că nu o judecaţi, zise părintele. Să nu judecaţi oamenii după aspectul lor exterior. Această fată pe care o vedeţi are un suflet minunat! Are un suflet foarte energic, iar ceea ce face acum, adică felul acesta de a provoca, se datorează puterii sufletului său. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă această fată L-ar cunoaşte pe Hristos, dacă ar cunoaşte tot ce ştiţi voi. Cu siguranţă ar ajunge foarte departe!”

Din Gheorghios S. Kroustalakis, Bătrânul Porfirie. Părinte duhovnicesc și pedagog, Editura Bunavestire, Bacău, 1999,  p. 104

08
oct.
14

Cum să nu trăim rugăciunea ca pe o obligație de rutină?

RCIArj_CmdcRugăciunea trebuie tratată tot ca o întâlnire cu Dumnezeu. Când te pui tu față în față cu Dumnezeul tău, nu poți să-I ascunzi nimic. Nu poți să-ți furi căciula. Ai să încerci, dar n-o să-ți meargă. Cum se ajunge la rugăciune sinceră? Lăsând inima să-și facă treaba ei. Varsă-ți inima așa cum e în fața lui Dumnezeu. Abordează-L pe Dumnezeu ca pe o Persoană reală, foarte reală, cea mai reală, cea mai apropiată ție. Nu trebuie să fii timorat cu Dumnezeu. Nu trebuie să-ți găsești cuvintele cu Dumnezeu. Trebuie să fii tu însuți. E o întâlnire, nu e o datorie.

„Cât e ceasul? Opa… e de rugăciune. Hai repede! Ia Ceaslovul, dă-i, dă-i, dă-i, dă-i.” După aceea: „Bine c-am scăpat, pot și eu în sfârșit să beau un ceai.” Dar de ce nu bei de la început ceaiul acesta? Dar bea-l cu Dumnezeu. Și, după aceea, așează-te în genunchi. Pentru că după aceea Îl vei găsi pe Dumnezeul Acela pe care-L căutai; nu Acela închis în Ceaslov, ci Acela care bate la ușă: „Dă-mi și Mie un ceai!”

Noi nu Îi dăm niciodată un ceai lui Dumnezeu. Îi dăm numai păcate, numai probleme, numai stresuri, dar de ce nu-I dăm niciodată lui Dumnezeu o declarație? Nu merită măcar atât? Noi avem nevoie să auzim de la persoana iubită: „Te iubesc”. Știm bine că ne iubește, dar noi nu căutăm să aflăm asta, ci pur și simplu vrem s-o auzim. Nu este glasul ei cel mai plăcut nouă? Este. De ce nu i-ar plăcea și lui Dumnezeu să o audă, din când în când măcar, și de la tine? I-ar plăcea. Spune-I-o așa, direct. Dacă nu merge cu „slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, poate merge cu „îmi place de Tine, Doamne!” Încearcă și așa.

Selecții din dialogul dintre Protos. Hrisostom C. și tinerii aflați la Putna

08
oct.
14

M-a părăsit! (Eșecul în dragoste)

suferinta…Offff, cât de amară este suferința în dragoste!… mai amară decât fierea, și cât de amar este eșecul în iubire… mai amar decât pelinul! Numai cei care au trecut prin asta cunosc gustul acestei dezamăgiri cumplite. Inima în două se rupe și sufletul tremură din toate încheieturile atunci când dragostea îi este rănită. Și din păcate din ce în ce mai multe suflete poartă aceste răni, de parcă îți vine să și spui că „Dragostea-i un război nedrept”.

Milioane de inimi zac invalide, adânc rănite și neputincioase pe întreg pământul, și mai rău de-atât că cele mai multe bat în pieptul tinerilor de astăzi.

Iar dacă nu ar fi de-ajuns toate acestea, diavolul, ucigaș de oameni, atât așteaptă ca să robească cu deznădejdea și disperarea inima căzută la pământ, pentru a o arunca în focul cel veșnic prin poarta sinuciderii fizice și sufletești. Da!, există și sinucidere sufletească.

Întotdeauna când ești rănit în dragoste ai tendința să-ți pierzi încrederea în oameni, și de durere cei mai mulți fac greșeala de a-și pune lacăt pe inimă, fără să se mai gândească la Hristos. Ani de zile din viață, mulți își poartă sufletul în spate ca un cadavru, fără a mai fi în stare să zâmbească, să se dăruiască și… să iubească. Aceasta este sinuciderea spirituală, când stai ca o frunză purtată în vânt, căutând afecțiunea doar pentru a evita singurătatea și plictiseala. Păcat, pentru că dacă nu ar fi fost Hristos atunci chiar ar avea sens să te întrebi de ce să iubești, dar pentru că Hristos a biruit suferința pe cruce, lucrurile stau cu totul altfel.

După multe „De ce tocmai eu?”, spuse fără răspuns, se întâmplă ca inima să se smerească și în sfârșit să se roage sincer Domnului. Atunci apare și răspunsul la cauza tuturor suferințelor tale: „Pentru că ai încercat să iubești în afara lui Hristos”. Dumnezeu este însăși iubirea, și pentru că mulți dintre noi am vrut să iubim pătimaș, în afara poruncilor lui Dumnezeu… suferim. Suferim pentru că fiind făcuți din iubire și pentru iubire, totuși trădăm iubirea. Suferim pentru că nu am vrut să știm cum să iubim.

Lăsând deoparte particularitățile fiecărei povești de dragoste, aproape toate au câteva lucruri comune ce duc la suferință și eșec:
În centrul relației cu cel pe care îl iubim nu se află Dumnezeu, sau se află doar la modul teoretic. Iubirea fără Dumnezeu este trecătoare, de fapt este nevrednică să poarte numele de iubire, întrucât iubirea are întotdeauna perspectiva veșniciei, și a mântuirii. Fie și dacă numai unul din cei doi nu-l primește pe Dumnezeu atunci totul nu este decât o povară. Pentru ca o iubire să dăinuiască trebuie să urmăm modelul Sfintei Treimi, adică eu, Dumnezeu și persoana pe care o iubesc. Pe scurt „adezivul” dintre două jumătăți este Dumnezeu. Tot ce este în afara Lui piere.
Se întâmplă să îl iubim pe cel după care suferim mai mult decât pe Dumnezeu. „Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Aceasta este ordinea și nu invers. Încercând să facem altfel ajungem iar să suferim.

De cele mai multe ori îl iubim pe cel după care suferim într-un mod pătimaș, trăind în curvie și (sau) preacurvie. Dragostea trupească înainte de căsătorie nu are niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu. Mulți tineri trăiesc astăzi în concubinaj, refuzând responsabilitățile vieții de familie și încearcă să „fure” doar plăcerile, dar pentru asta mai devreme sau mai târziu regretă amarnic.
O altă cauză ce duce la despărțiri sau divorțuri sunt avorturile. Aceste blestemate crime, crima propriilor copii, care sunt rodul dragostei fie ea și pătimașă, se întorc împotriva noastră, pentru că atunci când îți ucizi propriul copil dai în temelia dragostei.

Dar primul pas greșit pe care îl facem este că nu ne rugăm la Dumnezeu să ne scoată în cale jumătatea. Oooo! cât de important este să ne rugăm Domnului ca să ne rânduiască viitorul soț (viitoarea soție)! Dumnezeu este Stăpânul inimilor și El singur știe cel mai bine care ne este jumătatea. Trebuie doar să ne smerim și să cerem. Mulți dintre noi, cei tineri, nu suntem conștienți de acest lucru… atât de simplu.

Circulă o vorbă că timpul vindecă rănile dar nu este adevărat. Mulți tineri rămân cu sechele și pornesc la drum nevindecați, făcându-și și mai mult rău, inclusiv persoanei pe care vor să o iubească.

Inima nu o vindecă decât Dumnezeu, și o vindecă desăvârșit, numai să vrem. Așadar, pentru a putea porni pe drumul căsătoriei, trebuie să cerem vindecare de la Domnul, pentru că bolnavi și șchiopătând cu inima nu ajungem departe, iar la prima încercare mai grea ne prăbușim.
Pentru toți cei care au suferit și suferă din dragoste, arătând stăruitor către Hristos, aș scrijeli pe largul cerului „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre”.

„Doamne Iisuse Hristoase, nădejdea, iubirea și iertarea noastră, revenindu-mi în fire ca fiul risipitor, strig din străfundul inimii mele și din toată puterea mea: Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindecă-mi durerea cea grea și amarul inimii căci zac neputincios la pământ și n-am putere să mă mai ridic. Tu singur ești doctorul inimilor și sufletelor noastre și doar la Tine găsesc vindecare. Inima flămândă de iubire am hrănit-o cu păcat și cenușa iluziilor, încât zac în lacrimi multe și întristare grea. Dar nu-mi pierd nădejdea și strig: Zidește-mă din nou Doamne, zidirea ta căzută”. Și-Ți mulțumesc Doamne pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a făcut să mă întorc la Tine iar acum te rog stăruitor: Învață-mă Doamne să iubesc cu iubirea Ta și cu lacrimi de pocăință spălându-mi inima, să primesc dragostea. Amin”.

Bucurați-vă!

08
oct.
14

Ispitele moderne şi Taina Nunţii

cununie_5Ispitele sunt foarte multe. Am văzut că multe familii care vin din ţară aici în America, intră în degringoladă. Nu se mai înţeleg, se despart, femeia e atrasă de tot felul de ispite care vin din bunul trai, bărbatul la fel. Nu se mai înţeleg.

Nu de mult mi-a dat telefon un fost elev de-al meu de la liceu, care se apropiase mult de mine, şi mi-a spus: „Părinte, ce să fac cu soţia mea? Stă toată ziua pe internet şi vorbeşte cu diverşi indivizi. Dispare şi revine. Am doi copii foarte buni. Băiatul termină liceul, fata e în cursul inferior. Nu vreau să mă despart. Ce să fac?”. I-am zis: „Păi, nu te despărţi!” Şi a continuat: „Ea vrea să se despartă. Poate că n-am fost un soţ bun, poate că nu i-am îndeplinit toate cerinţele. Am trăit destul de mizer în ţară. Acum însă avem un trai mai bun. Ea însă nu se mai gândeşte decât la computer, la discuţiile ei cu diferite persoane, la întâlnirile ei. Se întoarce de acolo murdărită şi vine la copii şi la mine. Ce să fac? S-o rabd?”.

I-am spus:
„Tu n-ai dreptul să divorţezi. Sfântul Apostol Pavel spune că dacă un credincios e căsătorit cu o femeie necredincioasă sau o femeie creştină este căsătorită cu un bărbat necredincios, să nu se despartă. Pentru că femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios şi bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă. Altfel copiii voştri nu vor fi sfinţi. Dar dacă el sau ea, necredincios fiind, vrea să se despartă, lasă-l să se despartă. Este cea mai dulce acceptare a unei despărţiri”.

De câte ori vin tineri la nuntă le spun:

Aceasta este singura voastră nuntă.În clipa în care nunta se săvârşeşte aici, pe pământ şi în Cer se săvârşeşte. Iar această săvârşire în Cer dă dimensiunea eternă a nunţii: până la moarte şi după moarte. Din pricina slăbiciunii, Biserica admite şi a doua căsătorie, iar uneori admite şi a treia căsătorie, după cercetări. Dar oriunde vei merge, la prima căsătorie s-a săvârşit nunta în Cer. Şi oriunde veţi merge, la iad sau la Rai, veţi fi împreună.

Din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009

08
oct.
14

Tratamente Naturiste de la Arsenie Boca: Sfaturi Pentru Boli

arsenieBolile încep de la suflet şi nu de la corp. Suferinţa începe de sus, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal în care rătăcim. Aşa spunea Părintele Arsenie Boca.

„Mă, cine-i îngust la minte nu are leac nicăieri”

Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor – obişnuia să spună părintele Arsenie Boca. Sfaturile sale privitoare la boli au fost şi rămân astăzi la fel de autentice ca atunci când le-a dăruit ca un medicament celor care veneau la el pentru vindecare. Cuvintele părintele Arsenie Boca erau vii şi aveau în ele însele un suflu tămăduitor. Privirea şi sfaturile lui deschideau inima, luminau ochii minţii şi aduceau pacea unei înţelegeri profundă cu privire la cine suntem şi ce avem de făcut în viaţă.

Paralizia loveşte pe cei nesătui de avere. Arsenie Boca reuşea să pătrundă cu înţelegerea sa duhovnicească insuflată de Duhul Sfânt cele mai ascunse cauze ale bolilor trupeşti. Paralizia o vedea ca pe o consecinţă provocată de dorinţa de îmbogăţire peste măsură. Această patimă poate fi moştenită din familie, şi cel afectat are mult de luptat pentru a o birui.

Cancerul îi atinge pe cei care nu postesc niciodată. Mai mult ca orice altă boală, cancerul nu are leac şi apare fără nici o explicaţie medicală plauzibilă. De aceea părintele Arsenie Boca spunea despre cancer că este ca o „frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.”

Fumatul duce în timp nu doar la îmbolnăvirea plămânilor, ci mai ales la slăbirea capacităţii mintale, încât nici credinţa nu o mai vezi atât de curat.

Bătrâneţea este ca un cavou ajutător. Părintele Arsenie Boca îi îndemna pe cei vârstnici să nu cârtească la necazuri, pentru că aceasta este o vreme de cercetare a lui Dumnezeu. Vârsta înaintată este grea, dar cel care rabdă cu blândeţe, multă pace va dobândi şi multă răsplată de la Dumnezeu.

Sfaturi pentru bolnavi de la Arsenie Boca

Părintele ştia medicină şi avea sfaturi chiar şi pentru cele mai actuale probleme pretextate de femei. De pildă, spunea că şi părul trebuie să se hrănească şi când ne cade părul este bine să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere.

– Dacă împiedici un guturai prin medicamente îl transformi în alte primejdii. Lasă fazele obişnuite ale bolii să treacă natural, pentru că ele sunt cel mai bun leac. Fereşte-ţi capul de frig şi ajunge.

– Faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit.

– Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

– Transpiraţia abundentă e din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii.

Tratamente naturiste părintele Arsenie Boca

– Cei bolnavi de plămâni să se trateze cu hrean plămădit în miere de albine: „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”.

– O femeie avea pietre la fiere şi părintele Arsenie Boca i-a zis să nu meargă la operaţie, ci să facă ce-i spune el: să facă un ceai de limba cerbului cu coajă de portocală, neîndulcit, pe care să-l bea în loc de apă vreo 2-3 luni. Ceaiul acesta zdrobeşte pietrele pe cale naturală şi le transformă în nisip.

– O altă femeie în vârstă a venit odată la părintele Arsenie Boca pentru o boală de ochi. Avea cataractă şi părintele i-a zis că dacă va merge la operaţie va rămâne oarbă. Apoi i-a recomandat un tratament cu sevă de viţă de vie: „Primăvara să pui o sticluţă la viţa de vie şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”.

08
oct.
14

Să iubim smerenia şi vom vedea slava dumnezeiască

smerenia1Suntem mereu datori să răbdăm orice lucru cu recunoştinţă, din iubire pentru Dumnezeu. Viaţa noastră durează doar o clipă, în comparaţie cu veşnicia. De aceea, cum spune Apostolul, suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi (Romani 8, 18).

Când vrăjmaşul te necăjeşte, rabdă în tăcere şi deschide-ţi inima către Domnul.

Când cineva te umileşte sau te nedreptăţeşte, străduieşte-te pe toate căile să-l ierţi, după cuvântul evanghelic: de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi (Luca 6, 30).

Când ceilalţi ne insultă, trebuie să ne considerăm pe noi nevrednici de laudă, căci dacă am fi fost vrednici ne-ar lăuda.

Trebuie să ne smerim totdeauna şi în faţa tuturor, după cum învaţă Isaac Sirul: „Smereşte-te şi vei vedea slava lui Dumnezeu înlăuntrul tău”.

Să iubim deci smerenia şi vom vedea slava dumnezeiască. Acolo unde există smerenie, slava lui Dumnezeu se va da din belşug. În locul unde nu există lumină, toate sunt întunecate. Când omul nu are smerenie, nu există nimic înlăuntrul lui. Acolo stăpâneşte întunericul.

Din Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 341-342

08
oct.
14

Cea dintâi datorie a creștinului este să se curățească de patimi

curatireIsaac Sirul spune: „Bine este a teologhisi pentru Dumnezeu, însă mai bine este omului a se face curat pentru Dumnezeu. Mai bine este să fii gângav, dar știutor și încercat, decât să izvorăști învățătură ca un râu din agerimea minții tale. Mai de folos este pentru tine să te îngrijești a învia prin mișcarea gândurilor tale către cele Dumnezeiești, sufletul tău cel omorât de patimi, decât să învii morții. Mulți au făcut minuni, au înviat morți, s-au ostenit pentru întoarcerea celor rătăciți, prin ei mulți au fost aduși la cunoștința de Dumnezeu dar după aceasta ei înșiși, care le-au adus viața altora, au căzut în patimi urâte și scârbavnice, s-au omorat pe sine și pentru mulți s-au făcut sminteală atunci când s-au dat pe față faptele lor, căci încă fiind ei în boală sufletească nu s-au îngrijit de sănătatea sufletelor lor…”

“Chiar dacă vei răscumpăra sute de robi creștini din robia păgânilor și le vei da libertatea, asta nu te va mântui dacă în același timp vei rămâne în robia patimilor”.

“Când omul ajunge la o așezare împăcată a sufletului, atunci poate din sine să reverse și asupra altora lumina luminării înțelegerii”.

“Binevestirea și propovăduirea nu sunt îndeobște datorie a oricărui credincios, și cu atât mai mult nu sunt cea dintâi. Cea dintâi datorie a creștinului este să se curățească de patimi…”

“Slavei deșarte și părerii de sine le place să învețe și să povățuiască. Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu se gândesc că prin sfatul nechibzuit pot să-i pricinuiască aproapelui o rană de nevindecat…”

“Pentru a da sfat, pentru a-l povățui pe altul, nu este de ajuns să fii evlavios: trebuie să ai experiență duhovnicească, și mai întâi de toate ungere duhovnicească…”

“Dacă omul, mai înainte de a se curăți, se va lăsa purtat de o râvnă nechibzuită, el va aduce celorlalți nu lumină curată, ci amestecată, amăgitoare, fiindcă în inima lui nu trăiește binele curat ci binele amestecat mai mult sau mai puțin cu răul”.

Ava Isaia spune:
„De unde pot eu ști dacă plac lui Dumnezeu, ca sa-i zic fratelui să facă așa sau altfel?… Eu însumi mă aflu încă sub jugul pocăinței, din pricina păcatelor mele”.

„Fiecare dintre noi trebuie să se îngrijească mai mult de sine însuși și folosul său sufletesc, căci, după cuvântul Apostolului, fiecare din noi va răspunde lui Dumnezeu pentru sine – pe când la noi toate sunt încurcate, fiindcă suntem mai înclinați să-i învățăm pe alții…”

„Înca n-am apucat să încep nevoința bunei credințe, dar m-am și îmbolnăvit de slavă deșartă. Încă n-am apucat să intru în pridvor, însă visez deja la Sfânta sfintelor. Încă n-am pus început vieții plăcute lui Dumnezeu, dar îmi mustru deja aproapele. Încă n-am aflat ce e adevărul, dar vreau să fiu povățuitor altora. Suflete al meu! Toate ți le-a dăruit Domnul – înțelegere, cunoștință, chibzuință: cunoaște, deci, ce ți-e de folos. Cum visezi tu să le împărtășești altora lumina dacă tu însuți ești cufundat încă în întuneric? Vindecă-te mai înainte pe tine însuși – iar dacă nu poți, plînge-ți orbirea”.

Extras din Cum să biruim mândria, Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, Editura Sophia, București, 2010

08
oct.
14

Stabiliți-va prioritățile!

100Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte în faţa lui. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.

Apoi i-a intrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost cu toţii de acord că este plin.

Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturâdu-l uşor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. Şi iar i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Şi au râs.

Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur nisipul a umplut spaţiul rămas liber. Acum, spuse profesorul, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii vostrii, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au ramas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa şi masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai ramâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră. Dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră!

Jucaţi-vă cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, faceți o plimbare, mergeți la Biserică, rugați-vă lui Dumnezeu!

Vă ramâne mereu destul timp să mergeţi la servici, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul.
Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.

Stabiliți-va prioritățile! Restul – e doar nisip!

08
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-08

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 22-25)

n vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!…“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s’a făcut linişte. Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?“
08
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-08

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni 5,

25-33

F-150x150raţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca să o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică mărită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile lor, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia sa pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată, nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica; pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia sa, ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.



Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte