Arhivă pentru 12 octombrie 2014

12
oct.
14

“Feciorașule, cum de-ai rămas în viață?” – ocrotirea minunată a Sfântului Nicolae

9725_0Demult, o bătrânică evlavioasă îngrijea un copil.

Când părinții lui plecau la serviciu, ea deschidea un geamantan, pe capacul căruia era lipită icoana Sfântului Nicolae și se ruga.

Copilul, jucându-se, vedea toate acestea. După ce termina rugăciunea, bătrânica ascundea geamantanul.

Într-o zi după serviciu, părinții erau ocupați cu menajul. Geamurile de la balcon erau deshise. Copilul a ieșit pe balcon și privea în jos, la copiii care se jucau și râdeau în curte. A vrut și el să se joace cu ei. A adus un scaun, s-a urcat pe el – copilul avea patru ani – și a sărit de la etajul al patrulea.

S-a adunat multă lume.Toți strigau: “A căzut un copil!” Părinții au observat lipsa copilului de pe balcon. S-au repezit afară. Băiețelul era jos, viu, fără nicio vânătaie. Mama l-a luat în brațe:

– Feciorașule, cum de-ai rămas în viață?

– Bunicuțul m-a prins, a urmat răspunsul.

– Care bunicuț?

– Cel din geamantanul bunicuței.

Au venit acasă.
– Bunicuțo deschide geamantanul!

Ea își păstra în taină credința, însă atunci a fost nevoită să se descopere. Copilul a spus, arătând la icoana din geamantan:

– Acest bunic m-a prins.

Arhimandritul Ambrosie (Iurasov)

Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, p.175-176

12
oct.
14

Cuvântul pãrintelui Cleopa, despre vremurile de pe urmã. Potopul de apã şi potopul cu foc!

pr-cleopaIată poto­pul cu foc pe care îl vedeţi anu­nţat în ziare, vine şi bate la uşă. Nu vom putea scăpa, că va veni fără veste ca ful­ge­rul ceru­lui, aşa cum spune Mân­tu­i­to­rul: Pri­ve­gheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici cea­sul în care va veni Fiul Omului!

Pre­cum în vre­mea lui Noe oame­nii mân­cau, beau, cum­pa­rau, sadeau, se mari­tau şi se însu­rau, pâna a intrat Noe în cora­bie şi a venit apa şi i-a îne­cat pe toti, aşa va fi şi veni­rea Fiu­lui Omu­lui. Însa atunci a venit apa, de i-a îne­cat, dar acum nu vine apa, ci focul. Ce fel de foc? Nu-i de asta cu lemne pe care-l facem noi. Este foc de mili­arde de ori mai puternic.

Bomba ato­mica are peste zece mili­oane de grade Cel­sius, iar ote­lul, la 1400 de grade, curge ca apa. Gânditi-va ce-i acolo! Bomba cu hidro­gen, este de 20 de ori mai puter­nica decât bomba ato­mica. Iar cea cu neu­troni îti lasa copa­cii înflo­riti şi iarba, numai pe tine te omoara.

Stiti dum­ne­a­voas­tra ce vine asu­pra noas­tra? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun zia­rele acum, au spus Sfin­tii Pro­o­roci cu mii de ani îna­inte, ca lumea se ter­mina prin foc. Cu mii de ani au spus.

Toate încar­ca­tu­rile ato­mice care sunt pe glob, pot dis­truge 300 de mili­arde de oameni odata, şi noi sun­tem 5 mili­arde. Stiti dum­ne­a­voas­tra ce vre­muri traim noi? Noi sun­tem cei de pe urma! Ar tre­bui numai sa plân­gem în toată ziua, dar nu sim­tim! Traim în nesim­tire, ca aşa au trait şi cei dina­inte de potop!

Când patri­ar­hul Noe a pri­mit porunca de la Dum­ne­zeu sa facă cora­bia, el atunci era de aproape 500 de ani. Și a lucrat la cora­bie 125 de ani, ca i-a ara­tat Dum­ne­zeu cum s-o facă. Și a facut cora­bia pe un podis mare de munte, cu bani de la îngeri, ca Noe pri­mea saci cu bani de aur ca sa pla­teasca, pen­tru ca erau atâ­tia lucratori.

Cora­bia daca avea 30 de coti îna­l­time şi trei rân­duri de poduri, cum i-a spus Dum­ne­zeu, când veneau tine­rii şi îl vedeau pe Noe ca face o sala aşa mare şi toc­mai în vâr­ful mun­te­lui, pe un podis, ziceau: “Ehei, mos Noe, tare-i buna de sala de tea­tru asta! Ce dans o sa facem noi aici! Asta-i buna de dans, ca-i larga. Aici încape multa lume!”

Dar Noe le spu­nea: “Dra­gul tatei, mai baieti, vine poto­pul, vine pra­pa­dul!” Dar ei râdeau. “Auzi, mai, mosul Noe a înne­bu­nit! Cica are sa vina potopul!”

Sute de mun­ci­tori lucrau la cora­bie, tâm­plari, fie­rari, zidari, fiindca era mare tare. Noe lua bani de la îngeri şi-i pla­tea în fie­care seara cin­stit. Și ei nu lucrau din con­vin­gere ca vine poto­pul, ci pen­tru bani.

Când s-a ter­mi­nat cora­bia – 125 de ani s-a lucrat la dânsa, nu aşa -, gânditi-va câte rân­duri de poduri avea. Ca în pân­te­cele ace­lei cora­bii tre­buia sa pazeasca Dum­ne­zeu toate semin­ti­ile vie­tu­i­toa­re­lor din lume, afara de cele din apa; nu numai oameni, ci toate fia­rele, toate vie­tu­i­toa­rele, câte sapte perechi din cele curate şi câte o pere­che din cele necurate.

Când s-au ter­mi­nat toate, se arata Dum­ne­zeu lui Noe:

– Noe, ai ter­mi­nat corabia?

– Da, Doamne, am terminat-o.

– Sa stii ca tre­buie sa bagi în cora­bie din toate cele curate de sub cer câte sapte perechi şi din toate cele necu­rate, câte o pereche.

– Doamne, dar eu cum am sa adun din toate ani­ma­lele aici, şi ele­fanti şi bala­uri şi girafe şi tigri şi leo­parzi şi pan­tere şi lei?

– N-ai tu grija asta! Tu ia o toaca de lemn de pal­tin – asta-i sim­bo­lul toa­cei – şi toaca în jurul cora­biei de trei ori în trei zile şi au sa vina toate gra­mada. Tu des­chide usile cora­biei, şi fie­care are sa intre în cora­bie linistit.

Când a tocat au venit din toate ani­ma­lele: pasari, bala­uri, girafe, lei, tigri, lupi, mis­treti. Leul sta­tea lânga miel, şi nu se gân­dea sa-l manânce, caci toate sim­teau mânia lui Dum­ne­zeu care avea sa vina. Bala­u­rul sta­tea lânga om şi nu l-a vata­mat; tau­rii, leo­par­zii, tigrii, toate erau blânde; uliul, vul­tu­rul care rapeste a stat lânga pui­so­rii de gaina.

Pe toate le-a îmblân­zit pute­rea lui Dum­ne­zeu, caci toate sim­teau mai mult decât oame­nii ca vine potopul.

Când au intrat toate, înge­rul a încu­iat cora­bia şi i-a spus lui Noe:

– Intra tu, sotia ta, fecio­rii tai şi nuro­rile tale, ca de acum începe poto­pul. În cora­bie sa stati la rugaciune!

Toaca a fost pri­mul semn ca sa intre toată lumea în cora­bie, toate dobi­toa­cele şi toate pasa­rile. Și au intrat în cora­bie şi când a înce­put ploaia, n-au înce­put sa cada pica­turi, ca acum; ci s-au des­chis jghea­bu­rile ceru­lui şi cur­geau râuri din nori. Râuri. Și a plo­uat 40 de zile şi 40 de nopti şi cora­bia s-a ridi­cat pe apa.

Aceia care râdeau mai îna­inte şi ziceau ca co-rabia este buna de dans, ca-i buna de sala de tea­tru, şi ca mosul Noe a înne­bu­nit, ca face o cora­bie aşa mare, îno­tau şi strigau:

– Mos Noe, da-ne dru­mul, ca murim. Ne înecam!

– Dra­gii mei, nu cereti de la mine. Înge­rul Dom­nu­lui a încu­iat corabia!

Veneau şi lucratorii.

– Da-ne dru­mul sa intram, ca noi am lucrat!

– Ati lucrat, dar v-am pla­tit. N-ati lucrat din con­vin­gere ca vine poto­pul. Ati lucrat pen­tru bani.

Asa şi aceia care fac ser­vi­ciu la bise­rica, dar nu-şi fac dato­ria. Și-au luat plata pe pamânt. Daca n-ar fi cum se cade, tot în iad se duc, ca-i preot, ca-i das­cal, ca-i om de rând.

Și s-a ridi­cat cora­bia lui Noe dea­su­pra tutu­ror mun­ti­lor. Mun­tii Hima­laia, care sunt cei mai îna­lti, au peste 8800 de metri, i-a aco­pe­rit apa. Dupa sase luni, au înce­put sa se retraga apele şi sa se vada vâr­ful mun­ti­lor celor mai mari din lume. Gânditi-va ce era acolo! Lumea, cât a putut, a fugit la munti. S-au tot suit. He, hei! S-au dus. S-au îne­cat şi mun­tii şi copa­cii. Toate…

Iar dupa ce s-au retras apele, cora­bia a popo­sit pe mun­tele Ara­rat, aproape de Arme­nia, lânga Cau­caz, ca s-a vazut vâr­ful mun­te­lui. Acolo s-a oprit.

Și n-a iesit Noe din cora­bie. Dupa noua zile Noe a dat dru­mul la un porum­bel, sa vada daca da de pamânt. Porum­be­lul a zbu­rat şi a vazut ca n-are de ce se agata şi a venit iar la Noe. Și a dat dru­mul la un corb. Cor­bul a gasit niste hoituri, sim­bo­lul omu­lui paca­tos. Nu s-a mai întors cor­bul nici în ziua de azi.

Porum­be­lul, când i-a dat dru­mul a doua oara, s-a întors cu o mla­dita de maslin în cioc. Și atunci Noe a cobo­rât din cora­bie şi a adus mai întâi jertfa de mul­tu­mire lui Dum­ne­zeu. Când a adus jertfa de mul­tu­mire, plo­ile înce­ta­sera, şi deo­data a apa­rut un cur­cu­beu şi a auzit gla­sul lui Dum­ne­zeu: “Nu te mai teme, Noe, acesta-i semn de lega­tura ves­nica între Mine şi nea­mul ome­nesc. Cur­cu­beul Meu va stra­luci pe cer tot­dea­una, când vor înceta plo­ile”. Prima dată s-a ara­tat cur­cu­beul când a iesit Noe din corabie.

Apoi s-a înmul­tit lumea dupa potop. S-a înmul­tit foarte. Și când au tre­cut de la potop 755 de ani, s-a facut “Tur­nul Babel”, unde este acum Ira­kul. Acolo este şi Babi­lo­nul şi Tur­nul Babel şi ames­te­ca­rea lim­bi­lor. În locul acela a fost şi Avraam şi Daniil şi cei trei tineri şi popo­rul evreu în robie.

Stiti voi câta lega­tura are locul acela cu Biblia?

Acolo a fost Raiul. De la potop s-a ridi­cat Raiul în vaz­duh catre rasa­rit. Râu­rile de acolo, Tigrul şi Eufra­tul, izvo­rau din Rai, cum spune în Biblie, ca era Raiul pe pamânt. Pen­tru paca­tele oame­ni­lor s-a ridi­cat în vaz­duh. Raiul era de câteva zeci de ori mai mare decât Europa!

Tot acolo a fost Tur­nul Babel, facut de Nimrod, împa­ra­tul Babi­lo­nu­lui. Sin­gu­rul urias care s-a nas­cut dupa potop şi a împa­ra­tit în Babi­lon 56 de ani şi a fost cel mai necre­din­cios împa­rat. El a zis ca nu se teme ca mai vine un potop, şi a zidit tur­nul Babel pe un loc înalt. Era tot pamân­tul o limba. Nu exista neamt sau rus sau român, cum zice Scrip­tura: Și era tot pamân­tul o limba şi un neam.

Hai sa zidim turn împo­triva lui Dum­ne­zeu şi când va veni poto­pul, sa fie mai înalt, sa nu poata ajunge apa”. Auzi, nebu­nul! S-a suit apa mai sus decât Hima­laia, şi el cre­dea ca poate scapa de potop.

Multi s-au temut de Nimrod, dar daca nu zideau, îi omora. Era foarte aspru. Numai unul, Eves, când a vazut ca-l pune sa facă turn, a luat 4000 de bar­bati, femei şi copii şi a fugit în munti şi s-a ascuns. Și a zis: “Nu! Eu împo­triva lui Dum­ne­zeu nu fac! Daca vrea El, ridica apa pâna la nori, ca la Dân­sul n-are limita puterea!”

Din acel popor se trag evreii. Din acela s-a tras nea­mul hal­de­i­lor. Din acela s-a tras şi Avraam. Avraam a fost al unspre­ze­ce­lea patri­arh de la Sim, fecio­rul lui Noe. Și vezi nea­mul cel ales – din care şi noi, dupa cre­dinta, sun­tem – l-a ales Dum­ne­zeu din acei care n-au vrut sa facă turn.

Dar i-a lasat Dum­ne­zeu sa facă turn şi apoi s-a pogorât. Sa ne pogorâm, sa le ames­te­cam limbile.

Noi sun­tem niste fur­nici îna­in­tea Lui. Ce-i pamân­tul! Nu auzi ce spune Isaia? Doamne, Tu ai facut pamân­tul ca pe o nimica, şi toate popoa­rele lumii îna­in­tea Ta sunt ca o pica­tura din cada.

Asta sun­tem îna­in­tea lui Dum­ne­zeu! Nimica!

Însa i-a lasat sa facă tur­nul. Când S-a pogorât Dum­ne­zeu, Nimrod era pe lânga turn. Și la un cutre­mur mare, tur­nul s-a risi­pit pe juma­tate şi l-a prins şi pe Nimrod. Acolo i-a fost moar­tea! Iar celor­lalti li s-au ames­te­cat lim­bile. Unul cerea lopata, cela­lalt îi dadea scân­duri, unul cerea scara, cela­lalt îi dadea cio­ca­nul. Și nu se întelegeau.

Și s-au facut de acolo 72 de perechi; 72 de nea­muri. Și s-au ras­pân­dit pe fata pamân­tu­lui numai care se înte­le­geau, doi-trei. Și s-au înmul­tit. Și când se întâl­neau dupa vreo suta, doua de ani, nu se mai cunos­teau. Fie­care era cu limba lui, şi se luau la bataie. Asa au înce­put razboaiele!

De acolo a fost ames­te­ca­rea lim­bi­lor. Vedeti în Biblie toate. Era tot pamân­tul o limba şi un neam, îna­inte de Tur­nul Babel.

Acolo a fost Avraam în Hal­deia. Când vei auzi de Hal­deia, de Asi­ria şi de Babi­lon, acolo este. Aici a fost Avraam, aici a fost Lot; aici a fost Daniil arun­cat în groapa cu lei; aici au fost cei trei coconi: Ana­nia, Aza­ria şi Misail, care i-a ars împa­ra­tul Nabu­co­do­no­sor în cup­tor de arama.

Acolo a fost în robie popo­rul evreu 70 de ani. Acolo a murit Iere­mia. Ira­kul este cea mai veche tara din lume. Are mare lega­tura cu cele mai mari eve­ni­mente din lume de dupa potop. Acolo a fost şi Raiul, din care a cazut Adam, şi dupa aceia s-a ridi­cat în vaz­duh spre rasarituri.

Din Ne vorbeste Parintele Cleopa, Editura Episcopiei Romanului

12
oct.
14

Naşteţi copii, ei vă duc în Rai! Iar lipsa lor vă duce în iad.

01228529Ai luat jugul căsătoriei? Atunci nu te juca cu focul. Aceasta nu este un sport, nu este o experienţă oarecare, aceasta este o viaţă în Hristos. Trăieşti în Hristos, naşti  pentru Hristos, te binecuvintează Hristos, ai un soţ, ai fericirea şi ai câţiva copilaşi în vatra casei tale şi n-ai trăit degeaba pe pământ. Altfel ce laşi în urmă? Vorbe?

Dacă familia se destramă, adio Ortodoxia. Familia este obştea cea mai binecuvântată de Dumnezeu încă de la început, din care ne-am tras cu toţii: şi sfinţi, şi nesfinţi, şi buni, şi răi, şi păcătoşi.

Filosofia omului de la ţară este cea mai înaltă filosofie. Să vedeţi fericirea unei mame de la ţară cu 14 copii, şi deznădejdea unei mame cu doi copii născuţi – şi aceia sfrijiţi şi uscaţi şi betegi, şi cu vreo 20 de avorturi. Să vedeţi tristeţea ei şi bucuria unei ţărance cu copii mulţi. Copiii dau părinţilor o bucurie extraordinară, Îl aduc pe Dumnezeu în casa aceea.

Am ajuns cu natalitatea la marginea prăpastiei. Căutăm orice şi umblăm după toate: după maşini şi vile, dar nu putem naşte un înger în plus în casa noastră. De aceea îngerii pleacă din casele acelea unde unul se naşte şi şapte îi duci la doctor. Nu stau îngerii acolo, şi dacă nu stau îngerii, cum o să stea Hristos acolo?

N-aţi văzut că mama care are copii mulţi trăieşte mai mult? Nu vedeţi că mai mult trăiesc mamele decât bărbaţii? Asta deoarece ele nasc şi dau viaţă şi primesc viaţă din viaţa copiilor. Şi Dumnezeu le dă viaţă îndelungată.

Naşteţi copii, ei vă duc în Rai! Iar lipsa lor vă duce în iad.

Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010

12
oct.
14

Când o să mă fac bine?

profirieSă-L iubim pe Hristos şi toate se vor schimba în viaţa noastră. Să nu-L iubim pentru a primi răsplata, de pildă sănătatea. Ci să-L iubim cu înflăcarare, din recunoştinţă, fără să ne gândim la nimic, numai la iubirea dumnezeiască. Nici să ne rugăm mânaţi de unt scop anume, zicând lui Dumnezeu: “Fă-l pe cutare sănătos, ca să vina aproape de tine”. Asta nu e potrivit să-i arătam noi mijloacele lui Dumnezeu. Cum să-i spunem lui Dumnezeu: “Fă-ma bine”? Cum să-L înştiinţăm noi pe Cel ce ştie toate? Noi ne vom ruga, dar este cu putinţă ca Dumnezeu să nu vrea sa ne asculte.

Un om m-a intrebat cu ceva timp in urma:

– Când o să mă fac bine?

– Aaa, ii zic. Dacă zici: “Când o să mă fac bine?”, niciodată n-o să te faci bine. Nu este cuviincios să-L rogi pe Dumnezeu pentru astfel de lucruri. Te rogi din răsputeri lui Dumnezeu să-ţi ia boala. Dar atunci aceasta te cuprinde şi te strâmtorează mai mult. Nu trebuie să ne rugăm pentru asta.

S-a înfricoşat şi a zis:

– Să nu fac rugaciune!?

– Aoleu! îi zic. Să faci chiar multă rugăciune, dar că să îţi ierte Dumnezeu păcatele şi să-ţi dea putere ca să-L iubeşti şi să I te dăruieşti. Căci cu cât te rogi să plece boala, cu atâta se lipeşte de tine, te îmbrăţişează, te strânge şi nu se mai desparte de tine. Fireşte, dacă simţi ca om o greutate lăuntrică şi o neputinţă, atunci să-L rogi cu smerenie pe Domnul să-ţi ridice boala.

Atunci când ne predăm lui Hristos, se linişteşte organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat funcţionarea fiziologică a tuturor organelor. Toate sunt influenţate. Ne facem bine, încetăm să suferim. Chiar şi având cancer, dacă îl lăsam pe acesta în seama lui Dumnezeu şi astfel sufletul nostru se linişteşte, harul dumnezeiesc poate ca prin această liniştire să lucreze tămăduirea cancerului şi a celorlalte.

Parintele Porfirie Kavsokalivitul

Extras din Părintele Porfirie- “Antologie de sfaturi şi îndrumări” Editura Bunavestire, Bacau
12
oct.
14

Cum poate un om să devină hotărât, să știe ce trebuie să facă?

154597.pSă-L întrebe pe Dumnezeu ce să facă și să-I ceară și hotărâre. Nu există altă metodă. Altminteri, vom fi hotărâți o lună și, după o lună putem cădea mai rău decât înainte. Asta e o lucrare a vrăjmașului când pornim la o treabă fără Dumnezeu. Fără El nu putem face nimic. Nimic!

Și să pornim de acolo de unde suntem, din neputința noastră, și nu din înălțimile dorințelor noastre. Un creștin adevărat își face crucea toată ziua, în tot locul și la toată treaba. De ce? Tocmai pentru a porni cu Dumnezeu și cu puterea Lui de la neputința noastră. Noi ne mirăm că nu putem ceva. Ăsta e un semn de necredință. Ar trebui să ne mirăm că ne trece prin cap să facem ceva fără ajutorul lui Dumnezeu!

Așadar, omule, să-ți faci sfânta cruce și să zici: „Dă-mi, Doamne, hotărâre!“. Și să nu ne mai gândim mult dacă suntem sau nu hotărâți, ci să strigăm mereu la Domnul ca să fim cu El și în El!

Meșteșugul bucuriei, Monahia Siluana Vlad, Editura: Doxologia, Iași 2009

12
oct.
14

E posibil ca trupul să fie stăpânul dragostei voastre?

1690017_499146843528708_1218188250_nDoi soti s-au spovedit duhovnicului lor.

– Nu este bine, îi spuse părintele sotului. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup.

– Cum adică, părinte?

– Adică înainte dragostea voastră tinea în frâu trupul, tineati posturile, chiar dacă uneori mai făceati si exceptii. Dar reuseati să fiti stăpâni ai trupurilor voastre. Pe când acum, după ce ati slăbit atentia în războiul duhovnicesc si v-ati uitat si la filme care v-au stârnit pofta trupească, nu vă mai înfrânati deloc. A ajuns trupul să fie stăpânul dragostei voastre. Nu mai sunteti în stare să vă înfrânati. Si nu e normal să fie asa. Dragostea trupească trebuie să se lase condusă de suflet. Nu trebuie ca sufletul să fie înrobit de poftele trupesti. Sunteti crestini, nu păgâni, nu?

Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004

12
oct.
14

Cum să te rogi, când nu poţi să te rogi?

rugaciune_4Când nu poţi să te rogi, n-ai cum să te rogi! Dar când nu eşti dispus să te rogi, când te simţi cumva împiedicat, atunci să te sileşti să faci lucrul acesta măcar cum l-ai face de program, de pravilă, fiindcă noi trebuie să avem un program de rugăciune, fiecare dintre noi trebuie să aibă o vreme afectată pentru rugăciune, fiindcă nu poţi progresa într-un lucru decât facându-l.

Nu poţi să te rogi mai bine altădată, dacă întrerupi rugăciunea astăzi. Nu te vei ruga mai bine mâine, dacă astăzi vei neglija rugăciunea. Şi atunci, te rogi cum poţi; chiar este un cuvânt care zice aşa: Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.

Din Arhimandritul Teofil Părăian, “Din ospăţul credinţei”,Editura Mitropoliei Olteniei, p.56

12
oct.
14

Vindecarea unui copil demonizat de către Maica Domnului

Maica DomnuluiDin însemnările mele personale am să adaug această istorisire pe care am consemnat-o pe 24 aprilie 1988.

În ziua aceea au sosit la mănăstirea noastră doi episcopi din România, Epifanie al Buzăului şi Gherasim de la Râmnicu-Vâlcea, însoţiţi de părintele Sofian, stareţul mănăstirii Antim din Bucureşti, care era şi un ales pictor bisericesc. Acesta din urmă ne-a istorisit întâmplarea ce urmează.

Undeva, în afara Damascului, capitala Siriei, există o mănăstire ortodoxă de maici, ridicată în cinstea Maicii Domnului, unde se află şi o icoană făcătoare de minuni. Într-o zi, în anul 1983, o femeie săracă musulmană şi-a adus la mănăstire copilul demonizat. Îl purtase pe la toate geamiile din regiune, dar nimeni nu a putut să o ajute. O sfătuise să vină aici o creştină din Damasc.

Părinţii slujitori ai mănăstirii i-au făcut şapte zile la rând slujba Sfântului Maslu şi i-au citit şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. În a şaptea zi, prin Harul lui Hristos, rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Sfintele Taine copilul s-a vindecat.

La sfârşit, musulmana a întrebat-o pe cea care o îndrumase acolo ce cadou ar putea să ducă la mănăstire, în semn de recunoştinţă. Aceea i-a spus să nu ducă nimic, în afară de o sticlă de ulei.

În duminica următoare, femeia a luat sticla de ulei şi a plecat spre mănăstire. Ajungând, a început să urce scările bisericii. Deodată a alunecat şi a căzut. Sticla s-a spart şi uleiul s-a răspândit pe scări. Femeia a început să plângă de supărare că nu a putut să-i mulţumească Maicii Domnului. Încerca să adune uleiul cu năframa şi să cureţe treptele. Deodată a observat că pe scările bisericii s-a format din uleiul curs, în chip foarte evident, imaginea Maicii Domnului, stând în picioare şi neputând fi ştearsă cu nimic. Astăzi această formă este protejată de un chenar de fier şi stă ca mărturie a minunii petrecute.

Prin această minune Maica Domnului ne-a arătat că a primit darul femeii necăjite şi că recunoştinţa îi este bineplăcută lui Dumnezeu.

 Din Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, p. 93-94

12
oct.
14

Cuvântul care loveşte e mai tare ca pumnul

3df2d69d2ac8Atunci cand spui cuiva un cuvant greu, jignitor, batjocoritor, ironic , zeflemitor esti un om crud.

Esti un tiran sadea.

Provoci Celuilalt suferinte de nedescris.

Cuvantul care loveste raneste si e mai tare, mai dur, mai terifiant decat pumnul, palma, piroanele, biciul cu care iti “persecuti” adversarul.

Cred ca Iisus a suferit mai mult atunci cand I s-au aruncat vorbe de hula, inchipuite si neadevarate, blasfemeitoare, nerusinate si batjocoritoare si a suferit mai putin atunci cand a fost pur si simplu biciuit, torturat si rastignit… in orice caz , rabdand, a depasit suferinta fizica si El prin cuvant (dar ce Cuvant!) cuvantul bun, salvator, mantuitor, de IERTARE ABSOLUTA:”Parinte, iarta-le ca nu stiu ce fac ”

Nu intamplator Iisus Domnul a primit cu atata bucurie si satisfactie dumnezeiasca interventia – prin cuvant – a talharului celui bun, caruia drept rasplata i-a si promis, daruindu-i pe loc Raiul:”Adevarat graiesc tie astazi vei fi cu Mine in Rai”

Talharul I-a spus Domnului cuvant de mangaiere, cuvant bun.

Ferice de el!

Fragment din “Jurnal dicontinuu cu N. Steinhardt”, Ioan Pintea

12
oct.
14

Organizația Mondială a Sănătății recomandă începerea educaţiei sexuale „la vârsta de 0-4 ani”

pregateste-ti-copilul-pentru-gradinitaÎn urma unor ştiri apărute de curând în presă, este momentul să le reamintim părinţilor din România ce se întâmplă de câţiva ani în spatele uşilor închise.

Publicul larg nu cunoaşte încă cele mai recente Standarde de Educaţie Sexuală în Europa, publicate în 2010 de biroul european al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate, care spun că educaţia sexuală ar trebui să înceapă de la naştere.

La finele anului 2010, reprezentanţii statelor est-europene şi central-asiatice s-au întâlnit la Köln, în Germania, unde au agreat să promoveze în ţările lor aceste noi standarde.

Noile standarde de educaţie sexuală recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii definesc fiinţa umană ca pe una exclusiv sexuală şi pleacă de la premisele că plăcerea sexuală şi imaginea de sine ca persoană sexuală trebuie predate de la naştere. La pagina 34, punctul „1.3 De ce ar trebui educaţia sexuală începută înainte de vârsta de patru ani?” se susţine: „Un copil este înţeles ca fiinţă sexuală de la bun început… Din acest punct de vedere, educaţia pentru sexualitate înseamnă mult mai mult decât să predai informaţii despre reproducere şi prevenirea bolilor. Ea ajută la dezvoltarea simţurilor copilului, a unui simţ corporal şi a unei imagini corporale”.

În ceea ce priveşte conţinutul didactic conceput după aceste principii, pentru vârsta de 0-4 ani, la pagina 38 a documentului citat, emis de OMS-Europa, se specifică predarea următoarelor informaţii:

„descoperirea propriului corp şi a propriilor organe genitale, masturbarea infantilă precoce”
„faptul că bucuria apropierii fizice este o parte firească din viaţa tuturor”
„tandreţea şi apropierea fizică – expresii ale iubirii şi afecţiunii”

Societatea civilă italiană le-a cerut deja autorităţilor să renunţe la introducerea noilor directive OMS de educaţie sexuală. În petiţia adresată guvernului italian la finele lui 2013, italienii sesizau faptul că aceste directive pot încuraja şi justifica pedofilia: „Cum poate fi, de fapt, informat în mod eficient un copil de 2 sau 3 ani despre plăcerea masturbării infantile precoce fără a deschide posibilitatea de a efectua cu copilul sau a reprezenta acte sexuale în prezenţa lui? Mai ales atunci când se recunoaște că educația la vârsta respectivă trece prin stadii incipiente, ale mesajelor non-verbale, care constau din gesturi și imagini?”

În concluzie, nu putem spune decât că părinţii din România ar trebui să asculte sfatul oferit de curând în exclusivitate pentru ei de Sharon Slater, activistă americană pentru drepturile familiei pe lângă ONU: să fie cu ochii pe ce studiază copiii la şcoală (ba chiar şi la grădiniţă, în curând!). Îi aşteaptă surprize de proporţii.

12
oct.
14

Las că mergi tu pentru mine …

credinciosEra o familie destul de necăjită, care trăia undeva la țară. Femeia era foarte credincioasă și în ciuda faptului că soțul era cam iubitor de băuturică – nu-și pierduse nădejdea că Dumnezeu va rândui cumva ca familia ei să intre în rost.

Soțul era om bun și darnic, nu era violent, dar bea aproape toți banii și copii se chinuiau văzând acestea. Soția îi spunea mereu:

– Petrică ! Roagă-te și tu un pic la Dumnezeu să-ți ia patima asta a beției, roagă-te și tu măcar pentru tine, dacă nu și pentru noi !

Iar el mereu îi spunea asa:

– Lasă că te rogi tu și pentru mine !

Soția mereu îi repeta:

– Mergi măi bărbate și tu la biserică în duminici și sărbători !

Iar el răspundea ca întotdeauna cu aceeași replică:

– Lasă fă Filofteio, că mergi tu și pentru mine !

Și tot așa la fiecare îndemn al soției bărbatul spunea:

– Lasă că faci tu și pentru mine !
Într-o bună zi Petrică se îmbolnăvi și făcu febră mare, soția era la biserică cu copii și se rugau și pentru el. În starea în care era a adormit sub înfluența bolii și a febrei puternice și a avut un coșmar teribil de înfricoșător, căci parcă era aievea.
Se făcea că Petrică ajunsese cu familia lui la poarta raiului și toți erau fericiți de frumusețile de nedescris care se întrezăreau acolo. Un înger înfricoșător de frumos i-a invitat în rai unul câte unul. Bucuria era de nedescris, numai că atunci când ajunse Petrică să intre, îngerul îi făcu semn cu asprime să iasă afară. Atunci el întristat până la lacrimi strigă îngerului cu glas mare:
– De ce nu mă lași îngere să intru și eu cu soția mea ?
Iar îngerul cu voce gravă îi spuse:
– Lasă că intră ea și în locul tău ! Toată viața s-a rugat în locul tău, a mers la biserică în locul tău, a avut grijă de copii în locul tău, a muncit în locul tău, s-a spovedit în locul tău, s-a îndreptat în locul tău ! Deci acum fără tăgadă, se cuvine să intre în rai și în locul tău !
Și de îndată ce se închiseră porțile raiului, lângă el apărură rânjind niște făpturi hidoase și înspăimântătoare care deja începuseră să-l chinuie și să-i spună:
– Al nostru ești, că nouă ne-ai slujit toată viațaaaaaa….!
Și se zbătea în acel coșmar când soșia și copii ajunseră acasă și-l auzeau cum țipa și se tânguia și cerea iertare și striga la Dumnezeu să nu-l lase. Soția puse mâna pe el și-l trezi. Când a văzut el că totul a fost un vis urât, înfricoșat a spus soției:
– Draga mea nevastă începând de astăzi voi fi credincios lui Dumnezeu, căci eu am fost acum câteva clipe până la porțile raiului și nu m-au lăsat să intru cu voi acolo, aţi intrat doar voi şi pentru mine…
12
oct.
14

Uneori, Îl simţi pe Dumnezeu mai aproape într-o simplă bisericuţă de ţară

DSC_0858-1Consideraţi folositoare vizitele periodice ale credincioşilor pe la mănăstiri şi alte locuri sfinte?

Oamenii sunt curioşi să vadă şi să audă, dar nu ştiu cât se vor strădui spre plinirea lor. Mulţi doresc să meargă nu numai la mănăstiri din ţară, ci chiar la Ierusalim. Eu, unul, nu am fost. S-ar putea să greşesc.

Dar atât la praznicele mănăstirilor, la hramuri…, slujbele se săvârşesc cu mult fast şi cu multă lume, dar nu ştiu cât te poţi reculege în astfel de ocazii. Uneori, Îl simţi pe Dumnezeu mai aproape chiar şi într-o simplă bisericuţă de ţară, asistând la sfântă slujbă liniştită.

Dacă mă întorc de la Ierusalim şi nu se observă acea convertire de pe drumul Damascului, atunci se deduce că am fost atras mai mult de o curiozitate decât de seriozitate. Oare nu ne întâlnim noi cu Dumnezeu mai ales în cadrul sfintelor slujbe şi în împărtăşirea cu Sfintele Taine?

Uneori nici aceste prezenţe nu rodesc. De ce? Pentru prea puţina osteneală ce o depunem pentru această rodire. Din fericire, dacă s-ar îmbina cele văzute bune la mănăstiri şi la Ierusalim cu punerea lor în practică, rodirea ar fi mult mai ziditoare.

Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984

12
oct.
14

Nobleţea obligă

MaicutaScumpilor, dragilor…mă adresez vouă, celor frumoşi şi talentaţi, celor deştepţi şi celor şic…

Vi se pare că sunteţi de soi? Mai deştept decât colegii, mai frumoasă decât vecina şi mai cu moţ decât toată lumea?

Atunci, voi sunteţi publicul meu ţintă – vouă mă adresez!

Demonstraţi-mi că cu adevărat sunteţi soi bun!

Nu frumoşi, nu deştepţi, ci desăvârşiţi şi pentru totdeauna. Făceţi-vă nobili, din neam cu boierul cel mare, Hristos!

Făceţi-vă sfinţi!

E foarte simplu, numai să vreţi.

Dumnezeu nu cere nimic de la noi decât voinţă. Voinţa noastră să i-o dăm Lui. Calea spre boierie ne-a arătat-o Însuşi Hristos: a spălat picioarele altora, a iertat o păcătoasă, iar la final s-a lăsat omorât pentru alţii. Între timp, ne-a vorbit mereu de comoara cea mare, de mărgăritarul de preţ, Boieria cea bună – Împărăţia Lui Dumnezeu.

Pe înţelesul tuturor, iată cam ce trebuie să faceţi.

Să zicem că eşti noră…Atunci, examenul tău cel mare, calea ta spre rai este …soacra. Ea e “aproapele” de care vorbeşte Hristos.

Aşadar, soacra trăncăne. Cel mai probabil vrea să te înveţe ceva bun, din experienţa ei îndelungată. Îşi bagă nasul în toate, de fapt vrea să te ajute. Şi aşa mai departe…

Sau să zicem că eşti căsătorită, cu cinci copii. Credinciosul, dar boierul tău soţ cască de-i troznesc fălcile în pat, în timp ce tu te speteşti muncind. E..el e “aproapele” tău. E calea ta spre rai şi ar trebui să-i mulţumeşti. Suportă-l, iubeşte-l şi ..Învinge!

Nu e deloc greu, numai să vreţi.

Treziţi-vă dimineaţa fericiţi că mai aveţi o şansă. Şansa de a ajunge nu frumoşi şi drepţi, ci prinţi şi prinţese.

Luaţi-vă crucea cu zâmbetul pe buze. Faptul că aveţi o cruce este dovada că Dumnezeu vă iubeşte.

La fiecare problemă, cereţi ajutorul Maicii Domnului…Ea poate îngriji de copii când eşti istovit şi vă poate ajuta să zâmbiţi în faţa soacrei.

Pentru ea, nu e nimic prea mărunt pentru “a se băga”.

Luptaţi asemeni unor bărbaţi îndârjiţi şi impuneţi-vă voinţa , nu vă lăsaţi striviţi de viaţă.

Călcaţi balaurul în picioare şi luaţi cununa boieriei celei veşnice…

Căci “Împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11,12).

 

Extras din Familia Ortodoxa, Colecția Anului 2011, Editura OrtodoxPress, 2012

12
oct.
14

Ţi-am cerut, Doamne…

02f227dbf27b97b37455965

Ţi-am cerut, Doamne, putere să am succes în viaţă,

Dar m-ai făcut nepuntincios ca să învăţ să mă supun.

Ţi-am cerut sănătate ca să înfăptuiesc lucruri mari,

Dar am ajuns infirm ca să săvârşesc lucruri mai mari

Şi astfel viaţa mea să primescă o altă valoare.

Ţi-am cerut bogăţie ca să fiu fericit,

Dar m-ai făcut sărac ca să fiu smerit.

Ţi-am cerut stăpânire ca să fiu preţuit de oameni,

Dar am primit neputinţă ca să am mereu nevoie de Tine.

Ţi-am cerut prietenia celorlalţi ca să nu trăiesc singur,

Dar tu mi-ai dat o inimă ca să-i iubesc pe toţi.

Ţi-am cerut toate lucrurile care mi-ar fi putut aduce bucurie,

Dar Tu mi-ai dat viaţă ca să mă bucur de toate lucrurile ei.

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut,

Dar am primit tot ceea ce nu nădăjduisem.

Fără să vreau, rugăciunile pe care nu le-am rostit, au fost auzite.

Sunt cel mai ferit dintre toţi oamenii.

Îţi mulţumesc, Doamne!

(Descoperită de un preot de la Sfânta Mănăstire Nicula)

12
oct.
14

Despre cele de pe urmă

apocalipsaO profeţie recunoscută ca fiind a Sfântului Nil, un ascet din Muntele Athos, care a trăit cu 600 de ani în urmă, ne povesteşte despre venirea lui antihrist şi despre oamenii care vor trăi în ultimele zile:

În jurul anului 1900 lumea va începe să fie de nerecunoscut. Când se va apropia venirea lui antihrist, mintea omului va fi în întuneric, din cauza patimilor trupeşti, şi atât necuviinţa, cât şi nelegiuirea vor creşte. Atunci nu vom mai recunoaşte lumea. Înfăţişarea oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un bărbat, din cauza modului ruşinos de a se îmbrăca şi din cauza părului. Oamenii vor fi înşelaţi de antihrist şi ei vor fi mai răi decât animalele sălbatice. Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi respectaţi, iar dragostea va dispărea. Conducătorii creştinilor, arhiereii şi preoţii, vor fi oameni încrezuţi (numai cu câteva excepţii), cu totul necunoscători a ceea ce este bine şi ce este rău. şi astfel toată Tradiţia Bisericii şi a creştinilor se va schimba. Printre oameni nu va mai fi evlavie, ci va domina imoralitatea. Minciunile şi dragostea de bani va creşte pentru cei mai mulţi, precum şi supărarea la cei ce adună bogăţie. Prostituţia, adulterul, păcatele homosexuale, hoţiile şi crimele vor ajunge la cel mai înalt nivel. Omul va fi lipsit de harul lui Dumnezeu primit la Botez şi-şi va pierde mustrarea de conştiinţă.

Nu vor mai fi conducători evlavioşi ai Bisericii şi cât de trist va fi pentru creştinii care vor trăi in acel timp, care-şi vor pierde credinţa complet, pentru că nu va mai fi nimeni care să-i îndrume. Atunci ei vor pleca din lume spre locurile sfinte, ca să caute mângâiere duhovnicească pentru durerile lor, şi peste tot vor fi numai greutăţi şi neplăceri.

Şi toate aceste lucruri se vor întâmpla pentru că antihrist va controla întreaga lume, dând semne false ca să-i înşele pe toţi. Satana va da o anume înţelepciune pervertită pentru invenţia lucrurilor încât oamenii vor fi capabili să vorbească unul cu altul de la un capăt al lumii la celălalt. De asemenea, oamenii vor zbura ca păsările prin aer şi vor călători pe sub apă ca peştii.

Cu aceste lucruri oamenii vor locui în confort, fără să-şi dea seama că antihrist îi înşeală pe ei, facându-i să creadă că dacă au toate cunoştinţele ştiinţifice nu au nevoie să creadă în Dumnezeu, Cel întreit în Persoane.

Atunci multmilostivul Dumnezeu, văzând distrugerea rasei umane, va scurta timpul, pentru a-i salva pe cei puţini credincioşi rămaşi şi pe care antihrist nu a reuşit să-i înşele. Şi, deodată, sabia cu două tăişuri va cădea să-l ucidă pe înşelător şi pe ucenicii săi.

Din Patericul atonit, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 179-180

12
oct.
14

Este bine a merge la biserică şi a cere lui Dumnezeu cele folositoare

bisericaSârguiţi-vă fraţilor şi surorilor, a veni împreună la biserică. Lăsaţi lucrul mâinilor voastre şi înălţaţi-vă în Cerul cel mai de sus, pentru că, iată, biserica cer pământesc este, întru care îngerii slujesc, nevăzut, pe Dumnezeu, împreună cu oamenii, altarul este locul sălăşluirii lui Dumnezeu, iar Sfânta Masă, tron al Sfintei Treimi, din care, ni se dă spre mâncare, Trupul Fiului lui Dumnezeu şi Sfântul lui Sânge, care curăţesc şi mântuiesc sufletele noastre.

Pentru că Însuşi Domnul zice: “Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu viu va fi în veci!” Drept aceea, pentru viaţa veşnică să ne ostenim, mergând la Sfânta Biserică, pentru ca împreună cu Proorocul să cântăm: “Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie, în casa Domnului vom merge”(Ps. 121, 1). Şi iarăşi: “Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii şi, intrând în ele, voi lăuda pe Domnul”(Ps. 177, 19). Şi aşa veţi auzi: “Fericiţi cei ce locuiesc în casa Ta: în vecii vecilor Te vor lăuda.”(Ps. 83, 5). Pentru că zice: “În adunări binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeu”.(Ps. 67, 27).

Că semn de credinţă bună este, ca totdeauna, să alerge omul la biserică şi, cu dese rugăciuni, să-L facă milostiv pe Dumnezeu, fiindcă Însuşi Domnul a zis: “Cereţi şi vi se va da”(Matei. 7. 7). Şi porunceşte Dumnezeu oamenilor, să alerge la biserici, ca la un liman lin, în faţa viforului, şi, ca la o alinare, de primejdiile lumeşti să vină, căci numai aici omul leapădă de la sine, toată legătura nedreptăţii: mânia, invidia, iuţimea, clevetirea, urâciunea şi gândul cel rău. Şi, aşa, va primi Dumnezeu rugăciunea ta, precum ascultă o mamă pe fiii săi, şi-ţi va da ţie toate cererile inimii tale, de care vei avea trebuinţă. Domnului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa: Proioagele – Luna Iulie in 7 Zile

12
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-12

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 5-15)

is-a Domnul: ascultaţi această parabolă: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi pe când semăna el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră; şi dacă a răsărit s’a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut în mijlocul spinilor; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi a crescut şi a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ Şi ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă. Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă. Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
POMENIREA SFINŢILOR PĂRINŢI
care s-au adunat la Sinodul VII Ecumenic

Evanghelia de la Ioan
(XVII, 1-13)

n vremea aceea, ridicându-Şi ochii Săi la cer, Iisus a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, aşa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M’ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi Eu M’am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi nici unul dintre ei n’a pierit, decât fiul pierzării, ca să se plinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s’o aibă deplină întru ei.“
12
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-12

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Tit 3,

8-15

F-150x150iule Tit, vrednic de crezare este cuvântul şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
POMENIREA SFINŢILOR PĂRINŢI
care s-au adunat la Sinodul VII Ecumenic

Ap. Galateni 2,

16-20

F-150x150raţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.



Blog Stats

  • 332.149 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte