Arhivă pentru 13 octombrie 2014

13
oct.
14

Întâmplarea unui tânăr necredincios la mormântul Părintelui Arsenie Boca

9267_22288_30 O tânără care se mărturiseşte la mine a fost însoţită de un tânăr necredincios până la Prislop, că era şi el curios ce e pe acolo. Şi fata s-a întâlnit cu nişte colegi, au cumpărat cărţi despre Părintele, le-au împărţit între ei, s-au închinat aceia la mormânt şi s-au rugat.

Şi după asta, i-a spus fata prietenului cu care venise: „Hai să te închini şi tu!”. La care tânărul a răspuns nervos că el nu e nebun să se închine la cruci şi la morminte. Şi au plecat cu maşina. Au mers vreo trei ore şi jumătate şi cum s-au învârtit, cum au făcut, că tot în curtea mănăstirii au ajuns. Apoi fata, având şi ea carne de şofer, a luat volanul. S-au mai învârtit încă o oră şi jumătate şi tot în curtea mănăstirii au ajuns.

Atunci băiatul acela s-a dat jos din maşină, s-a dus, s-a închinat şi după aceea au mers ca vântul până la Bucureşti. E întâmplare de anul acesta, m-a sunat fata aproape de miezul nopţii, ca să-mi spună ce au păţit.

Fragment dintr-un interviu cu Părintele Pantelimon Munteanu (ucenic al Părintelui Arsenie Boca), din 14 august 2012,

publicat în cartea Părintele Arsenie Boca,

Taina Căsătoriei – Sfânta însoţire întru purtarea crucii şi vederea luminii de pe Tabor, Editura Cristimpuri, 2012

13
oct.
14

Cum să începem practicarea Rugăciunii lui Iisus?

 

rugaciunea-lui-iisus-este-izvorul-tuturor-bunatatilorCum să începem practicarea Rugăciunii lui Iisus?

– Cred că nu trebuie nici o pregătire pentru a începe practicarea Rugăciunii lui Iisus. Trebuie să începi numai a te ruga şi rugăciunea însăşi te va învăţa cum să te rogi. Bineînţeles că trebuie să ai credinţa creştină în suflet şi să nu încerci să practici Rugăciunea lui Iisus ca o formă asemănătoare cu yoga. Deci, trebuie să fii înrădăcinat în tradiţia Bisericii, să ai o viaţă sacramen­tală. Şi, dacă e posibil, să ai un părinte duhovnicesc.

Şi acum vreau să subliniez mai întîi că trebuie să ştii cui te adresezi. Pentru că atunci cînd ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus invocăm numele lui Dumnezeu însuşi şi Dumnezeu este prezent în numele Său. Este o formă de taină.

Unul din punctele esenţiale ale credinţei creştine este acela că lumea a fost creată de Dumnezeu şi, pe de altă parte, că noi, oamenii, ne aflăm într-o stare de cădere, de greşeală. Am fost foarte impresionat să văd că în biserici vechi, din secolul XII, de exemplu, în Italia, la Palermo sau în Franţa, într-o biserică a Sfîn­tului Sabin, de tip roman, există scene ale creaţiei (ce­le şase zile ale Facerii) şi, de asemenea, cîteva puncte esenţiale ale întîlnirii omului cu Dumnezeu, prezenta­te în Vechiul Testament. De pildă, întîlnirea lui Dumnezeu cu Noe, cu Avraam la stejarul de la Mamvri şi, îndeosebi, întîlnirea lui Dumnezeu cu Moisi la rugul aprins, unde Dumnezeu îşi revelează numele, spunînd: „Eu sînt Cel ce sînt”. În toate aceste scene apa­re Fiul lui Dumnezeu, Logosul, Care Se revelează; Dumnezeu este reprezentat întotdeauna sub trăsătu­rile lui Iisus Hristos şi eu însumi am fost impresionat văzînd că Iisus, pe Care îl invocăm, este Dumnezeul nostru Creator şi că lucrarea Sa de creaţie n-a început cu Naşterea din Betleem. Pruncul născut în peşteră este Dumnezeul Creator al tuturor lucrurilor. Însă El este, de asemenea, şi Mîntuitorul nostru. În limba ebraică, numele „Iisus” semnifică „Dumnezeu Mîntui­torul” sau „Dumnezeu Care mîntuieşte”.

Am spus că nu trebuie pregătire pentru a începe practicarea Rugăciunii lui Iisus, dar trebuie să dezvol­tăm progresiv credinţa noastră în Persoana pe Care o invocăm. Pe de altă parte, cînd spunem „miluieşte-mă pe mine”, adăugăm: „pe mine, păcătosul”. Deci, tre­buie să invocăm numele lui Dumnezeu cu conştiinţa că sîntem păcătoşi.

Dar ce înseamnă a fi păcătos? Nu-i o categorie morală. De pildă, la mănăstire vin şi se spovedesc credincioşi care regretă că nu sînt buni şi ei ar vrea să facă un efort pentru a deveni mai buni. Atunci eu le răspund că „a fi creştin nu înseamnă a fi bun, ci a fi unit cu Dumnezeu”. Şi, bineînţeles că fiind unit cu Dumnezeu eşti bun, dar într-un alt fel. „Păcatul exprimă separarea noastră de Dumnezeu”. În Noul Testament şi la Părinţii Bisericii, cuvîntul „păcat” este aproape echi­valent cu „moarte” şi „diavol”. Sîntem sclavii păca­tului, după cum sîntem sclavii diavolului şi supuşi morţii. De aici această cerere adresată lui Dumnezeu, Creatorul şi Mîntuitorul nostru, de a avea milă de noi („Miluieşte mă, Dumnezeule…”) şi de a ne elibera din această stare de păcat şi de moarte.

Părintele Symeon de la Essex

Din Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 155-157

13
oct.
14

Sfânta Parascheva salvează o mamă și un prunc de la avort

mamaElena G. din Iaşi, la vârsta de 22 ani, fiind în Roman a visat într-o noapte pe Sfânta Parascheva în biserică, cu mai multă lume, unde parcă toţi aşteptau ca sfânta să se scoale şi să vorbească cu cineva. Într-adevăr sfânta s-a ridicat din raclă şi i s-a adresat astfel: „Fetiţo, tu eşti însărcinată, dar să nu te duci să avortezi, că apoi o să ai mari greutăţi în continuare şi o să mori. Dacă o să mă asculţi, o să naşti o fată frumoasă, deşteaptă şi milostivă şi o să-ţi meargă bine în continuare şi nu o să ai necazuri prea mari în viaţă.”

Soţul o îndemna la avort, dar nişte rude o sfătuiau să nu facă. Acest vis l-a avut în noaptea dinainte de a se duce la doctor. A doua zi a plecat totuşi la doctor, dar cu oarecare frică şi nehotărâre. Ajungând la doctor, a luat-o frica pe sală când trebuia să intre şi s-a întors acasă. Apoi a născut o fetiţă de 4,5 kg, foarte frumoasă, care acum are 34 de ani şi este foarte inteligentă (ştie cinci limbi străine), deşteaptă şi cu adevărat milostivă şi credincioasă.

Încă de când era mică împărţea tot la săraci, iar acum este doctoriţă şi orice rugăciune care o face ea la Sfânta Parascheva, în orice necaz ar fi, imediat este ascultată. Aşa a scăpat Sfanta Parascheva pe această mamă de la moarte – ea însăși fiind credincioasă de mică copilă – şi pe această fiică care este de folos celor din jur cu inteligenţa sa, cu mila de săraci şi cu celelalte fapte bune.

Din Mărturii ale unor mame care au făcut avort, Biserica „Sf. Spiridon”, Piatra – Neamț, p. 25

13
oct.
14

Răbdarea îl umple pe om de har

ll–  Părinte, cum poţi face faţă unuia care este nervos?

–  Prin răbdare.

–  Şi dacă nu ai?

–  Mergi şi cumpără! Se vinde la super-market…

Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.

–  Părinte, cui se datorează nerăbdarea oamenilor?

– Multei lor “păci” lăuntrice… Dumnezeu a legat mântuirea oamenilor de răbdare. “Cel care va răbda până în sfârşit acela se va mântui”- Mt. 10, 22, spune Evanghelia. De aceea Dumnezeu îngăduie greutăţi şi diferite încercări pentru ca oamenii să se exerseze în răbdare.

Răbdarea porneşte de la dragoste. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să te doară pentru el. Şi văd că numai prin răbdare se menţine familia. Am văzut fiare care au devenit mieluşei. Prin încredere în Dumnezeu lucrurile evoluează duhovniceşte cu multă uşurinţă.

Odată, atunci când eram la mănăstirea Stomiu, am văzut în Koniţa o femeie a cărei faţă strălucea. Era mamă a cinci copii. După aceea mi-am adus aminte cine era. Bărbatul ei era tâmplar şi de multe ori lua lucrări împreună cu meşterul meu. Numai un cuvânt dacă îi spuneau sătenii la care lucra, ca de pildă, “Meştere, oare n-ar fi bine să facem lucrul acesta aşa?”, el se înfuria. “Cu mine o faci pe dascălul?”, le spunea. Rupea sculele, le arunca şi pleca. Dacă la case străine lăsa treaba neterminată şi pe toate le spărgea, închipuieşte-ţi ce făcea acasă. Un astfel de bărbat avea acea femeie. Cu acest om nu puteai sta nici măcar o singură zi, iar ea trăia cu el de ani de zile. Fiecare zi era pentru sărmana femeie mucenicie, însă ea pe toate le suporta cu multă bunătate şi făcea răbdare. Şi fiindcă ştiam situaţia din casa lor, atunci când o întâlneam, o întrebam: “Ce face meşterul? Lucrează?”. “Ei, când mai lucrează, când mai stă puţintel”. “Cum o duceţi?”. Toarte bine. Părinte!”, îmi răspundea aceea. Şi aceasta o spunea din toată inima ei. Nu punea la socoteală nici faptul că bărbatul ei strica sculele – şi scule de valoare – nici că era nevoită, sărmana, să lucreze pe la străini, ca să se poată descurca. Vedeţi cu câtă răbdare, cu câtă bunătate şi cu câtă nobleţe sufletească le înfrunta pe toate?! Şi nici măcar nu clevetise vreodată. De aceea Dumnezeu îi dăruia mereu harul Său, încât fata îi strălucea. A reuşit să-şi crească şi pe cei cinci copii ai ei, care apoi au devenit nişte oameni foarte buni.

–  Părinte, cum de a reuşit acea femeie să nu-şi osândească bărbatul?

– Printr-un gând bun: “Este bărbatul meu. O fi spus şi el vreun cuvânt. Eu dacă aş fi fost în locul lui, poate aş fi făcut la fel”. Punea în lucrare Evanghelia şi de aceea Dumnezeu îi trimitea harul Său. Şi dacă oamenii din lume fac răbdare şi se umplu de har, cu cât mai mult trebuie să facem răbdare noi monahii, care avem toate condiţiile şi toate posibilităţile pentru o viată duhovnicească.

După cum am înţeles, cele mai mari scandaluri, nu numai în familii, ci şi în state, se fac de la lucruri de nimic. În familie unul trebuie să se smerească înaintea celuilalt, să-i imite virtuţile, dar să-i suporte şi capriciile. Pentru o astfel de înfruntare a lucrurilor, foarte mult îl ajută pe cineva atunci când se gândeşte că Hristos S-a jertfit pentru păcatele noastre şi ne rabdă pe toţi, miliarde de oameni, deşi este fără de păcat, în timp ce noi, atunci când suntem chinuiţi de capriciile altora, ne plătim păcatele. Bunul Dumnezeu le rânduieşte astfel încât unul, cu harisma cu care este înzestrat, să-l ajute pe celălalt şi, prin cusurul pe care îl are, să se smerească înaintea aceluia. Pentru că fiecare om are harismele sale, dar are şi câteva cusururi pe care trebuie să se nevoiască să le taie.

Odată i-am tras o scuturătură bună cuiva. Şi să vedeţi câtă răbdare face femeia lui cu el, deşi este foarte destoinică. Înaintea ei, el este ca un copil mic. Ea, prin răbdarea pe care o face, primeşte şi agoniseşte mereu har dumnezeiesc, în timp ce acela, prin egoismul său, îl alungă mereu şi astfel se goleşte. Şi în cele din urmă ne este cel câştigat? Vezi că tot secretul este smerenia? Ea este temelia. Şi smerenia vine prin ascultare. Dacă bărbatul aceleia şi-ar fi recunoscut neputinţa sa şi ar fi cerut ajutor de la Dumnezeu, ar fi venit şi la el harul dumnezeiesc.

Extras din
Cuviosul Paisie Aghioritul, “Viaţa de familie“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p. 49-51
13
oct.
14

Dacă cei cărora le faceţi bine vă amărăsc…

worrying-about-skin-1Dumnezeul-om Iisus Hristos le-a făcut tot binele oamenilor, şi îndeosebi compatrioţilor lui, iudeii, prin binefaceri multe şi felurite.

Însă a primit ca răsplată de la ei dureri, scuipări, chinuri, biciuiri, nesocotire; a primit pe cap o cunună împletită cu spini, a fost adăpat cu oţet şi fiere şi la urmă a fost osândit la moarte pe cruce, cea mai ruşinoasă moarte din vremea aceea.

Iar ucenicilor Lui, înainte de a fi răstignit, le-a spus: „Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi… Dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, lumea vă urăşte. În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi; …căci întristarea voastră se va preface în bucurie”.

Aşadar, nu vă întristaţi. Ci să vă bucuraţi, căci oamenii cărora le-aţi făcut binele, prin faptul că v-au nesocotit, mai mult v-au cinstit. V-au arătat împreună- luptători şi împreună-nevoitori cu acei bărbaţi mari şi faimoşi care au pătimit pentru iubire, pentru adevăr, dreptate, şi pe care Domnul i-a fericit, spunându-le: „Fericiţi veţi fi voi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră… Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri”.

Domnul, când era atârnat pe cruce, se ruga pentru cei ce l-au răstignit, spunând: „Iartă-i, Părinte, că nu ştiu ce fac”. Ca şi Domnul, la fel şi cei mai mulţi Sfinţi şi mari înţelepţi şi oameni însemnaţi, se rugau pentru vrăjmaşi, pentru cei care-i urau şi îi nedreptăţeau. Pe aceştia să-i urmăm şi noi, pentru a avea răsplată mare în ceruri.

Din Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, 2007, p. 41

13
oct.
14

Pentru ce au căzut creştinii în vrăjitorie?

vrajitoriePentru ce au căzut creştinii în vrăjitorie?

– Pentru că a slăbit în ei credinţa şi frica de Dumnezeu; pentru că nu se roagă îndeajuns creştinii de astăzi, ca să-şi împlinească cererile lor prin rugăciune, iar nu prin ghicire; pentru că nu citesc Sfânta Scriptură să vadă ce osândă ajunge pe vrăjitori şi pentru că nu merg regulat la biserică, nu se spovedesc în cele patru posturi şi nu cer la nevoie sfatul şi rugăciunile preotului. Mai aleargă unii creştini la ghicit pentru că au uitat făgăduinţele pe care le-au dat lui Hristos la Sfântul Botez, când au spus: „Mă lepăd de satana, şi de toate lucrurile lui, şi de toată slujirea lui…”. De asemenea, mai aleargă creştinii la ajutorul diavolului când nu li se împlineşte cererea lor la Biserică sau pentru că uită de moarte şi de ziua judecăţii lui Hristos.

De aceea, Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să alergăm numai la Dumnezeu, numai la Biserică şi la preoţi, iar nu la diavoli şi la slugile lor. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuieşte, zicând: „Vă rog, fiţi curaţi de această înşelătorie… şi când voieşti a călca pragul casei tale, să zici mai întâi acest cuvânt: «Mă lepăd de tine, satană, şi de cinstirea ta, și de slujirea ta şi mă unesc cu Tine, Hristoase!» Fără cugetarea aceasta niciodată să nu ieşi din casă. Aceasta să-ţi fie toiag, aceasta armă, aceasta cetate de apărare, şi împreună cu aceste cuvinte fă şi semnul crucii pe fruntea ta. Că aşa, de te vei întrarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va întâlni, nu va putea să te vatăme pe tine” („Hristoitia”, p. 316-317).

Din Ne vorbește Părintele Cleopa, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 138-139

13
oct.
14

N-ați înțeles că mântuirea copilului vostru depinde de sfințirea voastră?

„Dar n-ați înțeles că de-atâta vreme tot despre copilul vostru vă vorbesc? N-ați înțeles că mântuirea copilului vostru depinde de sfințirea voastră? Nu de teoria, ci de practica mântuirii?”

Părinții unui copil dificil și neastâmpărat s-au dus la Părintele plângându-se de situația în care se aflau și cerându-i sfat legat de ce ar trebui să facă. Părintele le-a spus că ar trebui să fie mai atenți la viața lor. Părinții însă, tot aduceau vorba de problema copilului lor, iar Părintele le vorbea despre datoriile lor de creștini, ca părinți. La un moment dat părinții i-au spus: „Cuvioase, noi n-am venit aici pentru noi, iar cele ce ni le spuneți le știm de mici copii și acum îi învățăm pe alții. Am venit pentru copilul nostru”.

Atunci Părintele le-a spus: „Dar n-ați înțeles că de-atâta vreme tot despre copilul vostru vă vorbesc? N-ați înțeles că mântuirea copilului vostru depinde de sfințirea voastră? Nu de teoria, ci de practica mântuirii?”. Și a completat mai apoi: „Trebuie să purcedeți imediat la aceasta, dacă vă iubiți cu adevărat copilul”.

Konstantinos Yannitsiotis, Lângă părintele Porfirie, Editura Bunavestire Bacău, 2002, p. 163

13
oct.
14

5 tipuri de bărbați cu care să NU te căsătorești

 Femeile sunt cele care visează la și vorbesc despre căsătorie, mai mult decât bărbații. Chiar și așa, chiar dacă ai crede că ai găsit partenerul potrivit pentru tine, s-ar putea să nu fie și soțul cel mai bun. Cu ce fel de bărbați nu ar trebui să te căsătorești:
casatorie

 

Cel care știe să vorbească frumos

Știe că îți dorești să vă căsătoriți, să locuiți într-o casă frumoasă și să întemeiați o familie numeroasă împreună. Este gata să-ți asculte toate planurile, pornind de la restaurantele unde visezi să faceți nunta și până la pantofii pe care vrei să-i porți la nuntă. Ascultă și te lasă să visezi mult și bine la o nuntă care… nu are de gând să devină realitate prea curând, pentru că el doar vorbește. Nu te lăsa vrăjită de vorbele sale, ci urmărește-i faptele. Dacă nu e de cuvânt, nu merită să te căsătorești cu el!

Cel cu scuzele la el

Nu vă puteți căsători anul acesta pentru că nu ați strâns destui bani pentru o nuntă ca-n povești. Nu vă puteți căsători anul viitor pentru că nu aveți casa voastră și n-ați vrea să stați în chirie, nu-i așa? Iar celălalt an aveți de plătit prea multe datorii și așa mai departe. Dacă nu face decât să găsească scuze, atunci nu este genul de bărbat lângă care ai vrea să-ți petreci o viață întreagă, nu-i așa?

Nepregătitul de acest pas

Știe că nu este pregătit să facă acest pas și ți-a spus și ție acest lucru. Foarte frumos că nu te-a lăsat să visezi până departe, însă nici nu-ți va da voie să faci acest lucru prea curând. Va trebui să stai și să-l dădăcești până va avea destulă încredere în sine ca să te ceară de soție, dar va dura o veșnicie. Ar trebui să ai mai multă grijă de tine, decât de el!

Cel cu distracția

De multe ori bărbații se comportă ca niște copii mai mari, iar când vine vorba de distracție ei sunt primii care-și fac apariția. Totuși, un bărbat care caută numai distracție și mai puțină responsabilitate în relația de cuplu, cel mai probabil nici nu vrea să se căsătorească. Scuza lui este că ”mai întâi vă distrați și abia apoi vă căsătoriți”. Pentru el căsătoria înseamnă capătul drumului de distracție și nu poate vedea că vă puteți simți bine chiar dacă sunteți și soț și soție.

Gelosul

La începutul unei relații, gelozia poate fi chiar adorabilă, dar pe termen lung te macină puțin câte puțin până te lasă lipsită de energia să-i mai explici că gelozia lui este neîntemeiată. Ți-ai dori să îți petreci restul vieții cu un bărbat ce devine tot mai suspicios și poate chiar agresiv, chiar și fără motiv?

 

13
oct.
14

7 semne că ai o problemă ginecologică

ginecologie

 

De multe ori se poate întâmpla ca o problemă ginecologică (o infecție vaginală sau o boală cu transmitere sexuală) să nu aibă simptome foarte vizibile, însă cele mai mici schimbări la nivelul zonei intime este un semnal de alarmă ce ar trebui să te trimită la medicul specialist.

Sângerările sunt o parte normală a ciclului menstrual, însă dacă acestea apar în alte momente decât cele obișnuite, ar trebui să mergi la doctor și nu să ignori problema. Acest simptom poate indica existența unei infecții vaginale, dar care poate fi tratată ușor.

Urinările dese, usturimile continue sau autunci când micționezi sunt semnul unei infecții urinare sau ale infecției cu chlamydia. Pentru a afla sigur despre ce este vorba, este nevoie să faci analize de specialitate.

Durere sau senzația de presiune la nivelul pelvisului, diferită de durerea pe care o simți înainte sau în timpul menstruației ar putea semnala o problemă ginecologică.

Mâncărimile, pielea înroșită, uneori chiar și umflarea zonei intime poate însemna o infecție vaginală.

Blândele, leziunile și umflăturile în zona vaginală pot indica existența unei boli cu transmitere sexuală.

Ar trebui să îți atragă atenția și scurgerile anormale ale vaginului: cele cu culoare neobișnuită, de o consistență ciudată sau cu un miros neplăcut ar putea însemna infecții.

Durerile în timpul actului sexual de asemenea ar trebui să tragă un semnal de alarmă și să te trimită cât mai repede la medicul ginecolog.

Este foarte important să mergi la doctor în mod regulat și nu doar atunci când apar astfel de probleme. De asemenea, specialiștii le recomandă tuturor femeilor să facă testul Babeș-Papanicolau în fiecare an, pentru a putea depista încă de la început apariția cancerului de col uterin.

 

13
oct.
14

Topul ciudăţeniilor şi lucrurilor ieşite din comun despre sex practicate din antichitate şi până azi

De-a lungul timpului, sexul a fost asociat cu tot felul de ciudăţenii, deşi la vremea respectivă sau în cultura respectivă reprezentau normalul. Între cele care pot fi enumerate dintr-o suflare sunt faptul că de exemplu în Guam, fecioarele nu pot merge la altar, astfel că există bărbaţi bine plătiţi să le rezolve problema,iar în India te costă mai puţin o prostituată decât un prezervativ.

Iată 69 de astfel de ciudăţenii şi curiozităţi sexuale practicate pe întreg mapamondul de-a lungul timpurilor

Prostituţie pe front şi în mănăstiri

1. In timpul Cruciadelor, starea de bine a trupelor era asigurata: in anul 1270, peste 10 000 prostituate insoteau soldatii.

2. In timpul domniei lui Carol cel Mare, calugaritele din manastiri practicau prostitutia pentru a-si mari veniturile.

3. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in bordelurile soldatilor germani, prostituatele erau notate. Daca una dintre ele primea 3 calificative negative, era impuscata.

4. Dintotdeauna, culoarea rosie a fost asociata cu prostitutia. In 1254, o lege le obliga pe femeile care practicau aceasta meserie sa-si vopseasca trupurile in rosu pentru a se distinge de femeile „cinstite”. Din acelasi motiv, regele Angliei, Edward al III-lea, le obliga pe prostituate sa-si poarte hainele pe dos.

Bombe cu efect afrodiziac

5. Intr-o vreme, Pentagonul punea la cale dezvoltarea unei bombe cu efect afrodiziac. Aceasta ar fi trebuit sa dezvolte la dusman o atractie irezistibila intre soldati, neutralizandu-i in acest fel.

6. Chiar si astazi, in unele regiuni ale Braziliei, inca se prepara „cafeaua dragostei”. Traditia spune ca femeia sa-i pregateasca o cafea iubitului ei, pe care sa o filtreze printr-un chilot purtat. Aceasta bautura se pare c-ar avea efect afrodisiac.

7. In timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, in ajunul casatoriei, viitorul mire facea o baie in balegar pentru a preveni penele sexuale.

8. In Antichitate, ficatul unui tanar ucis in stare de excitatie era cel mai cautat afrodisiac.

Cum erau pedepsiţi infidelii în Antichitate

9. In Grecia antica, amantul unei femei maritate era pedepsit in public: i se baga o ridiche in anus sau era epilat.

10. Pana in secolul al XVIII-lea, nasterea de gemeni era asociata cu adulterul. Se credea atunci ca barbatul nu poate sa fecundeze decat un ovul, iar 2 bebelusi inseamna 2 fecundari, deci un al doilea tata. Mamicile de gemeni erau condamnate sa sufere dispretul societatii.

11. In Italia, pana in anii 1960, traditia spunea ca barbatul sa-i ofere o pusca sau un pistol viitoarei lui sotii, cu care ea sa-l poata ucide daca era infidel.

12. In Anglia secolului al X-lea, regele Edmond adopta masuri aspre contra infidelilor, avand in vedere cresterea alarmanta a cazurilor de adulter. Femeile infidele erau pedepsite prin taierea nasului si urechilor, iar amantii lor erau alungati din regat.

Precursorii tatuajelor

13. In Evul Mediu, femeile isi machiau in intregime organele genitale pentru a-si excita partenerii.

14. La unele femei, vaginul poate avea dimensiuni iesite din comun: uneori vaginul este atat de mare incat prin el poate patrunde capul unui barbat, alteori e atat de mic incat actul sexual devine imposibil.

15. Un studiu a aratat ca obiectul cel mai dificil de scos dintr-un vagin este o minge de biliard.

16. In SUA, din ce in ce mai multe femei se opereaza pentru a-si micsora vaginul, ceea ce le confera senzatii mai intense in timpul actului sexual.

17. In Malaezia, un barbat de 34 ani, sub influenta drogurilor, si-a taiat penisul, l-a fript si l-a mancat.

18. In SUA, felatia este legala doar in 6 state.

19. Femeile din Babilon nu erau foarte incurajate sa practice felatia. Ele riscau sa li se scoata ochii daca se intampla sa raneasca sexul unui barbat.

20. Sexul oral cambodgian este o felatie care se realizeaza cu ceai cald in gura.

Posteriorul bombat, cheia succesului în Somalia

21. In cultura japoneza, schiopatatul usor este un gest de mare senzualitate. Pentru a seduce, fetele invata sa schiopateze fin.

22. Potrivit unui explorator britanic din secolul al XIX-lea, in Somalia barbatii aliniaza femeile unele langa altele si o aleg de sotie pe aceea care are posteriorul cel mai bombat.

23. In Japonia, studentele isi rotunjesc veniturile in fiecare luna vanzandu-si chilotii murdari in sex-shop-uri. Acestia sunt foarte populari, uneori gasindu-se de vanzare si la tonomate.

24. In Tailanda, un studiu al armatei a demonstrat ca 16% dintre soldati au avut cel putin un raport homosexual.

25. La mayasi, barbatii nu puteau sa intretina raporturi sexuale cu femeile inainte de casatorie, de aceea ei foloseau sclavi homosexuali pentru a-si satisface nevoile fiziologice.

26. In secolul al XIX-lea, travestitii fabricau sani falsi din carne moale de porc, pe care o decupau apoi sub forma unui san.

Concursuri de „bărbăţie”

27. In Japonia, acum multa vreme, erau organizate concursuri de erectie. Barbatii trebuiau sa-si mentina erectia cat mai mult prin mangaieri, fara sa ejaculeze. Concursurile aveau drept scop intarirea spiritului de luptator al participantilor.

28. In 1887, masturbarea era considerata un pacat. In acele vremuri, un barbat a inventat un aparat echipat cu o sonerie ce ii prevenea pe parinti cand copilul lor avea o erectie.

29. In secolul al XIX-lea, era interzis importul de bideuri franceze in Marea Britanie, deoarece „obiectul diavolului” ii incita pe englezi sa se masturbeze.

30. Un sexolog german, Kraft-Ebing, se opunea deschis masturbarii, deoarece din punctul sau de vedere aceasta practica putea duce la bisexualitate.

31. Numerosi medici din secolul al XVI-lea credeau ca practicarea regulata a masturbarii ducea la cresterea in dimensiuni a penisului.

32. La Milano, in 1995, pentru a reclama dreptul la sex in inchisoare, trei detinuti s-au refugiat pe acoperisul penitenciarului si s-au masturbat pe rand timp de 3 zile si 4 nopti in fata fortelor de ordine.

33. Un studiu australian realizat in 2003 a demonstrat ca barbatii care ejaculeaza de peste 5 ori pe saptamana in tinerete au de 3 ori mai putine riscuri sa se imbolnaveasca de cancer la varsta adulta.

Sexul în grup din biserici

34. In secolul al XVI-lea, bisericile erau locuri de intalnire pentru cuplurile adultere. Aici se practica sexul in grup, iar in cazurile extreme, chiar violuri colective uneori urmate de crime.

35. Imparateasa chineza Wu Hu avea un apetit sexual atat de mare incat ii obliga pe demnitarii care o vizitau sa ii faca un cunnilingus in semn de supunere.

36. In secolul al XVII-lea, orgiile in randul nobilillor erau ceva obsinuit. Mai multe cupluri se intalneau intr-o caleasca si se abandonau placerilor trupesti. Se spunea ca miscarile calestii in mers facea sexul mai placut.

Perversiuni în toată istoria

37. Zoofilie: in 1948, un raport asupra sexualitatii americanilor a aratat ca 65% dintre barbatii care locuiesc la tara intretin raporturi sexuale cu animale.

38. Incest: in Grecia, mai exact in satul Douneika, o veche traditie spunea ca tinerele femei sa fie deflorate de propriul tata sau de un unchi inaintea casatoriei, ca noaptea nuntii sa nu fie dureroasa. Viitorii miri erau sodomizati pentru a invata sa fie blanzi cu sotiile lor.

39. Necrofilie: egiptenii se temeau ca cei care se ocupau cu imbalsamarea cadavrelor sa nu le violeze femeile, de aceea ei pastrau corpurile defunctelor la domiciliu pana cand descompunerea devenea vizibila.

40. Scatologie: sultanul marocan Moulay Ismail, in semn de favoritism, trimitea excrementele sale femeilor din harem.

41. Ondinism: un psiholog din secolul al XIX-lea povestea intr-unul din studiile sale cazul unui pacient fetisist care fura chilotii murdari ai femeilor si ii intindea pe perna inainte de a se culca, deoarece adora mirosul de urina.

42. In Antichitate, medicii recomandau flagelarea si baile reci ca remediu pentru impotenta.

43. In domeniul sadismului, exista o categorie de persoane, numite „epinglofile”, care nu ajung la orgasm decat dupa ce au infipt ace in pieptul partenerului lor. Exista chiar prostituate specializate in acest tip de serviciu, care cer foarte multi bani pentru serviciile lor.

Violul „conjugal”

44. In unele state din SUA, cum este Nevada, sodomia era un delict care se pedepsea cu condamnarea la moarte in anii ’50-’60.

45. In 2007, un studiu national francez a scos la iveala ca 37% dintre femeile acestei tari si 45% dintre barbatii heterosexuali au practicat, cel putin o data in viata, sexul anal.

46. Tot in Franta, un barbat a fost condamnat pentru viol conjugal deoarece si-a introdus un deget in anusul sotiei in timp ce aceasta dormea.

Fantezii sexuale ciudate ale aristocraţilor

47. Ludovic al XIV-lea adora sa faca dragoste cu femei aflate in perioada menstruatiei si afirma ca nu exista un afrodisiac mai bun.

48. In Evul Mediu, medicii tratau ciuma si furunculele cu sange menstrual.

49. Cantitatea medie de sperma emisa prin ejaculare este de 2-6 ml. In cazurile extreme, cele de hiperspermie, cantitatea ejaculata poate ajunge pana la 10 ml.

50. Viteza medie de ejaculare a spermei este de 45 km/h.

51. In timpul orgasmului, unele femei, numite „femei-fantana”, pot sa expulzeze pana la 50 ml dintr-un lichid inodor si fara gust, a carui provenienta nu se cunoaste inca.

Pornografie si voyeurism – fapte surprinzatoare

52. Pentru a trezi apetitul amantelor sale, regele Francois I le ducea pe acestea in padurea Saint-Germain pentru a asista la imperecherea cerbilor cu caprioarele.

53. In Evul Mediu, femeile nu erau spanzurate, pentru a evita ca barbatii sa se uite sub fustele lor.

54. La 76 ani, si cu 350 filme la activ, Shigeo Tokuda este unul dintre actorii porno cei mai cunoscuti in Japonia.

55. In SUA anilor ’80, existau mai multe sex-shop-uri decat restaurante McDonald’s.

56. Pentru ca mumiile sa nu se plictiseasca, egiptenii le puneau in morminte papirusuri pornografice.

57. Un tanar chinez i-a scris peste 700 scrisori iubitei lui, in care o cerea in casatorie. Ea s-a casatorit pana la urma cu postasul!

Pudibonderii: Fără copane pentru femeile din burghezia înaltă

58. In epoca victoriana, nu se cuvenea ca femeile din inalta burghezie sa manance copanele de pui. Aceasta bucata era considerata un simbol sexual.

59. In secolul al XVI-lea, pentru ca femeile insarcinate sa nu vada chipul medicului care le ajuta sa nasca, el trebuia sa intre in camera in patru labe.

60. In SUA, pana la inceputul anilor ’40, cenzura cinematografica impunea ca in filme sa apara camera cu doua paturi separate, chiar si pentru cuplurile casatorite. Din aceleasi motive de pudoare, daca o scena de sarut se efectua pe un pat, barbatul trebuia sa aiba un picior pe podea.

Sărutul ca fiolă

61. Atunci cand romanii isi sarutau nevestele, ei nu o faceau din tandrete, ci pentru a verifica daca acestea bausera cumva vin, bautura interzisa femeilor.

62. Un sarut activeaza 12 muschi ai buzelor si 19 ai limbii.

63. In fiecare secunda, peste 866.000 de persoane se saruta in lume.

64. Dimensiunea prezervativelor nu este la fel pe toate continentele: in Asia, ea este in medie de 14 cm, in Europa de 17 cm, iar in America de 19 cm.

65. Pana in anii ’90, cand s-a inventat pilula, metoda contraceptiva cea mai utilizata in SUA era dusul vaginal cu Coca-Cola.

66. Romanii credeau ca apa rece ucide sperma, de aceea dupa fiecare raport sexual, sclava ii facea dus vaginal stapanei ei.

67. In Antichitate, siriencele isi introduceau un burete imbibat in otet in vagin pentru a nu ramane gravide.

68. In secolul al XIX-lea, prezervativele erau garantate 5 ani. Dupa fiecare utilizare, ele erau spalate, date cu talc si rulate pana la utilizarea urmatoare.

69. In China exista o meserie speciala: controlorul de ciclu. In scopul de a lupta contra numarului prea mare de sarcini, comitetele de control a nasterilor angajeaza „trimisi speciali” al caror rol este sa controleze menstruatiile femeilor din sectorul lor de activitate. Daca vreo femeie ramane insarcinata, ea este imediat condusa la spital pentru a face avort.

13
oct.
14

Ritualul căsătoriei şi familia moldovenească, văzută de Dimitrie Cantemir

Din relatările lui Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Descrierea Moldovei, putem afla că întemeierea familiei sub semnul căsătoriei are loc odată cu oficierea logodnei, fapt hotărât de Biserică. Datina străveche moldovenească este ca băieții să-și aleagă nevestele și nu invers. Tradiția populară în vechile comunități moldovenești considera rușinos un caz în care o fecioară își cerea alesul în căsătorie sau ca părinții fetelor să-și caute gineri.

D. Cantermir relatează faptul că cererea în căsătorie se realiza cu ajutorul pețitorilor (cuvânt de sorginte latină > petitores). Aceștia ispitesc cugetele părinților fecioarei prin conducătorul de grup al acestora, numit staroste, care este însărcinat de părinții viitorului mire să conducă ritualul. Acesta, împreuna cu toate rudele mirelui și ceilalți pețitori, rostesc următoarele cuvinte:

„Moşii şi strămoşii părinţilor noştri celor mai dinainte umblând la vânat prin codrii, au aflat această ţară, întru care ne aflăm şi noi acum şi ne hrănim şi ne desmierdăm cu mierea şi cu laptele dintr’însa. Deci prin pilda aceasta fiind îndemnat şi slăvitul boer (N), a mers la vânat prin câmpi, prin codrii şi prin munţi şi a dat preste o fiară, care fiind ruşinoasă şi cinstită, nu a stătut faţă cu dânsul, ci a fugit şi s’a ascuns şi viind noi pe urma ei, ne-a adus într’această casă. Deci, D-voastră trebue să ne-o daţi sau să ne arătaţi unde a fugit fiara aceasta pre care noi cu atâta osteneală şi sudoare am gonit-o din pustie.”

Pe lângă acest text starostele mai adaugă și alte alegorii sau metafore, după priceperea personală. Părinții fetei dau răspuns formal spunând că aceea fiară n-a venit în casa lor și că poate pețitorii i-au pierdut urma și că e posibil ca fiara să fie ascunsă la vreun megieș. De regulă, pețitorii insistă să le-o arate. Aceștia vor aduce în fața lor o babă urâtă îmbrăcată zdrențuros urmând să-i întrebe pe pețitori dacă aceasta este fiara pe care o caută, ei negând, răspunzând prin:

„Căci fiara lor este cu părul galben ca aurul, cu ochii ca de şoim, dinţii săi stau ca mărgeaua, cu buzele roşii ca cireşile, la trup ca o leoaică şi la piept ca o gâscă, cu grumajii ca de lebădă, degetele mai gingaşe decât ceara, şi faţa mai strălucitoare decât soarele şi luna.”

La auzul acestor cuvinte, părinții fetei neagă încă odată. Atunci pețitorii dau următorul răspuns:

 „Că câinii lor atâta sunt de adulmecători încât niciodată nu i-au înşelat şi acum le-au dat semnele cele mai adevărate, cumcă fiara aceia pe care o caută ei ar fi ascunsă acolea.”

Părinții fetei nu au încotro și aduc pe fata lor îmbrăcată după putința si averea lor. Pețitorii, văzând-o, cheamă preotul. Dacă acesta nu este disponibil, sunt chemați cei mai bătrâni dintre megieși. În fața lor viitorii miri își vor schimba inelele, urmând să se așeze masă unde cei prezenți vor sta și vor discuta despre alegerea zile în care se va oficia nunta. Interesant de remarcat este faptul că statutul social al mirilor evidențiază oficierea cununiei religioase.

Dacă mirii sunt feciori de boier, aceștia nu pot oficia logodna și cununia religioasă fară aprobarea Domniei și arhiereului. Acest lucru are în vedere obligația boierilor de a nu lega alianțe între familiile lor fără voia Domniei.

După stabilirea zilei în care va avea loc nunta, în lunea dinaintea nunții toate rudele merg la casa mirelui, cât și la casa miresei și aduc muzicanți, de regulă țigani, urmând a petrece. După terminarea ospățului, fetele și alte femei cern făină necesară pentru nuntă, ziua se numește” ziua cernutului”.

Veselia nunții începe de joi și ține până Duminică, atât la casa mirelui, cât și la casa miresei. Duminică mirele, împreuna cu prietenii și rudele lui, se duc la mireasa, după ce au anunțat dinainte prin conăcari (tineri ce participă călare în alaiul nunții, anunțând venirea alaiului). Grupul miresei păzeşte drumul ca ei să nu ajungă la casa miresei.

Daca acei conăcari sunt prinși în întâmpinare pe drum, de către grupul ce însoțește mireasa, vor fi legați și duși pe post de prizonieri la casa miresei. Acest obicei se aplică de regulă la cei de frunte, care au o educație mai ridicată. La ţărani, conăcarii sunt lăsaţi liberi.

Fie că sunt prinși sau nu, când ajung la casa miresei, conăcarii mirelui sunt întrebați ce poftesc, ei răspunzând că au venit să vestească război și că așteaptă oastea sa le vină în ajutor pentru a cuceri” cetatea” reprezentată prin casa miresei. Apoi, conăcarii ce joacă rolul de solii, sunt invitați în casa miresei pentru a degusta câteva pahare de vin.

După acest eveniment, conăcarii sunt trimiși înapoi, alături de ei venind și o parte din oamenii miresei. Pe drum, când aceștia văd că se apropie mirele, trimit conăcarii spre alaiul mirelui. Daca cei din partea mirelui îi prind pe conăcari, istoria se repetă in același stil ca și în partea oamenilor miresei.

După tot acest joc ritualic, toți participanții se adună la casa miresei. Apoi, au loc întreceri cu caii, unde se oferă recompense financiare celor ce izbutesc sa câștige. Marele câștigător primeşte premiul chiar din mana miresei și calului său i se pune o cunună de flori împodobită.

Pe seară, după slujba de Vecernie, mirii merg la biserica unde primesc cununia. În mijlocul bisericii se așează un covor pe care mirele va sta în dreapta, iar mireasa în stânga. La cei mai înstăriți, sub covor se vor așeza galbeni, iar la cei săraci se pun taleri, simbolizând renunțarea la orice urmă de materialism și dorința unei căsnicii spirituale, călcând în picioare simbolul bogăţiei.

Lângă miri stau nașii ce țin două lumânări. Preotul oficiază slujba și le schimbă inelele de trei ori urmând a pune pe capul mirilor cununiile împărătești și a oficia un dans ritualic, armonizat de către dascăli. În acest timp, rudele mirilor aruncă arginți mărunţi, nuci și hamei uscat, ca să arate că cer de la Dumnezeu timpurile roditoare de nuci și hamei, urmând a lepăda cealaltă bogăţie. Apoi, preotul oferă mirilor pâine înmuiată în miere, care vor gusta de trei ori, fapt ce simbolizează iubirea celor doi și veşnicia uniunii acestei Sfinte Taine strămoșești.

Un lucru foarte important este reprezentat de absența vinului înlocuit cu miere de albine, fapt ce se explică foarte ușor datorită influenței păgâne în oficierea ritualului cununiei.

Pentru a stârni amuzamentul celor prezenți la acest eveniment, amăgeşte pe miri de trei ori, când aceștia doresc sa guste din pâinea plină cu miere. După terminarea slujbei religioase, toți participanții se întorc la casa miresei, căreia i se pune pe față o pânză subțire din mătase roșie care va fi atârnată în perete cu ajutorul a două săgeți, la capul tinerilor. Acest lucru va fi oficiat de către cineva din partea miresei, când aceasta este dusă în camera special pregătită pentru ea și mire, în noaptea nunții.

Participanții se veselesc până la nouă ceasuri dimineață, când se aduce pe masă un cocoș fript cu pene cu tot. Unul din oaspeți intrând sub masă, începe să imite cocoșul, anunțând venirea zilei. După acest eveniment, toți oaspeții dau câte un bacșiș bucătarului. Apoi, mirele și mireasa merg în mijlocul casei unde se citește izvodul ce reprezintă zestrea miresei (foaia de zestre). Tot ce oferă părinții fetei este pus într-un car și transportat la casa mirelui.

După aceasta, vătășelul (solul) cere iertare de la părinții miresei, în numele acesteia. Mireasa va primi binecuvântare și urări de bine din partea părinților, urmând a consuma împreuna cu mirele un pahar de vin. Când mirii doresc să iasă din casă, la ușa stau cu sabia scoasă fie frații fetei, fie frații părinților ei. Mirele va trebui sa răscumpere ieșirea din casă cu un dar, care de regulă era reprezentat printr-un cal. După aceasta, mirele suie mireasa într-o căruţă, împreună cu mama sau sora lui, mergând după mire, ce se află în fața căruţei.

După ce sosesc la casa mirelui, tinerii căsătoriți consumă câteva pahare de vin urmând a fi conduși de către nașă în camera lor. La a treia zi după nuntă, rudele miresei vin la casa mirelui pentru a afla vestea. Daca fata a fost fecioară, părinții ei sunt invitați la o masă bogată și primesc cinste din partea tuturor. Tot atunci, părinţii miresei primesc cămaşa acesteia, care trebuie să fie pătată cu sânge, fapt ce simbolizează adevărul absolut că fata a fost virgină.

Dacă fata nu a fost virgină, mirele cheamă pe toate rudele sale arătându-le cămaşa nepătată. Aceștia, caută căruţelele cele mai rele, care au curelele rupte și înhamă pe părinții fetei urmând a sui în căruță pe fata și obligând pe părinții acesteia prin bătăi să tragă căruța până la casa lor.

Despre acest obicei, Dimitrie Cantemir ne relatează următoarele:

” Iară dacă fiica lor şi-a fost stricat fecioria mai dinnainte, atuncea a doua zi după mâncare, chiamă mirele la sine pe toate rudeniile sale şi le arată că nu ş’a găsit mireasa fecioară, deci ei caută căruţele cele mai rele şi cu curele rupte înhamă pe părinţi în loc de cai, după ce vin şi Pe fiica lor o pun în căruţă, iară pe dânşii îi silesc cu bătăi ca să o tragă singuri până la casa lor; şi aşa o ia înapoi ca pe o curvă şi nimeni nu poate să le facă sminteală la drum. Iară îndrăsnind cineva săi sloboază pe dânşii, atuncia unul ca acela osebit de alte bătăi se mai pedepseşte şi de către judecătorul locului ca un călcător de legile şi de obiceiurile ţării.”

Zestrea miresei este oprită de către băiat precum și tot ce a cheltuit familia băiatului pe urma nunții. Însuși judecătorul silește familia fetei sa returneze suma respectivă. Părinții unei fete care nu a fost virgină pot răscumpăra acest lucru cu ajutorul unei zestre mai mari. Dacă ginerele nu este de acord nici atunci, aceștia îşi iau fata înapoi și oferă ginerelui șansa de a alege altă fată.

La cununiile boierești, ceremonia se oficiază în curtea domnească, iar mirele primește pe cap o căciulă numită gugiuman purtată numai de boieri și de către domni precum și un cal. Mirele stă în dreapta Domnului cu acel gugiuman pe cap, iar toate slugile Domnului îl servesc ca și pe acesta. Când mirele merge la biserică sau la casa lui, i se face alai asemănător cu cel domnesc, cu muzică moldovenească și turcească. A treia zi, mirii merg cu daruri la Domn si Doamnă, mulțumind pentru cinstea primită de la aceștia.

Bibliografie:

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Ion Creangă, București, 1978 (pag.186-192).

13
oct.
14

Tabuurile sexuale din Evul Mediu şi reglementările Bisericii

Fãrã Biserica Creştinã medievalã Sigmund Freud ar fi ratat o mare cantitate de material de lucru. Multe dintre ideile despre sexualitate sunt de raportat la aceastã epocã, la restricţiile şi opţiunile fie confuze, fie exacerbate ale Bisericii…Nu exista niciun aspect al vieţii sexuale care sã nu fie abordat de instituţia religioasã, care putea sã impunã condamnarea la moarte pentru adulter, dar la fel de bine sã coordoneze prostituţia consideratã un rãu necesar.

In ciuda opoziţiei generale faţã de partea fizicã a relaţiilor, Biserica se pare cã era foarte interesatã de subiect. Câteodatã întâlnim descrieri ale actului sexual atât de detaliate încât lasã impresia cã au fost scrise nu fãrã urmã de entuziasm. Se impune întrebarea dacã teologii timpurii, angajându-se în polemici interminabile despre sex, nu erau cumva încercaţi de frustrãrile provocate de un trup pe care îl negau cu încãpãţânare. Biserica interzicea exprimarea deschisã a dorintei sexuale, dar conceptul medieval de iubire curteneascã sugereazã cã admiraţia şi adoraţia puteau fiinţã cumva între dorinţa eroticã şi ataşamentul spiritual. Unii scriitori o defineau drept o adoraţie contradictorie, reunind imoralitatea cu moralitatea, pasiunea cu disciplina, umilinţa cu extazul, umanul cu transcendentul. Iubirea curteneascã are ca motiv recurent cavalerul care se îndrãgosteşte de o domniţã mãritatã, idealul femeii intangibile. Acesta o admirã de la depãrtare şi este capabil de orice sacrificiu în numele iubirii pure. Trubadurii foloseau din plin tema iubirii în cântecele lor, care era un fel de sublimare a sexualitãţii.

Pentru oricine lua în serios morala creştinã, sexul strict ca plãcere iese din discuţie. Celibatul este modelul ideal de comportament, iar sexul reprezintã doar o parte a cãsãtoriei. Sexul înainte de sau în afara cãsãtoriei era un joc periculos care nu rareori rezulta în pronuntarea sentinţei capitale. Dar nu doar Biserica era cea care dezaproba copulaţia şi adulterul, ci şi nobilii, care trebuiau sã se asigure cã urmaşii le împart sângele. Un exemplu de iubire curteneascã degeneratã este acela al regelui Filip al IV-lea cel Frumos, care aflând cã cele trei fiice ale sale aveau relaţii cu unii dintre cavalerii sãi, a ordonat ca ei sã fie evisceraţi în public şi ele trimise la mãnãstire. Ceva mai libertinã era viaţa în mediul rural, unde relaţiile fizice ţineau de rutinã. Adesea preoţii îi forţau pe ”pãcãtoşi” sã se cãsãtoreascã şi totul era dat uitãrii.

Reglementarile sexuale ale Bisericii

Biserica avea grijã sã impunã reguli şi în viaţa sexualã. Orice altceva în afara poziţiei misionarului era considerat nenatural şi deci un pãcat. Preoţii nu favorizau alte poziţii pentru cã în opinia lor subminau rolul dominant al bãrbatului în societate. Iar sexul oral sau anal ieşeau din discuţie pe motiv cã nu avea de-a face cu procreaţia, ci cu plãcerea, negatã de puriştii care vedeau în act doar aspectul practic. Pedepsele pentru poziţiile ”deviate” puteau fi foarte severe: trei ani de penintenţã pentru femeia deasupra, sex oral sau sex a tergo. Aceasta era poziţia oficialã a Bisericii, dar unii teologi mai progresişti încep sã se îndoiascã de reglementãri. Albertus Magnus permite de pildã folosirea a cinci poziţii, dar tot insistã pe naturaleţea poziţiei misionarului.

Opinia Bisericii despre homosexualitate este exprimatã foarte clar de catre teologul Petru Damian în Cartea Gomorei. Sodomia era vãzutã ca un act împotriva naturii, la fel ca masturbarea sau sexul anal. Tome de Aquino a extins definiţia sodomiei la toate actele care nu implicau penetrarea vaginalã. Totuşi, Biserica nu începe persecuţia împotriva ”pãcãtoşilor” mai devreme de secolele 12-13. Sodomia se pedepsea cu moartea, adicã ardere pe rug, spânzurare sau suspendare în cuşca de fier în cazul preoţilor. Avem totuşi dovezi în legãturã cu homosexualitatea unor personaje celebre, cum ar fi Richard Inimã-de-Leu, care şi-ar fi cunoscut soţia, pe Berenegaria, în timpul unei relaţii cu fratele sãu, viitorul rege Sancho al VII-lea al Navarrei. În epocã mai circulau zvonuri şi în legãturã cu relaţia dintre el şi Filip al II-lea al Franţei.

Unul dintre accesoriile cele mai populare în Evul Mediu era aşa-numitul ”codpiece” (engleza medie ”cod”=scrot), o bucatã de material ataşat pentru a supradimensiona organele genitale. Materialul era umplut cu bumbac sau rumeguş şi lipit de panataloni. Alt simbol al virilitãţii consta în moda pantofilor numiţi ”poulaine”, acei pantofi lungi, cu vârful îndreptat în sus tocmai pentru a induce ideea penisului erect. Peter Bruegel, pictorul, reprezintã adesea aceste douã motive ale masculinitãţii, un tablou celebru fiind acela al lui Henric al VIII-lea. Biserica numea aceste obiceiuri ”moda satanei”. În ceea ce le priveşte pe femei, se pare cã Evul Mediu nu era strãin nici de dildo…ba mai mult, instrumentul este pomenit în mai multe cãrţi de penitenţã, care impun pedepse de cinci ani în zilele de sãrbãtoare.  Cuvântul însã nu este folosit mai devreme de perioada renascentistã, conform Oxford English Dictionary, dar o explicaţie invocatã îi atribuie originea în ”dilldough”, o bucatã alungitã de pâine condimentatã cu mãrar. Unii scriitori fac aluzii la popularitatea instrumentelor importate din Italia.

Ideea cã celibatul este singura cale de glorificare a divinitãţii este întruchipatã de fecioara Maria. Virginitatea era un ideal înalt, dar în practicã rareori împlinit, şi de ţãrani, şi de nobili. Dar era posibilã redobândirea fecioriei, dacã femeia îşi mãrturisea pãcatele şi îşi petrecea restul vieţii în mãnãstire. Femeile care alegeau aceastã cale erau absolvite de aşa-zisul rol în pãcatul originar şi se integrau în cultul fecioarei. Ca fapt divers, centura de castitate, atribuitã în general evului mediu, este o invenţie a secolului al XIX-lea.

Dincolo de apologia castitãţii, prostituţia prospera, indiferent dacã era sau nu aprobatã de Bisericã. În oraşele mari prostituatele îşi practicau meseria în anonimat şi o considerau onestã şi esenţialã. Pentru o vreme Biserica a fost şi ea de acord cu prostituţia, ca metodã de prevenire a adulterului şi homosexualitãţii, deci era un rãu necesar. Chiar Toma din Aquino, un teolog foarte dogmatic, recunoştea cã dacã aceasta ar fi abolitã, voluptãţi neînfrânate ar pune stãpânire pe societate. Cele mai respectabile prostituate lucrau în bordel (”stew”). Majoritatea satelor dispunea de unul. În unele dintre ele femeile trebuiau sã poarte o marcã de identificare, adicã un articol de îmbrãcãminte cum ar fi un vãl cu o dungã galbenã. Cele care practicau în afara bordelului se expuneau atitudinilor mai aspre ale societãţii. Riscau încarcerarea, torturile sau mutilarea.

În cursul evului mediu, Biserica a fost mai preocupatã de plãcerile şi pãcatele rezultate din actele sexuale nenaturale decât de problema contracepţiei. Teologii dezaprobau contracepţia şi totuşi nu se preocupau foarte multe de denunţarea sa comparativ cu alte practici pe care le considerau mult mai grave. Contracepţia on priveau ca pe o problemã moralã minorã, nu ca pe un pãcat mortal. În afarã de coitus interruptus, existã anumite referinţe la prezervative. Acestea constau atunci în bãşici şi intestine întretesute şi refolosite de multe ori. Oricum problema era mai degrabã prevenirea sifilisului decât contracepţia. Versiuni mai târzii ale prezervativului întrebuinţau pânza de in, iar prima uzanţã contraceptivã a prezervativului dateazã de la jumãtatea secolului al 17-lea. Femeile se foloseau uneori de nişte tampoane cu varii ingrediente menite sã acţioneze ca spermicid. Una dintre reţete consta într-un amestec de curmale, scoarţã de acacia şi miere, în care se înmuia tamponul.

Dacã se întâmpla ca bãrbatul sã fie impotent, Biserica îl aducea în faţa unor investigatori privaţi, care erau de fapt femei bãtrâne care analizau starea generalã de sãnãtate a bãrbatului şi îndeosebi organele genitale. Dacã se constata o deformare a penisului sau vreun alt motiv al imposibitãţii consumãrii cãsãtoriei, se permitea separarea cuplului. Mulţi medici europeni sunt tributari învãţãturii islamice, prima care prescrie medicaţie pentru tratarea disfuncţiilor erectile, combinând tratamentul cu medicamente de cele mai multe ori cu administrare oralã şi dietele

13
oct.
14

Adio Windows 7!

windows 7

Nu cred ca trebuie sa va panicati, poate ca este un lucru bun faptul ca Microsoft nu o sa mai acorde licente OEM de Windows 7, imediat dupa Halloween. Licentele pentru Windows 7 Home Basic, Home Premium sau Ultimate nu or sa mai fie disponibile pe piata OEM sau pentru integratorii de sisteme.

Dupa ce stocul de licente existent se termina, nimeni nu va mai putea cumpara Windows 7, sau sisteme cu Widnows 7 preinstalat. Daca aveti un dispozitiv cu Widnows 7 Pro, nu trebuie sa va faceti griji, cel putin pentru o perioada. 31 Octombie va fi ultima zi de existanta pentru Windows 7. Suportul general va continua pentru Windows 7 SP1 pana in data de 14 Ianuarie 2015, si va mai primi actualizari pentru securitate pana in 14 Ianuarie 2020. Toate aceastea au legatura cel mai probabil cu aparitia lui Windows 9.

Un lucru trebuie mentionat: cei care au cumparat un dispozitiv cu Windows 8.1 Pro, pot face downgrade la Windows 7 Professional sau Windows Vista Business, desi trebuie sa ai ceva probleme ca sa faci acest lucru. Windows 8.1 este un sistem foarte bun, iar daca vedeti interfata ca fiind o problema, se pate instala gratuit Classic Shell pentru a va aduce inapoi butonul de start din Windows 7, si nu o sa mai aveti treaba cu interfata Metro.

13
oct.
14

Acum în suferinţă, sunteţi cu mult mai fericită decât orice om sănătos

3_nu_pierde_sufletulDacă ar fi să privim un om sănătos şi un om aflat în suferinţă îndelungată şi să comparăm starea sufletească a amândurora, pe care dintre aceştia l-am numi fericit sau netrebnic – pe cel sănătos sau pe cel suferind?

De exemplu, de câte ori bolnavă fiind, aţi adus pocăinţă pentru păcatele voastre înaintea lui Dumnezeu şi a părintelui duhovnicesc, şi v-ați împărtăşit cu Sfintele Taine? În acelaşi timp, omul sănătos nici nu are vreme să se gândească la păcate, iar dacă se va întâmpla să ajuneze o dată pe an, o va face nu atât din osârdie, cât din politeţe, ca să spună: „Şi eu astăzi am postit”. Iar spovedania este de obicei mută, adică i se pare că nu are nimic pe suflet. În boala pe care o aveţi, câte suspinuri grele din adâncul inimii aţi făcut să iasă înaintea lui Dumnezeu, pe care Domnul pururi le aude şi le vede.

Pe când celor sănătoşi li se întâmplă altceva; chiar dacă suspină, o fac mai mult din cauză că n-au văzut pe cineva de multă vreme sau pentru faptul că n-au primit vreo veste în legătură cu ceva. Fiind în suferinţă, de câte ori n-aţi udat faţa cu lacrimi, iar cei sănătoşi, cât săpun mai cheltuiesc în fiecare zi ca să le fie faţa curată, iar despre suflet nu scot un cuvânt.

Bolnavă fiind, vă îndreptaţi deseori ochii către chipul lui Hristos Mântuitorul şi către cel al Preacuratei Lui Maici, în timp ce doamnele şi domniţele cele sănătoase, în loc de icoană, se privesc pe sine de vreo sută de ori pe zi în oglindă, iar ca să spună o rugăciune sau să-şi facă semnul crucii cum se cuvine nu au timp. Iată de ce, fiind acum în suferinţă, sunteţi cu mult mai fericită decât orice om sănătos din preajma voastră şi vi se mai pregăteşte încă şi fericirea veşnică în ceruri de la Domnul, pentru care bucuraţi-vă şi vă veseliţi şi din toată inima mulţumiţi Milostivului Dumnezeu, că are pregătită multă milă şi mângâiere pentru cei suferinzi, pe care le veţi primi la timpul cuvenit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Sfântul Cuvios Antonie de la Optina

Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 56

13
oct.
14

Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc

suferintaOamenii nu trebuie să plângă singuri. Dacă vrei să plângi, o să plângem împreună. Dacă stau bine şi mă gândesc, aveam aşa o poftă de plâns, dar nu puteam… parcă mi-ar spune Hristos. Uneori plâng de dor, alteori plâng de ciudă că nu pot face mai mult bine, nu pot ajuta pe cei ce suferă, nu pot să… şi atunci plâng pentru ei, pentru mine. Ştiu că atunci când eu plâng mai sunt şi alţi oameni în întreaga lume care plâng şi nu plâng singur. La fel e şi când râd. Niciodată nu râdem sau nu plângem singuri. Unii plâng de durere, alţii plâng de singurătate, alţii plâng de  bucurie, alţii plâng de boală, alţii plâng din mândrie, alţii plâng din tăceri apăsătoare, alţii plâng din cuvinte nepotrivite, alţii plâng din neplânsul plâns, alţi plâng de… Sunt plânsuri şi plânsuri. Toţi râdem şi plângem la fel, în aceeaşi limbă.

Nu te îneci dacă pici în apă. Te îneci dacă rămâi acolo. Soare m-a ars. Luna s-a ascuns de mine. Ploaia am confundat-o adeseori cu lacrimile mele. Grele, uşoare. Aburi ies din pământ. Nu ştiam unde să Te găsesc. Nu ştiam cum să ajung la Tine. Eu am greşit, Tu m-ai iertat şi iubit şi nu mai conta nimic. Vântul îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Şi în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd şi să Te mângăi. Să Te pipăi, să Te iau în braţe şi să urlu de durere că eşti cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrăţişarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai şi eu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-e sete de Tine!…

Călugărul care ştie că se roagă cu rugăciunea inimii, încă nu a ajuns la rugăciune, darămite să mai scarpine limba despre asta… Rugăciunea e o stare de prezenţă continuă în care eu sunt în Doamne şi Doamne este în mine, într-o comuniune dincolo de cuvinte… Sunt un urât acum, dar pot fi om frumos. Te caut în amurgul norilor, în asfinţitul lacrimilor, în privirile lăsate pe icoane, într-o binecuvântare sau în tăcere… Omul fără Dumnezeu nu este fericit. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa mea, nu este pe nici un loc.

Ţi-am încredinţat ale mele surâsuri, ale mele secrete, ale mele dureri. Tu ştii tot şi mă iubeşti aşa. Închid ochii, inspir şi expir adânc şi Te găsesc iarăşi în tăcerea de după rugăciune. Nu îmi ceri rugăciuni, viaţa mi-a fost o rugăciune. Inima îmi este jertfelnic. Mă aduc Ţie ca o prescură. Fără explicaţii, doar dăruire. Nu uit nimic-nimic. Lira. Vioara. Pianul. Inima. Insula. Absolutul. Grădina. Pacea. Iubirea. Taina. Îmi amintesc poemul tău ce mi l-ai scris cu o pană de libertate în amurgul căutărilor mele. Suntem cu toţii vase prin care Dumnezeu lucrează…

Cerul se apropie foarte mult de pământ. Adeseori se amestecă. Chiar dacă eu nu vreau, nu ştiu, nu pot, Tu, Doamne, mântuieşte-mă! Doamne când e nevoie tună în fiinţa mea şi taie cu ascuţişul cuvintelor lutul ce nu mai are temelie bună. Fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Aproape fii de mine, când mor şi înviez şi strânge-mi cioburile vieţii risipite pe Psaltirea din chilie la lumina tăcutei candele, ce doar ascultă suspine şi gânduri trimise în fum de tămâie. Doamne, izbăveşte-mă de această suferinţă sau mai bine vino şi tu în această suferinţă ca să o împărţim cinstit la doi! Dă-mi şansa să trăiesc bucuria adevărată. În frica adevărată nu mai este drum înapoi, ci ajung până la porţile morţii. Sunt la capătul inimii și privesc viața ca și cum nu aș fi plecat niciodată. Straşnică imagine. Nu mai înmulţesc vorbele. Arunc toate cuvintele. Și pe cele ce nu s-au spus încă…

Eu știu și simt că ești aici, acum! Doamne, când săruţi cerul, el plânge pentru mine. Când săruţi marea, ea îmi cântă balade. Când săruţi vântul, timpul se opreşte şi plângem amândoi!…

13
oct.
14

Plante care îmbunătăţesc memoria: rozmarinul

rozmarinFiecăruia dintre noi i se întâmplă să uite ceva. Ziua unui prieten, o programare la doctor, ca să nu mai vorbim de copiii noştri, care trebuie să reţină zilnic o serie de informaţii. Cum să faci faţă, fără să uiţi? Oamenii de ştiinţă au descoperit recent că rozmarinul ajută memoria. Iată cum funcţionează această plantă asupra creierului nostru.

În urma studiilor făcute, specialiştii au constatat că este suficient să miroşi rozmarinul şi memoria ta se poate îmbunătăţi chiar şi cu 75%.

Mai mult, uleiul esenţial de rozmarin ne poate ajuta să ne amintim evenimente din trecut şi să nu uităm sarcinile pe care le avem de îndeplinit zilnic.

Stopează enzimele asociate cu uitarea

Studiul făcut a scos în evidenţă faptul că îmbunătăţirea memoriei s-a produs indiferent de starea participanţilor, ceea ce i-a condus pe specialişti la concluzia că îmbunătăţirile ar putea fi provocate de o influenţă chimică.

De asemenea, şi viaţa celor care suferă de pierderi de memorie datorate vârstei înaintate poate fi îmbunătăţită. Se pare că unii compuşi din rozmarin stopează producţia anumitor enzime care blochează funcţionarea normală a creierului. Acest lucru ne ajută să fim mai alerţi şi să ne îmbunătăţim memoria pe termen lung.

Cum acţionează

În urma studiilor făcute s-a dovedit faptul că uleiul esenţial de rozmarin creşte cu 60-70% şansele ca aceia care îl miros să îşi amintească ce au de făcut în viitor.

Cercetătorii au constatat că participanţii din grupul celor care au fost expuşi la mirosul de rozmarin nu numai că şi-au rezolvat mai bine sarcinile, dar aveau şi un nivel mai crescut de eucalyptol, un compus din uleiul esenţial de rozmarin despre care se ştie că influenţează sistemele chimice din corp, îmbunătăţind funcţiile cerebrale.

Atenţie!

Uleiul de rozmarin poate cauza, în anumite situaţii, reacţii alergice. De aceea, trebuie utilizat numai cu prescripţie medicală.

Fiindcă uleiul este volatil în natură, poate provoca vomă şi spasme – deci, nu trebuie să fie consumat pe cale orală, de către femeile însărcinate sau care alăptează. Doza excesivă de ulei de rozmarin poate cauza un avort spontan sau poate afecta fătul.

sursa libertatea.ro

13
oct.
14

Nu putem iubi şi dărui decât ceea ce Dum­nezeu construieşte în noi ca iubire

fetita_copil_lumanariAtât de tare îşi bate joc dracul de noi, încât ne face să credem că noi pe toate le facem, când, în realitate, a iubi şi a dărui sunt verbe care nu se leagă de noi, ci de Hristos.

Nu putem iubi şi nu putem dărui decât ceea ce Dum­nezeu sistematizează şi construieşte în noi ca iubire şi ca dăruire. Şi, într-un fel sau altul, cine pierde din vede­re că Dumnezeu este dăruitorul iubirii şi că Dumnezeu este ziditorul iubirii în dar pierde din vedere esenţa vieţii sale, nu doar între oameni, ci şi în Hristos, până la urmă.

Ştiţi că noi ne definim întotdeauna Ortodoxia spunând că este un mod de viaţă în Hristos – nu-i filozofie, nu-i ideologie, nu este fanatism, nu este fixaţie. Se întâmplă însă de multe ori să nu avem curaj să spunem asta — că Ortodoxia n-are voie să aibă fixaţii, că n-are voie să aibă încrâncenări.

Cum să fii ortodox încrâncenat împotriva cuiva? Nici măcar împotriva păcătosului, căci Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos. Tocmai încrân­cenările acestea ale noastre în încercarea de a dovedi, în permanenţă, structura noastră foarte fermă ne îndepăr­tează de ceea ce vă spuneam, de modul de viaţă pe care, cu atâta drag, îl numim viaţa în Hristos.

Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 9-10

13
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-13

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 24-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, bogaţilor!, că de pe-acum vă luaţi mângâierea. Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; că părinţii lor aşa le făceau profeţilor mincinoşi. Iar vouă, celor ce ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia pe ale tale, nu i le cere.
13
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-13

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni 1,

1-7

P-150x150avel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus, precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine.



Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte