Arhivă pentru 14 octombrie 2014

14
oct.
14

Dumnezeu, nu se lasă înşelat! De aceea avem de-a face cu multe necazuri…

smerenie_familie– Aţi afirmat că o femeie ideală, obligatoriu nu trebuie să se abată de la calea cea dreaptă, dar dacă se abate şi apoi (datorită pocăinţei) se întoarce pe calea cea dreaptă, nu poate să mai fie ideală? Istoria ne-a demonstrat contrariul, de exemplu împăratul Iustinian şi Teodora. Nu credeţi că exagerăm?

– Poate că exagerez, dar mai bine să exagerez şi să se realizeze aşa. Spre exemplu, dacă cel care sare la paralele cu prăjina, dacă ar putea să nu vadă ultima bară acolo şi să vadă pe una mai sus care nu există, atunci sigur că nu reuşeşte să câştige. Totul este să tindem sus şi apoi să realizăm cât se poate, dar nu avem voie să nu năzuim, trebuie să năzuim la ceea ce este căsătorie creştină, căsnicie fericită, soţ şi soţie ideală. Căderea este omenească, ridicarea este posibilă. Să facem asta, Dumnezeu nu ne va judeca că am păcătuit, ci pentru că nu ne-am ridicat!

Se întâmplă multe în căsnicie, şi căderi şi ridicări. Oamenii pot deveni sfinţi şi din tâlhari şi din desfrânaţi… Avem istoria, am verificat şi merge. Dar dacă nu poate să nu fie decât rău, ridicarea se poate, dar cu revenirea iarăşi la credinţă, la trăire şi aceasta este obligatoriu. Eu nu cred în morală fără Dumnezeu. Există morală şi fără Dumnezeu, dar nu cred în ceea ce poate să realizeze aceasta. Nu se poate, nu este compatibilă, de aceea unele căsătorii nu merg, pentru că soţul spune: eu aduc acasă de toate, sunt corect cu soţia mea, nu o bat, are de toate, avem copii, ne dăm interesul, dar aventurile mele personale fac parte din alt episod al vieţii mele. În aşa ceva nu cred. De ce? Pentru că intervine o lege, se numeşte legea echilibrului sau legea compensaţiei. Şi aşa intervine Dumnezeu, care nu se lasă înşelat! De aceea avem de-a face cu multe necazuri.

Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 150-151

14
oct.
14

De ce se urăsc oamenii?

angelDe ce se urăsc oamenii? E atâta necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.

De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.

E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.

Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.

Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

Extras din Ernest Bernea, Îndemn la simplitate: mărturisiri pentru un om nou, Editura Vremea, Bucureşti, 2006
14
oct.
14

Ținta alergării

ta_bdomn2Un om credincios şi bogat, când fu aproape de-a muri, zise că dorinţa lui de pe urmă este ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă. Când muri, într-adevăr toţi prietenii veniră la locuinţa lui ca să-l întovărăşească la locul de veci.

Când însă alaiul o luă, spre cimitir, iată că se pomi o ploaie mare.

La început, toţi prietenii se ţinură bine. Dar cu cât cortegiul înainta, cu atât, unul câte unul din prietenii mortului, se furişau – şi plecau acasă, până ce la cimitir ajunseră numai doi, care avuseră puterea să înfrunte ploaia.

A doua zi, când se deschise testamentul acelui om bogat, aflară că el îşi lăsase averea acelora dintre prietenii lui care aveau să meargă până la groapă. Aşa că cei doi prieteni împărţit între ei averea.

Aşa este, iubiţii mei, şi cu Biserica noastră, Ea cheamă la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum.

Aşa că puţini ajung la ţinta alergării…

Mulţi chemaţi, puţini aleşi.

Viata crestina in pilde” – Al. Lascarov Moldovanu

14
oct.
14

Să rămânem întotdeauna spre acoperământul Maicii Domnului

1350131745_sliderSă fim întotdeauna alături de Preacurata, prin rugăciunile noastre stăruitoare către Ea. Să năzuim întotdeauna spre acoperământul Ei matern, cu credinţă tare, că nici una din rugăciunile noastre, nici una din lacrimile noastre, nici unul din suspinele noastre, nu vor pieri fără urmă.

Şi atunci Ea, nu numai că ne va mântui mereu de orice rău în toată viaţa noastră, dar va fi cu noi şi la trecerea noastră în viaţa de dincolo, ca să se împlinească asupra noastră cuvintele din Acatistul în cinstea Icoanei Maicii Domnului Bogoliubskaia: „În ceasul morţii arată-Te nouă, Preacurată” (Acatistul Icoanei Maicii Domnului Bogoliubskaia, condacul al 13-lea).

Ea va alunga de la noi, după moarte, toţi demonii, ne va îngrădi de toate vămile diavoleşti ale văzduhului, ne va închina ca pe nişte copii iubiţi ai Ei la tronul Fiului Său şi îl va ruga să ducă sufletele noastre în cereştile Lui locaşuri ale Raiului.

Din Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 184-185

14
oct.
14

“Cine are interzis in iad?”

iadPărintele Sofronie a făcut următoarea observație unui ucenic de-al său în timp ce erau împreună în curtea mănăstirii îngrijindu-se de construcția noii biserici: „Este un lucru anevoios să zidești astăzi un altar de jertfă. Aceasta va asmuți toți demonii”. A continuat apoi cu o anecdotă pe care o știa din Rusia:

„O persoană a ajuns în iad și voia să zidească acolo o biserică pentru a se putea ruga. Cu toate păcatele sale, Îl iubea pe Dumnezeu și voia să se roage. Așa că a început să caute un loc pentru a săpa fundația. Atunci a venit un demon la el și l-a întrebat ce are de gând să facă. Atunci el a răspuns: ” Vreau să construiesc o biserică pentru a mă ruga”. Acest răspuns l-a bulversat pe demon, căci nu era cu putință să zidești o biserică în iad. Așa că a încercat să-l împiedice să facă acest lucru, dar nu a reușit, așa că a chemat în ajutor și alți demoni, dar nici aceștia n-au reușit să-l oprească. Atunci l-au chemat pe stăpânul lor după care au adunat acolo o legiune de demoni pentru a-l arunca afară din iad pentru a nu putea zidi acolo o biserică”.

După care, părintele Sofronie a concluzionat: „Tot la fel, noi zidim biserici pentru a transforma iadul în rai, dar, dacă nu reușim, cel puțin nu vom fi primiți în iad de demoni”.

14
oct.
14

Cum putem birui şi alunga de la noi slava deşartă şi cugetul mândriei

pr Arsenie Urâtă şi necurată patimă! Toate relele pescuiesc în balta aceasta! Să nu audă Dumnezeu de omul mândru! Îi ia darul întreg, ca să se poticnească, doar s-ar smeri, cum spune Scriptura.

Îl părăseşte, devine o mare urâciune; îi ia gustul frumosului, îl lasă rătăcit şi haotic prin toate gunoaiele marginilor lumii. Nu mai are chip, nu mai are asemănare şi nici discernământul conştiinţei. E adevărat cum spun unii Sfinţi Părinţi: “Unde căderea a apucat, acolo mai înainte mândria a lucrat”. Nici o patimă nu te apropie mai mult într-o asemănare cu diavolul ca mândria.

Toate patimile se mai pot, să zicem, apăra cu firea şi cu grozavele împrejurări ale vieţii, dar mândria nu se poate apăra cu nimic! Ea are nesuferita cutezanţă să stea lângă orice virtute şi chiar, la cine poate, se ascunde în smerenie, pe care o are ca un paravan. Lucru foarte des întâlnit şi, întărind cuvântul, este ceea ce spune un părinte: “E smerit mândruleţul!”

Fiind atât de primejdioasă şi atât de prezentă la toate vârstele şi rangurile, este bine ca nimeni să nu desconsidere pe nimeni, oricât ar fi de neînsemnat, căci şi în el se ascunde Hristos, şi chiar să-l întrebe, pentru a-i cere o părere, măcar şi convenţional, şi acesta ar fi un prim pas, adică un semn pe drumul Evangheliei.
E bine să întrebi, să ceri păreri sau sfaturi de la oricine, oricine ai fi tu, că, cine ştie, harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai mult în cei simpli şi nebăgaţi în seamă. Pleacă-te măcar pentru smerenie trupească, cum se zice, că tot este un sunet plăcut şi vei vedea câtă nevoie ai de semenii cu care a rânduit Dumnezeu să trăieşti şi să te vezi şi te vei convinge în drumul vieţii că înţelep-ciunea stă sigur mai mult unde este smerenie, pentru că acolo este Dumnezeu.

Iată, Lucifer a căzut iremediabil, cădere măreaţă numai prin două cuvinte: “Eu sunt…”, şi, căzând, a ajuns împotrivitor pe veci, urâciunea pustiirii. Să nu se amăgească cineva că fără o adevărată purificare în singură apa smereniei, va putea intra în împărăţia de unde au căzut îngerii! Iată, la repezeală, gândurile şi îndemnurile mele ca să poată cineva delibera că Dumnezeu ne-a făcut frumoşi singur numai pentru El!

Convorbiri duhovnicesti cu Parintele Arsenie Papacioc

14
oct.
14

Am uitat… ştiu cinci limbi

copil1Odată, pe când mă aflam unde mă aflam [în India, n.ed.], un misionar străin a venit la mine şi mi-a spus: “Sunteţi un om bun, dar nu sunteţi o bună creştină”.

I-am zis: “De ce?”

“Fiindcă sunteţi aici de atâta vreme şi vorbiţi doar în engleză. Ce limbi ale băştinaşilor aţi învăţat?”

I-am răspus: “N-am izbutit să învăţ nici o limbă a locului, fiindcă călătoresc foarte mult dintr-un loc în altul. De îndată ce învăţ un dialect, cei din jur încep să vorbească altul. Am învăţat să spun doar ‘Bună dimineaţa’ şi ‘Bună seara’. Nimic altceva”.

“Aaa, nu sunteţi creştină. Cum puteţi evangheliza? Toţi catolicii şi protestanţii învaţă dialectele locale ca să poate face asta…”

Atunci mi-am zis: “Doamne, dă-mi un răspuns pentru el”. Am cerut aceasta din toată inima, şi apoi i-am spus: “Ah, am uitat! Ştiu cinci limbi.”

“Cu adevărat? Care sunt acestea?”

“Cea dintâi limbă este zâmbetul; cea de-a doua, lacrimile. Cea de-a treia este a mângâia. Cea de-a patra este rugăciunea, iar cea de-a cincea este dragostea. Cu aceste cinci limbi mă plimb în toată lumea.”

Atunci el s-a oprit şi mi-a zis: “O clipă. Puteţi să repetaţi, ca să notez ce aţi spus?”

Cu aceste cinci limbi poţi călători în tot pământul, şi toată lumea va fi a ta. Iubeşte-i pe toţi ca pe tine însuţi – fără să-ţi pese de religie sau rasă, fără să-ţi pese de nimic.

Peste tot sunt oameni ai lui Dumnezeu (zidirea lui Dumnezeu, n.ed.). Nu poţi şti niciodată dacă cineva pe care-l vezi astăzi va ajunge mâine sfânt

14
oct.
14

Dumnezeu primeşte orice fel de milostenie?

milosteniaMilostenia, ca şi jertfa, poate fi diferită. În vremea celor 40 de ani de pribegie a poporului Israel în pustiul Egiptului, proorocul Moise a urcat în munte pentru a se ruga lui Dumnezeu. În acel răstimp, oamenii au turnat un viţel de aur şi au început să i se închine. Atunci toţi israeliţii şi-au scos inelele de aur de pe degete şi alte podoabe şi le-au jertfit acestui idol. Însă lui Dumnezeu nu i-a fost pe plac această jertfă.

Avem şi un alt exemplu în Vechiul Testament, când se spune că poporul evreu a jertfit aurul şi argintul său pentru construirea templului. Acest fapt însă a fost pe placul lui Dumnezeu.

La porţile mănăstirii noastre stau oameni care cer bani. Cei care trec pe lângă ei le oferă câte ceva din avutul lor. Dar unii folosesc cele primite pentru a bea, iar îmbătându-se, se iau la bătaie. O astfel de milostenie nu este folositoare. Dacă vrei să ajuţi pe cineva care suferă de patima beţiei, mai bine dă-i pâine, alimente, haine, sau ajută-i pe copiii acestora.

Există oameni care au multe necesităţi urgente, dar se jenează să ceară: ei fie lucrează de dimineaţă până-n seară, însă au un salariu foarte mic, fie nu au un serviciu ori sunt invalizi. Iată, unor asemenea oameni trebuie să le dăm de pomană.

Atunci când dăm milostenie cuiva care are nevoie de ea, o dăm lui Hristos Însuşi, căci El este cel Care o primeşte.

 Din Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov) ,vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 143-144

14
oct.
14

Predica la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului

Maica-Domnului-20-30-cm-1024x646Este sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Zi­ua aceasta ne ofera o lectie despre cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul. Tre­buie sa ne rugam acasa, apoi si pe drumul spre biserica. Ajungand la biserica, se fac trei inchinaciuni, rostind: „Intra-voi in casa Ta, Doamne…, inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta.” Ingerul bisericii il scrie pe cel venit de la ince­putul slujbei si care a ramas pana la sfarsit. Inchinarea se face astfel: in zilele de rand inchinaciune pana la pamant, in zi de sarbatoare, pana la brau. Inchina-te nedemonstrativ, cu rugaciune: „Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacato­sul. ..”, „Fara de numar am gresit, iarta-ma…”, cu Rugaciu­nea lui Iisus etc. Nu-i deranja pe cei care se roaga, nu te impinge, inchina-te la icoane inainte de inceperea slujbei, nu te deplasa prin biserica in timpul predicii sau al impartasa­niei.

Iesind din biserica, nu judeca, nu vorbi in desert, nu te abate din drumul tau spre casa. Ajungand acasa, este bine sa citesti rugaciuni; nu te apuca brusc de cele lumesti. Nu mer­ge la magazin, la piata: vei pierde duhul rugaciunii.

In bise­rica lui Dumnezeu nu-ti ridica ochii, privind in jur cu curi­ozitate. Cand iti vin ganduri straine, procesiune_icoanaciupeste-te, daca nu le poti alunga altfel. Cine carteste plangandu-se de lungimea slujbelor se aseamana cu oamenii de pana la potop.

Daca vrei sa te rogi curat, nu cauta sa afli vesti, nu te lauda, pazeste-ti ochii, fii cu inima infranta. Daca nu ai posibilitatea sa fii in biserica in zi de sarbatoare, roaga-te acasa doua ore, cat timp are loc slujba in biserica. Rosteste de 40 de ori „Doamne, miluieste!”, aminteste-ti toate poruncile…

In biserica straduieste-te sa te rogi corect si cu atentie. Ia seama la pacatul care distruge, precum rugina, rugaciunea si toate faptele bune: judecarea aproapelui. Din ce motiv judec? Pentru ca nu m-am cunoscut. Este absurd sa-ti lasi mortul tau (sufletul) si sa plangi mortul altuia! Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocaintei este ingusta! In ce judeci pe cine­va, in aceea vei fi judecat!

Limba celui care judeca este mai rea decat iadul, deoa­rece iadul ii ia doar pe cei rai, iar limba ii inghite si pe cei rai, si pe cei buni.

A te ocupa de sufletul tau, a te cunoaste pe tine insuti es­te lucrul cel mai anevoios, dar si cel mai de folos. Vrem sa stim multe: ce se intampla in alta parte, in oras, in tara etc, iar despre noi nu intelegem si nu stim nimic. Cu cat mai pu­tin se considera omul pacatos, cu atat mai pacatos este de fapt. Daca vrei sa fii bun, convinge-te ca esti rau. Trebuie sa urmaresti gandurile, simturile si dorintele tale, caci ele sunt radacinile cuvintelor si faptelor noastre rele. Cine nu ia aminte la propriile pacate, acela cauta sa afle despre pa­catele straine.

Nu-i vorbi de rau pe cei care nu sunt de fata. Dragostea inseamna nejudecarea aproapelui. Fereste-te de cel care ju­deca ca de ciuma, ca sa nu pieri. Ferindu-te de cel care ju­deca, vei scapa tu insuti de judecata.

Cum sa ne curatim de pacatul judecarii aproapelui? Cu rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care se citeste in Postul Mare. Citeste-o in fiecare zi, dimineata si seara, si in orice alt moment al zile, in intregime si separat, indeosebi frag­mentul: “Daruieste-mi, Doamne, sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor”. Fixeaza-ti un canon de inchinaciuni pentru acest pacat: roaga-te pentru cel pe care l-ai judecat. Taie mandria ta prin amintirea pacatelor tale si mustrarea de sine pentru acestea. Asa ar trebui sa invingem placerea de a-l judeca pe aproapele nostru, care nimiceste rugaciunea si faptele bune.

Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011

14
oct.
14

Minunile Sfintei Parascheva

Minunile Sfintei ParaschevaMinunile savarsite de Sfanta Cuvioasa Parascheva au facut ca, an de an, numarul pelerinilor care strabat drumul spre Iasi sa fie tot mai mare. Astfel, inca din ajun, mii de pelerini, din toate judetele tarii, se indreapta spre Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla Moastele Cuvioasei Parascheva.

Mii de pelerini, indeosebi din alte zone ale tarii, care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si interpreteaza cantari bisericesti. Mame obosite de cale, cu copii langa ele, tineri si batrani, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu, asteptand clipa in care vor putea saruta cinstitele Moaste, spre binecuvantare.

Cu evlavie si credinta, pelerinii cauta tamaduire si mangaiere, iar raspunsul Cuvioasei Parascheva nu intarzie sa se faca simtit, prin vindecarea trupurilor si a sufletelor acestora, nenumarate fiind minunile savarsite de Cuvioasa. Astfel, inca si astazi, sfanta vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli grele, de cele mai multe ori numai prin atingerea de racla ei.

Minunile savarsite de Cuvioasa sunt nenumarate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor ce le-au primit, dar si mai multe au ramas in taina celor care le-au trait. Este suficient sa fii tamaduit sau mangaiat o singura data de Sfanta Parascheva, pentru a merge in fiecare an la Moastele sale, cu multa credinta in suflet. Pentru unii ca acestia, drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare, iar intoarcerea acasa se face cu mai multa bucurie si putere.

Focul a topit racla, dar nu si cinstitele Moaste

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. In noaptea zilei de 26 decembrie 1888, lumanarea dintr-un sfestnic a aprins intregul paraclis in care se aflau cinstitele Moaste. Focul a topit racla de argint, in care era asezat trupul Cuvioasei, insa de acesta nu s-au atins catusi de putin. In anul 1889, Sfintele Moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitana, unde se afla si astazi.

Cuvioasa Parascheva a vrut sa ramana in tara noastra

Incepand cu anul 1944, ofensiva sovietica prevestea ocuparea unei parti din Moldova. Pentru aceasta, centrele mitropolitane din Cernauti si Iasi au fost evacuate, spre a nu cadea prada celor nelegiuiti. In ziua de 15 martie, cinstitele Moaste au pornit spre Manastirea Turnu, din Valcea. Pe drum, acestea s-au oprit insa la Manastirea Samurcasesti, din Ciorogarla, aproape de Bucuresti. Intre 27 octombrie si 26 noiembrie 1944, acestea au fost asezate in Catedrala din Bucuresti, langa Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Dupa aceasta data, ele au fost reasezate in Catedrala din Iasi.

Se spune ca, in anul 1945, cativa soldati sovietici ar fi incercat sa ia Moastele Cuvioasei Parascheva si sa le duca in Rusia, insa Cuvioasa nu s-a lasat miscata din orasul ei, tot asa cum Cuviosul Dimitrie nu s-a lasat luat din Bucuresti, in timpul ocupatiei germane.

Sfanta Parascheva alunga seceta si aduce ploaia

In vara anului 1947, cand tara a fost cuprinsa de o mare seceta, oamenii si animalele abia de mai puteau trai. In aceste conditii, Moastele Sfintei Parascheva au fost scoase din catedrala si purtate, in procesiune, prin satele Moldovei. Pe tot parcursul procesiunii, in urma preotilor care insoteau racla, veneau nori mari de ploaie. Drept multumire, credinciosii au inaltat mai multe troite, in cinstea Sfintei Parascheva. Procesiunea cu Sfintele Moaste a continuat vreme de peste doua luni, adunand la un loc preoti, monahi si chiar reprezentanti ai autoritatilor locale, in ciuda prezentei trupelor sovietice.

Tanara vindecata de leucemie

In anul 1950, o tanara studenta din Iasi a fost diagnosticata cu leucemie. Cu multa durere, atat bolnava, cat si familia acesteia, a alergat la Moastele Sfintei Parascheva si, cu multe lacrimi, i-a cerut ajutor de sanatate. Dupa numai doua luni de rugaciuni staruitoare, post si sfinte slujbe, tanara s-a vindecat de aceasta boala incurabila si a putut sa-si continue studiile.

Pamantul nu a vrut sa primeasca trupul Cuvioasei

Prin anii 1950-1954, tot crescand numarul pelerinilor veniti la Moastele Cuvioasei Parascheva, comunistii au hotarat sa ingroape in ascuns trupul acesteia. In dimineata in care cei delegati cu aceasta sarcina au inceput sa sape o groapa, intr-un cimitir din apropiere, cerul s-a intunecat deodata, un vant naprasnic a inceput sa bata, iar o ploaie torentiala cu grindina, tunete si fulgere a cuprins locul. Speriati, oamenii au alergat la Catedrala, spre a cere ajutorul Cuvioasei si mila lui Dumnezeu. Dupa ce au tras clopotele, credinciosii au savarsit Acatistul si Paraclisul sfintei, precum si alte rugaciuni catre Maica Domnului. Imediat dupa aceste rugaciuni, furtuna s-a potolit, iar cerul s-a luminat.

Femeia salvata de la sinucidere

O familie din Iasi avea necazuri. In anul 1955, intr-o seara oarecare, femeia a plecat de acasa, iar sotul si fiica au cautat-o indelung, pana seara, fara sa o poata gasi. Seara, adormind fiica, tatal a mers la Cuvioasa Parascheva si s-a rugat indelung pentru intoarcerea acasa a sotiei disparute fara urma. Intorcandu-se acasa, sotul a continuat sa se roage sfintei. Dupa aproape o ora, in miez de noapte, sotia a batut la usa, speriata de moarte.

Fiind intrebata ce s-a intamplat, aceasta a raspuns: „Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea, m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar, la orele opt seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, a venit la mine, m-a apucat repede si m-a aruncat afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului.” Atunci, barbatul i-a spus ca la ora aceea fiica lor deja dormea, iar el se ruga langa Moastele Sfintei Parascheva.

Cuvioasa Parascheva tamaduieste un nebun

In primavara anului 1968, la Mitropolie a venit o femeie din Sofia, Bulgaria. Aceasta avea un singur baiat, care, ajungand in anul doi de studentie, a innebunit deodata. Dupa ce s-a constatat ciudata boala, acesta trebuia sa fie tinut in cusca. Desi femeia era credincioasa, barbatul ei il blestema adesea pe copil si il dadea diavolului.

Intr-o noapte, mama credincioasa a visat o femeie imbracata in negru, care i-a spus: „Daca vrei sa fie sanatos copilul tau, sa vii la mine.” Nestiind cine i-a spus acest lucru, femeia nu a facut nimic. Peste doua luni, visul s-a repetat, iar femeia a intrebat-o pe cea din vis cine este, astfel afland ca este Sfanta Parascheva din Iasi. Ajungand la Moastele sfintei, femeia s-a rugat cu lacrimi, indelung, si a lasat un pomelnic. Peste un an, femeia s-a aflat iarasi langa Moastele sfintei, multumind pentru insanatosirea deplina a baiatului ei.

Sfanta isi ridica singura capul

Parintele Cleopa Ilie povestea ca, intr-un an, cand i-a venit randul sa stea alaturi de racla Cuvioasei, au venit la el doua femei batrane, care i-au cerut sa le lase sa se inchine la Cuvioasa fara a mai sta la rand, caci sunt neputincioase si vor doar sa-i multumeasca sfintei. Femeile aveau la ele o pernuta lucrata manual pentru Sfanta Parascheva, in semn de multumire, pentru ca le vindecase de boala. Parintele Cleopa spune ca, atunci cand femeile s-au apropiat de racla, a vazut cum sfanta a ridicat singura capul, batranele i-au asezat perna drept capatai, iar apoi ea si-a asezat capul la loc.

Cuvioasa vindeca un bolnav de cancer

Dupa mai multe analize medicale, un iesean in varsta de doar 30 de ani a aflat ca are cancer. Fara a-l anunta pe pacient, doctorul a spus familiei acestuia ca bolnavul mai are de trait cel mult doua luni de zile. Intuind faptul ca are o boala grea, despre care nu i s-a spus direct, dupa iesirea din spital, bolnavul si-a anuntat rudele ca intarzie un ceas si s-a indreptat spre Catedrala.

Cand i-a venit randul sa se inchine Sfintei Parascheva, acesta a cuprins racla in brate si a stat astfel vreme de aproape o jumatate de ora, spre supararea celorlalti, care asteptau la rand. El s-a rugat sfintei sa il tamaduiasca de orice boala ar avea, pana in momentul in care a simtit o adanca pace interioara. Plecand cu inima impacata, cel bolnav a mers la rudele sale.

In vremea de dupa externare, el nu si-a mai luat nici macar medicamentele, fiind convins de ajutorul primit de la sfanta. Dupa doua luni, cand a mers la un nou control medical, medicul a constatat cu uimire ca boala se afla intr-un proces de regres. Dupa alte cateva luni, nici urma de cancer.

Preotul care s-a rugat Cuvioasei prin zidul catedralei

Un preot din Ardeal, fiind bolnav de plamani, a facut atatea injectii cu antibiotice incat a inceput sa orbeasca. In urma unui control oftalmologic, doctorul i-a confirmat acestuia simptomele de orbire. Indata dupa aceasta, preotul s-a urcat in tren si a venit la Catedrala din Iasi. Fiind ora tarzie, biserica era incuiata. Atunci, preotul a mers langa zidul acesteia, in dreptul locului unde se afla Moastele Sfintei Parascheva, si s-a rugat acesteia pana a doua zi. Chiar din acel moment, preotul nu a mai avut probleme cu plamanii, iar ochii si-au recapatat complet vederea.

Batista binecuvantata tamaduieste o boala grea

O femeie oarecare, necajita de faptul ca sotul ei avea chipul plin de niste bube urate si dureroase, a venit sa se roage Cuvioasei Parascheva. Multi doctori incercasera sa-l tamaduiasca, insa diferitele tratamente prescrise au inmultit parca bubele si durerile barbatului. Rugandu-se cu lacrimi Cuvioasei, femeia a lasat preotului un pomelnic si a atins de Moastele sfintei o batista curata, pentru sotul ei. Cand a ajuns acasa, femeia a asezat batista pe chipul cel plin de bube al sotului. Durerile s-au potolit iar, in mai putin de o saptamana, bubele s-au uscat si au disparut.

Cuvioasa Parascheva curata livezile de omizi

Intr-un sat aflat in apropiere au aparut o multime de omizi care distrugeau toti copacii. Atunci, preotul satului si credinciosii au cerut mitropolitului sa le-o dea pe Cuvioasa, spre a o duce prin livezile lor, ca sa-i scape de omizi. Astfel, soborul de preoti si de credinciosi a mers prin livezi si au asezat-o pe Sfanta Parascheva intr-o gradina, sub un copac care nu mai avea frunze, ci doar omizi. De o parte a gradinii curgea un rau, iar de cealalta parte a ei se afla soseaua nationala. Dupa ce au inceput rugaciunile, cei de fata au vazut cum omizile coborau din copaci si se indreptau spre apa sau spre sosea, murind. Cand s-au terminat rugaciunile si Sfantul Maslu, in copaci si in livezi un mai era nici o omida.

„Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie, sa slavim preasfant numele Tau, in veci. Amin.”

14
oct.
14

Vesmantul Sfintei Parascheva

Vesmantul in care sunt imbracate Moastele Sfintei Parascheva de la Iasi este schimbat de cinci ori pe an, nu pentru ca sfanta ar avea nevoie de acest lucru, ci pentru ca dragostea noastra fata de ea este atat de mare, incat nu putem sa nu-i daruim acest smerit dar, ca un prinos de multumire si recunostinta adus pentru darurile revarsate de Dumnezeu asupra noastra, pentru rugaciunile ei.

Calatoria Sfintei Parascheva

Cuvioasa Parascheva s-a nascut in localitatea Epivat, din Tracia, in prima jumatate a secolului al XI-lea. Inca mica fiind, sfanta a parasit casa parinteasca si a intrat in monahism, la o manastire din apropierea cetatii Constantinopol. Dupa ce s-a inchinat in Ierusalim, sfanta s-a asezat intr-o manastire de maici din pustiul Iordanului, unde s-a nevoit pana la varsta de 25 de ani.

Cunoscand voia lui Dumnezeu, Cuvioasa Parascheva s-a intors in satul natal, unde s-a mai nevoit duhovniceste vreme de doi ani, pana la varsta de 27 de ani, cand a trecut la cele vesnice. Sfanta Parascheva a fost inmormantata in cimitirul satului.

Vesmantul Sfintei Cuvioase Parascheva

Dupa o vreme, in urma unei minuni, cinstitele ei Moaste au fost descoperite si asezate in Biserica Sfintii Apostoli, din Kallicrateia. Apoi, in anul 1238, la cererea imparatului Ioan Asan al II-lea, Sfintele ei Moaste au fost aduse in cetatea Tarnovo, unde se afla capitala imperiului si resedinta patriarhala.

In anul 1393, cand sultanul Baiazid a cucerit cetatea Tarnovo, cinstitele Moaste au fost duse in orasul Vidin, unde au stat vreme de cativa ani. In anul 1396, in urma luptei de la Nicopole, cinstitele Moaste au fost recuperate de tarina Milica si aduse in cetatea Belgrad. Apoi, intre anii 1521-1641, cinstitele Moaste au fost pastrate intr-o biserica din Constantinopol.

In anul 1641, domnitorul moldovean Vasile Lupu, in semn de multumire pentru ajutorul material acordat patriarhului Constantinopolului, va primi Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Acestea au ajuns in Iasi in ziua de 13 iunie 1641. Pana la incendiul din data de 26 decembrie 1888, cinstitele Moaste au stat in Manastirea Sfintii Trei Ierarhi, iar dupa aceea au fost asezate in Catedrala Mitropolitana.

Cand se schimba vesmantul Sfintei Parascheva ?

Vesmantul sfintei nu este tot timpul la fel, ci el difera de la o perioada liturgica la alta, in functie de marile sarbatori. El este schimbat de cinci ori intr-un an liturgic.

Prima schimbare se face cu o seara mai inainte de pelerinajul traditional „Calea Sfintilor”, inainte de praznuirea sfintei, iar apoi dupa inchinarea tuturor pelerinilor, spre a se pastra curat mai multa vreme. A doua schimbare se face mai inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, in semn de bucurie pentru marele Dar pe care ni l-a facut Dumnezeu.

Vesmantul Sfintei Cuvioase Parascheva

A treia schimbare se face la inceputul Postului Mare, cand cinstitele Moaste sunt imbracate intr-un vesmant de culoare inchisa. A patra schimbare se face in ajunul Invierii Domnului, cand sfanta este imbracata intr-un vesmant alb si stralucitor. Acesta din urma se va pasta pana dupa sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, cand va avea loc a cincea schimbare. Acest ultim vesmant se va pastra pana in octombrie, cand este praznuita Sfanta Paracheva.

Cum se schimba vesmantul Sfintei Parascheva ?

Vesmantul Sfintei Paracheva se schimba, de fiecare data, in cadrul unei slujbe traditionale, la care participa doar slujitori ai Sfantului Altar. Numarul preotilor care participa la acest moment deosebit nu este unul limitat. Tuturor, insa, li se cere o pregatire speciala. Pentru acest moment, preotii obisnuiesc sa se pregateasca asa cum se pregatesc pentru Sfanta Liturghie.

In ultima vreme a fost intocmita o condica speciala, in care se precizeaza cand s-a schimbat vesmantul Sfintei Parascheva, cine a participat la aceasta slujba deosebita si daca s-au semnalat nereguli cu privire la cele petrecute.

Pe toata durata acestei randuieli deosebite, care se petrece cu doua ceasuri mai inainte de miezul noptii, Catedrala Mitropolitana ramane inchisa. Credinciosii de rand nu participa, ci asteapta cu multa evlavie ca Sfanta Parascheva sa fie scoasa spre inchinare.

Cel mai mare dintre slujitorii catedralei da binecuvantarea pentru inceputul slujbei, iar preotii slujitori incep sa cante Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva. La vreme, ceilalti preoti canta raspunsul: „Bucura-te, Sfanta Parascheva, mult folositoare!”

Cand se canta troparul Sfintei Parascheva, toti preotii se inchina si saruta cu evlavie Sfintele Moaste. In acest timp, alaturi de cinstita racla, se aseaza doua mese curate, special pregatite pentru aceasta ocazie, pe care sunt asezate Sfintele Moaste.

Acum, preotii desfac agrafele cu care este prins vesmantul. Cinstitul Trup al Sfintei Parascheva ramane invesmantat doar in vesmantul original, asezat in anul 1641, si intr-un vesmant mai nou, asezat ca protectie peste cel vechi.

Sfintele Moaste sunt imbracate intr-un vesmant nou. Apoi, se curata cinstita racla, in care se pot gasi flori uscate, urme de praf si pomelnice. Dupa ce s-a terminat de cantat Acatistul Sfintei Parascheva, preotii canta troparul sfintei si aseaza in racla cinstitele ei Moaste.

In ce sunt imbracate cinstitele Moaste ?

Vesmantul cel mai vechi al cinstitelor Moaste este sigilat cu pecete, de catre domnitorul Vasile Lupu, si cu blestem, de catre Sfantul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei. Acest vesmant vechi, asezat in anul 1641, este lucrat din panza de in si are inscris pe el urmatorul blestem: „Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.”

Noile vesminte care imbraca Moastele Sfintei Parascheva sunt lucrate dupa un ritual special, in atelierele Arhiepiscopiei Iasilor sau in unele manastiri vechi. Doar cateva manastiri din tara noasta au privilegiul si bucuria de a confectiona aceste noi vesminte. Acestea sunt: Manastirea Galata si Manastirea Sfantul Atanasie – Copou, din Iasi; Manastirea Varatec, din judetul Neamt; Manastirea Pasarea si Manastirea Tiganesti, din judetul Ilfov.

Mainile celor care intocmesc sfintitele vesminte trebuie sa fie impodobite, pe langa pricepere, si cu curatia sufletului. Pentru aceasta, cand se croieste acest vesmant special, cei care lucreaza postesc si fac rugaciuni catre Sfanta Cuvioasa Parascheva.

Vesmantul Sfintei Cuvioase Parascheva

Astazi, cinstitele Moaste sunt imbracate in trei randuri de vesminte, fiecare vesmant purtand pe el o pecete-sigiliu. Cel mai vechi vesmant este asezat si sigilat in secolul al XVII-lea, cand Moastele Sfintei Parascheva au fost aduse in Moldova. Cel mai vechi sigiliu ar fi fost pus in ceara rosie, precum spun unele documente vechi.

Urmatorul vesmant a fost asezat peste cel original in secolul al XIX-lea. Despre sigiliul care pecetluieste acest vesmant nu se cunosc insa suficiente date. Acesta a fost asezat imediat dupa momentul arderii raclei Sfintei Parascheva, pe cand se afla in Manastirea Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. Din pricina acestui al doilea sigiliu, din ceara, cel vechi nu se mai poate vedea.

Al treilea rand de vesminte a fost asezat in zilele noastre, in vremea pastoririi Inalt Preasfintitului Teofan. Acest vesmant este sigilat cu un sigiliu din bronz, care se afla in zona picioarelor Sfintei Parascheva. Abia peste acest al treilea vesmant se aseaza cel nou, care este schimbat de cinci ori in fiecare an liturgic.

Vesmantul care este atins si sarutat de credinciosi, care, mai apoi, se scoate si se daruieste unei biserici, este croit dintr-un material special sau din catifea brodata. El are forma unei cruci: bratul lung al crucii are lungimea de 2,50 metri, iar bratul scurt al crucii are lungimea de 1,5 metri; amandoua bratele au latimea de un metru. Apoi, in mijlocul crucii, in dreptul cinstitelor maini ale Sfintei Parascheva, vesmantul are cusuta o Sfanta Cruce sau monograma Hristos (XP).

Coroana si pernutele Sfintei Cuvioase Parascheva

Pe capul Sfintei Parascheva, peste ultimul rand de vesminte, se afla asezata o coroana de mare pret. Aceasta coroana incununeaza cinstitul trup al Sfintei Parascheva ca semn al recunostintei si dragostei noastre.

Prima coroana cunoscuta, lucrata din argint masiv, era impodobita pietre pretioase. Nu se cunoaste cu exactitate momentul si persoana care a realizat aceasta coroana. Se crede ca ea s-a intocmit in vremea mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902), odata cu cinstita racla. Aceasta coroana este pastrata in patrimoniul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Urmatoarea coroana a fost donata de o crestina din orasul Piatra Neamt, mai inainte de anul 2007. Aceasta coroana este din aur masiv, dar foarte subtire si fragila. Fiind schimbate de mai multe ori vesmintele, coroana s-a fisurat in mai multe locuri. Astazi, aceasta coroana este asezata in patrimoniul Mitropoliei, alaturi de alte obiecte de pret.

Vesmantul Sfintei Cuvioase Parascheva

Actuala coroana a fost donata de o credincioasa din Bucuresti, numita Mariana, in semn de nespusa recunostinta fata de Sfanta Parascheva, care a mijlocit catre Dumnezeu pentru implinirea rugaciunilor ei. Coroana a fost lucrata in data de 10 iulie 2007, la Monetaria Statului. Cu aceasta ocazie, a fost dusa in Bucuresti vechea coroana, din argint, spre a se copia acelasi model.

Coroana Sfintei Parascheva este realizata din aur masiv de 18 karate si are greutatea de 1.7 kilograme. Aceasta coroana a fost turnata de doua ori, prima varianta fiind prea putin flexibila, deci supusa intr-o mare masura fisurarii. Coroana este acoperita cu pietre pretioase. Valoarea totala a acesteia este de un miliard opt sute de milioane de lei (vechi).

In cele doua capete ale raclei, sub cinstitul Cap si sub cinstitele Picioare ale Sfintei Parascheva, sunt asezate perne brodate, frumos si atent lucrate, ca si vesmantul. Aceste doua pernute se schimba, ca si vesmantul, si sunt daruite ca daruri duhovnicesti unor biserici.

Sfanta Parascheva are vesmantarul ei !

Unii dintre crestinii care vin sa se inchine Sfintelor ei Moaste, drept multumire pentru ajutorul primit, ii aduc acesteia vesminte sau alte podoabe deosebite. Unii dintre ei chiar au marturisit ca Sfanta Parascheva li s-a aratat in vis si le-a spus: „Sa-mi aduci un vesmant!”

Aceste daruri de vesminte sunt pastrate in vesmantarie Catedralei Mitropolitane, intr-un loc aparte. Exista cateva zeci de vesminte brodate pentru Cuvioasa Parascheva care sunt pastrate in vesmantar. La momentul potrivit, cinstitele Moaste sunt imbracate in cate un astfel de vesmant.

Vesmantul Sfintei Cuvioase Parascheva

Unele vesminte sunt brodate, iar altele sunt impodobite cu pietre pretioase sau semipretioase. In anul 2009, un credincios din Constanta, vrand sa multumeasca Sfintei Parascheva in mod deosebit pentru un ajutor primit, a comandat la o manastire din Rusia un vesmant brodat cu fir de aur, pietre scumpe si perle. Acest vesmant, daruit sfintei, valoreaza nu mai putin de zece mii de euro.

Cui sunt daruite vesmintele Sfintei Parascheva ?

Cand cinstitele Moaste sunt asezate intr-un nou vesmant, cel vechi se impatureste frumos si se duce in resedinta mitropolitana. Aici, secretarul mitropolitan cerceteaza o lista intocmita cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Teofan, in care sunt trecute parohiile care urmeaza sa primeasca cinstitul vesmant, si face demersurile necesare implinirii acestei sarcini.

Vesmintele Sfintei Parascheva sunt oferite crestinilor din parohiile diferitelor regiuni ale tarii, precum si unor parohii din strainatate, ca binecuvantare si ca mangaiere in necazuri, spre intarirea credintei. Aceasta traditie a daruirii vesmintelor sfintite catre anumite parohii a inceput dupa anul 1989.

Intre anii 1989-2007 nu se cunoaste exact traseul sfintitelor vesminte, insa dupa anul 2007, acestea au inceput sa fie inregistrate intr-un inventar concret. Vesmantul Sfintei Parascheva din toamna anului 2006 a fost daruit Manastirii Sfanta Treime, din insula Eghina, in semn de recunostinta pentru binecuvantarea de a fi primit in vizita, la Iasi, cinstitele Moaste ale Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul.

 

Vesmantul Sfintei Cuvioase Parascheva

14
oct.
14

Sfanta Parascheva in vremea domnitorilor moldoveni

Sfanta Parascheva in vremea domnitorilor moldoveni In ziua de 14 octombrie, cand Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Cuvioasa Parascheva, la Iasi are loc cel mai mare pelerinaj din tara noastra. Pelerinajul de la Iasi a depasit de multa vreme granitele tarii, la acesta venind crestini din intreaga lume. Pana sa poposeasca in Iasi, insasi Sfanta Parascheva a savarsit un pelerinaj deosebit, locuind vremelnic in cetatea Tarnova, in Belgrad si in Constantinopol.

Pelerinajul cinstitelor Moaste

In anul 1235, cinstitele Moaste ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate intr-o biserica din cetatea Tarnovo, din Bulgaria, unde au stat pana in anul 1395, cand, din pricina atacurilor otomane, au fost mutate in Belgrad. Aici au fost cinstite pana in anul 1521, cand patriarhul ecumenic Ieremia I randuieste mutarea lor in Constantinopol.

In anul 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost mutate iarasi, pentru ultima data, in cetatea Iasi, vestita capitala a Moldovei. Astfel, dupa ce evlaviosul domnitor Vasile Lupu a platit toate birurile impuse de catre turci Patriarhiei Ecumenice, patriarhul Partenie I a hotarat sa-i ofere acestuia, drept recunostinta, cinstitele Moaste.

Racla cu cinstitele Moaste a fost adusa cu o corabie, pe Marea Neagra, pana in dreptul orasului Galati, iar mai apoi, pana la Iasi, a fost adusa intr-un car cu boi, urmat de o multime de preoti, monahi si credinciosi. In apropierea capitalei moldave, Moastele Sfintei Parascheva au fost intampinate de domnitorul Vasile Lupu, insotit de Sfantul Varlaam, mitropolitul Moldovei, si de episcopii de Roman si Husi.

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi. Dupa ce au ramas neatinse de foc, in urma incendiului ce a cuprins biserica, in ziua de 26 decembrie 1888, Sfintele Moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitata, unde se afla si astazi.

Cum era cinstita Sfanta Parascheva, in vremea domnitorilor moldoveni ?

Inca din data de 14 octombrie 1641, cand a fost praznuita pentru prima data in tara noastra, Sfanta Parascheva s-a bucurat de o mare popularitate in randul credinciosilor, precum si in randul domnitorilor moldoveni, care i-au acordat o atentie deosebita.

Astfel, in fiecare an, sarbatoarea Sfintei Parascheva era precedata de o ceremonie speciala, deschisa de insusi domnitorul Moldovei. „Condica de ceremonii”, scrisa in data de 5 noiembrie 1762, de catre logofatul Ghiorgachi, la cererea domnitorului moldovean Grigore Calimachi, descrie cu multa atentie aceasta ceremonie ce preceda sarbatoarea Cuvioasei Parascheva.

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi

Cu o zi mai inainte de praznicul Cuvioasei Parascheva, domnnitorul Moldovei era invitat la hram de catre egumenul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, unde se aflau pe atunci cinstitele ei Moaste. Egumenul venea la domnitor, cu daruri, pentru a-l ruga sa participe la maretul praznic ce urma.

Tot in ajunul praznicului, pe la pranz, in sunetul clopotelor, cinstitele Moaste erau luate de la locul lor si asezate in mijlocul bisericii, spre inchinare. Imediat dupa aceasta, incepea slujba vecerniei mari, la care participa si sotia domnitorului. Doamna era intampinata de egumen, cu Evanghelia. Dupa ce se termina slujba vecerniei, strana canta Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, pana ce toata lumea iesea din biserica.

Cu ocazia acestui mare praznic, slujitorii domnitorului aveau si ei sarcini bine precizate, dupa cum urmeaza: „marele vistier” trebuia sa trimita Bisericii Sfintii Trei Ierarhi, din partea domnitorului, doua lumanari mari, din ceara curata, pictate pe diafara; „marele satrar” trebuia sa amenajeze un loc special, in curtea bisericii, pentru familia domneasca; „vataful de aprozi” trebuia sa aranjeze scaunele, atat pentru domnitor, cat si pentru mitropolit.

In ziua praznicului, domnitorul venea la Biserica Sfintii Trei Ierarhi, in sunet de clopote, insotit de un mare alai domnesc. Ajungand in curtea bisericii, el era intampinat de catre mitropolit, in timp ce strana canta Axionul si Doxologia mare.

Patru preoti ridicau cinstita racla, o puneau pe umeri si inconjurau cu ea biserica. Ajungand in dreptul sau, domnitorul saruta cu evalvie Moastele Sfintei Parascheva, dupa care se miruia si punea un dar de bani in cutia milei. Imediat dupa aceasta, se intra in biserica si se incepea Sfanta Liturghie.

Cinstitele Moaste ramaneau in curtea bisericii, spre inchinare, pana la cantarea numita Heruvic. In acest moment, ele erau aduse in biserica, iar dupa ce familia domneasca trecea pe sub ele, in semn de binecuvantare, erau duse in Sfantul Altar si asezate pe Sfanta Masa. Aici stateau pana dupa rugaciunea Tatal nostru, cand erau asezate la locul lor, in absida bisericii.

Prezenta domnitorului Moldovei la hramul Cuvioasei Parascheva nu era doar un semn de respect fata de domnitorul Vasile Lupu, care adusese Sfintele ei Moaste in cetatea Iasi, ci si o datorie crestina curata.

14
oct.
14

14 octombrie – ziua in care trebuie sa ne parasim casa

In fiecare an, ziua de 14 octombrie este zi de praznuire duhovniceasca a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, zi de mare bucurie crestineasca, zi de rugaciune si pelerinaj.

Inca din ajun se indreapta spre Iasi mii de pelerini, credinciosi, mai ales femei, din toate judetele tarii. Tot orasul este in sarbatoare. Strazile sunt pline de lume. Gara, trenurile, autobuzele sunt asaltate de oameni. Tarani osteniti de munca, mame cu copii de mana, tineri plini de ravna, oraseni de toate varstele, studenti, intelectuali, toti se indreapta spre Mitropolie. Este ziua Sfintei Parascheva! Este hramul catedralei. Acest pelerinaj este unul din cele mai mari si mai reprezentative din tara. Numarul credinciosilor se ridica uneori la zeci de mii.

Din ajun, dupa terminarea Sfintei Liturghii, preotii citesc acatistul Sfintei Parascheva langa racla. Apoi ridica cu mainile lor sfintele moaste si le scot afara sub un baldachin anume pregatit in fata catedralei. Aici raman sfintele moaste timp de 30 ore, adica pana in ziua de 14 octombrie seara, cand se aduc din nou in catedrala cu o procesiune festiva.

Deci prima parte a hramului consta in scoaterea sfintelor moaste afara, pentru inchinarea pelerinilor. Din acest moment se formeaza o lunga coloana de credinciosi, care nu se mai termina si care asteapta sa se inchine la sfanta racla. Doi preoti stau de garda cate doua ore la cuvioasa si mentin ordinea. Toti credinciosii care vin se aseaza la rand si asteapta sa se inchine. Dupa inchinare se saruta racla si icoana Sfintei Parascheva. Apoi urmeaza atingerea fiecaruia cu fruntea de marginea raclei, dupa care credinciosii intra in biserica.

Aici se inchina in continuare la locul din catedrala unde sta permanent sfanta racla, precum si la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si la celelalte icoane. Apoi fiecare isi da la preoti darul si pomelnicul familiei sale. Seara se face priveghere pana aproape de miezul noptii. Apoi, dupa orele douasprezece, catedrala se transforma pentru cateva ceasuri in lacas de odihna. Cei peste o mie de pelerini, indeosebi de la tara, straini care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si canta cantari religioase. Mame obosite de cale cu copii langa ele, tarani de toate varstele, pelerini din alte localitati, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu. Acest moment iti ofera o atmosfera unica in tara noastra, de crestinism primar, si creeaza un sentiment de mila, de dragoste si respect in acelasi timp pentru poporul nostru credincios.

Afara insa pelerinajul se continua toata noaptea. Portile Mitropoliei sunt tot timpul asaltate, coloanele de inchinatori la sfintele moaste nu se mai termina, ravna si dragostea pentru sfinti este mereu in crestere. in zorii zilei, pelerinii din catedrala sunt invitati afara. Se face curatenie si pregatire pentru Sfanta Liturghie, iar in curte se incepe slujba aghiasmei. Vase mari, pline cu apa sfintita, sunt asaltate de credinciosi. La orele zece, cand sunt prezenti in curtea Mitropoliei mii de pelerini, incep sa sune toate clopotele. Apoi intra la slujba mitropolitul cu toata suita clericilor. in timp ce pelerinii curg ca un fluviu viu pe portile Mitropoliei si coloana de la sfintele moaste este din ce in ce mai lunga, in biserica se oficiaza Sfanta Liturghie cu un mare sobor de preoti.

Credinciosii umplu biserica si cele doua randuri de galerii pana la refuz. La urma se tine predica afara, pe treptele catedralei, si se binecuvinteaza tot poporul. Apoi cei mai multi, mai ales credinciosii de la sate, se intorc la casele lor, cu sufletele pline de bucurie si multumire duhovniceasca. Altii stau cete-cete la masa, pe iarba. Numai inchinarea la sfintele moaste continua pana seara tarziu.

De la ora 16 incepe Vecernia. Intre timp se aduna in curte mii de oraseni, localnici, intelectuali si studenti. in sunet duios de clopote, preotii imbracati in odajdii ridica sfanta racla si pornesc in procesiune imprejurul catedralei. Este poate cel mai niscator moment al anului, cea mai frumoasa procesiune de la catedrala mitropolitana din Iasi.

In frunte, ca o corabie salvatoare, se leagana usor pe umerii preotilor racla Sfintei Parascheva. in urma merge mitropolitul in mantie, ca un pastor in mijlocul oilor, iar de jur-imprejur, o intindere vie de capete, de ochi umeziti de lacrimi, de maini care se intind imploratoare spre sfintele moaste, de inimi care   bat   emotionate   in   acelasi   fel.   in   aceasta procesiune se fac trei popasuri cu ectenii, in numele Preasfintei Treimi. Apoi toata multimea se opreste la usa si incearca sa se atinga din nou de racla. Preotii duc sfintele moaste in biserica si le aseaza la locul lor.

Procesiunea   si   pelerinajul   se   incheie   cu Paraclisul Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pe care il citeste insusi mitropolitul impreuna cu preotii si tot poporul se roaga in genunchi. Astfel pelerinajul anual la moastele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva ia sfarsit. Credinciosii se retrag din biserica, din curtea Mitropoliei si se duc fiecare la ale lor. Autobuzele de oras, cursele si trenurile sunt din nou aglomerate, iar garile freamata de lume. Fiecare povesteste ce a vazut mai frumos si ce a auzit mai placut la „Cuvioasa”. Astfel drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare si oamenii ajung cu inimile pline de bucurie la caminele lor. (Pana in ultimele decenii, timp de trei sferturi de secol, in ajunul si ziua Sfintei Parascheva (13 si 14 octombrie), trenurile care mergeau spre sau dinspre Iasi erau gratuite pentru copii, elevi si militari; iar pentru ceilalti inchinatori din tara se aplica o reducere de 50%.)

Acum orasul doarme in liniste, luminile catedralei se sting, usile grele se incuie peste noapte si nici un pelerin nu mai ramane in ograda Mitropoliei. Numai moastele Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, impodobite de jur-imprejur cu buchete proaspete de flori aduse de pelerini, raman in continuare de veghe peste veacuri, ca o candela vie a lasului, a Moldovei si a tarii noastre romanesti.

14
oct.
14

Sfanta Parascheva

Sfanta ParaschevaSfanta Parascheva este sarbatorita pe 14 octombrie. S-a nascut la inceputul secolului al XI-lea, in satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din parinti bogati si binecredinciosi. La varsta de zece ani, auzind in biserica cuvintele: „Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), raspunde imediat strigatului dumnezeiesc: isi schimba hainele cu imbracamintea unui cersetor.

Decide sa-si paraseasca parintii pentru Hristos, inainte de a implini douazeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucura de invatatura unor calugari cu viata duhovniceasca placuta Domnului. La sfatul acestora, merge la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

Intr-o noapte, la varsta de douazeci si cinci de ani, un inger ii descopera in vis ca trebuie sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam descrie aceasta minune in Cazania sa, astfel: „Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.

Potrivit traditiei, revine in Epivat fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Dupa alti doi ani de nevointa, la varsta de douazeci si sapte de ani, trece la cele vesnice. A fost ingropata ca o straina, aproape de mare.

Dupa cativa ani, valurile au adus la tarm, trupul neinsufletit al unui marinar. Un sihastru care vietuia in acele locuri, i-a rugat pe cativa crestini sa-l ingroape. Acestia, in timp ce sapau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanta acestui lucru si au pus alaturi de el si trupul marinarului.

Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis Cuvioasa Parascheva si i-a poruncit sa ia trupul ei si sa-l aseze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus in biserica „Sfintilor Apostoli” din Kallicrateia.

Moastele Sfintei Parascheva au ajuns in tara noastra in anul 1641, dupa ce au fost prezente in mai multe locuri. Au fost asezate pe 13 iunie 1641, in biserica „Sfintii Trei Ierarhi” din Iasi. In anul 1884, cand biserica manastirii intra intr-un proces de consolidare, sfintele moaste ajung in paraclisul manastirii, iar peste cativa ani in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Moastele Cuvioasei Parascheva au ajuns in martie 1944 la Manastirea Ciorogarla de langa Bucuresti, din cauza ofensivei sovietice in Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moastele sale au fost asezate langa cele ale Sfantului Dimitrie Basarabov in catedrala din Bucuresti si readuse in Catedrala mitropolitana din Iasi pe 26 noiembrie 1944.

Celelalte Parascheve

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi este sarbatorita pe 14 octombrie. Daca in calendarul crestin ortodox mai apare numele Parascheva (Paraschevi), nu inseamna ca ocrotitoarea Moldovei mai are si alte zile de praznuire. Pentru a nu o confunda cu alte sfinte ce poarta numele Parascheva, precizam:

– pe 26 februarie facem pomenirea Sfintei Parascheva, martirizata in timpul lui Nero;
– pe 26 iulie o praznuim pe Sfanta Cuvioasa Mucenita Paraschevi, martirizata in timpul lui Antonin Piosul;
– pe 28 octombrie o pomenim pe Sfanta Parascheva – Piatnita, martirizata in timpul lui Diocletian.

Vesmintele Sfintei Parascheva

Vesmintele Cuvioasei Parascheva se schimba de Craciun, la inceputul Postului Sfintelor Pasti (cand primeste un vesmant inchis la culoare), cu o zi inainte de Pasti (se pune un vesmant alb, pastrat pana dupa sarbatoarea Cincizecimii), cu o seara inainte de a fi scoasa din Catedrala si dupa hram.

In momentul in care are loc invesmantarea moastelor Sfintei Parascheva, Catedrala se inchide. Preotii desfac agrafele care prind vesmantul la spate, moastele ramanand invelite intr-un al doilea vesmant care nu se schimba niciodata. Se spune ca acela este vesmantul in care s-au adus sfintele moaste. Acest giulgiu este dintr-o panza de in, ros de trecerea anilor, si are inscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu si al Mitropolitului Varlaam: „Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva”.

In ultimii ani, a devenit o traditie ca de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iasi, sa fie aduse moastele altor sfinti. Anul acesta, pelerinii care vor veni sa cinsteasca moastele Sfintei Parascheva se vor putea inchina si la moastele Sfantului Constantin Brancoveanu.

14
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-14

Cuvioasa Maica noastră PARASCHEVA a cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropoliei din Iaşi

Evanghelia de la Luca
(VII, 36-50)

n vremea aceea, unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“
MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 37-45)

is-a Domnul: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va turna în poală; căci cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura“. Şi le-a spus şi o parabolă: „Poate oare orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar nu bagi de seamă bârna din ochiul tău? Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!, în timp ce tu nu vezi bârna care este în ochiul tău? Făţarnicule, scoate-ţi mai întâi bârna din ochi şi atunci vei vedea să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău. Că nu este pom bun care să facă roadă rea şi nici, dimpotrivă, pom rău care să facă roadă bună. Că fiece pom după roada lui se cunoaşte. Că nu se adună smochine din mărăcini, şi nici struguri se culeg din rug. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate ce este rău. Că din prisosul inimii îi grăieşte gura.
14
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-14

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Cuvioasa Maica noastră PARASCHEVA a cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropoliei din Iaşi

Ap. Filipeni 1,

8-14

F-150x150raţilor, martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere, ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos, plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.



Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte