Arhivă pentru 15 octombrie 2014

15
oct.
14

„Dacă tinereţea ar şti… dacă bătrâneţea ar putea…”

pr arsenie– Prea Cuvioase, ce diferenţă credeţi că există între inteligenţa tinereţii şi înţelepciunea bătrâneţii?

– Vă răspund printr-o cugetare franţuzească: „Dacă tinereţea ar şti… dacă bătrâneţea ar putea…”. Acesta-i răspunsul.

– Ce etalon credeţi că trebuie să aibă tinerii pentru măsurarea faptelor lor?

– O permanentă trezie!

– Şi cum o găsim?

– Totul este să nu fii bulgăre, dacă nu faci nici o mişcare nu-ţi mai răspunde nici Dumnezeu. Pentru că nici Dumnezeu nu poate să facă ce poate să facă omul. Trebuie să răspunzi. Dacă ar fi să-i întrebăm pe cei de Sus: „Ce v-a costat, domnule, să ajungeţi la atâta fericire?” Ţi-ar răspunde: „Puţin timp petrecut bine!” Şi atunci „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!” După 2000 de ani şi ceva nu mai putem pune la îndoială ceea ce a spus Hristos. Totul este adevărat. S-a dovedit totul fără discuţie. Iar dacă ai totuşi îndoieli la o cât de mică învăţătură de acest gen, cazi în anatemă ori nu te mântuieşti. Să nu ne jucăm cu asta! Nu este permis să mai întrebăm astăzi: „Cum să fac să mă mântuiesc?” Am spus până acum ce să faci: să-i iubeşti pe toţi, să te ridici faţă de păcate prin taina pocăinţei, să fii dezlegat şi, mai ales, să rupi din tine şi pentru altul încontinuu. Nu poţi să-i dai unui cerşetor ceva, dar măcar consideră-l. N-ai bani, n-ai cum, te găseşti în tramvai şi el este pe trotuar, nu fi nepăsător. Zi măcar un „Doamne ajută-l!”, zi o rugăciune. Asta ar fi o mare lucrare pentru el.

Uite, mergeam pe stradă, în Bucureşti, şi un cerşetor fără picioare mă vede. Eu n-aveam nici un ban, că de aveam bani, aş fi mers cu maşina, nu pe jos, dar m-am apropiat de el gândindu-mă ce să-i spun, cum să fac să mă înţeleagă că n-am bani. Şi îi zic: „Domnule dragă, te înţeleg foarte bine, îmi pare rău că suferi, n-am nici un ban, dar îţi dau o mână caldă!” Zice: „Părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni până acum!” Vezi? Asta înseamnă consideraţie…

Să-i luăm în consideraţie şi pe ei. Pentru că ei sunt personaje biblice, niciodată nu vor pieri. Sunt aici să ne înghiontească, să ne irite, să ne mâne spre iubire cu orice chip. Pentru că iubirea este criteriu de judecată şi fără iubire nu faci nimic. Zice cineva: „Iubeşte şi fă ce vrei!” Pentru că, dacă iubeşti, nu poţi să faci rău. Deci asta, tinere, trebuie făcut. Să privim cu dragoste în jurul nostru cu orice chip şi să considerăm un mare dar al lui Dumnezeu că vedem oameni şi nu vedem draci. V-am spus cât de important este asta. Iubiţi! Nu spuneţi: „Pe ăla îl priveşte fiindcă a greşit şi acum trage!” Nu vorbiţi aşa. Trebuie să te ucizi pentru el, să suferi. Iubiţi lumea aşa cum este ea şi sigur Dumnezeu vă va iubi pe voi aşa cum sunteţi voi.

Din Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 17-19

15
oct.
14

Scrisoare către o fetiţă din zilele noastre

147668_main…Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.

Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare,aşa cum se spune, pentru un anumit băiat…În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru-la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Ai grijă, dragă S.. Mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece…şi astfel devine confuză…

Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi…Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.

Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie…

Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.

O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.

Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole. Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.

Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

Bucură-te, dragă S.. Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate.

Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat.

Din Maica Gavrilia – Asceza Iubirii , Scrisori

15
oct.
14

Părintele Amfilohie: “Cei prigoniţi sunt mai puternici decât cei care prigonesc”

pr. amfilohie“Vă doresc tuturor să fiţi tari în credinţă şi să înţelegeţi că justiţia şi dreptatea nu pot veni din partea unor oameni lipsiţi de autoritatea morală, care să penetreze în popor curentul real al unei echităţi sociale. Vegheaţi la sfânta noastră credinţă, cunoaşteţi bine istoria noastră, plătită cu atâta sânge şi cu fruntea sus.

Să mergem şi noi, indiferent de număr, fiindcă puterea credinţei noastre nu constă în număr, ci în Adevăr, pe calea strămoşilor noştri, sub acelaşi drapel al idealurilor sfinte româneşti şi de credinţă. În felul acesta, în lumina înţelegerii celei duhovniceşti, noi ştim că cei loviţi sunt mai puternici decât cei care lovesc, cei prigoniţi sunt mai puternici decât cei care prigonesc, cei omorâţi sunt mai puternici decât cei care trăiesc în mişelie şi laşitate. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.

 

 

 

15
oct.
14

De multe ori boala vine ca un semnal de alarmă, de îndemn spre îndreptare…

lumanare_10În general, boala vine de pe urma păcatului. Numai că oamenii aşa s-au obişnuit cu păcatul încât au impresia că este firesc. E firesc să fumezi, e firesc să bei, e firesc să nu fi cinstit în familie, să înjuri, să nu mergi duminica la biserică, e firesc să te judeci cu aproapele, cu fraţii mai cu seamă. Chiar am găsit de curând într-o carte că astăzi „aproapele” s-a schimbat în „departele”.

Problema este deci că sfinţii ne ajută de fiecare dată, însă din partea oamenilor nu există o dorinţă de a-şi schimba viaţa. Şi atunci aşa se întâmplă, Sfântul arată un semn că rugăciunile au fost primite şi că există vindecare, numai că dacă omul persistă şi rămâne în starea de păcat, care Îl îndepărtează pe Dumnezeu din viaţa lui, atunci boala se agravează.

Este şi un cuvânt al Domnului Hristos, care spune în Evanghelie: „De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie şi mai rău.” Evanghelia nu este doar o carte din care citim şi ne minunăm, ci ea este viaţa noastră, şi ea se repetă zilnic.

Din Interviul cu Părintele Matei Bilauca, stareţul Schitului „Naşterea Maicii Domnului” de la Şinca Veche

15
oct.
14

Cum să nu aibă însemnătate blestemul părintesc?

31_1368Îmi scrii că te-ai certat cu tatăl tău şi că te-ai despărţit de el, iar el la despărţire te-a blestemat. Şi acum întrebi dacă acest blestem are vreo însemnătate. Neîndoit că are. Cum să nu aibă însemnătate blestemul părintesc? Şi de lucruri mai mici, chiar şi de gânduri obişnuite, se zguduie lumea duhovnicească; cu atât mai mult de blestemul părintesc rostit pe dreptate.

Dreptul Noe a blestemat pe urmaşii lui Ham din pricină că Ham îşi bătuse joc de tatăl său, Noe; și acest blestem se întinde în chip vădit până în ziua de astăzi asupra neamurilor negre, a hamiţilor.

În ţara noastră s-a împlinit nu de mult un cumplit blestem de mamă. O mamă îşi certa fiul dezmăţat. Mâniindu-se, fiul a înjurat-o. Mama l-a mustrat şi pentru acest lucru. Atunci el a lovit-o pe mama sa cu băţul. Mama a început să plângă şi să se tânguiască, şi în durerea sa a rostit acest blestem asupra fiului său: „Fiu, ne-fiu ce-mi eşti, cum am plâns eu azi să plângi şi tu în ziua ta cea mai de bucurie!” După o vreme, mama a murit, iar fiul a rămas neîndreptat şi neiertat; însă blestemul mamei s-a împlinit, în ziua nunţii fiului – în ziua lui cea mai de bucurie – nuntaşii trăgeau cu puşca. Un glonte „rătăcit” a nimerit-o pe tânăra mireasă, şi el a început să plângă, însă moartea a pus sfârşit plângerii lui – şi vieţii lui.

Hristos a întărit străvechea poruncă privitoare la cinstirea părinţilor zicând cu preacurata Sa gură: să cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta. Deci, nici să nu se gândească cineva că aceasta e poruncă a lui Moise. Nu. Ea este a lui Hristos.

Dar dacă vreun părinte păgân sau necredincios ar rosti blestem asupra fiului său fiindcă acesta e creştin, un astfel de blestem ar cădea pe capul părintelui, nu pe al fiului, în cazul tău însă, tu eşti cel vinovat, şi blestemul rămâne asupră-ţi.

Ca atare, grăbeşte-te şi roagă-l pe tatăl tău, cât este viu, să ridice blestemul de peste tine şi să te binecuvânteze, ca să fii viu şi să ai viaţă lungă pe pământ. Domnul să-ţi fie într-ajutor!

Episcop Nicolae VelimiroviciRăspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002, p.20-21

15
oct.
14

Despre milostivirea lui Dumnezeu

manastireabarnovaturninÎn 1991, când s-a deschis mănăstirea Bârnova, eram în primul an, eram săraci, n-aveam nimic. Era o sărăcie totală. Şi trebuia să arăm pământul şi trebuia să plătim atunci cinci sute de lei. Am arat vreo cinci hectare şi era o sută de lei hectarul. În momentul în care ne-am dat seama că nu o să avem de unde lua nici cinci bani, am spus celui cu arătura: “Domnule, dacă vreţi să veniţi mâine sau poimâine, când o să mai adunăm vreun ban, că acum suntem săraci”.

În clipa aceea mi-a venit ideea ca, după Utrenie, să punem Acatistul Sfântului Spiridon, ocrotitor şi mare făcător de minuni, tocmai pentru că el era cel care a transformat şarpele în aur şi l-a dat unui sărac atunci când a avut nevoie. Aşa că am terminat “Apărătoare Doamnă”, am pus după ceasul întâi Acatistul Sfântului Spiridon, ne-am dus la chilie şi am mai stat de vorbă. Pe atunci nu eram decât patru vieţuitori.

Tocmai în seara aceea venise un bucovinean din Suceava, care ne ajuta pe noi cu alimente, cu grăunţe, cu cartofi, cu făină, ce aveam nevoie. Venea permanent cu Dacia şi ne aducea alimente pentru că ştia că suntem săraci şi nu aveam cu ce să ne descurcăm. Şi noi, în fiecare seară, fiind puţini şi oarecum fricoşi – cum era o mănăstire atât de mare şi goală, să stai singur în ea, îţi era frică, toate casele astea pustii, dă râ mate, uitate de Dumnezeu şi de vreme, lăsate aşa, în paragină – puneam un zăvor pe poarta mare şi un lacăt pe care-l încuiam tot timpul cu cheia.

După ce s-a terminat Utrenia şi am mers în chilie, la ora două noaptea noi încă mai discutam acolo; şi numai ce auzim o ciocănitură în uşă. Ne-am mirat. “Cine o putea să bată la ora asta în uşă?” În momentul în care deschid uşa, un om între două vârste, uşor afumat de băutură, zice: “Bună ziua, părinte”. “Dar cu dumneata ce-i la ora asta, de unde vii?” “Eu am venit să fac un pomelnic.” “Lasă, că ai să-l faci mâine.” “Nu, ăla de la poartă a zis să-l fac acuma.” Zic: “Cine e ăla de la poartă, cine ţi-a zis să-l faci acuma?” “Nu ştiu, du-te şi-l întreabă. Ăla cu barba mare, cu hainele lungi, era în drum. Cu el am vorbit şi el mi-a zis să vin aici să fac un pomelnic.” “Omule, cred că ai halucinaţii, eşti beat?” “Nu sunt beat. Mi-a zis să dau un pomelnic de ctitorie şi eu am luat salariul, am bani la mine, uite, vreau să dau cinci sute de lei.” Zic: “Domnule, glumeşti; lasă, că o să vii mâine, când eşti luminat, să ştie şi soţia ce-i cu tine, ce se întâmplă…”. “Nu, domnule, eu acuma fac pomelnicul, ia şi scrie acolo.”

Eu, bucuros, îmi aduc aminte că aveam nevoie de cinci sute de lei pentru arătură şi n-am mai comentat, am luat o hârtie şi el îmi dă trei nume: Constantin, Domnica şi Ion. Şi-mi dă cinci sute de lei, ctitorie pentru mănăstirea Bârnova. Şi-i zic: “Haide să te conduc la poartă, că trebuie să închid în urma ta”. “Nu, că mă duc cu ăsta cu care-am venit.” “Da’ cu cine-ai venit?” “L-am lăsat aici, pe hol, să mă aştepte.” Eu, la un moment dat, am crezut că e vorba de o halucinaţie: poate a văzut ceva şi i se pare. Dar când am ajuns la poartă şi am găsit-o deschisă şi zăvorul tras, atunci l-am luat uşurel şi l-am întrebat: “Ia stai un pic, lămureşte-mă şi pe mine clar, cum s-a petrecut tot ce spui?” “Măi părinte, eu am băut mai mult. Şi când am ajuns aici, la poartă, m-a oprit un om cu barbă şi cu hainele lungi, care mi-a zis: ‘Pentru că ai greşit, trebuie să faci aici, la mănăstirea asta, un pomelnic de cinci sute de lei’. Şi eu am băgat mâna în buzunar şi am văzut că am bani; iar el m-a luat de mână şi mi-a deschis poarta asta mică, m-a adus înăuntru până la uşa aia de sus, unde am bătut. Şi el a spus că merge să mă aştepte afară. Iar după ce am făcut pomelnicul, tu m-ai adus aici.” “Da’ unde-i ăla, tu-l mai vezi?” “Nu-l mai văd. E noapte. Mi-e somn, eu plec acasă.”

A doua zi, când m-am trezit dimineaţa, am început să mă interesez în tot satul care este acea familie ce are în componenţa ei pe Constantin, Domnica şi pe Ion. Şi sunt de atunci unsprezece-doisprezece ani de zile şi n-am aflat nici în ziua de azi că-n sat ar fi existat un om de vârsta mea, cu un asemenea nume, cu o astfel de componenţă în familie. Nu se ştie că cineva ar fi făcut la mănăstirea Bârnova un pomelnic de cinci sute de lei, bani pe care i-am avut în mână. Ieşise atunci cinci sute de hârtie. Pomelnicul îl pomenesc şi-n ziua de astăzi la fiecare proscomidie, şi-l consider ca un dar de la Sfântul Spiridon căruia, după Utrenie, i-am făcut acatistul, deoarece nu aveam bani de plătit arătura. Iată un lucru întâmplat, trăit, autentic şi contemporan.

din cartea Mângâiere şi mustrare de părintele Calistrat Chifan

15
oct.
14

Dacă iubești pe cineva, îl iubești cu scăderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu răutăți cu tot…

2Ar trebui să ne fie rușine de câte ori în sufletul nostru se ivesc niște răutăți care ne depărtează de “omul de lângă noi”.

De fapt, omul de lângă noi este omul cel mai însemnat. Nu trebuie să ne gândim la oameni de peste mări și țări (care ne sunt apropiați și ei), ci trebuie să-l avem în vedere pe omul de lângă noi, pentru că Dumnezeu l-a pus lângă noi. Cei care suntem aici, de pildă, suntem pentru că vrea Dumnezeu să fim așa. Dumnezeu vrea să fim bucuroși unii de alții și să împlinim ceea ce lipsește. Asta face iubirea: împlinește, completează, adaugă.

Dacă ai pe cineva apropiat, îi treci cu vederea și defectele. Dacă iubești pe cineva, îl iubești cu scăderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu răutăți cu tot. Dacă nu-l iubești, nu-l iubești nici cu calitățile lui, nu-l iubești nici cu virtuțile lui. Sigur, fiecare dintre noi avem și virtuți, avem și scăderi, dar iubirea acoperă scăderile și completează acolo unde este de completat și pune în evidență acolo unde este ceva de pus în evidență.

Numai că până acolo este departe! Este departe în înțelesul că trebuie să rezolvăm odată patimile, răutățile, scăderile, insuficiențele, să trecem peste toate și atunci vine iubirea, care e fericire.

Din Arhim. Teofil Părăian, Din vistieria inimii mele, Ediţie îngrijită de Aurelian Popescu, Editura Craiova, Craiova, 2000, p. 13

15
oct.
14

Avortul – rana de moarte a iubirii …(video)

copilA spune că avortul poate fi săvârşit într-un anumit moment, înainte ca produsul de concepţie să ia deja în mod vizibil formă de copil, nu este, de asemenea, o ieşire din situaţie — cel puţin pentru credincios.

Putem spune, oare, că atunci când Maica Domnului L-a zămislit pe Mântuitorul Hristos, înainte de un anumit moment – a 14-a, a 18-a, a 28-a săptămână – Acesta nu a fost Om şi nu a fost Dumnezeu întrupat? Nu: în momentul concepţiei, embrionul este deja om, şi distrugerea lui reprezintă un omor. Lucrul acesta trebuie privit în mod serios şi fără ocolişuri; aici nu încape nici o dezvinovăţire.

Avortul reprezintă rezultatul fie al desfrânării oamenilor, care nu iau nici măsuri pentru a nu zămisli copilul, fie al desăvârşitei insensibilităţi faţă de viaţa omenească. Din punctul de vedere al Bisericii, din punctul de vedere al Evangheliei şi pur şi simplu din punctul de vedere al umanităţii sănătoase, el reprezintă o crimă. Iată singurul lucru care se poate spune în această privinţă.

Mitropolitul Antonie al Surojului

Extras din Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 17

Stadiile de dezvoltare ale copilului nenăscut

15
oct.
14

Biserica Catolică: Vaticanul face public un document al Sinodului care sugerează “acceptarea părţilor bune ale homosexualităţii

pic_d7f9c8e86004a6c69c383db4418b4c99Vaticanul a făcut public raportul interimar al Sinodului Extraordinar pe tema familiei, document ce a stârnit unde de şoc în lumea catolică şi nu numai.

Intitulat, “Relatio post disceptationem“, documentul conţine câteva propuneri care i-au făcut pe numeroşi clerici şi episcopi catolici să se declare îngrijoraţi de cursul discuţiilor şi să ceară clarificări.

Principalul autor al documentului, cardinalul Peter Erdo, a afirmat că unii episcopi au întrebat de ce nu există nicio menţiune asupra învăţăturii Bisericii, conform căreia uniunile homosexuale sunt “anormale”. Unul din episcopi a întrebat chiar ce s-a întâmplat cu conceptul de “păcat”, care este aproape absent din document.

Cea mai şocantă secţiune a documentului este intitulată “Bineprimirea persoanelor homosexualilor”, autorii notând: “Homosexualii au daruri şi calităţi de oferit comunităţii creştine”. Urmează întrebarea: “Sunt comunităţile noastre capabile să le ofere o casă primitoare, acceptând şi valorizându-le orientarea sexuală fără să compromită doctrina Catolică legată de familie şi căsătorie?”.

Totuşi, documentul notează că “uniunile între persoanele de acelaşi sex nu pot fi puse pe acelaşi plan cu căsătoria dintre un bărbat şi o femeie“.

Arhiepiscopul Bruno Forte, secretarul special al Sinodului a stârnit rumoare în sala de conferinţe de la Vatican atunci când a spus “uniunile homosexuale au drepturi care ar trebui protejate“, aceasta fiind, în opinia sa, “o chestiune de respect faţă de aceşti oameni”.

Unul din cei mai importanţi activişti catolici, Patrick Buckley, a descris documentul ca “un atac asupra familiei şi căsătoriei”, care aprobă tacit adulterul şi concubinajul.

Aceste prevederi nu vor fi adoptate canonic înainte de 2016, dar economia generală a textului e de natură a tăia elanul cardinalilor conservatori în fața voinței Papei. Pentru prima oară în istoria sa, Biserica Catolică se pregătește să dea undă verde divorțaților recăsătoriți să se împărtășească și, mai ales, manifestă o atitudine foarte deschisă către persoanele homosexuale.

Documentul nu este final şi sumarizează prima săptămână de discuţii, dar este considerat “baza” viitoarelor consultări pe subiect.

sursa http://activenews.ro

15
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-15

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 46-49; VII, 1)

is-a Domnul: de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce vă spun? Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Este asemenea omului care, zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră; şi venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a putut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie; şi puhoiul a izbit-o şi ea de’ndată a căzut; şi mare a fost prăbuşirea casei aceleia“. După ce Şi-a sfârşit toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
15
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-15

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni 1,

12-19

F-150x150raţilor, voiesc ca voi să ştiţi că cele petrecute cu mine s-au întors mai vârtos spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă, din bunăvoinţă. Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalţi, însă, din zavistie, vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanţurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura, pentru că ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos.



Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte