Arhivă pentru 16 octombrie 2014

16
oct.
14

Efrem Sirul despre sfârșitul lumii și despre durerile oamenilor sub domnia lui Antihrist

“Eu, Efrem cel prea mic și păcătos și plin de greșeli, cum voi putea să spun cele mai presus de puterea mea ? Dar de vreme ce Mântuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neîntelepți i-a învățat înțelepciunea și prin ei pe credincioșii de pretutindeni i-a Luminat; și pe a noastră limbă cu îndestulare o va lămuri spre folosul și zidirea mea, a celui ce zic, și a tuturor ascultătorilor, și voi grăi întru durere și voi spune întru suspinuri pentru sfârșitul lumii acesteia de acum, și pentru cel fără de rușine și cumplit balaur (adică Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, și să bage teama și spaima și cumplita necredință în inimile oamenilor… Va face arătări, semne și înfricoșări, încât, de ar putea să amăgească și pe cei aleși. Și se va sârgui ca pe toți să-i înșele cu mincinoasele semne, cu năluciri de arătări vrăjitorești și cu fermecătoriile care se vor face de el…

Căci cu îngăduința lui Dumnezeu va lua stăpânire ca să înșele lumea, fiindcă s-au înmulțit păgânătățile oamenilor, și pretutindeni se lucrează tot felul de lucruri cumplite… Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitită lumea cu duhul înșelăciunii, pentru păgânătatea oamenilor. De vreme ce așa au voit oamenii a se depărta de Dumnezeu și a iubi pe vicleanul. Mare nevoință va fi fraților în vremurile acelea, mai ales celor credincioși, când se vor săvârși semne și minuni de însuși balaurul cel cu multe stăpâniri; când se va arăta ca un Dumnezeu, cu năluciri înfricoșate, zburând în văzduh, și toți dracii ca îngerii înălțându-se înaintea tiranului. Și va striga cu tărie schimbându-și chipul și înfricoșând fără de măsură pe toți oamenii. Atunci fraților, oare cine se va afla îngrădit și neclintit petrecând? Având în sufletul său semnul Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu (Crucea), adica sfânta Lui venire.

Și în vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, și marea văzandu-o toată lumea tulburată, va fugi fiecare să se ascundă în munți. Unii vor muri de foame, alții de sete se vor topi ca ceara. Și nu va fi cine sa-i miluiască pe ei. Atunci vor vedea toate fețele lăcrimând și cu durere întrebând: Nu cumva se află vreun grai a lui Dumnezeu pe pământ? Și nu vor auzi de nicăieri răspuns…

Cine va suferi zilele acelea? Și cine va răbda necazul cel nesuferit, când vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pământului, pentru vederea tiranului. Mulți se vor închina înaintea spurcatului și vor striga cu cutremur, încât și locul se va clătina de strigătele lor, zicând: Tu ești mântuitorul nostru… Atunci marea se va tulbura și pământul se va usca. Cerurile nu vor ploua și sadurile se vor usca. Și toți cei ce vor fi pe pământ, de la răsărit până la apus vor fugi cu multă frică. Și iarăși cei ce vor fi în părțile de apus vor fugi în răsărit cu cutremur…

Luând atunci obraznicul stăpânirea, va trimite pe draci în toată lumea, ca să propovăduiască cu îndrăzneală, că s-a arătat cu slavă: Veniți de-l vedeți pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca să sufere vitejește toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toți îngerii să-l fericească pe el? Căci eu fraților, iubitor de Hristos, desăvârșit m-am înfricoșat numai din pomenirea balaurului, cugetând întru sine necazul ce va să fie asupra oamenilor în vremea aceea, și în ce fel se va arăta acest balaur pângărit asupra neamului omenesc. Însa sfinților mai cumplit se va arăta. Că vor fi mulți cei ce se vor arăta bine plăcuți lui Dumnezeu, care vor putea scăpa prin munți și dealuri și locuri pustii, cu multe rugăciuni și plângeri nesuferite. Că văzându-i Dumnezeu în așa plângere nemângâiată și întru credință curată, se va milostivi spre dânșii ca un Părinte milostiv, iubitor de fii, și-i va păzi pe ei unde se vor ascunde. Că prea pângăritul nu va înceta să caute pe sfinți pe pământ și pe mare, socotind că stăpânește tot pământul. Și pe toți îi va supune, și va socoti că se poate împotrivi lui Dumnezeu din cer, neștiind ticălosul neputința sa și mândria pentru care a căzut…

Cu toate acestea va tulbura pământul, va înfricoșa cu semnele sale vrăjitorești pe toți. Și în vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, ci necaz mare, tulburare și necaz, moarte și foamete peste tot pământul. Că însuși Domnul a zis: “Că unele ca acestea nu s-au făcut de la întemeierea lumii“. Iar noi păcătoșii, cu ce vom asemăna acele nevoi peste măsură de mari? Însă, să-și pună fiecare în mintea sa cuvintele Mântuitorului, cum că, pentru nevoia și necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea să-și țină viața atunci în mijlocul smintelilor; Că dacă puțin va slăbi credința sa, lesne va fi înconjurat și va fi robit de semnele balaurului celui rău și viclean. Și neiertat se va afla unul ca acesta în ziua judecății, ca însuși lui-și vânzător se va află, ca cel ce a crezut tiranului de bună voie. De multe rugăciuni și lacrimi avem trebuință, o, fraților! ca sa fie cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei. Căci luptător împotriva lui Dumnezeu fiind, va voi să le piardă pe toate …

Luați aminte, frații mei! Covârșirea fiarei și meșteșugirea ei de la pântece începe. Căci după ce va fi strâmtorat cineva, de lipsa de bucate, să fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mâna dreaptă și pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreaptă, cu semnul Sfintei Cruci, și nici pe frunte a se mai însemna cu Numele Sfânt al Domului, nici cu preasfânta și slăvita cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Că știe ticălosul că dacă se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, îi risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluiește dreapta omului, ca aceasta este care pecetluiește toate mădularele noastre. Asemenea și fruntea care este ca un sfeșnic ce poartă făclia luminii. Deci frații mei, înfricoșata nevoință va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, și până în ceasul morții să nu se teamă, nici să stea cu moleșire când balaurul va începe a pune pecetea sa, în locul crucii Mântuitorului. Și va face în așa fel încât să nu se mai facă nici un fel de pomenire Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Și aceasta o va face, fiindcă se teme și se cutremură de puterea Mântuitorului nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nălucirile vicleanului, și nici Dumnezeu nu-i va părăsi, ci îi va lumina și-i va atrage la Sine. Ni se cade, nouă fraților, a înțelege nălucirile vicleanului, că nemilostiv și fără de omenie este. Iar Domnul nostru cu liniște va veni la noi, ca să gonească meșteșugirile balaurului. Deci noi ținând neabătută și curată credința în Hristos, lesne vom birui puterea vrăjmașului; și se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă. Că eu, fratilor, vă rog pe voi iubitorilor de Hristos, să nu ne moleșim, ci mai ales puternici să ne facem cu puterea Crucii. Cu toate acestea ni se cade nouă a ne ruga, ca să nu cădem în ispită. Deci fiți gata ca niște credincioși robi, neprimind pe altul. Că de vreme ce furul și pierzătorul și cel fără de omenie, mai întâi va veni întru ale sale vremuri, vrând să fure și să junghie și să piardă turma cea aleasa a lui Hristos, adevăratul Păstor; Căci se va da pe sine drept adevăratul Pastor, ca să înșele oile turmei lui Hristos.

Aceasta cunoscând-o vrăjmașul, că iarăși va să vina din cer Domnul cu slavă, a socotit aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca să ne înșele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger înfricoșat pe pământ. Dar vrăjmașul nu va veni așa. Se va naște cu adevarat dintr-o femeie spurcată, care va fi unealtă a lui. Deci nu se va întrupa diavolul, ci în acest fel va veni ca să înșele pe toți. Fiind smerit, liniștit, urând cele nedrepte, spre iudei întorcându-se, bun, iubitor de săraci, peste măsura de frumos, cu bună așezare, lin către toți, cinstind în mod special pe evrei (căci ei așteaptă venirea lui). Iar întru toate acestea se vor face semne, arătări și înfricoșări cu multă stăpânire, și se va meșteșugi cu vicleșug ca să placa tuturor, și să fie iubit de mulți. Și daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta, și cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. Și după ce vor vedea multe popoare niște fapte bune ca acestea, toți împreună cu o socoteală se vor face, și cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alții: Au doară se mai află vreun om ca acesta bun și drept? Și mai mult poporul cel ucigaș al evreilor îl vor cinsti și se vor bucura de împărăția lui. Pentru aceea și ca unul ce va cinsti mai mult locul și templul, va arăta tuturor că are grijă de ei. Și când va împărăți balaurul pe pământ, cu mare sârguință, toate popoarele îi vor veni în ajutor: Edom și iarăși Moab, încă și fiii lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor închina lui cu bucurie, și ei se vor face cei dintâi apărători ai lui.

Apoi împărăția aceluia se va întări și va bate cu mânie pe trei împărați mari. Iar după aceasta se va înălța inima lui, și-i va vărsa amărăciunea lui, punând înainte, din Sion, veninul morții, tulburând lumea, va clătina marginile, va necăji toate, va pângări sufletele. Nu se va arăta ca un cucernic, ci în toate ca unul fără de omenie: mânios, cumplit, nestatornic, înfricoșat, urât, urâcios, sălbatic, pierzător și silindu-se a arunca în groapa păgânătății tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.
Și stând mulțimea înaintea lui și alte popoare multe, lăudându-l pe el pentru năluciri, vor striga cu glas mare, încât se va clătina locul în care popoarele vor sta înaintea lui. Și le va grăi cu îndrăzneală: Cunoașteti toate popoarele puterea și stăpânirea mea? Iată dar înaintea voastră a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealaltă parte ca să vina aici la noi. Și va zice spurcatul: și va alerga, adică muntele în privirea tuturor, însa nicidecum din temeliile lui mutându-se. Căci cele ce Dumnezeu Preaînalt dintru începutul zidirii le-a întemeiat și le-a înălțat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stăpânire nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitorești. Și iarăși altui munte ce va sta în adâncul mării, ostrov foarte mare fiind, îi va porunci să se ducă pe uscat. Dar ostrovul nu se va mișca nicidecum, ci nălucire va fi. Și iarăși își va întinde mâinile lui, și va aduna mulțime de târâtoare și păsări. Așijderea înca va păși pe deasupra adâncului, și pe mare și pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri. Și mulți vor crede întru el și-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevăratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, și cu de-amanuntul vor privi prin credință curată și vor cunoaște înșelăciunea lui. Acestea, toate făcându-le, va înșela lumea și mulți vor crede lui, slăvindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar câți vor avea frica lui Dumnezeu în ei și ochii inimii luminați, vor cunoaște că nici muntele nu s-a mutat din locul său, nici ostrovul nu a ieșit din mare pe pământ. Și toate acestea întru numele său le va săvârși Antihrist și nu vor fi adevărate, precum am zis mai sus. Căci cu farmece va săvârși toate mincinoasele lui minuni, fermecând vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.

Și acestea așa făcându-se, și popoarele închinându-se lui, lăudându-l ca pe un Dumnezeu, din zi în zi se va mânia Cel Preaînalt în ceruri și își va întoarce fața Sa de la el. Și după aceea se vor face cumplite semne: foamete neîntreruptă, cutremur neîncetat, morți necontenite și temeri înfricoșate. Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, râurile se vor usca, iarba nu va mai răsări, verdeață nu va fi, copacii din rădăcina se vor usca și nu vor odrăsli. Peștii și chiții mării în ea vor muri și putoare pierzătoare va trimite marea și sunete înfricoșate, și de huietul valurilor vor muri oamenii de frică. Nicăieri nu vor afla să se sature de mâncare, căci se vor pune peste tot conducători tirani. Și dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului însemnată pe frunte și pe mâna dreaptă, va cumpăra puține din cele ce se vor afla. Atunci va plânge și va suspina cumplit tot sufletul, și ziua și noaptea se vor chinui. Atunci vor muri pruncii la sânul mamelor, vor muri și mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatăl cu fiii și femeia pe drum, și nu va fi cine să-i îngroape sau să-i strângă în morminte.

Putoare rea va fi din cauza mulțimii mormintelor, și a trupurilor ce vor fi aruncate pe străzi și pretutindeni, care mult vor necăji pe cei vii. Dimineața toți vor zice cu suspinuri și cu durere: când se va face seară ca să dobândim odihna? Și venind seara, iarăși cu lacrimi prea amare vor grăi între dânșii: oare când se va lumina, ca de necazul ce ne stă deasupra să scăpăm? Atunci se va vesteji frumusețea feței tuturor, și vor fi fețele lor ca de morți, și va fi urâtă frumusețea femeilor. Și toți cei ce s-au plecat cumplit fiarei și au luat pecetea aceluia, adică păgânescul chip al spurcatului, alergând către el, vor zice cu durere: dă-ne nouă să mâncăm și să bem, că toți murim de foame, și gonește de la noi fiarele cele veninoase. Și neavând ce răspunde ticălosul, va zice cu multă asprime: de unde să vă dau eu, oamenilor, ca să mâncați și să beți? Că cerul nu voiește să dea pământului ploaie, și pământul nicidecum n-a dat seceriș sau roadă. Și auzind acestea mulțimile, vor plange și se vor tângui cu totul, neavând nici o mângâiere. Necaz peste necaz va fi lor nemângâierea, căci de bună voie au crezut tiranului. Și ticălosul nu va putea nici lui să-și ajute, și cum ar putea să-i miluiască pe ei? Întru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frică, și de cutremurul cel mare și huietul mării, de foamete, de sete și de mușcările fiarelor. Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist și se vor închina lui, nu vor avea nici o parte de Împărăția lui Hristos, ci dimpreună cu balaurul se vor arunca în iad.
Fericit va fi acela ce se va afla curat și credincios, și va avea în inima lui credința fără de îndoială către Dumnezeu, că fără de frica vor lepăda întrebările lui Antihrist, defăimand muncile și nălucirile lui. Iar mai înainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul și pe Enoh, ca un milostiv ca să propovăduiască cu îndrăzneală cunoștința de Dumnezeu tuturor, ca să nu creadă lui Antihrist. Că vor striga și vor zice: Înșelator este, o, oamenilor! Nimeni să nu creadă lui nicidecum, sau să-l asculte pe acest luptător de Dumnezeu! Nimeni din voi să nu se înfricoșeze, că degrab se va surpa. Iar Domnul cel Sfânt vine din cer, să judece pe toți cei ce s-au plecat semnelor lui.

Însă puțini vor fi cei ce vor asculta și vor crede propovăduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul ca să-și arate negrăita Sa iubire de oameni, că nici odată nu voiește moartea păcătosului, ci voiește ca toți să se mântuiască. Că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să fie toți la Judecată. Deci mulți din sfinții care se vor afla atunci vor vărsa râuri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeu Cel Sfânt, ca să fie izbăviți de balaur, și cu mare sârguință vor fugi în pustietăți, în munți și în peșteri și cu frică se vor ascunde. Și li se va dărui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfânt, și-i va povățui pe ei harul în locuri hotărâte și se vor mântui, fiind ascunși în găuri și în peșteri, nevăzând semnele și înfricoșările lui Antihrist. Că celor ce au cunoștință, cu lesnire le va fi cunoscută venirea lui. Iar celor ce își au mintea permanent la lucruri lumești, măcar dacă ar și auzi, nu vor crede, și urăsc pe cei ce le-ar spune. Pentru aceasta sfinții primesc putere de a scăpa, pentru că toata învăluirea și grijiile vieții acesteia le-au lepădat.

Atunci va plânge tot pământul. Marea și aerul vor plânge împreună, și dobitoacele cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munții și dealurile și lemnele câmpului. Vor plânge și luminătorii cerului dimpreună cu stelele pentru neamul omenesc. Căci toți s-au abătut de la Dumnezeu Cel Sfânt și Ziditorul tuturor, și au crezut înșelătorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, în locul făcătoarei de viață Cruci. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu va mai sluji sfințirea și prinosul! Iar după ce se vor împlini trei ani și jumătate ai stăpânirii spurcatului și după ce se vor împlini toate smintelile în tot pământul, după cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul și Mântuitorul nostru ca un fulger strălucind, din cerul cel sfânt, cel preacurat și înfricoșat și preaslavit. Dumnezeul nostru și Împăratul și Mirele cel fără de moarte, pe nori cu slavă neasemănată, alergând înaintea lui îngerii și arhanghelii, toți văpaie de foc fiind. Heruvimii având ochii în jos, și Serafimii zburând și fețele și picioarele ascunzându-le cu aripile, strigând cu frică unul către altul: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot. Și glas de trâmbiță grăind cu frică: Sculați-vă cei ce dormiți, iată a venit Mirele.

Atunci se vor deschide mormintele și va auzi țarina cea putrezită acea mare și înfricoșată venire a Mântuitorului, și într-o clipă se vor scula toate semințiile și vor căuta la frumusețea cea sfântă a Mirelui. Și milioane și mii de mii de îngeri și de arhangheli și nenumărate oștiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfinții, drepții și toți care nu vor lua pecetea balaurului celui păgân, se vor bucura foarte mult. Și se va aduce tiranul legat de îngeri cu dracii împreună înaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui și toți păgânii și păcătoșii vor fi aduși legați. Și va da Împăratul hotărârea asupra lor, aceea a osândei celei veșnice în focul cel nestins. Amin“.

Din Skartsiuni Dimitriu , Profetii despre antihrist, Ed. Sophia 2012
16
oct.
14

Unde ne sunt oamenii cu frică de Dumnezeu?

copil._evlavieAm cunoscut oameni cu frică de Dumnezeu. Am identificat o astfel de stare în felul smerit în care bunica se pregătea să meargă la biserică sau în mâinile ei tremurânde ce aprindeau candela, în zile de sărbătoare, dar și lumânările, atunci când dădea de pomană pentru părinții, frații sau chiar pruncii ei. Frică de cele dumnezeiești aveau și cei care, înainte de a lua prânzul pe ogor, se închinau în direcția răsăritului soarelui sau cei care, atunci când se întorceau „cu naveta” de la vreo fabrică din oraș, nu uitau să înghesuite în sacoșa de plastic câte o pâine sau câteva bomboane pentru cei dragi lor. Și tot frică de Dumnezeu aveau și acei oameni necunoscuți care, mai târziu, lăsau de la ei când îmi cântăreau un kil de brânză în piață sau cei ce se-ngrijeau să nu mă nedreptățească când mă ascultau și îmi puneau note în catalog.

Astăzi, frica este un concept pus la index. Ți-i și …frică să îl mai utilizezi. Aproape că nimeni nu îl mai folosește. Mai este frica de actualitate? Mai folosește aceasta la ceva? Trebuie să îți mai fie frică de cineva sau ceva? Apologia libertății, care se face astăzi în toate domeniile – de la economie până la educație, exclude din start o astfel de raportare sau uzanță. Se militează, în producție, pentru relații libere și pentru o piață liberă. Raporturile dintre oameni sunt și ele „eliberate” de norme, de etichete, de constrângeri. În spațiul educațional, de bună seamă, frica este abolită. Trebuie să învățăm nu din frică, ci din plăcere – acesta-i cuvântul de ordine. Orice gest constrângător și arborare a unei autorități (epistemice, a profesorului) sunt puse sub semnul întrebării.

Excluderea fricii din vocabularul și conduita noastră conduce la o nivelare valorică dintre ființă și transcendență, dintre om și Dumnezeu. Aproape că se insinuează că El nu mai contează sau, de ce nu, îi putem lua chiar locul, noi devenind dumnezei. Omul nu mai ascultă și nu se mai supune nici unei instanțe normative, el devine „stăpân”, proiectant și evaluator al propriei măsuri. O astfel de situare tautologică, axiologic vorbind, nu are cum să nu conducă la aporii comportamentale dintre cele mai catastrofice. Ne mirăm, atunci, că trăim într-un continuum marasm existențial, în care principiile și normele sunt încălcate sau răstălmăcite. Oamenii politici sau de afaceri nu mai au „niciun Dumnezeu” (sau, mai bine zis, îl înlocuiesc cu puterea, cu banul), declinul comportamental al unor semeni devine din ce în ce mai evident, derivele existențiale sunt la ordinea zilei, grija față de oameni sau față de natură s-a diminuat văzând cu ochii.

Dar ce este frica de Dumnezeu?

E acea îngrijorare de a nu călca poruncile Lui, de a nu face rău, de a fi atenți la actele noastre care trebuie să se mențină în limitele valorii. Înseamnă a nu greși, a nu-i supăra pe alții, a nu face fărădelegi, a ne supraveghea. Presupune o conștientizare permanentă și o responsabilizare față de ceea ce gândești, vorbești, faci. Omul „cu frică de Dumnezeu” este cel care și-a interiorizat niște norme și caută să le respecte, punându-și probleme sau suferind atunci când se îndepărtează de la ceea ce acestea pretind. Este omul care știe că nu poate scăpa de judecată, că este vegheat de pronia divină, judecându-se, până una-alta, de el însuși. „Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii; cei fără minte disprețuiesc înțelepciunea și stăpânirea de sine” (Proverbe 1:7). Prin ea, pricepem proporțiile noastre adevărate, limitele și posibilitățile personale de evoluție și de înălțare. Frica de Dumnezeu presupune îndepărtarea și excluderea păcatului. Această frică nu însemnă că Dumnezeu trebuie receptat ca ceva groaznic, ca o instanță „teroristă”, ultimativă, abstractă. Frica nu este dată de el, ci este acea stare interioară de reverență, de cinstire și de respect față de o instanță care ne depășește prin înțelegere și iubire. Ne este frică de El pentru că îl putem nemulțumi, pentru că nu ajungem la „înălțimea” Lui, pentru că nu-i răspundem cu aceeași „monedă”. Temerea de Dumnezeu este un dar pe care și-l îngăduie spiritele înalte, pricepute, vizionare. Frica de Dumnezeu este preventivă, constructivă, purificatoare. „Prin frica de Dumnezeu te ferești de rele” (Pildele lui Solomon 16, 6), prin ea are loc „urgisirea răului” (Pildele lui Solomon 8, 13), iar „rodul umilinței și al temerii de Dumnezeu sunt bogăția, mărirea și viața” (Pildele lui Solomon 22, 4).

În fond, frica de Dumnezeu sau de cele sfinte se traduce printr-o grijă pentru a respecta o normativitate ce ne face, de la o zi la alta, mai buni. Chiar dacă nu o înțelegem în toate profunzimile ei, întrucât are o origine transcendentă, ea ține de o rațiune care nu ni se revelează dintr-o dată, ci o descoperim treptat, pe măsura maturizării noastre. Frica de Dumnezeu presupune acea dispoziție interioară de a fi atenți față de propria conduită, este acel autocontrol care ne reglează relațiile cu semenii și cu sine. Frica de Dumnezeu se ascunde în acele gesturi mici, aparent neînsemnate, de fiecare zi, dar care, asamblate la nivelul vieții noastre întregi, ne dau măsura propriei personalități. Ea este acea „cărămidă” comportamentală elementară, autoasumată, care ne ajută să ne îmbunătățim de la o zi la altă, să ne înălțăm existențial spre noi zări valorice.

Frica de Dumnezeu este o formă umană de răspuns la chemările divinității. Este atât spre binele nostru, dar și al comunității din care facem parte. Este o stare care nu trebuie să ne sperie, ci să ne bucure pentru că, prin ea, ne auto-depășim.

16
oct.
14

„Când s-au înmulţit copiii, ne-am îmbogăţit şi noi!” – interviu cu familia care a primit Ordinul Patriarhal „Sfinţii Martiri Brâncoveni

13copiiNeculai şi Georgeta Popa din localitatea Roznov, judeţul Neamţ, sunt părinții unei familii cu 13 copii. De sărbătoarea Sfintei Parascheva, la Iași, ei au primit înalta distincţie Ordinul Patriarhal „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru bucuria cu care au acceptat şi întâmpinat viaţa în familia lor şi pentru jertfa constantă depusă în creşterea copiilor lor.

Distincţia a fost acordată în prezenţa ierarhilor şi oficialităților de stat care au participat la hramul Cuvioasei Parascheva.

Stiripentruviata.ro a obținut un interviu fulger chiar după acordarea distincției.

Să facem cunoştinţă!

Gabriela: Tata, Neculai, are 52 de ani, mama, Georgeta, are 48. Iar noi suntem: Rebeca – 26 ani, preoteasă, absolventă a Facultății de Matematică, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Ligia – 24 ani, pictoriță, absolventă a Facultății de Arte plastice, Universitatea de Artă „George Enescu” din Iași, Cornel – 23 ani, web designer, absolvent al Facultății de Economie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Gabriela – 22 ani, studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, Specializarea Asistență Medicală Generală, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Estera – 21 ani, studentă în anul III la Facultatea de Farmacie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași, Silvia – 19 ani, studentă în anul I la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educație, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Universitatea „Al. I. Cuza din Iași, Mihaela – 17 ani, elevă în clasa a XII-a, Liceul Teoretic Roznov, Cristiana – 16 ani, elevă în clasa a X-a, Colegiul Național Petru Rareș din Piatra Neamț, Iuliana – 14 ani, elevă în clasa a VIII-a, Liceul Teoretic Roznov, Paula – 11 ani, elevă în clasa a V-a, Liceul Teoretic Roznov, Emilian – 8 ani, elev în clasa a II-a, Liceul Teoretic Roznov, Matei – 6 ani, elev în clasa 0, Liceul Teoretic Roznov, și Andrei-3 ani.

Cum e să trăieşti într-o familie cu atâţia fraţi? Nu vă certaţi între voi?

Gabriela: Nu. Este şi frumos, dar este şi greu uneori. E frumos când ne adunăm toţi la masă, când stăm toţi împreună şi facem ceva, cântăm, de exemplu. Este şi greu, că trebuie să muncim, ca să ne câştigăm pâinea.

La şcoală nu vă priveau ciudat, fiind mai mulți frați decât media?

Estera: Eram mulţi, dar colegii s-au obişnuit cu noi în timp. Ştiau că suntem fraţi şi semănam între noi.

Cum vă înţelegeţi între voi, nu vă certaţi pe lucruri?

Estera: Ne mai şi certăm câteodată, dar încercăm să ne înţelegem până la urmă.

Cum v-aţi simţit azi la premiere şi oferirea distincţiei patriarhale?

Cristiana: Foarte bine ne-am simţit. Nu ne aşteptam chiar la atât, dar…

Matei: Bine!

Doamnă şi Domnule Popa, dumneavoastră aţi crescut în familii cu mulţi fraţi?

Neculai Popa: Noi am fost patru fraţi.

Georgeta Popa: În familia mea am rămas şase fraţi. Mama a născut zece copii, dar patru frați au murit de mici.

„În viaţă, dacă ai ţeluri, nu te mai uiţi la mărunţişuri”

Aţi simţit vreodată o greutate, v-au venit gânduri de felul „mai vine un copil, e prea mult”?

Neculai Popa: Asta a fost exclus. Prima fiică, Rebeca, s-a născut în 1988, la Bucureşti. Aveam 26 de ani, iar soția avea 22 ani. În viaţă, dacă ai ţeluri, nu te mai uiţi la mărunţişurile de pe margine. Noi am stabilit de la bun început: pe toţi copiii pe care Dumnezeu ni-i va dărui, noi îi primim. Şi atunci am mers fără probleme. Totul devine normal. Un copil nu era o noutate deosebită neapărat, ceva care să ne surprindă negativ. Niciun copil nu vine să sărăcească. Toţi au venit cu binecuvântarea lor şi ne-au îmbogăţit. Când aveam mai puţini copii, eram mai săraci! Când s-au înmulţit copiii, ne-am îmbogăţit şi noi.

Lumea spune că e nevoie de mulţi bani ca să creşti un copil. Cum vă descurcaţi din acest punt de vedere?

Neculai Popa: Ai nevoie de bani, dar… nu e Dumnezeu sărac! L-a pus cineva pe Dumnezeu la încercare şi l-a găsit sărac? Nu-i Dumnezeu sărac! Dumnezeu e bogat, îţi dă – nu ştim noi cere cât știe Dumnezeu să dea. Că Dumnezeu nu e un ageamiu, e împărat. El nu dă cu leţcaia, dă cu tolba. Şi n-ai de ce să te temi.

V-aţi simţit vreodată discriminaţi sau priviţi ciudat pentru că aveţi atât de mulţi copii?

Neculai Popa: Când ne-am mutat în Roznov, aşa eram priviţi în primă fază. Dar situaţia s-a redresat imediat ce au văzut că copiii merg la şcoală, iau coroniţă, zic: „Sărut-mâna!”. Toţi au început să-i îndrăgească şi s-a schimbat imaginea rapid. A fost doar primul impact mai dificil, situația s-a schimbat imediat. Când văd realitatea, oamenii nu mai cred în idei preconcepute. Oricum, eu niciodată nu m-am simţit umilit în faţa celor care la un moment dat s-au mirat că avem mai mulți copii. Eu mă uitam la astfel de persoane ca la nişte oameni care încă nu înţeleg. Mi-era mie milă de ei. Pentru că ştiam la ce sfârşit ajung majoritatea… Cei cu un copil, le-a plecat copilul, sau cine ştie ce s-a întâmplat şi acum îşi plâng singurătatea.

Mulți tineri din ziua de azi spun mereu că nu sunt pregătiţi pentru căsătorie, nu sunt pregătiţi pentru a avea copii… ce le-aţi spune acestora?

Neculai Popa: N-ai ce să te pregăteşti! Singura noastră datorie este să ne lăsăm în mâna lui Dumnezeu şi să primim toate câte ne dă El. Ce să pregătim noi? „Doamne, stai că nu-s gata, mai aşteaptă-mă să-mi iau pantofi, să am cu ce mă duce la Maternitate”?

Doamnă Popa, copiii dumneavoastră se înțeleg bine; ați făcut ceva special pentru a nu fi egoişti?

Georgeta Popa: Nu ştiu. Cred că totul a venit de la sine, ei fiind într-o familie… N-am avut probleme cu ei. Întotdeauna când venea cel mic, acela era cel mai aşteptat, cel mai îndrăgit, nimeni nu se gândea că de-acum i se va împuțina ceva, va pierde ceva, nu va mai fi băgat în seamă; din contră, toți se bucurau când mă întorceam de la spital cu cel nou-născut.

Credeți că aspectele relaţiilor dintre băieți și fete se pot învăța la școală?

Georgeta Popa: Nu la şcoală, acestea toate se învaţă în familie.

Au venit copiii acasă de la şcoală cu lucruri care v-au nemulţumit?

Georgeta Popa: Nu degeaba se spune că cei şapte ani de acasă sunt cei mai importanţi. Totul pleacă din familie. Educaţia pleacă din familie. Totul de acasă. De aceea sunt şi atâtea probleme la şcoală. Pentru că nu sunt cei şapte ani de-acasă, nu e educaţia primită în familie. Vin copiii acasă şi zic: „Uite, mamă, ce ne spun” sau „Uite, mamă, ce spun copiii…” Dar noi încercăm să-i conştientizăm pe ei de ce să se ferească. Asta pleacă de la ei. Noi ne facem datoria ca părinţi, îi învăţăm. Apoi trebuie să-şi facă şi ei partea lor. Dar mai întâi trebuie să le fim noi exemplu.

Care ar fi calitatea esenţială a unui părinte?

Georgeta Popa: Trebuie să fie el însuşi exemplu pentru copilul lui. Degeaba vorbeşti, vorba fără faptă nu e nimic.

Cum le câştigaţi şi le păstraţi încrederea? Cu menţineţi relaţia aceasta stabilă cu copiii de-a lungul timpului, chiar şi în perioada lor dificilă de dezvoltare, la adolescenţă?

Georgeta Popa: E o parte mai sensibilă. Cred că nu reuşesc întotdeauna să fac faţă, să mă-mpart pentru fiecare, dar asta o înţeleg şi ei. Mi-au mai reproşat asta din când în când; dar mereu învățăm, mereu ne străduim.

Dacă v-au reproşat, e de bine, înseamnă că au nevoie de dumneavoastră, nu s-au depărtat. De obicei, la adolescenţă, se depărtează.

Georgeta Popa: Nu s-au depărtat. Dar fiecare vrea să te ocupi special de el, vrea să ai timp numai pentru el. Dar sunt copii înţelegători şi m-au înţeles întotdeauna, pentru că au văzut că îi iubim pe toți, nu e nici unul mai prejos decât altul în inima noastră.

Cum v-ați gândit să îi ajutaţi să depăşească problemele specifice adolescenţei?

Georgeta Popa: Când nu am reuşit să fiu acolo pentru ei, ei au știu ce să facă. Nu au venit cu toate problemele la mine, ci şi-au găsit fiecare şi câte un duhovnic bun. Contează foarte mult să fie copiii îndrumaţi către un duhovnic bun. Sunt lucruri pe care poate ei nu le pot spune părinţilor, trebuie să fim conștienți de asta. Dar, cu un duhovnic bun, în fața căruia se pot deschide și care știe să le dea un sfat bun, trec cu bine peste toate.

Să lăsăm copiii absolut liberi sau să îi ţinem din scurt?

Georgeta Popa: Copiii nu trebuiesc îngrădiţi. Copiii se răzvrătesc când sunt îngrădiţi. Trebuie să le lăsăm o libertate. Dar, zic eu, o libertate întru Hristos. Asta este libertatea adevărată, nu libertatea fără noimă, fără un sens al vieții, pe care o cred că este libertate unii tineri în ziua de astăzi – o libertate care îi învaţă să-şi permită orice lucru. Nu e libertate, și se vede că nu este ceva bun, căci de multe ori o astfel de libertate duce la distrugerea celui care a practicat-o. Nu ești liber când te droghezi, ci ești robul drogurilor. Și așa este cu orice lucru rău.

Ce este diferit la voi faţă de familiile în care este doar un copil ori maximum doi?

Ligia: Am învăţat să împărţim totul, am avut cu cine să ne jucăm, nu ne-am simţit singuri niciodată.

Cristiana: Ne ajutăm unii pe alţii la şcoală cu temele, cei mai mari îi ajută pe cei mai mici. Noi nu am avut nevoie de meditaţii, cum au nevoie copiii din familiile cu un singur copil.

Emilian: Putem să ne jucăm împreună şi nu ne plictisim!

16
oct.
14

Nu în bătălii și nu în afaceri, ci în tandrețea conjugală se descoperă frumusețea sufletului feminin..

femeia_crestinaSoțul este capul soției, așa cum și Hristos este capul Bisericii. În această poruncă evanghelică nu este nimic înjositor pentru femeie, așa cum pe căprioara gingașă n-o poate înjosi conștiința faptului că ea nu este leu puternic. Nu în bătălii și nu în afaceri, ci în tandrețea conjugală și în măreția maternității se descoperă toată frumusețea sufletului feminin..

Încălcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu – năzuința soției de a fi cap (de a deveni, în esență, masculină) și îngăduirea acestui lucru de către soț – pervertesc căsătoria. Bărbatul a fost făcut mai puternic, și el trebuie să conducă familia – însă nu prin silnicie, ci prin bunătate și prin dragoste plină de abnegație, așa cum Mântuitorul a primit Crucea pentru Biserică.

Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale

Din Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, Editura Sophia, București, 2011, p. 50-51

16
oct.
14

Care este raţiunea şi scopul suferinţei?

114207.b– Suferinţa este o arvună a muncilor veşnice sau o ispăşire a păcatelor? Care este raţiunea şi scopul suferinţei?

– Scopul suferinţei pentru creştini este unul singur: ispăşirea păcatelor pe pământ prin tot felul de boli, necazuri şi dureri, spre curăţirea şi mântuirea sufletului. Pentru cei răi, care nu voiesc să se îndrepteze, să se pocăiască, suferinţa de pe pământ rămâne ca o arvună a suferinţelor celor veşnice. Iar pentru cei ce primesc suferinţa cu răbdare şi cu mulţumire de la Dumnezeu şi se întorc la pocăinţă, suferinţa, de orice fel ar fi, este cea mai bună cale de îndreptare şi ispăşire a păcatelor, izbăvindu-i prin aceasta de chinurile cele veşnice.

Noi vedem că cei care suferă mai mult pe pământ, sunt mai împăcaţi cu conştiinţa, mai buni, mai smeriţi, mai tari în ispite, mai aproape de Dumnezeu şi se mântuiesc mai uşor, precum dreptul Iov, săracul Lazăr, Sfinţii Apostoli, mucenicii, cuvioşii şi atâţia alţii. Iar cei ce trăiesc bine, au sănătate, au averi şi tot ce doresc pe pământ, sunt de obicei slabi în credinţă, nemilostivi, tirani, lacomi, egoişti, se tem de moarte şi mor în păcate grele, spre osândă veşnică.

Suferinţa ne este rânduită de sus spre mântuire, spre ispitire, spre iertarea păcatelor şi spre creştere duhovnicească, numai dacă o primim cu mulţumire, ca din mâna lui Dumnezeu, precum spune şi proorocul David: Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat (Ps. 22, 5). Deci, toiagul şi varga suferinţei, pe cei buni şi credincioşi îi mângâie, îi sporeşte în fapte bune, îi curăţeşte de păcate şi-i învredniceşte de mai mare cunună şi răsplată în cer. Iar pentru cei răi, toiagul suferinţei este chemare la pocăinţă, este pedeapsă peste pedeapsă şi frâu în gură, pentru că nu voiesc să se apropie de Domnul (Ps. 31, 10).

Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț,  2004, p. 118-119

16
oct.
14

A păcătui cu nădejdea în mila lui Dumnezeu

Dar fiţi atenţi să nu mergeţi pe un drum primejdios.

Domnul înapoiază celor ce se căiesc milele Sale, ca cei ce au greşit să nu cadă în deznădejde, dar vrăjmaşul transformă acest lucru în ispită pentru noi căderi, insuflându-le: „Nu-i nimic, ai căzut, însă Dumnezeu ţi-a înapoiat totul… Păcătuieşte în continuare, nu-i nimic, te vei căi şi ţi se va da iarăşi totul înapoi”… Acest vicleşug este mai ademenitor decât toate… şi pare neînsemnat, dar, printre altele, împlinirea lui este un păcat enorm, strigător la cer, şi anume: a păcătui cu nădejdea în mila lui Dumnezeu.

Mila lui Dumnezeu este nemărginită, însă noi suntem mărginiţi… şi putem ajunge până acolo încât să încetăm să ne căim şi să ne zdrobim inima pentru căderile dese, iar fără această căinţă nu va exista în noi vasul pentru primirea milei… Ţineţi minte lucrul acesta şi păstraţi-l în inimă şi lucraţi-vă mântuirea cu frică şi cu cutremur.

Din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Cartea Orodoxă, p. 372-373

16
oct.
14

„Bănuțul dragostei”

Într-o zi îngerul lui Dumnezeu întrebă bănuțul milei:

-Cine ești tu, bănuțule, că te văd așezat între lucrurile cele iubite de Dumnezeu?

-Eu sunt bănuțul pe care Bunul Dumnezeu l-a făcut pentru a fi dat de pomană, zise smerit, micul bănuț.

-Dar de unde vii tu, bănuțule?

-Vin din pușculița copiilor buni, din mâna albă a domnișoarelor smerite, din mâna muncită și plânsă a văduvelor, din portmoneul vechi și subțire al bătrânilor, din mâna binecuvântată a preoților.

-Și unde te duci acum, bănuțule?

-Mă duc să cumpăr suflete pentru Dumnezeu, ulei pentru candelele fecioarelor înțelepte, să aprind candela credinței ce se stinge la unii, să zidesc biserica cea vie a lui Dumnezeu, căci, pe cât mă vezi de mic eu stau totdeauna  la temelia bisericii.

-Spune-mi bănuțule, care-i taina ta: de ce ești așa iubit de Dumnezeu?

-Îngerașule, eu deschid porțile raiului, celui ce mă dăruiește în numele lui Hristos cu dragoste și cu inimă senină.

-Drum bun, bănuțule, și să cumperi, cu spor, cât mai multe suflete lui Dumnezeu!

„Pilde și povestiri” – Ed. Credința Strămoșească

16
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-16

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 17-30)

n vremea aceea a ieşit vestea despre Iisus în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur. Şi despre toate acestea i-au dat de veste lui Ioan ucenicii lui. Şi chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi venind la El, bărbaţii I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi în ceasul acela El pe mulţi i-a vindecat de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzându-le, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce-aţi văzut şi-aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte; şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“. Iar după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?… Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Om îmbrăcat în haine moi?… Iată, cei ce sunt în haine scumpe şi petrec în desfătări sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?… Da, v’o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s’a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-#i va pregăti calea de dinaintea Ta. V’o spun Eu vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic întru împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii, s’au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Dar fariseii şi învăţătorii de lege, nebotezându-se de către el, au lepădat voia lui Dumnezeu faţă de ei.
16
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-16

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni 1,

20-27

F-150x150raţilor, după aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte: căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea, un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup. Şi având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei, pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi între voi. Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei.



Blog Stats

  • 323.355 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte