Arhivă pentru 27 octombrie 2014

27
oct.
14

Părinte, sunt gravidă şi mă aflu într-o stare confuză

femei-pentru-femeiÎntrebare (Iolanda): Părinte, sunt gravidă şi mă aflu într-o stare confuză. Nu ştiu ce să fac. Parcă aş şti eu că e păcat să-l avortez, dar ştiţi, soţul meu, rudele mele şi viaţa asta pe care o trăim e aşa de grea că, pur şi simplu, nu ştiu ce să fac!

Răspuns: Te rog să asculţi aceste cuvinte ca venind din inima ta, chiar de ţi se vor părea puţintel cam aspre, însă multe dintre doctorii sunt aspre şi amare la gust, dar la urmă vindecă boli foarte grave. Îţi vor fi de folos chiar şi ţie acum!

Mama este ca un candelabru cu multe braţe. Cu fiecare copil născut de ea, mama sporeşte în lumină cu încă o candelă aprinsă de iubire. Dacă nu eşti încă mamă şi ai refuza să ai copii, înseamnă că refuzi să iubeşti. Vrei să fii candelabru fără lumină sau stâlp cufundat în întuneric? Dar nu eşti făcută ca să urăşti, ci ca să te aprinzi de iubire şi să naşti din iubire.

Refuzul tău de a accepta să prindă în tine rădăcină sămânţa vieţii ar fi primul gest criminal. Acesta se numeşte păcat prin omisiune, dar nu-l simţi foarte greu pe conştiinţă şi ai vrea să spui: „N-am făcut nimic, n-am ucis”.Te amăgeşti în ochii tăi şi cauţi să-i prosteşti pe alţii, dar pe Dumnezeu n-ai cum să-l minţi sau să-l duci de nas. Acest fel de păcat al ferelii de a rămâne însărcinată e urâciune înaintea lui Dumnezeu. Planing-ul familial bazat pe contracepţie este plan satanic. Uită-te şi citeşte în Sfânta Scriptură despre unul care se numea Onan (Fac. 38, 8-10). Acela vărsa jos sămânţa ca să nu procreeze şi l-a omorât Dumnezeu pentru păcatul lui, căci se ferea să conceapă copii.

Copilul este un mare dar de la Dumnezeu.
Noi toţi suntem slugi ale lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vrea să-ţi dea un dar preţios, de ce să-l refuzi, nu ţi-e frică să-l refuzi pe El, căci şi tu eşti slugă a lui Dumnezeu? Refuzul tău de-a primi sămânţa vieţii ca să concepi copilul, ca dar al lui Dumnezeu, face din tine o slugă rea şi vicleană. Tot universul ascultă de Dumnezeu. Cum poţi tu îndrăzni să zici: „Refuz, Doamne, nu-mi trebuie mie copii, nu vreau să fiu binecuvântată”. Dar să-l auzi pe proorocul Isaia când zice: „ Vai celui ce zice părintelui: de ce ai adus copil pe lume?” şi către femeie: „De ce ai ajuns mamă?” (Isaia 45, 10).

De ce nu-l auzi pe Dumnezeu când zice: „ Cel ce primeşte pe un prunc în numele meu, pe Mine mă primeşte”. Nu te cutremuri să-L refuzi pe Hristos personal, chiar nu ţi-e frică de judecata lui?

Dacă refuzi în continuare să nu faci copii, ai să mori ucisă de mâna lui Dumnezeu ca Onan, dar până atunci, gândurile rele nu-ţi vor da pace.

Tu vrei să-L înşeli pe Dumnezeu, care te-a făcut aşa cum eşti acum şi cauţi îmbrăţişându-ţi bărbatul să furi plăcerea fără să primeşti sămânţa sa să rodeşti darul lui Dumnezeu. Ştii cum se numeşte asta? „Fraudă conjugală”. înşelăciune contra lui Dumnezeu, a soţului tău, a omenirii întregi şi pagubă pentru tine însăţi. Ce ar fi pe pământ dacă toate femeile ar refuza să facă ceea ce Dumnezeu le-a dat să facă?

La conceperea unui copil contribuie tot universul şi naşterea copilului răsună în veşnicie. Este singura cale ca să te asemeni cu Creatorul. Şi tu ai vrea să refuzi, cumpăneşti! Cum poţi să rupi lumea asta în două şi să devorezi cu simţurile tale numai ce-ţi convine? Cum poţi tu, dintr-o mamă binecuvântată, să devii o asasină, un monstru de egoism întunecat, candelă fără lumină, piatră seacă, mormânt fără de fund? Asta vrei?

Cauţi plăcerea, te lăcomeşti la spasmul trupului, dai frâu liber instinctului tău animalic şi atât. Bine, dar de ce refuzi să ocroteşti viaţa? Ştii cum se numeşte păcatul ăsta? Onanie conjugală, pact cu diavolul, acceptarea idolului plăcerii, sabotarea naturii, distrugerea planului lui Dumnezeu cu tine. Gândeşte-te: în ziua în care se naşte un copil va fi sărbătoare în toată lumea asta, căci s-a născut un fiu al lui Dumnezeu. Tu preferi să faci dintr-o zi frumoasă un prohod?

Dacă nu laşi să se întâmple o aşa mare bucurie, înseamnă că trăieşti într-o formă legalizată de prostituţie. Ai coborât iubirea la treapta de patimă, ai făcut din căminul tău casă de toleranţă şi abator omenesc. Cum mai poţi să te rogi lui Dumnezeu ca unui Tată, dacă tu refuzi să fii mamă? Cum ai să-ţi sfinţeşti viaţa, dacă tu petreci zilele şi nopţile fără să legeni un copilaş? Sau tu ai ajuns un obiect de tarabă şi te vinzi în patul familial soţului tău? Vă înşelaţi unul pe altul cu ştiinţă sau din inconştienţă. Treziţi-vă! Dacă din ştiinţă evitaţi să aveţi copii, înseamnă că pentru voi căsătoria este un paravan şi nu mai este căsătorie binecuvântată de Dumnezeu, ci prin prostituţie este casă a diavolului. Şi dacă nu simţiţi amândoi aşa, nu cumva numai tu? Atunci, care este deosebirea între o concubină şi o soţie adevărată?

Uită-te în jurul tău! Viaţa e trăită din belşug. Păsările ciripesc şi-şi hrănesc odraslele, mii de insecte zbârnâie încoace şi încolo, mieii aleargă după mamele lor. Unde vrei să duci puişorii tăi, mamă a oamenilor?

Eşti gravidă, dar poate n-ai fi vrut şi te-ai gândit să avortezi copilul. Atunci ascultă cu mai mare atenţie în continuare.

Într-un desiş de pădure se aude un ciripit de jale. Un şarpe s-a strecurat în cuibul unei vrăbii şi i-a înghiţit puişorii. Plânge şi plânge, dar nu are lacrimi ca tine să-i mai aline dorul, iar până la primăvară mai e mult ca să-şi umple iar cuibul de puişori. Ea plânge că nu mai poate da viaţă ca tine, în orice lună, în orice anotimp, căci aşa a lăsat-o Dumnezeu, ca numai la anumită vreme să aibă puişori. Iar tu, priveşte pătuţul gol! Ce şarpe a trecut pe-acolo şi ţi-a furat copilul? Cine ţi l-a ucis mai înainte de a ajunge în leagăn?

De ce nu se odihneşte acum copilul pe braţele tale? Până şi copacii leagănă puişori de pasăre pe crengile lor. Dar dacă tu eşti acel şarpe răpitor, tremură şi plângi! Plângi, că altfel te mustră plânsul turturelei. Aceleaşi mâini fine pe care ţi le-a dat Dumnezeu ca să mîngâi fruntea copilului tău, tu le-ai întinde ca să dai bani criminalului de doctor ca să-ţi ucidă pruncul?

Nu te înspăimânţi? În loc să fie pântecele tău rai pentru copilul tău, tu vrei să-i fie sicriu? Dacă zici că n-ai vrea să fie aşa, să nu te duci la cabinetul de ginecologie ca să-ţi înmormântezi copilul care palpită viu şi nevinovat în tine!

Natura urmează pe om, căci pentru noi a făcut Dumnezeu lumea asta. Şi dacă nu se mai nasc oameni, lumea devine pustie. Pustiul începe în sânul mamelor. Apoi, sânii tăi sunt ca două fîntâni, pe cine o să adape dacă tu nu vrei să naşti? Ce-ai spune tu dacă ţăranul nu mai vrea să semene cereale, ci aruncă seminţele aşa, pe şosele, sau le dă la pasările cerului. Ce ai spune tu dacă el ţi-ar zice: „Nu vreau să mai semăn, că e greu seceratul, legatul snopilor, treieratul, o să-mi dea nopţi nedormite pe la moară, pe urmă sudoare la frământat şi câtă oboseală până se coace aluatul în cuptor.” N-ai zice de el că e tâlhar, i-ai lua sămânţa şi poate chiar l-ai pedepsi? Mămico dragă, pântecele tău e ca un ogor ce aşteaptă sămânţa.

Intoarce-te la Dumnezeu cât mai ai vreme şi primeşte ce ţi-a dăruit. Să nu primeşti să fii un pustiu, ci ogor binecuvântat cu sămânţă vie.

Copilul tău are dreptul la viaţă din clipa în care l-ai conceput. Cine eşti tu să iei acest drept pe care i l-a dat Dumnezeu?

Suprimarea unei vieţi în pântece printr-un refuz din partea ta e mai gravă decât omorul. Dacă omori un om care s-a născut deja, rămâne fără trup, dar el are sufletul prin care trăieşte şi dacă a fost botezat, merge la Dumnezeu în bucurie veşnică. Dacă tu nu vrei să se nască copilul tău, asta nu mai e doar omor, ci osândă veşnică, pentru că îl împiedici să meargă la Hristos, nu-l laşi să se boteze. Vai de capul tău ar fi! Nu te îngrozeşti? Chiar de ar trăi numai o zi copilul tău, tot e mai bine, pentru că îl poţi boteza, el poate să se nască prin botez pentru Dumnezeu, poate deveni cetăţean al cerului, adorator al lui Hristos, fiu al împăratului veşnic şi poate deveni chiar sfânt.

Poate ai să-mi spui că nu o să ai cu ce să-l creşti, mai ales în România de astăzi, sau că mai ai şi alţi copii şi ţi-e greu cu atâţia. Nu uita, însă: o dată cu zămislirea copilului în pântecele tău, Dumnezeu ţi-a pus la dispoziţie tot ce este necesar la un moment dat pentru creşterea micuţului până la vârsta maturităţii lui. Cere, numai, ajutor lui Hristos! Sau poate ai să spui că dacă naşti ai să-ţi pierzi farmecul tău feminin şi soţul tău nu are să te mai iubească. Nu fi suflet sterp! Nu cunoşti ce mult are să te iubească soţul tău când va vedea rodul iubirii voastre! Merită să încerci, hai încearcă, şi ai să vezi bucuria în ochii bărbatului tău. Dar poate ai să-mi spui că bărbatul tău nu vrea în ruptul capului copii şi dacă ai călca peste cuvântul lui, ar divorţa sau te-ar omorî.

Vai şi amar, să nu fie! Află că dacă îţi vei pune viaţa ta pentru viaţa pruncului, ai câştigat de două ori. De ce? Pentru că amândoi veţi ajunge martiri pentru Hristos, iar tu vei avea bucuria că ţi-ai născut pruncul de două ori sau că darul primit de la Hristos i l-ai dăruit tot Lui, împreună cu viaţa ta întreagă. Mămico dragă, dacă vei avea asemenea voinţă, Hristos te va întări şi va lucra aşa cum tu nu ştii, EI va putea să apere şi viaţa pruncului şi viaţa ta, numai tu să te laşi cu totul în grija Lui Dumnezeu.

Acum ai ocazia ta unică de a da rost bun vieţii tale prin naşterea copilului şi toate neputinţele tale se vor sfârşi. Vei câştiga dragostea lui Dumnezeu şi stima oamenilor adevăraţi.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu copii frumoşi, dragă mămică!

Extras din Ierodiaconul Gamaliel Sima, “CATEHEZE – Sfanta Taina a Casatoriei

27
oct.
14

Tot căutând soţia ideală….

dragoste._fericireÎn relaţiile dintre soţi, între colegi la serviciu sau în orice împrejurare unde sunt implicaţi mai mulţi oameni, fiecare vrea ca nu el, ci celălalt să fie perfect. Noi am vrea totdeauna ca celălalt să fie desăvârşit.

Aşteptăm de la altul eforturi în şlefuirea caracterului său, nouă revenindu-ne doar sarcina de a ne bucura de darurile spirituale dobândite de el. Uităm însă că poate şi ceilalţi au aceleaşi exigenţe în privinţa noastră, cât pretindem noi de la ei. De aceea, a accepta pe altul ca prieten sau soţ înseamnă a-l primi cu felul său de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale şi nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru.

Un negustor din Orient şedea în prăvălia lui unde vindea ceai. Vecinul său, mai tânăr, îl anunţă: „În curând mă căsătoresc şi sunt tare emoţionat. Tu nu te-ai gândit niciodată să te căsătoreşti?“

Negustorul îi răspunse: „Ba da, m-am gândit. Şi când eram tânăr mi-o doream foarte mult. Voiam să găsesc soţia perfectă. Am pornit la drum pentru a o găsi şi am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasă, plină de graţie, distinsă şi foarte spirituală, dar care nu prea era scoasă în lume. Am pornit atunci din nou la drum, îndreptându-mă spre Alep. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituală, pe atât de modernă, frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reuşeam să comunicăm. La urmă am mers la Cairo şi, după multe căutări, am găsit-o. Era profundă, harnică, inteligentă şi frumoasă ca un înger. Simţeam că am găsit femeia perfectă.“ „Atunci, de ce nu ai luat-o de soţie?“, îl întrebă prietenul pe negustorul nefericit. „Bietul de mine, spuse vânzătorul de ceai clătinând din cap. Şi ea căuta soţul ideal.

Istorioare pentru suflet, Bruno Ferrero, Editura Galaxia Gutenberg, 2007

27
oct.
14

Câtă frumuseţe e în lumea aceasta! Păcat că omul de azi nu mai are timp s-o vadă…

fetitaAdesea ne întrebăm dacă are vreun sens viaţa şi dacă merită să fie trăită. Desigur, sunt atâtea lucruri neplăcute legate de existenţa noastră aici. Le întâlnim zilnic ca pe obstacole şi încercări de neînlăturat. Răul este pretutindeni prezent.

Totuşi avem motive să ne şi bucurăm. Viaţa ne dăruie o seamă de frumuseţi care, dacă le ştim culege, ne încântă fiinţa, învingem urâtul şi poverile.

Iată zorile care se arată, cântecul luminii şi al păsărilor începe, apele aleargă scânteind, musteşte viaţa în tot locul. Omul bun munceşte şi se roagă. Cine a văzut un răsărit de soare în Piatra Craiului vrea să trăiască, să descopere sensul vieţii. Doamne, şi când se lasă noaptea, noaptea de basm a lui august, cântă tainele prin frunziş şi plânge luna o dragoste neîmpărtăşită!

Câtă frumuseţe e în lumea aceasta! Păcat că omul de azi nu mai are timp s-o vadă…

Cum să nu merite viaţa s-o trăieşti, cum să n-aibă sens, dacă există florile? Iată rodul câmpului şi al pomilor, iată copiii! Câte făpturi, atâtea minuni, atâtea îndemnuri. Cine nu a iubit o floare, o fată, un copil, un răsărit de soare sau un amurg, cine n-a înţeles cântecul trist al apelor nestatornice şi n-a cunoscut bucuria propriilor sale depăşiri nu găseşte sens vieţii, nici nu merită s-o trăiască.

Este în puterea noastră de a descoperi viaţa şi sensul ei. Este în puterea noastră de a alege. Este în puterea noastră de a împodobi sufletul şi a ne bucura. De ce atunci să dezertăm?

Din Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 121-122

27
oct.
14

„Desfrâul virtual” și „văduvele de calculator”

infidelitate-in-mediul-virtual„Prețul infidelității virtuale este dat de prăbușirea relațiilor reale, de pierderea credinței și a dragostei, la fel ca în cazul unei relații reale extraconjugale. Dorința este aprinsă de imaginație. Această virtualitate a calculatorului demonstrează, din punct de vedere tehnologic, ceea ce părinții Bisericii au numit visare și nălucire. Și nu e vorba de născocirile artistice.

Mitropolitul Antonie de Suroj scrie astfel: „Lumea lui Dumnezeu este o lume a realității. Lumea diavolului este lumea viselor și a irealității…, deși toate par foarte accesibile. Noi suntem atotputernici, mândria noastră este satisfăcută, suntem orice vrem, doar să nu fim ca în realitate. Suntem curajoși și puternici, deși, nu am făcut nimic. Dormim, dar lumea realității le aparține celor care priveghează.”

Omul crează un univers fantomatic, alternativ, pe care îl umple de el și în care se cufundă total, așezându-se pe sine în locul Creatorului. Plecând din lumea lui Dumnezeu în lumea iluzorie, noi ne pierdem libertatea interioară și ne dedăm robiei patimilor. Păcatul se face nu doar prin acțiuni, ci și „virtual”, prin gânduri și sentimente…

Să medităm puțin asupra frazei care caracterizează Taina Căsătoriei. Aceasta a fost pronunțată de Dumnezeu în Rai și repetată de Mântuitorul în timpul vieții Sale pământești: Pentru aceasta, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup… (Facere 2, 24; Marcu 10, 8). Verbul „se va lipi” în limba originalului, înseamnă „va fi asimilată”, „asemănată” și chiar „absorbită”. Expresia „un singur trup” simbolizează taina unității spirituale a soților. Dar ce anume unește „cele două părți” într-un singur tot? Dragostea! Și ce face desfrânarea?

Autorii ortodocși propun două comparații concludente. Să luăm, de exemplu, adezivul, cu care se lipește ceva și apoi se dezlipește. Dacă repeți, cu aceiași fâșie, acest lucru, ea nu va mai avea proprietatea de lipire. Tot în aceasta, constă și esența desfrâului: în pierderea capacității de „a te lipi cu inima”. Dragostea dăruită de Dumnezeu poate fi comparată și cu un potir de aur, care conține o băutură inestimabilă, fără de care nu poți deveni Om. Având o atitudine neglijentă față de potir, desfrânatul îl tot mișcă, dintr-o parte în alta, și varsă cu timpul, capacitatea sa de a iubi.

Voi da trei exemple din practica personală a preotului Serghie Șkleaev. Un bărbat avusese relații cu multe femei. El încerca să aibă cât mai multe relații, uneori chiar cu un interes „sportiv”, pentru a se analiza dintr-o altă perspectivă. „Dar acum, se plângea el, nu mai pot iubi. Din punct de vedere fizic, pot avea relații trupești, ca un animal, dar nu mai pot iubi cu inima, fapt pentru care sufăr mult.” Unii chiar declară sus și tare: „Nu mai iubesc demult pe cineva.”

Odată, părintele Serghie a fost rugat să sfințească o casă, la țară, unde locuia o familie formată din soț, soție și copii. Pe un raft, într-o cameră a casei erau câteva casete video, al căror titlu ducea cu gândul, în mod evident, la conținutul pornografic al filmelor. Atunci când soția a ieșit în curte, părintele Serghie i-a explicat soțului, care este pericolul relațiilor extraconjugale și, indicând spre casete, a spus: „Iată, ați văzut aceste filme și v-ați dorit să fiți cu aceste femei. Nu puteți realiza această dorință fizic, dar cu mintea, cu spiritul, v-ați unit cu ele. Și acum, după vizionare, ați devenit altfel, mai străin, și nu o puteți iubi la fel pe soția dumneavoastră. Nu-i așa?” Chipul interlocutorului s-a schimbat, în ochi apărându-i o teamă și neliniște. „Părinte, am înțeles totul. Voi distruge aceste casete și nu voi mai proceda la fel”, a răspuns bărbatul…

Al treilea exemplu se referă la un bărbat căsătorit, care a fost la nunta prietenilor singur, fără soție. Printre invitați el a văzut o femeie care i-a plăcut. Ei au dansat, au discutat, au glumit și s-au despărțit. Acasă, soția, văzând o fotografie de grup de la nuntă, unde apăreau diferite femei, printre care unele chiar mai frumoase decât cea care-i plăcuse soțului, a pus totuși degetul pe imaginea femeii împricinate și a întrebat: „Dar aceasta cine este?!”

Dacă soțul nu este infidel din punct de vedere fizic, însă flirtează undeva, cu cineva, asigurându-și soția că doar pe ea o iubește, este prins, fiindcă soția simte minciuna. Fiind infideli cu inima, oamenii devin străini în interior. Tocmai aici se ascund cauzele adânci ale destrămării familiilor și așa se produce fisura, care poate deveni prăpastie. Cel care a dat cu piciorul în lucru sfânt, a dat și sentimentele sale, pe bucăți, partenerilor. Și-a golit inima și a procedat ca fiul risipitor din pilda evanghelică: Și-a risipit averea, trăind în desfrânări (Luca 15,13).

Soții sunt legați cu inimile lor de fire spirituale nevăzute, pentru că cei doi sunt „un singur trup”. Sufletele fac schimb de valori și gânduri dobândite anterior. Uneori, oamenii se simt de la mii de kilometri. Comunicarea inimilor se face ca o cunoaștere și o întrepătrundere intuitivă, uneori chiar inconștientă. În acest fel „curge” energia spirituală.

Legătura între suflete este asemenea efectului vaselor comunicante: nivelul apei este egal, indiferent de fluctuațiile masei și volumului. Cu ce este umplut un „rezervor”, cu aceea se umple și celălat. Se transmit, de asemenea, și urmările păcatelor, dar și roadele harului. Această acțiune nu depinde de timp și spațiu, deși își schimbă formele și intensitatea. Ea poate continua și după moartea fizică a soțului sau a soției.

Conform convingerii părintelui Paisie Aghioritul, „așa cum harul dumnezeiesc este o putere care acționează la distanță și se transmite oamenilor, la fel și energia vicleană a diavolului acționează la distanță și se transmite. Dacă, de exemplu, două suflete se află într-o anume stare spirituală și unul se gândește la celălalt, atunci se transmite și puterea dumnezeiască. La fel și două suflete, care trăiesc în păcat și au o comunicare oarecare: unul dintre acestea poate primi, de la distanță, acțiunea demonică, ca și cum ar primi o telegramă… ”

„Văduvele de calculator”

„Am fost întotdeauna foarte geloasă, însă nu m-am gândit că voi fi nevoită să fiu geloasă pe un calculator”, spune Dașa, care este căsătorită de șase ani. „La început eram convinsă, că soțul stă foarte mult pe Internet pentru bani. Dar nu a fost așa! Cu trecerea timpului, statul în fața calculatorului se prelungea, iar veniturile familiei scădeau.”

Serile lor aveau același program. Victor apărea acasă, spunea câteva cuvinte și mergea în fața calculatorului. Cina o lua exclusiv „la postul de lucru”. Speranțele că nașterea unui copil îl va distrage pe soț de la patima lui nu s-au adeverit. Băiețelul nu l-a interesat pe tătic. Chiar și atunci când copilul a crescut și a început să vină pe lângă Victor, acesta îl trimitea întotdeauna la mama.

Odată cu apariția copilului, relațiile dintre soți, în astfel de familii, nu fac decât să se complice. Copilul îl deranjează pe tata din satisfacerea, după dorință, a plăcerilor virtuale și, de aceea, devine obiectul antipatiei sau chiar al urii. Răbdarea Dașei s-a terminat, atunci când Victor a trecut la flirtarea virtuală…

„Văduvele de calculator” sunt soțiile oamenilor care sunt prea mult atrași de calculator. Se întâmplă ca familia să se destrame în felul următor: soțul „trăiește” cu calculatorul într-o cameră, iar soția cu copilul, în alta.

Comunicarea patologică cu partenerii virtuali înlocuiește familia reală și prietenii. Ceea ce începe ca o vorbăraie între prieteni, adesea se transformă în ceva mult mai consistent. Oamenii încep să-și scrie mai mult, chiar dacă nu este necesar. Soțiile trimit mesaje până dimineața, ignorând patul conjugal. Soții utilizează fără măsură calculatorul, intrând pe pagini de distracții sau chiar fac amor pe Internet (cybersex). Aceasta nu e altceva, decât dependența de duhul desfrânării.

Computeromanii încetează să se mai intereseze de viața reală și se dedică total celei virtuale. Ei petrec în rețea până la 18 ore pe zi. Dacă nu au posibilitatea să se apropie de calculator, aceste persoane suferă de depresie și de disconfort fizic. Unii economisesc chiar și mâncând mai puțin, doar pentru a aduna bani de un monitor mai bun. Ei pot petrece noapte întreagă în fața calculatorului, ceea ce le aduce o satisfacție deosebită în mod continuu. Această patimă apare brusc și nu te lasă timp de ani de zile.

Adesea, „cyberalcoolicii” încetează să se mai îngrijească de felul cum arată, îmbracă haine murdare și nu ies afară. Soțiile unor astfel de persoane devin într-adevăr, văduve, chiar dacă soții lor sunt vii. Chiar dacă stă alături, într-un astfel de caz, soțul parcă se află în altă dimensiune.

Majoritatea persoanelor atașate de calculator încep să aibă relații virtuale din cauza plictiselii și a singurătății, a insucceselor în dragoste, a dorinței de a diversifica viața sau de a se distra. Aparenta lipsă de pedeapsă pentru contactele în Internet te chiamă să muști din fructul interzis – senzațiile erotice și impresiile ieșite din comun.

La fel ca alte dependențe, cybersexul are un fundament: oamenii cu respect de sine scăzut, cei ce sunt incapabili să construiască relații armonioase cu ceilalți sunt mai înclinați spre această boală. Intrând în Rețea, un astfel de om încearcă să obțină respect și importanță. El găsește un fel de „ușurare”, dar cade rapid în „capcană” și părăsește familia, casa, cariera…

La întrebarea ce oferă atât de atractiv Internetul, în calitatea sa de metodă de „părăsire” a realității, autorii contemporani (A. Voikunski, V. Burova, A. Egorov ș.a.) răspund astfel:

-posibilitatea comunicării sociale anonime (o semnificație importantă, se dă aici sentimentului de siguranță în cazul utilizării poștei eletronice, a chat-ului etc.);

-condițiile pentru realizarea reprezentărilor și a fanteziilor cu Feedback (inclusiv noile imagini ale ego-lui);

-o altă metodă de căutare a noilor teme și interlocutorilor care răspund aproape la orice întrebare (și nici nu trebuie să soliciți atenția cuiva, pentru că poți părăsi monitorul oricând);

-accesul nelimitat la informație („vampirism informațional”).

La fel ca pornofilia, cybersexul amintește despre atracția implacabilă pentru jocurile de noroc, tutun, alcool și droguri. Interesant este că stadiile formării dependenței de Internet sunt asemănătoare cu stadiile dependenței de droguri. Sevrajul dependenților de Internet este asemănător sevrajului narcomanilor. Suntem în fața unui peizaj înfricoșător.

Încă nu există criterii confirmate oficial, care să definească măsura dependenței de Internet. Cu toate acestea, în cea de-a patra ediție a cărții Culegere de date statistice și de diagnostice a tulburărilor psihice a Asociației Americane de Psihiatrie, au fost fixate astfel de semnalmente. Dintre toate diagnosticile descrise acolo, cel mai apropiat de dependența de Internet este acela al dependenței de jocurile de noroc. Obișnuința cu sexul virtual reprezintă o tulburare a controlului voinței, neprovocată de componente chimice.

După ce s-a format și s-a fixat obișnuința păguboasă, este foarte dificil să mai creezi o familie unită sau să eviți divorțul. Le dorim noi o astfel de „fericire” oamenilor apropiați? Ar trebui oare să ne mirăm că „sindromul calculatorului” este un motiv clar pentru divorț?

Chatul pe Internet tinde să ocupe primul loc în lista cauzelor destrămării relațiilor. Flirtul on-line este un drum fără prea multă aderență; poți aluneca oricând. Contribuind la intrige și trădări, acesta duce din ce în ce mai des cuplurile în stare de criză.

Partea „vătămată” se plânge, de obicei, astfel: „Soțul mă înșală cu calculatorul! Tot timplul liber îl petrece cu femei virtuale. Chiar și cu mine comunică prin aceste scrisori electronice, deși, stăm în aceiași casă! Nu mai am soț, ci o mașinărie fără suflet, conectată în permanență la Rețea.”

Iată încă o istorie concretă: soția lui Serghei A. era aptă să muncească, dar prefera să-și petreacă zilele în fața calculatorului. Ia scria tot timpul într-un jurnal pe Internet, care putea fi accesat liber de alte persoane. Soția se plângea tot timpul de duritatea emoțională a soțului, de rutina vieții casnice și, adeseori, găsea simpatizanți. Până la urmă, a intrat într-o relație virtuală cu un oarecare tânăr din Omsk. Totul a mers atât de departe, încât, într-o seară, venind acasă, soția i-a spus lui Serghei: „Nu-l mai pot înșela cu tine!”

Să remarcăm felul, în care s-au schimbat valorile și au fost deplasate conceptele. Soția îl considera pe „boyfriend”-ul de pe Internet, ca fiindu-i soțul legitim, iar pe soț – un amant. Lucrurile s-au încheiat cu divorț. Serghei s-a căsătorit a doua oară. La el în casă există un calculator, însă acesta nu este conectat la Internet…

Dar cum e atunci când copiii conștientizează că părinții le sunt luați de calculator?! Conform unei știri din mass-media, un adolescent de 15 ani a citit, din curiozitate, mesajele de pe Internet ale tatălui său și a fost șocat de faptul că acela flirta cu fete tinere, le propunea să aibă relații sexuale și stabilea întâlniri. O fetiță de 12 ani plângea pentru că mama ei petrece prea mult timp aproape dezbrăcată în fața monitorului și își postează pozele nud pe Internet. Astfel de dependențe părintești lovesc în psihicul copilului, îl alungă de acasă și îl împing spre fapte necugetate.

Problemele cu caracter intim și personal, care apar din vina internetomanului, provoacă adesea apropiaților acestuia agresivitate și pot duce chiar la suicid. Astfel, un bărbat care a acuzat-o pe soția sa de desfrâu pe Internet, a ucis-o pe aceasta și pe cei doi copii pe care îi aveau, după care a încercat să se sinucidă. Specialiștii nu au descoperit nereguli serioase la psihicul văduvului. Curios este că înainte de crimă, acesta a trimis către mass-media plângeri pentru înșelările virtuale ale soției sale. Uciderea copiilor a explicat-o prin aceea că nu voia „să-i lase să trăiască în această lume crudă”.

Particularitățile Rețelei mondiale permit să experimentezi și cu propria persoană, fără a fi pedepsit, prin crearea de „personalități virtuale”. Uneori, oamenii „își schimbă” înfățișarea, sexul, vârsta, naționalitatea etc. În lumea virtuală este ușor să devii un prinț pe cal alb.

Astfel, după părerea psihologilor,  o tânără rebarbativă poate apărea sub forma unei frumoase ca-n povești. Iar un băiat, care suferă probleme de comunicare cu fetele, în lumea virtuală poate părea un mare macho, bărbat cu experiență. Atunci, când amanții virtuali se întâlnesc în viața reală, adesea sunt foarte dezamăgiți și nu doar din cauza înfățișării. Bărbatul puternic, încrezător în forțele proprii și femeia distinsă, care nu-și cunoaște valoarea, devin dintr-odată oameni complexați, sclavi ai stereotipurilor, iluziilor și ambițiilor…”

Constantin Zorin În căutarea fericirii conjugale

27
oct.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-27

Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov

Evanghelia de la Matei
(X, 16-22)

is-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IX, 18-22)

n vremea aceea a fost că pe când Iisus Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“. Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui, zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“.
27
oct.
14

Apostolul Zilei : 2014-10-27

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov

Ap. Filipeni 4,

10-23

F-150x150raţilor, m-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăşi purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o şi aveaţi, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. Însă bine aţi făcut că aţi împărtăşit cu mine necazul. Doar şi voi ştiţi, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat şi de primit, decât voi singuri. Pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua oară, mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseşte, în folosul vostru. Am de toate şi am şi de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăţia Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus. Iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor. Amin! Îmbrăţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează pe voi fraţii care sunt împreună cu mine. Vă îmbrăţişează pe voi toţi sfinţii, mai ales cei din casa Cesarului. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!



Blog Stats

  • 333.653 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

15 noiembrie - Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț [ TRINITAS TV ] Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Iartă-mă „Părinte