Arhivă pentru 1 noiembrie 2014

01
nov.
14

Acatistul Sfintei Cuvioase Mucenițe Tomaida

tomaidaAcatistul Sfintei Cuvioase Mucenițe Tomaida (14 aprilie)

Acatistul izbăvirii celor chinuiţi de îndreptăţirea de sine şi a celor ce doresc eliberarea de patimi

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre,

Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin. Condacele şi Icoasele

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Multe flori a odrăslit Dreapta Credinţă şi toate de Taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea prea tânără a fecioriei, păstrătoarea de Aur curăţit a întregii înţelepciuni, Pomul sub care ne răcorim cei aprinşi de arşiţa desfrânării, Baia în care sângele Muceniţei ne spală pe toţi înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poţi afla. Pentru aceea să şi cântăm plini de Nădejde şi Iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Icosul 1
Egiptul, ţara pedepsiţilor dar şi a celor izbăviţi din gheara satanei, pustiul cel roditor de Viaţă Sfântă, a crescut în Alexandria Trupul tău de Taină, Hotar şi Piatră de poticnire pentru tot necredinciosul şi groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor Drept Credincioşi Creştini alexandrini;
Bucură-te, Ascunzătoare a Chipului de Mucenicie;
Bucură-te, Polată a minţilor îndumnezeite;
Bucură-te, Floare din care ne vom Hrăni tainic noi, Albinele următoare lui HRISTOS;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a Chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoţindu-te cu bărbat, în chip de neînţeles ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, Lumină din Lumina HRISTOS;
Bucură-te, Strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, Candelă plină de Untdelemnul Poruncilor lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Corăbioară în care aflăm salvare cei înecaţi în oceanul păcatelor;
Bucură-te, Tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de Chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 2-lea
Cine este această Faptură de Taină, nevasta feciorelnică, încinsă cu adevărul, îmbrăcată fiind cu platoşa dreptăţii, propovăduitoarea Evangheliei păcii în chiar faţa hâdă a morţii, cu pavăza Credinţei acoperită, având coiful mântuirii pe cap şi cu Sabia Duhului zdrobind veşnic stăpânirea Celui-Rău, pentru care Cetele îngereşti împreună cu ale Sfinţilor cântă Sfintei Treimi: ALILUIA!

Icosul al 2-lea
Cuget feciorelnic neîntinat, suflet de înger, Inimă arvunită Poruncilor dumnezeieşti, în trup de femeie te-ai păstrat, Tomaida, pentru a fi nouă, celor bântuiţi de negurile desfrânării, Călăuză spre ispăşire şi Cale de Mântuire:
Bucură-te, că ai cunoscut Taina Cununiei;
Bucură-te, că soţului şi stăpânului tău după trup i-ai fost credincioasă până la moarte;
Bucură-te, că ai înţeles pe deplin menirea Femeii Creştine;
Bucură-te, că toate cele lumeşti, ca monahiilor, îţi păreau străine;
Bucură-te, că ochii tăi lăuntrici au fost feriţi de apele înşelătoare ale plăcerilor trupeşti;
Bucură-te, că spurcăciunile poftelor diavoleşti cu puritatea copilărească le pierdeai;
Bucură-te, că toate provocările desfrânatului tău socru în nimic le-ai prefăcut;
Bucură-te, că pentru tine şi în tine nu a încaput decât Lumina HRISTOS;
Bucură-te, cea care nu ţi-ai întinat Sfântul Botez;
Bucură-te, apărătoarea Familiilor Creştine şi a celor doritori de curăţie;
Bucură-te, Stea călăuzitoare spre Rai;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 3-lea
A pândit şarpele pierzării omeneşti şi sufletul tău, dar fructul oprit întins şi ţie spre mâncare i-a fost pieirea, căci ai urmat Domnului tău HRISTOS pe Cruce şi în moarte, biruind astfel moartea spre Cântarea cea veşnică: ALILUIA!

Icosul al 3-lea
Doar cel învechit în blestemăţii şi rele nu intră pe Uşa HRISTOS, ci trece furiş peste hotarele stabilite de Domnul ca apărare a Vieţii Creştineşti, dar te-a aflat pe tine ca pe o Oaste întreagă de pază Ascultării, Curăţiei, Iubirii neîntinate – Căii, Adevărului şi Vieţii – celei dorite de toţi cei cu mintea întreagă:
Bucură-te, cea asemeni marilor Bărbaţi ai Sfintei Treimi;
Bucură-te, gingăşie mai tare decât toate săbiile lumii;
Bucură-te, trup de carne în care, neştiut şi neînţeles pentru mulţi, nu s-a strecurat putrejunea păcatelor;
Bucură-te, Ţară în care îşi află scăparea cei urmăriţi de patimile trupeşti;
Bucură-te, că despicându-ţi-se trupul de spurcatul tău socru, s-a deschis nouă Ţara făgăduinţei nepătimirii;
Bucură-te, că rănile tale de moarte ne aduc nouă, celor morţi după plăceri trupeşti, vindecarea de dracul desfrânării;
Bucură-te, că nu te-ai temut de groaznica moarte prin sabie;
Bucură-te, că de Domnul şi de înţelepciunea Judecăţilor Lui ţi-a fost frică;
Bucură-te, că cele 7 păcate de moarte cu rănile de moarte, făcute ţie, le-ai prăvălit în iad;
Bucură-te, Iubire ce ai biruit Patima;
Bucură-te, Tinereţe fără urâciuni şi Viaţă fără de moarte;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 4-lea
Cugetare de egumenă hotarâtă în fapte vitejeşti asemenea Oştilor îngereşti, Veghe neadormită, pustnicească abţinere de la dulcegăriile vieţii, blândeţe şi bunătate de Sfântă Măicuţă, tu, copilă de 15 ani, Tomaida, în Inimă ai păstrat şi păzit, pentru care veşnic vei auzi şi vei cânta în cer şi pe pământ: ALILUIA!

Icosul al 4-lea
Însuşi HRISTOS văzându-ţi vitejia, înţelepciunea şi hotărârea te-a ales să-I urmezi printre spinii înfricoşători ai chinurilor, ca biruitoare ieşind din încercările de moarte, să ne poţi tămădui şi pe noi:
Bucură-te, cea aleasă dintre femei drept Mireasă;
Bucură-te, asemenea Mărgăritarului din ţarină;
Bucură-te, nevastă nestricată de împreunare;
Bucură-te, că Însuşi HRISTOS te-a cumpărat;
Bucură-te, că ai fost mai tare decât orice diamant;
Bucură-te, că Domnul a văzut în tine pe cea cautată să pecetluiască închisorile desfrâului;
Bucură-te, Vistierie a Tainelor Sale;
Bucură-te, că a lui HRISTOS Bărbaţie ai dobândit;
Bucură-te, că de bunătate şi blândeţe nu te-ai despărţit;
Bucură-te, Foc care arzi patimile şi poftele diavoleşti;
Bucură-te, că şi de viaţa cea trecătoare te-ai lepădat pentru Viaţa cea Veşnică;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 5-lea
Neîncetat spurcăciunea doreşte pierderea noastră, dar Harul dobândit de Creştini prin Sfintele Taine are şi Putere şi înţelepciune ce biruiesc firea noastră păcătoasă, trecându-ne în chip neştiut Hotarul de spaimă înapoi la Rai, desăvârşit cântând: ALILUIA!

Icosul al 5-lea
Cât de mult ţi-ai iubit bărbatul binecuvântat ţie de DUMNEZEU, întru slava şi Slujirea Stăpânului ceresc, dacă ai fost gata să aperi Taina Cununiei şi a Desăvârşitei Iubiri din Sfintele Taine, cu chiar viaţa ta de copilă:
Bucură-te, asemenea tuturor Mucenitelor;
Bucură-te, pildă buna pentru toate femeile căsătorite;
Bucură-te, Stea călăuzitoare şi tuturor fecioarelor;
Bucură-te, că spaima de moarte nu te-a întunecat;
Bucură-te, că moartea o ai ruşinat;
Bucură-te, Drum Nou săpat în carne şi sânge;
Bucură-te, că Puterea DUHULUI ai dovedit;
Bucură-te, fiică a Evei spălată de păcate;
Bucură-te, Raiule recâştigat;
Bucură-te, Noule Ierusalim Creştinesc
Bucură-te, Dar făcut Altar Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 6-lea
A fi Monah înseamnă a-L Iubi pe HRISTOS pe Cruce, a fi Monah înseamnă a Iubi desăvârşit şi curat, a fi Monah lepădarea de toate ale lumii plăceri şi bucurii cere, a fi Monah presupune Ascultarea cea peste fire a Poruncilor ce ucid trupul păcatului în care omul a căzut. A fi Monahie în cuget ai ales şi tu, Sfântă Muceniţă Tomaida, şi de aceea vei cânta nesfârşit şi fără prihană dumnezeiescul: ALILUIA!

Icosul al 6-lea
Cuviosul Părinte Daniil Schiteanul a înţeles întreaga ta înţelepciune ce te-a făcut să alegi moartea cea Roditoare de Viaţă şi astfel, nefiind Monahie cu rânduiala, Monahie te-ai arătat în cuget şi cu fapta cea buna:
Bucură-te, că ai împreunat însoţirea cu Curăţia;
Bucură-te, nevastă trecută în rândul fecioarelor;
Bucură-te, că ivirea morţii năpraznice nu te-a făcut să-L uiţi pe HRISTOS;
Bucură-te, că în două ai suferit a te tăia desfrânatul, pentru a-i putea uni cu HRISTOS pe toţi cei despicati de desfrânare;
Bucură-te, cea numită Cuvioasă chiar de către Cuvioşii Sfintei Mănăstiri Octodecat;
Bucură-te, Chemarea de Taină a Cuvioşiei;
Bucură-te, Mintea cu Lumină Cerească;
Bucură-te, Inimă cu DUHUL DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Priceperea peste rânduielile lumii;
Bucură-te, înţelegerea ce copleşeşte firea;
Bucură-te, întocmai cu Maria Egipteanca, Sf. Ioan Valahul, Moise Ungurul sau Xenia cea înţeleaptă;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 7-lea
Te cinştim după cuviinţă cu lacrimi şi bucurie, dar înţelegerea vieţii tale ne este peste putinţă. Căci frământarea aşternutului pierde strălucirea întregii înţelepciuni, dar tu ai unit cele contrare prin Adumbrirea Harului şi Mirul sângelui tău, arătând lumii că cine în HRISTOS se îmbracă, poate ajunge să împace sfâşierile prăbuşirii din Rai: ALILUIA!

Icosul al 7-lea
Fecioară în naştere doar Maica lui DUMNEZEU s-a păstrat, iar tu ai urmat-o în cuget, neprihanită rămânând prin înţelegerea de Taină a rostului Vieţii Creştineşti:
Bucură-te, Chipul de Rai al Evei;
Bucură-te, Chip al Cuvioşiei;
Bucură-te, Chip al Redobândirii femeii adultere;
Bucură-te, Chip al tuturor desfrânaţilor pocăiţi;
Bucură-te, că toţi împătimiţii chemându-te, se tămăduiesc;
Bucură-te, a Pământului prefacere Cerească;
Bucură-te, Jertfă de sânge a Coastei lui Adam;
Bucură-te, Unire a celor de jos cu Cele de SUS;
Bucură-te, cea slabă din fire, Dobândire a celor Puternice-Veşnice prin alegere;
Bucură-te, Adăpost al familiilor încercate de patimi;
Bucură-te, Unirea Bărbatului cu Femeia în desăvârşită Curăţie;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 8-lea
A făcut SFÂNTA TREIME Om după Chipul şi Asemănarea Sa, dar neascultarea şi duhul desfrânării l-a scos pe acesta din Rai, iar prin Întruparea şi Răstignirea Cuvântului lui DUMNEZEU, făptura de lut şi carne a dobândit iarăşi DUHUL SFÂNT şi putinţa de a încăpea întreagă şi curată în slava TATĂLUI-DUMNEZEU: ALILUIA!

Icosul al 8-lea
Aşa cum raza soarelui nu-şi modifică cu nimic natura, trecând prin foc şi prin apă, aşa şi tu, Mireasă a lui DUMNEZEU ai rămas cu cugetul, femeie fiind cu trupul, o, minunile Tale, HRISTOASE, o, bunătatea Ta, o, Iubirea Ta de oameni cea neînţeleasă decât de întreaga înţelepciune Creştinească:
Bucură-te, Muceniţă, că toate ţi-au fost îngăduite, dar nu ai fost stăpânită decât de Iubirea lui HRISTOS;
Bucură-te, că trupul nu pentru desfrânare l-ai păstrat, ci prin sabie şi suferinţă, Curat lui HRISTOS i l-ai dat;
Bucură-te, că Un Trup ai fost cu soţul tău doar pentru a fi, o Taina a lui DUMNEZEU, UN Mădular în TRUPUL LUI HRISTOS;
Bucură-te, Templu al DUHULUI SFÂNT chiar şi în Unire cu cel de jos;
Bucură-te, că stăpânul cel mic, nu te-a despărţit nicidecum de Adevăratul şi unicul Domn, IISUS HRISTOS;
Bucură-te, soţie despărţită vremelnic de bărbatul tău doar prin sabie şi moarte;
Bucură-te, că prin Credinţă, Curăţie şi Jertfă te-ai făcut Tămăduitoarea tuturor desfrânaţilor;
Bucură-te, Apărătoarea Familiei Creştine;
Bucură-te, Focul pierzător al duhurilor desfrânării;
Bucură-te, Ocolul cel Sfânt al Bărbaţilor şi femeilor Botezate întru Domnul;
Bucură-te, că aperi de toată spurcăciunea pe toţi cei ce te cheamă întru HRISTOS;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomalda, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 9-lea
Cumplită este Mânia lui DUMNEZEU împotriva celor ce se încăpăţânează în desfrânare, uitând de Pedepsele cu care au fost pârjoliţi de moarte şi daţi satanei toţi iubitorii de patimi în trup, pentru care cu smerită frică cântăm Celui Puternic: ALILUIA!

Icosul al 9-lea
HRISTOS ţi-a fost Chipul şi nu Eva, şi El te-a făcut precum marea în furtună, picătura tocând stanca, iar tu cu sângele tău mucenicesc fărâmi tăriile desfrânării:
Bucură-te, Sânge curat, vărsat pentru tămăduirea noastră;
Bucură-te, Tămăduitoarea, dar şi Judecătoarea celor ce au schimbat Harul lui DUMNEZEU în desfrânare;
Bucură-te, Mângâietoarea celor smeriţi şi dornici de Iertări;
Bucură-te, cumplită Sabie împotriva celor ce visând, pângăresc trupul, leapădă Stăpânirea şi hulesc Măririle Cereşti;
Bucură-te, Străpungătoarea celor ce umblă în calea lui Cain;
Bucură-te, Foc ce arzi pe sodomiţi şi gomoreni;
Bucură-te, că incremeneşti în întunericul cel veşnic pe onanişti şi pe toţi desfrânatii;
Bucură-te, că pe toţi aceştia îi poţi întoarce, cu Harul dat ţie de Domnul nostru IISUS HRISTOS la Viaţă, dacă se pocăiesc;
Bucură-te, Baia Prea Sfintei noastre Credinţe;
Bucură-te, Ochiul cel Bun al orbiţilor de patimi;
Bucură-te, Cale de Mântuire a tuturor rătăciţilor care doresc întru HRISTOS Tămăduire;
Bucură-te, Mâna prin care ne Sprijinim de Crucea Mântuitorului;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 10-lea
Munţii Virtuţilor omeneşti sunt acoperiţi cu Slava lui DUMNEZEU, iar piscul cel mai înalt are Cetate de nedoborât Dragostea, căci Domnul este Iubire şi din Iubirea-I S-a răstignit pentru noi şi pentru a împlini desăvârşit Dorinţa DUMNEZEULUI-Tată: ALILUIA!

Icosul al 10-lea
Revărsare de Daruri fără de sfârşit dă Domnul celor ce-L urmează, peste toate fiind însă Darul Iubirii de DUMNEZEU şi al Iubirii aproapelui, de care te-ai făcut Vistierie prea bogată:
Bucură-te, Tomaida – Iubirea cea îndelung răbdatoare;
Bucură-te, Tomaida – Iubire ce nu te porţi cu necuviinţă;
Bucură-te, Tomaida – Iubire ce nu te aprinzi cu îndreptăţirea de sine;
Bucură-te, Tomaida – Iubire ce împlineşti dorinţele noastre cele bune;
Bucură-te, Tomaida – Topitoarea trufiei şi a iubirii de sine;
Bucură-te, Tomaida, Chivot al Adevărului;
Bucură-te, Tomaida, Legatura Desăvârşirii;
Bucură-te, Tomaida, Primitoarea Moştenirii lui HRISTOS;
Bucură-te, că Iudita a ucis pe Olofren desfrânatul, dar a murit;
Bucură-te, că tu, Tomaido, te-ai lăsat ucisă de cel desfrânat şi traieşti veşnic;
Bucură-te, că ne eşti şi nouă, împătimiţilor, Apărătoare de Taină;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 11-lea
Greu de înţeles, dar şi mai greu de trăit de noi, păcătoşii, Poruncile Domnului ce aduc Darurile Smereniei şi ale Desăvârşirii în Duh, pe care tu însă le-ai împlinit cu prisosinţă de la Sfântul Botez, neîncetând să aduci Trisfânta Cântare: ALILUIA!

Icosul al 11-lea
Moartea ta a fost trambiţată de îngeri şi a Luminat beznele vieţii noastre ca un Fulger, astfel Văzătorii cu Duhul au fost inştiinţaţi de Naşterea Tămăduitoarei de desfrânare, înţeleaptă Tomaida:
Bucură-te, nevastă cu Chip îngeresc dăruită, prin acoperirea cu Haina cea grea a Muceniciei;
Bucură-te, mireancă socotită de Sfinţii Părinţi asemenea lor;
Bucură-te, că încă şi în Mănăstire de Călugări ai fost dusă;
Bucură-te, cea care împreună cu Egumena noastră, Prea Curata Maică a lui DUMNEZEU, păzeşti Sfintele Mănăstiri de duhul îndreptăţirii de sine;
Bucură-te, că Sfintele tale Moaşte imediat au Lucrat;
Bucură-te, că Sfintele Tale Moaşte l-au vindecat de desfrânare pe cel ce ţi-a cerut ajutorul;
Bucură-te, Minune pe care n-o înţelegem, dar la care ne Rugăm;
Bucură-te, că picăturile sângelui tău umplu de viaţă deşertul păcatelor noastre;
Bucură-te, că te-ai făcut Maică tuturor părăsiţilor de Virtuţi;
Bucură-te, că Domnul IISUS, Mirele pentru care te-ai lăsat tăiată în bucăţi, te-a întregit nouă;
Bucură-te, că trupul tău tăiat taie dorinţele blestemate;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 12-lea
Fără de voi, Sfinţilor ai SFINTEI TREIMI, la Comoara Vieţii Veşnice nu am ajunge niciodată, căci rătăcim în hăţisurile păcatelor noastre mai întinse decât toate oceanele şi mările lumii, găuri negre fără de hotare, din care numai voi, prin nevoinţe şi moarte ne ridicaţi, ca împreună să cântăm: ALILUIA!

Icosul al 12-lea
Văzând Domnul nepuţinţele noastre în a ne apara de dulceţile fructului oprit şi slaba noastră voinţă, a trimis pe copila-nevastă cu suflet de monahie să ne ocrotească şi cărare făcându-se prin ea, nouă cărare spre Mântuire ne este:
Bucură-te, Taina Chipului de Sfinţenie al Făpturii;
Bucură-te, Taina Chipului Nevinovat şi Curat;
Bucură-te, Fiica Lumii şi Dar al Fiului Tatălui Ceresc;
Bucură-te, Virtute a celor iubitori de DUMNEZEU;
Bucură-te, Vitejie ce întreci pe toţi războinicii satanei;
Bucură-te, Tărie a Cerului în Pământ;
Bucură-te, Copilă-Nevastă-Monahie, Maica neputincioşilor;
Bucură-te, Lucrare Sfântă peste răutatea lumii;
Bucură-te, Lucrare Sfântă peste vicleniile demonice;
Bucură-te, Smerenie cu Slavă de Taină;
Bucură-te, Milostivă, a săracilor în virtuţi sprijinitoare şi tămăduitoare;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Condacul al 13-lea
O, Sfântă Taina a Iubirii lui DUMNEZEU pentru Chipul Său de ţărână, Lucrare prin care HRISTOS se răstigneşte în fiecare dintre Sfinţii Lui, înviindu-i şi Lucrători în ogorul cel răsădit cu lacrimi punându-i, Sfântă Cuvioasă şi Muceniţă Tomaida, caută, caută degrabă la rătăcirea minţii mele şi-mi dă mie Voinţa ta cea Sfântă, ca împotrivindu-mă cu totul vrăjmaşului, focul pârjolitor al patimilor mele trupeşti să-l sting cu curgerea sângelui tău neprihănit, în care rebotezându-mă eu, cel căzut din cele Sfinte, să redevin Chip al Tatălui Ceresc, Fiu întors la cele dintâi şi ţie recunoscător, ca împreună cu toţi să-I cânt SFINTEI TREIMI: ALILUIA! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Egiptul, ţara pedepsiţilor dar şi a celor izbăviţi din gheara satanei, pustiul cel roditor de Viaţă Sfântă, a crescut în Alexandria Trupul tău de Taină, Hotar şi Piatră de poticnire pentru tot necredinciosul şi groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor Drept Credincioşi Creştini alexandrini;
Bucură-te, Ascunzătoare a Chipului de Mucenicie;
Bucură-te, Polată a minţilor îndumnezeite;
Bucură-te, Floare din care ne vom Hrăni tainic noi, Albinele următoare lui HRISTOS;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a Chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoţindu-te cu bărbat, în chip de neînţeles ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, Lumină din Lumina HRISTOS;
Bucură-te, Strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, Candelă plină de Untdelemnul Poruncilor lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Corăbioară în care aflăm salvare cei înecaţi în oceanul păcatelor;
Bucură-te, Tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de Chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

Şi Condacul întâi
Multe flori a odrăslit Dreapta Credinţă şi toate de Taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea prea tânără a fecioriei, păstrătoarea de Aur curăţit a întregii înţelepciuni, Pomul sub care ne răcorim cei aprinşi de arşiţa desfrânării, Baia în care sângele Muceniţei ne spală pe toţi înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poţi afla. Pentru aceea să şi cântăm plini de Nădejde şi Iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti!

După aceasta se zice această:

Rugăciune

Sfântă Muceniţă Tomaida, luminătoarea celor din întunericul îndreptăţirilor de sine, caută şi spre a mea ticăloasă rugăciune, căci m-am aruncat în faţa Sfintei tale Icoane, pe care eu, orbitul de păcatele desfrânării nu o văd. Ascultă dar strigarea inimii mele, căci eu pe voi, Sfinţii, nu vă mai aud, cu totul fiind asurzit de vuietele de veselie şi chiuiturile dracilor, caută tu spre mine precum a căutăt Mântuitorul lumii şi cu a Lui milă şi iubire de oameni am ajuns să mă Rog eu, cel ce nu mai am glas, ci cu porcii şi toate dobitoacele m-am asemănat în grai şi purtări şi ca un necuvântător m-am făcut, cel ce odinioară în Rai le-am dat lor nume şi rosturi prin numire.

Caută cu dinadinsul spre mine şi cu Rugăciunile tale cele ascultate de Stăpânul şi Făcătorul celor văzute şi nevăzute, mă ogoieşte măcar o zi în războiul desfrânării şi prea desfrânării în care singur, de bună voie m-am aruncat!

Roăga-te pentru mine păcătosul, care i-am întrecut cu mult şi multe, fără de nume ticăloşii pe cei din Sodoma şi Gomora, pentru mine ce nu mai aştept decât mânia lui DUMNEZEU, căci “întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea”, în vârtejul apocaliptic fiind crescut, cu tristeţea fiind înfăşat, cu laptele satanic al urâciunilor televizorului alăptat, înţărcat cu mânie şi ură, lipsit cu totul fiind de întreaga înţelepciune Creştinească.

Tu, cea care n-ai cunoscut băloşenia păcatului şi nici frica şi nici ruşinea drăcească, repede asupră-mi sabia Duhul Sfânt şi mă despică tu în două şi scoate afară din mine duhul cel împuţit al destrăbălării, al tristeţii, al pustiirii, al curviei şi al preacurviei, al tuturor păcatelor trupeşti ce nici dracii nu le mai ştiu inventa, al întinării cu pofte urâte înaintea HRISTOSULUI meu. Taie de la mine duhul necunoaşterii, al nemilostivirii, al împietririi, al beţiei, al lăcomiei pântecelui, al iubirii de arginţi, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de fraţi sau de duşmani, al aprinderii spre cele rele şi neplăcute Domnului, al obrăzniciei ce se cheamă “îndrăzneală”, şi tot cugetul fără de răspuns şi nevrednic de Chipul Iubirii Dumnezeieşti, dar vrednic de toată munca şi osânda şi gheena şi de toată pedeapsa, cu care Sfânta Treime osândeşte răzvrătirea şi neascultarea cea drăcească spre care eu (numele) m-am aplecat, învoindu-mă cu totul.

Miluieşte-mă tu, cea tăiată la trup, dar întreagă cu înţelepciunea şi Roagă-L pe Bunul Dumnezeu să-mi dea iertare şi putere, să-mi dea răgaz să-mi spăl în sângele tău, vărsat pentru mine, în Săngele Lui apoi cu care a Mântuit lumea, mulţimea fără de număr a nelegiuirilor.

Sunt istovit de iureşul acestei trăiri în păcate. Vezi-ne pe mine şi pe toţi ai mei fraţi de ticăloşie. Opreşte-mă tu la Hotarul de taină al pocăinţei şi smereniei, crestează-mă cu postul, pentru a-mi revărsa în mărturisire, fără de frică şi ruşine, păcatele. Vreau să mă mărturisesc mai întâi ţie, ca unei fierbinte Rugătoare şi Grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul Părintelui duhovnic, Singurului şi Iubitorului de oameni Dumnezeu.

Ajută-mă te rog cu umilinţa cu care a cerut ajutor femeia cananeiancă pentru fiica ei. Eu sunt şi mamă şi fiică, căci gazdă a păcatelor îndreptăţirii de sine sunt şi am zămislit blestemăţii cu care am umplut lumea.

Văd Crucea ca pe singurul Liman şi o cer. Te Rog, (iată, mă Rog!) şi-mi doresc – Drumul îngust şi îngusta intrare în Staulul Oilor Mântuite. Cred şi vreau să-mi mărturisesc Credinţa cea Dreaptă prin Faptele Bune ale Creştinului Ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfântă Cuvioasă şi Muceniţă Tomaida, Roaga-te cu dinadinsul, ca Domnul meu şi DUMNEZEUL meu IISUS HRISTOS să-mi poruncească şi mie: “Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”.

Tu eşti Scăldătoarea mea cea care eşti pilda cea buna şi tămăduitoare a Oilor. Pentru Rugăciunile tale să fiu şi eu tămăduit şi, tămăduit fiind, să revin la Viaţă pentru a putea Sluji şi eu, după Poruncă, Sfintei Treimi, Maicii Prea Curate şi Pururea Fecioarei Maria şi vouă, tuturor Sfinţilor la care am alergat spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin!

Rugăciune

Dumnezeule , pentru Rugăciunile Sfintei Muceniţe Tomaida, ajută-mi mie şi mă izbăveşte de păcatul desfrânării. Şi nădăjduieşte suflete al meu spre DUMNEZEU, că te vei libera de ispita diavolească. Amin!

Troparul

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare Glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă rastignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru Rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

01
nov.
14

Făcând schimb de inele soții își dau făgăduința credincioșiei

ven4anie_9Când soții schimbă între ei inelele, ei își făgăduiesc unul altuia că dacă vreodată se va întâmpla ceva între ei, dacă vreodată va fi vreo ceartă sau chiar necredincioșie din partea unuia față de celălalt, vreo trădare, vreo înșelăciune, vreo nedreptate, dar acela se va întoarce, nu i se va face nici o mustrare.

Fiindcă se va întoarce și va spune: ,,Iată, am venit: poți să mă primești, sau inima ta s-a răcit, sau iubirea ta pentru mine e deja moartă?” Și răspunsul va fi: ,,Bineînțeles, vino, bineînțeles, te iubesc așa cum te-am iubit și înainte! Iubirea mea sălta de bucurie cândva; când ai plecat, iubirea mea s-a făcut durere arzătoare, așteptare, mâhnire – iar acum iubirea mea s-a făcut iarăși bucurie triumfătoare, mai luminoasă, mai adâncă, mai triumfătoare și mai sigură decât înainte ca tu să pleci…”

Așadar, făcând schimb de inele, soții își dau atât făgăduința credincioșiei, cât și a încrederii reciproce – încredere care merge mult mai departe decât orice trădare și orice ceartă. Și lucrul acesta este atât de minunat!

Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina Iubirii, Editura Sophia, București, 2009

01
nov.
14

Pierdem mult atunci când întârziem la biserică

P2151116Se cuvine să știm că în fiecare dimineață la biserici se săvârșește Utrenia și în continuare Dumnezeiasca Liturghie, dacă este Duminică sau sărbătoare, iar în fiecare după-amiază se săvârșește Vecernia, iar la unele biserici și Paraclisul. Sună clopotul în fiecare dimineață, sună și în fiecare după amiază, ca să ne aducă aminte că începe o rugăciune de obște și ne cheamă la ea. Mulți cred că aceste slujbe îi privesc pe preoți sau pe monahi și se săvârșesc pentru ei. Nu, frații mei, slujbele nu-i privesc numai pe preoți și pe monahi, ci ne privesc pe toți. De aceea toți, dacă este cu putință, suntem datori să mergem în biserici la aceste ore.

Aici vă rog să-mi îngăduiți să fac o observație și, totodată, să formulez și o rugăminte. În fiecare Duminică și sărbătoare cei mai mulți veniți la biserică în ultima jumătate de oră sau chiar sfert de oră, adică cu puțin înainte de a se sfârși Dumnezeiasca Liturghie, și vă simțiți satisfăcuți că v-ați împlinit „îndatorirea” de a merge la biserică. Unii treceți pe la biserică după terminarea Dumnezeieștii Liturghii, aprindeți o lumânare și vă simțiți mulțumiți.

Sună clopotul prima dată și ne spune: „Veniți, că începem slujba!”. Sună a doua oară, atunci când se cântă imnul Maicii Domnului: „Ceea ce ești mai cinstită…” și ne silește să ne grăbim. Sună și a treia oară, la Doxologie, ca să ne spună: „Întrăm în Dumnezeiasca Liturghie, ați întârziat”. Cu toate acestea noi încă mai întârziem.

La teatru, după ce a început reprezentația, se închid ușile, și chiar un minut de întârziem, rămânem afară. La programele de la televizor nu pierdem nici un minut, la serviciu trebuie să-ți marchezi cartela la ora stabilită, la întâlnirile noastre, la cumpărăturile noastre, peste tot ne străduim să fim punctuali și vai de cel care nu-și ține orarul cu exactitate. Numai într-un lucru nu ne respectăm orarul, în mersul la biserică.

Dumnezeu așteaptă, Dumnezeu nu pedepsește, Dumnezeu nu are ceas. Dar v-ați gândit vreodată câte pierdeți atunci când nu veniți din timp la biserică? Mă refer mai ales la slujbele de Duminică, în timpul cărora premerge Utrenia și urmează Dumnezeiasca Liturghie. Utrenia este pregătirea preotului și a credincioșilor pentru Dumnezeiasca Liturghie. Din păcate, puțini creștini vin la Utrenie, dar aceștia dobândesc mult. Cei mai mulți nici nu știu ce înseamnă Utrenie, dar nici Dumnezeiasca Liturghie nu știu ce este, de vreme ce vin în ultima clipă, chiar și atunci când vor să se împărtășească.

Fraților, să învățăm ce înseamnă cultul dumnezeiesc, să aflăm ce importanță are el pentru viața noastră, pentru a participa cu o dorință arzătoare la el, și astfel să ne bucurăm de foloasele lui. Și să considerăm o mare pagubă, atunci când pierdem chiar și câteva minute, iar nu ceasuri, din slujba dumnezeiască.

01
nov.
14

Patriarhia Moscovei anunţă o catastrofă în Orientul Mijlociu

125009_125009_siriaEliminarea minorităţii creştine din Siria poate duce la dispariţia totală a creştinilor în tot Orientul Mijlociu, ceea ce va însemna o catastrofă civilizaţională, a atras atenţia patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, potrivit RIA Novosti, citată de Agerpres.

‘Tragedia Siriei, tragedia Irakului s-au transformat într-o imensă tragedie pentru populaţiile creştine. Şi nu numai creştinii suferă, ci şi musulmanii. Dar, întrucât populaţia creştină este minoritară în aceste ţări, eliminarea ei poate duce la dispariţia totală a prezenţei creştine în Orientul Mijlociu, ceea ce va însemna o catastrofă civilizaţională’, a afirmat patriarhul rus în cadrul unei întâlniri cu marele muftiu al Siriei, Ahmad Badreddin Hassoun.

Creştinii din Siria, a adăugat patriarhul Kirill, ‘nu au fost importanţi de undeva, ei provin din aceste locuri, unde este casa lor’. Pacea în Siria, a mai afirmat şeful Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost distrusă din cauza ‘amestecului unor forţe externe’. ‘Fonduri importante au fost deblocate pentru răsturnarea guvernului legitim sirian şi în această luptă au fost susţinuţi toţi cei care au dorit să lupte împotriva guvernului (sirian), inclusiv forţele cele mai radicale şi crude’. Ajutorul extern, a continuat patriarhul rus, a permis grupărilor distructive să devină ‘o forţă foarte periculoasă, cunoscută ca Statul Islamic, care distruge viaţa oamenilor în Siria şi în Irak şi care reprezintă o ameninţare reală pentru pacea în această regiune’.

În urmă cu câteva zile, mitropolitul Ilarion, şeful Departamentului pentru relaţii externe din cadrul Patriarhiei ruse, declara, cu prilejul unei vizite la Moscova a patriarhului Bisericii Copte, Teodor al II-lea, că ”în unele ţări din Orientul Mijlociu are loc un genocid al creştinilor, cu acordul tacit şi, poate, chiar cu aprobarea puterilor occidentale”.

În acelaşi timp, mitropolitul Ilarion a acuzat ţările occidentale de aplicarea unor standarde duble în Orientul Mijlociu. ”Standardele duble sunt caracteristice pentru acţiunile ţărilor occidentale. Acestea proclamă idealurile democraţiei şi, în numele acestor idealuri, puterile occidentale se amestecă în situaţia ţărilor din Orientul Mijlociu, răsturnând regimurile existente acolo, dar după aceea nimeni nu mai are grijă de ceea ce se va întâmpla mai departe, de soarta creştinilor din aceste ţări”, afirma reprezentantul Patriarhiei ruse, potrivit pravoslavie.ru.

Sursa: http://jurnalul.ro/

01
nov.
14

Îngerul este dat omului ca un frate mai mare

ingerÎngerul este dat omului ca un frate mai mare, care este aproape de Dumnezeu și care, având îndrăzneală, se roagă pentru fratele lui mai mic. Și omul îl roagă ca pe fratele său mai mare să-l ocrotească și să mijlocească pentru el, având îndrăzneală către Dumnezeu.

Îngerii ne ajută în chip nevăzut. Din câte ispite și morți nu ne izbăvesc? Căte rugăciuni nu înalță pentru noi când văd fața lui Dumnezeu, câte rugi? Și când murim, aceștia ne ajută în ceasul morții, în urcarea și trecerea prin vămile văduhului.

De aceea trebuie să nutrim o iubire specială față de îngerii lui Dumnezeu!

Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, Editura Egumenița, 2012,  p. 99-100

01
nov.
14

Cum trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Liturghie?

DSC_0044Cum trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Liturghie?

Când vrei să iei parte la Sfânta Liturghie, adu-ți aminte că biserica este casa lui Dumnezeu, de care se cuvine să ne apropiem cu inimă curată, în deplinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău și spălându-ne trupul cu apă curată…, cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10, 22).

Încetează deci din ajun lucrul și obișnuitele îndeletniciri zilnice, spală-ți trupul și curățește-ți sufletul cu rugăciune, cu înfrânare de la păcate și cu împăcarea inimii, alungând din ea orice ură și orice vrăjmășie (Matei 5, 23-24 și I Timotei 2,8), mai ales atunci când vrei să te împărtășești. Dacă poți, bine este să iei parte la slujba de seară (Vecernia). Iar a doua zi dimineață, îmbracă-te în haine curate și îngrijite, de sărbătoare, dar nu cu găteală prea multă și lux (îndeosebi femeile să lase obișnuitele podoabe și să vină cu capul acoperit) (I Cor. 11,5 și I Tim. 2,9 și Așezămintele Sfinților Apostoli II, 57).

Și, pentru că nu este cuviincios să ne înfățișăm înaintea Domnului cu mâinile goale (Ieș. 22, 15), dacă poți, pregătește din vreme darul tău pentru altar: lumânări, tămâie, prinoase din rodurile pământului, dar mai ales prescura, vinul și pomelnicul cu numele viilor și celor adormiți ai casei și neamului tău.

din Despre Sfânta Liturghie, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 37

01
nov.
14

Rugăciunea ucide deznădejdea

viataRoagă-te cât mai des cu putinţă. Încearcă să simţi străpungerea inimii şi să plângi şi vei vedea cât de mult vei fi uşurat de gânduri şi de necaz. Rugăciunea este o conversaţie a omului cu Dumnezeu.

Cel ce se roagă cu un duh înfrânt şi smerit se umple de daruri şi binecuvântări divine – adică de bucurie, pace, mângâiere, iluminare şi nădejde – şi el, de asemenea, este binecuvântat. Rugăciunea este sabia cu două tăişuri care ucide deznădejdea, salvează din pericol, linişteşte durerea. Rugăciunea este un medicament preventiv pentru toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Prin urmare, imploraţi-o pe Maica Luminii, Prea Curata Născătoare de Dumnezeu să vă ajute, căci ea este cea mai mare mângâiere a noastră după Dumnezeu.

Atunci când omul cheamă sfântul ei nume, ea de îndată îşi trimite ajutorul. Ea este o mamă, atunci când s-a aflat pe pământ ca fiinţă umană şi tovarăş de suferinţă, ea a pătimit aceleaşi lucruri ca şi noi şi, din această pricină, ea are o mare înţelegere pentru sufletele îndurerate şi repede vine în ajutorul lor.

Din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 283

01
nov.
14

Vin din cealaltă lume – o istorisire cutremurătoare

hell-lake-of-fire-900x410Istorisirea următoare constituie descrierea unei întâmplări adevărate petrecute cu cunoscutul scriitor și pictor Fotie Kontoglu.

„Într-o noapte, în Lunea Paștilor a anului 1964,  după miezul nopții, înainte de a mă culca, am ieșit în mica grădină pe care o aveam în spatele casei noastre și m-am oprit puțin, privind cerul întunecat plin de stele. Un stareț sfințit îmi spusese odată că în jurul acestor ceasuri se deschid Cerurile. Aș fi stat acolo singur până dimineața ca unul fără de trup și fără nici o legătură cu pământul, dar m-am gândit că s-ar putea să se trezească cineva din casă și să se neliniștească văzând că lipsesc; de aceea am intrat în casă și m-am întins în pat.

Nu am apucat să adorm de-a binelea – nu știu dacă eram treaz sau adormit – când, deodată, am văzut înaintea mea un om cu o înfățișare ciudată. Era galben la față ca un mort, însă ochii îi avea deschiși și mă privea plin de frică. Fața sa era ca o mască, ca cea a unei mumii, cu pielea lucioasă, de un verde închis și lipită de cap, ce semăna cu unul de mort, având toate adânciturile. Gâfâia ca și cum ar fi alergat. Într-o mână ținea un lucru ciudat, neputându-mi sa seama ce este, iar pe cealaltă o ținea strânsă de piept, de parcă l-ar fi durut ceva.

Această făptură ciudată m-a făcut să mă înfiorez. Îl priveam, mă privea și el fără să vorbească, ca și cum aștepta să-l cunosc. Și într-adevăr, cu toate că era atât de ciudat, un glas parcă mi-a spus în minte:

–    Este cutare…

De îndată ce am auzit glasul, l-am cunoscut cine este. Atunci și acela și-a deschis gura și a suspinat. Dar glasul său parcă venea de foarte departe, ca și cum ar ieși dintr-o fântână adâncă. Vedeam că se afla într-o mare agonie. Mâinile, picioarele, ochii, toate arătau că se chinuia. Deși eram înfricoșat, am vrut să merg spre el ca să-l ajut, însă acela mi-a făcut semn cu mâna să mă opresc și să nu mă apropii de el.

–    VREAU SĂ MOR, DAR NU POT, a spus acela și a început să geamă atât de înfricoșător, încât am înghețat de groază.
Apoi mi-a spus:

–    Nu am venit eu, ci „m-au trimis” aici. Tremur neîncetat și mă aflu într-o mare durere. Roagă-L pe Dumnezeu să I se facă milă de mine. Vreau să mor, dar nu pot. Ah, Fotie, toate pe care le-ai spus au ieșit adevărate. Îți aduci aminte când, cu trei zile înainte de a muri, ai venit la mine și mi-ai vorbit despre cele ale credinței? Erau la mine și alți doi prieteni de-ai mei, necredincioși și aceia ca și mine. În timp ce tu vorbeai, aceia râdeau. După ce ai plecat, prietenii mei mi-au spus: „Păcat de Fotie, să aibă o astfel de minte și să creadă în prostiile în care cred babele!”.

Într-o altă zi ți-am spus, ca de altfel de atâtea ori: „Fotie, adună bani, căci vei muri pe rogojină! Vezi, eu am atâția bani și încă mai vreau”. Dar tu mi-ai spus: „Ai făcut contract cu moartea cum că vei trăi atâția ani cât ai vrea tu, ca să trăiești bine la bătrânețea ta?”. Atunci eu ți-am răspuns: „Vei vedea câți ani voi trăi. Acum am 75. Voi trece de 100. Mi-am asigurat copii, fiul meu câștigă mulți bani, pe fiica mea am măritat-o cu un bogat din Etiopia, iar eu și femeia mea avem din belșug. Nu ca tine care asculți cele pe care le spun preoții…

Sfârșit creștinesc vieții noastre. Ce vei câștiga din sfârșit creștinesc? Totul este să ai bani în buzunar și de nimic să nu te intereseze. Eu să dau milostenie? Pentru ce i-a făcut pe săraci Dumnezeul tău cel mult-milostiv? Ca să-i hrănesc eu? Vă pune pe voi să-i hrăniți pe trântori, ca să mergeți în Rai… Ha, ha, ha! Eu sunt fiu de preot și cunosc bine aceste înșelătorii. Acestea să le creadă cei cu puțină minte, însă nu tu, Fotie, care ai o astfel de cultură, să te pierzi cu astfel de lucruri. Tu, așa cum mergi, vei muri înaintea mea și-ți vei păgubi și familia. Eu îți spun și îți dau și în scris, ca medic ce sunt, că voi trăi o sută zece ani”.
Spunând acestea, se răsucea încolo și încoace, ca și cum se prăjea pe grătar, scoțând din gură niște sunete ca mugetele:

–    Ah! Ah! Oh!…

S-a liniștit pentru puțin apoi a spus iarăși:

–    Acestea le spuneam, dar după puține zile am murit. Am murit și am pierdut pariul. Ce tulburare, ce frică am tras! Năucit, când mă afundam, când mă ridicam deasupra și strigam: „Milă! Milă!”. Dar nimeni nu mă auzea. Eram cuprins de un râu care mă învârtea ca pe un șoarece mort. Ce am tras până acum și ce trag! Ce agonie este aceasta? Toate pe care le-ai spus au ieșit adevărate. Tu ai câștigat pariul.

Eu, atunci când mă aflam în lumea în care trăiești tu, eram deștept. Eram medic și învățasem să vorbesc și să mă asculte toți, să-mi bat joc de credință, să discut despre lucruri palpabile…

ACOLO VA FI SCRÂȘNIREA DINȚILOR (Matei 13, 42).

Acum văd cât de palpabile sunt cele despre care spuneam atunci că sunt basme. Palpabilă este și agonia în care mă aflu. Ah, aceasta va fi viermele cel neadormit, aceasta va fi scrâșnirea dinților…

Spunând acestea, a dispărut de dinaintea ochilor mei și am auzit numai gemetele lui, care și ele se stingeau încet. M-a luat puțin somnul și la un moment dat am simțit cum mă împinge o mână rece. Am deschis ochii și-l văd iarăși înaintea mea. De data aceasta însă era mai înfricoșător și mai mic la trup. Era ca un copil mic, cu un cap mare de bătrân pe care-l mișca într-o parte și în alta. Și-a deschis gura și mi-a spus:

–    Peste puțin se va lumina de ziuă și vor veni să mă ia cei care m-au trimis.

Atunci eu l-am întrebat:

–    Cine te-a trimis?

Acela a spus niște cuvinte încurcate din care nu am înțeles nimic. După care mi-a zis:

–    Acolo unde mă aflu, sunt și alții mulți din cei care își băteau joc de tine pentru credința ta. Acum au înțeles și ei că deșteptăciunea nu merge mai departe de cimitir. Mai sunt și alții, cărora le-ai făcut bine, însă ei te vorbeau de rău. Și cu cât îi iertai, cu atât aceia deveneau mai răi. Pentru că pe omul viclean bunătatea în loc să-l facă să se bucure, el se amărăște, deoarece îl face să se simtă biruit. Aceștia se află într-o stare și mai rea decât mine și nu pot ieși din închisoarea lor întunecoasă și să vină să te vadă, așa cum am făcut eu. Sunt chinuiți cu asprime, pentru că sunt loviți cu biciul dragostei, așa cum spunea un Sfânt…

Cât de diferită este lumea față de cum o vedeam noi. Cu totul invers față de percepția noastră inteligentă. Acum am înțeles că deșteptăciunea noastră a fost o prostie, cuvintele noastre niște banalități neînsemnate, iar bucuriile noastre mincinoase și înșelătoare.

Voi care Îl aveți pe Hristos în inimile voastre și pentru care cuvântul Său este adevărul, singurul adevăr, voi ați câștigat marele Pariu, care se face între credincioși și necredincioși, acest pariu pe care l-am pierdut eu, vrednicul de milă, și pentru care tremur și suspin și nu aflu liniște.

01
nov.
14

Astfel trebuie să procedeze cuplul în orice situație

148033297Chiar și în cadrul căsătoriilor, când apare cearta? Când apar neînțelegerile? Când își fac apariția jignirile? Când un egoism se împotrivește altuia. Unul zice ceva, altul răspunde altceva, și totul ia foc, se face butoi de pulbere, și familia „sare în aer”.

Ce trebuie să facem atunci? Când o persoană o vede pe cealaltă că este plină de mânie, să închidă gura, să se liniștească, să se roage pentru ea, și astfel va veni pacea. De aceea, când apare o astfel de împrejurare și se întâlnesc două firi egoiste, o persoană trebuie să liniștească, să lase să se evapore egoismul și țipetele, și când se liniștesc, vor discuta diferențele de opinie.

Astfel trebuie să procedeze cuplul în orice situație, desigur și nu numai cuplul, ci și alte asociații frățești, și statele, și societățile.

Din Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, Editura Egumenița, p. 30-31

01
nov.
14

Dacă nu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea s-ar fi pierdut de două mii de ani

maicuta-mea1Dumnezeu primeste pe om la pocainta pina la ultima lui suflare, daca se intorce din toata inima si cinsteste pe Maica Domnului. Sa aveti mare evlavie catre ea, ca fericita este casa si familia care are in casa icoana Maicii Domnului. In fiecare zi sa cititi acatistul si paralicul ei. Daca nu ar fi Maica Domnului in ceruri, lumea asta s-ar fi pierdut de doua mii de ani. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Prea Sfintei Treimi. Ea este a patra fata duhovniceasca in ceruri.

Stiti oare cine este Maica Domnului? Imparateasa Heruvimilor, Imparateasa a toata faptura, camara intruparii lui Dumnezeu, usa luminii, usa vietii, usa cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decit Domnul nostru Iisus Hristos. Ea este scara catre cer, cadelnita dumnezeiasca, biserica a Preasfintului Duh. Maica Domnului este mireasma Tatalui, Maica Cuvintului si biserica dumnezeiescului Duh.

Cata mila o sa aiba Maica lui Dumnezeu de cei ce o cinstesc pe ea si au laudat-o! Si cita urgie o sa vina peste cei ce n-au crezut in sfintenia ei! Ce-o sa faca sectele care hulesc pe Maica Domnului? La icoana Maicii Domnului cu Pruncul in brate, vezi cerul si pamintul. Domnul reprezinta cerul, este mai presus de ceruri, si Maica Domnului reprezinta pamintul. Ea este din neamul nostru. Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decit umerii Heruvimilor si ai Serafimilor.

Ea tine pe cel ce a facut cerul si pamintul si toate cele vazute si nevazute. Ea este mama noastra care are mila si de saraci si de vaduve. Pururea se roaga Mantuitorului pentru ierrtarea pacatelor noastre.

Din Mari Duhovnici Romani despre Maica Domnului – Edit. Eikon – pag. 37,38

01
nov.
14

Viitorul încredinţaţi-L Providenţei divine

biruitiAsupra aspectelor Providenţei lui Dumnezeu, pe care omul le ignoră, Bătrânul Porfirie zicea: „Oamenii pot ajunge la o întunecare a conştiinţei văzând, zicând aşa, neantul din faţa lor şi cugetând: «Noi cădem în neant, suntem pierduţi. Iar din spate suntem războiţi!» Atunci revin la Dumnezeu şi-i luminează credinţa noastră ortodoxă. Dumnezeu lucrează în taină şi nu vrea să influenţeze libertatea omului. El conduce evenimentele în aşa fel încât omul să călătorească încet acolo unde trebuie”.

Bătrânul Epifanie zicea: „Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci sau şase sau nu importă ce alt număr!”

Antim, Bătrânul din Chios, spunea: „Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată, nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ”.

Bătrânul Ieronim zicea: „Fiţi atenţi la felul în care vă petreceţi ziua de astăzi. Iar viitorul încredinţaţi-L Providenţei divine! Dumnezeu vă va ajuta. Ceea ce e cu voia lui Dumnezeu se va face! Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor, că Dumnezeu ajută”.

 

Din Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mai putem trăi frumos?, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 84-86

01
nov.
14

De partea cui suntem?

diavol_halloweenDe multe ori, atunci când ne este pusă la încercare credinţa, oscilăm, ne clătinăm. Şi asta pentru că suntem, cum spune cartea Apocalipsei, căldicei. Fermitatea credinţei vine din convingerea puternică că Dumnezeu, Căruia ne rugăm, nu ne părăseşte niciodată. Îndoiala este un păcat pentru că ea face loc celui care a şoptit la urechea Evei, în Eden, primul îndemn spre necrezarea cuvintelor lui Dumnezeu. Să nu ne înfricoşăm cu nici un chip atunci când se pare că situaţia a scăpat din control! Dumnezeu este la post.

Într-o sâmbătă seara, un tânăr se ducea la un bal mascat îmbrăcat cu un costum roşu, cu coadă. Avea o mască mulată pe faţă şi coarne pe cap. Arăta ca Satana. Pe când se grăbea să ajungă la petrecerea cu pricina, cred că era de Halloween, a fost prins de o furtună şi a căutat adăpost  într-o biserică unde slujba Vecerniei tocmai era pe sfârşite. Dând buzna în locaş, şocul enoriaşilor care l-au considerat un diavol în carne şi oase, dacă mă pot exprima aşa, a fost mare. Iluzia a fost mărită de lumina fulgerului şi  bubuitul tunetelor. Oamenii au intrat în panică şi s-au năpustit spre ieşire. Intrusul a crezut că biserica a fost trăsnită şi a luat foc, aşa că s-a luat după ei. Toţi au reuşit să iasă, afară de o bătrânică. Înfricoşată, ea şi-a întins mâinile către el, cerând s-o cruţe. „O, demone, te rog să nu-mi faci nimic. Ştii că sunt enoriaşă a acestei biserici de 30 de ani, dar în tot acest timp am fost de fapt de partea ta!“

Noi de partea cui suntem de fapt? Nu putem alerga după doi iepuri în credincioşia noastră faţă de Hristos. Scriptura ne avertizează: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona“.

sursa Ziarul Lumina

01
nov.
14

Un vietnamez a adoptat mai mult de 50 de copii nedoriţi pentru a-i salva de la avort

184106_250995694921467_585766_nTong Phuoc Phuc este un om care a găsit o modalitate excepţională prin care să lupte contra ratei înfiorătoare a avorturilor din Vietnam: el adoptă copiii nedoriţi. Până acum a salvat cincizeci.

În Vietnam, avortul este o practică obişnuită în aproape orice spital. Confruntate cu sărăcia lucie, femeile aleg adeseori avortul – peste 114.000 de copii avortaţi pe an. Întrucât multe din aceste femei nu ştiu unde să meargă şi fiindcă există o lipsă acută de adăposturi pentru femeile însărcinate, Phuc şi-a deschis porţile casei oricărei mame care are nevoie de îngrijire sau de un loc pentru copilul ei.

În urmă cu opt ani Phuc I-a promis lui Dumnezeu că dacă soţia lui va supravieţui sarcinii dificile pe care o avea el va găsi o modalitate de a-i ajuta şi pe alţii. Dintr-un articol care detaliază povestea remarcabilă a acestuia aflăm următoarele: ”În timp ce soţia lui se refăcea după naşterea dificilă multe femei însărcinate intrau în sala de naşteri, dar ieşeau întotdeauna singure. “Mă întrebam unde erau copiii” zice Phuc, în timp ce ţinea câte un copil în fiecare braţ. “Mi-am dat seama apoi că făceau avorturi”.

La început a strâns bani din salariul său pentru a cumpăra o palmă de pâmânt unde putea îngropa copiii nedoriţi, adunându-i din spitale şi clinici de avort şi înmormântându-i cum se cade. Toată lumea, inclusiv soţia lui, avea dubii în privinţa acţiunilor sale; cu un an în urmă „cam 7.000 de moviliţe punctau porţiunea de deal cumpărată, iar multe erau evidenţiate de trandafiri artificiali roşii, roz sau galbeni.”

293619 250997198254650 5463273 n Un vietnamez a adoptat mai mult de 50 de copii nedoriţi pentru a i salva de la avort

Multe dintre femeile care avortaseră au auzit de ceea ce făcea Phuc şi au început să vină la cimitir pentru a se ruga. Când femei care se gândeau să avorteze au venit de asemenea la el, Phuc le-a deschis porţile casei, iar ele au început să se mute acolo.

După o discuţie cu Phuc, o femeie care se gândea la avort s-a răzgândit.

„S-a mutat în casa de 250 m2 la scurt timp după discuţie şi a rămas acolo cu alte şapte proaspete mame care născuseră ori aşteptau să nască. Ele îşi petrec zilele spălând, hrănind, îngrijind şi jucându-se cu bebeluşii… Este o ocupaţie full-time care antrenează toată familia lui Phuc. Sora lui mai în vârstă este mai mare peste toate: mestecă în cazane cu morcovi şi cartofi, prepară alimentele pentru copii, îi linişteşte pe cei care plâng şi se joacă cu cei care merg de-a buşilea.”

291851 251000998254270 5545267 n 466x350 Un vietnamez a adoptat mai mult de 50 de copii nedoriţi pentru a i salva de la avort

Ceea ce face Phuc a început să atragă atenţia lumii. A primit donaţii chiar şi din Statele Unite. Preşedintele Vietnamului l-a felicitat „pentru că îi pasă de femeile şi copiii dispreţuiţi de societate”. Activitatea lui nu este cea a unui orfelinat. Scopul lui este fie ca bebeluşii să rămână cu mamele lor, fie să îi crească ca pe propriii lui copii. Până acum 27 de copii au rămas cu mamele lor, iar în jur de 50 îi creşte el.

528118 440608695960165 1817933032 n 437x350 Un vietnamez a adoptat mai mult de 50 de copii nedoriţi pentru a i salva de la avort

Viaţa acestui om este cu adevărat o mărturie a altruismului. Dorinţa lui de a-i ajuta pe ceilalţi indiferent de preţul pe care el însuşi îl plăteşte ne poate inspira pe toţi.

285127 250991551588548 5576227 n Un vietnamez a adoptat mai mult de 50 de copii nedoriţi pentru a i salva de la avort

sursa http://adevarul.ro

01
nov.
14

Şeful Apple blasfemiaza cinic: mândru ca e gay, iar homosexualitatea sa este ”dar de preț de la Dumnezeu”

timcookŞeful Apple, Tim Cook, a admis într-un editorial din “Bloomberg Businessweek” că este gay. Cook, o persoană foarte privată, nu a spus nimic despre acest lucru până acum. Interesant este faptul că mulţi dintre colegii lui Cook de la Apple ştiau orientarea sexuală a acestuia, dar CEO-ul companiei nu a spus-o public până acum.

“Am fost deschis cu oamenii legat de orientarea mea sexuală. Mulţi colegi de la Apple ştiau că sunt gay şi asta nu a contat. Am avut norocul de a lucra la o companie care apreciază creativitatea şi inovaţia şi care a înţeles că pentru a conta trebuie să îmbrăţişezi diferenţele dintre oameni. Nu toată lumea este atât de norocoasă”, scrie Tim Cook în editorialul său, în care promovează drepturi egale pentru persoanele gay.

El spune că nu şi-a negat niciodată sexualitatea, dar nici nu a recunoscut-o public. “Lăsaţi-mă să fiu foarte clar. Sunt mândru că sunt gay şi cred că faptul acesta e unul dintre darurile cele mai mari pe care mi le-a dat Dumnezeu”, scrie Cook. El continuă şi spune că acest lucru l-a făcut să-şi dea seama ce înseamnă să creşti într-o minoritate şi l-a făcut să empatizeze mai mult. De asemenea, spune că a fost greu şi deloc confortabil uneori, dar acest lucru i-a dat încredere să îşi urmeze propriul drum. “Nu mă consider un activist, dar înţeleg cât de mult am beneficiat de pe urma sacrificiului unora. Aşa că dacă va conta că CEO-ul Apple este gay şi acest lucru va ajuta pe cineva pentru a face pace în viaţa şi sufletul său, sau dacă alină un suflet singur, atunci e convenabil să-mi dau la o parte intimitatea mea”, a spus Tim Cook.

sursa http://adevarul.ro

01
nov.
14

Cum răspundem necuviinţei

puterea_cuvantuluiÎntâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut în vremurile noastre. Un domn a cumpărat un ziar de la o gheretă unde se vindea presa. Omul a cerut jurnalul dorit, salutându-l respectuos pe vânzător. Răspunsul a fost unul foarte nepotrivit, ziarul fiind împins cu grosolănie în direcţia lui. La acest gest, cumpărătorul a zâmbit politicos băiatului şi i-a urat o zi liniştită în continuare.

Văzând episodul consumat între cei doi, un prieten l-a întrebat pe omul cel politicos ce părere are despre o asemenea purtare grosolană: „De ce ai fost aşa de politicos cu el?“ Răspunsul a fost: „De ce nu? De ce să-l las pe el să hotărască cum să acţionez?“

Cuvântul cel mai însemnat din răspunsul omului matur este verbul „a acţiona“. Cumpărătorul de ziare a acţionat, pe când cei mai mulţi dintre noi nu acţionăm când este vorba de ceilalţi. El a fost propriul său stăpân. Nu i-a lăsat pe ceilalţi să-i determine comportamentul. A fost liber. Nu a stat la cheremul josniciei, al nerăbdării, al meschinăriei şi mâniei altora. El a fost cel care a ţinut lucrurile sub control. Nu s-a lăsat stăpânit de principiile celorlalţi oameni, ci doar de ale sale, şi nu a zis ceea ce noi spunem de multe ori: „Cât de tare a putut să mă enerveze! M-a scos din sărite! Numai când îmi aduc aminte, mi se urcă sângele la cap!“

Omul nostru, în loc să se lase transformat de atmosfera din jur, a acţionat reuşind să o transforme.

Din vol. „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. I, Editura Sophia, 2007

01
nov.
14

Viaţa după Taina Cununiei

tineri_casatoriti0915 Părinte, după Taina Cununiei tinerii soţi sunt chemaţi la rugăciuni de dezlegare, la o distanţă de 8 zile. Ce presupun aceste rugăciuni şi care este orginea lor?

Rânduiala bisericească prevede ca, la opt zile de la oficierea Tainei Cununiei, tinerii cărora le-a fost oficiată căsătoria, să vină la așa zisa rugăciune de „dezlegare a cununiilor“. Anterior, pe capetele mirilor se puneau coronițe de flori, ce erau purtate până în a opta zi, când avea loc desfacerea şi depunerea cununiilor. Astăzi s-a pierdut această practică, încât tinerilor li se așează cununii ce sunt scoase imediat după oficierea tainei. Însă cele două rugăciuni cuvenite în a opta zi sunt săvârșite în continuare peste o săptămână, deși unii practică citirea acestora imdeiat după cununie.

În cea de-a opta zi tinerii vin la Biserică și aprind lumânările de la nuntă, iar preotul le citește molitva de binecuvântare de a intra din nou în Biserică pentru a primi celelalte Sfinte Taine. Slujitorii cer următoarele: „Trimite-le lor pe îngerul Tău cel păzitor, ca să-i păzească de orice rătăcire până la sfârşit. Învredniceşte-i a intra în Sfânta Biserica Ta şi a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine, ca totdeauna să slăvească Preasfânt numele Tău“.

Apoi această venire este privită și ca o mulțumire adusă Domnului pentru binefacerile Sale, pentru că i-a ajutat să fie săvârșită cu bine această măreață Taină.

Mai sunt și din cei care recomandă timp de o săptămână tinerii să trăiască în curăție, înțelegându-se Cununia nu ca o poartă deschisă spre plăceri, ci spre înfrânare comună.

 – Ce alte ritualuri religioase mai sunt după cununie?

Biserica nu are alte rânduieli după Cununie, însă recomandă să fie cinstită ziua căsătoriei și hramul familiei, să petreacă în pace și dragoste, să nu oprească zămislirea și nașterea de copii și să fie de folos celor din jur.

Chiar dacă nu mai sunt alte slujbe legate de căsătorie, noua familie întemeiată prin Taina Nunții urmează să se încadreze în viața liturgică, participând la taine și alte slujbe pe care le săvârșeșete Biserica.

– Fiind soţ şi soţie, cei doi totuşi trebuie să păzească zilele de post şi de sărbători. De ce?

Sigur că da. Înfrânarea, după cum spuneam, este componentă primordială a fiecărui cuplu. Înfrânarea pornește cu mâncarea, cu plăcerile, cu vorbele, cu gândurile, cu toată ființa noastră. Viața unui creștin ar fi ideală să fie în duhul unui post continuu, încât membrii familiei ar fugi de păcat și ar persevera în virtute.

Zile de post sunt rânduite în fiece săptămână, miercurea și vinerea, precum și în celelate 4 posturi de durată. Însă nici în afara postului nu ar trebui să uităm de cumpătare.

– Mulţi tineri cred că sfântul care este reprezentat pe icoana de la cununie automat devine protectorul casei. Pot însă tinerii să aleagă un alt sfânt pentru hramul casei?

Ca regulă tinerii își aleg un protector ceresc al familiei. Se întâmplă ca sfântul protector să nu fie atât de cunoscut și respectiv să nu aibă icoană aparte. În acest caz recomandăm să aibă o icoană cu chipul Mântuitorului și respectiv al Maicii Domnului, iar drept ocrotitor să fie cine aleg tinerii. Unora le recomandăm să-și picteze icoana hramului și să fie pusă la un loc potrivit pentru venerare și rugăciune. Pe parcurs în multe familii se adaugă sfinții pentru care membrii manifestă o deosebită evlavie, devenind cinstiți asemenea hramului în sânul familiei.

– Care sunt obligaţiile unui bărbat creştin însurat, respectiv, ale unei femei?

Taina Nunții fiind mare, respectiv mari și multe sunt responsabilitățile soților. În primul rând, urmează să se iubească, iar prima componentă a acesteia e îndelunga răbdare. Căsătoria presupune un drum comun ce duce spre desăvârșire, deci mântuire. Astfel, tinerii trebuie să apuce pe acest drum binecuvântat. Evident, povara sau jertfa familiei, izvorâtă din dragoste, este nașterea și creșterea copiilor, educarea lor întru frica de Dumnezeu. Atât soțul, cât și femeia, ulterior copiii sunt îndemnați să se roage unul pentru altul, să se ajute reciproc și să formeze o unitate. Duhul familiei este cel al dragostei.

Să aveți parte de cele mai frumoase clipe alături de jumătatea voastră, iar armonia și respectul să fie litere de lege în familie!

răspunsuri oferite de pr. Octavian Moşin
Revista “Mireasa şi Mirele”, nr. 5(41), septembrie-octombrie, 2014

01
nov.
14

Cum să faci să nu mai pierzi bucuria?

ortodoxie1Să nu primeşti gândurile care te închid în tine şi te deschid, de fapt, energiilor vrăjmaşe. Dacă accepţi şi eşti atent la ce simţi, la freamătul acesta al vieţii din tine, şi oferi toate Domnului după cum şi făgăduieşti în Sfânta Liturghie: „Pe noi înşine şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, El vine şi-ţi transformă viaţa. Viaţa ca trăire, ca energie, ca vibraţie, şi nu viaţa exterioară, ca evenimente. Acelea se vor schimba degrabă pentru că sunt rodul energiilor noastre, văzutul nevăzutului din noi.

Când trăim singuri ale noastre, cel viclean vine cu ale lui şi ne virusează şi ne răstoarnă toate şi în noi şi în jur. Viaţa concretă a creştinului în Biserică este dar din dar: primeşte harul prin Sfintele Taine, se încălzeşte în sfintele slujbe şi se întăreşte prin pocăinţa permanentă şi se oferă pe sine şi toată viaţa sa Domnului. Iar Domnul ne dă Duhul Său, viaţa Sa, bucuria Sa!

E atât de concret, nu? Pur şi simplu oferi ce simţi Domnului cu mişcarea aceea lăuntrică, însoţită de cuvintele rugăciunii sau doar cu amintirea lui Dumnezeu şi-L primeşti pe El şi darurile Sale!

Extras din Monahia Siluana Vlad, Uimiri,rostiri, pecetluiri, Ed. Doxologia, p. 66-67

01
nov.
14

Toate ale omului încep de la gândul său

pr__teofilToate ale omului încep de la gândul său. Şi ridicările şi căderile încep în gând. Prin gânduri ne ridicăm şi prin gânduri cădem. De aceea se poate spune că, cheia vieţii superioare, cheia vieţii duhovniceşti este rânduiala din gând pe care ne-o facem şi prin acestă angajare în rugăciune de toată vremea sau rugăciunea îndesită câtă putem noi s-o facem, spunând cuvintele „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

Se spune despre rugăciune că este „respiraţia sufletului”. Şi pentru că se consideră astfel, s-a făcut o legătură între respiraţia fizică şi respiraţia sufletului. Iar legătura aceasta este şi sugestivă în înţelesul că cineva ca să trăiască trebuie să respire, iar ca să trăiască duhovniceşte, trebuie să respire sufleteşte, trebuie să se roage. Şi atunci, cugetătorii de Dumnezeu (nu ştiu cine şi când anume) au găsit o modalitate de a lipi rugăciunea aceasta „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, de respiraţie.

Din Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, Cluj, 1997, p. 7-8

01
nov.
14

Pentru că Dumnezeu a zis nu!

casatorieDe ce unii nu-şi găsesc niciodată jumătatea, altfel spus nu se pot căsători?

Pentru că unii n-au jumătate. Dumnezeu a zis nu! Şi El ştie de ce a zis nu. De exemplu: o fată la 16 ani s-a rugat până la 19 ani să se căsătorească cu un anumit băiat. La 19 ani ai ei, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi împotriva voinţei părinţilor ei, a părinţilor lui, s-a căsătorit cu el. Din noaptea nunţii a constatat că este epileptic. Din următoarea lună a constatat că este schizofrenic. Dumnezeu a rânduit că n-au avut copii şi a trebuit să se despartă de el după mai bine de 20 de ani de convieţuire. Şi o altă fată se plângea acestei doamne deja bătrână că nu se poate căsători.

I-a spus istoria asta şi apoi a venit fata la mine. „Părinte, în viaţa mea nu mai mă rog să mă mărit. Ce vrea Dumnezeu, că ştie El”.

Este posibil ca, necăsătorindu-te, să te ferească Dumnezeu de necaz. Dar corect este ca noi să ne rugăm: „Doamne, în problema mea, vezi tu cum faci! Fă ceva în folosul meu”. Dumnezeu te ascultă sau nu te ascultă. Dacă nu te ascultă, ştie El de ce nu te ascultă. Pentru El filmul este gata. Pentru noi, filmul este în derulare, atunci El, care ştie, te fereşte prin asta de ceva. Sigur că este teoretic ce spun eu, sigur că este complicat când trecem la aspectele practice, adevărat. Sigur că doreşti să te măriţi, sigur că trece timpul şi am 24, 32, 36, sigur că intri în panică şi spui, vreau să realizez şi eu ceva în viaţă, să am şi eu copii. De acord. Dar trebuie să faci totul.

Dacă nu faci totul, nu poţi să verifici voinţa lui Dumnezeu. După ce faci totul, atunci ai verificat. Este clar atunci că Dumnezeu nu vrea, ştie El mai bine pentru tine ce vrea.

Trebuie să fii superior ca să spui aşa, să înţelegi aşa. Este mult asta. Deja avem de-a face cu un om deosebit, care realizează astfel clar voinţa lui Dumnezeu pentru sine.

Extras din Parintele Nicolae Tanase, “Sot ideal, sotie ideala”, Editura Anastasis, 2011. p.193-194
01
nov.
14

Cel mai bun parastas pentru cei morţi

964Parastasul cel mai bun dintre toate pe care îl putem face pentru cei morţi este viaţa noastră petrecută cu luare aminte, nevoinţa pe care o facem pentru a ne tăia neputinţele şi a ne curăţa sufletul. Pentru că dezlipirea noastră de lucrurile materiale şi de patimile sufleteşti, pe lângă faptul că ne pricinuieşte nouă uşurare, are ca rezultat şi uşurarea sufletelor celor adormiţi din tot neamul nostru.

Cei adormiţi se bucură atunci când un urmaş de-al lor se află lângă Dum­nezeu. Dacă noi nu suntem într-o stare duhovnicească bună, atunci suferă părinţii noştri adormiţi, moşii şi strămoşii şi tot neamul nostru. “Uită-te ce nepot am făcut!” spun ei şi se mâhnesc. Dacă însă suntem într-o stare duhovnicească bună, se bucură pentru că şi ei au contribuit la naşterea noastră, iar Dumnezeu într-un anumit fel este obligat să-i ajute. Adică ceea ce va da bucurie celor adormiţi este străduinţa noastră de a bineplăcea lui Dumnezeu, astfel încât să-i întâlnim în Rai şi astfel să trăim cu toţii împreună în viaţa cea veşnică.

Prin urmare merită osteneala să lovim în omul nos­tru cel vechi ca să se facă nou, astfel încât să nu se vatăme nici pe sine, nici pe ceilalţi oameni, ci să se ajute atât pe sine însuşi, cât şi pe ceilalţi, fie ei vii sau morţi.

Rugăciunea şi parastasele pentru cei adormiţi

– Părinte, morţii vinovaţi se pot ruga?

– Îşi vin întru simţiri şi cer ajutor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Toţi cei care se află în iad numai un singur lucru şi-ar dori de la Hristos: să trăiască cinci minute pentru a se pocăi. Noi, cei care trăim, avem posibilităţi de pocăinţă, în timp ce sărmanii răposaţi, nu-şi mai pot îmbunătăţi ei singuri starea lor, ci aşteaptă ajutor de la noi. De aceea suntem datori să-i ajutăm cu rugăciunea noastră.

Îmi spune gândul că numai zece la sută din morţii vinovaţi se află în stare demonică şi acolo unde sunt îl hulesc pe Dumnezeu precum fac diavolii. Nu cer aju­tor, dar nici nu vor să primească ajutor. Ce poate să mai facă Dumnezeu cu unii ca aceştia? Se aseamănă unui copil care se depărtează de tatăl său, îi risipeşte toată averea, iar pe deasupra îl mai şi înjură. Ei, atunci ce să-i mai facă tatăl său? Însă ceilalţi vinovaţi care au puţină mărime de suflet îşi simt vinovăţia lor, se căiesc şi suferă pentru păcatele lor. Cer ca să fie ajutaţi şi într-adevăr sunt ajutaţi de rugăciunile credin­cioşilor. Adică Dumnezeu le dă posibilitatea să fie ajutaţi mai înainte de a se face a Doua Venire. Şi pre­cum în această viaţă, dacă cineva este prieten cu împăratul poate mijloci şi ajuta un vinovat, tot astfel şi cel care este prieten cu Dumnezeu poate mijloci la El prin rugăciunea sa şi astfel să mute pe morţii vinovaţi dintr-o “temniţă” în alta mai bună, dintr-o “celulă” în alta mai bună. Sau îi poate muta chiar într-o “cameră”, sau într-un “apartament”.

pace Cel mai bun parastas pentru cei morţiAşa cum îi uşurăm pe cei întemniţaţi cu sucuri răcoritoare, etc, pe care le ducem atunci când îi cercetăm, tot astfel şi pe morţi îi uşurăm prin rugăciu­nile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile credincioşilor pentru cei adormiţi şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.

Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiţi, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are nobleţe. Nu vrea să-i dea diavolului dreptul să-I spună: “Cum îl mântuieşti pe acesta de vreme ce nu s-a oste­nit?” Însă atunci când noi ne rugăm pentru cei ador­miţi, îi dăm dreptul lui Dumnezeu să intervină. El se înduioşează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposaţi decât pentru cei vii.

De aceea şi Biserica noastră are rânduiala paras­taselor. Parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiţi. Au puterea să scoată un suflet chiar şi din iad. Şi voi să faceţi la fiecare Sfântă Liturghie colivă pentru cei adormiţi. Grâul are semnifi­caţia lui, căci spune Scriptura: “Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune”. În lume sunt unii care se îngreuiază să fiarbă puţin grâu şi duc la biserică stafide, covrigi, colaci, ca să facă preoţii paras­tas. Dar în Sfântul Munte vezi nişte bătrânei, sărmanii, care la fiecare Sfântă Liturghie fac colivă pentru morţi şi pentru Sfântul pe care îl prăznuiesc pentru a primi binecuvântarea lui.

– Părinte, cei care au murit de curând au mai multă nevoie de rugăciune?

Atunci când intră cineva în temniţă, nu-i vine mai greu la început? Să facem rugăciune pentru răposaţii care nu au plăcut lui Dumnezeu, pentru ca să facă ceva şi pentru ei. Şi mai ales când ştim că cineva a fost nemilostiv – vreau să spun că părea a fi nemilostiv, pentru că se poate să credem că a fost aşa, dar în rea­litate să nu fi fost – şi a avut o viaţă păcătoasă, atunci să facem mai multă rugăciune. Sfinte Liturghii, Patruzeci de Sfinte Liturghii pentru sufletul aceluia şi să dăm milostenie1 săracilor pentru mântuirea sufle­tului său, pentru ca, rugându-se săracii “Dumnezeu să-l ierte“. Acela să fie înduplecat şi să-i miluiască. Şi astfel ceea ce nu a făcut acela facem noi pentru el. În timp ce un om care a avut bunătate, adică a avut intenţie de a face bine, chiar dacă viaţa lui nu a fost creştinească, numai cu puţină rugăciune este ajutat foarte mult.

Cunosc multe cazuri care mărturisesc cât de mult sunt ajutaţi cei adormiţi de rugăciunea oamenilor duhovniceşti. Odată a venit cineva la Colibă şi mi-a spus plângând: “Părinte, nu am făcut rugăciune pentru un oarecare cunoscut de al meu care a murit şi de aceea mi-a apărut în somn spunându-mi: «De douăzeci de zile nu am mai primit nici un ajutor de la tine. M-ai uitat şi acum sufăr». Şi într-adevăr, îmi spuse acela, de douăzeci de zile m-am luat cu diferite treburi şi nici pentru mine nu m-am rugat”.

– Părinte, atunci când moare cineva şi rudele lui ne cer să ne rugăm pentru el, este bine să facem în fiecare zi câte un şirag de metanii (o sută de rugăciuni)2 până la împlinirea celor patruzeci de zile?

– Dacă faci rugăciune pentru el, pune şi pe alţi adormiţi. De ce să meargă un tren la destinaţie numai cu un singur pasager de vreme ce mai încap şi alţii? Câţi răposaţi, sărmanii, nu au nevoie de ajutor, dar nu au pe nimeni care să se roage pentru ei! Unii fac paras­tase foarte dese, dar numai pentru vreun apropiat de-al lor. Dar în felul acesta nu este ajutat nici acela, pentru că rugăciunea lor nu este atât de bine plăcută lui Dumnezeu. Dacă tot fac atâtea parastase pentru acel suflet, să facă în acelaşi timp şi pentru străini.

– Părinte, mă preocupă uneori mântuirea tatălui meu, pentru că nu a avut nici o legătură cu Biserica.

– Nu poţi şti judecata lui Dumnezeu şi nici dacă acela nu s-a pocăit în ultima clipă. Dar când te pre­ocupă aceasta? În fiecare sâmbătă?

– Nu am urmărit acest lucru. Dar de ce să mă pre­ocupe în fiecare sâmbătă?

– Pentru că pe această zi o pretind cei morţi.

– Părinte, morţii care nu au oameni să se roage pentru ei sunt ajutaţi de rugăciunile celor care se roagă pentru toţi morţii în general?

– Desigur că sunt ajutaţi. Eu, atunci când mă rog pentru toţi cei adormiţi, îi văd în somn pe părinţii mei, pentru că şi ei se mângâie de rugăciunea pe care o fac. De fiecare dată când se face Sfânta Liturghie la Coliba mea, fac şi un parastas de obşte pentru toţi adormiţii, şi mă rog pentru împăraţi, arhierei, etc, iar la urmă spun “şi pentru cei ale căror nume nu s-au pomenit”.

Dacă vreodată nu fac rugăciuni pentru cei adormiţi, îmi apar înainte morţi cunoscuţi. Pe o rudă de a mea care a murit în război am văzut-o stându-mi înainte după Sfânta Liturghie, în vremea parastasului, pentru că numele ei nu-l pomenisem la parastas alături de numele celorlalţi adormiţi, deoarece fusese pomenită la Proscomidie împreună cu eroii care au căzut în luptă. Şi voi să nu daţi să se pomenească la Sfânta Proscomidie numai numele bolnavilor, ci şi numele morţilor, pentru că mai multă nevoie de ajutor au aceştia.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, “Viata de familie“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
01
nov.
14

Sensul vietii si al mortii

Sensul vietii si al mortiiPrin moarte intelegem sfarsitul vietii pamantesti datorita despartirii sufletului de trup. Aceasta despartire se produce din cauza slabirii si mortii celulelor corpului in urma unei boli, a vietii inaintate, ori din cauza unui accident, care distruge violent functia celulelor si locul lor din corp. Despartirea sufletului de trup il lipseste pe acesta de suportul lui material si pune capat existentei pamantesti a omului. Omul stie ca viata lui sfarseste prin moarte, mai devreme sau mai tarziu, dar nu cunoaste moartea din experienta proprie, ci din experienta altora. EI cunoaste moartea din afara, fiindca o vede la altii, dar nu cunoaste moartea in sine, din interiorul sau, si de aceea nu se poate da un raspuns definitiv si multumitor pentru toti cu privire la problema mortii. Moartea constituie evenimentul cel mai profund si mai tulburator al vietii, care ridica in mintea omului problema sensului vietii, fiindca o viata care se incheie cu moarte nu poate fi decat o viata absurda si lipsita de sens. Moartea este granita la care ne apare Domnul vietii, Creatorul, Cel care este singur nemuritor (Timotei 6, 16). Raspunsurile pe care omul a incercat sa le dea cat priveste moartea au fost neconcludente. Unii au gasit de cuviinta sa desconsidere trupul, considerand ca adevarata viata a spiritului ar incepe numai dupa moarte, fie printr-o revarsare a sufletului intr-o existenta impersonala si panteista, fie printr-o viata personala traita in jurul lui Dumnezeu, Care nu Se confunda cu natura. Altii socotesc ca moartea este un fenomen biologic, prin care fortele vitale concentrate intr-un organism re intra in circuitul naturii pentru a se concentra in alte organisme. In fine, omul modern cauta sa se elibereze de gandul mortii si sa acopere realitatea ei prin subterfugii, nemaipurtand doliu si ducandu-l pe cel decedat la crematoriu sau la cimitir cat mai discret posibil. Cu toate ca moartea pare sa constituie pentru el un fenomen natural – cel putin asa gandeste -, totusi in prezenta ei este cuprins de o mare spaima, iar aceasta pentru ca moartea ramane un fenomen extrem de important si tulburator pentru om. Toate incercarile lui de a gasi un raspuns la problema mortii raman neconcludente, fiindca omul nu se poate ridica deasupra mortii. Cel care S-a ridicat deasupra vietii si mortii a fost Hristos si numai El poate da un raspuns definitiv acestei probleme si sensului ei.

Hristos a aratat ca principala cauza a mortii noastre fizice, ca despartire a sufletului de trup, este rezultatul ruperii omului din comuniunea cu Dumnezeu. Atata vreme cat omul, ca fiinta creata si muritoare, a ramas in comuniune cu Dumnezeu, Cel necreat si nemuritor, a sorbit din El puterea divina, care l-a ferit de stricaciune si de moarte. Din momentul in care omul a iesit din comuniunea cu Dumnezeu, prin neascultare, a pierdut puterea dumnezeiasca, prin care putea deveni nemuritor, si a cazut in stricaciune si moarte fizica. Dumnezeu n-a lasat pe om sa piara, fiindca este faptura Sa, ci a trimis pe Fiul Sau, din iubire fata de lume, ca sa-i izbaveasca din moarte. Hristos nu ne-a descoperit numai cauza mortii noastre, ci a refacut comuniunea noastra cu Dumnezeu prin faptele Sale mantuitoare, dand dovada de ascultare pana la moarte si inca moarte pe cruce. Datorita ascultarii Lui, care s-a incununat cu moartea fizica, Hristos a schimbat radical sensul mortii, fiindca moartea, ca rezultat al neascultarii si necomuniunii noastre cu Dumnezeu, a devenit prin ascultarea Lui moarte spre comuniune de viata vesnica cu Dumnezeu. „Cand realitatea umana a lui Hristos a fost sadita in moarte, direct in inima lumii, in cel mai profund strat al universului, in acel moment Hristos, in umanitatea Sa corporala, a devenit adevaratul fundament ontologic al unui nou plan de mantuire a lumii, care imbratisa neamul omenesc … La moartea lui Hristos lumea a intrat intr-o primavara cosmica al carui seceris va fi refacerea universului nostru in noutate a si stralucirea de la sfarsitul timpului”. Moartea lui Hristos reprezinta evenimentul decisiv prin care viata lui Dumnezeu si slava Lui au venit definitiv in lume. Daca ne este dat harul sa murim cu El spre comuniunea de viata vesnica cu Dumnezeu, atunci intamplarea zilnica si banala pe care o numim moartea omului este ridicata intre tainele lui Dumnezeu. Hristos a schimbat esential sensul mortii, fiindca moartea nu mai inseamna coborarea omului in nefiinta, ci inaltarea lui la izvoarele vietii vesnice.

Omul se pregateste in cursul intregii vieti sa se mantuiasca prin sporirea si intarirea comuniunii lui cu Hristos, pentru ca moartea sa fie trecerea lui la plenitudinea comuni unii cu Dumnezeu si cu semenii. Moartea este pragul peste care trebuie sa trecem ca sa intram in sensul deplin al existentei. Prin moartea lui Hristos Cel rastignit, moartea si-a schimbat nu numai rostul ei in sine, ci si in experienta celor ce o traiesc, descoperindu-se ca poarta catre viata cea netrecatoare. Celor ce cred in Hristos nu li s-a deschis numai calea eternitatii, ci au primit si puterea dumnezeiasca de a parcurge impreuna cu El calea care duce la viata vesnica. Prin Botez primim din Hristos putere pentru moartea tainica cu El, ca sa putem inainta spre invierea cu El: „Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii in Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 11). Hristos ne da puterea sa traim moartea tainica cu El, moartea egoismului, ca predare lui Dumnezeu, intr-o continua dezvoltare, pentru ca in momentul culminat al mortii depline despartirea sufletului de trup sa coincida cu intrarea culminanta in plenitudinea vietii. „Noi totdeauna purtam in trup moartea lui Iisus, ca si viata Lui sa se arate in trupurile noastre” (II Corinteni 4, 10). Strigatul lui Hristos de pe Cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit?”, isi are iconomia sa in pregatirea noastra pentru acceptarea mortii ca poarta spre invierea fericita cu El. Prin acest strigat Iisus ne arata ca, din dorinta de a Se uni ca om deplin cu Tatal, accepta si durerile mortii, ca noi sa invatam sa acceptam, din iubire fata de Hristos, aceasta ultima durere a vietii noastre pamantesti. „Nici viata si nici moartea sa nu ne desparta pe noi de viata lui Hristos”. Prin Crucea datatoare de viata, viata isi afla implinirea prin moartea cu Hristos.

Prin despartirea sufletului de trup, in urma mortii fizice, acesta merge la Dumnezeu, iar trupul se intoarce in pamantul din care a fost zidit. In doctrina mai veche se vorbea despre nemurirea sufletului pe temeiul indestructibilitatii lui, ca substanta simpla si spirituala. Dar aceasta era mai curand o invatatura de natura filosofica, care s-a inspirat din panteismul substantialismului aristotelic, decat una teologica, fiindca sufletul, oricat de simplu ar fi el ca substanta, ramane in cele din urma tot creat si nu poate fi nemuritor prin el insusi. Teologia este datoare sa arate ca sufletul nu este nemuritor datorita calitatilor lui substantiale, ci ca sufletul este nemuritor prin vointa lui Dumnezeu, Care il mentine in existenta din iubire, iar prin aceasta sa ramana mereu dependent de El. Astfel, Sfantul Apostol Pavel spune: „Caci stim ca daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nerucuta de mana, vesnica, in ceruri. Caci de aceea si suspinam in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer, daca totusi vom fi gasiti invesmantati, iar nu goi” (II Corinteni 5, 1-2). Aceste cuvinte ale Apostolului arata ca sufletul a fost creat pentru viata vesnica, ca sa se poata saIaslui in Lumina, Care este Hristos, sau pentru ca Hristos sa focuiasca in el. Dar chiar daca ramane gol de Hristos, sufletul tot va exista in veci, ca sa cunoasca marea vrednicie pentru care a fost zidit de Dumnezeu, dar sa ramana intr-un vesnic regret pentru lipsirea de ea si pentru despartirea de Dumnezeu. Conceperea nemuririi substantiale a sufletului prin el insusi are drept consecinta tendinta de a conferi mai multa importanta judecatii particulare decat celei generale. Sufletul este nemuritor prin vointa lui Dumnezeu, ca sa se bucure vesnic de comuniunea lui cu Dumnezeu, sau sa regrete despartirea de Creatorul lui din pricina propriei Sale libertati. Sunt unii teologi care socotesc ca sufletul se distruge impreuna cu trupul, pentru ca astfel Dumnezeu sa apara ca Acela Care este singur capabil sa-i aduca din nou la viata impreuna cu trupul la invierea de obste. La baza acestei conceptii se afla convingerea ca pacatul n-ar fi distrus numai trupul, ci si chipul lui Dumnezeu din om, depasindu-se astfel chiar si pesimismul platonic, care se limita doar la trup. Este greu de conceput ca Dumnezeu intrerupe orice relatie cu o persoana pe care a adus-o la existenta. Daca iubirea lui Dumnezeu e neintrerupta, neintrerupta trebuie sa fie si existenta persoanei fata de care se indreapta ea. Dumnezeu tine sufletul omului in existenta si dupa moarte, ca sa arate ca iubirea Lui ramane in veci chiar si fata de cei ce nu vor raspunde in veci iubirii Lui.

01
nov.
14

Mosii de toamna – Pomenirea mortilor

Sambata, 1 noiembrie, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai.

De ce facem pomenire mortilor?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului „adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

Pomenirea mortilor

In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie

La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le aseaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Sambata, ziua de pomenire a mortilor

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua Invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea „Trilogia vietii”, „ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi”. Cuvantul „mosi” vine de la „stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul „mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: „Mosii de primavara” (de Macinici), „Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), „Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), „Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Adrian Cocosila

 

Reteta pentru coliva

Ingrediente:
500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.

Instructiuni :
1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape.
2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda.
3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.
4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei.
5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva.
6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta.
7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza.
8. Compozitia o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa.
9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet.
10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra.
11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.

Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.

Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.

01
nov.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-11-01

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 1-10)

n vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar un sutaş avea un serv pe care-l preţuia şi care, bolnav, era pe moarte. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, rugându-L să vină şi să-i vindece servul. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el; că iubeşte neamul nostru; şi sinagoga, el ne-a zidit-o“. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nici pe mine nu m’am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face“. Iar Iisus, auzind acestea, S’a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis către mulţimea care venea după El: „Vă spun Eu vouă că nici în Israel n’am aflat atâta credinţă!“ Şi când cei trimişi s’au întors acasă, l-au găsit pe serv sănătos.
01
nov.
14

Apostolul Zilei : 2014-11-01

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Corinteni 3,

12-18

F-150x150raţilor, având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.
01
nov.
14

Noiembrie 2014

nov14

0001




Blog Stats

  • 323.283 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte