Arhivă pentru 11 noiembrie 2014

11
nov.
14

Ajunge ca inima să fie lipită de rugăciune şi gândul să fie curat

kinopoisk.ruŞi nu-mi spune că fiind ocupat încontinuu cu problemele vieţii de zi cu zi, nu poţi alerga mereu la biserică să te rogi. Să zicem că nu poţi să te duci la biserică. Însă oriunde te-ai afla, nimic nu te împiedică să ridici în sufletul tău jertfelnic Domnului.

Nu te împiedică nici locul, nici ora. Şi chiar dacă nu îngenunchezi, nu plângi şi nu-ţi ridici mâinile spre cer, rugăciunea va fi desăvârşită dacă gândul tău este îndreptat cu totul spre Dumnezeu.

Dacă nu poţi merge la biserică, atunci când mergi pe drum, când te afli la piaţă, când călătoreşti pe mare, când eşti la lucrul tău, când pregăteşti de mâncare, când cultivi pământul sau orice altă treabă faci, roagă-te cu stăruinţă şi neîmprăştiere a cugetului. Lui Dumnezeu nu Îi pasă de locul unde suntem. Ajunge ca inima să fie lipită de rugăciune şi gândul să fie curat. Uite, Sfântul Apostol Pavel s-a rugat nu în biserică, stând în picioare sau în genunchi, ci în închisoare, întins pe spate, pentru că picioarele sale erau strânse în butuci. Dar fiindcă s-a rugat din toată inima, temeliile temniţei s-au zguduit, legăturile s-au desfăcut, iar temnicerul a crezut în Dumnezeul cel adevărat, botezându-se cu întreaga sa familie (Fapte 16, 25-35).

Din Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 194-195

11
nov.
14

Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi am fi buni bucuroşi să scăpăm de ea

hjDeosebirea, marea deosebire între noi şi Iisus, e că Iisus nu avea vină, pe când noi toţi avem vină. Şi iarăși, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apărat de ea, n-a stricat nevinovăţia Sa, n-a ameninţat stăpânirea omenească ce-L răstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L răstigneau, şi-L huleau după ce L-au răstignit.

Noi, dimpotrivă, căutăm pe toate cărările, cum să scăpăm de cruce, cum să ne strigăm nevinovăţia, cum să ne ascundem păcatele şi să strigăm în gura mare, cruce grea avem de dus. Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi am fi buni bucuroşi să scăpăm de ea.

Noi facem de ruşine Crucea lui Hristos, dar şi Crucea lui Hristos ne face pe noi de ruşine. Căci să fim drepţi: nouă încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încă nu ne-a bătut nimeni piroane în mâini şi în picioare şi încă nu şi-a bătut nimeni joc de noi, cum şi-a bătut de Iisus.

Dar, chiar acestea toate de le-am pătimi, trebuie să răbdăm pentru mântuirea noastră, aşa cum le-a răbdat Hristos, tot pentru a noastră mântuire. Nu este o altă cale de mântuire, de ispăşire a păcatelor decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea.

Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă.

Deci, cel ce vrea să se mântuiască n-are pe nimeni de osândit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, răstignirea-l așteaptă, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc. În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni. În cuptorul suferințelor de tot felul se curătește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten. Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus! În Cruce Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui.

Extras Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 140-142

11
nov.
14

Nu strânge comoară pe pământ

barsana-maramuresIntr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor.

Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul.

– Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin.

– Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere.

Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand:

– Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale?

– “Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?”

– “Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine”.

– Nu inteleg ce vrei sa spui!

– Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.

11
nov.
14

Ignoranța este un păcat grav, căci un creștin autentic nu poate fi prost

Parintele-Galeriu-foto-c-Dinu-LazarSintagma „crede și nu cerceta” există în Scriptură? Care este originea acestor vorbe?

Nu, nici vorbă, nici pomeneală. Eu cred că unii, în diverse dialoguri cu teologi, și mai cu seamă în mediul apusean în care o vreme folosința Scripturii a fost interzisă poporului, ca nu cumva acesta să o interpreteze greșit și să fie prilej de erezii, atunci probabil s-a ivit această sintagmă străină, pusă ignorant și malefic pe seama Sfintei Scripturi.

Nu cunoașterea a interzis-o Dumnezeu, căci ea este un dar al Duhului Sfânt, așa cum este consemnat în cele șapte daruri de către profetul Isaia (cap. 11, vers. 1-3). De altfel, ignoranța este un păcat foarte grav, și așa și este, căci un creștin autentic nu poate fi prost. În Evanghelia Sfântului Ioan, la cap. 17, Mântuitorul, în rugăciunea arhierească spune: „Iar viața veșnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu, și pe Iisus Hristos, pe care Tu L-ai trimis. A-L cunoaște înseamnă implicit a cunoaște creația, făptuirea Lui, pentru că „toate printr-Însul s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. Așadar, nu este vorba de interdicția cunoașterii, ci de oprirea cunoașterii ambigue.

Părintele Galeriu,

Extras din „Dialoguri de seară”  Edit. Harisma, București, 1991, p. 90-91

11
nov.
14

Mărturia unei tinere forţată să avorteze

unhappyBună,

O să mă prezint, iar apoi vă voi destăinui ceva care nu ar fi trebuit să se întâmple și pentru care o să-mi pară rău toată viața.

Mă numesc Maria. Părinții mei s-au despărțit  când aveam 7 ani. Mama nu mă lasă să-l văd pe tata și pentru asta aplica ”metodele” ei (despre care azi nu o să vorbesc). Pe el nu l-am mai văzut de atunci…

Eu și mama nu am avut o relație bună, sau mai bine zis nu am avut niciun fel de relație, și cu atât mai puțin de mamă și fiică.

La 15 ani mergeam acasă numai ca să dorm, restul timpului nu stăteam acasă deoarece situația era insuportabilă. Ea avea și are în continuare probleme cu băutura. La 16 ani deja nu mai locuiam cu mama, fiindcă ea nu mă voia acolo. Trăiam cu 240 euro pe lună, din care 150 euro dădeam pe chirie. Trebuia să supraviețuiesc cu 90 de euro pentru mâncare, transport, igienă…Pare imposibil, sau cel puțin așa îmi părea mie (și nu aveam niciun viciu, nu fumez, nu beau, nu merg la distracții).

Pe 15 ianuarie 2004 am început o relație cu un băiat cu care am locuit împreună fiindcă nu puteam să plătesc chiria. După trei luni, la vârsta de 17 ani, aflam că eram însărcinată în zece săptămâni. Am aflat așa târziu deoarece am ovare polichistice și, dacă nu îmi vine menstruația, nu e nimic ieșit din comun.

Prietenul meu m-a lăsat fără nici o opțiune. Vroia să avortez. Dacă nu, mă părăsea și mă dădea afară din casă. Nici măcar nu se putea vorbi cu el. Nici mama nu a vrut să mă ajute. Eu eram minoră, fără nimic, fără nimeni.

Nu mă mai opream din plâns. Nu mă ascultau. Eu îmi iubeam bebelușul. Era copilul meu. Aveam nevoie de o șansă. Aș fi mers înainte. Tot timpul am avut putere să merg înainte. Nimic nu m-a doborât niciodată.

După 4 zile deja eram la clinică, cu lacrimile  și cu inima înghețate. M-au chemat să-mi facă o ecografie. Cu toate că eu simțeam că el e acolo înlăuntrul meu, fără să trebuiască să-l aud sau să-l văd, l-am văzut acolo, mititel, i-am ascultat bătăile inimii.. Din nou au început să-mi curgă lacrimile șiroi…

După ceva timp am fost dusă într-o sală unde mi-au dat un halat albastru și niște papuci să mă schimb, dar eu nu puteam să mă opresc din plâns. Am deschis ușa și m-am dus după prietenul meu să-i spun să-i dea o șansă, că eu nu o să-i dau bătăi de cap. Însă, o asistentă m-a văzut și m-a întrebat ce vreau, nelăsându-mă să ies. Am rămas acolo, mama și prietenul meu așteptau afară.

Mi-am pus halatul, mă durea foarte tare burta, îmi venea să vomit. Ştiu că bebelușul meu simțea că ceva nu e bine.
M-a luat o asistentă, m-a dus la un pat unde stai cu picioarele în sus, ca atunci când trebuie să naști, doar că mie nu-mi venise ceasul să nasc…

Am întrebat dacă o să mă doară. Nu mi-au făcut anestezie și imediat am văzut pe ecran cum mi-au băgat ceva în vagin și scoteau copilașul. Am simțit cea mai mare durere din viața mea. Doamne, ce oribil trebuie să fi fost și pentru el. Eu nu mă mai opream din plâns, asistentele erau șocate. Nu mi-au spus ce durere imensă o să am și încă pentru tot restul vieții mele.

După ce au terminat, au zis: ”Fata asta ori nu a vrut s-o facă, ori i-a părut rău”.

Asta s-a întâmplat la data de 7 iulie, 2004. Sunt deja 4 luni de atunci, iar eu plâng în continuare. Acum am aflat că sunt centre care ajut femeile, că sunt mai multe opțiuni decât credeam eu, dar în patru zile nu am avut timp să aflu.
Nu am mai văzut-o pe mama de atunci și nici nu am vorbit cu ea. Nici măcar nu știu de ce îi mai zic mamă. E un cuvânt prea mare pentru ea, iar acum și pentru mine.

La fetele care se află în situația mea, măcar de li s-ar spune că nu sunt o povară și că nu sunt singure sau că sunt prea tinere. Să se documenteze despre ce o să-i facă copilului, deoarece prețul care îl plătești pentru așa ceva e prea scump. Cred că bebelușul nici pentru toți banii din lume nu i-ar face așa ceva mamei lui.

L-au aruncat acolo la gunoi și nu era el cel care trebuia să fie acolo…Și intrau pacientele una după alta. Doamne Dumnezeule, ce masacru! Şi mai vorbim de război, de atentate, când sunt atâția bebeluşi care mor zi de zi! Să se deschidă ochii și inima celor ce se beneficiază de pe urma avortului și poate nu sunt conștienți de ceea ce fac.

Dacă lupți, poți să pierzi, dar dacă nu lupți, ești pierdut!

11
nov.
14

Cuvinte despre rugăciune

parintele Efrem_Katunakiotul* * *

Când faci rucodelie sau vreo altă ascultare să nu lași rugăciunea, pentru că ea te îndumnezeiește. Primul lucru pe care îl veți simți, părinților, este bucuria. Primul stadiu prin care veți trece, spunând rugăciunea, este bucuria. Iar ea nu este nimic altceva decât o pietricică în întinderea mării, este semnul că înlăuntrul tău începi să te luminezi. De aceea rostește rugăciunea, rostește mereu rugăciunea, iar aceasta te va aduce la o stare mult mai înaltă, pe care nici măcar nu ți-o poți închipui.
Elevul școlii primare nu poate înțelege cele ce se învață la liceu și nici cel de la liceu nu poate înțelege cele ce se învață la universitate. Dar când harul vine înlăuntrul tău, vei înțelege că ești elev de liceu sau student la universitate.

 

* * *

Atunci când un călugăr a mers la toaletă rostind rugăciunea, i s-a arătat diavolul, spunându-i: “Bre, rugăciunea pe care o spui tu este murdară”. Iar călugărul i-a răspuns: “Ascultă, lepădatule de slava dumnezeiască: ceea ce iese din trupul meu merge jos, iar ceea ce iese din suflet merge sus, și nu au nici o legătură una cu alta”.

* * *

Mai sus de chilia noastră locuia un călugăr care, potrivit judecăților lui Dumnezeu, era demonizat. Bătrânii nu puteau să vină jos la chilia noastră să se împărtășească și de aceea mergeam eu sus la chilia lor, acolo unde este acum părintele Ghedeon, și îi împărtășeam. Mergeam în Sfântul Altar, scoteam cutiuța cu Sfintele Taine, iar bătrânii veneau în fața Sfintelor Uși și îi împărtășeam. Odată călugărul demonizat mi-a psus:
– Diavolul stă în spate, în pronaos.
– Îl vezi? l-am întrebat.
– Da, îl văd, mi-a răspuns acesta. Și a continuat: Când spun rugăciunea o dată, diavolul se tulbură, când o spun a doua oară, spumegă, iar la a treia rugăciune se face nevăzut.
Iată puterea rugăciunii! Aceasta o spun și cărțile noastre.
– Fiul meu, spunea un stareț, rostește rugăciunea!
– O spun, dar nu înțeleg nimic.
– Tu nu o înțelegi, dar diavolul o înțelege și fuge.
Să spunem și despre minunea care s-a făcut cu coșul.
Un stareț i-a spus ucenicului său:
– Vino aici, fiul meu, ia coșul și mergi sus la cișmea ca să-l umpli cu apă.
– Părinte, doar nu mi-am pierdut mințile. Cum să umplu coșul cu apă?
– Bine, fiul meu, dar nu mi-ai spus că vrei să vezi o minune? Nu vrei să vezi ce putere are rugăciunea?
– Vreau, părinte, a răspuns ucenicul.
– Ei, atunci fă ceea ce ți-am spus, dar să rostești și rugăciunea. Tot timpul să spui rugăciunea.
– Să fie binecuvântat!
Apoi ucenicul a plecat rostind neîncetat rugăciunea “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Ajungând la cișmea, a umplut coșul cu apă, fără ca aceasta să curgă pe jos, pentru că el continua să rostească rugăciunea. În acest timp starețul se ruga lui Dumnezeu să arate ucenicului său minunea. Văzând coșul plin cu apă, alergă să îl arate starețului. Pe drum însă i s-a arătat diavolul în chip de om și i-a spus:
– Călugăre, unde mergi?
– Merg la starețul meu.
– Cum te cheamă?
– Gheorghe.
– Câți ani ai de când ești călugăr?
– Cinci-șase ani.
– Ce rucodelie faci?
– Fac peceți.
Și astfel începând grăirea în deșert, a părăsit rugăciunea. De aceea apa a curs jos, iar el s-a dus la stareț cu coșul gol.
– Ce s-a întâmplat, fiul meu?
– Părinte, asta și asta.
– Ai lăsat rugăciunea, fiul meu, și de aceea a curs apa. Atunci când spuneai rugăciunea, coșul ținea apa, însă atunci când te-ai oprit și ai început grăirea în deșert, apa a curs jos.

* * *

Cei mai mulți dintre închinătorii care vin la Katunakia mă roagă să le spun ceva. Atunci eu le spun: în douăzeci și patru de ore, afierosiți măcar o jumătate de oră pentru a spune rugăciunea fără să țineți metania în mână. Să faceți aceasta la orice oră, dar mai de preferat la orele 10-11 noaptea. S-o rostiți cu implorare, rugător, plângător: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”.

Cultivați aceasta și veți vedea ce rod va face. De la jumătate de oră o vei spune apoi o oră, dar ia aminte ca în acel timp nici telefonul să nu sune, nici să spui: “A, această treabă trebuie să o fac acum”, sau să te cuprindă somnul, sau vreun gând hulitor să treacă prin mintea ta. Închide telefonul, termină-ți toate treburile și fă aceasta o jumătate de oră, nu mai mult și vei vedea că acest copăcel pe care îl plantezi acum mâine-poimâine va face rod. Și Sfântul Ioan Gură de Aur, și Sfântul Vasile cel Mare de la aceasta au început. Un mic copăcel și au devenit luminători ai lumii.

* * *

Rugăciunea, metania, milostenia atrag mila lui Dumnezeu. Nici un păcat nu poate birui mila lui Dumnezeu.

* * *

Nici o rugăciune pe care o faci pentru fratele tău, pentru ruda ta, nu se pierde. Dumnezeu îl va ajuta atunci când se va afla într-o situație grea. Rugăciunea nu numai că ajută, dar poate să scoată chiar și un suflet din iad. Atâta putere are rugăciunea.

* * *

Rugăciunea minții îl aduce pe om puțin câte puțin la starea de har de la Botez.

Colecția Părinți Athoniți, 8, “Starețul Efrem Katunakiotul”, Ieromonahul Iosif Aghioritul, Editura “EVANGHELISMOS”, 2004

11
nov.
14

Dacă nu-L putem iubi pe Dumnezeu…

copil_5Părinte, dacă nu-L putem iubi pe Dumnezeu, din cauza împietririi inimii, sau a păcatelor, ce facem?

– Îi cerem tot Lui. Pentru fiul pierdut – mort a fost şi-a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat – când a primit iubirea adevărată de la Dumnezeu, iertarea păcatelor, aceasta a fost mai mare decât averea pe care a primit-o când a cerut el de la tatăl: „Tată, dă-mi partea mea de avere!”, când el era ca domnu’ Goe şi a cerut să-i dea Dumnezeu averea lui, a lui! Şi Dumnezeu, după ce a spus: „Daţi inel în dreapta lui!”, a spus: „Jertfim viţelul cel gras, să ne veselim!”.

Dumnezeu de aceea îţi dă mai mult decât meriţi, ca să trezească în tine o recunoştinţă, să-L iubeşti şi tu. Că n-a fost vrednicie ceea ce i-a dat Dumnezeu la fiul cel pierdut.

Din Părintele Adrian Făgeţeanu, Viaţa mea. Mărturia mea, Interviuri de Andrei Dârlău, Editura Areopag, București, 2011, p. 129-130




Blog Stats

  • 308.322 hits

Arhive

Adormirea Maicii Domnului Aghiasma Ajunul Bobotezei apa sfintita Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria darul lui Dumnezeu De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Doamne DUMNEZEU Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristos Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Ilie Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Ispitele Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Lunea Sfantului Duh Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Noi Nu te atinge de Mine omule Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile răbdare Saptamana Alba Saptamana Luminata Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Epitaf Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Părinte