Arhivă pentru 14 noiembrie 2014

14
nov.
14

Cum masori corect temperatura unui nou-nascut

Nici o mamica nu scapa de stresul primei febre a micutului, asa ca fii pregatita pentru marea incercare.

Masoara-i temperatura precis si cat mai putin traumatizant!

Alegerea termometrului

Oferta de termometre este din ce in ce mai mare: de la banalul termometru de sticla cu mercur (care pierde tot mai mult teren datorita riscului de spargere si expunere la mercur), la sofisticatele termometre digitale, care pot masura temperatura oral, rectal sau axilar. Exista, de asemenea, varianta termometrelor auriculare, care masoara temperatura la nivelul urechii, oferind o informatie reala intr-o secunda.

Masurarea rectala a temperaturii in 8 pasi

  1. Dezinfectezi termometrul prin stergerea lui cu alcool.
  2. Il scuturi pana la o valoare sub 36° C. Daca este digital il pregatesti pentru o noua masurare.
  3. Ungi bulbul termometrului cu ulei pentru bebelusi sau cu crema.
  4. Asezi copilasul intins pe burtica.
  5. Cu grija introduci bulbul termometrului in fundulet (1,5-2,5cm), cu inclinarea pe care o ia de la sine, fara sa traumatizezi zona anusului si rectului.
  6. Mentii termometrul 3 minute, fara sa-l lasi din mana. Daca este digital, un bip te va anunta cand este momentul sa-l scoti.
  7. Scoti termometrul usor.
  8. Citesti imediat valoarea.

Interpretarea valorilor

Valorile normale pentru temperatura masurata rectal sunt de 36,6 – 37,2° C. Uneori o valoare de 37,4° C nu are o semnificatie speciala, dar este bine sa anunti medicul. Valorile ce depasesc 37,6° C sunt considerate febra si trebuie tratate corespunzator.

Pentru temperatura masurata axilar se considera febra orice valoare ce depaseste 37,2° C. Daca puiul este agitat, plange sau da din manute si picioruse, valorile masurate sunt fals crescute datorita efortului fizic. Intai linisteste-l pe micut si apoi masoara-i temperatura.

Toti copiii au aceeasi temperatura normala

Fals! Fiecare copilas este unic. Pentru a afla temperatura normala a puiului tau, trebuie sa i-o masori o data atunci cand este perfect sanatos. In felul acesta poti descoperi mai usor eventualele probleme.

Masurarea temperaturii poate provoca scaun

Adevarat! Mai ales daca introduci prea adanc termometrul in fundulet. Unii copilasi isi formeaza chiar un reflex din a avea scaun atunci cand le introduci termometrul. O buna lubrifiere a termometrului poate impiedica acest lucru. Iar mucoasa este foarte sensibila si poate fi usor ranita.

Temperatura luata axilar este mai putin precisa

Adevarat! Mai ales cand este vorba despre un copil mic. Termometrul trebuie pus bine axilar, iar bratul trebuie tinut pe langa corp sau pe piept. Durata de masurare este mai mare (10 minute pentru un termometru obisnuit). Este greu sa-l tii pe micut intr-o astfel de pozitie, mai ales daca este agitat.

Cand chemi medicul acasa?

  • Daca micutul are o temperatura rectala de 38° C sau mai mare.
  • Cand are o temperatura la nivelul urechii de 37,5° C sau mai mare.
  • Temperatura nu scade cu tratamentul uzual.
  • Se insoteste de agitatie, dureri de cap, gat intepenit, confuzie, contractii musculare sau lipsa reactiilor copilului (nu poate fi trezit).
  • Respira greu sau respira rapid si zgomotos.
14
nov.
14

Prima saptamana cu bebe acasa

Prima saptamana cu bebe este o perioada frumoasa, dar dificila. Ti-am pregatit o lista cu strictul necesar pentru aceaste zile ca sa nu te lansezi in cheltuieli inutile.

Prima saptamana cu bebe acasa

Acum ceva timp, o buna prietena care urma sa nasca m-a intrebat de ce lucruri avea nevoie acasa dupa ce se intoarce de la maternitate. Mai era doar o luna pana sa-si cunoasca bebelusul si intrase intr-o perioada de shopping panicat, si fara discernamant, asa ca i-am trimis un email concis, cu lista lucrurilor de care am avut si eu nevoie in prima saptamana cu bebe. Mi-am amintit de acest lucru acum cateva zile cand, intr-un magazin pentru copii, un tanar tatic era foarte panicat pentru ca nu gasea cantar de bebelusi. I-am sugerat atunci sa imprumute unul pentru ca nu-l va folosi decat maxim doua luni. S-a uitat la mine cu o privire disperata, a dat ridicat din umeri si mi-a zis: „Stiu foarte bine, dar ce sa fac? Am cumparat deja si pompita de san si sotia mea a folosit-o o singura data!”

Lista de necesar pentru prima saptamana cu bebe

  • Pampers nr. 1
  • Servetele umede
  • Sapun, gel de dus, crema de corp
  • Fiole cu ser fiziologic pentru curatarea nasucului si a ochisorilor
  • Batista bebelusului sau pompita de nas
  • Supozitoare Novocalmin, pentru temperatura.
  • Medicament contra colicilor (Infacol, Bonisan Sab Simplex)
  • Vigantol, solutie uleioasa pentru prevenirea rahitismului, din a 7-a zi de viata.
  • Termometru de camera si de baita
  • Exista si detergenti pentru copii, dar daca nu este sensibil la cei obisnuiti, foloseste unul normal, dar fara balsam.
  • Carucior pe care-l poti folosi si cu si fara landou (daca nu ai chizitionat deja un patut de bebelus, poate sa doarma linistit pentru inceput si in landou)
  • Cadita
  • Doua biberoane, de 150 ml. Nu are rost sa-ti iei la inceput mai multe pentru ca, daca alaptezi, nu vei avea nevoie prea des de ele
  • Ceai pentru stimularea lactatiei pe baza de anason, fenicul si chimion.
  • Asternuri patut
  • Paturica
  • Hainutele pentru 2-3 luni ca sa le folosesti mai mult timp.
  • Body-urile sunt esentiale. Cauta body-uri care se incheie rapid, nu care se dau pe cap si sunt din bumbac. Stiu ca-ti place ca bebe sa fie imbracat foarte frumos, dar alege haine in primul rand practice, comode si din material de calitate.
  • Sa ai vreo 3-4 body-uri cu maneca lunga, tot atatea cu maneca scurta si tot atatea intregi – cele intregi sunt practice la  de somn (copilasul nu se simte bine infofolit si cu un body intreg ai siguranta ca nu ramane descoperit sau cu spatele gol).
  • 3 caciulite
  • 3 pantalonasi, daca se poate intregi sa nu fie nevoie se-i dai sosete cand sta in casa
  • 3-4 bluzite

Extra

Cand te intorci din maternitate o sa-ti dai seama daca ai nevoie de: lapte praf potrivit varstei, mameloane de silicon(daca nu ai lapte suficient la iesirea din maternitate). Imprumuta de la o prietena un cantar de bebe. Vei fi obsedata de greutatea lui bebe in primele luni, apoi te vei mai linisti.

Final

Pe parcurs, o sa vezi de ce ai nevoie, ce masura au hainutele si de ce alte lucruri ai nevoie. Ia serios in calcul faptul ca o sa primesti muuulte hainute. Nu are rost sa dai bani pe lucruri pe care nu le vei folosi decat o data sau, mai rau, deloc. Important este sa fii calma si sa afli care sunt nevoile exacte ale bebelusului tau

14
nov.
14

Temperatura in camera copilului

Grija ca puiul tău să nu răcească te face să te întrebi dacă temperatura în camera copilului nu este cumva prea scăzută? Totuşi, ai grijă să nu supra-încălzeşti camera.

Temperatura in camera copilului

O cameră supra-încălzită, în care simţi că nu mai poţi respira, nu înseamnă că micuţul tău se simte bine. Dimpotrivă, dorinţa ta de a-l feri de frig şi de răceală, poate usca aerul, dar şi pielea şi năsucul copilaşului, eşti atenţionată într-un articol publicat în revista Mami, realizat cu ajutorul medicului pediatru Mihaela Mogoş, în care ţi se arată cum să eviţi supra-încălzirea camerei şi care este temperatura corectă. Iată despre ce este vorba.

Nu supra-încălzi camera copilului

Concepţia greşită: are mânuţele şi picioarele reci, deci îi este frig şi trebuie să faci foarte cald în camera copilului. Aşa că dai centrala mai tare sau îi pui în cameră un radiator.

De ce să NU faci aşa Când am luat în discuţie hainele bebeluşului în sezonul rece, am explicat fenomenul mânuţelor reci şi faptul că organismul imatur al bebeluşilor nu îşi poate regla temperatura la fel de eficient precum organismul unui adult, existând riscul ca atunci când bebe este înfofolit să se încingă prea tare.

Aşadar, dacă ţie îţi e bine în casă, înseamnă că nici lui nu îi este frig. În plus, supra-încălzirea camerei usucă aerul, şi bebe va avea pielea şi năsucul uscate.

Temperatura ideală în camera copilului

Ce ar trebui să faci Temperatura în camera copilului trebuie să fie, în mod ideal, de 20-21 de grade Celsius. Aşa că, dacă termometrul din cameră indică această valoare, poţi sta liniştită.

Evită folosirea mijloacelor suplimentare de încălzire – un radiator, de exemplu, nu doar usucă aerul, dar poate fi şi periculos (nu îl lăsa pornit peste noapte sau când lipsiţi de acasă). Pentru a menţine umiditatea corespunzătoare, foloseşte umidificatorul. Dacă bugetul nu îţi permite achiziţionarea unui astfel de aparat, aşază pe calorifer un vas umplut cu apă.

14
nov.
14

Muzica de relaxare pentru viitoare mamici si bebelusi

Asculta 51 de minute de muzica de relaxare pentru viitoare mamici si bebelusi.

Muzica de relaxare pentru viitoare mamici si bebelusi

Oamenii de stiinta au observat ca muzica stimuleaza miscarile fatului in uter si regleaza bataile inimii. Mai mult, muzicologul american Don Campbell a explicat in cartea „The Mozart Effect for Children” („Efectul Mozart asupra copiilor”) efectele muzicii asupra creierului si sustine ca muzica lui Mozart este cel mai bun stimulent pentru crearea de noi conexiuni neuronale in creierul copiilor, realizand un playlist cu muzica lui Mozart pentru copii.

De asemenea, muzica relaxanta este indicata si pentru viitoarea mamica. Sunt numeroase metode de relaxare pentru mami, de la yoga, la masaj si exercitii de respiratie, dar muzica este cea mai la indemana.  Auditiile muzicale in timpul sarcinii scurteaza  durata travaliului, pot sa insemne nasteri mai putin traumatice, nou-nascuti mai relaxati si deprindere precoce a limbajului.

Pentru ca muzica este atat de importanta pentru bebelusi, dar si pentru viitoarea mamica, iata 51 de minte de muzica relaxanta special dedicate lor.

 

14
nov.
14

Un travaliu fara chinuri cu gimnastica

Iti este teama de contractiile care preced nasterea?  Iata cateva exercitii care te vor ajuta sa treci mai usor peste aceste momente.

In prima faza a travaliului incepe sa creasca presiunea pelviana, care devine din ce in ce mai mare pe masura ce contractiile se intensifica. Simti o usurare imediata daca te asezi pe o minge mare de plaja, cu picioarele departate si faci cateva miscari de rotatie, ritmice. In salile de gimnastica prenatala exista „mingi de nastere”, niste nazbatii ca niste baloane meteorologice mai mici.

Iata cateva exercitii:

Imagineaza-ti ca mingea este cel de-al treilea punt de sprijin al unui taburet cu trei picioare. Departeaza-ti picioarele la 120 de grade. Balanseaza-ti oasele sezutului in timp ce pelvisul sta usor inainte, iar genunchii se afla mai jos decat soldurile.

Odihneste-ti mainile pe genunchi!

Daca nu ai nicio minge de plaja si nici una „de nastere”, te poti folosi de un scaun cu spatar, asezandu-te cat mai pe muchie. Sau pe pervazul unei ferestre. Orice ai alege, asigura-te ca e 100% sigur ca echilibru si cere ajutorul pertenerului sau al moasei cand echilibrul ti se pare sovailenic sau „unduitor”.

Pe masura ce contractiile devin mai dese, incearca sa te legeni dintr-o parte in alta pentru a detensiona muschii din partea inferioara a spatelui.

Continua sa respiri incet si sa-ti coordonezi respiratiile cu contractiile, care acum ar putea sa dureze cam un minut si jumatate. Rasuflarea ta trebuie sa fie astfel moderata incat sa poata inclina flacaruia unei candele, dar sa nu o stinga.

In aceasta faza, incepi deja sa te simti obosita. Incearca sa mentii o stare pozitiva. Incurajeaza-te cu gandul ca fiecare contractie inseamna un pas mai aproape de copilul tau.

Daca tatal asista la nastere, e bine sa stea in fata ta si sa pastrati contactul vizual. Incearca sa nu te izolezi in propria lume, inchizand ochii.

14
nov.
14

8 simptome sarcina. Cum te anunta corpul ca astepti un bebe

Trecem în revistă cele mai dese simptome sarcină – sunt indicii pe care ţi le oferă corpul tău, unele chiar înainte ca testul de sarcină să-ţi confirme faptul că aştepţi un bebe.

Pe lângă absenţa menstruaţiei, primul semn că în viaţa ta se vor petrece schimbări majore, mai există câteva simptome sarcină. Iată care sunt acestea.

8 simptome sarcină

Urinarea frecventă
Urinarea frecventă este determinată de hormonii de sarcină. La scurt timp după concepţie, placenta începe să secrete hormonul HCG (gonadotropină corionica umană) care, la rândul lui, contribuie la creşterea volumului de sânge din pelvis, ceea ce îţi va da senzaţia de urinare – HCG este hormonul pe care îl detectează testele de sarcină (este un hormon special din urină sau sânge, prezent doar în caz de sarcină şi este sintetizat de organism atunci când oul fertilizat se implantează în uter).

Acest simptom este normal în sarcină şi va dura până la sfârşitul primului trimestru. Urinarea frecventă poate să revină în ultima parte a sarcinii, când bebeluşul tot mai mare va apăsa pe vezica urinară.

Greţurile de dimineaţa

Deşi este numită greaţa de dimineaţa, starea de rău însoţită – uneori şi de migrene – care poate apărea la orice oră din zi sau chiar seară.

Sunt multe teorii privitoare la aceste simptome sarcină, dar cele mai vehiculate sunt cantitatea scăzută de glucoză din sânge şi hormonii de sarcină care irită stomacul. Pentru a evita stările de rău trebuie să mănânci puţin şi des. Cele mai indicate alimente sunt orezul şi cerealele, în timp ce mâncărurile grase, cum ar fi cartofii prăjiţi, amplifică starea de rău.

Migrena de sarcina

Din cauza modificărilor hormonale, este posibil că migrenele să te sâcâie mai mult în primul trimestru. Odată cu trecerea în al doilea trimestru, episoadele se răresc şi este posibil să reapară la ceva vreme după naştere.

Sânii devin sensibili

Încă din primele zile ale instalării sarcinii, corpul tău începe să se pregătească pentru alăptare. Acest lucru face că sânii să devină mai sensibili la atingere. Mai poţi observa o mâncărime uşoară în jurul sfârcurilor. Pe lângă aceste simptome sarcină, sânii se vor mări şi s-ar putea să ai nevoie de un sutien cu o mărime mai mare în primul trimestru.

Dureri de spate

În general, durerile de spate apar în ultimul trimestru, pe măsură ce creşte greutatea bebeluşului. Totuşi, unele femei încep să simtă dureri în partea de jos a spatelui odată cu apariţia sarcinii. Aceste dureri de spate în sarcină pot fi determinate de: nivelul crescut de hormoni care permit ligamentelor să se înmoaie pentru a facilita naşterea, iar atunci suportul greutăţii este mai greu de susţinut; centrul de greutate care se va deplasa spre faţă şi va trage coloana, ceea ce duce la schimbări de postură; surplusul de greutate – inevitabil vei lua kilograme în plus, iar spatele este obligat să le suporte; stresul – de obicei găseşte punctul slab din organism şi îl exploatează.

Apar poftele – în primul trimestru ţi se taie pofta de amar

Poftele reprezintă unele dintre cele mai cunoscute simptome sarcină. Chiar dacă nu eşti o persoană pofticioasă, la începutul sarcinii poţi să ai surpriza să pofteşti la cele mai neaşteptate lucruri. În primele luni de sarcină există o percepţie accentuată pentru amar. Se pare că această modificare a gustului acţionează că un mecanism de protecţie, deoarece multe plante şi fructe toxice sunt amare. Această modificare a gustului le previne pe mămici să nu consume diverse substanţe (inclusiv alcoolul) care ar putea fi dăunătoare pentru cel mic în perioada lui critică de dezvoltare.

Apare sângerarea de fixare

Numită în literatura de specialitate şi nidaţie, sângerarea de fixare este provocată de implantarea blastocistului (ovulul fertilizat) în mucoasa uterului şi reprezintă o „confirmare” a sarcinii.

Oboseala

La scurt timp după concepţie, nivelul progesteronului creşte. Cum acest hormon are un efect sedativ, nu este de mirare că vei simţi nevoia să dormi tot mai des. La începutul sarcinii, metabolismul se va accelera pentru a ajuta embrionul să crească, fapt care îţi va accentua starea de oboseală. Nu te sfii să dormi ori de câte ori te simţi obosită, pentru că, după ce vei naşte, nu prea vei mai avea timp să te odihneşti.

14
nov.
14

Pentru cei care întreabă „Oare mai există astăzi adevăraţi creştini?”

batranicaUnui tînăr învăţător care întreabă: „Oare mai există astăzi adevăraţi creştini?”

Sînt, sînt destui. Dacă n-ar fi, s-ar stinge mîndrul soare: fiindcă la ce să lumineze o candelă aşa de scumpă unei simple menajerii?

Mi-ar trebui multă hîrtie ca să aştern în scris pildele minunate de adevăraţi creştini pe care i-am întîlnit eu însumi în viaţa mea – iar ţie, multă vreme ca să le citeşti şi să-ţi îndulceşti sufletul. Deocamdată, cercetează-te pe tine însuţi în oglinda acestei singure pilde:

Eram anul trecut în Maciva. Aşteptam trenul într-o staţie mică, cînd am văzut o ţărancă bătrînă lîngă şine. Faţă bătrînească ofilită, dar luminată cu acea minunată strălucire de taină ce se vede adeseori pe feţele oamenilor duhovniceşti. Am întrebat:

– Pe cine aştepţi, soro?

– Păăăi, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea.

Continuînd discuţia, am aflat următorul lucru: ea vine zilnic în staţie să vadă de nu se află vreun călător sărac, care să aibă trebuinţă de hrană şi de gazdă – şi cînd se află vreunul de acest fel, îl primeşte cu bucurie ca pe un trimis al Domnului şi îl duce la casa ei, ce se află un kilometru mai încolo.

Am mai înţeles din discuţie că citeşte Sfînta Scriptură, şi merge la biserică la slujbe, şi posteşte, şi ţine toată legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus că femeia e o adevărată sfîntă.

În cele din urmă, am încercat să laud evanghelica ei dragoste de străini – însă mai înainte de a-mi termina cuvîntul a suspinat zicînd:

Oare nu sîntem noi oaspeţii Lui în fiecare zi, întreaga viaţă?

Şi lacrimi prinseră a-i străluci în ochi.

O, milostiv şi dulce suflet al poporului! Tînărul meu prieten, dacă te numeşti învăţător al poporului, poţi rămîne deseori de ruşine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei rămîne de ruşine niciodată.

 

Sfînta milă Dumnezeiască să te lumineze!

 

Extras din Episcop Nicolae Velimirovici Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi. Scrisori misionare. Bucureşti, 2002, editura Sofia, p.11-12
14
nov.
14

Patriarhul Kiril: în Ucraina au fost distruse 50 de biserici

1024618406Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kiril este îngrijorat de faptul că în Ucraina sunt distruse bisericile ortodoxe rusești. 

— În prezent se înceracă influențarea bisericii noastre prin putere militară: trei preoți au fost uciși, alții 10 au fost arestați, închiși, torturați, mulți alții alungați din țară. Aproximativ cincizeci de biserici sau au fost complet distruse sau sunt grav avariate – relatează site-ul BOR.

Patriarhul a mai menționat că biserica continuă să îndemne ambele părți la dialog și pace.  Și că recent militanţii Sectorului de Dreapta au acaparat biserica din satul Butin, regiunea Ternopil. Radicalii au refuzat să le permită accesul enoriașilor în biserică, din acest motiv nu s-a putut sluji sfânta liturghie.

sursa http://rusvesna.su

14
nov.
14

Respectul soției față de soțul său

Cum-puteti-fi-un-sot-bun-1Dar să ţii seama de un lucru, bărbate, că, atunci când Apostolul a poruncit soţiei tale să-ţi arate respect, a vorbit despre respectul care se cuvine unei femei libere, nu unei sclave. Am spus-o, femeia este trupul tău. Dacă vrei să aibă respect de roabă, atunci îţi necinsteşti trupul şi te insulţi pe tine însuţi.

Care este conţinutul respectului acestuia? Să nu-ţi vorbească împotrivă, să nu se răzvrătească, să nu vrea să fie stăpână în casă. E de ajuns ca respectul ei să se limiteze la acestea. Dacă tu o iubeşti, cum ţi-a poruncit Dumnezeu, vei izbuti mai multe. Căci firea femeiască este oarecum mai slabă şi are nevoie de ajutor, ocrotire, blândeţe, purtare de grijă. Pe toate să i le oferi, pe toate să le faci de dragul ei, chiar şi la chinuri să te supui.

Femeia stă pe lângă stăpânul casei. Are şi ea putere asemănătoare cu cea a bărbatului. Bărbatul, însă, are ceva mai mult, un lucru izbăvitor pentru familie. A primit rangul de a fi cap al trupului, aşa cum este Hristos cap al Bisericii, nu numai de a o iubi şi îngriji pe femeie, dar şi s-o călăuzească spre bine, „ca s-o înfăţişeze…”, zice, „sfântă şi fără de prihană” (Efeseni 5, 27). Şi dacă el se va îngriji ca femeia să dobândească sfinţenie şi neprihănire, toate celelalte vor veni de la sine. Dacă le cere pe cele dumnezeieşti, cele omeneşti vor urma foarte uşor, şi în casă vor domni ordinea, pacea, evlavia.

Din Sfântul Ioan Gură de Aur,  Problemele vieţii, Editura Egumeniţa, p. 112-113

14
nov.
14

Dumnezeu vrea să ne luptăm în prima linie, ca să scrie numele noastre în cartea vieţii

pr_paisie_aghioritulOdată Stareţul Paisie mi-a spus: „Constantine, atunci când este război, pe cei care se luptă în prima linie şi mor pentru patrie, poporul îi cinsteşte dând numele lor parcurilor şi străzilor, în timp ce aceia care se luptă în spatele liniei rămân necunoscuţi. Tot astfel şi în războiul duhovnicesc, Dumnezeu vrea să ne luptăm în prima linie, ca să scrie numele noastre în cartea vieţii”.

Apoi mi-a spus: „Pe când eram de curând venit în Mănăstirea Cuviosului Filothei, într-o chilie aflată pe teritoriul ei se nevoia un monah ce se numea Augustin. Într-o zi i-am dus de la mănăstire nişte alimente de binecuvântare, dar uşa chiliei era închisă. L-am strigat, dar nu am primit nici un răspuns. Aşa că am lăsat alimentele la uşă şi am plecat. A doua zi bătrânul Augustin a venit la mănăstire şi a întrebat: „Unde este acel călugăr Paisie care mi-a adus alimentele?” Părinţii se mirau cum de mă cunoştea, în timp ce ei nu apucaseră să mă cunoască prea bine. Însă el, care avea darul străvederii, mă cunoştea, deşi atunci când i-am dus alimentele lipsea de acasă. Acest monah se nevoia mult. Într-o noapte i-a apărut diavolul în chilie, în chipul unui câine înfricoşător, care arunca flăcări pe gură şi care s-a năpustit asupra lui, deoarece, aşa cum spunea el, era ars de rugăciunile lui. Atunci, cei doi s-au încăierat şi monahul l-a bătut atât de tare pe diavol, încât a luat-o la fugă. După aceasta însă, bătrânul Augustin era mustrat de conştiinţă pentru faptul că îl bătuse pe diavol. De aceea, s-a dus la duhovnic şi s-a spovedit, spunându-i: «Gheronda, astăzi am făcut o faptă rea. L-am bătut pe diavol. Oare îmi vei mai da binecuvântare să mă împărtăşesc?» Duhovnicul, când a auzit aceasta, s-a bucurat şi i-a spus: «Desigur că îţi dau binecuvântare. Această faptă a ta a fost o biruinţă împotriva diavolului»”.

Extras din Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul –  Mărturii ale închinătorilor, Editura Evanghelismos, București, 2006

14
nov.
14

„Doamne, dă-mi să văd partea mea și vindecă sufletul meu!”

162398.pOsândirea de sine pe care ne-o cere Dumnezeu nu este o culpabilizare nevrotică și umilitoare, ci o conștientizare lucidă a a părții noastre de responsabilitate în relația respectivă. Nimeni, niciodată, nu este victimă nevinovată într-un conflict. Con înseamnă împreună. De fiecare dată noi avem o contribuţie şi, de multe ori, chiar iniţiativa violenţei care declanşează şi întreţine conflictul, doar că ne scapă, nu suntem conştienţi de asta.

De exemplu, tu îmi ceri ceva şi eu fac o mică grimasă ca urmare a refuzului sau neplăcerii lăuntrice dar răspund „drăguț” sau neutru. Apoi tu devii agresivă și eu mă revolt că ce ai cu mine că doar… În plus, eu nu văd deloc cum arăt eu și nu văd nimic din ce vezi tu!

Apoi, prin neuronii noștri oglindă percepem cele ascunse ale celui din fața noastră și putem să răspundem unei violențe mai mult sau mai puțin bine camuflată de noi…

Așadar, osândirea de sine înseamnă să primim harul lui Dumnezeu pe care îl cerem în rugăciunea Sfântului Efrem: „Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu!”. Aici nu e vorba de alte greșeli ale mele, de greșeli de altă dată, ci de greșelile de acum, din clipa în care îmi acuz aproapele. Duhul Sfânt îmi va arăta ce fac eu greșit când eu aleg să-l acuz pe aproapele. E uluitor ce descoperim! Dar merită! Pentru că bucuria vine prin crucea lepădării de sine, a lepădării de păruta noastră dreptate.
Să zicem așadar, când cineva ne învinovățește: „Iartă-mă! Nu mi-am dat seama”. Sau: „Iartă-mă, n-am putut să fac altfel!”. Dar mai ales: „Doamne, dă-mi să văd partea mea și vindecă sufletul meu!”.

Maica Siluana Vlad

14
nov.
14

Să ştii să ceri, dar nu cu o mână întinsă…

safe_imageSmerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creaţii a lui Dumnezeu şi care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricoşându-se îngerii şi toate puterile cereşti, este întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiţi ce pogorământ, dincolo de orice putere de înţelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.

Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Şi numai prin două cuvinte: „Eu sunt…“ – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Şi vă închipuiţi, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă şi mai cumplită. Că spune într-un loc: „Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori“. Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Şi a preferat să meargă toată viaţa pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiţi, atât e de grozav şi de urât. Lumea îşi închipuie că acolo, în suferinţe, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu ştiu ce. Nu! Una dintre marile suferinţe de acolo este şi vederea dracilor!

Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura forţă care poate elibera orice suflet şi orice popor, în toată creaţia lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceeaşi identitate. Dacă El s-a smerit, El, Care a făcut cerul şi pământul şi Care a făcut tot ce există, sigur că creaţia Lui va trebui să stea la dispoziţia Lui, smerită.

Un creştin cu viaţă bună a bătut la uşa Mântuitorului să-i deschidă. Şi a întrebat: „Cine este acolo?“. „Un creştin iubitor al Tău“. „Nu se poate. Nu eşti pregătit. Nu-ţi deschid!“. Îngrijorat, foarte îngrijorat, şi-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viaţă creştină cum a ştiut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam raţionalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: „E smerit, mândruleţul!“. S-a frământat el: „Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?“. Şi, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e uşor să te frămânţi când nu te primeşte Hristos, mai ales pentru un om care crede şi trăieşte în Hristos, cu nădejdea veşniciei alături de Hristos. Şi s-a dus smerit şi a bătut la uşă. „Cine este acolo?“. „Tu eşti“, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: „Dacă tu eşti Eu, intră!“. Avea aceeaşi identitate cu El! Cum spune Sfântul Simeon: „Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har“.

Nu poţi lupta împotriva mândriei, decât dacă te smereşti. Adică ţi-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai şi obrazul celălalt. Acum nu-i uşor să dai şi obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu bucurie. Pentru că ar fi suferit orice pentru Hristos. Bucuria suferinţelor noastre din închisori şi din lanţuri era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânţi, care primeam lovituri. Au fost înfrânţi cei care ne-au lovit.

Comparând toate religiile lumii, care a fost concepţia lor de mântuire? Se constată că toţi doreau să scape de suferinţă. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferinţă puteţi scăpa de suferinţă!“; pentru că Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învăţături etc. Să măsurăm cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a înviat morţii şi multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin asta.

Misiunea Mântuitorului a fost tocmai asta, să mântuie lumea prin suferinţă. S-a răstignit pentru noi şi atunci unghiul a devenit de 360 de grade, desăvârşit. Adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul era pe Cruce şi se văita satana. De aceea, Crucea este atât de puternică împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: „În numele Tatălui (Care înseamnă toată înălţimea) şi al Fiului (toată adâncimea) şi al Sfântului Duh (toată lăţimea)“. Adică se evocă Sfânta Treime. Şi s-a constatat că fuge dracul de Cruce!

Deci, prin suferinţă s-a biruit satana. Diferenţa între dramă şi tragedie e că în dramă eroii biruie, în tragedie eroii sunt înfrânţi. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noştri au biruit, toţi! Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: „Vi s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ“. Şi a mai zis ceva care ne priveşte direct: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“. Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit?

De aceea, suferinţa aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se facă pentru marele Adevăr. Pentru Hristos. Că noi cerem harul lui Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: „Fără de Mine nu veţi putea face nimic“.

El e tulpina, noi suntem mlădiţele. Nu pot nici mlădiţa, nici mugurii, nici frunzele fără viţă.

Şi atunci, din momentul în care nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă harul ca la un milog. Îţi dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru alţii, să-ţi pui viaţa interioară la punct, să gândeşti frumos, să ştii să suferi pentru adevăr! Şi chiar pentru fratele tău.

Atunci harurile vin din abundenţă. Să ştii să ceri, dar nu cu o mână întinsă…

Extras din Ne  vorbeşte  Părintele  Arsenie vol. I, Editura Episcopiei Romanului,  1996

14
nov.
14

Un sfat pentru familiile care vor să trăiască în Hristos

rugaciunea_in_familie_0 Mai presus de toate, zice Mântuitorul Hristos, „căutați Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și celelalte vi se vor adăuga vouă”. Să căutăm credința, rugăciunea, smerenia, postul, viața curată, cât mai curată deoarece cununia este spre naștere de fii nu spre desfrânare, cum se întâmplă astăzi.

Și atunci toate se fac bune și spre voia lui Dumnezeu. Caută pe Dumnezeu înainte de toate și Dumnezeu îți ajută, îți împlinești, faci și casă, cumperi și pământ, duci copiii la școală, copiii sunt cuminți, ascultători, răbdători, totul merge bine și ai o stare de mulțumire sufletească. Omul dacă nu are mulțumire sufletească, degeaba trăiește pe pământ. Iar mulțumirea sufletească o dobândești numai dacă ai legătură cu Dumnezeu.

În măsura în care te apropii de Dumnezeu ai mulțumire sufletească, pentru că Îl simți prezent. Dar dacă nu Îl ai pe Dumnezeu, nu ai nimic. Poți să ai tot globul pământesc, ce faci cu el? Mori ca un neghiob. Cu mustrări de conștiință și fără liniște și tulburat de gânduri și fel de fel.

Pr. Ioan Neagoe de la Manastirea Sihastria Raraului

14
nov.
14

Dragostea vine când e omul răbdător

iertare4Prin răbdare ajungi să‑l iubești pe fratele tău, să‑l ierți pe fratele tău, să‑l respecți pe fratele tău, să vezi că‑i mai bun decât tine, să vezi că‑i mai frumos decât tine, să vezi că‑i mai harnic decât tine.

Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.

Este bine să faci efortul acesta al răbdării. Vezi că și planta trebuie să aibă răbdare să crească; dintr‑o bobiță crește un spic.

Nu poți ajunge din vale în deal decât dacă pășești pas cu pas; cu răbdare se urcă dealul.

Dragostea vine când e omul răbdător.

Din Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Trăiţi frumos şi-n bucurie!, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2014, p. 55

14
nov.
14

Fiecare dimineaţă este un dar

3345291E o tradiţie ca de Sfântul Nicolae să primim daruri. Mai ales cei mici se bucură de ele cu mare încântare. Dar dacă ne-am gândi mai atent, ne-am da seama că zilnic avem parte de daruri.

Şi e mare păcat că în fiecare zi ne trezim cu atâtea lucruri bune nu numai fără să le dăm atenţie, dar chiar fără a conştientiza că le-am primit. Orice om ar trebui să se trezească dimineaţa simţind limpede, ca un jet de apă rece aruncat în faţă, că a mai primit încă o zi din viaţă.

Mie mi s-a acordat acest dar, ar trebui să spunem fiecare. Altora, nu. Soarele răsare, dar ochii lor nu îi vor mai vedea niciodată lumina, frumuseţea, binecuvântarea lui. Mie însă, dintr-un motiv anume, mi-a fost îngăduită o nouă zi. O zi în care să primesc şi să dăruiesc. Să iubesc şi să fiu iubit. Să Îl îmbrăţişez pe Dumnezeu în fiecare împrejurare şi, prin aceste împrejurări, să fiu îmbrăţişat de El.

În fiecare dimineaţă, mi se dezvăluie mila lui Dumnezeu prin darul unei noi zile. Ar trebui să întâmpinăm fiecare zi cu o atitudine de aşteptare plină de respect şi veneraţie, îngenunchind parcă pentru a primi Taina Euharistiei, căci într-adevăr aşa este.

Din  „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. 2, Editura Sophia, 2010

14
nov.
14

Prigoană anti-ortodoxă făţişă sau părerea mea despre ultimele două luni

16829De ceva vreme încoace prigoana anti-ortodoxă a devenit făţişă. Până de curând se manifesta puternic pe numeroase site-uri pe care orice afirmaţie anti-ortodoxă era acceptată şi chiar promovată. Oricât de mincinoasă era, oricât de calomnioasă, oricât de ilogică, oricât de injurioasă.

Mulţi promovau – şi promovează – masiv un rasism anti-ortodox profund, bălos şi vulgar, plin de cele mai extremiste îndemnuri – de la exterminarea preoţilor la castrarea credincioşilor – şi de cele mai abjecte texte.Evident, în numele progresismului, civilizaţiei şi toleranţei! Adică se promova şi se promovează exterminarea preoţilor, genocid anti-ortodox, săvârşirea unor acte de maximă bestialitate împotriva clericilor şi credincioşilor. Se promova şi se promovează ura religioasă, rasismul anti-ortodox – totul în numele progresului, civilizaţiei şi toleranţei! (ca paranteză, notez că am salvat multe asemenea pagini cu textele lor abjecte, pentru orice eventualitate… )

Dar această prigoană anti-ortodoxă era mascată în mare parte.Acum s-a trecut într-un mod tot mai direct la o prigoană la scenă deschisă.Ca această prigoană să fie lansată era nevoie de o acoperire.Şi a fost creată prin propaganda mass-media din această campanie electorală.

Sunt două luni de zile în care atacurile împotriva BOR curg, zi de zi, fără oprire, în cele mai diverse forme.S-a practicat un bombardament mediatic atât de intens încât absurditatea multora dintre atacuri nu mai este observată absolut deloc.

Voi da un singur exemplu:
Câţiva clerici ortodocşi s-au pronunţat pentru candidatul Victor Ponta, pe felurite criterii. O mare greşeală, din punctul meu de vedere, câtă vreme amândoi candidaţii sunt oamenii sistemului, iar sistemul este anti-creştin.
Dar, dincolo de părerea mea, este dreptul lor la opinie.

Drept negat de Sfântul Sinod printr-o hotărâre căreia mă conformez şi eu, discutând problemele electorale pe pagina personală, nu pe cea publică de preot. Hotărâre căreia ar fi trebuit să se supună şi acei preoţi.
Şi pentru a cărei încălcare BOR a anunţat oficial că cei vinovaţi vor fi anchetaţi şi pedepsiţi. Dincolo de această problemă internă a BOR, avem însă un alt aspect. Foarte grav!
Mass-media, această caracatiţă informaţională imorală, coruptă şi plină de mizerii, se erijează deodată, nici mai mult, nici mai puţin, în “arbitru moral“!

Şi se apucă să acuze BOR, în ciuda poziţiei ei oficiale şi clare, în fel şi chip.Mijloacele folosite sunt de cea mai joasă speţă. Fiţuici scoase la imprimantă de x sau y sunt, fără nicio dovadă, puse în seama unei mânăstiri sau biserici ortodoxe. Chiar şi când textul se dovedeşte a fi catolic sau făcut de unii care au văzut bisericile doar în filmele apusene, înjurăturile, acuzaţiile, insultele şi ameninţările la adresa BOR curg. Pot spune că ştiu clar şi personal cazuri de clerici BOR care au militat pentru sprijinirea lui Johannis. Uluitor, dar niciunul nu a ajuns în presă! Niciunuia nu i s-a făcut propagandă pro sau contra. Nu doar că nu li s-a făcut vreun scandal, dar nu au fost nici măcar lăudaţi. Pur şi simplu au fost ignoraţi.

Mai grav este că toate vocile clericilor protestanţi sau catolici care s-au pronunţat politic în această perioadă, din Miercurea Ciuc în Timişoara şi din Oradea în Bucureşti, au fost de asemenea trecute cu vederea de presă.Nici o indignare, nici o furie, nimic, nimic, nimic! Care e problema? Este discriminare religioasă făţişă!

Dacă au clericii ortodocşi dreptul intern de a promova sau nu pe cineva în campanie electorală este o problemă internă a BOR! Este o hotărâre internă a BOR care, în cazul de faţă, încalcă dreptul la liberă-opinie al clericilor ortodocşi în temeiul unui legământ intern ortodox, liber consimţit de clerici. Dar nu şi de mass-media!

Mass-media nu este ortodoxă, nu poate fi ortodoxă, nu are voie să vorbească în numele Ortodoxiei pe care nu o reprezintă cu nimic şi nu are voie să atace Ortodoxia sau orice altă religie! Că atacă Mozaismul, Catolicismul, Islamul, Ortodoxia sau orice altă religie ca religie mass-media săvârşeşte o infracţiune, o persecuţie religioasă la scenă deschisă! Dacă mass-media interzice clericilor ortodocşi să îşi exprime părerea politică – încălcând Constituţia şi legile României!!! – atunci are obligaţia morală să interzică această exprimare tuturor clericilor: imami, rabini, preoţi catolici, pastori protestanţi etc. Ceea ce nu se întâmplă!

Desigur, în mod real mass-media nu are voie să interzică dreptul la opinie nimănui! Dar dacă tot pretinde o asemenea interdicţie, ar trebui să o aplice echidistant.

Paradoxal la prima vedere, faţă de uriaşul şir de infracţiuni al mass-mediei nu se ridică nicio voce cât de cât puternică şi coerentă. Chiar dacă acei clerici ortodocşi care s-au pronunţat partinic ar fi greşit (după BOR au greşit, după Constituţie nu, încerc şi aici un maxim de obiectivitate), atitudinea mass-mediei faţă de ei este cel puţin monstruoasă şi nedreaptă. Nu stărui aici asupra deserviciului făcut de presă lui Johannis, prin propagarea naţională a unui mesaj pro-Ponta care ajungea iniţial la o sută-două de oameni. Nu stărui aici asupra faptului că mass-media poartă vina răspândirii unui mesaj slab, de efect local (satul X, cătunul Y) la nivel naţional. Nu stărui aici asupra minciunii prin care nu se admite faptul că acei clerici au vorbit din convingere, ci sunt musai declaraţi ca „vânduţi” sau „cumpăraţi” (după caz).

Trec şi peste capcana uriaşă în care au căzut mulţi, mult prea mulţi, ortodocşi, acceptând rolul de “arbitru moral” asumat de o presă mizeră, plină de imoralitate, minciună şi păgânism.

Dar s-au încălcat Constituţia şi legile ţării în mod flagrant şi nimeni nu a luat atitudine, nicio instanţă publică nu a reacţionat faţă de două luni de atac concertat şi neîntrerupt împotriva BOR.

Şi acum o întrebare simplă pentru cine poate gândi logic: Dacă şi repet, dacă BOR era aliata guvernanților, nu s-ar fi reacționat legal la atacurile împotriva ei?

Treceţi o clipă peste patimi şi gândiţi-vă! Deci, se zice de mass-media că “BOR e mână în mână cu Guvernul Ponta”. Şi nimeni nu face nimic la şirurile nesfârşite de atacuri împotriva BOR.

Nici măcar atunci când sunt făcături ordinare, pentru care propagatorii pot fi extrem de uşor sancţionaţi legal!Nici atunci când se încalcă flagrant, indubitabil şi Constituţia, şi legile interne şi legislaţia europeană!Nimeni nu reacţionează, campania anti-BOR se desfăşoară nestingherită!

Mai mult, Camera Deputaţilor, controlată de oamenii lui Ponta, adoptă o lege anti-BOR. Şi, totodată, Curtea Constituţională batjocoreşte Constituţia, persecutându-i pe ortodocşi, declarând că aceştia sunt obligați să facă cerere specială pentru a-și putea exercita un drept fundamental!

Despre ce e vorba? Păi Curtea Constituţională a decis, fără a putea aduce un rând măcar din Constituție în favoarea deciziei sale, că CETĂŢENII ROMÂNI ORTODOCŞI TREBUIE SĂ FACĂ CERERE PENTRU CA SĂ POATĂ BENEFICIA DE DREPTUL CONSTITUŢIONAL LA EDUCAŢIE RELIGIOASĂ!

Aberaţia acestui gest este uluitoare!

Şi am văzut, cu multă uimire, că mulţi nu au înţeles monstruozitatea hotărârii şi consecinţele ei cumplite, care înseamnă practic NEGAREA DREPTURILOR CETĂŢENEŞTI!
Ca şi cum trebuie să faci cerere spre a beneficia de un drept constituţional!
Este ca şi cum ar trebui să facem cerere în fiecare an electoral ca să ni se recunoască dreptul de a vota!
Este ca şi cum ar trebui să facem cerere în fiecare an ca să ni se recunoască dreptul la libera opinie!
Este ca şi cum ar trebui să facem cerere în fiecare an pentru a beneficia de oricare din drepturile noastre constituţionale!

Da, dacă cineva vrea să nu beneficieze de un drept constituţional de care beneficiază printr-o instituţie este normal să facă cerere prin care să îşi exprime acea voinţă, pentru a nu fi trasă la răspunere instituţia că i-ar fi încălcat dreptul! Dar că faci cerere ca să poți să îţi exerciţi un drept constituţional este total aberant!

La monstruoasa campanie anti-BOR a mass-mediei din ultimele luni se adaugă deci o campanie legislativă anti-BOR, făcută cu încălcarea Legii Fundamentale şi cu o desăvârşită bătaie de joc faţă de tot ce înseamnă Istoria Românilor, libertate religioasă ş.a.m.d.

Mi se pare mai mult decât evident că am intrat într-o epocă de PERSECUŢIE DESCHISĂ ANTI-ORTODOXĂ!

Nici o instituţie românească sau europeană, naţională sau internaţională, nu ia atitudine faţă de acest şir uriaş de acte samavolnice! Dacă erau asemenea atacuri împotriva mozaismului sau adventismului, împotriva bulgarilor sau evreilor, împotriva unei categorii de sportivi sau, de pildă, a jurnaliştilor, REACŢIILE LEGALE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE NU AR FI ÎNTÂRZIAT!

Acum însă, stimulându-se emoţional credincioşii prin mijlocirea campaniei electorale, astfel încât aceştia să piardă din vedere esenţialul, prigoana împotriva Bisericii Ortodoxe Române a fost dezlănţuită fără nicio oprelişte. Şi mi se pare mai mult decât evident că este doar începutul. Mergându-se pe aceeaşi linie curând vom ajunge să mergem, toţi cei care nu renunţăm la Credinţa vie, mărturisită şi reală, pe urmele celor din timpul prigoanelor comuniste. Pregătiţi-vă pentru încercări mari, uitaţi-vă la Sfinţii Închisorilor şi fiţi gata să le urmaţi.

Prigoana a început în mod oficial!

14
nov.
14

“Când eram ortodox făceam toate relele”

Pr.CalistratDe exemplu, este suficient să vină un drac al ereziei, un drac arhicon, care să-i schimbe învăţătura de dreapta credinţă, şi aţi văzut cât de des întâlnim această mătrurisire :”Părinte, când eram ortodox făceam toate relele. de când m-am dus la adeventişti, iegovişti, baptişti sau penticostali nu mă mai luptă nici o patimă, cum se explică?”
14
nov.
14

Unde sunt doi sau trei…

piaf2În centrul corabiei se ridica catargul. Iar în centrul oraşului european se ridică turla catedralei. În diminineţile duminicilor clopotele catedralei sperie păsarile şi deranjează somnul celora, care nu iubesc să se roage. În jurul catedralei, adesea sub formă de patrat se situiază piaţa publică. În funcţie de perioada anului, este un loc pentru întâlniri cu fanfară şi discursuri ale primarului, sau loc penru comerţ.

Nu ştii niciodată ce s-ar putea întâmpla în locul, înspre care privesc din toate cele patru laturi geamurile curat spălate. Casele sunt situate pe ulicioarele pieţii atât de aproape, că razele soarelui sunt oaspeţi rari pe pereţii primului etaj. Miroase a antichităţi şi umizeală pe aceste străzi, desigur, în cazul în care stăpâna nu a turnat direct în faţa trecătorului apa murdară cu săpun sau o cadă cu solzi de peşte. Acum, asemenea cazuri sunt rare, dar mai înainte …

Această istorie pe care vreau să v-o relatez, s-a întâmplat anume “înainte”. Şi s-a petrecut între cele două războaie mondiale, care de fapt, ar trebui să fie numite masacre. Viaţa era săracăcioasă, răutăcioasă şi plină de incertitudine. Oamenii din acele zile au început a zâmbi ironic, la auzul cuvintelor “onestitate”, “generozitate”

… Tuturor nu le ajungeau bani, nimeni nu avea încredere în cei din jur şi cu lăsarea serii îşi închuia cu grijă uşa. În biserica din oraş slujba a devenit regulată, şi oamenii mergeau la ea în mod regulat, dar era o regularitate rece şi fără de simţire. În mod similar, ceasul de pe turn merge într-un cerc, dar rămâne mort.

Cu toate acestea, existau în acest oraş câţiva oameni, care deşi rareori, dar se rugau cu lacrimi şi îndelung. Acestea erau câteva “fete”, de la casa de toleranţă a doamnei Coco. Da, doamnelor şi domnilor! În fiecare oraş european, alături de frizerii, cafenele şi ateliere, cu siguranţă, există cel puţin o casă, în care puteţi intra pe o uşă şi ieşi pe alta. Este o casă de întâlniri, de distracţie, de toleranţă – sau cum doriţi să o numiţi. Dacă există locuinţe umane, pe lângă ele neapărat există şi diferite fiinţe dăunătore: rozătoare, insecte … Dacă există o civilizaţie, există, deasemenea, şi una dintre manifestările sale – o rană veche, una prea greu de biruit – prostituţia. Odată cufundate în destrâu , înşelate de cineva, de multe ori – strivite de sărăcie, femeile din aceste case nu rămân nicicând fără muncă. De aceea, şi nu există de multe ori aceeaşi intrare şi ieşire, că nu e prea bine, roşind, să se întâlnească în uşă doi vecini, sau un profesor cu un student.

***

Viaţa în aceste case începe atunci, când în celelalte locuinţe mamele le spun poveşti copiilor înainte de culcare. Şi când aceşti copii se trezesc dimineaţa, iar mamele lor toarnă în şanţul de lângă uşă oalele lor de noapte, în “acele” case se aşterne tăcerea. O viaţă nefirească are programul său propriu nefiresc. În toată casa nu dorm doar câteva persoane. Aceasta este însăşi doamna Coco (nimeni nu ştia dacă ea doarme în genere vreodată), femeia de serviciu şi paznicul, care este şi măturătorul şi gardianul. Servitoarea face curat, lovind puternic în podea cu cârpa umedă. Gardianul, un om de patruzeci de ani, în trecut – acrobat al circului, fumează în tăcere într-un colţ al holului. Alături de el, stă o fetiţă pe scaun clătinând din picioruşele care nu ajung până la podea. Este fiica sa. Pare un copil de vreo şase anişori. Este o fiinţă firavă, slab dezvoltată, ca o vrăbiuţă. Numele ei sună ameninţător. Purta numele unei femei, care altă dată şi-a salvat poporul de duşmani. În multe galerii de artă din lume, dacă veţi dori, veţi vedea diferite versiuni ale tabloului intitulat ” Judith cu capul lui Holofernes.” Numele fetei era Judith, dar în limba ţării sale suna un pic diferit – Edith.

Galerie de artă în oraşul lor nu exista. Dar chiar dacă şi ar fi fost, Edith nu a putut vedea imaginea omonimei sale renumite. Edith era oarbă. Ochii ei se uitau drept înainte, dar ea nu vedea nimic.

Femeile din casa Doamnei Coco o iubeau nespus de mult pe fetiţă. Toate dorinţele neîndeplinite de a avea o familie proprie, de a fi mame, toată dorinţa de a da dragostea, dar nu a o vinde îşi regăseau răsunet în fetiţa oarbă. Ea era sărutată şi mângâiată, purtată în braţe şi răsfăţată cu dulciuri.

“Dacă i-aş putea cumpăra ei nişte ochi noi, nu mi-ar părea rău de toţi banii mei”, – le spunea prietenilor Elizabeth. Fiica ei trăia într-un alt oraş cu bunica. “Nouă la toate nu ne-ar părea rău de bani”, – au zis şi alte femei. Dragostea lor pentru Edith era una adevărată. În această casă, unde păcatul îşi făcuse cuib drept o rândunică sub acoperiş, micuţa Edith, reprezenta acea viaţă normală, în care o femeie seara se culcă în pat alături de soţul ei şi se trezeşte alături de el dimineaţa.

Am menţionat deja că “discipolele” doamnei Coco, uneori, se rugau fierbinte şi îndelungat. Un om obişnuit cu greu poate înţelege ce înseamnă rugăciunea unei prostituate, dar de fapt ar fi mai bine ca şi nici să nu înţeleagă acest lucru. Dar Judecata de Apoi încă nu a avut loc. Şi nu noi, ci Hristos, Acela Care s-a răstignit pentru noi, va fi Judecătorul. Şi aceste femei îl iubeau pe Mântuitor. Îl iubeau cel puţin pentru faptul, că El nu le pedepseşte imediat, nu le face scrum după fiecare păcat, dar le rabdă şi continuă să aştepte. Credinţa locuia undeva în adâncul inimii lor, şi ele se ruşinau să o exteriorizeze. Dar uneori remuşcările şi părerea de rău se ridica în valuri, dezgolindu-le sufletul, şi lacrimile curgeau râuri, iar suspinele amare nu puteau fi auzite fără un fior. Desigur că nu se întâmpla prea des şi cu toate. Dar a fost, Dumnezeu vede, că a fost.

O persoană care-şi câştigă existenţa într-o casă de toleranţă, probabil nu prea des se va ruga în biserica din oraş. Mai ales dacă oraşul este mic şi toate persoanele se cunosc între ele. Dar nu departe de acest orăşel, se pare – Lisieux, era o mănăstire şi mănăstirea adăpostea moaştele unei sfinte cu puteri miraculoase. Sfinţenia atrăgea mii de pelerini la mănăstire, şi printre ei era uşor să te pierzi. Iată aici şi veneau uneori să se roage şi Elizabeth, şi Joan, şi alte câteva dintre prietenile lor de meserie şi nenorocire.

***

Există lucruri care sunt greu de uitat. Dar de multe ori să uiţi este mai uşor decât să ţii minte. Nimeni nu-şi va mai aminti cum şi când le-a venit în gând pelerinelor neobişnuiți să se roage Domnului pentru ca mica Edith să vadă. Dar doar nu s-au născut aceste femei desfrânate. Ele au avut mame obişnuite şi aceste mame le citeau fiicelor din Evanghelie. Şi chiar dacă ele erau analfabete, ele le povesteau copiilor, ceea ce auzeau în biserică. Oricum, cu promisiunea Mântuitorului de a îndeplini orice cerere, cu care vor veni doi sau trei în numele Său în faţa Tatălui, femeile erau cunoscute.
Soarele deja s-a ridicat, dar încă nu era prea fierbinte, când trei „discipole” a doamnei Coco frumos şi decent îmbrăcate se îndreptau în direcţia celei mai apropiate mănăstiri. Alături de ele, ţinându-le de mână, mergea şi micuţa Edith.

***

Există o relatare veche despre o femeie uşoară , care se întorcea acasă după săvârşirea păcatului, şi a văzut o mamă plângând de asupra unui bebeluş tocmai decedat. Compasiunea i-a ars inima femeii. Durerea insuportabilă a mamei, femeia a simţit-o ca pe a sa proprie şi a început să se roage aprins. Ea desigur conştientiza cine este şi cât de mult Dumnezeu urăşte desfrâul fiilor şi fiicelor sale. Dar durerea compasiunii a acoperit totul şi ruşinea, şi îndoiala, şi a aprins credinţa. Rugăciunea a fost insistentă şi scurtă …

Scurtă —deoarece, după câteva rugăminţi fierbinţi Dumnezeu a răspuns printr-o minune şi copilul a înviat. Minunate sunt lucrurile tale, Doamne!
Să vă ferească Dumnezeu , să nu credeţi în adevărul a unor astfel de istorii. Acest lucru ar însemna că îi despreţuiţi pe cei păcătoşi, şi nu credeţi că Dumnezeu poate asculta şi rugăciunile lor. Sau poate în genere nu credeţi în puterea lui Dumnezeu?

piaf 260x350 Unde sunt doi sau trei...Personal eu, cred. Cred şi în ceea ce a fost foarte demult , şi în ceea ce a fost mai târziu. Iar mai târziu s-au întâmplat următoarele.
Câteva zile mai târziu pe drumul de la mănăstire către casa doamnei Coco se întorceau trei femei. Cu ele, tot de mână, dar deja cu paşi de adult, mergea micuţa Edith. Ea deja nu mai privea doar în faţa ei nevăzând nimic. Întorcea capul dintr-o parte în alta, privind copacii de pe marginea drumului, păsările din cer, trecătorii ce le veneu în întâmpinare.

Fetiţa nu mai era oarbă. Ea încă nu se obişnuise cu o asemenea schimbare semnificativă în viaţa ei şi cu mirare privea de jos în sus feţele însoţitoarelor sale. Iar ele îi răspundeau cu priviri pline de dragoste. Ochii la toate trei erau roşii de lacrimi, iar feţele le străluceau de fericire.

***

Dacă această istorie nu în totalmente repetă realitatea, inexactităţile se referă doar la detalii. De fapt, toate cele relatate sunt adevărate. Şi adevărul este chiar mai evident prin faptul că fata care a început să vadă, prin rugăciunile femeilor desfrânate, este cunoscută în întreaga lume. Amintiţi-vă, la început am comparat-o cu o vrăbiuţă. Anume după acest nume a aflat-o mai târziu întreaga lume. Edith Piaf* – este numele ei de scenă. “Piaf” în argoul parizian şi înseamnă – “vrăbiuţă”.

* Cu câţiva ani înaite de moartea sa Edith Piaf a trecut de la catolicism la ortodoxie.

Site sursă http://www.pravoslavie.ru
Traducere: Natalia Lozan
14
nov.
14

Despre post

Despre postSfinţii Părinţi ai Bisericii afirmă că postul este întru totul duhovnicesc. Abstinenţa de la mâncărurile de toate felurile şi grase nu are decât un singur scop: întărirea sufletului pentru a rezista în războiul dus de trup [împotriva poftelor şi a patimilor], spre a se arăta biruitor şi a primi de la Dumnezeu, Dătătorul Legii, cununa neveştejită a biruinţei.

Sfântul Vasile cel Mare defineşte postul ca înstrăinare de rele, spunând: „Binele postului nu izvorăşte de pe urma înfrânării de la mâncăruri numai; pentru că adevăratul post înseamnă alungarea şi înfierarea relelor; dezleagă orice legătură pe care o ai cu nedreptatea; renunţă la a-ţi întrista aproapele; iartă-i datoriile [pe care le are faţă de tine]; nu posti numai în împrejurări grele şi când te afli în duşmănie [cu aproapele]; nu mănânci carne, dar îţi mănânci [de viu] fratele; te abţii de la vin, dar nu şi de la injurii; aştepţi să te împărtăşeşti [când vine] seara, dar îţi petreci ziua în tribunale”; şi iarăşi: „Postul înseamnă înfrânarea limbii, stăpânirea mâniei, îndepărtarea de pofte, calomnie, minciună] jurăminte [strâmbe]; întru acestea, aşadar, este postirea cea bună.”

Isidor Pelusiotul remarcă: „Postul de la mâncăruri nu aduce nici un folos celor care nu postesc [toate] simţurile: pentru că nevoitorul se înfrânează de la toate.”

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei constată: „Adevăratul mod de a posti înseamnă putinţa de a săvârşi lucruri cu adevărat mari, care nu se află decât în faptul de a nu-ţi hrăni mintea cu plăceri desfrânate…” Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre post: „Postul este o harismă dumnezeiască, este hrana îngerilor, prietenul fecioarelor, sporul în cele ale casei; postul este apărătorul celor ce se pocăiesc, însoţitorul rugăciunii, începutul bogăţiei [duhovniceşti], mângâierea celor săraci, ajutorul celor în necazuri; postul alungă somnul şi aduce cântarea de imnuri, postul este apa care ne răcoreşte, pregătindu-ne [să bem] din izvorul nemuririi.”

Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă despre post acestea: „Postul este pacea de obşte atât a sufletului, cât şi a trupului, viaţa lipsită de tulburare, vieţuirea în statornicie, viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu şi care întristează vrăjmaşul.”

Şi Sfântul Vasile cel Mare mărturiseşte: „Postul păzeşte pruncii, aduce cumpătare tânărului, îl face vrednic de respect pe cel aflat la vârsta senectuţii. Pentru că bătrâneţile împodobite de post sunt [mult] mai vrednice de cinste. Pentru femei este cea mai potrivită podoabă, pentru cei în floarea vârstei este frâu, este pavăza celor nuntiţi şi hrănitoare a fecioriei.” Şi iarăşi: „Postul este asemănarea cu îngerii; el este cel care ne sălăşluieşte în acelaşi cort cu drepţii şi cumpătarea de care viaţa are trebuinţă.”

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Postul este urmarea vieţuirii îngereşti, izvor al cumpătării, începutul înfrânării, nimicirea iubirii de plăceri.”

Sfântul Ioan Gură de Aur zice despre post următoarele: „Postul, dacă n-o are alături pe sora lui, milostenia, nu urcă la cer; pentru că nu alcătuieşte împreună cu ea doar o pereche, ci un [întreg] atelaj.”

Severian remarcă: „Postul are două aripi, rugăciunea şi milostenia, fără de care nu este cu putinţă să se pună în mişcare.”

Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre puterea postului: „Postul naşte profeţi, îi întăreşte [şi mai mult] pe cei puternici, îi înţelepţeşte pe legiuitori, este pavăza cea bună a sufletului, însoţitorul cel sigur al lui, armă a celor [ce vor să fie] desăvârşiţi, exersare [necesară] a atleţilor; postirea învinge ispitele, pregăteşte calea evlaviei, păşind alături de trezvie, obârşie a cumpătării; în războaie săvârşeşte fapte de bărbăţie, iar în vremuri de pace aduce liniştire. Postul trimite rugăciunea la ceruri, fiind asemenea unei aripi pe calea spre înălţimi; postul este maica sănătăţii, dascăl al tinereţilor, podoabă a vârstnicilor, bunul însoţitor al celor aflaţi în călătorii, tovarăşul sigur al celor ce locuiesc împreună.”

Simeon Metafrasul spune: „Postul este un mare bun: nimiceşte [vindecând] rănile păcătoşilor; înmoaie şi domoleşte aprinderile patimilor trupeşti; este ţarina cea bună care dă rodul veseliei şi prietenul plin de îndrăzneală împotriva vrăjmaşilor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, povăţuind despre post, spune: „Să iubim postul, pentru că este maica cumpătării şi izvorul a toată iubirea de înţelepciune.”

In cel de-al doilea cuvânt despre post, Sfântul Gură de Aur afirmă: „Iubite, să nu respingi postul -maica virtuţilor, rădăcina celor bune, izvorul cumpătării, paznicul evlaviei, însoţitorul sfinţilor, împreună-locuitorul îngerilor, duşmanul diavolului, prietenul Duhului; prin mijlocirea postirii,plăcerile fug de noi, demonii se retrag, mânia slăbeşte, pofta este mortificată, virtuţile prind viaţă şi strălucesc în noi; prin post patimile se domolesc şi tulburarea plăcerilor se astâmpără, iar mintea pluteşte întru seninătate, străbătând cu bine furtunile iernii răutăţii şi conducându-şi corabia la limanul virtuţii” cu ajutorul ei; [şi iarăşi]: „Ce este postul, dacă nu încununarea nevoinţelor, înfăptuitorul răsplăţilor şi cale spre mântuire? Postul ne mută de la sclavie la libertate, ne întoarce din robie în patrie; postul vindecă rănile sufletului; înnoieşte sufletul stricat de păcate, dă sufletului vigoare, îmbărbătează cugetul, zămisleşte frica de Dumnezeu, supune patimile, aduce cugetelor liniştire. In zilele de post, plăcerile se sting şi virtuţile înfloresc, frumuseţea cumpătării se arată preacurată şi trupul urmează sufletul, ajungând duhovnicesc şi mai presus de fire. Bucură-te de post şi nu te întrista, aşa cum făţarnicii îşi smolesc feţele spre a fi văzuţi de oameni, pierzându-şi răsplata pentru postire. Pentru că acesta este cuvântul Mântuitorului: Atunci când posteşti, unge-ţi capul tău, spală-ţi faţa întru faceri de bine, străluceşte în virtuţi, ca să-Mi arăţi numai Mie, Cel care văd cele ascunse, că posteşti”; [şi iarăşi:] „Postul pune demonii pe fugă şi nimiceşte tirania diavolului, mai ales dacă are ca însoţitoare rugăciunea; postul şi rugăciunea l-au înălţat la cer pe Ilie, iar pe niniviteni i-a izbăvit de moarte; postul l-a păzit nevătămat pe Daniel de la faţa leilor; postul l-a învrednicit pe Moise de slava cea mai presus de vedere, iar pe Elisei l-a arătat ca mai mare peste profeţi.”

Sfantul Nectarie din Eghina

Articol preluat din cartea „Cunoaste-te pe tine insuti”, Editura Sophia

Cumpara cartea „Cunoaste-te pe tine insuti”

14
nov.
14

Postul Craciunului nu trebuie falsificat

Postul Craciunului nu trebuie falsificat Postul Craciunului este unul dintre cele patru posturi de mai multe zile din timpul anului bisericesc. Este primul post din anul bisericesc si ultimul din anul civil. Postul Craciunului incepe cu ziua de 15 noiembrie si tine pana pe 24 decembrie inclusiv. Lasata Secului are loc pe 14 noiembrie, insa, daca aceasta zi cade miercuri sau vineri, atunci se lasa sec pe 13 noiembrie.

Durata Postului Craciunului a fost stabilita in anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, tinut sub presedintia patriarhului Luca Hrisoveghi. Facem precizarea ca la inceput, nu toti crestinii posteau in acelasi mod si acelasi numar de zile – unii tineau un post aspru, altii mai usor, iar unele persoane posteau numai sapte zile, in vreme ce altii sase saptamani.

Postul Craciunului nu trebuie falsificat

Cand vezi ca oamenii sunt preocupati sa gaseasca cat mai multe retete de post, e semn ca omul nu mai vede din el decat trupul. Uitam ca suntem chemati sa postim nu numai de bucate, ci si de pacate. Exista mai multa preocupare pentru indelunga pregatire a mancarurilor, decat pentru stergerea din inima a cuvintelor si faptelor care ne-au tulburat.

Nu e nimic rau in a-i impartasi aproapelui o reteta de post, dupa cum nu este rau sa mananci. Insa, atunci cand la finalul postului ramai doar cu o reteta de post, denota ca avem un suflet mort in aceasta viata.

Postul Craciunului nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Nu mi-a fost dat sa aud ca in cadrul unei predici sa se rosteasca o reteta de post. Sigur, nici nu-mi doresc, caci nu stau de vorba cu Dumnezeu ca sa fiu inspirat in a gasi cel mai potrivit mod de a aseza o leguma langa alta. Stau de vorba cu El, ca sa ajung la asemanarea cu El. Iar daca patima a fost definita ca un atasament „irational” fata de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.

Sa retinem: trupul prospera doar in masura in care sufletul slabeste si sufletul prospera in masura in care trupul slabeste. Postul restaureaza aici si acum starea in care se afla Adam inainte de caderea in pacat: era vegetarian si nu era rob nevoilor trupului.

A nu manca mult, dar a ravni mancaruri rafinate, e semn ca firea omului e imbolnavita. In acest caz, Avva Dorotei marturiseste: „Cand un asemenea gurmand mananca ceva ce-i place, e pana intr-atat de stapanit de placerea sa, incat o tine mult timp in gura, o plimba incoace si incolo si n-o inghite decat cu greu, din pricina placerii pe care o incearca”.

Dar nu doar prin restrangerea cantitativa a hranei si prin abtinerea de la anumite categorii de alimente se obtine tamaduirea firii omenesti. Caci nu este niciun castig sa stim ca unii au postit saptamani intregi, dar au refuzat sa-si imbratiseze si sa le vorbeasca semenilor cu care s-au certat.

Asadar, a reusi sa ai parte de o mancare rafinata in post, nu inseamna altceva decat sa cauti satisfacerea poftelor si placerilor legate de macare. Asta inseamna sa pretuiesti mai mult darurile din creatie si mai putin sau chiar deloc Creatorul. Si asa repetam greseala lui Adam si a Evei.

In timpul Postului Craciunului nu suntem chemati sa reducem hrana de dulce si sa punem in locul ei cat mai multe produse de post. Scopul postului nu este sa ne infranam de la anumite bucate de dulce pentru a ne satura cu unele de post.

In concluzie, postul nu trebuie sa se rezume la a schimba felurile de mancare, ci el trebuie sa aduca schimbarea mentalitatii, a intentiilor, a atitudinilor, a a relatiilor noastre cu Dumnezeu, cu semenii si cu lumea materiala.

Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine”…

Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa ne hranim in Postul Craciunului mai putin material si mai mult duhovniceste. Post cu bucurii.

14
nov.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-11-14

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XIII, 31-35)

n vremea aceea s’au apropiat de Iisus unii din farisei, zicându-I: „Ieşi şi du-te de aici, că Irod vrea să te omoare“. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i acestei vulpi: Iată, Eu scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, şi a treia zi Mă împlinesc. Dar astăzi şi mâine şi’n ziua următoare trebuie să umblu, că nu este cu putinţă ca vreun profet să piară în afara Ierusalimului. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi…, şi voi n’aţi vrut. Iată, vi se lasă casa pustie; că vă spun Eu vouă: Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
14
nov.
14

Apostolul Zilei : 2014-11-14

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Tesaloniceni 2,

14-20

F-150x150raţilor, voi v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi, de la cei de un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei, care şi pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor ca să se mântuiască; spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Iar noi, fraţilor, fiind despărţiţi de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem faţa voastră. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu, Pavel – o dată şi încă altă dată – dar ne-a împiedicat satana. Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire? Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.



Blog Stats

  • 333.653 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

15 noiembrie - Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț [ TRINITAS TV ] Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Iartă-mă „Părinte