Arhivă pentru 20 noiembrie 2014

20
nov.
14

„Hai să ne înţelegem…”

6c8cc67c69855f27cc539b95ac19fe70Străduiţi-vă să coborâţi, nu să ridicaţi tonul vocii voastre. Regula aceasta am descoperit-o şi am consolidat-o, în comun, în prima perioadă a relaţiei noastre, cu mult înainte să ne căsătorim. Această regulă, ca şi multe alte părţi frumoase ale dragostei noastre, a fost consecinţa firii mai îngăduitoare a mamei tale. În casa gălăgioasă a părinţilor mei începeam să ţipăm şi, de îndată ce ne mâniam, tonul se ridica proporţional cu aprinderea mâniei.

Ţi-am spus odată cum m-am îndrăgostit de vocea mamei tale înainte să o văd la faţă. La un curs de filologie, ca să învioreze atmosfera, profesorul a cerut unei fete să recite câteva versuri din Shakespeare. În sala aceea foarte mare, eu rătăceam cu mintea privind pe fereastră, numărând zilele care au mai rămas până la începerea campionatului de fotbal din facultatea noastră.

Deodată, o voce de înger ajunge la urechile mele – tonul calm al vocii ei. Am căutat şi am găsit izvorul acestei voci şi, o dată găsit, am făcut un jurământ: când voi începe să mă uit după fete, aceasta va pătrunde prima în gândul meu! Restul îl ştii. Când am început să ne întâlnim mai des, am simţit într-adevăr ceea ce voia să spună Shakespeare cu următoarea frază: „Vocea ei a fost atât de tandră, de dulce şi de lină, ceva încântător la o femeie!”

Aşa cum se întâmplă la toate cuplurile de îndrăgostiţi, momentul primului conflict nu a întârziat să apară. Eu am început cu prostul meu obicei să ţip încât să audă tot cartierul. Ea m-a oprit şi mi-a spus că ştie o modalitate mai bună. „Hai să ne înţelegem”, a zis; „de-acum încolo, când ne mai certăm, să coborâm tonul vocii o octavă, în loc să-l urcăm două.

N-a fost uşor. Pentru un bărbat, ca să coboare tonul vocii necesită o mare stăpânire de sine. Acelaşi lucru este necesar uneori şi pentru unele femei.

Din Charlie W. Shedd, Scrisori Caterinei. Sfaturi unei tinere căsătorite, traducerea Preot Constantin Coman, Garoafa Coman, Editura Bizantină, București, p. 57-58

20
nov.
14

Prin milostenie să ne apropiem de semeni şi de Dumnezeu

saracie._milostenieCând sufletul ne este rănit de patimi grele, când ghearele osândirii de aproapele ne fură toată bucuria de a sta împreună cu cei dragi, când pizma, invidia şi supărarea ne rod sufle­tul precum rugina roade fierul, Dumnezeu ne întinde mereu funia milosteniei ca să ne ridice din nou de la neomenie la omenie, de la tristeţe la bucurie.

Milostenia este gura noastră de aer duhovnicesc şi fără ea ne-am sufoca definitiv în patimi. Când facem o pomană cu cel nevoiaş, inimile ni se fac uşoare şi căpătăm iarăşi îndrăzneală în rugăciune. Când miluim pe cel sărman, dispar gândurile sălbatice din noi şi simţim că suntem din nou oameni ai lui Dumnezeu. Iubirea faţă de cel sărman ne apropie imediat de Dumnezeu, apropiere ce ne redă setea de viaţă şi bucurie duhovnicească. Ce minunat balsam este milostenia pentru cel lovit de patimi şi de tristeţe apăsătoare! Ce mi­nunată virtute este milostenia aceasta care ne face asemenea lui Dumnezeu şi fii ai Lui!

Nici nu gândim cât de mult lucrează Dumnezeu la schimbarea şi desăvârşirea noas­tră prin milostenie. Din pricina unei neînsem­nate milostenii, Dumnezeu face dintr-un mare zgârcit un mare sfânt. Prin milostenie a putut Dumnezeu lucra la îndreptarea a doi desfrânaţi şi beţivi, ca mai apoi aceştia să devină Sfinţii Mucenici Bonifatie şi Aglaida. Mult lucrează Dumnezeu prin milostenia pe care o facem, dacă milostenia este săvârşită cu inima înfrân­tă. Obişnuinţa în fapta milosteniei biciuieşte nepăsarea şi comoditatea din noi, alungă zgârcenia şi osândirea aproapelui din suflet, dându-ne inimă de părinte pentru toţi oamenii şi învăţându-ne a fi lesne săritori la necazul celui de lângă noi. Milostivindu-ne de cei săr­mani, inima se lasă înduioşată de smerenia şi răbdarea năpăstuiţilor, înduioşare ce aduce duh de jertfă. Duhul de jertfa aprinde inima de dragoste, o face sensibilă, nobilă şi lesne iertă­toare. Astfel alungăm de bunăvoie întunericul din noi, iar Dumnezeu îşi face mai mult loc în sufletul nostru ca să sădească sămânţa de rai după care tânjim mereu.

Când facem milostenie, aşa să ne uităm în ochii celui sărman: ca la un frate ce ne ajută prin necazul ce şi-l poartă cu răbdare şi smere­nie să facem şi noi o faptă bună cu care Dumnezeu să ne mântuiască, o faptă cu care să dobândim împărăţia cerurilor.

De aceea iubiţi fraţi şi surori întru Hristos să nu-l ocolim pe cel aflat în nevoi şi suferinţe, căci nu degeaba ni l-a scos Dumnezeu în cale. Să facem milostenie cu gând curat şi în tăcere, fără ca să ştie stânga ce face dreapta, dar mai ales din avut agonisit cinstit. Aşa să ne ajute Dumnezeu, căci: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5,7).

 Preot Octavian MOŞIN

20
nov.
14

Minunile false – Natura energiilor prin care se lucrează fărădelegea

39bb8-cervelloPe lângă multe lucruri care în ultimul timp au intervenit în viaţa noastră cu o anumită insistenţă, sunt şi practicile oculte, cu mulţimea lor de varietăţi şi ramificaţii. Puterea demonică prin mijlocitorii ei – o mulţime de vrăjitori, ghicitori, astrologi, prezicători, magi, care pretind a cunoaşte ceea ce este necunoscut în om şi în natură – îşi fac munca lor neagră de înrobire a sufletului uman.
Aceste practici erau cunoscute în antichitate la toate popoarele, însă au fost interzise încă în Legea Veche ca fiind contrare credinţei date de Dumnezeu: „Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lev. 19, 31). „Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitori, ca să se desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui” (Lev. 20, 6).
Odată cu scurgerea timpului au apărut mai multe varietăţi ale ocultismului care, ca şi în vechime, apelează la forţele întunericului. În zilele noastre poţi întâlni cu nemiluita anunţuri în presă, la radio, la televizor, prin care un mare număr de aşa-numiţi extrasenzori şi bioterapeuţi îşi propun serviciile în tratarea multor boli prin, cum zic ei, metode netradiţionale. Ei se declară academicieni, profesori, magiştri, cei mai înverşunaţi numindu-se chiar generali de onoare ai asistenţei medicale, excelenţi etc. Şi, spre regret, multă lume rătăcită li se adresează după ajutor.
Extrasenzorii sunt vrăjitori
Cine sunt, totuşi, extrasenzorii? Răspunsul îl aflăm chiar de la unul din ei –extrasenzorul A. Babici: „Ca şi în poveste, în viaţă există diferite fenomene extrasenzoriale, provocate de aşa-numitele forţe energetice negre şi albe. Destinaţia primelor este să le facă oamenilor rău. Celelalte forţe – le vom numi deocamdată purtătoare de energii vitale, adică celelalte – sunt capabile să neutralizeze răul forţelor negre. Pe purtătorii forţelor negre, încă în timpurile vechi, strămoşii noştri îi numeau vrăjitori. Purtătorii forţelor energetice, capabile să lupte cu cele rele, sunt numiţi astăzi extrasenzori”. În cartea sa „Diagnostica Karmei”, G. Lazarev recunoaşte că şi-a început cariera fiind vrăjitor, mai apoi extrasenzor, iar mai târziu şi-a alcătuit un sistem propriu de diagnosticare şi tratare pe baza Karmei omului (în sistemul filosofic brahmanic, Karma desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare). Dar câteodată foloseşte şi acum metodele magiei.
Din cele expuse se cere făcută concluzia că extrasenzorii sunt vrăjitori sau purtători de magie albă. Însă magia, fie albă spre a face bine, fie neagră spre a face rău sau verde – spre tămăduire – rămâne totuşi magie. Prin exerciţiile extrasenzorilor se acţionează asupra psihicului omenesc şi se influenţează voinţa pacientului.
Şi chiar atunci când la prima vedere aceste acţiuni pot părea binefăcătoare, întru însănătoşirea omului, aceasta se întâmplă apelând la metodele oculte de altădată. Calităţile supranaturale (paranormale) pe care le poate poseda, într-o anumită măsură, fiecare om, extrasenzorii şi le dezvoltă prin anumite antrenamente sau le obţin recurgând la forţele întunericului. Principala metodă aplicată de ei este hipnoza, prin aceasta impunându-i-se hipnotizantului o voinţă străină în gândire şi comportare sau un „program codificat”. În timpul hipnozei, a meditaţiei sau codificării subconştientul înregistrează tot ceea ce i se insuflă.
Extrasenzorii şi bioterapeuţii practică „transplantarea” organelor omeneşti
Dacă ne vom referi la rezultatul „vindecării”, uneori, prin insuflare, la prima vedere, s-ar părea că pacientul e vindecat, dar această stare este aparentă şi tempo-rară, deoarece dispar numai simptomele bolii, prin „concentrarea” energiei vitale a pacientului de la organele sănătoase la cele bolnave. Ca rezultat, urmările sunt periculoase şi pentru organele care erau sănătoase.
Sf. Ioan Gură de Aur referindu-se la cei ce aleargă ca să se tămăduiască prin slujitorii puterii demonice, zice: „Diavolii nu au reuşit să vindece nici măcar pe vrăjitorii şi fermecătorii care le slujeau lor, de beşicile şi de bubele pe care le-au dat Dumnezeu prin Moise în Egipt (Ieşirea 9, 11). Şi dacă dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista de durerea trupului tău? Diavolii se silesc să te scoată pe tine din Împărăţia Cerurilor şi deci cum te vor izbăvi pe tine de boli? Deci nu te amăgi creştine, că niciodată lupul nu se va face oaie, nici diavolul nu se va face doctor. Că mai lesne este ca focul să îngheţe şi zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine”.
În mod clandestin, extrasenzorii şi bioterapeuţii cu o pregătire mai „înaltă” practică, după afirmaţiile lor, transplantarea organelor omeneşti. Pentru o sumă impunătoare se găseşte un „donator” de la care se „transplantează” biocâmpul organismului necesar, se ţine câteva zile în spaţiul astral, pentru a rupe vechile legături energetice cu organele donatorului. După tratament, pacientul se simte „bine”. Însă pentru donator urmările sunt tragice. Fiind urmărit de senzaţia putrezirii de viu şi obsedat de urmările morţii, descompunerii, se alege cu o moarte prematură.
Cea mai neascunsă şarlatanie este aşa-numita astrologie medicală, conform căreia toate bolile nu sunt cauzate de ecologie, nu de infecţie, ereditate, traume, sau inflamaţii, ci de poziţia stelelor în momentul naşterii. Dacă e să reieşim din acest postulat, atunci în secţiile de urologie ar trebui să se afle pacienţi născuţi într-o lună, în cele de boli interne – în altă lună, în secţia de chirurgie – născuţi în luna a treia etc., însă toţi oamenii care apelează la medic se nasc în zile diferite şi nu se observă nici o legitate.
Cu toate că unii extrasenzori folosesc simbolul creştinesc, ei nu au nimic comun cu creştinismul
Prin anii ’80 ai secolului trecut se scria foarte pompos în presă despre psihochirurgii filipinezi care efectuau operaţii fără intervenţia chirurgicală (fizică). Cu toate că ei folosesc simbolul creştinesc, făcând chiar şi „rugăciune” înainte de operaţii, nu au nimic comun cu creştinismul. Rugăciunile rostite sunt departe de cele creştine şi se folosesc ca o cheie sau ca un descântec magic pentru chemarea puterii astrale, adică a întunericului.
O astfel de îmbinare făţişă şi ruşinoasă putem întâlni şi la unii extrasenzori şi bioterapeuţi care afirmă că, „făcând fapte bune, slujesc lui Dumnezeu”. Prin autoritatea Ortodoxiei, printr-o ignoranţă spirituală şi o nepăsare a oamenilor, parazitează o mulţime de vindecători, scoţând spre văzul tuturor atribute ale credinţei ortodoxe. Sub ascunzişul crucii, icoanei, rugăciunilor, extrasenzorii „ortodocşi” îşi realizează menirea – de a înrobi sufletele oamenilor prin puterea întunericului. Această minţire rămâne neobservată numai de cei cu credinţă slabă, care tind, fără a-şi curăţi sufletul prin pocăinţă, să se izbăvească de bolile trupeşti, adesea neobservându-le pe cele sufleteşti.
Icoanele din biserică sunt pentru extrasenzori canale conducătoare ale „energiei cosmice”
 
Extrasenzorii şi bioterapeuţii afirmă că una din puterile de „acumulare” ale energiei sunt icoanele din Biserică, pe care ei le consideră drept „canale conducă-toare ale energiei cosmice”. Nu în zadar ei adesea îndeamnă pacienţii să plece la mai multe biserici spre a se ruga, ca mai apoi să le „răpească” energia acumulată. Dar ce poate fi comun între creştinism şi practicile oculte? Sf. Apostol Pavel ne învaţă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6, 14-15). Cei care se adresează vinde- cătorilor oculţi, mai ales când ei activează sub „acoperirea” Ortodoxiei, nu-şi dau seama căror puteri slujesc. Aceştia astfel se îndepărtează şi se leapădă de Dumne-zeu. Se distruge individualitatea omului, paralizându-i voinţa şi impunându-i-se un mod de gândire străin. Astfel, el devine biorobot şi extrasenzorul îl omoară pe Dumnezeul din el, Cel care l-a zidit pe om după chipul şi asemănarea Sa, înzestrându-l cu raţiune şi gândire liberă.
Tendinţa făţişă a extrasenzorilor de a face „bine” are drept scop distrugerea divinului din om
 
Nu este întâmplătoare probabil, nici apariţia ocultiştilor de diferite ranguri din Moldova, Ucraina şi Rusia, în vara anului 2000, la adunarea de pe Muntele Şerpilor din apropierea mănăstirii Ţâpova, pentru a beneficia, după spusele lor,de energia lunii pline. Acel loc, după cercetările arheologice, s-ar socoti un vechi centru sacramental dacic, unde cei sosiţi practicau ritualuri, „invocând” duhurile străbunilor. Acest loc a fost ales, probabil, şi din motivul existenţei, în apropiere, a lăcaşului sfânt. Tendinţa făţişă a extrasenzorilor ş bioterapeuţilor de a face „bine” are acelaşi scop final cu întreaga mişcare New Age, din care şi fac parte, de a distruge divinul din om, spre a construi o punte de la om la supraom, egal cu Divinitatea. Această tendinţă de răzvrătire împotriva Creatorului lor au avut-o şi îngerii mândriei, fiind izgoniţi din Împărăţia lui Dumnezeu. Căci spune Mântuitorul: „Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu celui din ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne oare nu în numele Tău am proorocit şi în numele Tău am scos demonii, şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?” Şi atunci voi mărturisi lor: „Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea” (Mt. 7, 21-23).
„Nu apelaţi de bunăvoie la vrăjitori chiar fiind ademeniţi de alţii”

Pentru a nu cădea în aceste legături e nevoie să ne ferim şi să ne apărăm de acţiunea tuturor forţelor oculte. Să nu apelăm la extrasenzori, vrăjitori şi magi, să ferim de ei şi pe apropiaţii noştri. Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: „Nu apelaţi de bunăvoie la vrăjitori chiar fiind ademeniţi de alţii. Dacă veţi cădea pradă vrăjitoriei, veţi fi nedemni de bunăvoinţa lui Dumnezeu şi prin aceasta vă gătiţi numeroase necazuri”.
Să nu uităm că în extrasenzorică, ca şi în alte învăţături oculte, omul se ciocneşte cu lumea întunericului, dar contactul cu ea este fatal atât pentru suflet cât şi pentru trup.
Bibliografie
1. Иеромонах Анатолий (Берестов), Число зверя на пороге третьего тысячелетия, Изд. „Новая книга”, М., 1996.
2. Иеромонах Анатолий (Берестов), А. Печерская, „Православные колдуны” – кто они?, Изд. Полтавской епархии, 1998.
3. Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut. Ed. Bunăvestire, 2000.
Protoiereu Ioan Lisnic
20
nov.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-11-20

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XVI, 1-9)

is-a Domnul această parabolă: „Era un om bogat care avea un iconom; şi acesta i-a fost pârât că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? Dă-mi socoteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poţi fi iconom. Iar iconomul şi-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine… Ştiu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din iconomat, ei să mă primească în casele lor. Şi chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul, aşază-te şi scrie repede cincizeci. După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Şi stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, fiindcă a lucrat înţelepţeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice.“
20
nov.
14

Apostolul Zilei : 2014-11-20

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Tesaloniceni 4, 18;

5, 1-10

F-150x150raţilor, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Iar despre ani şi despre vremuri nu aveţi nevoie să vă scriem, căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire; că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.




Blog Stats

  • 323.283 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte