Arhivă pentru 4 decembrie 2014

04
dec.
14

Un scurt ghid duhovnicesc al avvei Antonie

sf-cuv-antonie-cel-mare-17-ianuarie-2-1Spaima multora faţă de textele patristice (Pateric, Filocalia etc.) este generată de adresanţii primari ai acestora: monahii. Sunt deci, am putea gândi, nişte cărţi care nouă, celor din lume, nu au nimic să ne mai spună.

Este aici o înţelegere greşită a monahismului. Nu există o separaţie ontologică între călugări şi mireni. Nu există o Evanghelie pe care Domnul a lăsat-o monahilor şi o alta pe care să o fi lăsat oamenilor de rând. Trupul lui Hristos, Biserica, nu cunoaşte astfel de împărţiri. Cunoaşte însă diferenţe. Iar diferenţa dintre călugări şi laici este că primii sunt nişte profesionişti ai ascezei, în vreme ce ceilalţi rămân cel mai adesea la stadiul de diletanţi, dacă nu cumva îşi pierd interesul pe drum.

Mai mult decât atât, posturile din cursul anului bisericesc sunt, fiecare din ele în parte, prilejuri de a deveni şi noi, ceilalţi, puţin monahi, după o afirmaţie a lui Makarios Simonopetritul. Şi pentru că vorbim despre lărgimea cuvintelor duhovniceşti, pe care le găsim în Patericul egiptean şi în alte cărţi de acest fel, putem exemplifica aceasta cu apoftegma a treia, despre avva Antonie cel Mare. Iată cum sună aceasta în traducerea lui Cristian Bădiliţă: “Cineva l-a întrebat pe avva Antonie: “Ce trebuie să păzesc ca să fiu plăcut lui Dumnezeu?”. Bătrânul a răspuns: “Păzeşte ce-ţi poruncesc: oriunde mergi, ţine-L pe Dumnezeu în faţa ochilor tăi; orice faci, urmează mărturia Sfintelor Scripturi; şi-n orice loc te aşezi, nu-l părăsi degrabă! Păzeşte aceste trei porunci şi te vei mântui!”.

Cele trei îndemnuri pe care bătrânul Antonie le dă celui care voieşte să se facă bine plăcut lui Dumnezeu sunt limpezi şi nu necesită prea multe explicaţii. Să le luăm totuşi pe rând.

Prima recomandare pe care o face Sfântul Antonie (şi o face în deplină cunoştinţă de cauză, fără să se ascundă în spatele unor formule edulcorate, întrucât zice franc: “Păzeşte ce-ţi poruncesc!”, este: “oriunde mergi, ţine-L pe Dumnezeu în faţa ochilor tăi”. Viaţa duhovnicească nu are nevoie de un loc special pentru a putea fi trăită. Se poate trăi cuvios oriunde, cu condiţia ca Dumnezeu să fie nelipsit dinaintea ochilor noştri. Privindu-L continuu pe Dumnezeu vom ajunge de fapt să înţelegem că viaţa noastră întreagă se petrece sub ochii Domnului, cel în care “trăim şi ne mişcăm şi suntem” (FA 17, 28) după cum le-a spus oarecând Sf. Pavel atenienilor în Areopag. Aşadar, trebuie să ne ţinem ochii aţintiţi spre cel de la faţa căruia nu ne putem ascunde. Iată cum este acest gând exprimat în Psalmi: “Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la Faţa Ta unde mă voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi mă voi aşeza la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” (Ps. 138, 7-10). Aceasta este prima exigenţă, cea care face posibilă viaţa duhovnicească. Să-L ţinem pe Dumnezeu pururi înaintea ochilor noştri pentru a nu uita nici o clipă că harul lui Dumnezeu este mediul în care viaţa noastră se desfăşoară.

Pentru ca această şedere permanentă înaintea lui Dumnezeu să nu rişte alunecarea în închipuire şi înşelare este nevoie de “dreptarul credinţei” pe care îl găsim în Sfintele Scripturi. Tocmai de aceea al doilea îndemn al Sfântului Antonie este “orice faci, urmează mărturia Sfintelor Scripturi”. Suntem astfel păziţi de pericolul nevoinţei eretice. Dobândim un bun însoţitor în călătoria duhovnicească spre veşnicele lăcaşuri.

Al treilea îndemn al avvei Antonie are, spre deosebire de primele două, un specific monahal mult mai pronunţat: “în orice loc te aşezi, nu-l părăsi degrabă”. Exista pentru monahii din pustia Egiptului (dar de bună seamă nu doar pentru ei) ispita vagabondajului. Ce-i drept, această nestatornicie era pentru unii o vocaţie reală, pe care urmând-o se mântuiau. Sensul general al poruncii avvei Antonie este acela că statornicia este şi ea o condiţie pentru viaţa duhovnicească. Statornicie, dar nu imobilitate.

Reformulând, putem spune că cele trei porunci pentru viaţa duhovnicească ale avvei Antonie, valabile şi astăzi, sunt: să nu uităm de Dumnezeu, să ne ghidăm în tot ce facem după Sfânta Scriptură şi să avem statornicie:

 (“Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”)”.

04
dec.
14

Părintele Gheorghe Șanta: Ascultarea de Dumnezeu ne aduce viața veșnică

392349_119219904857888_1062857874_nPaziti Legea, veti avea succes in calatoria decisiva spre vesnicie! Profitam de contextul favorabil creat prin Cruce si Inviere. Cei ce tin pruncile, doar ei, Il cinstesc pe Poruncitor.


I

Dorim o viata noua, alaturi de Dumnezeu. Nu ne dedicam placerilor, ci iubirii. Nu plecam urechea la snoavele ieftine, ci ascultam de Dumnezeu. Asa, viata noastra va capata, in sfarsit, un sens. Vom sti in ce directie ne indreptam, ce trebuie sa indreptam, pentru a atinge fericirea. Nu asta vrem?! Ieri, pe inserat, m-am intalnit cu cativa ucenici ai parintelui Gheorghe Santa de la Aschileu Mic, jud. Cluj. Mi-au transmis exact starea duhovnicului lor si al meu. Acea stare pe care Domnul Iisus a incumbat-o omenirii. Sentimentul ca Dumnezeu lucreaza. Cand simti asta, pazirea Legii divine devine o necesitate, la fel ca respiratia.


Oricate necazuri am avea
, rugaciunea parintelui este ascultata de Dumnezeu si vedem lucruri minunate la tot pasul. Multe “marturii” le tinem inca pentru noi, pentru vremea pe care numai Dumnezeu o va hotari. Pazim poruncile, pentru ca nu vrem sa iesim din aceasta stare de paraclis. Ne stresam prea mult, fara sa fim filantropi. Ne relaxam prea mult, fara sa meditam la cuvantul Evangheliei. Cea mai mare bucurie este intalnirea noastra cu Dumnezeu, prin intermediari, profeti, preoti harismatici. Deja mi-e dor de Liturghia Darurilor de la Aschileu, de vineri sera, de paraclisele din august, de catehezele si pricesnele din vacanta de vara… Il vom “deranja” des pe parintele, pentru a nu pierde vesnicia din imprudenta. Suntem atat de ferciti sa avem in mijlocul nostru un astfel de om, total inocent, dedicat numai vesniciei. Ne este atat de bine langa parintele, incat ne-am ruga si am povesti despre “Prislopul” nostru ore in sir. Asta numai pentru ca parintele pazeste Poruncile cu atata smerenie si cu atata dragoste, incat ne copleseste. Ne este mult mai usor cu un asemenea model in jurul nostru. La ora cand scriu aceste randuri, ma grabesc sa prind cursul parintelui de la Facultatea de Teologie. Simpla lui prezenta ma linisteste. Nu asta fac oamenii lui Dumnezeu?! Despre asta citim, asta ne bucura. Pazirea Legii functioneaza. Parintele este un copil, un inger, un sfant. Numai asa putem ajunge si noi in Rai, pazind poruncile asa cum le pazeste el. “Fara bani, fara alcool, cu multa stare de vorba cu Dumnezeu, cu multe lacrimi, cu multi psalmi, vazand in fiecare om chipul lui Dumnezeu”, asta ne spune parintele de fiecare data. Dar e important cum o spune… Ne duce in alta Lume si am ramane acolo.

Faptul ca Dumnezeu e viu si iubitor nu reiese numai din carti, ci mai ales din modul in care crestinii Il imita si Ii respecta deciziile.

II

Harnicie, devotament, caritate, iata tripticul divin, transmis noua prin parintele duhovnic. Cata vreme ascultam de duhovnic, ascultam de Dumnezeu. Respectam canonul, respectand Legea. Nu carcotim si nu luam in ras, chiar daca uneori nu intelegem parerea duhovnicului sau avem alta opinie. Nu facem ascultare “oarba”, ci smerita. Si vedem ca totdeauna, fara exceptie, Dumnezeu are dreptate, iar nu noi. Parintele, ca om pazitor de Porunca, iar nu noi. Asteptand Craciunul impreuna cu parintele inseamna pregatirea pentru Parusie, fara suspans grotesc, cu putine emotii, dar si cu multa daruire. E atat de simplu sa fim fericiti. Trebuie doar sa nu ne complicam prin infractiuni.

Parintele transmite atmosfera de la Bethleem, campul de paine. Parintele este contemporan cu profetul Daniel (este intr-o groapa cu lei, dar nu se trufeste prematur). Este hranit cu mana, in urma rugaciunii. Este un apostol al discretiei totale. A inteles definitia Liturghiei, iar acum o traieste. Pazim poruncile tocmai pentru a putea participa la Jertfa euharistica.Dar totul a pornit de la pazirea poruncilor. De la Dumnezeu vine aceasta putere inepuizabila. Sunt multe “imposibiluri” care s-au rezolvat. E o minune permanenta, e ca o zi de Paste care nu vrea sa se mai termine. Este inocenta copilariei nematurizata ateu, ci modelata pentru tara ingerilor. Totul ca intr-o mare familie. Si nu e o fictiune ce scriu eu aici, e doar o uvertura slaba. Trebuie sa stai langa parintele macar un an ca sa intelegi… Apoi vei pazi poruncile, cu siguranta. 

Aschileu (AESCULAEUM) este “Locul tradarii”, spatiul unde romanii devin slugi. Peste secole, Dumnezeu descaleca aici printr-unul din favoritii Sai, pentru a intoarce rusinea pacatului.

III

La penultima “escapada” alaturi de parintele, am predicat din Biblia dansului. Am citit, hoteste, in taina, adnotarile de pe marginea capitolelor. Erau notele de subsol ale certificatului de inviere. Parintele ne-a invatat mereu cum se zideste o biserica, asa, din pietre duhovnicesti, inteligibile. Omul devine o biserica in miniatura si abia apoi extinde biserica din inima lui in lumea intreaga. Intreaga creatie devine o biserica, ca extensiune a invierii. Iar noi suntem naofori, purtatori de biserica; cum sa nu pazim poruncile?! Biserica este spatiul unde Dumnezeu locuieste impreuna cu noi. Iar daca temelia Bisericii este Iisus Hristos, celelalte caramizi cum trebuie sa fie?! Zidim biserici, nu bordeluri!!! Ispita: Nu vom reusi! Singuri, vom esua, dar cine a zis ca suntem orfani?! Nu avem un Tata in cer? Si inca Unul Atotputernic, Singurul!


Viclenie: Sa ii schimbam doar pe altii.
Nu, pe noi primii! Levi vamesul devine Matei apostolul! Se poate. Doar eu am ramas Matei vamesul. Convertirea: doar un vindecat poate vindeca pe altii. Cautati stomatologi care stiu sa extraga cariile, nu ramaneti cu durerea, cu scrasnirea dintilor! Apoi respectati tratamentul. Dumnezeu, in infinita Sa bunatate, a luat decizia de a insanatosi omenirea. Odata vindecati, multumim Doctorului si nu suntem im-pacientati, ci avem rabdare (pacienta). Suntem pacienti in bolnita Bisericii, dar nu ne indoim asupra reusitei operatiei. Totul depinde de noi, sa respectam reteta prescrisa. Adica, multa rugaciune, multa credinta, mult post, multa iubire, multa filantropie, dar barfa deloc, hotie deloc, desfrau deloc. Totul vine de la Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos a murit si a inviat ca noi sa avem viata. Si sa avem din belsug. Sa nu facem din asta un cliseu. Cand Il cunoastem pe Dumnezeu, totul se schimba in viata noastra. Numai in Biserica avem un sentiment foarte viu al prezentei lui Iisus Hristos in noi. Rugaciunea ne sensibilizeaza si ne face lumini ale adevarului. O lume fara iubire ar fi una lipsita de sens. Dumnezeu participa la suferinta noastra si ne ajuta sa scapam de ea. Dumnezeu este pretutindeni si sfinteste totul. De la El primim totul si Lui Ii aducem totul. Iar El isi revarsa lucrarea Sa peste toti.

Iisus a cucerit lumea fara bani, fara masterate, fara tranzactii imobiliare. Iisus ar pretinde sau ar conditiona?! Viata noastra este o zbatere neputincioasa fara El. Stim raspunsul, doar sa il aplicam. Dumnezeu refuza sa ne dea ceea ce ne este daunator (Tatal nu ii da minorului arma, oricat de insistent ar cere). Lucrarea noastra este pazirea poruncilor. Asta trebuia sa faca Adam, sa asculte!

Sa fim infometati de Dumnezeu, asta ne aminteste parintele mereu.

IV 

Cine mai cunoaste astazi sensul cuvantului “obedienta”? Il percepem ca pe o slabiciune, cand, de fapt, este mama tuturor virtutilor. Obedienta fata de Dumnezeu inseamna supunere, ascultare (nu si interceptare), lipsa de conditionare. Il iubim pe Dumnezeu din toata inima si Il ascultam, Ii pazim poruncile, fara sa negociem un contract “cu beneficii”. Nu Il conditionam. Nu spunem “Te iubesc, doar daca….”, ci “Te iubesc no matter what“. Suntem total dezinteresati. Adica ne luptam cu egoismul. Asta fac poruncile: ne cizeleaza comportamentul. Fiecare familie are “regulile” casei, cu recompense si penalitati. Nu pazim poruncile Tatalui pentru ca ne da bomboane, ci pentru ca Il iubim pe Tatal. Chiar daca primim cadouri, nu acesta este motivul iubirii noastre.

Ascultarea noastra inseamna slavirea numelui Lui, certitudiunea ca harul este o putere imensa, nu un maruntis banal. Dumnezeu nu este absurd, nu ne porunceste nimic din ceea ce ar fi prea greu pentru noi. El este Tatal iubitor care vrea ca nici un fiu sa nu se rataceasca, nici o fiica sa nu zaca in tristete, ci toti sa gaseasca traiectoria bucuriei nevremelnice. Poruncile le tinem pentru noi. Elevul invata pentru viitorul lui, nu pentru invatator. Toate poruncile sunt exclusiv pentru binele nostru. Noi nu ne suparam cand copiii nostri gresesc?! Vechiul Adam a fost neascultator si priviti ce a iesit... Noul Adam, Iisus Hristos, a facut ascultare totala, anuland pana si efectele greselilor primului. Obedienta nu inseamna nici frica, nici ignoranta; ci, dimpotriva, eliberare de frica prin iubire si cunoastere prin revelatie. Parintele este optimist: “Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, fara sa fie predestinatie; trebuie doar sa ne pregatim mai serios pentru munca de apostolat”. Orice neascultare nu demonstreaza decat o agravare a fobiei, o pervertire a valorii, o dereglare interioara, un avort al pacii; in fond, o slujire la idoli. Noi avem antidotul: imitam fidelitatea divina.

Nu le reamintim mereu sa fie cuminti, sa nu ne faca de rusine? Ii deprindem sa faca propriile alegeri, cu deplina responsabilitate.

V

Sa ne crestem copiii in ascultare de Dumnezeu. Asta spun toti duhovnicii. E de datoria noastra. Nu este un curs facultativ, ci este criteriu la judecata finala. Este speranta viitoarelor binecuvantari. Il iubim atat de mult pe Dumnezeu, incat ne straduim sa Ii facem zi de zi publicitate favorabila. Nu ca El ar avea nevoie, ci pentru raspandirea mesajului printre toti sarmanii si necajitii. Daca Iisus Se identifica cu fiecare muribund, noi Il putem contrazice?! Il iubim, pentru ca si altii sa ajunga sa Il iubeasca. Ce ii invatam pe copii, manele si smecherii, ultimele tertipuri in hotie?! Sau ii deprindem cu psalmii si cinstea, cu straduinta pentru agonisirea vesniciei!

Fiti vigilenti: cine spune minciuni, le amesteca cu adevarul, pentru credibilitate. Fara o viata duhovniceasca serioasa, e greu sa rezisti jurnalului cu 13 crime si 7 violuri. Virgiliu Gheorghe este ferm: Nu lasati copiii la TV pentru ca veţi avea niste copii tâmpiti! Le va lipsi motivaţia! Vor resimti lipsa de sens! Televizorul, internetul si  jocurile pe calculator nu ne mai dau răgazul reflecției. Nu mai avem timp să ne dumirim și să înțelegem ce se întamplă și care sunt intențiile din spatele mesajelor care ni se transmit. Televiziunea vinde! Însă omul descopară că, în realitate respectivele achiziții nu aduc fericirea garantată,  promisă în mod subliminal. Televiziunea si calculatorul ne oferă o reprezentare prin excelență falsă a realitatii, prin simplul fapt că este trecută prin mintea altor oameni, deci pentru noi este o experiență mijlocită de perspectivele si intențiile oamenilor respectivi. Camera de vederi “ vede “ ce vrea producatorul sau cameramanul. Pe de alta parte, acțunea de “a privi la televizor” se pliază peste o stare mentală de semihipnoză (lucru dovedit de studiile stiintifice). În această stare a minții, mesajele pătrund fară a trece printr-un filtru critic, se sedimenteaza la nivel inconștient și mai devreme sau mai târziu consecințele negative nu vor intârzia să apară. Sa luam exemplul reprezentării cuplului la TV. Femeia si barbatul au niste reprezentări false, care nu converg cu realitatea. De aceea, atunci cand întemeiază o familie, mulți dintre ei ajung la conflicte. Televizorul, pornografia si jocurile le-au creat alte asteptari. Le-au dat o reprezentare falsă asupra a ceea ce înseamnă femeia sau barbatul. Ei caută să-și valideze în viața reală respectiva reprezentare, însă nu o vor găsi niciodată. Pentru că realitatea este alta! Eu am scris o carte despre pornografie si nu am văzut in viata mea un film pornografic.” Nu preferam sa ascultam de acel altcineva! Michiduta e pervers si vrea sa ne traga pe sfoara. Inocent nu inseamna naiv. Inocenta este o declatie de nevinovatie, o dezvinovatire, o justificare a binelui. Inocenta este curatia sufletului, asa cum ne indeamna parintele. Sigur, nu exista om caruia sa nu i se poata imputa nimic, dar exista Spovedanie. Inocenta este candoare pura, simplitate mantuitoare. Am revazut filmul “Reteaua” (Network, 1976). Dam cuvantul criticii: “Considerat deopotriva farsa si satira necrutatoare, filmul este una dintre cele mai reusite priviri aruncate in culisele mijloacelor de comunicare in masa si este poate mai relevant astazi decat era acum aproape 30 de ani, cand a fost lansat.” Ideea e simpla: adevarul nu e la TV, ci in credinta revelata! Presa minte ca sa se vanda. Aceasta prostitutie mediatica a cretinizat deja generatii. Mai asculta acestia de Porunci sau cred doar in ceea ce apare la televizor? Un copil zicea ieri in mall: “Mami, nu cumpara produsul asta, ca nu i se face reclama si nu e bun”.

Sa ascultam de Dumnezeu, nu de televizor. 
Doar Dumnezeu stie cel mai bine ce vrem. 
Doar mesajul revelat al Bibliei vine din Rai, ne protejeaza aici si ne duce in Rai. 
Ascultarea aduce harul (gratierea).  
Dumnezeu trebuie sa fie primul loc in ocupatiile noastre. 
Unde Dumnezeu nu este in prim-plan, nu este deloc; El nu poate fi pe locul doi. 
Ascultarea noastre va aduce rod, chiar daca nu avem alt interes decat iubirea. 

Parintele Gheorghe Santa concluzioneaza:

Ascultarea de Dumnezeu ne aduce viata vesnica.

04
dec.
14

Părintele Justin Pârvu : Europa occidentală e o moscovie întreagă și oricare alegeri din zona noastră sunt doar pentru gloată

parintele-Iustin-620x300Tinerii au căzut pradă ignoranţei. Situaţia din Moldova de peste Prut nu se va schimba niciodată, din motivul conjuncturii politice. Aşa o Basarabie ne-ar mai trebui… Cum s-o refaci ca să fie cea de altădată? România nu are resurse pentru sine. Dar să mai vină şi cu alte încărcături financiare? Mă impresiona odată naţionalismul şi ideea revenirii la hotarele istorice, însă am ajuns la concluzia că e o zădărnicie totală. Azi nu trebuie să ne mai gândim la hotare şi la naţionalism, ci să ne rezumăm la realizarea omului pentru mântuire. A ne împăca sufletele cu Mântuitorul Hristos este scopul şi rostul nostru.

Funcţionarea celor două mitropolii ortodoxe în R.M a adus dezbinare printre credincioşi. Ruşii au pretenţiile lor asupra bisericilor noastre, invocând chiar drepturi canonice, pe de o parte. Iar Mitropolia Basarabiei, pe de alta, se vrea a românilor şi invocă legislaţia europeană, ce-i permite libertatea activării. Cum vedeţi o rezolvare a acestei situaţii?
Mitropoliile au fost astfel aşezate în faţa lumii ca să compromită Biserica. Noi nu avem două mitropolii în Basarabia. Noi avem nevoie de unitatea creştină. Aceasta nu se face cu dihonia. O soluţionare a acestor chestiuni e posibilă doar în cazul unei situaţii politice europene favorabile, pentru că toate sunt legate de Moscova, fără care nu putem face nicio mişcare. Ce poate face Mitropolia Basarabiei cu drepturile sale, stipulate de legislaţie? Nu trebuie să renunţăm la ea, ci să avem mult calm şi înţelepciune cu care să ne putem ajuta creştinii noştri basarabeni.

De ce e dispersată Biserica Ortodoxă, în general?
Forţa naţiunilor e Biserica. Ai intrat aici şi începi să stăpâneşti „porţile” ei ce dirijează şi nu sunt proprii nici României, nici Bulgariei, nici Rusiei etc. Iudaismul dirijează, de fapt.

Mai mulţi politicieni de primă importanţă, în frunte cu preşedintele României, au tot declarat în ultimii ani că Unirea Basarabiei cu România se va face prin intermediul UE. Sunteţi de aceeaşi părere?
Nu am nicio speranţă în această privinţă, pentru că UE, la rândul său, e subordonată altui for superior, pentru care lucrează şi nu face mai mult decât îi dictează acela. Sunt nişte negustori, care deseori fac panică şi descurajare printre cetăţeni, prin introducerea diverselor „dihonii”. Basarabia este trunchiată, apăsată şi chinuită de Răsăritul care şi-a întins mereu carapacea peste ţara noastră. Eu mi-aş dori să ne unim cu basarabenii prin lupta împotriva păcatelor, a răutăţilor dintre noi. Abia atunci când vom aduce chipul nou al lui Hristos, vom putea să refacem unitatea spirituală.

Dar fiecare om se va mântui cu neamul său, spun cărţile.
Aşa este, dar trăim nişte vremuri, când diavolul are un spaţiu mare de mişcare, a întunecat minţile şi ale celor mari, şi ale celor mici. Cel mai mult suferă poporul.

Aţi adus critici intelectualilor, care s-au distanţat de credinţa ortodoxă, fiind, totodată, prin egoismul lor şi foarte dispersaţi. Aţi spus că ar fi „cuprinşi de o stare materialistă” şi că „ar dărâma până şi temelia casei strămoşeşti, ca să poată supravieţui”. Vina mare e doar în ei?
Cel mai repede trădează şi se corupe un intelectual. Niciodată omul de rând care a dus povara greutăţilor neamului n-a fost capabil să facă asemenea trădări. Intelectualii noştri au făcut-o şi o fac până azi. Şi asta pentru că ei sunt interesaţi foarte mult să se ridice. Nu se mai satură cu o existenţă medie. Vor din ce în ce mai mult. Aceasta a dus şi duce la prăbuşirea noastră. Elita noastră, cu regret, a fost mâncată de „iepuri”.

Cum aţi dori să fie implicaţi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului în rezolvarea problemelor naţionale?
Platon a indicat două direcţii – a Cetăţii Pământeşti şi Cetăţii Cereşti. El oferea recomandări clare referitoare la cine ar trebui să conducă un popor. Un popor trebuie condus de cei mai de seamă gânditori. Conform teoriei platoniene, este inacceptabil să existe criterii de influenţă a manevrelor politice sau financiare. Or, pe noi cine ne conduce? Elita? Ea nu poate urca atât de sus. Dacă s-ar întâmpla asta, elita ar fi compromisă în 24 de ore. Or, politicienii de azi nu au nicio calitate – decât să fure şi să mintă.

Republica Moldova ar avea şanse să fie scoasă de sub comunism?
Comunismul nu va muri niciodată, pentru că e „aşezat” de multă vreme acolo. Este foarte activ în Basarabia. Europa Occidentală e o moscovie întreagă şi oricare alegeri din zona noastră sunt doar pentru gloată.

De ce ne faceţi atât de pesimişti?
Trăim realitatea, ca urmare a celor aproape 50 de ani de comunism. Nu avem nicio şansă să scăpăm de el. Unica ce ne rămâne este mântuirea. Trebuie să urmăm şcoala noastră de înnoire moral-spirituală. Iar pentru aceasta ne trebuie preoţi distinşi, mame deosebite, oameni care să ridice poporul prin modelul lor de viaţă.

Mereu ne-aţi adus ca exemplu vieţile eroilor noştri, martirilor care s-au jertfit în închisorile comuniste.
Am avut tineri care au ajuns la culmea martirajului. Iată aceste modele proaspete – Ionel Moţa, Vasile Marin, Valeriu Gafencu (basarabeanul), Mircea Vulcănescu ş.a. Ei ne ajută din Ceruri, cu rugăciunile lor mai trăim noi la ora actuală.

Presa a difuzat la un moment dat o ştire, potrivit căreia, la Mănăstirea „Petru Vodă”, un grup de măicuţe au fost filmate cântând la aniversările Dvs. de 90 şi 92 de ani imnul legionarilor „Sfânta tinereţe legionară”. Aveţi convingerea că Mişcarea Legionară a fost benefică pentru Români?
Istoricii de azi nu spun adevărul despre legionari, pentru că nici nu cunosc fenomenul acesta în complexitatea sa. Legionarii au omorât milioane de oameni? Nu ei l-au ucis pe Iorga, ci criminalul de la Răsărit. Apariţia legionarilor în România a însemnat renaşterea creştinismului ortodox, matca noastră şi n-au avut nimic în comun cu hitlerismul.

Vorbiţi mereu despre o elită intelectuală exemplară, legionară, care a îmbrăţişat sacrificiul şi jertfa pentru idealurile naţionale. Aflăm despre moaştele unor sfinţi care au provenit din rândurile prietenilor Dvs. de idei, ajunşi în gropile comune ale sistemului diabolic.
Legionarii au avut succese mari şi influenţă puternică până în 1948, când au fost încarceraţi în închisori. Arestările lor au fost ultimul argument de existenţă a acelei mişcări. La Aiud nu au fost numai legionari. A fost tineretul nostru, generaţiile din 1948, 1952, până în 1964. Toţi au fost eroi, martiri, care s-au angajat cândva – că au venit în ceasul al nouălea, în ceasul al doisprezecelea, numai iconomia lui Dumnezeu ştie cum îşi va lua fiecare plata după ostenelile lui.

Este un eroism să-i slujeşti azi lui Dumnezeu?
E un mare eroism, pentru că purtăm o mare luptă împotriva noastră, adică a păcatelor noastre. Dacă noi am face o asemenea curăţire a firii noastre, am deveni îngeri şi, deci, am stăpâni noi lumea.

Şi, în finalul discuţiei noastre, vă rog să ne ziceţi un cuvânt de învăţătură, cu un mesaj la care adesea vă gândiţi.
Basarabenii sunt sufletul nostru, noi respirăm odată cu ei. M-am născut cu un sentiment nobil faţă de voi. Aş vrea să-i văd odată pe fraţii noştri uniţi.

interviu realizat de Angelina Olaru, pentru ziarul Jurnalul de Chisinău, 2011

04
dec.
14

Să nu judecăm pe nimeni

parinte-batranTot acesta spunea că de va greşi omul şi va tăgădui, zicând n-am greşit, nu-l mustra. Altminteri, îi tai osârdia. Iar de vei zice lui: nu te mâhni, frate, ci te păzeşte de acum înainte, îi ridici sufletul spre pocăinţă. Această îngăduinţă pentru neputinţele omeneşti o arată cei mai mari asceţi ai creştinismului. Nu este nicidecum o aprobare a păcatului, după cum vom vedea, ci doar de judecarea păcatului după măsura celui care îl făptuieşte. Aceasta este împlinirea îndemnului Apostolului Pavel de a ne “purta sarcinile unul altuia” (Gal. 6, 2).

Prin aceasta se vede dacă ascetul, fie că este pustnic, fie că-i o simplã ţărancă zeloată, se nevoieşte corect, dacă nu impune măsura proprie altora, dacă nu-i judecă pe alţii de pe culmile asprimii sale. Aceşti oameni aveau vederea lucrurilor în perspectivă, ei nu judecau pe nimeni la moment. Sfântul Macarie Egipteanul ne îndeamnă: “Să nu judecăm pe nimeni, nici pe cei răi şi stricaţi, să nu-i criticăm, să-i vedem curaţi şi drepţi, aşa cum ar trebui să fie şi să ne rugãm neîncetat pentru îndreptarea lor, căci înc㠓nu ştiu ce fac”. Aşa priveşte cel curat cu inima pe toţi cei din jurul lui. Pentru ochiul curat, toate sunt curate… De multe ori, fără ca noi să ştim, în aceşti oameni aparent stricaţi în ochii lumii se ascund sfinţi de-ai lui Dumnezeu sau viitori sfinţi”.

A-l judeca pe păcătos raportându-l doar la păcatele sale înseamnă a-L exclude pe Dumnezeu din viaţa lui. Sfinţii arătau întotdeauna atâta îngăduinţă pentru că vedeau în toate doar un început, un început pe care Dumnezeu, conlucrând cu omul, îl poate desăvârşi. A fi sfânt înseamnă a şti să vezi în ce constă acest început în fiecare om şi să-l încurajezi, dar mai ales, să fii cu mare băgare de seamă ca să nu-l stingi.

Din Ierodiacon Savatie Baştovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timişoara, 2002; p. 63-65

04
dec.
14

Pornografia distruge o întreagă generaţie de tineri

stop_pornografie_infantila_rcjUn expert în etică sexuală şi pornografie s-a folosit de un raport destul de deranjant realizat în Marea Britanie pentru a descrie cum o cultură care oferă cu uşurinţă acces la pornografie şi promiscuitate sexuală poate distruge o generaţie de tineri.

Dr. Judith Reisman, profesor la Şcoala de Avocatură a Universităţii Liberty, a comentat recentele descoperiri ale raportului emis de SocietateaNaţională de Prevenţie a Cruzimii Împotriva Copiilor (Naţional Society for the Prevention of Cruelty to Children – NSPCC), care susţine că, în Anglia, între anii 2009 şi 2012 mai mult de 5000 de abuzuri sexuale au inclus un copil care a violat sau a abuzat sexual un alt copil.

În general, copiii care îi ataca pe ceilalţi nu doresc să le facă rău ci să se comporte “ca oamenii mari”, atât timp cât sunt în contact cu fascinantul şi toxicul stimul pe care societatea adultă l-a adus în mediul lor de dezvoltare,” spune Dr. Reisman.

Reisman a subliniat că de la cea mai fragedă vârstă, copiii imită ceea ce văd. Ea susţine că dacă ei văd un act sexual, mulţi copii vor încerca sa imite ceea ce au văzut asupra copiilor din apropiere care sunt mai vulnerabili decât ei.

Consilierul pentru politică al NSPCC, Claire Lilley, a făcut o legătură între rezultatele raportului şi pornografie, avertizând că “accesul facil la materiale indecente ar putea duce la o creştere a numărului de copii care au nevoie de ajutor” prin “denaturarea concepţiilor tinerilor faţă de ce este “normal”sau faţă de un comportament decent.”

Reisman a invocat studiile neuroştiinţei care au descoperit că expunerea la pornografie poate avea consecinţe permanente asupra creierului, declanşând “instantaneu şi involuntar crearea de trasee ale memoriei biochimice cu efect de lungă durată.”

“Odată ce noile trasee neurochimice sunt stabilite, acestea sunt dificil sau imposibil de şters,” spune ea.

“Imaginile pornografice cauzează de asemenea şi secreţii ale hormonilor sexuali ai corpului,” explică ea. “Asta declanşează emiţători excitanţi şi produce reacţii iraţionale, involuntare. Produsele mass-media erotice devin astfel adânc implantate şi în acelaşi timp derutează, motivează şi creează dependenţă pentru majoritatea celor expuşi.”

“Această amprentă neurochimica, ce a fost ştiinţific identificată, afectează în special copiii şi adolescenţii; creierele lor – aflate încă în dezvoltare – procesează emoţiile diferit, cu o raţionalitate semnificativ mai mică decât creierul unui adult,” continuă Reisman.

“Curentul pornografic început în anii ’50, coincide în mod direct cu explozia fără precedent a bolilor cu transmitere sexuală şi cu creşterea uriaşă, exponenţială a noilor tipuri de crime sexuale, făcute de şi care au ca obiectatât tineri cât şi adulţi. Asemenea lucruri ar trebui să aducă argumente asupra libertăţii de exprimare versus pornografia în locurile publice şi private,” a concluzionat Reisman.

Sursă: http://www.lifesitenews.com/

04
dec.
14

Ziua de mâine, n-a promis-o Dumnezeu nimănui

calugar-rugaciuneFrate, tu ştii Scriptura, că Dumnezeu numai celor smeriţi le dă har, şi zici că te vei lăsa mai târziu de patima înălţării de sine, dar nu bagi de seamă că într-aceasta sufletul tău se pierde deja?

Poţi să arunci un mărgăritar de mare preţ în apă, zicând că-l vei căuta mai târziu? Dar dacă nu vei putea să te smereşti cu adevărat, ca să primeşti darul mântuirii tale? Ca să scapi de mândrie ai nevoie de rugăciune, de plâns şi părere de rău adevărată. Aceasta este un dar de sus. Dar dacă Dumnezeu nu-ţi dă această părere de rău? Dacă vine moartea şi nu-ţi lasă timp? „Ziua de mâine, zice Fericitul Augustin, n-a promis-o Dumnezeu nimănui; poate să ţi-o dea, poate să nu ţi-o dea!”

Lăudăroşenia, semeţia, iuţimea, care este o fiică a mândriei, dispreţul şi plăcerea să fii vestit şi grozav şi altele asemenea „toată măduva omului o pierd şi îl lasă sec”. Smeriţi-vă, iubiţi fraţi, „că altfel nu veţi putea gusta bunătăţile Împărăţiei Mele!”, zice Domnul Atotţiitorul.

Să întrebăm pe atâtea suflete măreţe, bogate, pe toţi învăţaţii, principii şi împăraţii care deja au trecut la cele veşnice, să-i întrebăm ce le-a mai rămas acum din măreţia, desfătările şi stăpânirea lor? Toţi, frate, vor răspunde: Nimic, nimic! „O, omule, zice Fericitul Augustin, tu preţuieşti ceea ce are omul aici, bagă însă de seamă la ceea ce duce cu sine! Când moare, nu ia nimic altceva cu sine decât un cadavru greu mirositor şi o haină zdrenţăroasă ce va putrezi împreună cu el”.

 Extras din Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 60

04
dec.
14

Postul este cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu omului în rai

im3903Postul este cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu omului în rai: „Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!” (Fac. 2, 16-17).

Postul Nașterii Domnului a fost instituit în sec. IV-V, mai târziu decât Postul Sfintelor Paști. Este un post al pocăinței, însă cu o intensitate mai mică decât Postul Sfintelor Paști. Postul Crăciunului îmbină pocăința cu milostenia și fapta bună, la care ne îndeamnă pericopele evanghelice dinaintea și din timpul acestei perioade. Ne dă putința curățirii trupești și sufletești, pentru a putea primi în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască.

Postul Nașterii Domnului închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moise, precum și postul patriarhilor din Vechiul Testament. Precum drepții Vechiului Testament așteptau venirea lui Mesia cu post și rugăciune, așa se cuvine și creștinilor să aștepte și să întâmpine prin ajunare pe Cuvântul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria.

Prin cuvântul „post” noi înțelegem o înfrânare de la mâncăruri, dar și de la toate dorințele rele, pentru ca creștinul să-și poată face rugăciunea cu ușurință și să împace pe Dumnezeu, să-și omoare poftele și să câștige harul lui Dumnezeu (Mărturisirea Ortodoxă, Partea a III-a, Răsp. la întrebarea a 7-a).

Din acest motiv, postul este recomandat atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Mântuitorul însuși a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2; Luca, 4, 2); și tot Mântuitorul ne învață cum să postim: Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa    pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. (Matei, 6, 16-18). El ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post și rugăciune (Matei, 17, 21; Marcu, 9, 29). Posteau, de asemenea, sfinții apostoli și ucenicii lor (Fapte, 12, 2-3; II Cor., 6, 5); ei au rânduit postul pentru creștini (Așezămintele Sfinților Apostoli, Cartea a V-a, cap. XIII).

Orice persoană poate posti. Este posibil ca unii să nu fie în măsură să postească abţinându-se de la mâncare (cum ar fi persoanele bolnave de diabet), însă oricine poate să renunţe pentru un timp la ceva anume pentru a se concentra asupra relaţiei sale cu Dumnezeu. Orice lucru la care poţi renunţa temporar pentru a te concentra mai bine asupra lui Dumnezeu poate fi considerat ca post (I Corinteni 7,1-5). De exemplu o renunțare de a petrece mult timp pe internet sau de a judeca pe alții.

Vă aștept pe toți cei dornici de post, preocupați de problema duhovnicească, de rugăciune și de fapte bune, să Vă alăturați nouă, pentru ca să găsim împreună calea spre a da rodul care se așteaptă de la noi.

Deoarece în acest post oamenii se pregătesc să facă multe cadouri celor dragi de Sfintele Sărbători, Vă propun să facem și noi un cadou, personal să-i dăruim Crăciunului frumusețea, bunătatea și curăția sufletelor noastre, așa cum și El ne-a dăruit Mântuirea.

Dorindu-vă un post cu multe roade duhovnicești, vă îmbrățișez părintește, asigurându-vă de toată prețuirea și de toate rugăciunile mele către Domnul Hristos, Cel Ce Se naște continuu.

            Cu binecuvântări de la Domnul,

            Starețul Sfintei Mănăstiri Curchi,

Arhimandrit Siluan (Șalari)

04
dec.
14

Părintele Arsenie Boca: Sfaturi de mare folos pentru suflet

646x404Comentariu la Pateric al Părintelui Arsenie Boca

• Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva.
• Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire şi îngăduite de Dumnezeu. Le deosebim:
– Când sunt de la diavol, simţi tulburare.
– Când sunt de la fire, ne apărăm.
– Când sunt îngăduite de Dumnezeu, simţim o pace, bucurie, mulţumire.
• Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.
• Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.
• Decât ceartă mai bine pagubă.
• Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.
• Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.
• Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.
• Nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.
• Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.
• Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.
• Să vă pregătiţi pentru martiraj.
• În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.
• Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri.
• Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.
• Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.
• Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.
• Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.
• Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.
• Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.
• De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.
• Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.
• Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de credinţă.
• Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă.
• Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.
• Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti, ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă cu candela stinsă.
• Noi să ne îmbogăţim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările vieţii. Iată adevărată bogăţie care nu se va lua de la noi. Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele.
• Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.
• În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.
• Fericit este acela care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu, se sileşte spre răbdare; el va dănţui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi şi cu îngerii.
• Omul învaţă 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să înveţe ca să tacă.
• Ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
• Să cultivăm energia voinţei.
• Cuvintele noastre sunt fiinţe vii şi ne însoţesc până la judecata din urmă, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.
• Să ne preocupe tăcerea. Pălmuirile întinăciunilor să ne menţină în stare de umilinţă şi smerenie.
• Să-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice.
• Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.
• Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
• Îngerul păzitor de la botez este păzitorul legilor dumnezeieşti, pe care omul trebuie să le îndeplinească.
• Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia mâna toată.
• Numai în Duhul Sfânt poate fi obşte unită. Duhurile au magnetism, cei ce se aseamănă se adună. Scopul creştinului este dobândirea Duhului Sfânt. Trebuie să stai în prezenţa chipului Domnului Hristos din tine, şi în mod sigur aveţi ceva foarte bun în voi. Daţi ajutor acestui element în care existăm, trăim şi suntem. Dacă nu iubeşti, urăşti, critici, tragi sforile. Satana luptă continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta şi îţi îndreaptă iubirea către tine, iubirea de sine şi ajungem până a urî pe Dumnezeu, căci eu-l e ateu. Nu te poţi lua „la trântă” cu el fără „Doamne Iisuse…”, şi nu poţi zice „Doamne Iisuse…” câtă vreme nu eşti sub ascultarea cuiva.
• Faceţi măcar 100 de metanii pe zi că vă dă sănătate sufletească şi trupească.
• Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu să-şi aducă aminte de tine.
• Dacă uiţi să zici “Doamne Iisuse…”, zi: Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine.
• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, te însoţesc dincolo.
• Eu vă ajut cu smerenia, căci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.
• Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostenelile cele de voie.
• Prin nimic nu ne întâlnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru alţii.
• Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui, pe noi înşine, pe viaţă. Dumnezeu primeşte şi îmbrăţişează, apără şi întăreşte un asemenea dar.
• Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii.
• Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
• Dacă sufletele părăsesc râvna, atunci şi Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se depărtează.
• Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când dobândeşti o atenţie neîncetată la tot ce gândeşti. Gândul să ştim să-l măturăm, dacă e de măturat, dacă nu, să-l ajutăm.
• Mare meşter e vicleanul, până şi în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.
• Ca să scapi de uriaşul minţii (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire.
• Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.
• Nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă.
• Lucrul cel mai de folos începătorilor este ocara, că dacă eşti umilit, nu te mândreşti.
• Pe Duhul Sfânt îl dobândim prin câştigarea prilejurilor, iar când răspundem înapoi celui ce te ocărăşte eşti de partea celui rău şi nu a Duhului Sfânt.
• Feriţi-vă de limbajul vulgar, obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. Trebuie curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte.
• Răbdând canonul şi zicând: “aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.
• Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ţi îmblânzeşti câinele.
• Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
• Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă. Îngăduie
Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu te speli
apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.
• Pe vârful limbii călăreşte satana.
• Aşa să fie vorba între voi ca la rugăciune. Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.
• Luaţi aminte: orânduiala de sine în mănăstirea de obşte e neorânduială.
• Nu cedezi la voia ta şi aşa pierzi vremea şi cu ea mântuirea.
• Aşa de atenţi trebuie să fim cu sufletul nostru, ca şi când am locui în casă cu un şarpe, că aşa şi este.
• Cine nu iubeşte certarea, n-are minte.
• Când ai vreo ispită nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.

preluate din Revista Atitudini, Nr. 4

 

04
dec.
14

De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată

lumanari_83Oamenii îndepărtaţi de Dumnezeu sunt mereu nemângâiaţi şi de două ori chinuiţi. Cel ce nu crede în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, îşi osândeşte şi sufletul său veşnic.

De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îţi face viaţa neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul. Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos. Şi cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult şi te vei veseli.

Dar noi spunem: „Suntem proşti să lucrăm pentru Hristos?” Însă aceasta este înfricoşător! Să nu recunoaştem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să curăţească tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Şi ce facem noi pentru Hristos?

Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră. Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredinţă. Nu cred în cealaltă viaţă şi de aceea nu iau în considerare nimic. Nedreptăţesc, îşi părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinţii Părinţi n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate – precum a spus Dumnezeu despre Sodoma şi Gomora: Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd!

Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, îşi vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 45-46

04
dec.
14

Predarea în voia lui Dumnezeu. Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţa e mult mai uşoară

Mare bine este să te predai voii lui Dumnezeu. Atunci în suflet este numai Domnul şi nu alte gânduri, şi el se roagă lui Dumnezeu cu minte curată şi simte iubirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar chinui cu trupul.

Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este în­văţat în chip nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era povăţuit de învăţători şi de Scripturi. Dar rareori se întâmplă ca învăţătorul sufletului să fie Domnul Însuşi prin harul Duhului Sfânt, şi puţini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vieţuiesc după voia lui Dumnezeu.

Omul mândru nu vrea să vieţuiască după voia lui Dum­nezeu: îi place să se conducă el însuşi şi nu înţelege că omul nu are destulă minte ca să se conducă pe sine însuşi, fără Dumnezeu. Şi eu, când trăiam în lume şi nu cunoş­team încă pe Domnul şi Duhul Său Cel Sfânt, nu ştiam cât de mult ne iubeşte Domnul şi mă încredeam în mintea mea proprie. Dar când, prin Duhul Sfânt, am cunoscut pe Dom­nul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci sufle­tul meu s-a predat lui Dumnezeu şi de atunci primesc toa­te întristările care vin asupra mea şi zic: „Domnul se uită  la mine, de ce să mă tem?” Dar înainte nu puteam trăi aşa.

Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţa e mult mai uşoară, pentru că şi atunci când e în boală, în sărăcie şi în prigoană, el gândeşte aşa: „Aşa i-a plăcut lui Dumne­zeu, iar eu trebuie să îndur aceasta pentru păcatele mele”.

Iată că de mulţi ani bolesc de dureri de cap, greu de în­durat dar folositoare, pentru că prin boală sufletul se sme­reşte. Sufletul meu vrea fierbinte să se roage şi să facă pri­veghere, dar boala mă împiedică, fiindcă trupul bolnav are nevoie de linişte şi odihnă; şi L-am rugat mult pe Domnul să mă vindece, dar El nu m-a ascultat. Înseamnă că lucrul nu-mi este de folos.

Dar iată ce s-a întâmplat cu mine altă dată, când Dom­nul m-a ascultat degrabă şi m-a izbăvit. Într-o zi de praz­nic s-a dat la trapeză peşte; şi mâncând, am înghiţit un os de peşte care a rămas prins în piept. Am chemat pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon cerându-i să mă vindece, pentru că nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Şi când am spus: „Vindecă-mă”, am primit în suflet răspunsul: „Ieşi din trapeză, respiră adânc şi osul va ieşi cu sânge”. Am fă­cut aşa: am ieşit, am respirat adânc, am tuşit şi un os mare de peşte a ţâşnit afară cu sânge. Şi am înţeles că dacă Domnul nu mă vindecă de durerile mele de cap, înseamnă că e de folos pentru sufletul meu să bolesc astfel.

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

04
dec.
14

Povestea Băiatului transformat în Fetiță, care a redevenit Bărbat și s-a sinucis

brenda-465x390Una dintre normele aberante ale Corectitudinii Politice este Teoria Genului. Aceasta afirmă că un copil nu se naște băiețel sau fetiță, că sexul biologic al nou-născutului nu are nici o importanță. Însă ea se bazează pe ideile unui doctor nebun, care a nenorocit oameni, pretinzând că-i ajută.

Copilul va avea Genul (nu sexul!) pe care i-l va da felul în care este crescut de familie, colegii și profesorii pe care îi întâlnește în școală, provocările din carieră. Genul (spre deosebire de sex) ești liber să ți-l alegi și, de ce nu?, să ți-l schimbi, în funcție de etapa din viață și experiențele prin care treci. Astfel, în copilărie poți să alegi să fii băiețel, la tinerețe să fii femeie, pentru ca spre bătrânețe să ajungi la concluzia că cel mai bine ți se potrivește Transsexualitatea.

Ca orice normă a Corectitudinii Politice, și Teoria Genului este un dat, o dogmă, a cărei punere în discuție atrage mânia și represiunea Establishment-ului. Imediat ți se pune în frunte eticheta infamă de „Discriminator” și riști să fii exclus din societate.

Nu toată lumea occidentală acceptă însă spălarea creierelor. Mai există și gesturi de frondă. Un astfel de gest este cartea Bruce, Brenda și David, povestea băiatului care a fost transformat în fată a ziaristului John Colapinto, o mărturie despre suferințele cumplite pe care Teoria Genului le poate naște și despre nebunia doctorului care a creat-o.

La 8 luni, Bruce Reimer, un drăgălaș bebeluș canadian a ajuns cobai într-un experiment celebru asupra identității sexuale, care se va dovedi un eșec total și se va transforma într-o dramă cumplită.

Totul începe cu o intervenție chirurgicală banală. În 1965, familia Reimer își aduce gemenii, pe Bruce și pe Brian, la spital pentru circumcizie, deoarece suferă de fimoză. Dar, din cauza unei erori medicale, Bruce își pierde penisul.

Disperați, părinții consultă o sumedenie de medici, dar nici unul nu are vreo soluție. Până într-o zi, când văd la televizor un interviu cu doctorul John Money, o autoritate în materie de sexologie la spitalul Johns Hopkins din Baltimore. Teoria lui Money este că identitatea sexuală a nou-născutului nu este dată de sexul cu care a venit pe lume, de cromozomi sau hormoni, ci de felul cum este crescut de părinți, de mediul social în care trăiește, de modelele pe care le întâlnește. Adică, exact Teoria Genului, care în zilele noastre face furori în lumea occidentală, și care a devenit o normă a Corectitudinii Politice.

Dr. Money îi convinge pe părinții lui Bruce să-și transforme băiețelul mutilat în fetiță. Castrarea, urmată de o reconstrucție genitală, trebuie făcute înainte de vârsta de doi ani și jumătate, le explică doctorul, iar părinții nu mai trebuie să pună niciodată în discuție identitatea sexuală feminină a copilului. Din acel moment, Bruce devine Brenda, poartă rochițe, iar în adolescență i se fac injecții cu estrogen.

Ani de zile, doctorul Money, un personaj plin de sine și agresiv în suficiența lui, va da exemplu acest caz în numeroasele sale conferințe și lucrări. El afirmă că fostul băiat a devenit o fată perfect echilibrată, care se simte bine în pielea ei, justificându-și astfel teoria medicală. Povestea lui Bruce / Brenda devine un caz-școală, citat în toate manualele medicale și exercită o influență enormă asupra a numeroși sexologi, care și ei vor aplica asupra pacienților proprii teoriile doctorului Money. Acesta va deveni unul dintre idolii mișcării feministe, care neagă diferențele dintre sexe.

Dar John Money nu ține seama de realitate, care este cu totul diferită. Metamarfoza magică pe care a prezis-o nu s-a produs. Încă de mică, Brenda manifestă semne de tulburări. Este agresivă, nu se simte bine în pielea ei, nu are prieteni, nu vrea să se joace cu păpuși și le spune tuturor că este băiat.

Vizitele anuale la Dr. Money ajung un coșmar. De altfel, omul are niște metode cel puțin îndoielnice: le arată gemenilor fotografii pornografice, îi pune să mimeze actul sexual, îi hărțuiește cu întrebări…

     

john money1 600x348 Povestea Băiatului transformat în Fetiță, care a redevenit Bărbat și s a sinucis

 

Pe măsură ce crește, Brenda este din ce în ce mai nefericită, singuratică, violentă și cu puseuri suicidare. Trupul său devine din ce în ce mai masculin, la fel ca și vocea. Chiar dacă mama o forțează să poarte rochii, ea este respinsă de școala pe care o frecventează, devenind obiectul batjocurii colegilor.

Numeroșii psihiatri care se ocupă de ea realizează că experimentul a fost un eșec, iar Bruce / Brenda, victima unei erori fatale. Nimeni, însă, nu îndrăznește să pună în discuție metodele celebrului doctor Money, cu excepția biologului Milton Diamond, care îi critică fără succes improvizațiile.

SPĂLAREA CREIERULUI

Crizele continue ale Brendei au un impact devastator asupra familiei. Tatăl începe să bea, mama depresivă are o tentativă de sinucidere, iar fratele geamăn suferă și el cumplit. Traumatizată, Brenda refuză la un moment dat să-l mai vadă pe Dr. Money și să suporte noi intervenții chirurgicale. În fine, când împlinește 14 ani, un psihiatru îi sfătuiește pe părinți să-i spună adevărul.

david fev 2000 529x350 Povestea Băiatului transformat în Fetiță, care a redevenit Bărbat și s a sinucis

Imediat, Brenda cere să redevină băiat și suferă o serie de operații dureroase care îi recreează un penis și îi permit să aibă relații sexuale. David, cum alege să se numească, precum personajul biblic, găsește de lucru într-un abator, se căsătorește și crește copiii soției dintr-o căsătorie anterioară, pentru că el nu poate procrea. Dar, psihic, rămâne foarte marcat.

„Era ca o spălare a creierului. Aș da oricât să pot merge la un hipnotizator care să mă adoarmă și să mă facă să uit trecutul a cărui amintire mă torturează. Ce mi-au făcut la nivel fizic nu este nici pe departe atât de teribil cum este ce mi-au făcut la nivel psihic.”

În 1997, Davi acceptă pentru prima oară să povestească oroarea de a trăi într-un corp care nu era al său, unui jurnalist, John Colapinto, care ulterior va scrie și o carte: Bruce, Brenda și David, povestea băiatului care a fost transformat în fată. Articolul lui Colapinto naște o vâlvă extraordinară, cu atât mai mult cu cât în același timp Dr. Diamond își publică și el studiile care desființează categoric teoria Dr. Money.

În ciuda tuturor evidențelor, John Money refuză cu aroganță să-și recunoască eșecul.

Dar, oricum, pentru gemeni este prea târziu. Brian, la rândul lui, a suferit și el o serie de tulburări grave. Cauzate mai ales de faptul că era neglijat în timp ce interesul întregii familii mergea către Brenda. Brian va muri de o supradoză în 2002. Încă o lovitură pentru David, a cărui căsnicie șchioapătă și care are probleme financiare. Se va sinucide la rândul lui în 2004.

sursa evz.ro

04
dec.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-12-04

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XVIII, 31-34)

n vremea aceea, luându-i Iisus pe cei doisprezece ucenici, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor plini. Că va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat; şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; şi a treia zi va învia“. Dar ei n’au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
04
dec.
14

Apostolul Zilei : 2014-12-04

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Timotei 3,

1-13

F-150x150iule Timotei, vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Se cuvine dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei în cuget curat. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi. Femeile (lor), de asemenea, să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor. Că cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.



Blog Stats

  • 323.714 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte