Arhivă pentru 18 decembrie 2014

18
dec.
14

Ca şi Domnul Hristos

f47a00573c48e0cb3c7186f98589630fO mamă obişnuia să vorbească adesea copiilor ei despre suferinţa Domnului Hristos. Le zicea:

-„Să ştim să suferim şi noi ca El, şi El ne va ajuta să scăpăm de suferinţă”.

Şi mai ales, despre drumul calvarului le vorbea mama lor.

Copiii ascultau – şi se minunau.

Într-o zi, unul din ei se îmbolnăvi.

Mama îl puse în pat – şi fiindcă îl durea capul – îi puse pe frunte o bucată de pânză înmuiată în oţet.

Lăsându-l singur, mama îi spuse să stea liniştit şi se va face sănătos.

După puţin, mama intră din nou în odaie ca să ia ceva. Dar se opri în prag, şi privi spre copil, mirată.

Copilul ridicase pânza de pe frunte şi o sugea.

Mama îi zise:

-„Ce faci?”

El răspunse:

-„Fac ca şi Domnul Hristos: beau oţet, – să sufăr ca El…”

Mama îşi simţi obrazul plin de lacrimi. Veni la el şi-l mângâie, zicându-i:

-„Te vei face sănătos mai degrabă, copilul meu.” Şi, într-adevăr, peste puţin, copilul s-a făcut sănătos.

Din Al. Lascarov-Moldovanu – Viata crestina in pilde

18
dec.
14

Cuvânt la Sfântul Ierarh Nicolae

sf-nicolae_0“…Sfântul Nicolae a fost făcător de minuni, adică a avut de la Dumnezeu darul de a face minuni. Care sunt minunile Sfântului Nicolae, puteţi să le vedeţi în sinaxarul său, care este foarte emoţionant.

 Eu, din mulţimea minunilor Sfântului, vreau să vă amintesc aici doar una, care mi-a pricinuit o deosebită impresie şi emoţie; voi explica în continuare motivul pentru care m-a emoţionat în mod deosebit.

* * *

Pe vremea Sfântului Nicolae trăiau trei generali, glorioşi bărbaţi şi ofiţeri, eroi care biruiseră în mod repetat hoardele barbare, care se năpusteau asupra Imperiului Bizantin. Salvaseră poporul şi de aceea erau populari. Şi erau iubiţi şi de sfânt: Sfântul Nicolae i-a mustrat într-o anume situaţie, pentru că făcuseră abuz de putere (nu ei înşişi, ci soldaţii), şi atunci ei nu s-au arătat nesupuşi lui, ci s-au smerit. Ştiţi că adeseori cei care deţin funcţii înalte, generalii, etc. nu acceptă nicio muscă în spatele lor; aceşti generali, însă, smeriţi, au acceptat mustrările Sfântului Nicolae, s-au conformat îndemnurilor lui şi şi-au pedepsit soldaţii şi pe ofiţerii lor, care făcuseră abuz de putere în vremuri nepotrivite.

Aşadar, erau foarte iubiţi. Dar lucrurile omeneşti sunt deşarte: ,,Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune” (Ecleziast 1, 2). Adeseori, omul cade din înălţime în adânc. Aceşti trei ofiţeri romani au fost calomniaţi pe nedrept de complot şi din cauza calomniilor pe care le urzise răul epitrop al împăratului, eparhul Avlavie, au căzut în dizgraţia bunului Împărat Constantin. Împăratul fusese indus în eroare: le-a luat funcţiile şi a poruncit să-i arunce legaţi în închisorile din Constantinopol. Acolo, cei trei nevinovaţi au aflat că se emisese hotărâre de decapitare în privinţa lor şi răsărea ziua execuţiei lor. Au fost executaţi? A fost dusă la îndeplinire pedeapsa cu moartea? Nu!

Ce s-a întâmplat? O minune. Ce minune?

Noaptea, în închisoare, cei trei condamnaţi şi-au adus aminte de Dumnezeu, şi-au adus aminte de Sfântul Nicolae, de omul lui Dumnezeu. Şi în rugăciunea lor, cu lacrimi în ochi se rugau: ,,Sfinte Nicolae, nu avem alt ocrotitor, pe tine te avem; fă o minune, eliberează-ne şi pe noi, aşa cum odinioară în Lichia ai eliberat pe alţi trei oameni care trebuiau să fie omorâţi”. Şi Sfântul Nicolae a făcut minunea. În acelaşi ceas, în care ei şi-au făcut rugăciunea, la miezul nopţii, – să nu creadă necredincioşii, e dreptul lor, noi credem că mijlocirile şi rugăciunile sfinţilor fac minuni -, pe când Împăratul Constantin şi eparhul Avlavie dormeau, li se arată în vis Sfântul Nicolae. L-a mustrat pe eparh şi i-a spus: Ce-ai făcut? Ai ucis prin bârfirea acestor oameni înaintea împăratului! Înainte de a-ţi mânji mâinile cu sângele celor nevinovaţi, trebuie ca, până dimineaţă, înainte de a răsări soarele, să-i eliberezi! Iar împăratului arată-i că cei condamnaţi sunt nevinovaţi şi că din invidie au fost clevetiţi. Îngrozit, împăratul s-a trezit şi la porunca sa, înainte de a răsări soarele, cei trei generali au fost eliberaţi. Aceasta este minunea Sfântului Nicolae.

MINUNEA SFÂNTULUI NICOLAE ÎN KOZANI

Veţi spune: «Astea s-au întâmplat ,,în vremea aceea”! Ne-aţi zăpăcit cu astfel de lucruri; mereu auzim ,,în vremea aceea”, ,,în vremea aceea”, ,,în vremea aceea”». Dar n-aveţi dreptate. N-a fost doar vremea aceea pentru minuni. Puterea lui Hristos nu s-a epuizat. Şi ieri, şi azi, şi mâine, şi până la sfârşitul veacului, până când răsare soarele şi curg izvoarele şi strălucesc stelele pe cer, puterea lui Hristos şi a sfinţilor Lui va face minuni. Vreţi o dovadă?
În anii 1943-45, eram în Kozani, capitala Macedoniei de Vest. Erau zile groaznice pentru neamul nostru. Gherilele arestaseră peste 300 de kozaniţi, oameni nevinovaţi; i-au închis în temniţa din Kozani şi se aştepta executarea lor. O mare nelinişte în întregul oraş. Răsărea ziua de 6 decembrie, ziua în care oraşul Kozani sărbătoreşte pe Sfântul Nicolae ca ocrotitor al său în frumoasa şi istorica biserică a Sfântului Nicolae – Kozani. Aşadar, sărbătoare în Kozani, dar creştinii niciodată nu mai fuseseră atât de trişti şi de supăraţi ca în acea zi; lacrimi curgeau din ochii lor. Atunci, ca predicator al oraşului, m-am suit în amvon stăpânit de o sfântă emoţie şi am spus următoarele puţine cuvinte:

„Astăzi, Sfântul Nicolae – Kozani nu sărbătoreşte. Astăzi Sfântul Nicolae plânge şi e în doliu, pentru că oameni nevinovaţi sunt în temniţe. Aşa cum acei slăviţi generali erau în temniţe şi Sfântul Nicolae i-a salvat, aşa şi astăzi în temniţele din Kozani sunt aceşti oameni. În continuare, punându-mi în pericol viaţa, am făcut un apel dramatic către gherile, către căpitanul – Marcu (Vafeiadi), care stăpânea în acea regiune şi care era ca o fiară sălbatică, şi le-am spus: „În numele Nazarineanului, în numele dreptului, în numele omeniei, sunteţi obligaţi să-i eliberaţi pe aceşti oameni nevinovaţi în această zi sfântă a Sfântului Nicolae”.

Aşa am spus. Şi cu toate că mă adresam unor inimi tari, sfântul domoleşte şi cele mai învârtoşate caractere. Aşa cum soarele înmoaie ceara, aşa şi intervenţia sa a îmblânzit inimile acestor oameni. În aceeaşi seară, până să apună soarele, cei trei sute de kozaniţi erau liberi pe străzile din Kozani!

Iată, deci, că şi atunci, şi acum, şi întotdeauna, Sfântul Nicolae face minuni. Şi iată de ce minunea cu cei trei generali mă emoţionează foarte mult. A salvat în Lichia pe cei trei, când era trupeşte pe pământ, a salvat în Constantinopol pe cei trei, când era deja în cer, i-a salvat şi pe cei trei sute în Kozani în zilele noastre.

***

Să-l cinstim şi noi după vrednicie pe Sfântul Nicolae, iubiţii mei. Toţi avem vreun Nicolae în casa sau în familia noastră. Unii avem părinţi şi rude, care au purtat numele de Nicolae, iar acum se odihnesc în corturile drepţilor, unde şi noi ne vom muta (în ceea ce mă priveşte, tatăl meu se numea Nicolae, iar sărbătoarea de astăzi îmi aminteşte de copilăria pe care am trăit-o în satul meu). Alţii au persoane care sărbătoresc printre cei vii; trăiesc astăzi şi se luptă în societate cu valurile sălbatice ale materialismului şi ale ateismului. Să ne rugăm, pe de-o parte, pentru cei adormiţi ca Dumnezeu să le dăruiască odihnă, iar, pe de alta, pentru cei vii, ca să-i întărească să meargă din putere în putere şi din slavă în slavă, până când vor ajunge în acele sălaşe, unde îngerii şi arhanghelii şi Sfântul Nicolae se bucură şi împărăţesc lângă Sfânta Treime. Amin.

Episcopul Augustin”

18
dec.
14

De cand incepem sa cantam colinde?

De cand incepem sa cantam colinde?Asteptam cu multa nerabdare perioada Craciunului pentru a ne bucura impreuna de venirea in lume a Celui mult asteptat de intreg neamul omenesc. Una dintre cele mai mari bucurii ale Craciunului este sa ascultam colinde, sa primim colindatorii, sau chiar sa mergem noi insine la colindat.

Fara a ne uita in ograda altora, pentru ca nu este aici locul pentru aceasta, putem fi recunoscatori stramosilor nostri pentru mostenirea extraordinara pe care ne-au lasat-o; avem sute si sute de colinde, unele precrestine, altele increstinate si altele pur crestine, toate de o valoare inestimabila.

Totusi, perioada aceasta in care se canta colinde ramane foarte scurta si am vrea sa facem intr-un fel sa ne bucuram cat mai mult de aceste valori inestimabile pe care le avem. Exista prin traditie perioada dintre Sfantul Nicolae (6 decembrie) si Sfantul Ioan (7 ianuarie) in care se canta colinde – atat cele referitoare la Nasterea Domnului, cat si cele de Anul Nou.

Dar Biserica ne da un raspuns foarte clar in legatura cu timpul in care cantam colindele; astfel, gasim in slujba Utreniei din ziua Praznicului Intrarii in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie) urmatoarea Catavasie: „Hristos Se naste, mariti-L, Hristos din ceruri, intampinati-L, Hristos pe pamant, inaltati-va!”, cu nota: din aceasta zi, aceste Catavasii se canta pana la intaia zi a lui Ianuarie.

Deci Sfintii Parinti, „care le-au randuit pe toate bine”, au facut o legatura telogica foarte clara intre Praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului – cand cea aleasa de Dumnezeu sa-I fie Maica a intrat in Templu pentru a primi in pantecele sau cel preacurat, la plinirea vremii, pe Insusi Fiul lui Dumnezeu – si Praznicul Nasterii Domnului, cand Soarele dreptatii ne-a rasarit.

Ca sa rezumam, colindele se canta intre 21 noiembrie si 1 ianuarie, putandu-se prelungi aceasta perioada fara frica de a gresi pana pe 7 ianuarie, adica pe o perioada de 48 de zile (exact cat dureaza si Postul Pastilor).

18
dec.
14

Puterea credinţei

pr_adrian_fageteanu_7– Părinte, gândurile ce pondere au într-o vindecare?

– Mare! Mare, mare! Adică numai convingerea: „Cine crede, dacă crezi acestea…” Ştiţi ce a spus Mântuitorul: „Cine crede cu putere, orice va crede se va întâmpla”.

– Cum se poate dobândi această credinţă? Există ca dar de la Dumnezeu sau se poate creşte în această credinţă?

– Nu, e dar, dar Dumnezeu nu-ţi dă în dar dacă nu ceri. Deci, insistenţa cu care ceri şi încrederea pe care o ai, nădejdea pe care o ai că Dumnezeu îţi va împlini, aceea te ajută. Dar să nu aştepţi să-ţi dea Dumnezeu fără să baţi şi fără să ceri ce ai zis. Dar rugăciunea trebuie făcută permanent.

– Chiar atunci când ea nu este vie, părinte? Când…

– Măi, omule, înainte de brichetă, de cutie de chibrituri, cu ce se aprindea focul?

– Cu piatra! Cu iasca. Cu cremene.

– Da. Şi înainte de cremene?

– Cu lemne. Se frecau două lemne.

– Frecai două lemne până se înfierbântau şi luau foc. Deci, asta înseamnă insistenţa. Nu când îţi vine pe chelie numai!

Extras din ”Viața mea Mărturia mea”, Părintele Adrian Făgețeanu, Editura:  Areopag, 2011

18
dec.
14

Dacă voieşti, mereu vine harul

arsenieDacă se întâmplă să pierd această stare de prezenţă, cum poate fi recâştigată?

– Te întorci imediat: “O, Doamne, am greşit! Iartă-mă, Doamne!” Nu te lăsa deloc: “Ce, să las să mă mănânce fiara fără să mă apăr deloc? Nu! Dacă se poate, să-l birui eu pe el!” Că asta vrea Dumnezeu, să te întorci tu şi lasă mai departe pe Hristos!

Vreau să înţelegeţi că nu se poate mântui omul prin puterea lui, dar faptele bune Îl biruiesc pe Dumnezeu, Îl moaie pe Dumnezeu. Dacă ne iubeşte?! Omul a fost creat de Dumnezeu cu voinţă liberă, cu raţiune şi simţire. Eu deliberez, gândesc să fac cutare şi apoi trec şi fac. Dar eu, cât gândesc să fac, pot să gândesc oricât, dar dacă nu merg să fac, nu se întâmplă nimic! Când merg să fac, atunci vine harul! “Dai voinţă, iei putere!”, cum zice la Proorocul Isaia. Mereu voieşti, mereu vine harul.

Ne vorbeşte Părintele Arsenie II, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 52-53

18
dec.
14

Are femeia ta vreun cusur? Fă ce a făcut Isaac! Roagă-te lui Dumnezeu!

isaac-si-rebecaAuziţi acestea, bărbaţi, luaţi aminte, femei! Femeia să nu aibă nimic mai de preţ decât bărbatul ei, iar bărbatul să nu aibă nimic mai de dorit decât femeia sa. Înţelegerea dintre femeie şi bărbat ţine viaţa noastră, a tuturor. Ea ţine lumea toată. După cum dacă se clatină temeliile se dărâmă toată casa, tot aşa, dacă se răvăşesc căsniciile, se strică toată viaţa noastră.Să-ţi explic.

Lumea e făcută din cetăţi; cetăţile din case; casele din bărbaţi şi din femei. Dacă intră ceartă între bărbat şi femeie, a intrat cearta în case; iar dacă sunt tulburate casele, atunci se tulbură şi cetăţile; iar dacă cetăţile sunt frământate, atunci, neapărat, întreaga lume e plină de tulburare, de război şi de ceartă.De aceea, Dumnezeu are multă grijă de bunăstarea căsniciilor; de aceea, nu-i lasă pe bărbaţi să-şi părăsească femeile “decât numai pentru pricină de desfrânare”( Matei 5, 32; 19, 9).

– Ce să fac, mi se poate spune, dacă femeia e certăreaţă, cheltuitoare, dornică de lux, dacă are şi alte nenumărate cusururi?

– Îndură-le pe toate curajos! N-o lăsa din pricina cusururilor ei, ci îndreaptă-i defectele toate. De aceea eşti capul ei(Efes. 5, 23), ca să ştii să-i vindeci trupul. Trupul nostru nu-l despărţim de cap, oricât de multe răni ar avea! Să nu despărţim, dar, de noi nici pe femeia noastră! Ea ne este trupul nostru! De aceea şi spune fericitul Pavel: “Aşa sunt datori să-şi iubească bărbaţii femeile lor, ca şi trupurile lor” (Efes. 5, 28).

Femeile, la rândul lor, au aceeaşi lege fată de noi: “Iubeşte-ti bărbatul, femeie, cum îti iubeşti capul! Cum îti cinsteşti capul, aşa să-ti cinsteşti bărbatul!”.

Nu stărui în zadar asupra acestui lucru! Ştim câte bunătăţi vin în casă când femeia se uneşte cu bărbatul!

Ştim câte rele vin în casă când nu se înţeleg între ei.

Când bărbatul şi femeia se ceartă între ei, nu-i poate bucura nimic: nici bogăţia, nici copiii buni, nici mulţimea de copii, nici funcţiile înalte, nici puterea, nici slava sau cinstea, nici petrecerile şi luxul, nici altă bunăstare!

Înainte de toate celelalte, aceasta să o căutăm! Are femeia ta vreun cusur? Fă ce a făcut Isaac! Roagă-te lui Dumnezeu!

Dacă el a îndreptat, prin stăruinţa în rugăciune, beteşugul firii, cu mult mai mult noi vom putea îndrepta cusururile voinţei rugând necontenit pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu te va vedea că stărui de dragul legii Lui, că rabzi cu vitejie păcatele femeii, te va ajuta în învăţătura ce o dai ei, şi-ţi va da răsplată pentru răbdarea ta. “Pentru că ce ştii, bărbate, spune Pavel, dacă-ţi vei mântui femeia? Sau ce ştii, femeie, dacă-ti vei mântui bărbatul?”( 1 Cor. 7, 16)

“Nu-ţi pierde curajul, îţi spune Pavel, nu deznădăjdui!”. Se poate întâmpla să o mântui! De nu se îndreaptă, tu n-ai pierdut răsplata răbdării, dar dacă o laşi, ai păcătuit, căci ai călcat legea şi eşti osândit de Dumnezeu pentru adulter.

“Oricine îşi iasă femeia lui, spune Domnul, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter”( Matei 5, 32).

Adesea, poţi lua o femeie mai rea ca cea dintâi, şi ai săvârşit păcatul fără să capeţi linişte.

Dar chiar dacă iei o femeie mai bună, aceasta de a doua nu-ţi dă desăvârşită plăcere, din pricina lăsării femeii celei dintâi, care ţi se socoteşte adulter.

Că adulter e lăsarea femeii dintâi.

Deci, când vezi că dai de un necaz, fie în căsnicie, fie în celelalte treburi, roagă-L pe Dumnezeu.

Rugăciunea e singura dezlegare, cea mai bună, a necazurilor ce ni se întâmplă. Puternică este arma rugăciunii! Am spus aceasta adeseori, o spun şi acum, şi nu voi înceta s-o spun.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii

Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008

18
dec.
14

Un Înger la Dumnezeiasca Liturghie

liturghieLa o priveghere, un oarecare preot, după ce a început Proscomidia, se chinuia să citească numele de pe pomelnice la o lumânare de ceară. Dar, dintr-odată, a observat că lumina de la lumânare, care era alături de el, a devenit foarte puternică. Atunci s-a întrebat în sinea sa: „Cum este cu putință asta? Cum luminează acum mai tare lumânarea?”. Dar când și-a ridicat capul, a văzut înaintea sa, la vreo trei-patru metri, stând un Înger cu mult respect și evlavie.

La început a încremenit, a devenit ca o statuie de marmură și i-a trebuit multă vreme să-și revină. Însă prezența Îngerului i-a îndulcit sufletul în așa măsură, încât umilința, mărindu-se treptat înlăuntrul său, a pricinuit multă dulceață sufletului său și o unire cu sfântul Înger ce era de față. Și Îngerul fiind de față, a sfârșit Proscomidia, după care a spus: „Binecuvântată este Împărăția…”. Și a început Dumnezeiasca Liturghie. Iar sfântul Înger a stat lângă preot până ce a sfârșit și consumarea Sfintelor.

Preotul nu-și putea stăpâni emoția, umilința și teama, care-l cuprinseseră în fața acestei prezențe îngerești, pentru că era un fapt care i se întâmpla pentru prima dată în viața sa. De altfel, aceste evenimente se petrec – nu știu, poate greșesc – o dată său de două ori în viața unui preot evlavios și smerit.

Cu siguranță vor exista și alți preoți evlavioși și plini de Har, care au experiențe dumnezeiești, poate și mai des!

Preotul a rămas în biserică. Nu s-a dezbrăcat, ci s-a așezat pe un scaun în Sfântul Altar și plângea mereu. Plângea și nu-și putea reveni din umilința, teama și zdrobirea ce-l stăpâneau. Și a rămas așa pentru multă vreme, desfătându-se cu emoție și smerenie de toate cele pe care le-a trăit în timpul Dumnezeieștii Liturghii în prezența Sfântului Înger.

Starețul său, care se distinge prin discernământul și sfințenia vieții sale, mi-a adeverit adevărul acestui fapt.

De atunci credința acestui preot a devenit stâncă neclintită, iar Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea cu multă frică și cutremur.

18
dec.
14

Creștinii au abandonat politica. Și milioane mor din cauza asta

baby_feet3_810_500_55_s_c1“Nimeni nu deține adevărul!“ a spus furios cu voce tare un student, năpustindu-se asupra standului nostru pro-viață din campus.

“E adevărat?” a răspus încet prietenul meu Caleb. Studentul s-a oprit brusc, realizând, poate pentru prima dată, că viziunea sa asupra lumii a fost, în termeni filosofici, un “argument pentru sinucidere.”

Acea anecdotă este ilustrativă pentru modul în care am lăsat stânga culturală să scape nepedepsită de crimă. Nu mă refer doar la distrugerea instituționalizată a vieții în pantece sau la „uciderea din compasiune” a bătrânilor, ci, de asemenea, la acceptarea largă în plan cultural, inclusiv printre creștini, a două idei stupide și periculoase, care au permis stângii să domine dezbaterea culturală zeci de ani.

În primul rând, creștinilor li se spune cu voce tare: nu putem legifera moralitatea.

Aș putea să subliniez că acest argument este inevitabil folosit pentru a justifica legalitatea a ceva ce este în mod flagrant rău și imoral, cum ar fi avortul. Cu toate acestea, am auzit nenumărați creștini spunându-mi că, desi ei sunt pro-viață și cred în etica creștină, ei nu cred că e utilă încercarea de a afecta politicile publice sau de a prezenta mesajul nostru în arena publică, pentru că „nu putem legifera moralitatea noastră”.

Ei uită ceva: toate legile legifererază moralitatea. Toate legile sunt puse în aplicare din cauza unei judecăți de valoare că ceva ar trebui să fie permis, limitat, reglementat sau interzis. Când creștinii părăsesc discuția, tot ceea ce reușim este să ne asigurăm că un cod de moralitate al altcuiva este transformat în lege și valorile altcuiva sunt folosite ca principiu director de guvernare.

Dacă nu luptăm pentru viața copiilor nenăscuți și nu cerem protecție juridică pentru ei, de exemplu, nu ne asigurăm că guvernul nu va legifera moralitatea; ci le permitem celor care pretind că dreptul de a distruge viața umană după propriul capriciu există și este moral să profite și să câștige partida. În cele din urmă, guvernul va plăti măcelarii cu proprii noștri dolari din impozite, pentru că o Nouă Morală a fost legiferată, iar a noastră a fost înlocuită pentru totdeauna.

O privire foarte scurtă la ciclul de știri arată că stânga culturală încearcă să facă exact asta, în timp ce creștinii sunt reduși la tăcere cerandu-ni-se să nu mai încercăm sa „legiferăm moralitatea noastră”. Când strigau că ar trebui să fie legală și acceptată căsătoria gay, pretindeau aceasta pentru că este considerată un lucru drept și bun și moral. Ei spun că a le refuza homosexualilor căsătoria ar fi discriminatoriu, și, prin urmare, greșit. Iar soluția la această problemă, ne spun ei, este ca guvernul sau instanțele să intervină și să se asigure că această greșeală este îndreptată, că această nedreptate este corectată.

Deci nu poate fi vorba că ei nu cred că moralitatea ar trebui să fie legiferată. Ei pur și simplu cred că nu morala creștină ar trebui să fie cea legiferată.

Ceea ce mă aduce la al doilea argument folosit de stânga pentru reducerea la tăcere a creștinilor: că moralitatea, în cazul în care aceasta chiar există, este una subiectivă. Cu alte cuvinte, e în regulă dacă tu crezi asta, dar asta nu înseamnă decât că este valabilă pentru tine. Alte persoane trebuie să rămână “corecte cu ele însele” și să facă “ce e bine pentru ele.”

Aceasta este, evident, nici mai mult nici mai puțin decât o mare prostie, iar o scurtă excursie la orice campus universitar vă va arăta că numărul celor care cred că moralitatea nu există (în același timp denuntând răul provocat de etica creștină) este uimitor. M-am angajat în zeci de dezbateri care au decurs cam așa:

Student: „Ei bine, nu există nici o moralitate.”

Eu: „Bine. Crezi că violul este rău?”

Student: „Sigur că violul este rău!”

Eu: „De ce?”

Student (nervos): „Pentru că… nu poți să te impui cuiva cu forta.”

Eu: „Cine spune asta? Invoci o lege morală, care necesită un legiuitor. Cine spune că este rău?”

Student (eliberat de a fi găsit un răspuns): „Guvernul! E ilegal! “

Eu: “În timp ce mă bucur că ați găsit sursa de moralitate, nu sunteți de acord că au existat legi rele înainte? Ce spuneți de sclavie? Segregarea?”

Aceasta pentru a ilustra, desigur, că moralitatea nu poate fi subiectivă, căci atunci încetează să mai fie moralitate. Binele și răul nu pot fi subiective, sau ele încetează să existe. Fapte îngrozitoare, cum ar fi violul și crima, ar trebui să fie ilegale, pentru că sunt imorale. Creștinii ar susține că sunt imorale pentru că Dumnezeu, Cel ce a dat Legea, a spus că sunt. Stânga culturală nu poate pretinde că interzicerea avortului, de exemplu, este imorală, pentru că ei nu pot pretinde in legătură cu nimic că este imoral. Inevitabil, afirmația lor că ceva este sau nu este imoral se bazează pe un singur lucru: ce părere au ei despre acel ceva. (Când fac apel la știință, ei o invocă, din nou, profund eronat: Știința, desigur, ne poate spune doar ceea ce este, nu și ceea ce ar trebui să fie. Știința poate să ne descopere adevăruri observabile, dar nu ne poate oferi judecăți de valoare care să stabilească legături).

Noi, creștinii, nu am pierdut în arena publică pentru că nu aveam argumente pentru a răspunde la Noua Revoluție Morală a stângii culturale. Am pierdut fie pentru că nu am prezentat aceste argumente, fie pentru că nu le-am prezentat cum trebuie. De multe ori ne-am păcălit luand de bune minciunile ridicole că moralitatea nu există/nu poate fi legiferată. Ambele aceste minciuni sunt doar mijloace de a ne ține deoparte și a nu lupta în arena publică pentru ce este drept. În multe cazuri, am lipsit de pe câmpul de luptă. Este timpul să ne angajăm cum n-am mai făcut-o niciodată, pentru că, așa cum vedem cu avortul, sinuciderea asistată și eutanasia, vieți de oameni depind literalmente de aceasta

18
dec.
14

Rugăciunea înseamnă siguranţă

paisieGheronda, adeseori mirenii întreabă cum să se obişnuiască să se roage.

– Uite, mai demult, unii care voiau să devină mo­nahi şi aveau un caracter aspru, mergeau şi se nevoiau pe stânci abrupte, în peşteri, în mormintele închinăto­rilor la idoli sau în locuinţele demonilor. Acolo treceau printr-o mulţime de primejdii – se temeau ca nu cum­va să se desprinda stânca, urlau demonii etc. -, şi frica îi silea să strige neîncetat: „Hristoase al meu, Maica Domnului”. Si astfel au dobandit obisnuinţa cea bună a rugăciunii neîncetate. Astăzi, datorită distracţiilor de noapte, drogurilor etc, mulţi dintre cei care con­duc maşina îşi pierd controlul asupra lor înşişi. Aşa că omul se duce la serviciu şi nu ştie dacă se mai întoarce sănătos acasă sau se va trezi schilodit în vreun spital. Aceasta nu-l sileşte să spuna mereu: „Hristoase al meu, Maica Domnului”? Dacă mirenii ar fi pus in valoare primejdiile prin care trec, ne-ar fi întrecut pe noi, monahii, în rugăciune şi ar fi evitat şi primejdiile.

La Coliba mea a venit cineva foarte mâhnit pentru că din neaţentie a lovit un copil cu maşina.

„Sunt vino­vat” spunea el.

„Te rugai în acel ceas?”, l-am întrebat.

„Nu” mi-a răspuns.

„Nu eşti atât de vinovat că ai lovit copilul, i-am spus, pe cât eşti de vinovat că nu te ru­gai”.

Şi i-am povestit următorul caz pe care îl aveam în vedere să i-l spun. Am cunoscut un funcţionar care ajunsese la înalte măsuri de virtute. Rostea neîncetat Rugăciunea lui Iisus la serviciu, pe drum şi peste tot unde mergea. Rugăciunea îi devenise de-sine-lucrătoare şi din ochii lui curgeau lacrimi de doxologie şi de veselie. La biroul unde lucra, uda hârtiile cu lacrimi. Din această pricină se gândea să-şi lase serviciul şi să iasă la pensie. A venit la Coliba mea ca să mă întrebe ce să facă.

„Nu pleca, i-am spus, iar când te vor între­ba colegii tăi de ce plângi, tu să le spui: «Mi-am adus aminte de tatăl meu»”.

Într-o zi, în timp ce conducea, i-a sărit dintr-odată un copil în faţa maşinii. Deşi l-a aruncat cât colo ca pe un titirez, totuşi copilul nu a păţit nimic. L-a păzit Dumnezeu, pentru că în acel ceas omul acesta se ruga.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugaciune”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013, p.23-24

18
dec.
14

Iubeşte această treime de virtuţi: Iubirea, Ascultarea şi Rugăciunea

mataniiNu vei putea iubi pe Domnul de nu te vei ruga Lui neîncetat. Nu vei putea face ascultare de nu vei cere de sus ajutor. Nu vei putea să plângi, să te cunoşti pe tine, să pui bun început, să te smereşti, de nu vei cere toate de la Dumnezeu prin sfânta rugăciune. „Cereţi şi vi se va da vouă”, zice Domnul. Nu vei putea să-ţi mântuieşti sufletul tău de nu vei trăi o viaţă numai de sfântă rugăciune.

Nimic deci nu vei afla, nimic nu vei putea, nimic nu vei spori în urcuşul vieţii duhovniceşti de nu te vei ruga mereu. Deci îţi propun ca tot mai mult să stărui în rugăciune. Oricum vei putea tu, oricum vei simţi mai mult folos, mai multă pace, oricum zic, numai roagă-te mereu. Pe drum, prin oraşe sau sate, prin ascultări sau în chilia ta fiind, mereu roagă-te. Fie cu gura, fie cu mintea, în auz sau în taină, roagă-te mereu. Zi „Doamne Iisuse”, zi psalmi, zi rugăciuni de pravilă, acatiste, paraclise, canoane, orice poţi şi voieşti zi, numai zi mereu şi cu multă smerenie. Aceasta este hrana ta în viaţă, aceasta te va întări în toate. Aceasta va pogorî roua milei şi a darului lui Dumnezeu în inima ta. Deci aşa fă şi vei fi viu prin rugăciune.

Nu-ţi mai pun hotare şi legi, nu te mai silesc să mergi pe o cale mai anevoioasă de rugăciune unde trebuie multă stăruinţă şi osârdie, că ştiu că nu vei putea nimic, ci te las liber, numai roagă-te mereu şi cu smerenie. Caută să nu ştie nimeni viaţa ta de chilie, de rugăciune. Nu uita că mai ales stând cu atenţie la biserică şi rugându-te, multă mângâiere şi pace vei afla. Afară de Sfânta Liturghie, de unde să nu lipseşti  niciodată, când eşti liber stai cu atenţie la slujbele de noapte şi mult folos vei dobândi. Cazi cu faţa la pământ, închide-ţi ochii tăi, adună-ţi mintea, uneşte-ţi mâinile tale, strânge-te de afară în cămara inimii tale şi acolo zăboveşte cât poţi, stăruind în fierbinte rugăciune, şi Domnul astfel te va milui. Fugi de oameni, de prieteni, de adunări, de griji, de tulburări, ca astfel să te poţi ruga curat şi cu dor. Nu pierde timpul vorbind sau stând fără treabă. Nu cheltui rău puţinele zile ce ţi le-a dat Domnul, ci fugi de toţi, ascunde-te în chilia ta, în inimă acolo te roagă cu multă râvnă.

Iubeşte locurile retrase, tăcute, ca să te înveţi mai bine a te ruga. Aţâţă dorul de rugăciune căutând mereu numai cele de folos. Meditează mereu şi cere în rugăciune să-ţi dea Domnul puterea de a te cunoaşte pe tine, să-ţi dea Domnul lacrimi şi plâns la rugăciune, răbdare în ascultări, smerenie în toate, râvnă, frică de Dumnezeu. Deci roagă-te mereu şi Domnul îţi va da tot ce ţi-e de folos în viaţă, iar dincolo îţi va dărui raiul veşnic. Aleargă, suflete al meu, stăruie mereu, roagă-te aici în pustia asta unde te-a adus Dumnezeu, ca să nu-ți fie zadarnică petrecerea ta aici. Iubeşte această treime de virtuţi: Iubirea, Ascultarea şi Rugăciunea. Iubeşte pe toţi, ascultă de toţi, roagă-te mereu. Bucură-te deci pentru că aşa a rânduit Domnul pentru tine! Unde erai tu acum şase ani, pe unde rătăceai, cine te ştia, cine te ajuta sau ce nădejde aveai? Dar toate au trecut. Iată Domnul te-a miluit. Deci aleargă, stăruie, fă binele cu timp şi fară timp. Amin!

Din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 148

 

18
dec.
14

Prima femeie episcop a fost numită de Biserica Anglicană

000211Biserica Anglicană a numit în funcţie prima femeie episcop. Alegerea a fost făcută la doar o lună după ce un sinod al înalţilor prelaţi a stabilit schimbarea legilor fundamentale ale Bisericii Anglicane. Prima femeie episcop are 48 de ani şi promite că va lucra pentru modernizarea bisericii.

Britanica Libby Lane, mamă a doi copii, a deservit ca preot o parohie din Lancashire încă din anul 1994. Vizibil emoţionată, femeia şi-a exprimat recunoştinţa pentru toţi cei care au militat pentru dreptul femeilor de a ajunge la conducerea Bisericii Anglicane.

“Sunt foarte conştientă de eforturile tuturor celor care au urmat această cale înaintea mea, bărbaţi şi femei care s-au rugat şi au muncit, în aşteptarea zilei în care Biserica va anunţa numirea unei femei episcop”, a spus ea.

Biserica Anglicană le permite femeilor să fie hirotonisite ca preoţi de două decenii. În schimb, accesul la funcţiile înalte le-a fost blocat până în prezent. Pe 17 noiembrie, membrii unui mare sinod au votat favorabil pentru dreptul femeilor de a fi numite episcopi. Votul a avut loc la finele unei dezbateri ce s-a întins de-a lungul a trei ani, scrie BBC.

sursa realitatea.net

18
dec.
14

Patriarhia Română cere tuturor cultelor susţinerea statutului actual al orei de religie

pf-daniel-ziua-nationala-a-romanieiPatriarhia Română solicită Consiliului Consultativ al Cultelor o întrunire extraordinară pentru stabilirea unor măsuri şi acţiuni comune în vederea susţinerii statutului actual al orei de religie în învăţământul de stat, potrivit unei decizii luate miercuri în şedinţa Sfântului Sinod.

Sfântul Sinod a hotărât solicitarea de către Patriarhia Română a convocării unei întruniri extraordinare a Consiliului Consultativ al Cultelor din România pentru stabilirea unor măsuri şi acţiuni comune tuturor cultelor în vederea susţinerii statutului actual al orei de religie în învăţământul de stat, potrivit unui comunicat.

Totodată Sfântul Sinod a hotărât informarea de către centrele eparhiale a profesorilor de religie şi a părinţilor că, până la adoptarea de către Parlamentul României a unei noi forme a Legii educaţiei naţionale (nr. 1/2011), statutul consacrat al orei de Religie rămâne nemodificat.

“Profesorii de religie şi părinţii trebuie să facă publice cazurile din şcoli în care se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie”, precizează Patriarhia.

În plus, potrivit Patriarhiei, parohiile şi şcolile vor încheia parteneriate pentru dezvoltarea cooperării cu scopul ajutorării elevilor din familii sărace sau cu risc de abandon şcolar şi pentru susţinerea şi îmbunătăţirea predării orei de religie.

În aceeaşi şedinţă a Sfântului Sinod a fost aprobată iniţiativai părinţilor de a înfiinţa Asociaţia Părinţi pentru ora de Religie (APOR), cu filiale la nivel local.

Curea Constituţională a decis, în 13 noiembrie, că obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea educaţiei, este neconstituţională, oficiali ai Curţii precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută doar de cei care vor să studieze disciplina.

“Religia face parte din planul cadru. Până acum, elevul major, părintele sau tutorele trebuiau să facă o cerere pentru a nu participa la cursurile acestei discipline. În urma deciziei de astăzi (miercuri – 13. noiembrie), s-a stabilit că trebuie să spui când vrei să participi la cursurile de religie, nu să spui când nu vrei. Astfel, s-a decis că aceste cereri vor fi completate doar de cei care vor să facă religia”, au precizat, pentru MEDIAFAX, oficiali din cadrul Curţii Consituţionale.

Judecătorii CC au stabilit că prevederile articolului 9 alineatul (2) din Legea învăţământului numărul 84/1995 şi cele ale articolului 18 alineatul (2) teza întâi din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale.

Legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept, potrivit articolului 147 alin.(1) din Constituţie.

sursa mediafax.ro

18
dec.
14

Patru arme împotriva ispitelor

cruceSatana este vrăjmaşul care urăşte binele, este plin de viclenie şi răutate, şi zi şi noapte, în fiecare clipă şi în fiecare ceas, ne războieşte, ne necăjeşte şi ne ispiteşte. Acum te povăţuiesc să mânuieşti patru arme nebiruite. Cu aceste arme, desigur, dacă le vei folosi cu mare atenţie, îndemânare, râvnă şi vitejie, nu numai că vei rămâne nevătămat şi neatins de săgeţile şi cursele diavolului, dar îl vei birui şi îl vei şi nimici.

Prima armă împotriva diavolului este simţământul prezenţei lui Dumnezeu. „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, ca să nu mă clatin” (Psalmi 15, 8; Fapte 2, 25). Cel ce cugetă că Dumnezeu este pretutindeni prezent, şi mereu se află în fața sa, zi şi noapte şi în orice împrejurare, nu poate păcătui. Fiindcă, de vreme ce îi e teamă să păcătuiască în faţa vreunui sărman om, şi chiar în faţa vreunui copilaş, cum va îndrăzni să păcătuiască în faţa Atotputernicului Dumnezeu, înaintea căruia tremură heruvimii şi serafimii şi toate fiinţele şi care cu un singur semn de-al Său cutremură tot pământul?

A doua armă este să te obişnuieşti să spui neîntrerupt rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine”. Această rugăciune să începi s-o spui îndată ce te ridici dimineaţa din pat. S-o rosteşti şi când mergi pe drum şi când te urci în maşină, în tren, în vapor, în avion; şi în vreme ce lucrezi, mănânci, bei, şi în fiecare ceas şi împrejurare. Dar să o spui din inimă, cu credinţă, evlavie, iubire şi râvnă. Nu gura să rostească „Doamne Iisuse Hristoase”, iar mintea şi inima să spună altele, adică lucruri viclene şi potrivnice.

A treia armă împotriva diavolului este smerenia, adică să nu te mândreşti, ci cugetul tău să fie smerit. Să ai simţământul că tot ce ai nu este al tău, ci al lui Dumnezeu. Adică trupul şi sufletul tău, sănătatea şi puterea, înţelepciunea, bogăţia şi orice altceva deţii, chiar şi virtuţile, faptele bune, rugăciunile, posturile, milosteniile, toate sunt darurile harului lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nici un lucru bun. Aşadar, atunci când ai cugetul smerit, Dumnezeu te va acoperi şi păzi. Căci Dumnezeu este împreună cu cel smerit şi-i poartă de grijă, după cum Duh în cartea Pildelor. Când în inimile oamenilor smeriţi odihneşte Duhul Sfânt, cum este cu putinţă ca diavolul să se apropie?

A patra armă împotriva curselor şi ispitelor diavolului este iubirea cea curată, adevărată, izvorâtă din suflet. Cel ce are o asemenea iubire, îl are cu el pe Dumnezeu, care este iubire: „Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Când omul îl are împreună cu el pe Dumnezeu ca ocrotitor şi ajutor, atunci de cine-i va fi teamă? Întunericul fuge de lumină; minciuna este fugărită de adevăr; diavolul este fugărit ca fulgerul de Dumnezeu.

Aceste patru arme, deci, să le mânuieşti şi să te rogi la Dumnezeu să te ajute şi să te sprijine. Şi, dacă om fiind, vei fi rănit de către diavol, să alergi degrabă la doctor, la duhovnic, la pocăinţă şi la spovedanie. Să ceri tămăduire şi o vei primi.

Extras din Filothei Zervakos, Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 196-198

18
dec.
14

La Dumnezeu trebuie să venim ca ultimi păcătoși

sofroniosCu cât ne smerim mai mult întru pocăință, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândește pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acțiunea în noi a mândriei, judecarea fraților, vrăjmașia față de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu.

La Dumnezeu trebuie să venim ca ultimi păcătoși și să ne osândim sincer și întru toate. Nu trebuie să ne imaginăm nimic, nu trebuie să căutam nimic în afară de iertare și miluire. Aceasta trebuie să fie starea noastră interioară permanentă. Noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să nu mâhnim Duhul Sfânt cu patimile noastre mârșave, să nu pricinuim nici un rău aproapelui nostru. Noi ne rugăm să dobândim adevăratul sens al poruncilor lui Hristos și să trăim în acord cu ele. Noi Îl chemăm:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și lumea Ta.” Și Dumnezeu ne aude și mântuirea vine la noi. “Și cel care va chema numele Domnului se va mântui.”(Ioil 2,32)

Extras din Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune, Mănăstirea Lainici, 1998, p.145

18
dec.
14

Cum să intre în Rai omul păcătos?

parintele-cleopaDin frica de Dumnezeu vine mărturisirea de conştiinţă: „Măi, nu este bun ce fac eu! Mă mărturisesc şi las păcatul”. Că supărăm pe Dumnezeu în tot chipul. De aceea vreau să vă spun, cât vom putea să fim atenţi, cu băgare de seamă.

De vezi că te mustră cugetul, nu lăsa! Du-te la mărturisire şi nu mai face păcatul! Cât de bun este Dumnezeu că ne primeşte la pocăinţă! Că de n-ar fi pus între noi şi El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mântui. Că zice Evanghelia: Nimic necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor. Nimeni fără mărturisire nu se poate mântui. Că acolo este atâta sfinţenie şi curăţenie! Cum să intre în Rai omul păcătos? Ce? Dacă ai o cămaşă şi se murdăreşte, n-o mai speli? Sau o haină, când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spăl, că s-a murdărit”? Aşa să faci şi cu sufletul. Spălare prin pocăinţă şi spovedanie, mamă, şi părăsirea păcatelor.

A pus Dumnezeu pocăinţa. Este al doilea Botez. Te-ai mărturisit, te-a dezlegat preotul, să nu mai faci păcatul. Fă oleacă de canon și te-ai curăţit. Când simţi că iar ai mai greşit, du-te iar la spovedanie.

Din Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 88-89

18
dec.
14

Este păcat să ne sărutăm?

Tot ce este în afara lui Dum­nezeu e păcat. Omul, dacă se depărtează de Dumnezeu, se găseşte în întuneric. Tot ceea ce este în Dumnezeu este lumină, iar întuneric nu este în El şi, prin urmare, nici păcat nu este.

Întrebat dacă sărutul este păcat, Părintele Sofronie a răspuns: „Tot ce este în afara lui Dum­nezeu e păcat. Omul, dacă se depărtează de Dumnezeu, se găseşte în întuneric. Tot ceea ce este în Dumnezeu este lumină, iar întuneric nu este în El şi, prin urmare, nici păcat nu este. Cel care sărută pe altul şi rămâne în Dumnezeu (precum părinţii pe copii sau soţii între ei) nu păcătuieşte, dacă însă îl depărtează pe om de Dumnezeu, este păcat. Deoarece suntem pătimitori, trebuie să evităm aceste lucruri, chiar şi nepătimaşe”.

Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 235

18
dec.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-12-18

Sfântul Mucenic Sebastian, Sfânta Muceniţă Zoe şi cei împreună cu dânşii

Evanghelia de la Luca
(XXI, 12-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Păziţi-vă de oameni, pentru că ei îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar păr din capul vostru nu va pieri. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.“
18
dec.
14

Apostolul Zilei : 2014-12-18

Sfântul Mucenic Sebastian, Sfânta Muceniţă Zoe şi cei împreună cu dânşiiAp. Tit 1,

5-14

F-150x150iule Tit, pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: de este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă, şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.



Blog Stats

  • 323.714 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte