Arhivă pentru 27 decembrie 2014

27
dec.
14

Un renumit medic șochează: orice formă de cancer se vindecă în câteva săptămâni

cancer-1_41258500Leonard Coldwell este un medic cunoscut pentru succesele lui în vindecarea cancerului, a sindromului de oboseală cronică și a altor afecțiuni legate de stres.

Reporter: Domnule dr. Coldwell, am văzut în câteva dintre înregistrările dv video, unde spuneți că boala cancer se poate vindeca și între 2 și 16 săptămâni.

Dr. Leonard Coldwell: Din experienta mea, orice cancer se poate vindeca între 2 și 16 săptămâni. Dar la fel de adevarat este și faptul că orice doctor cu o experiența de peste 20 de ani, știe că această bolală se poate vindeca și instantaneu, fenomen cunoscut ca vindecare spontană. Există chiar și o carte scrisă de un autor pe care nu-l agreez, care prezinta mai multe cazuri de vindecare spontană. Aceasta înseamnă că este posibil, iar noi doar trebuie să găsim o cale să accesăm acest lucru. De asemenea, vindecări se întâmplă și în așa zisele locații sfinte, gen Lourdes, dar nu este neapărat din cauza locului ci a așteptărilor și convingerilor pacienților.

În momentul în care scapi de starea acidă (acidoza) și toxicitate internă, în momentul în care corpul devine alcalin și îmbogățit în oxigen prin adoptarea unei diete crude vegale și a sucurilor verzi bogate în clorofilă, bogate în calciul bun și minerale, deci în momentul în care corpul tău ajunge la alcalinitate, atunci cancerul este stopat. Poate dura câteva zile sau câteva săptămâni, dar acesta va fi oprit. Aduci corpul la un pH vindecător, pH-ul sângelui sănătos trebuie să fie ușor alcalin, la valoarea de 7,36 dar în faza de vindecare, el trebuie să fie mai alcalin, în jur de 7,5. Dr. Martin din Germania, folosește o metoda de oxigenare a sângelui, unde se scoate tot sângele din corp (este negru) se oxigenează (devine roz) și dupa 12 astfel de ședinte ai un sânge ca de nou născut, iar lipsa oxigenului este ușor eliminată. Este ca și cum ar fi un dopaj, dar legal.

Unii medici din Europa folosesc injecții (intravenoase) cu Vitamina C. În jur de 100cc (100 ml) de trei ori pe săptămâna, iar în unele cazuri mai des. Și din experiența mea, cancerul sau tumorile au dispărut chiar și în două zile. Vitamina C este un puternic vindecător și ajută și în majoritatea afecțiunilor inimii, dar din păcate, vitamina C va începe să fie un remediu dat numai pe rețetă și de formă sintetică, la fel ca și vitamina E. Vitamina E, foarte ușor și eficient rezolvă toate problemele legate de tensiune arterială; dar s-au facut studii cu Vitamina E de formă sintetică, iar concluziile au fost că nu este eficientă. Bineînțeles, forma sintetică nu este eficientă, ci doar cea naturală.

Dacă natura creează o problemă, natura creează și soluția. Daca ceva nu a existat acum 100 de ani, înseamnă că nu ai nevoie de ea astăzi (referitor la medicamente și remedii de sinteză). Când dorești să ajuți pe cineva și să-l informezi mai bine cum își poate elimina cancerul foarte repede, i-aș recomanda în primul rând să treacă instantaneu la o dietă vegano – crudivoră. Sunt cărți, sunt deja bucătari care te pot învata despre acest gen de hrană, sunt materiale video despre acest subiect. De asemenea, dacă nu există afecțiuni ale rinichilor, aș recomanda să se bea aproape 4 litri de apa pe zi, la care se adaugă jumătate de lingurița de sare de mare. Avem nevoie de sare pentru orice fel de functii ale corpului. Avem nevoie de electricitate, iar această electricitate poate fi produsă într-un mediu cu suficientă sare. Deci dacă ai lipsă sau carență de sare, ai și o problema de tensiune.

Reporter: Vedeți dar recomandarea este să nu prea consumi sare, în special dacă ai probleme de tensiune.

Dr. Lenard Coldwell: Ok, este de fapt exact invers. Problema este că ei fac referire la sarea de masa care, de cele mai multe ori are următoarea compoziție: 1/3 sticlă, 1/3 nisip și 1/3 sare. Deci sticla sau nisipul, zgârie arterele și vasele de sânge și acestea încep să sângereze, iar în aceste cazuri, colesterolul merge acolo și începe să repare problemele ca să oprească sângerarea internă, până la deces. Acum, deodată, colesterolul este cauza tensiunii pentru că subțiaza vasele sanguine în încercarea de a acoperi diversele zgârieturi din vasele sanguine. Și acest lucru este absurd. Nu se moare din prea mult colesterol, ci din prea puțin. Sunt mulți oameni cu colesterol 600 și sunt foarte sănătoși și făra nicio problema de sănătate. Oricine din secția de arsuri grave știe că persoanelor cu arsuri li se dă în fiecare zi să mănânce între 20 și 25 de ouă fierte tari. Pentru că ei știu că numai colesterolul poate reconstrui și genera celule foarte sănătoase într-un timp foarte scurt. 80% din celule sunt compuse din colesterol. Deci de unde pot veni noi celule sănătoase daca nu există suficient colesterol? Fiecare va trebui să aibe nivelul de colesterol măcar la 250. Și apoi ți se spune LDL și HDL sunt colesterol rău și bun. Nici măcar nu este colesterol, ci este o proteină care transportă colesterolul.dr3 Dr. Leonard Coldwell: cancerul poate fi vindecat în câteva săptămâni

Deci dacă te uiți la ceea ce știu medicii și ceea ce nu stiu…. Dr. Gary Niles și multe alte persoane au spus că medicii și cei din profesia medicală au cea mai scăzută medie de viata, care este în jur de 56 de ani, au cea mai ridicată rată la abuzul de alcool și de droguri, cea mai ridicată rată a suicidului, numai a psihiatrilor este mai ridicată. Deci, din păcate, noi mergem la acești oameni să-i întrebăm cum să avem o viața sănătoasă, fericită și longevivă. Cred că trebuie să ne revizuim modul de gândire.

27
dec.
14

Nu ţi-am spus să-ţi ai nădejdea întru mine?

Maica DomnuluiOdată, pe când inima lui se primejduia să plesnească de durere, a mers din nou în bisericuţa sa şi a început să se roage cu multe lacrimi la Maica Domnului şi să sărute icoana ei din cata­peteasmă. Căuta scăpare la ea, de vreme ce ea însăşi îi spusese să-şi aibă nădejdea în ea.

La un moment dat a obosit şi s-a aşezat în strană. Deodată icoana ei din catapeteasmă a strălucit şi chipul ei a devenit de mărime naturală. Acum nu mai era o icoană, ci un chip viu. Maica Domnului i s-a arătat în mărime naturală. Era atât de frumoasă şi de luminoasă, încât nu putea să o privească, pentru că Dumnezeiescul Prunc pe Care Îl ţinea strălucea ca soarele. L-au umplut cu atâta dragoste de Dumnezeu, încât nu-şi mai simţea greutatea trupului; ieşise cu totul afară din sine şi doar stătea şi contempla. Atunci Maica Domnului l-a sărutat, iar el s-a umplut de o negrăită bucurie şi mireasmă.

– Nu ţi-am spus să-ţi ai nădejdea întru mine?, i-a spus ea cu o voce mai dulce decât mierea. De ce deznădăjduieşti?

Şi şi-a întins spre el mâna în care Îl ţinea pe Preadulcele Iisus, dar el, din pricina uimirii, a rămas nemişcat. Atunci S-a apropiat de el Pruncul cel ceresc şi l-a mângâiat pe faţă, iar el I-a sărutat mânuţa, care părea a fi vie. Sufletul său s-a umplut atât de mult de dragostea lui Dumnezeu şi de Lumină, încât n-a mai putut să stea pe picioare şi s-a prăbuşit la pământ. Atunci Împărăteasa a toate a intrat iarăşi în icoana ei, lăsând în urmă dumnezeiasca ei mângâiere şi o negrăită mireasmă. Stareţul, când şi-a revenit, a sărutat locul unde stătuse Maica Domnului. Acel loc a răspândit mireasmă mult timp după aceea. ,,Am simţit mânuţa moale a lui Iisus al nostru”, spunea mai târziu Stareţul Iosif, minunându-se de negrăita pogorâre a lui Hristos către nevrednicia sa.

Mărturisea că astfel de vedenii sunt trăirea şi simţirea unei alte vieţi, negustate de către cei ce nu le cunosc. Şi mai spunea că oricât s-ar strădui cel care a avut astfel de vedenii să descrie ce a simţit, niciodată nu va putea să-i facă pe ceilalţi să înţeleagă, ci doar va face o descriere în parte. De vreme ce nici Pavel nu putea nu numai să descrie ce a văzut la al treilea Cer, dar nici el însuşi nu înţelegea răpirea sa.

Din: Arhim. Efrem Filotheitul, “Staretul meu Iosif Isihastul“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2010

27
dec.
14

Mulţumirea pentru ceea ce are este, până la urmă, măsura credinţei fiecăruia

parintele-iustin-parvu– Banul e important în măsura în care faci ceva cu el. Banul în sine nu are nici o valoare.

– Da, da… Dramele lumii se stârnesc nu de la o luptă de idei, ci de la o luptă pentru bani, pentru tot ce e material. Omul cumpărat cu bani nu are valoare, îşi pierde valoarea şi credinţa, rămâne ca o monedă calpă.

– Cum vedeţi fericirea azi? Dvs. sunteţi fericit? Ce sfaturi le daţi creştinilor care vin la dvs. şi care spun că sunt nefericiţi?

– Fericirea e atunci când Hristos răspunde cu dragoste rugăciunii tale. Oamenii înţeleg fericirea în mod diferit. Unii vor mult şi nu primesc şi se simt nefericiţi. Alţii vor puţin şi primesc şi se simt fericiţi.

– Spunea cineva: Fericirea nu-i mai presus de om, nu-i mai prejos, ea este pe măsura omului.

– Da, fericirea e credinţa din om. N-aţi văzut câţi oameni au de toate, au poziţie în societate dar se simt nefericiţi pentru că sunt lipsiţi de credinţă…?

– Cred că merită amintită aici o pildă din Patericul Egiptean, demnă de luat în seamă. Cică era un bătrân mare şi văzător cu mintea, şi s-a întâmplat ca el, odată, să şadă cu mai mulţi fraţi la masă şi, când mâncau ei, lua aminte bătrânul cu duhul şi vedea că unii mănâncă miere, altii pâine, iar alţii baligă. Şi se minuna şi se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, descoperă-mi taina aceasta, că aceleaşi bucate fiind puse pe masă înaintea tuturor, când mănâncă se văd aşa schimbate”. Şi i-a venit lui glas de sus, zicând: „Cei ce mănâncă miere sunt cei ce cu frică, cu cutremur şi cu bucurie duhovnicească şed la masă şi neîncetat se roagă şi rugăciunea lor ca tămâia se suie la Dumnezeu. Cei ce mănâncă pâine sunt cei ce mulţumesc pentru împărtăşirea celor dăruite de la Dumnezeu, iar cei ce mănâncă baligă sunt cei ce cârtesc şi zic: „Aceasta este bună, aceasta este putredă”…. (21-281)

– Mulţumirea pentru ceea ce are este, până la urmă, măsura credinţei fiecăruia.

Din Interviu de Adrian Alui Gheorghe

27
dec.
14

Destinată să trăiască – minunea supraviețuirii unui copil după avort

44558Data presupusă a naşterii era 25 decembrie. Dar ce poate face împotriva avortului o mică creatură neajutorată în pântecele mamei? Ce poate face mama acestei mici fiinţe când, forţată de împrejurări, ajunge pe mâini răuvoitoare? Ce pot face viitorii bunici, când fiica lor se îndepărtează tot mai mult de ei? Următoarea relatare a fost prezentată în Simpozionul Internaţional al Supravieţuitorilor Avortului (Ottawa, Canada, 1992).

În calitate de colaboratoare la un centru de consiliere a femeilor însărcinate am făcut numeroase teste de sarcină femeilor tinere. Dar în noaptea aceea de aprilie îmi tremurau mâinile. Îi făceam un test de sarcină fiicei mele de 17 ani. Testul a ieşit pozitiv. Ne-am uitat una la cealaltă şi nu ne-a venit să credem. A început să plângă. În ziua următoare am făcut nişte analize de sânge care ne-au confirmat rezultatul. Timp de mai multe zile am discutat despre sarcina ei. Am folosit toată experienţa mea de „avocat al vieţii”, încercând s-o conving să nu facă avort. Eu şi soţul meu i-am zis că suntem alături de ea şi vrem s-o ajutăm în orice decizie ar lua, cu excepţia avortului. Vrem s-o ajutăm la creşterea copilului şi s-o întreţinem 100%. A spus că oricum nu ar face faţă unui avort şi că încredinţarea copilului spre adopţie ar fi cea mai bună alternativă pentru ea. Aşa că ne-am liniştit.

A început să meargă din nou Ia şcoală. Dar lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Felul ei de a fi s-a schimbat radical. Până acum ca foarte deschisă şi extravertită, dar a devenit tăcută şi distantă. Până acum discutam orice problemă, iar când plângea, ne lăsa să o cuprindem în braţe. Acum, însă, nu ne permitea nici să o atingem măcar. Bănuiam că cineva dorea să-i schimbe părerea cu privire la copil şi în curând am aflat şi cine. La sfatul unei prietene, fiica mea a telefonat organizaţiei „Planned Parenthood” (organizaţie americană ce încurajează avortul -n. ed.). Fiica mea era acum consiliată de o „avocată a morţii”. Părinţii unui adolescent nu-şi pot închipui ce tehnici persuasive foloseşte această organizaţie în abordarea tinerelor. I-au spus că este suficient de matură pentru a decide singură şi că un bebeluş i-ar ruina întreaga viaţă. Pe deasupra i-au mai promis că vor fi alături de ea şi că vor face totul foarte discret: „Părinţii tăi nici nu trebuie să afle despre avort. Oricum, nu ai nevoie de consimţământul lor.” Acesta este modul în care ei câştigă încrederea adolescenţilor, convingându-i să facă lucruri pe care părinţii lor nu le-ar aproba niciodată. Astfel adolescentul este încurajat să acţioneze împotriva voinţei familiei sale şi să nu ceară consimţământul ei.

Fiica noastră ne-a anunţat că s-a decis: Avortul este singura alegere pe care o poate face. Am întrebat-o dacă este conştientă de faptul că-şi ucide propriul copil şi nepotul nostru. A răspuns: „Da!” Răspunsurile ei erau mecanice şi lipsite de sentimente. Singura cale de a face faţă situaţiei era să fie tare cu sine, să rămână indiferentă faţă de conştiinţa ei şi faţă de ce reprezintă cu adevărat avortul.

Întreruperea sarcinii a fost programată pe 11 mai. Noi am început să ne rugăm încă de când am făcut testul de sarcină, dar acum rugăciunile noastre şi ale prietenilor noştri s-au înteţit. Ne rugam pentru viaţa nepoţelului nostru şi aproape că ne-am pierdut orice speranţă. Un susţinător al avortului avea să-l omoare pe copilaşul fiicei noastre şi noi nu puteam face nimic. Tatăl copilului i-a spus fiicei noastre că suportă cheltuielile avortului şi că o va duce cu maşina la clinică.

În data de 11 mai a părăsit tăcută casa. Ochii ei trădau un suflet gol, rătăcit. În casa noastră domnea o atmosferă de priveghi. Nici eu, nici soţul meu nu puteam scoate o vorbă. Ne rugam pentru fiica noastră şi pentru sufletul bebeluşului pe care nu-l vom mai vedea niciodată. De acum totul era în mâna Domnului. Ştiam că din această zi, viaţa familiei noastre nu va mai fi la fel. Când s-a întors acasă, după-masă, fiica noastră arăta groaznic. A început să plângă şi arăta de parcă ar fi trăit un coşmar. Într-o pungă de hârtie i-au pus nişte medicamente: anticoncepţionale, anticoagulante, antibiotice şi antinevralgice. N-am putut s-o întreb nimic în acea zi, în timp ce o îngrijeam. Ştiam ce i-au făcut şi ce s-a întâmplat cu bebeluşul.

Am încercat cu toţii să trecem peste acest moment. Pierderea suferită era enormă şi fără speranţă de a o recupera. Cuvintele „Facă-se voia Ta!” ne răsunau mereu în gând. Nici nu mi-aş fi putut imagina ce plan are Cel Atotputernic cu viaţa noastră. După 4 săptămâni fiica noastră trebuia să se prezinte la control la sediul organizaţiei „Planned Parenthood”. Rugăciunile noastre păreau că au fost totuşi ascultate. A venit acasă într-o criză de isterie. Asistenta care i-a făcut controlul a spus că uterul este încă mărit. I-au repetat testul de sarcină şi i-au zis că este însărcinată. Avortul nu reuşise!

Toţi aceşti „prieteni de „Planned Parenthood” au luat acum poziţie împotriva ei, spunându-i că asemenea lucruri nu li s-au mai întâmplat niciodată. Le era teamă că se va afla de această nereuşită şi au programat-o pentru altă intervenţie. Dar fiica noastră a fugit, şi a venit acasă. În timp ce povestea, m-a cuprins teama, dar şi uşurarea. Am încercat să iau legătura cu acea organizaţie, dar ei nu vroiau să vorbească cu mine. M-am rugat Creatorului să mă călăuzească şi să mă ajute să fac următorul pas. Întâi de toate trebuia să verificăm dacă bebeluşul trăieşte. Am făcut o programare pentru a doua zi la ginecologul din oraşul nostru. În noaptea aceea am simţit puterea lui Dumnezeu în casa noastră şi am ştiut că în zilele următoare mă va folosi ca instrument al Său. După ce s-a terminat consultaţia, asistenta m-a rugat să intru. Fiica mea îşi cuprinsese genunchii cu mâinile şi se legăna înainte şi înapoi. Plângea şi nu puteam înţelege ce spune. Am îngenuncheat lângă ea şi mi-am apropiat urechea de buzele ei: „Am auzit cum bate inima bebeluşului! Trăieşte!”

Din nou am simţit atingerea mâinii Domnului. Doctorul a întrebat-o dacă doreşte să păstreze copilul, iar ea a şoptit: „Da.” Urma să facă o ecografie, pentru a se constata starea sănătăţii copilului, eventuale leziuni sau malformaţii. Ceva îmi spunea că totul este bine, că nu mai este necesar să mă rog pentru copil. În ziua următoare l-am văzut şi eu la ecograf pentru prima dată. Am văzut cum îşi mişca mâinile, picioarele, capul. Amândouă am privit cu uimire mica minune. Doctorul ştia că a supravieţuit intervenţiei făcută de „Planned Parenthood”, dar s-a abţinut de la comentarii.

Asistenta care primea pacienţii avea lacrimi în ochi când i-a spus fiicei mele: „Este o minune!” „Ştiu”, a zis ea. După-masă, o voce gravă ne-a anunţat telefonic să ne prezentăm la doctor pentru a afla rezultatele ecografiei. M-am speriat, dar fiica mea, care era foarte liniştită, mi-a zis: „Mamă, copilaşul meu nu are nimic!” O lumină îi strălucea în privire. Doctorul ne aştepta şezând la un birou mare. A privit rece la fiica mea şi a spus că rezultatele ecografiei atestă prezenţa unor malformaţii. Copilul are 10 săptămâni şi jumătate, iar urechile arată neobişnuit. A continuat folosind termeni medicali neînţeleşi. În mintea mea s-a declanşat o alarmă. Nu-l cunoşteam personal pe doctor şi nu ştiam ce fel de om este. I-a propus fiicei mele să se mai gândească încă o dată cu privire la soarta sarcinii, dat fiind faptul că vârsta ei nu era foarte înaintată. Şi acest om dorea moartea copilului! Dar fiica mea I-a privit în ochi şi i-a răspuns: „Nu.”

Am luat legătura cu un ginecolog din Houston pe care-l cunoşteam şi care nu făcea avorturi. La prima consultaţie, după ce a aflat tot ce s-a întâmplat, s-a uitat plin de uimire la fiica mea şi i-a zis: „Acest copil este destinat să trăiască!”

Data naşterii s-a stabilit din nou pe 25 decembrie. Simţeam că puterea lui Dumnezeu era cu noi. Din două în două săptămâni i se făceau examinări ecografice şi de fiecare dată rezultatele arătau absenţa malformaţiilor fizice. Între timp vestea despre fiica mea s-a răspândit în biserica din care făceam parte şi în oraşul nostru. Tot mai multe persoane au început să se roage foarte serios pentru ea şi pentru copilul ei. Nepoţica noastră s-a născut pe 24 noiembrie, cu o lună mai devreme. Fiica noastră a avut dureri timp de doar 20 de minute. Fetiţa a cântărit 2,4 kg la naştere şi era sănătoasă din toate punctele de vedere.

Când am privit pentru prima dată chipul acestui mic sufleţel mi-a răsunat în minte un cântec care se cântă în biserica noastră de Sfintele Paşti, intitulat „Noi, care odată eram morţi”, în care se spune: „Chiar dacă vom muri, vom învia şi vom trăi pururea.” Ea a fost pentru noi ca şi moartă, dar acum trăia în braţele fiicei noastre. Lacrimile noastre exprimau bucuria învierii. Fiica noastră a primit dragostea şi iertarea lui Hristos. Viaţa noastră a tuturor nu va mai fi aceeaşi.

Extras din cartea “Tineri, sexualitatea incotro?”,

Asociatia PRO-VITA pentru copii nascuti si nenascuti – Filiala Gorj Editia a II-a, iulie 2003

27
dec.
14

Dacă ai necazuri, înseamnă că Dumnezeu te iubește

staretul_tadei_6După aceasta vom şti cât de mult ne iubeşte Domnul: dacă El ne dă încercări grele şi avem multe necazuri în viaţă! Sfinţii Părinţi spun: Dacă vezi că ai pace netulburată, ai grijă că nu eşti pe calea cea bună!

Îi faci, aşadar, cumva vrăjmaşului pe voie; el nu se atinge de tine pentru că te are în puterea sa. De petreci bine şi n-ai multe ispite, înseamnă că el te ţine, iar tu nici nu înţelegi că eşti în puterea lui. Iată, aşa şi aceşti spiritişti ai noştri sunt în puterea duhurilor căzute, dar n-o înţeleg. Nu vor deloc să-şi vină în fire. Ei nu vor niciodată să asculte, să se lepede de acest rău, căci sunt sub stăpânirea duhurilor vicleniei.

 

Din Starețul Tadei, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 31

27
dec.
14

Bucuria şi frumuseţea milosteniei creştine

milostenie_2Un om care dăruieşte din toată inima primeşte în schimb o bucurie de nedescris. A dărui este în firea întregului univers. Dar, mai ales, nu trebuie să uităm că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu. Zgârcenia, însă, vine de la „eu”- l nostru.

Ceea ce ne împiedică să dăruim din suflet este „eu”- l. Simţul lui, impurificat de dorinţele infinite ale plăcerii şi comodităţii, poate fi o povară imensă ce nu poate fi îndepărtată cu uşur­inţă. E clar astfel că cine doreşte să-şi îm­bunătăţească puterea de a dărui trebuie să îndepărteze această stare. Prin simplul act de a dărui, „eu”- l poate fi purificat şi apoi depăşit complet. Există însă şi pericolul ca „eu”- l să-şi supună şi să corupă până şi actul elementar şi sfânt al dăruirii. Este vorba aici, de toate darurile pe care le re­alizăm cu scopul de a câştiga faimă sau diferite alte avantaje.

De altfel, Domnul Iisus Hristos, pe când era în templu, ridicându-şi privirea, văzu bogaţii care puneau ofranda lor în vistieria templului. Văzu şi o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Şi zise: „Drept vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia au pus ofranda din prisosul lor, pe când ea, din nevoia sa, a pus tot ce avea la viaţa ei”.

 „Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, de sfintele sărbători de iarnă, să ne uităm deci şi către cei mai trişti ca noi, să luăm aminte la învăţăturile despre milostenie din Sfânta Evanghelie şi să atragem atenţia la vieţile sfinţilor care s-au proslăvit prin milostenia şi dragostea pentru aproapele de care au dat dovadă în timpul vieţii pământeşti.

Bunul Dumnezeu nu ne cere să dăruim averi, ci din puţinul pe care îl avem să dăm şi celui sărman, căci Tatăl Ceresc ne va răsplăti jertfa cu prisosinţă. Să ne rugăm deci sfinţilor Săi pentru a ne învăţa virtutea milosteniei, spre a dărui cu inima curată.

 Preot Octavian MOȘIN

27
dec.
14

Dumnezeu ne cheamă la cină

cina-cea-de-taina“Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi”(Luca 14, 16)

Iubiţii mei, învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos în Sfânta Scriptură este simplă. Atât de simplă, încât să poată fi înţeleasă şi de copiii din şcoala primară şi de ţăranii analfabeţi. Însă deşi este simplă, conţine înţelesuri atât de adânci, încât şi mari oameni de ştiinţă şi mari înţelepţi rămân înmărmuriţi înaintea măreţiei ei. Acesta este un lucru de mirare.

Evanghelia lui Hristos este un râu nesecat, ocean inepuizabil; este o mină de aur, în care oricât ai săpa şi ai scoate, aurul nu se termină. Acest lucru îl observăm şi în Evanghelia de astăzi. Ea învaţă cu imagini şi exemple din viaţa de zi cu zi. Tocmai aţi ascultat-o.

***

Ce ne spune? Un domn bogat, din iubire faţă de poporul său, a gătit pentru toţi o masă, „ o cină mare” (Luca 14, 16), şi a oferit tot ce avea mai bun ca mâncare şi băutură. Când toate erau deja pregătite, a poruncit slujitorului său să-i cheme pe comeseni. Oricine s-ar aştepta ca toţi să fi primit această invitaţie atât de onorantă. Curios însă. Nimeni nu s-a dus la cină! Toţi au înaintat scuze. Unul a răspuns:

-Am cumpărat o ţarină şi trebuie să merg să o văd.

Altul:

-Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc.

Şi altul, mai obraznic decât toţi, zice:

-Eu doar ce m-am însurat cu puţin timp în urmă şi nu am vreme.

Astfel, nimeni nu s-a dus la cina cea mare. Domnitorul s-a mâniat şi a poruncit să fie chemaţi alţii în locul acestora care n-au acceptat onoranta invitaţie.

Aceasta este prima parte a parabolei. Să insistăm asupra ei. De vreme ce este parabolă, Domnul una spune şi alta lasă să se înţeleagă. Cine este cel care a făcut invitaţia la cina cea mare? Nu este altul decât Dumnezeu, Părintele ceresc. El este cel mai bogat decât toţi, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. El aşadar pregăteşte masa.

Trei mese ne-a pregătit Dumnezeu. Una este inferioară, a doua este superioară, iar a treia este mai presus de toate.

Una care este? Cea materială. Omul nu este doar suflet, este şi trup. La prânz veţi şedea cu toţii la masă. Apa pe care o veţi bea de unde este? Pe lună şi în stele apă curgătoare nu există. Aici există. Fructele pe care le mănânci, toate roadele, tot ce are pământul mai ales, ale lui Dumnezeu sunt. Când şezi să mănânci, gândeşte-te; nu trăi ca un animal necuvântător. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu.

Aşadar, cel ce aşterne în fiecare zi masă pentru toţi oamenii fără excepţie este Domnul nostru; şi aceasta este o masă, hrana trupului. Dar există şi o altă masă superioară: Cina cea de Taină. Unde este această masă? Aveţi ochi duhovniceşti? Aruncaţi o privire în Sfântul Altar. Acolo este masa; este Sfânta Masă. O, de-am avea ochi duhovniceşti! Am vedea Sfânta Masă scânteind, fulgerând, arzând şi înconjurată de îngeri şi de arhangheli, după cum se spune în troparul Sfântului Spiridon. Zice: „Când liturghiseai”, Sfinte Spiridon, „îngeri ai avut slujind împreună cu tine”. Omule, Dumnezeu îţi aşterne o masă pentru trup (mâncarea pe care o mănânci) şi o masă superioară pentru suflet (Dumnezeiasca Împărtăşanie, Trupul şi Sângele lui Hristos). Nu auzi? „Luaţi, mâncaţi…”, „Beţi dintru acesta toţi” (Dumnezeiasca Liturghie)!?

Sfârşitul te aşteaptă la altă masă, mai presus de toate. Care este aceasta? Este împărtăşirea cu Dumnezeu în veşnicie, în Împărăţia Cerurilor. Acolo ne îndreptăm.

Ne cheamă deci Dumnezeu. Cum ne cheamă? În felurite moduri. Menţionez cinci.

– După cum i-a chemat pe invitaţi prin slujitori, aşa ne cheamă şi pe noi prin slujitorii Săi, care sunt preoţii şi predicatorii. De fiecare dată când se aude predica Evangheliei, se face o invitaţie: Veniţi!…

– Când suntem răi, Domnul ne invită în alt fel: prin glasul necazurilor, al ispitelor, al întâmplărilor neplăcute din viaţă.

– Ne cheamă încă şi prin glasul conştiinţei. O, această conştiinţă! Atunci când dormi sau când te plimbi, te înţeapă şi îţi strigă: Păcătosule, până când vei rămâne în nepocăinţă? Îţi aminteşte păcatele tale. Şi când se apropie zilele de sărbătoare, glasul ei devine mai puternic. Nu există judecător mai aspru ca loviturile conştiinţei.

– În fiecare zi şi în fiecare clipă ne cheamă Dumnezeu să ne apropiem de El. Are însă şi o zi oficială în care îşi deschide palatele sale şi spune: Veniţi! Este ziua de duminică. Duminică înseamnă ziua închinată Domnului.

– Mai exact ne cheamă – cum? Prin clopotele care fiind trase se aud de la distanţă. Ce sunt clopotele? Glasul îngerilor, trâmbiţele cerului care anunţă invitaţia sau apelul, ca şi noi să spunem prezent. Când auzim clopotul, aripi la picioare pentru biserică. În timpul turcocraţiei, fără clopote, după cum zice un istoric, toţi alergau la biserică. Acum, mii de clopote să tragi, oamenii nu vin la biserică. Şi dacă-i întrebi „De ce?”, invocă şi ei motive; că nu au timp, au de lucru, sunt obosiţi de peste noapte… Este păcat ca în timp ce clopotele bat, cuplurile să doarmă, alţii să se suie în munţi, pentru vânătoare sau ascensiunea în munţi, alţii să meargă în excursie şi să umple drumurile de maşini.

Şi Biserica? Din nefericire, am uitat-o! O statistică improvizată ce s-a realizat a arătat că în Grecia din o sută de creştini duminica merg la biserică – câţi? Doar doi la sută (2%)! Aceasta arată că nu avem o legătură cu Biserica noastră. Suntem inferiori celorlalte religii. Du-te în Evros şi în Turcia. Zi de slujbă la ei este vineri, dar atunci toţi sunt în geamii să-l asculte pe hogea. Du-te şi în Israel. Zi de slujbă este sâmbăta şi atunci nici maşinile nu circulă, decât a poliţiei şi a salvării.

Şi noi, care avem cea mai frumoasă religie? Pietriş este religia turcilor şi a evreilor. Noi avem diamantul, unica credinţă adevărată. Şi totuşi nu mergem la biserică. Suntem fără îndreptăţire, iubiţii mei. Dumnezeu nu cere ceva dificil. Din 168 de ore pe săptămână, cere o oră! Atât durează Dumnezeiasca Liturghie de la „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui…” până la „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”. Şi noi? Nicio oră nu rupem pentru asta! Ce răspuns vom da?

Şi desigur că nu este suficient doar să mergem la biserică; acesta este lucrul cel mai mic. Trebuie să mergem la biserică cu atenţie, dacă ar coborî un înger şi ne-ar examina inimile, se va încredinţa că suntem prezenţi cu trupul, şi absenţi cu duhul. În Stalingrad şi în Moscova, când iau Sfintele Taine, plâng. Aţi văzut aici vreo lacrimă în biserică? Urmărim nesimţiţi. Vai! ”Cât de înfricoşător este locul acesta; nu este altceva decât casa lui Dumnezeu şi aceasta este poarta cerului” (Facere 28, 17).

***

Iubiţii mei, Domnul ne invită în biserica Sa. Peste puţine zile clopotele vor suna vesel şi se va auzi „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace” (Luca 2, 14). Toţi să alergăm în biserica noastră. Dar nu numai la Crăciun; în fiecare duminică să mergem la biserică.

Şi nu doar tu să vii. Eşti tată, eşti mamă? Cheamă-ţi şi copiii. Aşa se întâmpla în Pont, în Asia Mică, în Macedonia; se trezea tatăl, îşi lua copiii şi se duceau cu toţii împreună la biserică. Arătaţi-mi un tată care face aşa! Dacă o faci, să fii sigur: într-o zi vei muri, dar copiii niciodată nu vor uita că-i luai de mână şi-i duceai în biserica Dumnezeului nostru! La fel învăţătorul sau şeful oricărei instituţii; sfătuiţi-i pe toţi să meargă la biserică.

Toţi la biserică! Acolo are loc baia sufletului de păcatele de peste săptămână. După cum îţi faci baie trupului, aşa o dată pe săptămână fă şi o baie duhovnicească, ca să-ţi curăţeşti sufletul.

Şi când eşti în biserică, şi asculţi Evangheliile, îi vezi pe preoţi şi Sfintele Sfintelor şi te împărtăşeşti cu Preacuratele Taine, atunci – nu este minciună! – stelele coboară pe pământ, şi inima ta devine rai, sălaş al îngerilor şi se aude înăuntru: „Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor. Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului” (Psalmul 83, 2-3).

+ Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kantiotis în sfânta biserică a Sfântului Ioan din Ptelemaida, 13.12.1981

27
dec.
14

Criteriul de judecată la Dumnezeu este iubirea!

real-friendshipSă lupţi până la urmă împotriva păcatului, ca să împlineşti cuvântul Mântuitorului: Iubiţi-vă! Ţineţi minte acest lucru: Criteriul de judecată la Dumnezeu este iubirea!

„De ce ai urât şi nu ai iubit?” Acesta este criteriul de judecată! Numai asta să vă rămână în inimă ca faptă de urmat în viaţă: să nu mai urâţi pe nimeni! Iubiţi pe toată lumea! Să vă temeţi mai mult de voi înşivă! Pentru că avem atâta putere de la Dumnezeu ca să ne putem elibera. Cât de uşor este să nu judeci! Ai putea să-i spui tu „Cât de greu este să nu judeci?” Pentru că dacă nu te astâmperi, deja a prins culcuş diavolul în inima ta. Ferească Dumnezeu!

Unul a zis că a omorât patima. Celălalt i-a răspuns: „Nu este adevărat!” Ba nu! Ba da! „Ei bine! Dacă vezi un ban pe drum, ce faci?” „îl văd, dar nu trebuie să îl iau, pentru că nu sunt iubitor de galbeni!” „Dar dacă vezi un bărbat şi o femeie păcătuind, ce faci?” „îi văd, dar nu îi judec!” „Dacă era patima moartă, nici nu îi vedeai!” Patimile la noi sunt numai legate, nu sunt moarte. Deci, atenţie că diavolul strigă ca un leu ca să te înghită! Însă care este glasul stăpânului fiecăruia din noi? De ce să mă tem, când este Hristos cu mine? „De cine mă voi teme, dacă Dumnezeu este alături de mine?” Mergem pe inerţie, nu pe credinţa adevărată! Aici este aici! Dacă ai o credinţă adevărată, nu te temi! Te mănâncă fiarele în pădure, ferice de tine! Dar nu te mănâncă! Căci nici tu nu stai în pădure ca să te mănânce! Ai voie să fugi, ai voie să te aperi. Dar dacă se întâmplă şi aceasta, ferice de tine! Că nu se întâmplă moarte fără voia lui Dumnezeu.

Din Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 42-43

27
dec.
14

Bucuraţi-vă de bine, şi bucuria aceasta vă va face ca nişte dumnezei!

o9X9Z9brG7YA nu se bucura cineva de binele altuia este unul din cele mai dezonorante semne de stricare a sufletului prin păcat. Ce-i învaţă soarele pe oameni de dimineaţa şi până seara? „O, oameni, bucuraţi-vă de bine, şi bucuria aceasta vă va face ca nişte dumnezei!”

Privighetoarea flămândă cântă ceasuri întregi în zori până găseşte două gâze pentru prânzişorul ei! Ce-i învaţă privighetoarea pe bogătanii care se lăfăie în pat şi-şi încep ziua deschizându-şi gura nu ca să laude, ci ca să mănânce? „O, oameni, bucuraţi-vă de bine, cântaţi binele!” Nu între­baţi: al cui bine? Binele nu are stăpân pe acest pământ; este un oaspete străin. Noi, muritorii, nu suntem stăpânii, ci slujitorii lui.

A te întrista de durerile altora – aceasta o poate şi omul vechi, omul păcatului. Dar a te bucura de bucuria altuia, aceasta o pot face numai pruncii, şi cei ce sunt nevinovaţi ca pruncii. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea (Marcu 10,15; cf. Matei 18, 3). Ce este împărăţia lui Dumnezeu dacă nu suma a tot binele şi lipsa a tot răul? Copilul se bucură mai mult de binele altuia decât bătrânul păcătos de propriul său bine.

Pentru un copil nu este vreun bine care să fie al altuia. El împărtăşeşte zâmbetul de pe buzele tuturor, şi adesea ia încruntarea drept râs. Nimeni pe lume nu-i mai asemenea lui Dumnezeu decât un prunc nevinovat. Bucu­ria lui Dumnezeu de binele nostru, de cel mai mic bine al nostru, e desăvârşită. Domnul venind între noi a dezvăluit bogăţiile fără hotar ale dumnezeieştilor bucurii. S-au bucu­rat pruncii, şi s-au bucurat toţi cei asemenea lor în neprefăcută copilărie. Fericirile acestea însă nu numai că nu i-au bucurat pe oamenii cu minte smintită şi inimă de piatră ci, dimpotrivă, mai rău i-au înveninat.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Din Predica la duminica a sasea dupa Rusalii

27
dec.
14

Cum poate să se mântuiasca soțul prin soție și soția prin soț?

img.phpÎn lume există o ierarhie. Soțul se poate mântui prin soție, dacă ea își știe locul. Ea trebuie să fie mai smerită decât cel mai smerit bărbat. Numai așa se mântuește. Soțul se mântuește prin simplu fapt că soția îl impune drept cap al familiei, chiar dacă el refuză. O familie va exista atât timp cât bărbatul va fi capul ei, iar femeia trebuie „să se teamă de bărbat” (Efes. 5,33).

În zilele noastre există foarte multe femei energice, care întrețin familia și încearcă să o conducă. Observăm că în majoritatea cazurilor asemenea familii au un sfârșit tragic : bărbatul cade în ispite, devine bețiv sau, și mai rău, părăsește familia.

Ierarhia în familie a fost instituită de Dumnezeu . Bărbatul trebuie să fie capul ei și să nu uite că a întreține și a păstra familia este o mare responsabilitate. Dacă el refuză această funcție, va începe să se chinuiască și nu-și va mai putea găsi locul, iar soția va începe să-și denatureze chipul ei adevărat. A se mîntui prin cineva înseamnă a păstra această ierarhie, când soția trebuie să se simtă alături de soț ocrotită, iar bărbatul alături de soție in Rai. Toți trebuie să ne împlenim rolul în familie și mărturisind aceasta să ajutăm pe aproapele nostru să-și găsească locul său. Bineînțeles că nu vor lipsi nici rugăciunea soților unul pentru altul.

Din Cartea familiei, Ghid pentru familiști și pentru nefamiliști. Ed. Cu drag, 2011, p.77-78
27
dec.
14

Duminica înseamnă „ziua Domnului”

100Preotul cinsteşte pe credincioşi tămâind pe credincioşii din biserică. Acesta-i semn de cinstire. De ce să nu stai înaintea lui Dumnezeu? Eu am spus de multe ori că duminica nu-i a noastră, duminica este a lui Dumnezeu.

Dacă în duminica lui Dumnezeu nu faci lucrurile lui Dumnezeu, apoi nici n-ai duminică, ai zi liberă. Ori este sâmbătă liberă, ori este duminică liberă, pentru om, tot atâta. Ori pentru noi nu-i tot atâta. Sâmbăta liberă este sâmbăta liberă, în care nu lucrăm, iar duminica, este duminica lui Dumnezeu în care-I slujim lui Dumnezeu. Dacă nu-I slujim lui Dumnezeu duminica, atunci nici n-avem duminică. Ştiţi ce însemnă duminică? Duminica înseamnă „ziua Domnului”. Apoi dacă ai o zi a Domnului şi n-o cinsteşti şi nu mergi la biserică, omul n-are nici Domn.

 

Din Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 282-283

 

27
dec.
14

De Crăciun NU este ziua celor care poartă numele de Cristian/Cristiana, Emanuel sau Natalia. Care este explicația

nasterea-domnului-craciun-iisus-hristosCu ocazia Crăciunului, pe rețelele de socializare a început să-și facă simțită prezența o nouă urare: „La mulți ani celor care poartă numele de Cristian/Cristina, Natalia și/sau Emanuel/Emanuela”. 

Prima oară această urare a fost făcută de fostul președinte al PNL, Crin Antonescu, care a găsit un „Sfânt Cristian” în ziua de Crăciun, făcând această urare pe facebook. Ulterior, fostul lider liberal și-a dat seama de gafa făcută și și-a retras postarea.

Și totuși, când este ziua în care cei care poartă numele de Cristian, Natalia sau Emanuel își serbează onomastica? În acest sens am apelat la Părintele Mihai-Andrei Aldea: „Aceștia ar trebui sărbătoriţi de Sfânta Muceniţă Cristina, de Sfinţii Adrian şi Natalia etc. Că nu este acum Sfântul Cristian sau Sfânta Natalia…

Aşa cum Florea, Floarea, Florentina etc. trebuie prăznuiţi pe 18 august, nu „de Florii”, că nu este atunci Sfântul sau Sfânta „Florii”…

În concluzie: cei care vor să serbeze ziua numelui Cristian/Cristiana, o pot face pe 24 iulie, atunci când este prăznuită Sfânta Muceniță Cristina. Chiar dacă etimologia acestor nume vine de la Hristos, ele se sărbătoresc în ziua prăznuirii sfântului, nu a Nașterii Domnului.

Doamnele sau domnișoarele cu numele Natalia au ziua de nume pe 26 august, de ziua Sfinților Mucenici Adrian și Natalia.  De asemenea, Sfântul Emanuel din Creta este sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe 28 octombrie. Iar pentru cei din religia catolica, Sf Emanuel martirul este serbat pe 26 martie.

27
dec.
14

De multe ori diavolul doarme, iar noi îl provocăm

ispite_0Dumnezeu îngăduie ispitele potrivit cu viata noastră duhovnicească. Uneori îngăduie să facem o greşeală, de pildă o neatenţie, ca altă dată să fim atenţi şi să evităm sau mai degrabă să preîntâmpinăm un rău mai mare ce ni l-ar fi putut face aghiuţă. Alteori lasă pe diavolul să ne ispitească, să ne încerce. Adică dăm examene şi, în Ioc de rău, diavolul ne face bine.

Viaţa duhovnicească este foarte simplă şi uşoară, noi o facem grea, pentru că nu ne nevoim corect. Cu puţină străduinţă, cu multă smerenie şi încredere în Dumnezeu, oridne poate spori mult. Pentru că acolo unde există smerenie, diavolul nu are loc. Iar acolo unde nu există diavol, este firesc să nu existe nici ispite.

– Părinte, căderea într-un păcat se poate face şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu?

– Nu, este greu să spunem că Dumnezeu îngăduie să păcătuim. Dumnezeu niciodată nu îngăduie să păcătuim. Noi facem îngăduinţe, iar apoi vine diavolul şi ne ispiteşte. Când, de pildă, mă mândresc, atunci alung Harul dumnezeiesc, pleacă îngerul meu păzitor, vine celălalt… înger, diavolul, şi-mi sparg capul. Aceasta este îngăduinţa mea, iar nu a lui Dumnezeu.

– Părinte, atunci când am căzut, este bine să spunem: „Ispititorul m-a îmbrâncit?”

– De multe ori aud şi eu pe unii oameni spunând că diavolul este de vină atunci când ei se chinuiesc, în timp ce ei sunt vinovaţi pentru că nu înfruntă corect lucrurile. Apoi ispititorul, ispititor este. Ne poate împiedica de la rău? El îşi face treaba lui. Să nu-l încărcăm pe ispititor chiar cu toate. Odată, un ucenic care trăia la o colibă cu stareţul lui, când a rămas pentru puţin timp singur, a luat un ou, l-a pus pe o cheie – era dintre acele chei mari şi vechi, a aprins o lumânare şi a pus-o sub cheie ca să coacă oul. Stareţul intră pe neaşteptate şi-l vede. „Ce faci acolo?” îl întreabă. „Părinte, diavolul m-a pus să coc oul pe cheie”, îi răspunde ucenicul său. Atunci se auzi o voce sălbatică: „Măiestria aceasta nici eu nu am ştiut-o. De la el am învăţat-o!” De multe ori diavolul doarme, iar noi îl provocăm.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevointa Duhovniceasca, Editura Evanghelismos, p.131-133

27
dec.
14

Când conştientizezi că nu poţi trăi aşa cum tânjeşte dorul tău de Domnul…

DSC00290_500Ai nevoie să-L aduci pe Domnul în viaţa ta cea reală, concretă, de fiecare clipă! Pentru asta, când te gândeşti la Domnul, să nu „faci abstracţie” nici de ceea ce faci, nici de ceea ce simţi în acel moment.

Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti, chiar dacă nu este sau nu pare bună din perspectiva dorului tău de Dumnezeu! Să-l chemi pe Domnul în tine, în cel ce eşti în acea clipă! Altfel, între tine şi El se va aşeza bariera gândurilor tale referitoare la cum „ar trebui să fii ca să vină Domnul”!

În tine e un dor mare care se loveşte de neputinţa ta de a manifesta în relaţiile tale ceea ce trăieşti în adâncul şi în dorul tău! Aşa suntem toţi oamenii înainte de a îndrăzni să lucrăm cu harul lui Dumnezeu porunca pocăinţei.

Când conştientizezi că nu poţi trăi aşa cum tânjeşte dorul tău de Domnul, ce simţi?

Dacă te vei culpabiliza, vei căuta explicaţii, scuze sau soluţii „în afara ta” şi vei deznădăjdui! Ca să nu cazi în deznădejde, e nevoie doar să accepţi că nu poţi! Când vei conştientiza profund că nu poţi să faci ceea ce doreşti mai bun şi mai înalt în adâncul tău, vei simţi o mare durere. Să nu fugi de ea, să o trăieşti, pentru că ea, această durere, este începutul pocăinţei. Atunci vei striga la Domnul că nu poţi şi că El poate şi să te ajute! Să vină la tine şi să facă El ce nu poţi tu, după cum a făgăduit!

Aşadar, să fii cât mai atent la cele pe care le faci şi le trăieşti când te sileşti să asculţi de poruncile Domnului şi să accepţi durerea de a nu putea să le faci după cum ţi-ai dori şi să ceri, atunci, în acel moment dureros, ajutor de la Domnul „ţinând mintea în iad”, adică fiind mereu conştient de durerea pe care o simţi din cauza acestei neputinţe! Această durere e ceea ce numesc Părinţii „străpungerea inimii” şi calea bucuriei în Domnul!

 

Din Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 43-44

27
dec.
14

Dragostea faţă de cei ce ne necăjesc

5YHbQEKde1wNoi îi admirăm pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre pentru nevoinţele ascetice pe care le-au împlinit. Dar oare ce le dădea forţă de a le îndura? Bătrânul Antim sublinia: “Părinţii aveau platoşă credinţa neclintită în Dumnezeu şi străluceau de doriri sfinte. Dumnezeu îi lăsa să simtă încercarea suferinţelor atât cât voia, apoi le dădea harul Său şi socoteau ca nimic aceste suferinţe”.

Despre dragostea pe care trebuie să o avem pentru cei ce ne stânjenesc şi ne chinuiesc, Bătrânul Porfirie zicea: “Orice om care ne jigneşte, ne face rău, ne calomniază sau este nedrept cu noi, este unul dintre fraţii noştri căzut în mâinile diavolului. Până ce-l întâlnim pe acest frate noi trebuie să plângem mult, să suferim dimpreună cu el şi să ne rugăm lui Dumnezeu, în linişte şi cu stăruinţă, ca-n ceasul dificil al ispitei să ne întărească şi să aibă milă de fratele nostru, victima diavolului. Şi Dumnezeu ne va ajuta, atât pe noi cât şi pe fratele nostru”.

Despre dragostea faţă de aproapele, Bătrânul zicea: “Când fratele nostru face o greşeală, noi trebuie să-i suportăm ispita. Adevărata dragoste ne inspiră să facem sacrificii pentru aproapele nostru. Fără sacrificiul din partea noastră, dacă-l judecăm pe fratele nostru care a păcătuit, îl facem să cadă şi mai jos. Şi invers, printr-un sacrificiu al dragostei noastre şi prin rugăciunea noastră tainică pentru el, îi trezim conştiinţa, care se educă şi-l judecă: atunci el se pocăieşte şi se îndreaptă”

Extras din Andrei Andrecuț, Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 40

27
dec.
14

Țăranul și marinarul

100Un ţăran îl întreba mereu pe un marinar cum de nu îi este frică să urce pe vas şi să se supună la atâtea pericole.

,,Dar chiar nu ţi-e frică, ai aşa mare nădejde în Dumnezeu că nu vei muri?”

,,Am! răspunse , marinarul”

,,Dar tatăl tău şi bunicul tău cum au murit? întrebă ţăranul…

,,Păi cum să moară, pe vas! spuse marinarul.

,,Păi şi după toate astea mai ai curajul să te urci pe vas.

,,Da! răspunse marinarul, apoi întrebând:
,,Dar părinţii tăi, tatăl, bunicul tău unde au murit?
,,În patul lor! spuse ţăranul”.
,,Păi şi după toate astea, zise marinarul, mai ai curajul să te urci în pat?”
Pronia, purtarea de grijă a lui Dumnezeu lucrează în înalturile cerului, dar şi în străfundurile oceanelor, oriunde este suflare de viaţă pe pământ. Aşa că cine crede în Dumnezeu trăiește cu credinţă, nu cu frică.
27
dec.
14

Două lucruri nu poţi face fără credinţa în Dumnezeu: să creşti copii buni şi să suporţi o suferinţă grea

fetita-facandu-si-crucea_0Ca să fim pe calea sfinţilor trebuie să avem credinţă în Dumnezeu, iar credinţa nu vine aşteptând-o, ci vine lucrând pentru ea. Cine face fapte de credinţă îşi înmulţeşte credinţa, cine face fapte de necredinţă ajunge să-i scadă credinţa.

Deci, de câte ori nu vine cineva la Liturghie când este duminică sau sărbătoare şi ar putea să fie de faţă la Sfânta Liturghie, de atâtea ori face un lucru împotriva credinţei, îi scade credinţa. De câte ori vii la sfintele slujbe şi preţuieşti sfintele slujbe şi preţuieşti spovedania şi preţuieşti Sfânta Împărtăşanie cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, de atâtea ori faci fapte de credinţă şi ţi se înmulţeşte credinţa.

 

Credinţa rezolvă toate, nu în înţelesul că cei care sunt credincioşi nu mai au de suferit în lumea aceasta, ci în înţelesul că prin credinţă toate se uşurează. Un doctor care a lucrat odinioară în Oastea Domnului, dr. Ioan Suciu sibianul, zicea că mai ales două lucruri nu poţi face fără credinţa în Dumnezeu: să creşti copii buni şi să suporţi o suferinţă grea. Cine are credinţă îşi uşurează şi suferinţa şi îşi face şi datoria şi creşte copii buni şi aduce în lumea aceasta mai multă linişte şi mai multă bucurie.

 

Din Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 295-296

27
dec.
14

Paraclisul Întâiul-mucenic şi Arhidiacon Ştefan

RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE

Să ştii frate, că prin aceste scurte rugăciuni vei începe orice Pravilă, fie de dimineaţă, fie de peste zi, fie de peste seară. Bine este dacă le vei învăţa pe de rost. De altfel, rostindu-le din inimă şi zilnic, ele vor pătrunde cu uşurinţă şi în minte.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă, Ţie, Dumnezeule, slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşsluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru sfânt numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori).

Slavă… Şi acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni).

Şi îndată  Psalmul 142

Apoi:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Slavă… Şi acum…

Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 
Apoi  Psalmul 50. Şi:

 
CANONUL

 
Cântarea întâi

 
Stih: Sfinte Arhidiacone Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (se repetă după troparele care nu au înainte Slavă… sau Şi acum…).

Apa trecându-o ca pe uscat şi de răutatea egiptenilor izbăvit, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Uşă a mucenicilor lui Hristos te-ai făcut fericite, mergând pe căile iertării Cuvântului, pe care îndeamnă-ne a merge şi noi, cei robiţi gândurilor răutăţii.

Cu strălucirea Duhului luminându-te, ai mărturisit pe Hristos a fi Fiul lui Dumnezeu, iar acum pe Acesta roagă-l să se odihnească şi în peştera inimii noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine te cinstim fericite, căci cu blândeţea te-ai asemănat lui Moise şi cu înţelepciunea ai întrecut pe Davind, fiind tu lăcaş al Cuvântului, cu ale Cărui raze luminează cămara inimii noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu se pricepe toată mintea a-Ţi împleti din gânduri cuviincioase cântări de laudă, ci numai cerem ajutorul Tău.

 
Cântarea a treia*

Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Vindecă Sfinte, rănile inimii mele şi dă-mi putere a ierta pe cei ce mă necăjesc, ca să iau şi eu de la Hristos iertare şi mare milă.

Cuvintele tale cele luminate de Duhul au orbit ochii fariseilor mândri şi spre cumplită ucidere s-au pornit cei ce rătăceau prin întunericul înşelăciunii, de care izbăveşte-ne şi pe noi cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine te lăudăm cu credinţă şi în jurul mesei tale de prăznuire dănţuim, ca să ceri de la Hristos primirea noastră de la masa cea cerească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Scaun al slavei Stăpânului te-ai făcut, purtând în braţe pe Împăratul a toate, pe Care roagă-L să ne poarte deasupra valurilor ispitelor.

Apoi aceste stihiri:

De negura patimilor fiind înşelat, cer lumina rugăciunii tale Sfinte, ca să mă arăt şi eu iertător faţă de cei ce mă vrăjmăşesc pe nedrept.

Maica Cuvântului, Ceea Ce poţi a îndrepta condeiul Dreptului Judecător ca să ne scrie pe noi în cartea vieţii, nu înceta a mijloci încă de pe pământ primirea noastră, a nevrednicilor robilor Tăi, întru bucuria Raiului.

Sedealna:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti singura grabnic folositoare.

Surpă zidul patimilor mele ce înconjoară inima mea şi mă arată grădină înfloritoare d elaude dumnezeieşti ca să te măresc pe tine totdeauna cu credinţă.

 
Cântarea a patra

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!

Pietrele cu care erai lovit şi s-au făcut ţie scară către cer, iar acum pe scara rugăciunii tale ajungem în cămările milostivirii Cuvântului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasă a Luminii, numai Tu singură Te-ai împodobit cu toată strălucirea slavei Treimii, către Care roagă-te să ne izbăvească din întunericul patimilor.

 
Cântarea a cincea

Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipeşte-o cu lumina poruncilor Tale şi mă luminează ca un singur Împărat al păcii.

Cu gânduri bune îmblânzeşte inima mea rău rănită de păcat şi sădeşte fericite, în inima mea sămânţa fricii de Dumnezeu.

Pentru cel ce avea să fie apostolul neamurilor te-ai rugat cu stăruinţă şi la lumina cunoaşterii Adevărului l-ai adus, încă mijlocind şi pentru noi lumina înţelepciunii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pornirile patimilor mele le surpă Sfinte, arătându-mi în icoana vieţii tale pilda răbdării şi iertării, ca să încetez a vrăjmăşi pe cei ce mă necăjesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Munte înalt nepecetluit nici de paşii serafimilor pe Tine Te ştim, Ceea Ce singură ai purtat pe Cuvântul slavei, pe care roagă-L să ne înalţe mintea către munţii faptelor bune.

 
Cântarea a şasea

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Amărăciunea inimii mele întristate de păcat o risipeşte şi arată-mă mai bun prin pocăinţă şi râvnitor de cele dumnezeieşti.

Zdrobeşte pietrele ispitelor celui ce îmi îngreunează mintea cu slava deşartă şi prin smerenie bagă-mă şi pe mine Sfinte, în cămara Cuvântului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Durerile pietrelor ai răbdat până ce ţi s-a zidit ţie din pietrele virtuţilor palat în cer, întru care primeşte-mă şi pe mine la ieşirea din această viaţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vindecă Maică, durerea inimii mele şi mă arată pe mine mai sârguincios spre lucrarea rugăciunii.

Apoi aceste stihiri:

Cu toată cucernicia ai slujit la mesele Sfinţilor ca un arhidiacon, şi de la Stăpânul tuturor ai aflat plata ostenelilor întru lucrarea faptele credinţei. Povăţuieşte-ne şi pe noi a sluji fraţilor cu toată dragostea ca să aflăm bunăvoinţa Cuvântului la masa cea cerească.

Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul:

Cu sangiurile tale…

Prochimenul:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul…

Citeşte, apoi, cu toată smerenia, dragostea şi frica, această pericopă din Evanghelia după de la Matei (M, XI, 27-30):

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihna sufletelor voastre căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegile mele.

Slava…

Pentru rugăciunile Mucenicului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Si acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stihira:

Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul Tău.

Stih: Miluieste-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale sterge fărădelegile mele.

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale tuturor sfinţilor sfinţiţilor ierarhi; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, ale Sfinţilor (N), a căror pomenire o săvârşim, ale Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, ale sfintţlor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor; rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.

Doamne, miluieşte (de 12 ori).

 
Cântarea a şaptea

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cel dintâi între mucenici te-ai arătat, iar acum spre mucenicia faptelor duhovniceşti îndrepţi pe toţi cei ce vor să moştenească slava cea netrecătoare a cuvântului.

Arată Sfinte, deasupra valurilor cugetării lumeşti şi mintea mea o împodobeşte cu sfinte gânduri ca să te măresc pe tine cu credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Duhul Sfânt umplându-te, ai revărsat izvoarele cuvintelor Înţelepciunii spre bucuria Tatălui, iar mai înainte de moarte văzând Treimea pe scaunul slavei, te-ai mutat la viaţa netrecătoare, întinzând acum mână de ajutor celor ce voiesc a ajunge la aceasta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cum să nu ne minunăm de a ta naştere strălcuită şi cum să nu ne cutremurăm că pecetea fecioriei tale nu s-a stricat? Sufletele noastre cele stricate de păcat le adu iarăşi la frumuseţea cea dintâi.

 
Cântarea a opta

În văpaie de foc stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

În corturile Sfinţilor te odihneşti şi la masa Cuvântului dănţuieşti; pe Acesta roagă-L să ne răsară nouă mare milă spre a birui vicleşugurile patimilor.

Înţelepţeşte mintea mea cea lovită de pietrele ispitelor, ca să rămână neclintită aducând neîncetată rugăciune către Piatra vieţii spre întărire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvoarele rugăciunilor tale să adape şi văile inimii mele ofilite de păcat, ca să aduc rod bogat de mântuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mai frumoasă decât toată făptura zidită Te-a arătat Făcătorul a toate pe Tine Maica Sa, Care curăţeşti cu rugăciunea sufletele noastre urâţite de păcat.

 
Cântarea a noua

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Pe calea faptelor bune alergând prin loviturile pietrelor te-ai mutat către lăcaşurile cereşti, lovind cu piatra rugăciunii tale capul vrăjmaşului, pe care alungă-l dimprejurul sufletelor noastre.

O, fericite, prealuminată faţa ta s-a arătat oglindă a Treimii, pe care roag-o să lumineze şi sufletele noastre întunecate de păcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vindecă rănile inimii mele cu doctoria rugăciunii tale şi mă arată mai milostiv spre săraci şi mai înţelegător faţă de neputinţele omeneşti ale celor de aproape.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Potoleşte năvala patimilor mele, ca să aflu pacea lui Hristos sub acoperământul rugăciunilor Tale şi să mă fac grăitor de cele dumnezeieşti.

Apoi îndată:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Bucură-te, cea dintâi cunună a mucenicilor strălucind în vistieria Tatălui, următorul iertării şi blândeţii Cuvântului, vasul cel plin de toată mireasma Duhului, fericite Ştefan, povăţuieşte-ne şi pe noi la limanul Treimii.

Icoană a iertării eşti în Biserica lui Hristos, îndulcind privirea sufletelor celor necăjiţi, iar acum arată-mă şi pe mine lucrător al faptelor iertării.

Ca un arhidiacon străluceşti în ceata Sfinţilor şi ca un mucenic porţi cununa slavei lui Hristos, Căruia cere pentru noi cununa înţelepciunii întru lucrarea a toată fapta cea bună.

Cu raza rugăciunii tale povăţuieşte-mă spre peştera inimii şi mă arată următor vrednic al fatelor de mântuire.

Nu te depărta de inimile noastre cele rănite de ascuţişul gândurilor răutăţii, ci toarnă peste ea mirul rugăciunilor tale, ca să iertăm din tot sufletul pe cei ce ne necăjesc.

Slujind cu cucernicie ca un arhidiacon, iar mai apoi alergând pe căile muceniciei ai aflat plata nevoinţelor tale pentru Adevăr şi pe toţi povăţuieşti către viaţa cea îmbunătăţită.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…

Urmeaza cu aceste tropare:

Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor creştini, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Măcar că din ceata diaconilor erai, cu harul ai întrecut pe mulţi, căci Hristos a aflat odihnă desăvârşită în inima ta curată şi prin rugăciunile tale picură tuturor iertare şi mare milă.

Apoi, în timp ce ne închinăm icoanei Sfântului, stihira:

Cand de pe lemn…

Vas ales te-ai arătat Stăpânului, căci nu ai pizmuit pe cei ce ţi-au gătit calea morţii, ci la Calea Cea adevărată ajungând, ai făcut rugăciune pentru ei şi Biserica o întăreşti cu slujirea ta neîncetată.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.

27
dec.
14

Canonul Întâiul-mucenic şi Arhidiacon Ştefan

RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE

Să ştii frate, că prin aceste scurte rugăciuni vei începe orice Pravilă, fie de dimineaţă, fie de peste zi, fie de peste seară. Bine este dacă le vei învăţa pe de rost. De altfel, rostindu-le din inimă şi zilnic, ele vor pătrunde cu uşurinţă şi în minte.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă, Ţie, Dumnezeule, slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşsluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru sfânt numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Tropar

Cămara inimii curate o ai deschis cu cheia rugăciunii smerite, Şi pătrunzând razele Duhului ai văzut limpede tainele mărite, Pietrele celor rău credincioşi ţi-au zidit mucenice, cămara odihnei curate, Iar acum ca o piatră de mare preţ străluceşti în vistieria Bisericii adevărate, Căzut-ai înaintea Tatălui, cerând stăruitor iertare celor rătăciţi, Doamne, nu le socoti lor păcatul, spune şi pentru noi, cei necăjiţi.

 
Condac

Astăzi cel ce a strălucit ca un înger cu lumina înţelepciunii, Intră prin porţile Vieţii, slăvind pe Dătătorul sfinţirii, Iar am văzut pe Hristos ca Prunc smerit în braţele Celei Preacurate, Iar astăzi mâna Celui Preaînalt încununează pe biruitorul celor deşarte.

 
Icos

Cu pietre ai fost ucis, dar fost-ai întărit de Piatra vieţii, iar acum în palatele slavei te odihneşti cu cetele îngereşti, Şi cu pietrele rugăciunilor tale ne întăreşti în lucrarea dreptăţii, pe piatra răbdării aşează gândul nostru spre rodiri duhovniceşti.

 
Cântarea întâi

Să împletim cununi de laude celei dintâi stele a mucenicilor, care a văzut slava Fiului şi s-a odihnit întru bucuria Sfinţilor, pe Sfântul Ştefan să îl lăudăm, credincioşii, ca pe o icoană a iertării, care zugrăvind în suflet chipul Patimilor a luat răsplata lucrării.

Pe cei ce te cinstesc pe tine, învredniceşte-i rugăciunii stăruitoare, alungă norii ispitelor şi ne dă bucuria odihnei săltătoare, ca cel ce cu îngerii petreci acum, îndulcindu-te de cântări luminate, Roagă-te să aflăm noi mare milă şi mireasma gândurilor curate.

Bucură-te, cunună a mucenicilor lui Hristos, Soare al curăţiei cu chip prea luminos, Înger în trup, urmând cărările Înţelepciunii, Zbor spre cele cereşti cu aripile rugăciunii.

Slavă…

Învredniceşte-ne pe noi cercetării Tale dumnezeieşti, Căci cheltuind viaţa în păcate, suntem străini de cele cereşti, cu ochiul Tău cel milostiv priveşte şi spre sufletele noastre, Şi dă tămăduire grabnică sufletelor celor neputincioase.

Şi acum…

În râurile rugăciunilor tale stinge focul patimilor mele, Şi păzeşte mintea mea de cugetele cele rele, ca ceea ce eşti Maică a rugăciunii curate, povăţuieşte gândul meu spre cele înalte.

Cântarea a treia*

De mâinile celor fărădelege ai fost trimis la cele cereşti, Însă ai luat cu tine rugăciunea plină de simţiri duhovniceşti, pe aceasta ajută-ne şi pe noi a o dobândi, mucenice, Ca să lăudăm numele tău, ca al unui vrednic purtător de Cruce.

Pietrele aruncate cu ură ţi-au zidit ţie scara iubirii, pe care, urcând la cele cereşti, ai aflat odihna Treimii, nu trece cu vederea pe cei ce îţi aduc glasuri smerite ale inimii, ci roagă-te pentru noi, ca să aflăm calea mântuirii.

Bucură-te, pomul cel răsărit în grădina Raiului, cartea cea pecetluită de lumina adevărului, izvorul cel nesecat al înţelepciunii Duhului, Văzătorule al slavei negrăite a Cuvântului.

Slavă…

Pe piatra credinţei întăreşte Doamne, pe cei ce Te cinstesc, Şi cu rugăciunile mucenicului Tău, dăruieşte-ne sfârşit creştinesc, marea vieţii pururea ne tulbură pe noi cei cu suflet neputincios, aruncă-ne ancora rugăciunii, ca să ajungem la liman luminos.

Şi acum…

Ca Ceea Ce eşti Cununa iubită a mucenicilor lui Hristos, Picură-mi şi mie razele sfinţite ale gândului luminos, Jertfitu-Te-ai mai mult decât toţi pentru dragostea Fiului Tău, Pentru aceasta eşti Icoană a mucenicilor şi Biruitoare asupra celui rău.

 
Cântarea a patra

Mustrat-ai cu îndrăzneala Adevărului pe cei ţinuţi în înşelăciune, Şi ai vădit necredinţa lor, înfruntând cu bărbăţie ploaia de hule, de mâinile cele pornite spre rele ale celor fărădelege ai fost ucis, dar mâna Tatălui te-a încununat, fiind cel dintâi mucenic al lui Iisus.

Pe Hristos L-ai văzut stând de-a dreapta Tatălui Celui Nevăzut,Şi chipul tău strălucea ca un soare luminat de Soarele neapus, glasul Duhului a grăit prin tine rugăciunea de iertare, arătând tuturor urmarea lui Hristos întru luminare.

Bucură-te, rază a păcii dumnezeieşti, Sălaş al tainelor celor îngereşti, liman al celor înviforaţi, mângâierea celor săraci.

Slavă…

De slava Ta se înspăimântează heruvimii cei cu ochi mulţi, Şi serafimii aprinşi de dor îşi îndreaptă gândul spre cele neajunse, fă-ne şi pe noi vrednici de împărtăşirea de slava celor sfinţi, ca să privim în oglinda sufletului cele de gând necuprinse.

Şi acum…

Luminează sufletul meu cu raza rugăciunii Tale, Şi mă povăţuieşte Curată, la calea cea mântuitoare, Împreună cu Sfântul Mucenic Ştefan roagă-Te cu stăruinţă, ca să ni se dea nouă cuvânt a Te lăuda cu cuviinţă.

 
Cântarea a cincea

În slujba diaconiei ai fost rânduit de înţelepciunea Cuvântului, Şi te-ai făcut sprijinitor văduvelor şi sălaş curat al Duhului, pe cei săraci ai hrănit şi din izvorul Duhului te-ai adăpat, pe noi, cei însetaţi de Adevăr, ne adu la Împărat.

Mers-ai mai înainte, ca să deschizi calea cetelor de mucenici, ce aveau să te urmeze, trecând şi ei prin cumplite munci, pe noi, cei slăbiţi de păcate, ne luminează cu candela rugăciunii, ca întru curăţia minţii să ajungem în sălaşurile Luminii.

Bucură-te, oglindă a frumuseţii Cuvântului, floare a mucenicilor plină de mireasma Duhului, izvor al înţelepciunii luminătoare, arătarea tainelor celor sfinţitoare.

Slavă…

Vas al răutăţii făcându-mă eu, mă înspăimânt de judecată, dar tot cele rele săvârşesc din obişnuinţa cea spurcată, cu gânduri potrivinice mântuirii mă înfăţişez înaintea Ta, Şi lipsindu-mi răbdarea, mă las biruit de pornirea cea rea.

Şi acum…

Din pântcele Tău curat a ieşit pâinea cea dumnezeiască, care hrănind pe toţi, Îi aduce în Împărăţia cerească, ca o Maică adapă-ne şi pe noi din izvorul milostivirii, ca stingând flacăra patimilor, să aflăm odihna izbăvirii.

 
Cântarea a şasea

Văzut-ai cerurile deschise, căci vrednic erai de minune, Şi având inima deschisă ai grăit dumnezeiască rugăciune, „Nu le socoti lor păcatul acesta”, ai strigat către Părintele ceresc, căci cuprins de dragostea curată, nu puteai gândi nimic necreştinesc.

Cel dintâi ai intrat prin uşa muceniciei mântuitoare, descuind cu cheia rugăciunii mila cea prisositoare, rugăciune îndelungă fă pentru luminarea noastră, ca cel ce eşti luminat de raza Duhului cu lumină cerească.

Bucură-te, icoana cea luminată a înţelepciunii, soarele cel dulce grăitor al tainelor Treimii, luminarea minţilor celor nepricepute, nădejdea izbăvirii de cugetele nesmerite.

Slavă…

Pe mucenicul Tău l-ai arătat ca pe un soare prealuminat, trimite-ne razele rugăciunilor lui în chip prea curat, ca mulţumire să-Ţi aducem Ţie, purtătorului de grijă sfântă, cercetează-ne pentru mijlocirile lui cu bucuria cea smerită.

Şi acum…

În peştera smerită ai născut pe Împăratul slavei netrecătoare, Şi darurile magilor ai primit şi a păstorilor smerită închinare, cu acoperământul gândurilor iubitoare ai acoperit pe Fiul Tău, Şi în scutec L-ai înfăşat, aducând-I însă cinstire ca Unui Dumnezeu.

 
Cântarea a şaptea

Cei cuprinşi de mânie cu pietre au ucis pe propovăduitorul Pietrei vieţii, dar acesta i-a întâmpinat cu rugăciunea, chiar înainte de ceasul morţii, Şi pe noi mucenice, ne pomeneşti înaintea tronului Treimii, ca cel ce cu minunile luminezi marginile lumii.

Izvor de înţelepciune te-ai arătat, tâlcuind cele dumnezeieşti, dar cei întunecaţi de patimă nu au luat în seamă cele cereşti, cu picăturile rugăciunilor tale umple şi vasele inimilor noastre, ca să ne arătăm şi noi vrednici cugetători de cele luminoase.

Bucură-te, carte a însemnărilor dumnezeieşti, oglindă a frumuseţilor duhovniceşti, palat al sfinţeniei celei adevărate, vas al darurilor celor luminate.

Slavă…

În patul a multor păcate zăcând, sunt lipsit de haina mântuirii, dar şese-mi din rugăciunile Sfinţilor Tăi veşmântul nepătimirii, nu am străbătut marea pocăinţei şi în valurile păcatelor m-am înecat, tinde-mi Stăpâne, mână de ajutor ca să ajung la limanul cel luminat.

Şi acum…

De frumuseţea curăţiei Tale foarte s-a minunat Gavriil, cel luminat, căci întru Tine S-a odihnit lumina veşnică a Marelui Împărat, de razele milostivirii Lui învredniceşte-ne şi pe noi, alungă viforul ispitelor şi ruşinează îndrăzneala celor răi.

 
Cântarea a opta

Ca un înger ai strălucit, văzând slava Treimii, Şi în oglinda inimii ai zugrăvit icoana iubirii, cu blândeţe te-ai aplecat spre cei înunecaţi la minte, Şi iertare ai cerut pentru ei, fiind cu totul luminat de virtute.

Cetele cereşti s-au minunat de îndrăzneala mărturisirii tale, Şi te aşteptau cu bucurie, ca să te întâmpine pe luminata cale, Hristos frumos a împodobit creştetul tău cu strălucită cunună, iar acum strălucind ca un dimant, trimiţi nouă cerească lumină.

Bucură-te, podoabă a mucenicilor lui Hristos, cunună sfinţită a tot gândul cel luminos, icoana cea strălucită a virtuţii, izvorul înţelepciunii cinstit de toţi sfinţii.

Slavă…

Icoana frumuseţii Tale negrăite ai arătat-o ucenicului iubit, care mărturisindu-Te înaintea iudeilor, moarte a primit, pe noi, cei prăfuiţi cu multe feluri de păcate cumplite, cu roua Duhului ne şterge, ca să ne arătăm icoane sfinţite.

Şi acum…

În braţele Tale ai purtat pe Soarele slavei adevărate, Şi L-ai arătat lumii ca Prunc iubitor al smereniei curate, chipul pocăinţei adevărate arată-l şi în oglinda sufletelor noastre, ca să strălucească mai apoi şi slava vederilor celor luminoase.

 
Cântarea a noua

Saul, cel întunecat la minte de neştiinţă, s-a făcut părtaş omorârii, dar pentru rugăciunile tale a fost miluit şi a venit către Izvorul iubirii, Şi nouă, celor ce mult am greşit cu faptele răutăţii, ne soleşte întoarcere către Adevărul vieţii.

Mărturisirea ta iubitoare o ai pecetluit cu sângele mucenicesc, Şi ne-ai lăsat nouă tesamentul iertării, urmând Fiului ceresc, cu blândeţea cuvintelor tale, ca şi cu o cheie, deschise inimile noastre, ca lesne să iertăm pe cei ce ne aduc vătămări primejdioase.

Bucură-te, Îngerul cel luminat al lui Hristos, propovăduitorul adevărului luminos, treapta cea dintâi a muceniciei, vasul cel cinstit al vredniciei.

Slavă…

Mult greeşind înaintea Ta, suntem străini de calea îndreptării, dar când necazurile ne copleşesc, alergăm la ruga mângâierii, mult Milostive, nu Te întoarce de la rugăciunea robilor Tăi, treci cu vederea nevrednicia noastră, despărţindu-ne de cei răi.

Şi acum…

Ca o Maică stând cu îndrăzneală înaintea Fiului iubit, roagă-L să ne întărească pe temelia gândului smerit, povara patimilor o ridică de la cei ce Te cinstesc pe Tine, Şi înconjoară inima noastră cu legătura de desăvârşire.

 
Cântarea a zecea

Cu diadema dreptăţii a fost încununat capul tău cinstit, iar acum cu îngerii te veseleşti în hora Fiului iubit, nu ne uita nici pe noi, cei cuprinşi de multe ispite, risipeşte valurile durerilor, prin mijlocirile cele sfinte.

Ca cel ce străbaţi pământul, îmbrăţiându-l cu raza minunilor, dă luminare şi sufletelor noastre, ca un stâlp al doririlor, mângâie inimile cele întristate, întărindu-le pe piatra iubirii, ca unul ce omorât prin pietre, ai rămas neclintit în mărturisirea Treimii.

Bucură-te, piatra cea tare a credinţei, izvorul cel limpede al umilinţei, scara nevoinţelor duhovniceşti, sălaşul virtuţilor dumnezeieşti.

Slavă…

Pietrele rugăciunii mucenicului Tău să ni se facă scară de mântuire, pe care urcând, să ne izbăvim de cumplita deznădăjduire, risipeşte întristarea ce cuprinde sufletul meu întru legăturile durerii, Şi raza nădejdii fă să-mi răsară, ca să mă izbăvesc de povara nemângâierii.

Şi acum…

Împreună cu cetele mucenicilor roagă-Te Împărăteasă prea sfinţită, ca să ne izbăvim noi de întunericul patimilor şi de viaţa cea nelegiuită, arată-ne pe noi mai jertfitori şi râvnitori ai plinirii legii iubirii, ca să ne arătăm vrednici urmaşi ai slujitorilor Treimii

27
dec.
14

Acatisul Întâiul-mucenic şi Arhidiacon Ştefan

RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE

Să ştii frate, că prin aceste scurte rugăciuni vei începe orice Pravilă, fie de dimineaţă, fie de peste zi, fie de peste seară. Bine este dacă le vei învăţa pe de rost. De altfel, rostindu-le din inimă şi zilnic, ele vor pătrunde cu uşurinţă şi în minte.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă, Ţie, Dumnezeule, slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşsluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru sfânt numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Condac 1

Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântam ţie: Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Icos 1

Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:

Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 2

Nesuferind iudeii râvna ta cea dumnezeiască, cu care grăiai împotriva lor şi-i mustrai cu îndrăzneală, s-au pornit asupra ta să te ucidă pentru că ei nu ştiau să cânte: Aliluia

 
Icos 2

Înverşunată răutate a iudeilor şi locul nebuniei lor le-au vărsat asupra ta; şi s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind râvna ta, zicem:

Bucură-te, suflet de diamant;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, voinţa înfocată către Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că raza Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucură-te, că ei din pricina aceasta au înnebunit;
Bucură-te, că faţa lor s-a îngalbenit;
Bucură-te, că sufletul lor s-a amărât;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 3

Sfinţii Apostoli vorbind cu îndrăzneală la adunarea lor creştinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sărmanilor, spre a-i învăţa să cânte: Aliluia

 
Fiind ales arhidiacon, ai făcut multe minuni cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, spre întărirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic eşti de acestea:

Bucură-te, arhidiacone;
Bucură-te, apostole minunate;
Bucură-te, că pe bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că pe credincioşi ai întărit;
Bucură-te, că pe evrei cu îndrăzneală ai mustrat;
Bucură-te, căpe Hristos L-ai arătat Mesia cel adevărat;
Bucură-te, că fariseii de aici s-au îndemnat spre a te ucide;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 4

Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon şi în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cei sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia

 
Icos 4

Stând tu în mijlocul celor nedrepţi, ca un înger între ucigaşi, ai zis: O, bărbaţilor, nu vă înselaţi, că Iisus Hristos Mesia nu în locaşuri făcute de mâini omeneşti locuieşte, ci în sufletele celor ce strigă cu credinţă: Hristos este Dumnezeu adevărat; iar noi zicem ţie acestea:

Bucură-te, că gura lor cea înveninată o ai astupat;
Bucură-te, că stând între iudei ca un înger te-ai arătat;
Bucură-te, că ochii lor au sângerat privindu-te;
Bucură-te, că toata istoria de la Adam şi Moise le-ai arătat;
Bucură-te, că ei acestea auzind, şi-au astupat urechile;
Bucură-te, că i-ai mustrat ca Ilie râvnitorul;
Bucură-te, că i-ai arătat pe ei a fi împotrivitori Duhului Sfânt;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 5

Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon si în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cei sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia

 
Icos 5

În zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, că stând la loc înalt ai strigat cu mare glas: iată văd cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui; iar noi mirându-ne de îndrăzneala ta, grăim ţie acestea:

Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, îngere pământesc;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos;
Bucură-te, următorule al blândului Iisus;
Bucură-te, că ai biruit cu puterea Lui;
Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;
Bucură-te, că în ceruri te sălăşluiesti;
Bucură-te, că acolo vezi pe Sfânta Treime;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 6

Mucenice şi Arhidiacone Ştefane, ca să întăreşti pe credincioşi, ai făcut rugăciuni pentru ucigaşii tăi; deci roagă-te şi pentru noi şi ne izbăveşte de toate nevoile şi de vrăjmaşii noştri şi păzeşte pe credincioşii creştini de erezii, ca să cante lui Dumnezeu: Aliluia

 
Icos 6

Neamul evreiesc fiind învătat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de mânie, şi te-a scos afară din cetate, ca să te ucidă; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;
Bucură-te, că afară de porti ai pătimit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 7

Saul, fiind foarte râvnitor dupa Legea cea părintească, suflă cu îngrozire asupra ta, vrând cu mii de mâini să te ucidă; dar neputând el face aceasta, a păzit hainele ucigaşilor, că nu ştia să cânte: Aliluia

 
Icos 7

Valea lui Iosafat fiind îndestulată de pietre, iudeii cei blestemaţi acolo te-au scos ca să te ucidă, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem ţie acestea:

Bucură-te, suflet nevinovat;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, că Saul, rudenia ta, la credinţa creştinească a venit;
Bucură-te, că şi el asemenea a pătimit;
Bucură-te, că răbdarea ta pe mulţi i-a întărit;
Bucură-te, că prin tine Domnul s-a preaslăvit;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 8

Preasfântă Fecioară, Maica Domnului Iisus, împreună cu ucenicul cel iubit stând la loc înalt şi privind spre pătimirea ta, se ruga pentru tine, învăţându-ne pe noi ca să ne rugăm unul pentru altul, şi să cântăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia

 
Icos 8

Mucenice al lui Hristos Ştefane, dulci şi lesnicioase ţi se păreau chinurile, când vedeai pe Iisus privindu-te şi pe Sfânta Maica Sa rugându-se pentru tine; iar noi, încredinţându-ne îndrăznelii tale celei către Dumnezeu, cântăm ţie aceste laude:

Bucură-te, că ele ti s-au făcut tie flori spre încununare;
Bucură-te, că prin ele ai câstigat mare îndrăzneală la Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce ne izbăvesti pe noi de vrăjmasi;
Bucură-te, cel ce împaci sufletele celor învrăjbiţi;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, că rugându-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 9

Fiii piericiunii cei băutori de sânge, întunecaţi fiind la minte de tatăl lor satana, şi-au plinit pofta lor ucigându-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia

 
Icos 9

Dumnezeiasca pronie a sădit în inima ta frica Sa, şi te-a îndemnat a răbda azvârliturile de pietre, a ne întări pe noi spre dragostea lui Dumnezeu şi a grăi ţie acestea:

Bucură-te, purtătorule de chinuri;
Bucură-te, biruitorul iudeilor;
Bucură-te, fierbinte rugătorule al Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce te milostiveşti de toţi credincioşii;
Bucură-te, Apostole preaminunate;
Bucură-te, arătătorule de taine adevărate;
Bucură-te, că rugându-te ai adormit;
Bucură-te, că sufletul tău Dumnezeu ca o jertfă l-a primit;
Bucură-te, scăparea celor necăjiţi;
Bucură-te, ocrotirea diaconilor;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 10

Împăratul slavei, Domnul Iisus, primind sfântul tău suflet în cerul cel văzut de tine deschis, şi sălăşluindu-te lângă scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinşi de multe nevoi şi de ispitele vietii; ci te roagă pentru noi şi ne întăreşte în răbdarea şi în dragostea cea către Dumnezeu, spre a cânta: Aliluia

 
Icos 10

Trupul tău cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mâncare fiarelor şi păsărilor, zăcea neîngropat; dar măritui Gamaliel, cu fiul său, l-au îngropat cu cinste, zicând către tine aşa:

Bucură-te, soare strălucitor;
Bucură-te, blândule mieluşel;
Bucură-te, mântuitorule de suflete;
Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;
Bucură-te, al Evangheliei propovăduitor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, mustrătorul iudeilor;
Bucură-te, binefăcătorul tuturor;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 11

Împărăteasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului şi aflând locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sărutat pământul cel roşit cândva cu sângele tău; şi zidind bisericăa preafrumoasă, ca să se preaslăvească Dumnezeul minunilor, a pus într-însa cinstitele tale moaşte, ca văzându-te credincioşii să cânte lui Dumnezeu: Aliluia

 
Icos 11

Împărate Sfinte, preadulce Iisuse, primeşte pe pătimitorul Tău ca mijlocitor pentru mântuirea noastră şi pentru sporirea în fapte bune; pentru ca îndreptându-ne viaţa, să grăim cu dragoste către pătimitorul Tău, unele ca acestea:

Bucură-te, viteazule ostaş
Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, moştenitorule al cereştii împărăţii;
Bucură-te, al lumii învăţător;
Bucură-te, păzitorule al legii strămoşeşti;
Bucură-te, ocrotitorule al tărilor creştineşti;
Bucură-te, întărirea ostaşilor creştini;
Bucură-te, cel ce surpi pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, împodobitorul bisericilor;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 12

Făclie luminoasă fiind tu, nu putem a te lăuda pe tine, cel ce ai pus în uimire pe îngeri prin pătimirile tale; ci tu cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, învaţă-ne pe noi a avea evlavie şi credinţă către toti sfinţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia

 
Icos 12

Întrupându-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorât mulţime de mucenici, între care tu ai fost cel dintâi, arătându-le calea spre pătimire şi îndemnându-ne pe noi a zice ţie unele ca acestea:

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru neamul creştinesc;
Bucură-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângâi pe toţi;
Bucură-te, cel ce prin pătimirile tale goneşti demonii;
Bucură-te, că pe cei ce te cinstesc, îi faci sănătoşi;
Bucură-te, că cei ce te laudă vor câştiga mila ta;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce te cheamă;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

 
Condac 13

O, preadulce mucenice al lui Hristos Ştefane, primeşte această puţină rugăciune din gurile noastre cele de tină şi te roagă pentru noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne mântuim de mânia lui Dumnezeu şi de ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia (acest condac se zice de trei ori).

 
Şi iarasi Icosul 1:

Îngerii văzând pătimirea ta…

 
Şi Condacul 1:

Apostole al lui Hristos…

 
RUGĂCIUNE

Sfinte mare mucenice al lui Hristos Ştefane, cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de nevoi şi ispite; ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea, şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmaşul cel pornit asupra noastră, prin mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

Roagă-te, sfinte al lui Dumnezeu cu aceeaşi căldura cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi; roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi, poporul Său cel nou ales, ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm bunătatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor.

Amin

27
dec.
14

Manastirea Sfantul Stefan – Meteora

Manastirea Sfantul Stefan este una dintre cele sase manastiri functionale suspendate pe stancile Meteorei. Ea este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. Manastirea Sfantul Stefan este cea mai accesibila pentru pelerini.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Tot pelerinul este fascinat de bogatiile si farmecul Greciei, cu atat mai mult de minunile de la Meteora. Cand te apropii de Kalambaka, venind dinspre Trikala, si privesti catre stancile Meteorei, vei zari sus pe prima stanca la dreapta ta, Manastirea Sfantul Stefan, veghind, mandra de veacuri.

Meteora

Situata in campia Thesaliei, in apropiere de Kalambaka, intre muntii Koziakas si Antichassia, Meteora este unul din cele mai cunoscute centre monahale ale Rasaritului crestin. O adevarata padure de piatra ce izbucneste in mijlocul campiei plaseaza ansamblul monastic intr-un peisaj de o maretie tulburatoare. Meteorele reprezinta cel mai important centru monahal ortodox al grecilor, dupa Sfantul Munte Athos.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Exista in aceste locuri peste o mie de stanci foarte abrupte si foarte inalte, formate cu saizeci de milioane de ani in urma in asa numita perioada tertiara care, cu manastirile lor seculare in varf, ilustreaza parca simbolic calea dificila, dar frumoasa pe care trebuie sa o urmeze crestinul catre „Preainaltul Domn al boltilor ceresti”.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Traseul de la Kalambaka pana la manastiri este fermecator. In dreapta si stanga apar stanci inalte, salbatice. Dupa un parcurs incantator ajungi la Meteora, unul din cele mai frumoase locuri de pe pamant, iar ca fenomen natural, unicul din lume.

Meteora este in totalitate pamant sfant, loc sfant zidit si pazit de Dumnezeu, pentru ca aici s-a sfintit fiecare stanca, fiecare pestera, fiecare piatra, pentru ca o multime de cuviosi ascetici si martiri s-au rugat si s-au indumnezeit pe stancile si vaile acestui loc.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Pentru marturia ei crestina, istorica, arhitectonica, artistica si geografica, Meteora este recunoscuta si ocrotita de UNESCO si de alte organizatii internationale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 si Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, „loc sfant, imuabil si inviolabil”, ceea ce-i asigura protectia si-i garanteaza autenticitatea.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Dintre manastirile existente atunci, unele sunt astazi in stare de ruina: Sfantul Duh, Sfantul Dimitrie, Sfantul Nicolae Padova, Sfantul Antonie, Sfanta Manastire Pantocrator, Ipsilotera, Sfantul Gheorghe Mandilas, Intampinarea Domnului, Manastirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Manastirea Sfantul Grigorie, Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, Manastirea Sfantul Modest, Manastirea Caligrafilor (aflata pe cea mai inalta stanca).

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Altele se conserva bine si fiinteaza si in prezent constituind o puternica atractie atat pentru pelerini cat si pentru turistii din intreaga lume. Manastirile vietuite de la Meteora sunt urmatoarele: Manastirea Marea Meteora (Schimbarea la Fata), Manastirea Varlaam (1350), Manastirea Sfanta Treime (1458-1476), Manastirea Sfantul Stefan (1350), Manastirea de la Rusanu (1380) si Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsa (1527).

Manastirea Sfantul Stefan de la Meteora – scurt istoric

Manastirea Sfantul Stefan se afla pe un platou de piatra; aici se urca pe doua drumuri. Primul porneste din satul Kastraki si al doilea de la Kalambaka, din partea de sud-est. Imediat ce te vei apropia vei zari o veche cetate, statioasa si ademenitoare gata de a te intampina, construita in varful unei stanci gigante a carei suprafata este de 7.500 de metri.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Desene si gravuri vechi arata ca in trecut, la Manastirea Sfantul Stefan se putea urca mai lesne decat la celelalte lacasuri meteorice datorita unui pod mobil ce facea legatura intre stanca pe care se afla manastirea si versantul Koukoula, diametral opus.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Astazi un pod fix in lungime de opt metri te conduce in siguranta la intrarea in manastire. O inscriptie deasupra usii de la intrare marturisea ca manastirea a fost cladita la anul 1192, dupa cum certifica si istoricii si cercetatorii. Inscriptia, care astazi nu se afla la locul ei, spunea: „Ieremia la 1200.”

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Conform inscriptiei, locul a fost populat inainte de anul 1200, primat al schitului fiind Ieremia. La inceputurile secolului al patrusprezecelea se mentioneaza ca manastirea era chinovie.

La anul 1333, imparatul Bizantului Andronic III Paleologul (1328-1341) a ajuns in Tessalia si a fost gazduit la manastire oferind daruri bogate staretului ei si calugarilor. De atunci manastirea a inceput sa fie numita bazilica. De atunci manastirea s-a numit regala si patriarhala si s-a bucurat de anumite privilegii, imparatul facand importante donatii.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

La anul 1350 a fost cladita Biserica Sfantul Stefan. Drept ctitori ai manastirii apar cuviinciosii Filotheu de la Siatena si Antonios Cantacuzino, fiu de domn sarb. La anul 1398 domnul unguro-valah Ioan Vladislav a dedicat manastirii un fragment de Lemn Sfant, sfintele moaste ale lui Ioan Prodromul, mosii in Romania si altele.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Nepotul sau, Vornicul Dragumar a oferit capul Sfantului Haralambie. La anul 1545, Patriarhul Rafail o denumeste „bazilica, de sine statatoare, patriarhala”. In anul 1545, micul naos s-a marit, iar Preotul Nicolae a restaurant, partial, pictura. In anul 1798 s-a construit biserica centrala mareata a Sfantului Haralambie.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Manastirea Sfantul Stefan, cu o bogata lucrare duhovniceasca si filantropica, s-a remarcat pentru rolul de centru strategic al luptei macedoniene, la formarea tinerei generatii si in invatamant.

In perioada episcopului Paisie de Stagon si a staretului Ambrozie, in anul 1850, manastirea a construit in orasul Kalambaka „Scoala Konstandio” si a donat 80.000 de drahme de aur pentru construirea unui gimnaziu in Trikala.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

La anul 1888, manastirea avea 31 de monahi, in timp ce la anul 1960 era aproape pustie. In anul 1961 manastirea a fost preluata de maici, astazi fiind infloritoare. Informatiile de mai sus provin din bula de aur imparateasca, sigla patriarhala si alte acte si hotarari oficiale.

Biserica Sfantul Haralambie – biserica centrala a manastirii

Spatios si impunator, naosul central al manastirii, biserica adica, este dedicat Sfantului Haralambie. Din punct de vedere arhitectonic, biserica este cruciforma cu turle, trei cavitati si patru randuri de coloane, cu pronaos, diaconicon si proscomidie precum sunt si bisericile manastilor de la Sfantul Munte.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Biserica Sfantul Haralambie a fost cladita la anul 1798. Portiuni ale naosului central au fost renovate in diverse perioade dupa cum certifica inscriptii in legatura. In pronaosul extern, pe partea stanga exista trei inscriptii dintre care cea din mijloc contine un text mai bogat.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Prima din stanga se refera la ridicarea bisericii in anii episcopului Paisie de Stagon si staretului Ambrozie. Inscriptia din mijloc se refera la o rugaciune a episcopului Paisie de Stagon privind biserica, comunitatea si sufletul sau, rugand pe Dumnezeu sa nu-l dea uitarii in ziua groaznica a judecatii. Cea de-a treia inscriptie, adica cea dintai din stanga se refera din nou la intemeierea bisericii si vorbeste de initiatorii lucrarii.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Pronaosul este simplu, sprijinit pe patru coloane iar in pronaosul extern exista inscriptie care se refera la donatorii intemeietori. In inscriptie pronaosul extern este numit „Apoltaria” si pentru construirea lui toti cei ce se aflau la manastire si toti cei ce se aflau la manastire pe vremea constructiei.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Biserica nu este pictata. Un tavan deosebit sculptat in lemn acopera sfanta trapeza. Iconostasul bisericii este si el sculptat in lemn cu deosebita maestrie. Cuprinde teme simbolice din regnul vegetal si animal precum si minunate sinteze xilografice care se refera la Cina cea de Taina, la Sfantul Dumitru, la Primul Martir Stefan, la Sfantul Gheorghe si altele. Deasupra icoanei Sfantului Haralambie se gaseste o inscriptie sculptata in lemn care spune:

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

„Iconostasul Bisericii Sfantului Haralambie s-a realizat pe cheltuiala sfantului de Stagon domnului Gavriil in vremea egumeniei domnului Teofanie ieromonahul de la Sulatena Trikalei de mana lui Mastrocostas si Dimitris din satul Metsovo la anul 1814”.

Tronul episcopal si pupitrele de inchinaciune sunt sculptate dupa cum certifica inscriptie incrustata in lemn din anul 1836, aflata intr-un pupitru sub icoana Maicii Domnului. O alta inscriptie ce se afla intr-un alt pupitru sculptat in biserica propriu-zisa se refera la icoanele iconostasului, si pupitrelor care s-au realizat la anul 1846.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

In final, mentionam cele doua pupitre care au diferite reprezentari schematice din sidef si fildes realizate prin asa-zisa arta a incadrarii, iar la intrarea in pronaos la exterior exista reprezentari simbolice deosebite sculptate in piatra care infatiseaza vita de vie, cruci cu bratele egale, vulturi cu doua capete, chiparosi si altele. In centrul pardoselei bisericii propriu-zise este infatisat incadrat in cerc, sculptat, vulturul cu doua capete – „bicefal” -, simbolul de veacuri al puternicului Imperiu Bizantin.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Biserica Sfantului Haralambie construita in anul 1789, impodobita cu minunate sculpturi in lemn, a fost distrusa de bombardamente in 1943, iar ulterior reparata si pictata de celebrul artist contemporan Vlasis Titomis. Este o constructie mareata si impunatoare, cu trei turle.

Manastirea Sfantul Stefan de la Meteora – Biserica Sfantul Stefan

In afara de naosul central al manastirii, la care ne-am referit, mai exista si vechea Biserica a Sfantului Stefan, care se gaseste in partea de sud-est a stancii. Structural, aceasta este o constructie cu o singura nava, sculptata in lemn, cu pronaos si cu suprafata de 12 metri x 5 metri.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Biserica veche, cu hramul Sfantul Arhidiacon Stefan, a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a construit biserica mare (1798) cu hramul Sfantul Haralambie, amintita mai sus.

 Manastirea Sfantul Stefan - Meteora          Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Biserica Primului Martir este pictata cu fresce de la anul 1501, dupa cum certifica inscriptia respectiva. Unii cercetatori sustin ca inscriptia se refera numai la compozitia iconografica a Adormirii Maicii Domnului si ca celelalte fresce sunt mai vechi.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

In afara de bisericile pe care le-am descris mai exista si Trapeza, „Arhontariki” (casa de oaspeti), Curtea si Chiliile calugaritelor. Astazi trapeza a fost transformata in loc de pastrare a obiectelor de cult unde vizitatorul poate vedea cruci minunate sculptate in lemn, Evanghelii lucrate cu aur, Sfinte Potire, cadelnite, icoane de o deosebita maiestrie, odajdii brodate in aur, Epitafuri, coduri manuscrise cu minaturi precum si alte obiecte de cult, lucrari de miniatura si imensa rabdare.

 Manastirea Sfantul Stefan - Meteora          Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

In sacristie si in biserica, printre odoare se gasesc cruci, vase de cult, icoane, odajdii, un epitaf, vechi manuscrise cu miniaturi, un brau lucrat cu fir de aur datand din anul 1778 si mansetele brodate cu aur care au apartinut Episcopului Gavriil de Dimitriada.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

In partea de sud a manastirii se afla casa pentru oaspeti unde sunt gazduiti vizitatorii. Astazi la manastire este cultivata cu rezultate deosebite pictura de icoane si muzica bizantina. Calugaritele se ocupa cu scrierea, cu rezultate bogate, in timp ce altele, cu studii universitare (doctorite, profesoare etc) se ocupa sistematic de monahismul social.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino. In felul acesta Manastirea Sfantul Stefan de la Meteora a devenit un fagure spiritual oferind in epoca noastra nesigura o bogata opera crestin ortodoxa si sociala.

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

Manastirea Sfantul Stefan - Meteora

27
dec.
14

Biserica Sfantul Stefan – Ierusalim

Biserica Sfantul Stefan - Ierusalim Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim este o biserica ortodoxa greceasca aflata imediat in afara zidurilor vechi ale orasului, intre Poarta Leilor si Muntele Maslinilor. Iesind din Ierusalim prin „Poarta Leilor” si coborand in Valea Cedrilor, imediat pe partea dreapta, se afla biserica inchinata Sfantului Arhidiacon si Intai Mucenic Stefan.

Potrivit traditiei locale, aceasta biserica a fost zidita pe locul unde Sfantul Stefan a dat slava lui Dumnezeu prin moarte muceniceasca. Datorita faptului ca prin aceasta poarta a orasului a fost scos sfantul din cetate, aceasta este numita si „Poarta Sfantului Stefan”.

Se crede ca prima biserica crestina din acest loc a fost ctitorita de imparateasa Evdochia, candva pe la sfarsitul secolului al V-lea, spre a adaposti cinstitele Moaste ale intaiului mucenic crestin. Obstea monahala ce a luat nastere in jurul acestei biserici era atat de mare incat, pe la inceputul secolului al VI-lea, aceasta aduna aproape zece mii de calugari.

Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim

In secolul al XII-lea, biserica zidita de imparateasa Evdochia a fost daramata de cruciati, in planul acestora de a nu oferi lui Salah id-Din nici un loc de refugiu, in afara zidurilor Ierusalimului. Noua biserica inchinata Sfantului Stefan a fost zidita abia in anul 1900, in mare parte pe ruinele celei vechi. In anul 1890, in acest loc avea sa fie infiintata o renumita „Scoala Biblica”.

Alegerea, faptele si moartea muceniceasca a Sfantului Stefan sunt relatate in amanunt de Sfantul Apostol Luca, in cartea „Faptele Apostolilor”, in capitolele 6 si 7. Astfel, aflam ca Stefan a fost un crestin, grec de neam, ales de Apostolii din Ierusalim si randuit spre a purta de grija saracilor vorbitori de limba greaca din oras.

In acea vreme, inmultindu-se ucenicii, au inceput sa apara anumite neintelegeri intre acestia, in mare parte privind mesele in comun si alte asemenea slujiri. Pentru a nu lasa deoparte propovaduirea Evangheliei, spre a se ocupa de randuirea lucrurilor mai putin importante, Apostolii din Ierusalim au ales sapte barbati cucernici, pe care mai apoi i-au randuit diaconi (Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae).

Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim

Sfantul Stefan cunostea foarte bine Scriptura si propovaduia cu multa putere pe Hristos. Saducheii si fariseii au pus niste barbati sa spuna ca L-au auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu. In vremea aceea, blasfemia era pedepsita cu moartea.

„Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenenilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niste barbati sa zica: „L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu.” Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. Si au pus martori mincinosi, care ziceau: Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii. Ca l-au auzit zicand ca Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger.” (Fapte 6, 8-15).

Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim

Dupa ce sfantul tine o cuvantare ampla, iudeii se invartoseaza si mai tare impotriva lui, hotarand a-l omora cu pietre: ” Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: „Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!” Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: „Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!” Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!” Si zicand acestea, a murit.” (Fapte 7, 54-60).

Pentru ca exista obiceiul ca cei omorati cu pietre sa nu fie inmormantati in cavoul familiei, se crede ca Sfantul Stefan a fost pus in afara Ierusalimului. Astfel, cinstitele Moaste ale sfantului ar fi fost duse spre ingropare de catre Gamaliel, in satul Caphar Gamala, undeva in nordul Ierusalimului.

Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim

Dupa sute de ani, Gamaliel s-a infatisat de trei ori in vis lui Lucian, preotului din Cafargamala. Miscat de visul lui, Lucian s-a dus la patriarh si, luand binecuvantare, a venit cu un mare sobor si a dezgropat oasemintele sfinte. Cinstitele moaste au fost descoperite in anul 415, cand imparateasa Evdochia a zidit o biserica in cinstea acestuia.

Dupa aflarea acestora, ele au fost mutate cu procesiune in Sion si inmormantate intr-o biserica ridicata de boierul Alexandru. Se spune ca atunci cand acest boier a murit, i s-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfantului si a fost ingropat langa mormantul Sfantului Stefan. Iuliana, sotia boierului Alexandru, dorind sa ia trupul barbatului ei si sa-l duca in tara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsa de pronia dumnezeiasca, a lasat sicriul sotului, si varsand multe lacrimi, a luat racla sfantului.

Aflarea cinstitelor sale Moaste in anul 415 se praznuieste in ziua de 15 septembrie, iar mutarea acestora in Constantinopol se praznuieste in ziua de 2 august. In ziua de 4 ianuarie este praznuit „Soborul celor 70 de Apostoli”, sobor in care este inclus si Sfantul Arhidiacon Stefan, iar in ziua de 27 decembrie este praznuita nasterea sfantului intru viata cea vesnica, prin moarte muceniceasca.

 

Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim

27
dec.
14

VIAŢA SFÂNTULUI ARHIDIACON ŞTEFAN, ÎNTÂIUL-MUCENIC

Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Ştefan Întâiul-mucenic a fost unul din primii convertiţi creştini dintre evreii greci, unul din primii şapte diaconi hirotoniţi de Apostoli şi primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. Este grabnic ajutător în judecarea proceselor nedrepte

Biserica pomeneşte mucenicia Sfântului Ştefan în data de 27 decembrie şi mutarea moaştelor lui în data de 2 august, dar şi în 15 iunie odată cu Sfinţii Fortunat şi Ahaic.

Martiriul sau a avut loc în valea lui Iosafat. Pe locul uciderii Sfântului Ştefan vor fi judecate neamurile. Pe locurile acelea vor sta Maica Domnului de-a dreapta şi Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul de-a stânga Fiului lui Dumnezeu.

Viaţa

Ştefan a fost de neam iudeu şi se presupune că a învăţat ca şi Sfântul Apostol Pavel la şcoala rabinică a marelui învăţat din vremea aceea, Gamaliel.

Era un gânditor adânc şi vorbitor îndemânatic, bun psiholog, cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic, însufleţit, sensibil, bun la suflet şi delicat cum rar întâlneşti la o personalitate oricât de puternică şi de complexă ar fi. Ceea ce rostea prin cuvânt, îndeplinea prin faptă.

El l-a cunoscut bine pe Mântuitorul Hristos şi e de bună seamă adevărat că şcoala cea mai înaltă a făcut-o la picioarele lui Iisus Hristos şi a continuat la şcoala apostolilor. Dar ceea ce îl caracteriaza cu devărat cel mai mult era că avea o credinţă şi o râvnă atât de mari pentru lucrarea Domnului Hristos, încât Dumnezeu l-a învrednicit să săvârşească minuni şi semne mari în popor.

Zelul lui în predicarea Evangheliei i-l insufla nu numai Duhul Sfânt, dar şi faptul că a fost martor al Învierii Domnului, al Înălţării Sale la cer şi al Pogorârii Duhului Sfânt. Ca şi apostolii, el Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morţi. De aceea fariseii şi conducătorii poporului evreu nu-l priveau cu ochi buni şi „le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor”.(Faptele Apostolilor IV, 1-2).

La propunerea Sfinţilor Apostoli, Sfântul Ştefan arhidiacon, a fost ales în fruntea celor şapte diaconi a fost ales adică primul dintre diaconi. „Ştefan” în greceşte înseamnă cunună.

La scurt timp după aşezarea lui în slujba aceasta, unii din sinagoga zisă a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, au început cu Ştefan o ceartă de vorbe. Ea a pornit de la faptul că unii ziceau despre Mântuitorul că este profet, alţii că este un înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Apărând credinţa cea adevărată cu privire la Mântuitorul Hristos Care s-a născut din pururea Fecioara Maria, s-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri şi s-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui ceresc, aceşti iudei s-au hotărât să-l piardă. A fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului – înaltul tribunal iudeu de judecată – spre a fi judecat.

Iată că, la numai o jumătate de an după sacrilegiul săvârşit faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, procedura se repetă întocmai cu Sfântul Ştefan. S-au găsit desigur şi de data aceasta martori mincinoşi care să mintă că l-au auzit vorbind blasfemiator la adresa lui Moise, a templului lui Solomon şi a lui Dumnezeu. La toate acuzaţiile aduse iată-l din nou pe Caiafa întrebând: Adevărate sunt acestea care se spun împotriva ta Ştefane, ce ai de spus? În clipa aceea toţi şi-au îndreptat privirile spre victimă şi Sfântul Evanghelist Luca – martor al evenimentului- inspirat de Duhul Sfânt, ne spune că: „cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger”.

Sfântul Ştefan rosteşte o cuvântare lungă în care face o privire asupra poporului evreu, extrăgând din profeţi adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei şi iudeii sunt vinovaţi de uciderea lui. În cuvântarea sa înlătură şi anulează toate acuzaţiile nedrepte aduse împotriva lui, arătând valoarea Legii şi a profeţiilor pe care le-a desăvârşit Stăpânul său Hristos. Dar iată că ajunge la punctul culminant al cuvântării sale. Cuvintele sale sunt flăcări vii ce înfierează cu focul adevărului lor inimile fariseilor iudei. „Voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri ? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Mucenicia

Atunci cei de faţă, scrâşnind din dinţi, urlând, sfâşiindu-şi hainele de pe ei – întocmai ca şi la condamnarea Mântuitorului – au strigat câ au putut: Să piară de pietre, aşa cum se cade hulitorilor… Să piară!… Să piară!

Dar iată o mare minune: Ştefan fiind plin de Duh Sfânt şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi a zis: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ei au început să răcnească, şi-au astupat urechile şi toţi într-un gând s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate, şi au început a-l bate cu pietre. Iar martorii şi-au dezbrăcat hainele ca să poată lovi mai cu putere şi le-au pus la picioarele unui tânăr, numit Saul.

Era obiceiul ca martorii să pună mâna pe capul vinovatului şi să spună: sângele acestuia să cadă asupra lor, pentru că el blasfemia numele lui Dumnezeu şi ei aruncau cele mai mari pietre.

Alături de credinţă, inima mucenicului Ştefan a fost o văpaie de dragoste „mai mare decât moartea” pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai marilor templului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare, după pilda vieţii Domnului (Luca XXIII, 34) – care s-a aprins din dragostea jertfei de pe Golgota – a făcut să rodească în fiinţa sa fructul iertării duşmanilor, în clipa când îşi dădea duhul.

În faţa sinedriului îşi manifestă credinţa prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu furie din toate părţile, el se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.” (Faptele Apostolilor VII, 59-60)

Aşa se sfârşise şi Mântuitorul lumii care, înainte de a-şi da viaţa pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl Său din ceruri, îi încredinţează sufletul Său zicând: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez sufletul Meu”, iar când Îl batjocoreau şi-L chinuiau călăii, se ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârşeau aceştia: „Părinte Sfinte, iartă-le lor păcatul acesta că nu ştiu ce fac.”

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în „vas curat şi cinstit” devenind marele apostol al omenirii, Sfântul Apostol Pavel.

Iată că Mântuitorul a făcut din el stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos Cel înviat din morţi. Ştim că el însuşi şi-a săvârşit mucenicia la Roma. Iată taina cea mare, iată cum îşi apără Domnul Hristos Biserica şi pe credincioşii Săi. Unul era răpus de loviturile pietrelor, iar altul se ridică să predice cuvântul Evangheliei cu riscul vieţii sale.

Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: „O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre – căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic.”

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.

Moaştele

Tradiţia spune că evreii i-au lăsat trupul lui Ştefan să zacă pe locul unde fusese ucis, ca să fie mâncat de animale, însă acestea nu s-au atins de el. În a doua noapte, Gamaliel – învăţător al Legii pentru Apostolul Pavel şi Apostolul Barnaba – împreună cu fiul său, au venit în secret şi au dus trupul pe proprietatea lor din Cafarganda unde l-au îngropat. De asemenea, Nicodim, care a murit în timp ce plângea la acest mormânt, a fost îngropat acolo împreună cu nepotul lui Gamaliel şi cu Gamaliel însuşi după adormirea sa.

După mulţi ani, amintirea locului de înmormântare a Sfântului Ştefan s-a pierdut, până în luna decembrie a anului 415, când Gamaliel i-a apărut de trei ori părintelui Lucian (Luchian), preot în Cafarganda si i-a arătat locul de îngropare şi toate cele legate de acesta. Astfel se descopera moaştele Sfântului Diacon Ştefan la Kefar-Gamala, în nordul Ierusalimului. Părintele Lucian a primit binecuvântare de la patriarh ca să dezgroape sfinţii din mormintele lor de unde o mireasmă puternică şi dulce umplea peştera.

Moaştele Sfântului Ştefan au fost duse de către patriarhul Juvenal şi aşezate cu cinste într-o biserică în Ierusalim, pe muntele Sion. Mulţi bolnavi au fost vindecaţi de moaştele lui. Celelalte trei moaşte au fost puse într-o biserică dintr-o peşteră din partea de sus a unui deal.

După cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi în anul 1204, moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan au fost împărţite şi au ajuns în diverse locuri. Astfel, capul Sfântului Arhidiacon Ştefan a fost dus la Soissons în Picardia (Franţa), iar picioarele sale la Veneţia. Braţul drept al Sfântului Arhidiacon Ştefan se păstrează în Rusia, la Serghiev Posad, în Lavra Sfintei Treimi, întemeiată de Sfântul Serghie de Radonej, în anul 1345. De asemenea, moaşte ale Sfântului Ştefan se păstrează în bazilica „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma, în Italia.

Cândva în timpul domniei Împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), moaştele sale au fost mutate la Constantinopol. Evenimentul este sărbătorit de către Biserica Ortodoxă la data de 2 august.

În anul 460, împărăteasa Eudochia a ridicat o splendidă bazilică în afara Porţii Damasc a Ierusalimului, locul unde, potrivit tradiţiei, Sfântul Ştefan suferise martiriul.

În anul 614, sub conducerea lui Khosroes II, perşii au invadat Palestina şi au distrus toate bisericile, mai puţin pe aceea a Naşterii Domnului. Astfel s-a pierdut urma bazilicilor închinate Sfântului Ştefan.

Săpăturile şi cercetarile arheologice desfăşurate între anii 1883-1885 în apropierea Ierusalimului au scos la iveală o biserică de mărime considerabilă, despre care se crede că ar fi bazilica închinată Sfântului Ştefan de către Împărăteasa Eudochia. În anul 1916, călugarii catolici salesieni au identificat locul mormântului Sfântului Ştefan, anticul Kefar-Gamala, cu localitatea Bet Gemal din Ţara Sfântă, situată la distanţă de 30 de km de Ierusalim, loc unde ei au ridicat şi o biserică. În 1999, Părintele Andrzej Strus, salesian polonez, a descoperit în apropierea noii biserici, la Khirbet Jiljil, un monument care a fost identificat de către unii cercetatori (Fr. Puech, La Revue Biblique, CXIII/1 (2006), pp. 100-126) cu mormântul Sfântului Ştefan.

Imnografie

La 27 decembrie:
Tropar (glasul al 4-lea):
Cu nevoinţă bună te-ai nevoit, întâiule mucenice al lui Hristos şi apostole şi păgânătatea tiranilor ai vădit, căci cu pietre fiind ucis de mâinile celor fără de lege, cunună ai luat din dreapta cea de sus şi către Dumnezeu ai glăsuit, strigând: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.

Condac (glasul al 8-lea):
Stăpânul nostru ieri a venit la noi cu trup, iară astăzi sluga Lui a ieşit cu totul din trup; ieri Împăratul nostru S-a născut cu trup, astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se şi sfârşeşte întâiul mucenic și dumnezeiescul Ştefan.

La 2 august:
Tropar (glasul al 4-lea):
Cu împărătească cunună a fost încununat creştetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi-pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

Condac (glasul al 8-lea):
Întâi tu ai fost semănat pe pământ de cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat sângele pentru Hristos, fericite. Cel dintâi tu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 149, 153, 194), arată că Sf. Apostol, Întâiul-mucenic şi Arhidiacon Ştefan trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr, fără barbă, ţinând în mână un sul înfăşurat, însemnul propovăduirii sale apostolice, sau purtând veşmintele diaconeşti. Iar mucenicia lui se reprezintă astfel: în centru, Sfântul Mucenic Ştefan este bătut şi omorât cu pietre, iar Apostolul Pavel este reprezentat tânăr, fără barbă, cu capul acoperit de o glugă, stând deoparte şi păzind hainele ucigaşilor.

Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar pe Sfântul Ştefan cu aceste cuvinte: „Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ca să ne învrednicească curăţirii de păcate şi împărăţiei cerurilor.” Amin.

 

27
dec.
14

Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Sfantul Stefan, primul diacon si martir al BisericiiSfantul Stefan este praznuit pe 27 decembrie, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, „a sedea” si „a sta”, ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. „A sedea”, spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar „a sta” inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: „A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul „a sta”: „Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire”. Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sfantul Stefan – primul diacon

Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii, a crescut si numarul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati „plini de Duh Sfant si de intelepciune” care sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae.  Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfantul Stefan – primul martir

Sfantul Stefan s-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. A fost acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci cand Caiafa a intrebat daca cele ce se marturisesc despre El sunt adevarate, Sfantul Stefan a rostit o lunga cuvantare in care a aratat  ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Dupa ce L-a vazut pe Mantuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: „Doamne nu le socoti lor pacatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfantului Stefan a fost in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o intreita viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria „chiliel”, care in limba ebraica inseamna „cununa”, pentru ca intr-adevar el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan

Numele este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna „coroana”, „ghirlanda”, „cununa” (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute in calendar).

Sfantul Arhidiacon si Intai Mucenic Stefan

27
dec.
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-12-27

Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi arhidiacon ŞTEFAN

Evanghelia de la Matei
(XXI, 33-44)

is-a Domnul: „Ascultaţi această parabolă: Era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s’a dus departe. Iar când s’a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!… Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“ Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“. Iisus le-a zis: „Oare niciodată n’aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.
SÂMBĂTĂ
după Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS

Evanghelia de la Matei
(XII, 15-21)

n vremea aceea mulţi au venit după Iisus şi pe toţi i-a vindecat. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin Isaia profetul, care zice: Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, Iubitul Meu, întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti. Nu Se va certa, nici nu va striga, nimeni pe uliţe nu-I va auzi glasul. Trestie strivită nu va frânge şi feştilă pâlpâindă nu va stinge până ce nu va duce judecata la biruinţă; şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile.
27
dec.
14

Apostolul Zilei : 2014-12-27

SÂMBĂTĂ
după Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS

Ap. Efeseni 2,

11-13

F-150x150raţilor, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup, eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi, care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos.



Blog Stats

  • 323.714 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte