Arhivă pentru 9 ianuarie 2015

09
ian.
15

Când se întristează sufletul unui om smerit, Domnul îl ascultă negreşit

tablouRugăciunea celor mândri nu e plăcută Domnului, dar când se întristează sufletul unui om smerit, Domnul îl ascultă negreşit.

Un bătrân ieroschimonah, ce trăia la Athos, a văzut cum urcau la Ceruri rugăciunile monahilor — şi nu mă mir de aceasta. Acelaşi „bătrân” [stareţ], în copilărie, văzând supărarea tatălui său din pricina unei mari secete care ameninţa să nimicească întreaga recoltă de grâne, s-a dus pe un câmp cu cânepă din grădină şi a început să se roage:

– Doamne, Tu eşti bun, Tu ne-ai făcut, ne hrăneşti şi îmbraci. Tu vezi, Doamne, cum se întristează tatăl meu pentru că nu plouă. Fă să cadă ploaie pe pământ!

Şi îndată s-au strâns nori şi a căzut ploaie şi pământul s-a umplut de apă.

Un alt „bătrân” [stareţ] ce trăia pe malul mării, lângă un liman, mi-a povestit următoarele: „Era o noapte întunecată. Limanul era plin de bărci de pescari. S-a pornit o furtună a cărei tărie creştea cu repeziciune. Bărcile au început să se lovească unele de altele. Oamenii încercau să le lege de mal, dar lucrul era cu neputinţă pe întuneric şi pe furtună. Toţi se tulburau, pescarii strigau cu voce tare şi era groaznic să auzi strigătele înspăimântate ale oamenilor. Am simţit o adâncă durere pentru norod şi m-am rugat cu lacrimi: «Doamne, potoleşte furtuna, linişteşte valurile, ai milă de oamenii Tăi chinuiţi şi scapă-i!». Şi îndată furtuna a încetat, marea s-a liniştit şi oamenii, liniştindu-se, au mulţumit lui Dumnezeu”.

Din Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 231-232

09
ian.
15

Războiul gândurilor între soacră şi noră

mezhdu-nami-devochkami-mogut-li-stat-podrugami-svekrov-i-nevestkaAzi dimineaţă a venit o mamă cu fiul ei. A venit de mai multe ori şi s-a plâns că îi este greu, că nu-şi iubeşte nora. Iar eu i-am pus:

– Nora e tânără şi nu poate să înţeleagă că trebuie să îşi iubească soacra ca pe mama ei, dar tu eşti deja în vârstă – tu, atunci, trebuie să te gândeşti la toate. Este după cele ale firii ca aici, pe Pământ, în lumea aceasta, mama, după ce îşi căsătoreşte fiul, să înceapă să nu-şi suporte nora, chiar de ar fi aceasta şi înger. Pe dinafară totul este frumos, nimic nu se vede, dar nemulţumirea ei este lăuntrică. Nora nu ştie această taină a vieţii: că trebuie să se roage Domnului ca să-i dea înger bun soacrei sale, iar ei să-i dea putere să o iubească pe soacră ca pe mama ei – abia atunci bagă de seamă acest război lăuntric (al soacrei).

Vedeți, fiecare război fizic începe mai întâi în cuget. Mai întâi, oamenii nu se rabdă în cuget, mai apoi încep să se nimicească unul pe celălalt. Tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă pe baza cugetului… În mare măsură, această mamă nu putea deloc să înţeleagă ce-i spuneam. Vedeam că este foarte rănită, foarte întristată, şi a trebuit să vorbesc a doua zi mai mult cu ea. Şi i-am spus:

– Înțelege, pricepe, nu încerca nimic mai mult! Dacă nora nu este bună, roagă-te Domnului să-i dea înger bun norei tale, şi pe tine Domnul să nu te uite, şi roagă-L să-ţi ia această povară a cugetului pe inimă – tot ce ai împotriva norei tale, şi nu numai împotriva norei, ci şi împotriva oricui te-a vătămat – ca Domnul să-ţi dea putere să-i iubeşti pe toţi! Dacă vei avea faţă de toţi gânduri de pace, de linişte, pline de dragoste şi bunătate, în scurt timp vei vedea cum se vor schimba cei din jurul tău. Şi nora se va schimba. Ştii că tu o baţi în chip cumplit şi neîncetat? Nu o baţi fizic, dar tu nu poţi s-o rabzi cu gândul, şi atunci nu este pace şi linişte în casă. Şi nici bărbatul ei, fiul tău, nu are pace din pricina asta. Osteneşte-te să o iubeşti. Anevoie este, da… Dar ştii de ce n-o iubeşti pe nora ta?

– Nu ştiu, spune ea.

– Pentru că ţi-a luat fiul. Fiul nu mai este la tatăl şi la mama lui, ca atunci când era mic. Stă în cele ale firii ca omul să se unească cu soţia sa. Mama doreşte să-şi căsătorească fiul şi se bucură că s-a căsătorit. Dar apoi suferă cel mai mult. De acum fiul se întoarce mai mult spre soţie, nu o mai întreabă pe mamă dacă-i este sete, dacă-i este foame, şi astfel începe războiul gândurilor la mamă. Poţi să faci asta la nesfârşit, şi la sfârşitul sfârşiturilor vei vedea că nu ai realizat nimic. Încearcă ceea ce ţi-am zis să faci şi vei vedea că, în scurt timp, totul se va schimba.

Din Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Pace şi bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, p. 104-106

09
ian.
15

Rugăciune pentru ajutor la examene

examenTrebuie să învăţaţi! Vin la mine unii şi-mi zic: „Părinte, să vă rugaţi pentru că am un examen!”. Şi le zic: „Să ştii că examenele nu se iau cu rugăciune, ci se iau cu învăţătură”. Poate cred oamenii că eu nu am credinţă în puterea rugăciunii.

Însă nu! Acesta-i adevărul: degeaba vrei să iei examenul, doar prin rugăciunea cuiva, dacă n-ai învăţat nimic. Tu trebuie să înveţi! Te ajută rugăciunea, dar ştiţi cum te ajută? Îţi dă o dispoziţie, nu te blochezi, înţelegi, dar numai după ce ai învăţat. Dacă nu ai învăţat, nu-ţi vine nimic în gând, decât că nu ai învăţat.

 

Extras din Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea pelerinaj către cer, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p.67-68

09
ian.
15

Maica Domnului a readus în lume bucuria

maica domnuluiOrice lucru bun găseşte omul să spună despre Maica Domnului nu va putea să exprime măreţia Ei. Prin ascultarea ei, Maica Domnului ne-a deschis nouă iarăşi Raiul, pe care îl închisese neascultarea Evei. Eva a rupt veriga care ne unea cu Dumnezeu şi a adus în lume întristare şi durere. Maica Domnului a unit iarăşi veriga şi a adus în lume bucuria Raiului. Ne-a unit cu Dumnezeu, de vreme ce Hristos este Dumnezeul-Om.

Arhanghelul Gavriil a adus în lume vestea cea plină de bucurie, că oamenii datorită Maicii Domnului au aflat „har înaintea lui Dumnezeu”. Maica Domnului se bucură, fiindcă S-a întrupat Cuvântul lui Dumnezeu şi ne-a izbăvit de păcat. Ne bucurăm şi noi, pentru că Maica Domnului ne-a scos cu „obrazul curat”. De aceea cântăm la Naşterea Domnului:

Pustia aduce lui Hristos ieslea, iar noi, oamenii, aducem pe Maica Lui, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”.

 

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 299

09
ian.
15

Nu am mai avut nici o ispită, nici un necaz…

duhovnic_si_ucenic._sfatUn crestin a venit la duhovnicul său:

– Părinte, de câteva săptămâni îmi e foarte bine, nu am mai avut nici o ispită, nici un necaz. E bine sau nu?

– Când nu ai ispite înseamnă ori că dracii te-au lăsat în pace, că le slujesti fără să te mai ispitească, ori că Dumnezeu îti dă o vreme de liniste, o vreme de refacere. Dar nu te mândri, căci atunci harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la tine. Si tine minte că astfel de momente nu sunt foarte dese în războiul duhovnicesc. Ele sunt trimise pentru neputinta noastră, nu pentru virtutile noastre. Căci dacă ai fi fost în stare să duci acum un război greu, care ti-ar fi adus cunună, Dumnezeu ti l-ar fi trimis. Numai că, desi uneori ni se pare că suntem pregătiti pentru războaie grele,

Dumnezeu ne cunoaste mai bine sufletul. El stie că dacă am birui acum într-un război greu, poate că pentru asta ne-ar birui mândria. Sau, dacă am duce un război greu, care nu este totusi necesar, poate că am cădea la următoarea ispită, mult mai usoară, dar care ne-ar prinde fără vlagă, fără putere.

Avva Visarion a zis:

„Când esti în pace si nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereste, ca nu cumva, bucurie străina intrând, să ne lăudăm si să fim dati la război. Că de multe ori Dumnezeu, pentru neputintele noastre, nu ne lasă să fim dati spre luptă, ca să nu pierim”.

Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004
09
ian.
15

Dacă mintea ta se află în Dumnezeu, tu te poţi ruga, chiar dacă te afli în pat!

lumanare_aprinsaBătrânul Amfilohie le spunea călugăriţelor sale: „Eu doresc ca voi să întemeiaţi staţii de rugăciune pe insulele noastre. Eu vreau să ascult vocea Domnului în voi. Vreau ca Domnul să vorbească prin inima voastră! Să devină tron al lui Dumnezeu prin Rugăciunea lui Iisus”.

Bătrânul Porfirie zicea: „Faceţi metanii când vă rugaţi, chiar dacă acest lucru vă oboseşte! Rugăciunea însoţită de o nevoinţă de bunăvoie este mai plăcută lui Dumnezeu şi dă roade”.

Ieronim, Bătrânul din Eghina, sfătuia: „Dacă mintea ta se află în Dumnezeu, tu te poţi ruga, chiar dacă te afli în pat! Din contră, dacă mintea ta este aiurea, chiar dacă eşti în genunchi, tu n-ai emoţia rugăciunii şi rugăciunea ta rămâne fără rod. Nu simţi nici o uşurare şi te doare capul, căci rugăciunea nu-ţi aduce nici o bucurie”.

Într-una din scrisorile sale, Bătrânul Iosif explică: „Dacă cineva rămâne aproape de mine, va auzi rugăciunile şi gemetele mele şi va vedea lacrimile pe care le vărs pentru fraţii mei. Toată noaptea eu mă rog şi strig: Doamne, mântuieşte-i pe toţi fraţii mei sau şterge-mă şi pe mine din cartea vieţii, căci nu vreau să ajung singur în Rai”.

Din Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mai putem trăi frumos?, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 98-99

09
ian.
15

Patima vorbirii de rău

gossip-02O altă patimă foarte primejdioasă, care se strecoară atât de uşor şi pare a se motiva mereu şi îşi face loc imediat între toţi este vorbirea de rău. Sunt convins că cei mai mulţi care îşi pierd sufletele, şi le pierd pentru această neînfrânare împătimită a limbii. Nu ştii să vindeci, dar ştii să deschizi, ca orice ucigaş, rana! Suprema poruncă – iubirea – este propovăduită, întărită şi trăită de Mântuitorul, ca o arvună a luminii şi frumuseţii Împărăţiei cerurilor. Că iubire şi milă este întreg Creştinismul!

Dar această nemuritoare iubire este urmărită de răutatea – mică sau mare – a vorbirii de rău, viermele neadormit care îţi roade tainic inima şi zilele mântuirii tale. Acest vierme al urii ucide-l, iubite frate călugăr sau creştine, şi iubeşte tare pe Hristos, Care te aşteaptă în inima fratelui tău pe care îl săgetezi mereu.

Patima vorbirii de rău destramă unitatea mânăstirească şi societatea creştină şi se face vinovat de moarte cel ce atacă ce a întemeiat Hristos pe cea mai trainică temelie – Iubirea şi Credinţa. „Un bărbat sfânt, spune în Patericul vechi, a văzut pe oarecine păcătuind şi, lăcrimând cu amar, a zis: Acesta a greşit astăzi, iar eu voi greşi mâine, negreşit. Apoi acesta se va pocăi cu adevărat, iar eu nu mă voi pocăi niciodată!” Deşi l-a văzut chiar păcătuind, s-a osândit pe sine, iar pe acela l-a văzut îndreptat.

De aceea zic că gândirea, şoptirea şi vorbirea de rău sunt patimi care aduc mari neajunsuri întregii obşti creştineşti. Toate patimile sunt primejdioase şi de toate trebuie scăpat, pentru că oricare din ele ar fi, ne poate pierde sufletul. Timpul este scurt şi viaţa este una şi se duce repede. Deci să nu ne mai îngrijim de altceva, decât de „plâns peste plâns şi smerenie peste smerenie, ca să îmblânzim pe Iisus Hristos, Stăpânul nostru”.

Cu toată străjuirea,

păzeşte-ţi inima mai mult ca orice, că dintru aceasta ţâşneşte viaţa

(Pilde 4, 23).

Extras din Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 43-44

09
ian.
15

O mamă britanică însărcinată refuză sfatul doctorilor de a avorta bebeluşul prematur. Un an mai târziu, copilul este sănătos

Jett-MorrisreO situaţie obişnuită: o mamă însărcinată căreia i se spune că bebeluşul său nu este viabil refuză să cedeze la ceea ce ea considera presiune din partea medicilor pentru a avorta.

Cu siguranţă, micul Jett Morris, care s-a născut prematur la 25 de săptămâni, nu auzea scenariile triste şi înfricoşătoare la care urma să fie supus. În ciuda previziunilor sumbre, în prezent, este un copil sănătos de 1 an, conform declaraţiilor Jessicăi Fleig din partea publicaţiei britanice The Mirror.

Mhairi şi Paul Morris au declarat că fiul lor, care la naştere avea doar 635 g, nu ar fi fost astăzi alături de ei dacă aceştia ar fi cedat presiunilor medicilor de la spitalul East Surrey. În continuare declaraţia lor, prezentată de Fleig :

“La puţin timp după ecografia cu ultrasunete de la 20 de săptămâni, în care totul părea perfect, lui Mhairi i s-a rupt apa.

Doctorul a spus: “te vom transfera în sala de spectacol (n.a. sala de operaţii). Trebuie să întrerupi sarcina pentru că nu mai putem face nimic.’’

Ea a adăugat : ‘’Înţeleg că doctorii trebuie să îţi prezinte şi să îţi explice cel mai grav scenariu într-un mod cât mai simplu, ca şi cei mai grei de cap să înţeleagă, dar nu există două persoane identice pe lume, iar doctorii nu i-au dat nicio şansă lui Jett.’’

‘’Când s-a întors, după ce am discutat cu Paul, i-am spus amândoi că nu vreau să merg în sala de spectacol. Doctorul s-a uitat la ceas şi şi-a dat ochii peste cap, ca şi cum eu pierdeam timpul.’’

‘’I-am spus lui Paul:’trebuie să plecăm de aici’.’’

Ulterior situaţia s-a înrăutăţit, conform spuselor lui Mhairi şi Paul. Ei i-au declarat reporterului Fleig că ulterior discuţiei cu medicul li s-au acordat doar 5 minute pentru a lua o decizie – şi un cărucior le-a fost adusă pentru a o transporta pe Mhairi în sala de operaţii.

Mhairi a suferit o rupere prematură a membranei şi ulterior a fost diagnosticată cu placenta previa (placenta este poziţionată sub copil şi poate cauza sângerări şi infecţii).

Lui Mhairi i s-a spus că cel mai probabil va începe travaliul în 48 de ore şi copilul ei va muri. Dar după câteva zile ea nu născuse încă şi a fost lăsată să meargă acasă.

Abia după 12 zile ea a început să sângereze şi a fost dusă de urgenţă la spital. Dar puţin timp după aceasta au fost obligaţi să se îndrepte către un alt spital, aflat la aproximativ 130 de km distanţă, din cauză că spitalul East Surrey nu avea echipamentul necesar să se ocupe de un bebeluş prematur născut înainte de 28 de săptămâni.

Potrivit declaraţiilor familiei, doctorii de la spitalul Portsmouth i-au avertizat ‘’că bebeluşul poate suferi de un traumatism cerebral şi că este foarte posibil să moară la naştere din cauză că plămânii săi nu sunt suficient dezvoltaţi’’, relatează Fleig.

Dar Jeff s-a opus zvonurilor şi a ieşit lovind şi zbătându-se pe 6 Decembrie 2013, oferind chiar şi un mic scâncet înainte de a fi introdus în incubator.

Suferea de afecţiuni pulmonare şi icter – de care a scăpat rapid după ce plămânii şi celelalte organe s-au dezvoltat.

A fost lăsat să plece acasă abia pe 5 martie – cu aproape 3 săptămâni înainte de termenul iniţial stabilit iniţial pentru 24 martie.

Aşa cum am menţionat anterior, nu e ca şi cum Jett nu ar fi întâmpinat provocări. El are de asemenea două găuri mici în inimă, ‘’dar nu sunt considerate periculoase încât să-i cauzeze probleme în viitor şi a fost deconectat de la un aparat de oxigen în mai’’. Este totuşi un copil care se adaptează uşor în faţă dificultăţilor.

Mhairi declară :

‘’Pentru noi s-a întâmplat să avem un final fericit, dar sunt îngrijorată pentru alte mame care au suferit un avort, deşi copiii lor ar fi putut supravieţui’’.

‘’Mi s-a prezentat o perspectivă atât de sumbră, încât mă gândeam tot timpul că ceva rău urmează să i se întâmple, dar de fapt asta nu s-a întâmplat niciodată’’.

Mhairi mărturiseşte că a fost forţată mai degrabă să caute soluţii online decât i-au fost oferite de către medici – iar acum speră că povestea sa vă ajuta alte mame însărcinate aflate în aceeaşi situaţie.

09
ian.
15

Ispitele diavolului

monah_207„Spunea Stareţul Iacov, mă aflam la intrarea în mănăstire şi văd că intră pe poartă o bătrână. Am salutat-o şi i-am zis:

– Vino, bunico, să te cinstim, să-ţi dăm să mănânci, alimente pentru acasă, şi tot ce ai nevoie să te ajutăm. Vino să te închini în biserică mai întâi, şi apoi să rămâi la noapte aici. O să-ţi dăm o cămăruţă să te odihneşti.

Atunci, păruta bătrână, îmi răspunde:

– Ba nu rămân aici, nu pot să rămîn, pentru că aici continuu „bum, bum” loviţi în clopote. Am venit doar să vă văd şi apoi voi pleca. Voi merge la cutare mănăstire de femei (şi mi-a spus la care). Acolo îmi fac mare primire şi rămân o săptămână.

M-am gândit, spunea Stareţul, că bunica aceasta, femeie fiind, se odihneşte mai bine la mănăstirea de femei şi din acest motiv nu vrea să rămână aici. Acestea gândeam în timp ce înaintam spre intrarea în biserică.

Bătrâna a continuat să spună:

– Numai ce mă duc la mănăstire şi încep să fac la monahii (şi arăta cu degetul cum le înţeapă) şi imediat încep smintelile între ele şi începe praznicul.

Atunci, uimit de ce mi-a spus baba, mă uit mai bine la faţa ei şi văd că avea ochii foarte mici şi vopsiţi. Purta cercei mari şi prin nasul ei avea trecută o aţă care era legată de cercei. Am făcut imediat cruce, spunînd: „Doamne, miluieşte! Ce babă este aceasta?”. Atunci imediat a început să se împrăştie şi a dispărut din faţa mea ca fumul. A fost diavolul.

Atunci m-am dus şi le-am spus părinţilor:

– Tocmai l-am văzut pe diavolul şi am vorbit cu el, crezând că este o babă. Şi mi-a spus acestea şi acestea.

Stareţul a înţeles atunci cât îndepărtează pe ispititorul slujbele de zi şi de noapte şi în special Sfânta Liturghie zilnică. Singur diavolul a mărturisit că nu poate să rămână în mănăstire deoarece încontinuu „bum, bum” bat clopotele. În acelaşi timp, cât de mult se bucură de sminteli şi de neânţelegeri, pe care le are ca praznic.

„Întotdeauna vine şi la noi. Îşi face plimbarea, căutând să găsească pe vreunul fără pază, ca să poată să-şi facă treaba”.

„Altă dată, spunea Stareţul, era seară şi am făcut Pavecerniţa împreună cu părinţii, când unul dintre fraţi a cerut să meargă în chilie să ia o carte. Deschizând uşa chiliei – îmi spuse fratele – şi dând să ies afară, am văzut înainte-mi o nălucă ispititoare cu chip de femeie, care-mi arăta spatele în chip necuviincios, spunându-mi cuvinte neruşinate. Am luat atunci în mână icoana Maicii Domnului şi am ieşit afară, spunînd: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu” şi altele asemenea…

Precum pleacă glonţul şuierînd aşa a plecat ispititorul. A trecut peste acoperişul mănăstirii şi a explodat pe muntele din faţă, cu mare zgomot”.
„Într-o dimineaţă, spunea Stareţul, ieşind din chilia mea ca să merg la biserică, văd un câine mare şi negru ce stătea afară lângă pragul uşii. Înainte de a ieşi din chilie mi-am făcut semnul Crucii, ca întotdeauna. Văzând aşadar câinele, l-am atins cu piciorul, zicîndu-i: „Aici ai dormit toată noaptea?”.
În timp ce înaintam, ziceam „Doamne Iisuse Hristoase…” şi făcând din nou semnul crucii m-am întors şi nu am mai văzut câinele. A fost ispititorul care aştepta să mă arunce de pe scară jos, dar puterea crucii m-a păzit”.

„La Sfintele Mănăstiri şi la Sfintele Biserici închinătorii trebuie să vină cu modestie şi cu bună cuviinţă. Într-o zi a venit la noi un tânăr student, doctor în agricultură, ca să viziteze mănăstirea. Purta cămaşă cu mânecă scurtă. În curtea Sfintei Mănăstiri era o femeie demonizată care îndată s-a repezit şi l-a apucat pe tânăr de braţ. Îl strîngea cu o putere ieşită din comun şi-i zicea: „Bre, tu ateule, care nu crezi în nimic, vrei să scrii reţete să vindeci lumea! Cum mi-ai venit aici cu cămaşă cu mânecă scurtă?”.
Cu multă greutate am reuşit să-l smulgem din mâinile demonizatei. Sărmanul de el, a plecat înspăimântat”.

Stareţul accentua spunând că mare însemnătate în evoluţia duhovnicească a copiilor o are viaţa părinţilor şi, în general, a înaintaşilor lor.
Stareţul cerea mereu părinţilor să fie atenţi şi să-şi sfătuiască copiii să aibă relaţii şi înţelegeri familiare numai cu copiii din familiile virtuoase.

Un Stareţ sfânt – fericitul părinte Iacov
Egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”
Editura Bunavestire – Bacău 2002
09
ian.
15

Cuviosul Paisie despre Preoţii fără reverendă

1cuviosul-paisie-aghioritulPrin anul 1972 se discuta subiectul schimbării îmbrăcămintei preoţeşti şi câţiva preoţi de mir voiau să ia binecuvântare de la Stareţ ca să nu mai poarte reverenda. Unul din ei l-a vizitat pe Stareţ şi a început să-i spună: „Nu reasa îl face pe preot. Mai de preferat ar fi ca unii preoţi să umble fără reasă pentru că astfel se pot apropia mai uşor de lume” şi alte neghiobii asemănătoare. Stareţul nu a reuşit să-l convingă. La sfârşit i-a spus: „Vino mâine şi-ţi voi răspunde”.

În acea noapte Stareţul a făcut rugăciune, iar dimineaţa, când a venit preotul, i-a arătat un măslin pe care îl decojise intenţionat. A lăsat în vârf câteva crenguţe retezate, făcându-l să semene oarecum cu preoţii fără reverendă care au numai puţina barbă. Atunci Stareţul l-a întrebat: „Îţi place copacul aşa cum este decojit? Aşa sunt şi preoţii fără reasă”. Preotul a fost convins şi a plecat mulţumind Stareţului care, printr-o plildă simplă, l-a făcut să lepede concepţiile lui lumeşti.

Deasupra trunchiului de maslin decojit, Staretul a incrustat cu cutitul urmatoarele cuvinte: „Copacii si-au aruncat imbracamintea lor, dar vom vedea ce pricopseala vor face…” si „Preotul fara rasa nu este de rasa”.

Fireste, copacul, dupa aceea, s-a uscat, dar el a ramas o pilda pentru folosul multora. Dar mai ales Staretul, prin acest mod sugestiv, a contribuit la zadarnicirea acestor tendinte antitraditionale.

Dupa mai multi ani, un candidat la preotie l-a intrebat pe Staret: „Care este motivul pentru care preotii trebuie sa poarte reverenda?” Staretul i-a raspuns: „Exista multe motive. Dar si numai faptul ca toti oamenii evlaviosi se bucura atunci cand il vad pe preotul lor purtand reverenda este un motiv suficient”.

Din Ieromonahul Isaac, “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”

09
ian.
15

Cum dobândim pacea?

calugar_4 – Părinte, cum dobândim pacea? Războiul nevăzut cum îl înfruntăm mai bine?

– În primul rând, să nu-i judecăm pe alţii, să nu ne comparăm cu alţii, pentru că rugăciunea fariseului: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că nu-s ca acest vameş” e rugăciune de mândrie, de dispreţ, şi Dumnezeu n-a acceptat-o şi a ajuns în fundul iadului cel care dispreţuia pe altul. Trebuie să ne rugăm pentru toţi. N-avem voie să ne rugăm pentru vrăjmaşii lui Hristos, ci numai pentru vrăjmaşii noştri. Mântuitorul S-a rugat şi pentru vrăjmaşii Lui: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!”. Dar Iuda şi toţi cei din sinagoga satanei ştiau ce fac. Mântuitorul S-a rugat pentru cei ce nu ştiu ce fac, nu-şi dau seama.

Părintele Adrian Făgeţeanu, Viaţa mea. Mărturia mea, Interviuri de Andrei Dârlău, volum coordonat de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, București, 2011, p. 77

09
ian.
15

Vino, Iisuse!

1_hristosStau, Părinte, şi eu la poarta sufletului meu şi Te aştept să intri ca un împărat şi în cămara sufletului meu cel păcătos. Intră, Bunule Iisuse, şi în templul inimii mele şi adu-mi bucurie şi nădejde de mântuire. Vino, Iisuse, şi în căsuţa mea săracă. Vino, Iisuse, şi înlăuntrul sufletului meu pustiu şi întristat şi-l fă pe el tron al Sfintei Treimi şi templu al Sfântului Tău Duh. Vino şi, în loc de îngeri şi de oameni, eu singur îţi voi cânta Ție, Osana şi Aliluia.

Vino, Te chem. Vino, Te aştept. Vino, Iisuse. Te doresc, vino, mă rog, că noapte e afară, noapte şi în sufletul meu pustiu şi întuneric în cămara inimii mele.

Din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț,  2010, p. 193

09
ian.
15

Cum putem iubi Mirele fără Mireasa Lui?

IMG_0205Sunt oameni care zic că Îl iubesc pe Hristos, dar nu şi Biserica. Dar Domnul a iubit Bisrica şi S-a dat pe sine pentru ea, a cumpărat-o cu sângele Său. Cum putem iubi Capul fără să iubim şi Trupul, să iubim Mirele, dar nu şi Mireasa Lui?

Biserica de astăzi este slabă fiindcă toţi sunt în ea. Oricine poate intra şi nimeni nu este dat afară. Adevărata Biserică este o Biserică scumpă, nu datorită clădirilor şi a rangului pământesc, ci fiindcă ea este averea lui Hristos cumpărată cu sângele Lui. Oamenii au socotit-o de puţin preţ, dar nu şi Dumnezeu!   

Extras din

Vitamine duhovnicesti pentru intarirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc. vol. 1/ Anthony M. Coniaris, Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2009., p.381
09
ian.
15

Pe aproapele trebuie doar să-l iubiţi pentru Domnul!

parintele-tadeiDispoziţia pe care o avem faţă de semeni este dispoziţia pe care o avem şi faţă de Dumnezeu.

Şi uite aşa greşim faţă de aproapele nostru de-a lungul vieţii. Iar când greşim faţă de aproapele, nu greşim de fapt faţă de o fiinţă omenească, ci greşim personal faţă de Dumnezeu. Căci Dumnezeu locuieşte tainic în fiecare suflet, şi pretutindenea odihneşte. Iar  felul în care ne purtăm cu aproapele este felul în care ne purtăm cu Dumnezeu.

Să ne fie limpede că nu suntem pe calea cea bună, dacă ne purtăm cu dragoste faţă de cei ce au dragoste pentru noi, iar celor care ne urăsc le întoarcem cu aceeaşi măsură. Aceasta nu este calea cea buna, căci se cuvine să fim fii ai luminii, fii ai dragostei, fii ai lui Dumnezeu, copiii Domnului. Dă, să fim copiii Sai, să avem caracterul Sau – caracter Dumnezeiesc, caracterul păcii, al dragostei şi al bunătăţii

Nu trebuie să va împotriviţi, nici să-l convingeţi pe aproapele vostru; nu foloseşte la nimic! Pe aproapele trebuie doar să-l iubiţi pentru Domnul!

Părintele Tadei de la Vitovniţa

09
ian.
15

Să lăsăm fiinţa noastră să-i spună lui Dumnezeu ce o doare

77817895Ieronim, Bătrânul din Eghina, zicea despre rugăciune: „Mulţi nu suportă să treacă un scurt moment fără rugăciune şi suferă pentru acesta: orele în care doresc să se roage şi nu pot li se pare un martiriu”.

Şi repeta de asemenea: „Când îţi moare mama sau un apropiat de al tău, nu cauţi o carte să înveţi să plângi. Din cauza durerii cuvintele îţi vin spontan în suflet. La fel, în rugăciune, trebuie să lăsăm fiinţa noastră să-i spună spontan lui Dumnezeu ce o doare”.

Uneori, acelaşi Bătrîn, zicea: “Dacă tu însuţi nu asculţi şi nu înţelegi ce zici în rugăciune, cum vrei ca Dumnezeu să te asculte? Şi mărturisea: “Eu, cînd simt răceală, mă rog şi harul lui Dumnezeu mă încălzeşte”.

Rugăciunea îl limpezeşte pe om. Bătrînul Porfirie sublinia acest lucru folosindu-se de un exemplu: “Generatorul electric este undeva, şi becul în cameră. Dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rămînem în beznă. Vreau să spun că unde este Hristos, acolo este sufletul nostru. Dar dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rugăciunii, sufletul nostru nu va vedea lumina lui Hristos şi va rămînea în bezna diavolului”. Unuia dintre fiii săi duhovniceşti Bătrînul îi spunea: “Ştii tu ce mare dar ne-a făcut Dumnezeu dîndu-ne dreptul să-I vorbim în orice oră, în orice moment şi oriunde ne-am găsi? Aceasta este marea noastră demnitate. De aceea trebuie să-L iubim pe Dumnezeu”.

Din Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 43

09
ian.
15

Fă bine de mai rabdă puţin şi vei vedea bu­curie

doc67obzf0cq2sxbdz6i8g_800_480Hristos a înviat! Domnul Cel înviat să vă dea mângâiere şi bărbăţie: una este a mângâia necazul, alta este să ai putere a ridica şi a purta greutatea lui.

Domnul este aproape de dumnea­voastră, şi Maica Domnului, şi cerul cu ajutători grabnici vă vor înconjura. Iar de bolit cu toţii bolim şi ieşire nu mai zărim. Oare întâmplător este acest lu­cru?! Oare ei nu văd?! Şi văzând, nu împreună-pătimesc cu noi, şi nu sunt gata să ne ajute?! Şi totuşi ne lasă să ne chinuim. De vreme ce ei sunt cu totul dragoste, înseamnă că nu îngăduie aceasta din duşmănie. Şi dacă aşa stau lucrurile, ce vrea să fie asta?

Acelaşi lucru care se întâmplă între plăcinta coaptă în cuptor şi gospodină. Daţi plăcintei simţire, gândire, limbă… Ce i-ar spune ea gospodinei? „Matuşca! M-ai pus aici şi mă prăjesc… Nici o fărâmitură din mine n-a rămas neprăji­tă, totul mă arde ceva de nerăbdat… Şi necazul este că nici ieşire de aici nu văd, nici sfârşit la chin nu ştiu de unde să aş­tept. Mă întorc la dreapta, mă întorc la stânga, înainte ori înapoi, ori în sus: peste tot închis, iar căldura e de nesufe­rit. Ce ţi-am făcut? De ce asemenea duşmănie din partea ta?” şi aşa mai de­parte. Daţi gospodinei putinţa de a în­ţelege graiul plăcintei. Ce i-ar răspunde ea? „Ce duşmănie? Eu, dimpotrivă, pentru tine lucrez. Rabdă puţin, şi ai să vezi cât de frumoasă ai să ieşi! Şi ce mireasmă se va răspândi din tine în toată casa! Ceva de minune! Aşa încât fă bine de mai rabdă puţin şi vei vedea bu­curie.” Aţi luat cunoştinţă de spusele plăcintei – acum băgaţi la cap spusele gospodinei şi treceţi cu seninătate la aşteptarea deznodământului fericit. Eu cred că prin aceasta puteţi sfârşi cu toate grijile. Puneţi-vă în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi. Oricum sunteţi în mâinile lui Dumnezeu, numai că dați din mâini şi din picioare… încetaţi să mai faceţi asta şi staţi liniştită.

Din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2007, p. 14-16

09
ian.
15

„Cu cărbunii cei aprinși ai încercat?”

68e2b70d0e8385f2eae1f33abc9ba369196704db_900O femeie se plângea preotului duhovnic că nu poate domoli nici cum vrăjmășia unei vecine. A încercat, zicea ea, cu multe celea, dar în zadar.

„Cu cărbunii cei aprinși ai încercat?” o întreabă Preotul. „Până la cărbuni încă n-am ajuns. Am încercat numai cu niște apă fierbinte”. „Stai, că nu ne înțelegem bine, grăi preotul. Eu nu înțeleg să opărești pe vecina ta, ori să-i dai foc, ci, uite, este vorba despre cărbunii cei aprinși despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel: „Preaiubiților! Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Dimpotrivă, de flămânzește vrăjmașul tău, dă-i lui pâine; de însetează, adapă-l pe el; că aceasta făcând, cărbuni de foc grămădești pe capul lui” (Romani 12, 17-20).

Ia încearcă și cu „cărbunii” aceștia și o să vezi că vei avea izbânda. Fratele meu! Ai încercat și tu cu acești cărbuni aprinși? Dacă nu, încearcă-i, te rog, în toate neplăcerile ce le vei avea de la aproapele tău.

Din Protosinghel Nicodim Măndiță, Oglinda duhovnicească. Vol. 6, Editura Agapis, București, 1999, p. 406-407

09
ian.
15

Maica Domnului – „Împărăteasa Heruvimilor şi a Serafimilor şi Stăpâna noastră”

miaica domnuluiPărintele Cleopa avea mare evlavie la Maica Domnului – „Împărăteasa Heruvimilor şi a Serafimilor şi Stăpâna noastră”.

Spunea părintele Cleopa: „Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată, gânditoare prin ea e venit în lume.

Aproape în fiecare predică Părintele Cleopa îi întreba pe crestini: ”Aveti voi icoana Maicii Domnului în casă?”, ”Dar căndelută la icoana Maicii Domnului aveti?” Si îi sfătuia: ”Să luati ocrotitoare si ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer si de pe pământ! Împărăteasa cerului si a pământului!
Dacă o veti lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineata un acatist cu căndeluta aprinsă si seara un paraclis, veti avea ajutor si în timpul vietii si în clipa mortii si în ziua Judecătii… Stiti voi cât poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei Treimi? Dacă nu era ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!”

Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel”.

Mai spunea: „Maica Domnului este scara către cer; porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Este cădelniţa dumnezeiască, căci a primit focul dumnezeirii şi Biserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt”.

Zicea bătrânul: „Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ale preafericitelor tronuri. Deci, pe cine ţine Fecioara Maria în braţe? Voi ştiţi pe cine ţine? Pe cel Ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute”.

Iarăşi spunea: „Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putere şi câtă milă are? Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi de creştini. Pururi se roagă Mântuitorului Hristos pentru noi toţi.

Şi îi sfătuia pe toţi:

„Să luaţi ocrotitoare şi ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer şi de pe pământ, Împărăteasa cerului şi a pământului!”.

Ioanichie Balan, Viata Parintelui Cleopa, Editura Doxologia, Iasi, 2011
09
ian.
15

Singura ta lege să fie Hristos

1321876108_duhovnost017_novyy-razmerTu ai viața în mâinile tale. Oprește-te, rămâi măcar pentru un timp singur și pune-ți întrebarea capitală: de ce trăiesc eu? Aici stă cheia valorii tale! Ce s-ar fi întâmplat dacă și Hristos s-ar fi conformat legilor și oamenilor timpului în care a trăit pe acest pământ? De aceea îmi permit să te îndemn la nonconformism; acest pas este primul și unul absolut necesar în descoperirea propriei tale valori. Nonconformist nu înseamnă a fi obraznic și stupid, ci un copil care sfidează balaurii acestei vieți cu un simplu băț.

Singura ta lege să fie Hristos; restul este deșertăciunea deșertăciunilor. Și să nu te lași călcat în picioare de nimeni și de nimic; să înveți demnitatea, curajul, dar împletite cu răbdare și cu îngăduință față de slăbiciunile oamenilor. Să sfidezi viața și să nu te intereseze batjocura și prostia care vor încerca inevitabil să te lovească. Iar toate acestea să le împletești cu postul și cu rugăciunea.

Dacă valoarea înseamnă veșnicie, atunci doar veșnicia va rămâne veșnic cu noi. Omul este singura ființă veșnică, singura care poate duce valorile sale dincolo de mormânt. Caută să accepți veșnicia în viața și în timpul tău ca și Veșnicia să accepte viața și timpul tău în cadrele ei. Cucerește-ți inima, căci nimic nu este mai greu. Stăpânește-ți instinctul și vei câștiga un război aproape imposibil.

Din Monahul Neofit, Rugăciuni către tineri, Editura Credința strămoșească, 2005, p. 46

09
ian.
15

Planned Parenthood: Peste 320.000 de avorturi la cerere în 2014

campanie-anti-avort-205465Anul trecut, organizaţia Planned Parenthood din SUA a efectuat peste 327.000 de avorturi la cerere şi a avut venituri de peste 500 milioane dolari doar de la contribuabili. Profitul înregistrat depăşeşte 120 milioane dolari.

Avorturile reprezintă 94% din totalul serviciilor „de sănătate” oferite femeilor gravide, de către această organizaţie. De-a lungul timpului, ponderea altor servicii, cum ar fi supravegherea gravidei, screeningul pentru cancer de col uterin, documentaţia pentru adopţie şi chiar consilierea privind contracepţia au scăzut constant.

Raportul este de 17 avorturi efectuate la o femeie gravidă ce a primit îngrijiri medicale.

Rata avortului a scăzut în SUA, dar Planned Parenthood rămâne o afacere centrată pe profitul obţinut din avort.

Peste 300 corporaţii, ce consideră Planned Parenthood o maşinărie de ucis finanţată de contribuabilul american, au renunţat anul trecut să mai facă donaţii către această organizaţie.

09
ian.
15

Cere în rugăciunile tale ca mai întâi şi mai presus de orice Dumnezeu să-ţi dăruiască smerenia

news_img_file_1642_bTotdeauna cere în rugăciunile tale ca mai întâi şi mai presus de orice, Dumnezeu să-ţi dăruiască smerenia minţii. Stăruiește în această cerere a ta, căci fără o adevărată  minte smerită nimic bun sau vrednic de răsplată nu se poate înfăptui.

Așa precum spune Sfântul Apostol Pavel: Și ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? (I Cor. 4, 7). Tot cel ce este mândru cu inima este urât de Dumnezeu (Prov. 16, 5). De aceea, copilul meu, luptă împotriva acestui urât păcat prin a avea o minte smerită şi prin a contempla ce mare smerenie ne-a arătat Domnul Slavei prin a se face om ca noi şi prin a Se smeri pe sine până la a primi jigniri, defăimări şi Răstignirea pe Cruce.

 Dar şi toţi oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au arătat o excepţională smerenie, prin care ei s-au sfinţit şi ne-au probat faptul că nu există vreo altă cale către mântuire în afara acesteia. Primeşte tot ceea ce îţi poate oferi smerenia, chiar dacă doare şi te face să te simţi ca şi cum ai muri. Rezultatul durerii va fi o binecuvântare de la Dumnezeu şi un progres către cea mai înaltă dintre virtuţi, smerenia.

Din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 201

09
ian.
15

Nu omori pe unul din aceştia ce îi ai?

copil-nou-nascutUn oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poarta un nume rar si neobisnuit pentru un laic, ca de pilda Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevarat). Cu cateva saptamani mai inainte, fiind de fata si parintii lui si alte persoane, l-am intrebat din curiozitate cum de s-a intamplat sa-si ia un astfel de nume. Tatal lui, taran simplu si cu putina carte, s-a grabit sa-mi explice faptul, cu o minunata sinceritate.

Transcriu aproape cuvant cu cuvant povestirea sa fara nici un comentariu:

” Atunci cand femeia mea a ramas insarcinata cu Amfilohie, adica acum 33 de ani, incepuse ca moda avorturilor sa se transmita si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gandit sa nu-l mai tinem pe acesta. Am mers in oras  si am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si dupa aceea mi-a spus: ‘Bre, Costica (nota: si acest nume este fictiv), daca vrei sa ai numai trei copii, caci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Daca il omoram pe acesta o bagam in primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine sa-l omoram mai degraba pe unul din cei trei copii pe care ii ai, de preferinta pe cel mai mic, si sa-l lasam pe acesta sa se nasca? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie’. (Nota: pericolul clevetirii pentru ucidere se poate preintampina usor, deoarece exista multe moduri de a prezenta uciderea pruncului ca accident). Cand am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam ca mi-a cazut un traznet in cap. Atunci am realizat ce voiam sa fac.

-Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Iti multumesc. Vom tine copilul.

– Si-l voi boteza eu, a raspuns medicul.

Ne-am dat mainile, si cand s-a nascut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat numele tatalui sau, pe care s-a intamplat sa-l cheme Amfilohie. Dupa asta, cum sa ne mai gandim la avort! Astfel au venit in lume inca alti doi copii dupa Amfilohie. Si fireste nu ne-a parut rau niciodata. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat in cel mai bun mod. Cand au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi sa devenim crestini buni…”.

 

Arhim. Epifanie Teodoropulos

Extras din  “Jertfa pentru viata”, Editura Evanghelismos, Bucuresti 2004

09
ian.
15

Îndoieli de prisos

de-ce-nu-primim-mereu-ceea-ce-cerem-in-rugaciune Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui; pe Cel ce Se milostiveşte de toate fărădelegile tale, pe cel ce vindecă toate bolile tale.

 (Psalmi 102, 2-3)

Dacă am ţine minte nenumăratele faceri de bine de care noi, nevrednicii, ne-am putut bucura de la Dumnezeu, n-ar mai fi în noi deloc cârteală şi nemulţumire. Dar înclinăm să ţinem minte mai mult greutăţile din tot ce ni s-a întâmplate în trecut. Iar deseori, făcând socoteala necazurilor şi eşecurilor din viaţa noastră, uităm să le comparăm cu acele nu puţine cazuri când am simţit asupra noastră o vădită şi perceptibilă lucrare a milostivirii şi ajutorului lui Dumnezeu.

Câtă lipsă de recunoştinţă faţă de Tatăl nostru ceresc şi cât de puţină credinţă se arată în acest caz! Ce-am zice dacă, în ciuda numeroaselor servicii pe care i le-am făcut unui prieten, acesta ne-ar privi privi cu neîncredere şi s-ar îndoi de prietenia noastră? Fireşte că ne-am revolta de o asemenea atitudine. Cu atât mai mult greşim înaintea lui Dumnezeu cu cât, după ce ne-am bucurat în repetate rânduri de ajutorul Său mărinimos, de îndelungata Sa răbdare, ne îndoim totuşi că rugăciunea va fi ascultată şi privim cu spaimă viitorul.

Nu aşa ceva aşteaptă de la noi Dumnezeu. Îndoiala noastră nu poate să-I placă! Cu mult mai bine ar fi dacă, recunoscându-ne mereu nevrednicia, am păstra cu recunoştinţă în inimă amintirea atâtor şi atâtor dovezi de milostivire, de care ne-am bucurat de la Mântuitorul nostru, şi ne-am arăta gata să-I dăm fără crâcnire tot ce ne-ar cere.

Să fie iubirea noastră de Domnul atât de firavă încât când vine clipa de a ne supune voinţei Lui, noi să ezităm a repeta cu absolută supunere cuvintele lui Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat”?

Extras din

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului.

Editura Sofia, Bucureşti 2008, p. 247

09
ian.
15

Boli şi nenorociri din blestem

paisieMulte boli cărora doctorii nu le găsesc pricina, pot fi din blestem.

Cum să găsească doctorii, blestemul?

Odată mi-au adus la Colibă un paraltic. Un bărbat nu putea sta jos. Trupul îi era întărit ca un lemn. Unul îl ducea în spate. Cei care îl însoțeau mi-au spus: ,,De la vârsta de 15 ani este în starea asta și au trecut 18 ani de atunci”. Dar cum să pățească asta pe neașteptate?” am întrebat. ,,Nu se poate. Ceva se întâmplă”. Am căutat pe ici – pe colo și am aflat că l-a blestemat cineva. Ce s-a întâmplat? Odată mergea cu autobuzul la școală și stătea întins pe o bancă. La o stație s-au urcat un preot în vârstă și un bătrân și stăteau în picioare lângă el. Atunci cineva i-a spus: ,,Scolă-te, să stea vărstnicii”. Acela însă s-a întins și mai mult pe bancă, fără să dea importanță la cele zise. Atunci bătrânul care stătea în picioare îi spune: ,,Întins să rămăi și niciodată să nu poți ședea!” Și blestemul a prins. Vezi, tânărul a fost obraznic. Ca și cum ar fi spus: ,,De ce să mă scol, dacă am plătit locul?” Da, dar și celălalt a plătit, și este în vârstă, respectabil, și stă și în picioare, iar tu ești un copil mic de 15 ani și stai jos. ,,Din pricina asta este – i-am spus. Caută să te pocăiești, dacă vrei să te faci bine. E nevoie de pocăință. ,,Sărmanul, cum a înțeles puțin și a recunoscut, îndată s-a făcut bine!”

Câte de acestea ce se întâmplă azi sunt din blestem, din supărare peste măsura. Când se distrug familii întregi sau mor multe, sau din vrăji  sau din blestem. Un tată avea un copil ce nu mai stătea acasă. Odată tatăl său îi spune foarte supărat: ,,Să vii odată pentru totdeauna”. Băiatul, în noaptea aceea, cum venea acasă, exact în fața casei sale l-a lovit o mașină și a murit. Prietenii lui l-au ridicat și l-au dus în casă. A venit după aceea și tatăl lui la Coliba mea și plângea. ,,Copilul a murit în fața ușii casei mele”, spunea. Luându-l pe ici – pe colo, mi-a spus mai apoi: ,,I-am spus un cuvânt”. ,,Ce i-ai spus?” – l-am întrebat. M-am înverșunat că umbla noptea și i-am spus: ,,Să vii pentru totdeauna!” Nu cumva a fost din asta? ,,Ei, din ce altceva? – i-am spus. Caută să te pocăiești și să te spovedești”.

,,De data asta să vii odată pentru totdeauna”, i-a spus, și l-au adus pe copil mort. Și după aceea durere și plâns pe tatăl lui.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2012, pag.103-104
09
ian.
15

Bogat cu adevărat

pusnicGheronda, cum este posibil să avem parte de atâtea înlesniri şi, totuşi, să nu fim mulţumiţi?

Socrate spunea undeva foarte bine: „Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i da tot bogăţie, pentru că nu se va mai opri, îşi va dori tot mai mult. Fă-l să-şi dorească mai puţin şi atunci îl vei face bogat. Bogat nu este cel cu multe bogăţii, care nu-i mai ajung, dorindu-şi tot mai multe, ci cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puţine ar fi. Acesta va fi cu adevărat bogat.”

Cândva, un pustnic stătea şi îngheţa într-o peşteră. Singurul lucru care îl avea era un pai. Şi-a aşternut pe jos, în loc de saltea, jumătate din acesta. Cu cealaltă jumătate, şi-a acoperit trupul. Îi era însă în continuare frig . A spus atunci: „Dumnezeul meu, câţi alţi oameni mai buni decât mine, mai presus de mine, mai evlavioşi decât mine – căci eu-s un păcătos, un nimeni – se găsesc în închisori, cu mâinile în cătuşe, iar picioarele le sânt prinse în butuci de lemn. Iar eu le am pe toate! Am şi peştera mea, am şi paiul meu şi îmi întind picioarele ca un împărat.” Cu adevărat, le avea pe toate: o peşteră şi un pai; iar pentru el era tot ce îşi putea dori. Acest om era cu adevărat bogat!

Extras din Ahimandritul Epifanie Theodoropulos, Toata viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm

09
ian.
15

Cel mai mare păcat al zilelor noastre: oamenii s-au afundat în deznădejde și nu mai cred în Înviere

sofronieDeoarece femeile vremii noastre au pierdut această conștiință înaltă, au început să nască prunci după trup.

Copiii noștri au devenit incapabili pentru credință. Adeseori le este greu să creadă că sunt chipul Dumnezeului celui veșnic. Cel mai mare păcat al zilelor noastre constă în faptul că oamenii s-au afundat în deznădejde și nu mai cred în Înviere. Moartea omului este considerată de aceștia ca moartea cea din urmă, ca nimicire, în timp ce ea trebuie considerată drept clipa schimbării chipului existenței noastre, drept ziua nașterii noastre la viața cea mai înaltă, la plinătatea vieții ce aparține lui Dumnezeu.

Cu adevărat Evanghelia spune: „Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa”(Ioan 3, 36). „Amin, amin, zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă”(Ioan 5, 24). „Amin, amin zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac”(Ioan 8, 51). Și expresii asemănătoare putem aduce din destul.

Adeseori aud de la oameni: – Cum și de ce se întâmplă toate acestea?

Pentru ce majoritatea oamenilor și-au pierdut capacitatea de a crede? Oare, această nouă necredință nu este consecința vastei culturi, când ceea ce spune Sfânta Scriptură devine basm, vis irealizabil?

Credința, capacitatea de a crede, nu depinde în primul rând de gradul de cultură al omului. Într-adevăr, observăm că în vremea noastră, în care se răspândește cultura, credința slăbește, în timp ce ar trebui de fapt să se întâmple contrariul. Adică, cu cât mai vaste devin cunoștințele omului, cu atât mai multe pricini are pentru a recunoaște marea înțelepciune a creației lumii. Așadar, în ce constă rădăcina necredinței?

Înainte de toate, se cuvine să spunem că subiectul acesta este în primul rând lucrarea părinților, a taților și a mamelor.

Dacă părinții se comportă cu seriozitate față de faptul nașterii noului om, cu conștiința că pruncul născut poate fi cu adevărat „fiu al omului” după chipul Fiului Omului, adică al lui Hristos, atunci se pregătesc pentru această faptă nu așa cum de obicei se întâmplă ea.

Iată un exemplu minunat: Zaharia și Elisabeta se rugau de multă vreme ca să li se dăruiască un fiu… Dar ce s-a întâmplat?

„Şi i s-a arătat Îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului… şi încă din pântecele maicii sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor” (Luca. 1, 11-16).

Vedem în continuare că Ioan, aflându-se încă în pântecele maicii sale, a cunoscut vizita Maicii lui Hristos și a săltat de bucurie, iar bucuria lui s-a transmis maicii sale. Atunci aceea s-a umplut de duh proorocesc.

Altă pildă este proorocița Ana.

Așa și acum, dacă tații și mamele ar naște copii, conștienți de marea însemnătate a acestei fapte, atunci copiii lor s-ar umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicilor lor, iar credința în Dumnezeu, Creatorul a toate, ca față de Părintele lor, ar deveni pentru ei firească și nici o știință nu ar putea să le clatine această credință, deoarece „cel ce se naște din Duh, duh este”.

Așadar, existența lui Dumnezeu și apropierea Lui de noi este un fapt evident pentru un astfel de suflet. Iar necredința celor erudiți sau a celor inculți va fi în ochii acestor fii ai lui Dumnezeu ca o simplă dovadă că oamenii aceștia nu s-au născut încă de sus, și tocmai din această pricină nu cred în Dumnezeu, pentru că sunt numai trup, născuți din trup.

Însă ceea ce constituie o adevărată problemă pentru Biserică, pentru menirea ei, este cum să-i convingă pe oameni că sunt adevărați fii și fiice ai veșnicului Părinte; cum va arăta lumii posibilitatea unei alte vieți, asemenea vieții lui Hristos, sau cu cea a Prorocilor și a Sfinților.

Biserica este datoare să aducă în lume nu numai credința în Înviere, ci și garanția pentru ea. Atunci va fi de prisos pretenția pentru oricare alte învățături moraliste.

Extras din Extrase din: Arhim. Sofronie, Taina vieții creștine

09
ian.
15

E posibil sa-i iubesti pe toti?

1477-bE uşor să iubeşti omenirea.
Încearcă să-ţi iubeşti vecinul.
Apropiaţii aceştea…oare cum să înveţi să-i iubeşti pe toţi şi deodată? Sau se poate să iau careva trăsături care îmi sunt mai atrăgătoare şi după ele să-i aleg pe cei pe care să-i iubesc? Să încep cu cei mai atrăgători şi mai intelegenţi?

Sau cu acei care merg în transport spre serviciu. Şi de unde să iau această dragoste faţă de oameni? Doar nu-mi pot forţa inima faţă de sentimente de care nu e în stare. Sau totuşi aş putea să încerc să-mi impun această forţare?

Nu trebuie să aşteptăm că oamenii se vor comporta la fel şi cu prietenii şi cu duşmanii, cu rudele şi cu vecinii, cei dragi şi cei necunoscuţi. E ceva anormal şi poate să fie specific doar cuiva cu devieri seriose în psihic sau unui robot. Nu trebuie să te mustre conştiinţa pentru faptul că întâlnind o persoană apropiată sufletului tău, te simţi fericit şi de parcă o bucurie nemărginită cuprinde inima ta de la comunicarea cu el. Şi dimpotrivă numai văzând siluetul unui cunoscut îţi apare brusc dorinţa de a deveni invizibil sau a putea brusc să dispari din calea lui. Dacă nu ar fi şi aceste sentimente, atunci care ar fi lupta noastră? Unde ar fi încercarea de a ne stăpâni sentimentele, de a ne birui careva preferinţe şi judecări.

Există porunca a cincea, despre cinstirea tatălui şi a mamei. Porunca nu prevede şi menţionarea trăsăturilor morale ale părinţilor. E datoria noastră să-i cinstim indiferent de faptul de sunt alcoolici înstăriţi în această patimă sau creştini adevăraţi. Probabil anume din înţelegera greutăţilor din lupta cu propriul sine şi încercarea de a duce o viaţă morală frumoasă nu ni s-a spus “iubeşte” ci “cinsteşte”, ceea ce prevede să depunem un efort asupra noastră în cazul în care părinţii nu prea ar merita dragostea noastră. La fel e şi în relaţiile cu alţi oameni. Cui cinste – cinste, cui frică – frică. De unii ar trebui să-ţi fie frică că îţi sunt şefi, dar îi iubeşti şi te supui fără nici un efort, fiindcă sunt oameni care te atrag sufleteşte. Iar pe alţii ar trebui să-i iubeşti fiindcă îţi sunt rude, sau din careva alt motiv, şi te chinui pentru a simţi o dragoste faţă de ei, fiindcă trebuie să-ţi iubeşti aproapele, dar aflarea cu ei în aceeaşi încăpere îţi provoacă o stare de discomfort total.

Şi aşa este şi va fi mereu. Desigur că dacă îl iubeşti pe Creator, trebuie să-I iubeşti şi creaţia. Numai o dragoste adevarată faţă de Dumnzeu poate naşte şi o atitudine egală faţă de toţi oamenii, fără careva aprecieri şi judecări.

Iar deoarece adesea şchiopătăm foarte mult în îndeplinirea primii porunci, nu suntem în stare să trecem nici la îndeplinirea celei de a doua, şi ne chinuim de la această stare în care de parcă am dori să ne atârnăm faţă de toţi egal, dar simţurile nu ne lasă.

Să încercăm să vedem şi cum ar fi posibil depăşirea unor situaţii când deşi ţi-ai dori, nu poţi depăşi starea în care nu numai nu poţi să-ţi iubeşti aproapele, dar şi simţi faţă de el chiar o antipatie. Să presupunem că e colegul dvs de serviciu cu care sunteţi nevoit să munciţi cot la cot toată ziua. Aţi ieşit din casă şi în drum spre serviciu meditaţi cum să faceţi faţă acestei contruntări zilnice, totodată păstrându-vă calmul şi echilibrul. “Invaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi inţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni.”aşa se rugau stareţii de la Optina. Aşa ar trebui să încercăm să ne rugăm şi noi. Şi ne va vedea Domnul străduinţa şi ne va învăţa să şi facem, nu doar să zicem. Iar Sfântul Amvrosie de la Optina spune că dacă nu ai dragoste, fă faptele dragostei, chiar de trebuie să te forţezi pentru asta, şi Dumnezeu vâzând că îţi doreşti acest lucru şi lupţi pentru ea, îţi va trimite-o neapărat.

Dacă astăzi ai şansa să râzi de colegul tău (acela pe care nu-l suporţi) că are careva defecte în ţinuta sa, şi pe deasupra i s-a dezlegat şiretul nu o face. Dar spune-i în şoaptă, ca să nu atragă atenţia şi restul, şi vei face un mic fapt spre dragoste faţă de el. De ai văzut că i-a căzut mapa cu documente, ridic-o tu, nici nu va fi un efort peste puteri, şi nici nu-ţi va cădea coroana. Poate sunt nişte fapte mici şi neînsemnate, dar prin efortul pe care-l vei depune ca să-ţi depăşeşti propriile sentimente vei obţine şi dragostea de apropaele pe care îţi va trimite-o Domnul pentru străduinţa ta. Împumută nişte bani, condu-l, felicită-l cu ziua de naştere, i-ai apărarea, de poţi s-o faci şi de este necesar. Şi făcând toate acestea, depăşind poate şi încă acea ură sau resentimente, trecând peste inima care nu are încă prea multă dragoste, vei găsi calea spre ceea ce tinzi. Numai pe această cale vei putea descopiri experienţa de împăcare în propriul suflet cu acei cu care până nu demult te duşmăneai.

Situaţia e altfel în cazul în care cineva îşi doreşte o atitudine mai deosebită de la tine pentru el, îşi doreşte să-ţi facă un loc deosebit în sufletul său, desigur că aşteptând ceva asemănător şi din partea ta. Dar de nu simţi şi tu ceva la fel către el, de nu eşti convins că va fi în stare să aprecieze şi să păstreze adevărurile şi tainele inimii tale, nu te grăbi să-l faci destăinuitorul tău. Sfântul Serafim de Sarov spunea “cei care te înconjoară şi cu care eşti în pace pot să fie şi mii, dar taina inimii tale să o deschizi doar unuia dintr-o mie”. Omul mereu a fost o fire schimbătoare, iar mai ales omul din ziua de azi poate foarte uşor să-ţi tradeze încrederea şi să se poarte grosolan cu ceea ce ţi-i drag şi scump. Şi deaceea pentru să nu ne înmulţim rănile e mai bine să păstrăm o oarecare distanţă în relaţii, desigur că fără dispreţ şi aroganţă.

În cazul în care oamenii se aşteaptă de la tine un rol deosebit în viaţa lor, îşi doresc compasiune, sfaturi, iar tu nu găseşti în tine însuşi capacitatea de a le ajuta e mai bine să nu te implici mai mult de eşti în stare să o faci. Le va trimite Domnul pe cel care le va ajuta. Căci nu fiecare este în stare să păstreze şi o taină străină şi să aducă un ajutor adevărat, cu atât mai mult şi să nu judece sau dispreţuiască.

Ar fi minuant să ne propunem să fim aşa precum e aerul – mereu necesar, dar şi mereu neobservat de nimeni. Nimănui să nu te impui, şi nimănui să nu-i fii o povară şi totodată să încerci să fii anume acolo unde e necesar ajutorul tău. E un talent adevărat să o poţi face.

Sfantul Antonie cel Mare ne spune – că “de la aproapele vine şi viaţa şi moartea. Ca dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim şi dacă greşim fratelui, lui Hristos greşim”, iar Cuviosul Ioan Colov spunea că: “Nimeni nu clădeşte o casă de la acoperiş în jos, ci de la temelie în sus”. Iar lămurirea la aceste cuvinte fiindu-i “Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi sa-l folosesc, pentru ca de el atârnă toate poruncile lui Hristos”. Şi cum ne atârnăm noi faţă de aproapele, aşa se va atârna şi Dumnezeu faţă de noi. Deoarece ne iartă, ne iubeşte şi ne susţine Dumnezeu pe noi, ar trebui mereu să tindem să învăţăm să iertem, iubim şi suţinem pe fratele nostru.

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

09
ian.
15

Şi de la prima chemare, El vine!

hristosSă răguşim pronunţând mereu prea dulcele nume al lui Iisus, iar numele Său va deveni „mai dulce decât mierea şi decât fagurele de miere” (Ps. 18, 10) pentru laringele gânditor – inima. Cu nici un alt nume nu vom putea birui patimile, cu excepţia numelui lui Iisus. Cu nici un alt nume nu vom putea noi alunga întunericul din inima noastră şi să dobândim strălucirea conştiinţei luminoase care să iradieze în mintea noastră, în afara numelui lui Iisus.

Cu acest nume ne vom înarma şi în orice război şi bătălie Îl vom chema în ajutor ca pe generalul nostru. Şi de la prima chemare, El vine; atunci sufletul nostru se umple de curaj, iar noi înaintăm fără teamă spre nevăzutul război, cu Iisus Hristos în frunte. Să luptăm în gândurile noastre, nădăjduind mereu în Dumnezeu. Să stăm mereu înarmaţi cu rugăciunea şi cu trezvia. Să fim treji împotriva hoţilor – gândurile cele de-a stânga – fără a le lăsa pe cele de-a dreapta necercetate, ca nu cumva să primim gânduri rele care simulează nevinovăţia.

 

Din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 283

09
ian.
15

EVANGHELIA ZILEI: 2015-01-09

După Prăznuirea Botezului Domnului şi Sfântul Mucenic Polieuct

Evanghelia de la Marcu
(I, 9-15)

n vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S’a botezat în Iordan de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El. Şi glas s’a făcut din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“. Şi îndată Duhul L-a scos în pustie. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau. După ce Ioan a fost întemniţat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi zicând: „Plinitu-s’a vremea şi împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“
09
ian.
15

Apostolul Zilei : 2015-01-09

După Prăznuirea Botezului Domnului şi Sfântul Mucenic Polieuct

Ap. Iacov 2,

1-13

f-150x1501raţilor, nu căutaţi la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi? Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi; iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege». Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis: «Să nu săvârşeşti adulter», a zis şi: «Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi, prin legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.



Blog Stats

  • 323.353 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte