Arhivă pentru 15 ianuarie 2015

15
ian.
15

Să-I multumești din toată inima lui Dumnezeu!

ilie cleopaTotdeauna când îti ajută Dumnezeu să faci un gard, o fântână, un grajd, o casă, o punte, să măriti o fată, să însori un băiat, să iei un examen, să-ti reusească o operatie, să-I aduci lui Dumnezeu jertfă de multumire si să-I multumesti din toată inima, căci prin aceasta Îl pleci pe Dumnezeu să-ti facă mai mare bine în viitor.

Iar dacă nu-I veti aduce multumire si dacă veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astăzi, care au gonit pe Mântuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: „N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem să-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem să primim binefacerile Tale!” Să nu fie!…

 Dumnezeu si Preacurata Lui Maică si toti sfintii să ne ajute tuturor să-I multumim pururea lui Dumnezeu din toată inima pentru binefacerile Lui!

Din Predică despre cei doi îndrăciţi, “Predici la Duminicile de peste an”, Editura Scara 2002

15
ian.
15

Mai mamă decât mama – o pisică a încălzit câteva ore copilul abandonat

7902135-600x400Într-una din cladirile inalte din Obninsk, regiunea Kaluga (Rusia) a fost găsit un copilaș abandonat. Temperatura din bloc era destul de scăzută, dar copilul nu a pățit nimic datorită unei pisici fără stăpân.

Pisica Murka, care de trei ani care locuiește în acest bloc, s-a culcat în cutia unde a fost abandonat copilul, astfel încât el n-a înghețat.

Copilul a fost găsit de o locuitoare a casei, ea auzind miaunatul insistent al pisicii.  Astfel ea l-a salvat pe băiețelul de aproximativ 2 luni.

În scară era destul de frig, dar copilul nu a înghețat. Pisica l-a încălzit pe parcursul la cele câteca ore pe care copilul le-a petrecut în bloc.  Băiețelul era suficient de bine îmbrăcat, iar lângă el au fost găsite scutece și un pachet cu lapte praf pentru bebeluși.

În timp ce locuitorii casei așteptau medicii și poliția, Murka tot timpul era aproape și încerca să lingă copilul. Când paramedicii s-au îndreptat cu băețelul către ambulanță, pisica a ieșit împreună cu ei și a încercat să urce în mașină. Copilul a fost dus la unul dintre spitalele orașului Obninsk. El este complet sănătos, viața lui nefiind în pericol.

sursa pravmir.ru

15
ian.
15

Ne putem ruga permanent în lume?

P1030537qNe putem ruga permanent în lume?

Aş zice că nu. Tot îndemnul dat de Hristos este cu neputinţă omului a-l împlini. Mântuirea nu este cu pu­tinţă omului, dar „ce este cu neputinţă la om, este cu putinţă la Dumnezeu” (Matei 19, 26). Vă spun lucrurile acestea în­trucât, de multe ori ne smintim când vedem cât de grea este rugăciunea, facerea de bine oarecare. Subliniez: Nu este greu, este cu neputință. Şi cred că, dacă îl în­ţelegeţi în profunzimea şi adevărul lui, acest cuvânt o să vă mângâie în loc să vă deznădăjduiască.

Însă datoria noastră este să căutăm către Dumne­zeu. Şi Dumnezeu face în noi ceea ce nouă ne este cu neputință. Din fiecare clipă trebuie să facem o legătură cu Dumnezeu, dacă nu trăieşte în sufletul nostru rugăciunea cea neîntreruptă, darul Duhului Sfânt. V-aş spune un lucru important. Uneori cugetăm, poate cu frică, la cele ce vor fi şi mai ales la moartea care ne aşteaptă pe fiecare. Binecuvântaţi aceste momente de pe acum.

Aşa fac şi eu: „Doamne, nu ştiu ce o să fie până la moarte, dar până atunci izbăvește-mă de cel rău, că Tu, dacă mă laşi pe mine singur, ştii ce am să fac, că acum am înţeles şi eu”.

Din Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 85

15
ian.
15

Minunea Maicii Domnului și a Sfântului Serafim de Sarov

sf_serafim_de_sarov_audioFratele Cornel relatează în cele de mai jos minunea pe care a trăit-o datorită ajutorului Sfântului Serafim și al Maicii Domnului. „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu !”.

Nu reușeam sa avem un copil.

După ceva ani, într-o noapte, am visat două racle din care ieșea lumină puternică. Spre una eu am strigat: „Ajută-mă, Sfinte Nectarie!”, iar spre cealaltă „Ajută-mă, Sfinte Serafime!”. Când m-am trezit, mi-am dat seama că de Sfântul Nectarie am auzit, dar Sfântul Serafim niciodată. Adevărat că nici pe la Biserică nu prea am fost…
Așadar, după ce m-am trezit, cu visul încă proaspăt, m-am întrebat: „O fi existând un Sfânt cu numele de Serafim?”. Eram convins ca nu există un sfânt cu numele asta. În viața mea de până atunci nu am auzit de numele acesta.
Și am aflat de pe internet că da, există un Sfânt cu acest nume (și încă unul mare) și că o mică părticică din moaște se află la Biserica Mihai Vodă în București.

Am ajuns după un timp la acea mănăstire și am văzut o raclă cu părticele de la mai mulți Sfinți ruși.

La biserica Mihai Voda se află și o frumoasă icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului care are si puterea de a vindeca „nerodirea”. Am citit 40 de zile canonul icoanei și după încă 3 zile după ce am început să citesc „Acatistul Bunei Vestiri” … soția a avut un test de sarcină pozitiv. Am înțeles după aceea că Sfântul ne chemase la Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Îndrumătoarea”.

După ani de zile de „încercări”și tratament, acum așteptăm un copil.

Ca o concluzie: un Sfânt de care nu am auzit în viața mea mi s-a arătat in vis și m-a chemat la acea biserica. Am citit despre viața Sfântului Serafim si m-am minunat de aceasta. Citesc din când în când rugăciunea Sfântului Serafim.

 

 Rugăciune către Sfântul Serafim
O, preasfinte Cuvioase și de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriți și neputincioși, împovărați cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor și mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate și ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ținem cu tărie credința ortodoxă, cu sârguință să-I aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele noastre în evlavie creștinească, cu harul bine să sporim și să fim vrednici de ajutorul și mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credință și cu dragoste ne rugăm ție și nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum și în ceasul sfârșitului nostru ajută-ne și apără-ne cu rugăciunile tale de săgețile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moșteni fericirea lăcașurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire și adună-ne la lumina cea neinserată a vieții veșnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim și să cântăm împreună cu toți Sfinții Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în vecii vecilor.
Amin.
15
ian.
15

Pentru aflarea adevărului însă, trebuie să căutaţi mai adânc

56538_600Opusul inimii iubitoare, care primeşte descoperirea lui Dumnezeu, este calculul făcut cu sânge rece pentru a obţine tot ce se poate de la oameni.

În viaţa religioasă, acesta duce la măsluire şi la toate felurile de şarlatanie. Dacă vă uitaţi la lumea religioasă de astăzi, veţi vedea că cea mai mare parte a ei merge pe acestă cale: e atâta falsitate, poză, calcul, se face atâta uz de valurile modei care fac să fie în vogă mai întâi o religie sau o atitudine religioasă, apoi alta…

Pentru aflarea adevărului însă, trebuie să căutaţi mai adânc.

Din Ieromonah Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului, Editura Sofia, p. 33-34

15
ian.
15

Hristos să fie pacea noastră!

icoanaFrământarea lăuntrică poate afecta relaţiile cu ceilalţi? Dacă ai o nemulţumire sau dacă eşti tulburat, relaţia cu cel de lângă tine este afectată de tulburare? Cum poţi să scapi de tulburare sau de mâhnire fără să-i afectezi pe ceilalţi?

Problema noastră, a omului modern, în general, este că ne preocupăm prea mult de mâhnirile noastre şi prea puţin de liniştile noastre. Uitaţi-vă cum căutăm să ne enervăm cu orice preţ. Ne sare muştarul din orice: s-a închis uşa prea repede, ăla a alergat pe lângă mine, ăla a strănutat, ăla nu mi-a zâmbit când am vrut eu sau mi-a zâmbit când nu am vrut.

Sigur că în momentul în care cauţi astfel de motive de mâhnire în raport cu viaţa ta cotidiană vor fi mult mai multe prilejurile de supărare şi de întristare decât cele de bucurie şi de împlinire. Ce vreau să vă spun este că, din nefericire pentru noi, încă nu reuşim sau reuşim prea rar să ne creştem într-atât în Hristos, încât Hristos să fie pacea noastră şi această pace să se transfere către ceilalţi.

Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt de învăţătură din Duminica Paştelui, de la Utrenia Învierii, un cuvânt care, de obicei, pentru faptul că are o pagină şi jumătate în cartea de slujbă, este un pic sărit. Se mai întâmplă une­ori… că unii îl sar. Dar în esenţă el este acolo şi poate fi citit. Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? Înşiră motivele pentru care trebuie să ne bucurăm… Bucuraţi-vă pentru cutare, cutare…

Şi zice: Bucuraţi-vă toţi, căci din mormânt a izvorât iertarea! Ce vine Hristos să aducă sufletelor neliniştite ale apostolilor este iertarea Lui.

Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 25-27

15
ian.
15

Fapta bună se dovedeşte de folos numai când se face din iubire pentru Hristos

13Fapta bună se dovedeşte de folos numai când se face din iubire pentru Hristos, iar atunci aceasta şi în viaţa pământească ne umple cu harul Sfântului Duh. Şi după cum s-a scris: „Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură” (Ioan 3, 34).

Trebuie să ştiţi, bucuria mea că o faptă bună aduce roadele Sfântului Duh numai când se face din iubire pentru Hristos. Fapta bună, desigur, chiar şi dacă nu se face pentru Hristos, nu încetează să fie bună. Scriptura scrie: În orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El (Fapte 10, 35). Cât de plăcut îi este lui Dumnezeu omul care lucrează dreptatea, se vede şi din întâmplarea din Evanghelie a sutaşului Corneliu. Corneliu era temător de Dumnezeu şi foarte milostiv. Acestuia deci, pe când se ruga, i-a apărut un înger al Domnului şi i-a spus: Aşadar, trimite la Iope şi cheamă-l pe Simon cel ce se numeşte Petru (Fapte 10, 32). Petru i-a vorbit lui Corneliu despre viaţa veşnică, şi a crezut acesta şi toată familia sa.

Domnul foloseşte toate mijloacele Lui dumnezeieşti pentru a da prilejul unui asemenea om, ca răsplată pentru faptele sale bune, să nu fie lipsit de fericirea veşnică.

Din povestirea aceasta evanghelică tragem concluzia că, Domnul, în ceea ce priveşte faptele bune care nu se fac din iubire pentru El, se limitează la a ne da mijloace pentru ca noi să le folosim. Şi de noi depinde dacă le folosim ori nu. Iată de ce le-a spus Domnul evreilor: Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem […], păcatul vostru rămâne (Ioan 9, 41).

Aşadar, când cineva săvârşeşte fapta bună precum Corneliu, nu pentru Hristos, dar după aceea va crede în El, atunci faptele sale bune vor fi socotite ca şi cum s-ar fi făcut pentru Hristos. Însă dacă nu va crede în Hristos, nu are dreptul să se vaite că faptele lui bune n-au adus roade.

Căci fapta bună se dovedeşte de folos numai când se face din iubire pentru Hristos, iar atunci aceasta şi în viaţa pământească ne umple cu harul Sfântului Duh. Şi după cum s-a scris: Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură

(Ioan 3, 34).

Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 359-360

15
ian.
15

Un suflet binecuvântat, trecut prin multe încercări

shemot_640x360Mărturii dătătoare de nădejde din cuptorul a treizeci de ani de boli, dureri și încercări binefăcătoare

Dimitra Kondu s‑a născut în anul 1952 în satul Likuria din Kalavrita și a fost al doilea copil din cei zece ai familiei sale. În 1965 s‑a descoperit că suferă de miastenie[1]. De atunci a început mucenicia ei. Orice mișcare o făcea cu greutate. Ea însăși mărturisește: „Toți mușchii îmi erau foarte slăbiți. Cădeam la pământ și nu puteam să mă ridic singură. Mâncam foarte puțin și beam puțină apă, pentru că nu puteam să mestec și să înghit, iar pentru a nu‑i îngrijora pe părinții mei nu le spuneam, pentru că vedeam în ce sărăcie și lipsuri se află. De multe ori am căzut în noroi și am rămas așa pentru multe ore sau în zăpadă sau m‑a udat ploaia, pentru că părinții mei lipseau toată ziua de acasă, fiind ocupați cu lucrări agricole. Așa au trecut primii ani de boală în sat. După trei ani am putut intra în Spitalul Atenei. De atunci a început mutarea dintr‑un spital într‑altul. În fiecare spital stăteam șase luni, lipsită de îngrijire din partea familiei, de haine și bani.

În 1971, la Spitalul Crucea Roșie Elenă din Atena, s‑a spovedit: „Au căzut primii solzi ai păcatului de pe ochii mei sub epitrahilul cinstitului părinte Elpidie, duhovnicul spitalului. Domnul a ales ca loc al întâlnirii noastre spitalul”, mărturisește ea însăși. Din 1975 până în 1980 a fost internată în Azilul pentru bolnavi incurabili din Patra. „În 1980 (Dumnezeu) a revărsat milostivirea Sa asupra mea. Am simţit dragostea Sa covârșitoare. Mi S‑a dăruit în întregime. Cum? Minunează‑te de dragostea Lui părintească! De la cap până la degetele picioarelor eram nemișcată. Atât de mare era slăbiciunea, încât nu mă puteam mișca deloc. Eram ca o legumă. Ochii nu se deschideau, iar dacă totuși se deschideau, vedeam ca prin ceaţă sau dublu. Nu puteam să vorbesc deloc, nici să‑mi înghit saliva, iar plămânii nu funcţionau cum trebuie. Primeam oxigen și uneori îmi puneau un aparat pentru respiraţie. De două ori inima a încetat brusc să mai bată. Sistemul digestiv nu funcţiona, iar trei sferturi din stomac erau paralizate. La rinichi aveam colici, hemoragii etc. Pentru urină vreme de doisprezece ai am avut cateter. Am avut multe probleme de circulaţie și tromboze, iar tensiunea arterială avea fluctuaţii. Tot trupul era perforat de injecţii intravenoase, biopsii etc. În nas am avut vreme de șase ani un tub, care ajungea până în stomac, prin care îmi dădeau medicamentele, pentru că nu le puteam lua pe gură. Am avut infecţii urinare vreme de doisprezece ani, anemie, am făcut tratamente cu antibiotice, am avut dureri de cap care nu treceau cu nimic. Îmi făceau câte șapte injecţii intravenoase pe zi. Am avut perfuzii vreme de trei ani, fără să iau pe gură nici măcar o lingură de lapte.

Astfel am încercat foamea și setea în cel mai înalt grad al lor. În acești trei ani cât am avut perfuzii, nu am putut dormi, pentru că trebuia să le supraveghez, iar doza zilnică de medicamente ajungea la șaizeci‑șaptezeci de pastile pe stomacul gol cu desăvârșire. De multe ori am fost aproape de moarte. Desigur, toate acestea par un chin, însă realitatea a fost alta. Niciodată nu voi putea descrie dulceaţa, odihna sufletească și bucuria. Voi spune numai aceasta: cu mintea îmbrăţișam și sărutam perfuzii, tuburi de oxigen, răni… Azilul a fost pentru mine școala în care Părintele meu m‑a dus ca să învăţ limba care se vorbește în Ceruri.”

Viața Dimitrei nu a fost numai suferință și durere, ci în același timp a fost și bucurie duhovnicească. Despre călătoria ei duhovnicească ne povestește ea însăși: „Când eram copil eu nu știam ce înseamnă viață duhovnicească. Părinții mei m‑au învățat evlavia, însă din acel an mântuitor 1965, când dragostea lui Dumnezeu a binevoit să mă cerceteze, s‑a întâmplat ceva înlăuntrul meu. M‑am alipit de El cu toată ființa mea. Nu mai era altă răsuflare întru mine, ci numai o flacără care ardea înlăuntrul meu. Așa am simțit. Toate îmi erau indiferente, toate îmi erau străine, nu eram legată de nimic din cele de pe pământ. Inima mea de copil mi‑a fost cuprinsă de o pace și odihnă adâncă. Pe toate le‑am așezat sub veșnicie și am primit cu recunoștință tot ce mi se întâmpla, pentru că aveau să mă pregătească precum un foc curățitor pentru patria mea cea iubită.”

De multe ori Dimitra simțea durerea preschimbându‑se în odihnă. Ea scria: „Durerile mele nu au nici leac, însă atunci când toată această stare este învelită cu căldură … cu desfătare dumnezeiască, atunci se face praznic. Când însă lipsește această trăire duhovnicească, atunci se năpustesc asupra mea tot felul de gânduri: De ce trebuie să vină asupra mea toate durerile? Toată suferința de pe pământ trebuie să o port eu?

Și atunci mă împuținez cu sufletul și plâng. Este un mare chin și atunci Îl aștept pe Dumnezeu,

«Cel ce mă mântuiește de puţinătatea sufletului și de vifor»[2]”.

Din cartea „Dimitra Kondu”, Editura Taos, Patra 2001

[1] Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. (n. tr.)
[2] Psalm 54, 8.

15
ian.
15

Cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu”

cersetor-1321047133Îndemna si la milostenie: ”Să nu plece nimeni de la voi nemiluit, mamă! N-ai un ban, dă-i un cartof, un colt de pâine, o batistă, dă-i ceva cât de putin. Dacă dai putin, dar îti pare rău că nu dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au întâlnit două mari virtuti: milostenia cu smerenia”.

Sfătuia pe fiecare să facă milostenie în numele lui Hristos, după puterea sa, că cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu” si se mântuieste cel mai usor. Că zice Domnul în Sfânta Evanghelie: Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7).

Ioanichie Balan, Viata Parintelui Cleopa, Editura Doxologia, Iasi, 2011
15
ian.
15

Inervenţia raţiunii omeneşti în voia lui Dumnezeu în ce priveşte naşterea de prunci

prunciDe multe ori, destule perechi de soţi îmi destăinuiesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi îmi cer părerea. Unele perechi se gândesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobândească mai mulţi.  Însă ceea ce îi va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al  naşterii de prunci.

Să-şi încredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor. Trebuie să creadă că Dumnezeu, Care se îngrijeşte de păsările cerului, cu atât mai mult se va îngrji de proprii lor copii. Era un marinar care s-a căsătorit la vârsta de douăzeci şi opt de ani. Sărac şi el, săracă şi fata pe care a luat-o, au închiriat un subsol în care să locuiască. Tânăra a găsit ceva de lucru şi trăiau foarte cumpătat. Închipuiţi-vă, drept masă aveau o ladă de fructe, pe care le-au cumpărat o singură dată. După aceea au dobândit şi copii şi făceau mari economii ca să-i crească. Şi cu toate acestea, încet încet s-au căpătuit.

Unii încearcă mai întâi să le aranjeze pe toate celelalte şi după accea se gândesc la copii. Nu-L pun la socoteală deloc pe Dumnezeu. Alţii spun: „Astăzi viaţa este grea. Ajunge un copil, cu toate că şi pe acesta îl creşti cu destulă greutate”, şi nu mai fac alţi copii. Aceştia nu-şi dau seama cât de mult păcătuiesc cu această concepţie a lor, pentru că nu-şi pun nădejdea în Dumnezeu.

Dumnezeu este milostiv şi de îndată ce va vedea că nu mai pot face faţă, nu le va mai dărui alţi copii. Mulţi se căsătoresc, dar nu se gândesc că scopul căsătoriei este să facă copii şi să-i educe creştineşte. Nu vor copii mulţi, ca să nu aibă necazuri, dar au în apartamentele lor câini, pisici… Mi-au spus unii că acum în America, unii oameni ţin în casele lor în loc  de câini, un fel de purceluşi, care sunt foarte scumpi şi nu cresc repede. Au fost făcuţi în aşa fel, încât să-i poată ţine în apartamentele lor. Nu vor să aibă copii, pentru că le vine greu să-i spele etc., dar să spele porci nu. Câinele cel puţin este şi paznic. Dar ca să ţii porci în casă… înfricoşător! în Australia am văzut azile pentru câini, pisici…, chiar şi cimitir pentru animale.

Oamenii, aşa cum progresează, vor creşte şoareci şi vor face conserve din ei pentru a hrăni pisicile, vor creşte şi iepuri pentru a hrăni câinii, în timp ce atâţia oameni mor de foame. Şi ca să vezi, dacă omoară cineva un câine, se poate să plătească mai mult decât dacă ar omori un om. Depinde, fireşte, şi al cui este câinele… Unde am ajuns?» În vremea noastră omul valorează mai puţin decât un câine.

Pentru mulţi care trăiesc lumeşte, astăzi familia nu mai are sens. De aceea tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie îşi omoară copiii prin avorturi, şi astfel ei singuri îşi stârpesc neamul lor. Adică ei singuri se distrug, nu îi distruge Dumnezeu. În timp ce oamenii credincioşi, care tin poruncile lui Dumnezeu, primesc harul dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu este obligat oarecum să-i ajute în aceşti ani grei prin care trecem.  Şi vedem creştini familişti, aducând la viată pe toti copiii dăruiţi lor de Dumnezeu şi crescându-i în frica Lui. Iar toti aceşti copii sunt echilibraţi, bucuroşi, şi sporesc în toate, având asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu.

De la neliniştea pentru apropierea sfârşitului lumii, vedem astăzi cum, cu harul lui Dumnezeu, propăşeşte o generaţie bună. Diavolul distruge, dar şi Bunul Dumnezeu lucrează şi nu va lăsa să dispară neamul nostru.

Extras din
Cuviosul Paisie Aghioritul, “Viaţa de familie“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p.68-70
15
ian.
15

Din nefericire pentru noi, raiul şi iadul nu depind de Dumnezeu

Nu, fraţilor, din nefericire pentru noi, raiul şi iadul nu depind de Dumnezeu. Dacă ar depinde de Dumnezeu, n-am avea de ce să ne temem. N-avem de ce să ne temem de Iubire.

Dar nu depinde de Dumnezeu, depinde în întregime de noi, şi aceasta este toată tragedia. Dumnezeu vrea ca noi să fim după chipul Său, veşnic liberi. El ne respectă în chip absolut. Aceasta este iubirea. Fără respect, nu putem vorbi de iubire. Suntem oameni pentru că suntem liberi. Dacă n-am fi liberi, am fi animale inteligente, nu oameni.

Dumnezeu nu îşi va retrage niciodată acest dar al libertăţii care ne face să fim ceea ce suntem. Adică vom fi întotdeauna ceea ce vrem să fim, prieteni sau duşmani ai lui Dumnezeu, şi nu există schimbare în sinea noastră cea mai adâncă.

Sfinţii părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului,  Editura Deisis, Sibiu, 2003

15
ian.
15

Sfaturi duhovniceşti ale Sfântului Serafim de Sarov

serafimAminteşte-ţi mereu, ascultarea le întrece pe toate. Ea întrece postul şi rugăciunea! Iar noi nu numai caănu trebuie să o refuzam, trebuie să alergăm în întâmpinarea ei! Noi trebuie să răbdam orice necaz care ar veni din partea fraţilor fără să ne tulburam şi să cârtim.
Sufletul trebuie alimentat şi hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui să practicăm lectura Noului Testment şi a Psaltirii. Aceasta ar trebui făcută în picioare. Din această lectura vine iluminarea minţii care este schimbată printr-o dumnezeiască schimbare.
Cel ce citeşte Sfânta Scriptură primeşte o căldură care în singurătate dă nastere la lacrimi, prin care omul este încălzit iar şi iar, umplut de daruri duhovniceşti, care dau o încântare minţii şi inimii dincolo de orice închipuire.

Mai presus de toate, aceasta trebuie facuta pentru a dobandi pacea sufletului: „Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.” (Ps.118,165). Este foarte util sa citesti intrega Biblie intr-un mod inteligent. Caci numai prin acest exercitiu singur, pe langa alte bune lucrari, Domnul nu-l va lipsi pe om de mila Sa, ci va inmulti darul sau de intelegere.

Cei ce cu adevarat s-au hotarat sa slujeasca Domnului Dumnezeu trebuie sa se straduiasca a-si aminti mereu de Dumnezeu si sa rosteasca rugaciunea catre Iisus Hristos.

In biserica, atunci cand te rogi, e de folos sa stai cu ochii inchisi, cu o atentie concentrata si sa deschizi ochii doar cand te molesesti sau cand somnul iti da tarcoale si te face sa motai. Atunci ochii trebuie atintiti catre o icoana si catre lumina candelei ce arde dinaintea ei.

Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre.

In fiecare zi sa dormi negresit noaptea patru ore – de la zece seara pana la doua noaptea. Daca te simti slabit, poti sa dormi si in timpul zilei. Pastreaza aceasta regula permanent pana la sfarsitul vietii tale, fiindca este absolut necesara pentru odihna capului tau. Eu insumi din tinerete am pastrat-o cu rigurozitate. Noi cerem mereu bunului Dumnezeu odihna in timpul noptii si astfel nu vei deveni neputincios, ci sanatos si vesel.

Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mamanca suficient, la cina fii moderat.

Dar un trup care este epuizat de penitenta si de boala trebuie intarit printr-un somn moderat, hrana si bautura moderate indiferent de perioada de timp.

Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult.

Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea : „si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7) Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi.

Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: „tulburatu-m-am si n-am grait” (Ps. 76, 4) Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca „trebuie evitata acedia” si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului.

Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun.

Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert.

Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat.

Daca nu suntem de acord cu gandurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. In timpul acestor atacuri, trebuie sa te indrepti cu rugaciunea catre Domnul Dumnezeu, asa incat scanteia patimilor celor rele sa fie alungata de la bun inceput. Atunci flacara patimilor nu va mai creste.

Trupul este robul, sufletul este stapanul. Si de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci cand trupul este slabit si extenuat de boli; caci in acest fel patimile slabesc si omul devine normal. Dar boala trupeasca in sine este ceva nascut din pricina patimilor. Inlatura pacatul si boala va pleca

15
ian.
15

Avort sau „Te iubesc mămicuţa mea scumpă… ” ?

57xMA4KVYIwAveam 24 de ani… abia mă măritasem de 3 luni şi îl cunoşteam de numai 4 luni… eram încă studentă… cum să fac copil când încă nu îmi cunoşteam bine soţul, nu mă realizasem profesional?…

Am plecat plângând de la doctor. Teama mea devenise realitate: eram însărcinată. Mergeam pe stradă şi plângeam… nu îmi doream încă copil, nu mai fusesem niciodată însărcinată… era mult prea devreme, nu îmi trăisem încă tinereţea, luna de miere… Dar mai presus de toate răsunau din memorie plânsetele mamei mele când mă ruga să nu fac niciodată avort căci voi rămâne marcată pe viaţă… orice s-ar întâmpla, daca Bunul Dumnezeu a îngăduit să mai vină pe lume un sufleţel, nu îl va lăsa niciodată de izbelişte: „Să nu faci niciodată greşeala mea”  îmi răsunau în minte rugăminţile mamei mele …

Am ajuns acasă şi i-am dat soţului vestea. Concluzia: avortul. Că suntem încă prea tineri, nici nu ne cunoaştem prea bine, poate nu ne vom înţelege şi copilul va rămâne fără familie… etc …

Au urmat nopţi de plânsete şi frământări, vedeam mereu inimioara de pe ecranul ecografului care bătea în mine… Cu ce drept să o opresc eu să mai bată??? E copilul meu, e adevărata mea jumătate… cum să fac aşa ceva??? Fie ce-o fi… nu îl omor!!!

I-am spus soţului decizia mea. Au urmat o serie de stări tensionate, dar Dumnezeu m-a întărit şi am mers mai departe…

L-am adus pe lume pe băieţelul meu minunat, Alexandru. Are acum 4 ani şi jumătate şi încă un frăţior de 1 an şi jumătate, David – şi el un alt „neaşteptat”.

După ce s-a născut şi David, soţul meu ne-a părăsit… Nu ne mai înţelegeam, îmi reproşa că eu am făcut intenţionat aceşti copii…

Fetelor, acum am 29 de ani şi am 2 băieţei MINUNATI, oglinda ochilor mei şi toată fericirea mea.

Suntem foarte fericiţi toţi trei… Dumnezeu ne ajută în fiecare clipă … suntem cu toţii făpturile Lui şi trebuie numai să Îi acordăm toată încrederea ca să vedem imediat şi rezultatele.

Sunt sigură că soţul meu se va întoarce la copiii lui. Dumnezeu îl iubeşte şi pe el şi îl va lumina la un moment dat. Eu mă rog mereu pentru asta.

Vreau să vă împărtăşesc gândurile mele şi să vă rog să meditaţi şi să vă informaţi foarte bine înainte să faceţi un avort. Să întrebaţi ceea ce simt pe toate femeile din jur care au făcut avort, şi pe toate mămicile fericite care au scăpat de ispita ucigaşă.

Eram şi încă sunt tânără, doream să îmi trăiesc viaţa, să umblu prin discoteci etc… Au venit copiii şi mă gândeam că s-a sfârşit viaţa mea, că voi fi prizonieră în casă cu doi pui mici, că mi s-a terminat viata şi libertatea…

NIMIC MAI FALS!!! Aceşti pui mici crescuţi din noi sunt izvorul adevăratei noastre fericiri!!! Nu mă credeţi? Lăsaţi-i să trăiască şi o să vă convingeţi singure!!! Răspundeţi acestei provocări şi veţi ajunge la aceeaşi concluzie.

Care „Te iubesc” credeţi că vă va încălzi cu adevărat inima? Cel spus în momente fierbinţi de cel care doreşte conştient sau inconştient să obţină „ceva” de la noi sau… cel spus de un sufleţel mic, sincer şi curat?

„Te iubesc mămicuţa mea scumpă. Eşti cea mai frumoasa mămică din lume”… mi se spune de câteva ori zilnic de puiul meu pe care acum 5 ani mă gândeam să îl avortez…

Am văzut de curând pe internet un film de 20 de minute cu un avort  filmat live. Intraţi pe pagina aceasta http://www.avort.ro/strigatul-mut.php şi uitaţi-vă la film. Eu am plâns şi m-am rugat să lumineze Dumnezeu minţile tuturor femeilor să nu facem sau să mai facem vreodată aşa ceva …

Acum am un pui mic, de 1 an şi jumătate în braţe care nu mă lasă să scriu… mă trage de par, mă pupă, bate cu pălmuţele în tastatură… miroase tot a lăptic şi spune mereu „mama” cu atâta dragoste şi cu cea mai fericită „mocuşoară” …

Alegeţi, dragile mele… ne vrem copiii strângându-ne în braţe sau măcelăriţi în bucăţi în aspiratoarele din cabinetele ginecologice…?

Eu sunt fericită … Fiţi şi voi alături de mine şi puii voştri minunaţi.

Cristina

15
ian.
15

EVANGHELIA ZILEI: 2015-01-15

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XXI, 28-33)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie“. Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape. Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
15
ian.
15

Site-ul ziarului Lumina al BOR a fost spart: Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah

Site-ul-ziarului-Lumina-al-BOR-a-fost-spart.-Nu-există-alt-Dumnezeu-în-afară-de-Allah-800x400Site-ul ziarului Lumina al Bisericii Ortodoxe Române a fost spart de hackeri, care au postat un mesaj în limba franceză: „Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah, iar Mahomed este trimisul lui Allah”.

Atacul este revendicat de hackerii „darkshadow” şi „xWARRIORtn”.

Pe site a fost postat următorul mesaj:

„Nous sommes habitués à votre faiblesse quand vous avez tués des innocents en Tunisie et en Algérie. Mais aujourd’hui, Vous avez dépassé vos limites ! Fallaga a été ici a l’époque pour faire fin a vos actes berbères en Tunisie. Aujourd’hui nous sommes les petits-fils de Daghbaji et Lazher Chariti… Aujourd’hui nous sommes ici pour protéger notre réligion Fallaga sera toujours l’obstacle, vous ne pourrais jamais le dépasser . 1,5 Million Tuer par des forces Francaise en algerie nos grandperes fallaga dont tuer par les forces francaise nos freres en mali tuer aussi par les forces francaise ki est le vrais terrorist ??”

Mesajul este semnat „FallaGa Team, TUNISIAN CYBER RESISTANCE”, o organizaţie cunoscută pentru vederile sale anti-israeliene, potrivit hotnews.ro.

Interesant este ca hackeri au modificat doar pagina www.ziarullumina.ro, site-ul poate fi in continuare accesat in varianta ziarullumina.ro.

sursa http://activenews.ro

15
ian.
15

Apostolul Zilei : 2015-01-15

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Evrei 7,

1-6

f-150x1501raţilor, Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor, şi l-a binecuvântat, căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat.



Blog Stats

  • 323.353 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte