– Unii spun: “În această bisericuţă intimă, trăiesc Sfânta Liturghie; într-o biserică mare n-o trăiesc. Dacă este vreo bisericuţă văruită în alb, nu simt nimic, dacă însă este pictată, are catapeteasmă frumoasă etc. Acolo trăiesc Sfânta Liturghie”. Asta este pentru un om care n-are poftă de mâncare şi-i pui puţină sare, puţin piper, ca să-i vină pofta de mâncare.
Citește în continuare ‘Toţi caută odihna, dar odihna vine dinlăuntrul nostru’
Egoist și individualist, ghidat numai de propriile interese și plăceri, tânărul crescut în fața micului ecran este incapabil să se descurce singur în viață. În privința relației de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rău.
Cu toate că-și cheltuiește o mare parte a tinereții cu această problemă, nu știe mai nimic despre ce înseamnă cu adevărat dragostea, nu știe practic să iubească pentru că nu a învățat să rabde, să ierte, să se jertfească, să-l compătimească pe celălalt, să-i asume neputințele și să-l sprijine.
Citește în continuare ‘Tânărul de astăzi nu știe mai nimic despre ce înseamnă cu adevărat dragostea’
A fost odinioară o femeie creştină măritată cu un bărbat păgân, care trăia cu bărbatul ei în iubire şi sărăcie. Muncind din greu, bărbatul a câştigat cincizeci de monede de argint, şi i-a zis soţiei lui aşa: să pună banii aceştia la schimbătorii de bani, ca să îi poată lua înapoi cu dobândă; altminteri, vor fi nevoiţi să îi cheltuiască ban cu ban, şi iar vor rămâne săraci.
Și te mărturisești incomplet cu câte din astea faci: judeci, vorbești de rău, și ele se înregistrează toate.
E ușor să spui: „Uite ce a făcut!”, dar tu nu știi de ce a făcut și nici nu-i cunoști întoarcerea lui cu lacrimi. Și nu auziți că-i mai iubit de Dumnezeu, dacă se întoarce, decât cel care nu a căzut? Și ce te faci tu? Pentru că s-a creat un obicei, și asta-i prost, să se vorbească cu ușurință de rău de altul: „Da’ ce, numai eu vorbesc? Da’ ce, nu merită? Da’ ce, nu văd eu ce face?”
Maică, e bine să spun despre cineva care mi-a făcut o nedreptate: „Îl va judeca Dumnezeu”?
Peste tot se vorbeşte despre cum trebuie să fie soţia perfectă, „Miss nevasta”, (aşa îmi place mie să-i zic) că există o groază de îndreptare pentru fetele care vor să devină soţii. Vai săracele fete câte sfaturi, câte poveţe unele folositoare, altele mai puţin folositoare, dar să nu judecăm că ştie mai bine Dumnezeu să judece.
Dragostea nu caută ale sale (I Cor. 13, 5).
În Pateric citim: Trei monahi au plecat să secere pe ogoarele altora, ca să-şi câştige în acest fel hrana lor cea sărăcăcioasă. Unul dintre ei s-a îmbolnăvit grav încă din prima zi şi a trebuit să se întoarcă la chilia lui. Al doilea i-a spus celuilalt frate: „Iată, vezi, fratele nostru s-a îmbolnăvit şi nu mai poate să muncească alături de noi. Ce să facem? Dacă vrei, hai să ne silim şi să-l ajutăm şi pe el! Pentru rugăciunile lui, cred că Dumnezeu ne va ajuta să secerăm şi partea sa”. Fratele s-a învoit cu aceasta.
Citește în continuare ‘Dragostea nu caută ale sale (I Cor. 13, 5).’
Vă iert pe toți cei care m-ați irosit și care m-ați folosit, ascunși după măști ale bunelor intenții și ale dragostei.
Potrivit tradiţiei statornicite de veacuri în Biserica Ortodoxă, Sfântul şi Marele Mir se prepară din untdelemn de măsline şi vin natural, la care se adaugă 36 de esenţe şi aromate din diferite specii de plante, arbuşti şi răşini, cele mai multe provenind din Orient. Aceste ingrediente se amestecă şi se fierb după o rânduială specială, solemnă, însoţită de rugăciuni şi slujbe, începând din sâmbăta Floriilor, iar materia rezultată se sfinţeşte de Întâistătătorul Bisericii autocefale, împreună cu soborul arhiereilor, în Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Patimi, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. El este apoi împărţit episcopiilor, protopopiatelor şi parohiilor pentru împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor.
Citește în continuare ‘Sfântul şi Marele Mir – când se foloseşte ?’
Mulţi din cei ce greşesc zic adesea: „Sunt plin de întinăciune, cum voi putea să mă apropii de Dumnezeu şi cum voi putea să-L rog pe El, fiind eu cuprins de greşeli diavoleşti?”
Frate, oare eşti silit şi lipsit de îndrăzneală? Tocmai pentru aceasta să vii, ca să afli îndrăzneală mare. Că oare Dumnezeu este un om, care vrea să te întrebe pe tine ca să te ruşinezi de El? Dumnezeu vrea, mai mult decât omul, să te izbăvească din păcat. Nici tu însuţi nu doreşti mântuirea ta aşa cum vrea El să te mântuiască pe tine!
Citește în continuare ‘Dumnezeu vrea, mai mult decât omul, să te izbăvească din păcat.’
Să strigăm, să-L rugăm pe Dumnezeu pentru noi și pentru morții noștri, și să știți că morții noștri, când ne rugăm neîncetat, se apropie tot mai mult de Dumnezeu și ajung în cele din urmă în slavă, câtă vreme nu o refuză.
Citește în continuare ‘Să strigăm, să-L rugăm pe Dumnezeu pentru noi și pentru morții noștri’
În 1988 un cutremur de 8,2 grade a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute. In mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala, unde ar fi trebuit să fie fiul său, dar… a descoperit clădirea şcolii în totalitate la pământ…
Citește în continuare ‘Cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa!’
„Cea mai simplă cale de despătimire este iubirea!” Sigur că este o cale foarte grea: de unde s-o luăm dacă suntem păcătoşi?! De la Dumnezeu, încercând să pazim poruncile Lui de temelie. Cum primim iertare prin iubire mai degrabă decât prin nevoinţă? Ce înseamnă aceasta? Să ne adâncim în sufletul nostru, să cugetăm adanc la tainele mântuirii şi, aşa cum vrem noi să fim iertaţi, să iertam şi noi pe aproapele nostru.
Citește în continuare ‘Cum vrem noi să fim iertaţi, să iertam şi noi pe aproapele nostru’
O venit o femeie din Braşov şi mi-a zis: „Părinte, îs tot bolnavă!” „De cât timp eşti bolnavă?” „De vreo treizeci de ani.” „Umbli la biserică?” „Umblu!” „Te rogi?” „Mă rog!” „Te spovedeşti?” „Mă spovedesc, Părinte. În fiecare lună aproape mă spovedesc.”„Faci parastase pentru cei morţi?” „Fac, Părinte, toate rânduielile. Da’ îs bolnavă de numai nu-mi iese sufletul! Atâta-s de bolnavă!” Zic: „Dumneata greşeşti undeva înaintea lui Dumnezeu! Eu n-am de unde să ştiu, că nu-s Părintele Arsenie, dar, dacă-mi dai voie, hai să ne rugăm! Mă rog şi eu, şi dumneata, să ne arate Domnul Hristos unde greşeşti dumneata.”
Citește în continuare ‘Noi ţinem rânduiala, oamenii au impresia că or fi mai buni.’
Atunci când un credincios se apropie de un preot să-i ceară binecuvântare, Domnul îl binecuvântează pe preot, iar apoi preotul, pe credincios. Astfel, preotul este transmiţătorul harului lui Dumnezeu. Se sărută, de fapt, nu mâna preotului, ci mâna Domnului. Să presupunem că vrem să primim binecuvântarea Domnului şi dorim să ştim cu exactitate dacă ne-a binecuvântat sau nu. Domnul a lăsat preoţii pe pământ şi le-a dat putere deosebită, ca harul Lui să se pogoare peste credincioşi prin ei.
Din tinereţe am intrat în armată, dar nu în garnizoană. Îmi cunoşteam slujba şi eram iubit de şefii mei, fiind un locotenent corect. Dar eu eram tânăr, prietenii, de asemenea. Spre nenorocirea mea m-am deprins să beau, până am căpătat patima beţiei. Când nu eram beat, eram un ofiţer corect, dar când începeam sa beau, câte şase săptămâni nu mă trezeam.
Rugăciunea, de fapt, rugăciunea de toată vremea, cum îmi place mie să spun, este la nivelul celui ce se roagă, e o practică pentru credinciosul care vrea să intre în legătură cu Dumnezeu, o practică prin care noi înşine ne descoperim, ajungem să ştim despre noi, despre gândurile care se ivesc în mintea noastră, ca roade ale stării noastre, ale aşezării noastre. V-am mai spus şi altădată că există nişte surse de bine şi de rău în om, o încărcătură negativă, adusă din străfundurile existentei, care reprezintă în noi pe înaintaşii noştri, pe părinţii, bunicii, străbunicii noştri, etc.
Îl iubim pe celălalt aşa cum este, dar şi aşa cum este chemat să devină. Cel de lângă noi nu este gata şi eu îl privesc şi în perspectiva a ceea ce va fi. Asta mă ajută să nu judec felul în care este acum, mai ales dacă se încăpăţânează să rămână aşa, să-şi rateze devenirea.
Ce este postul dinaintea împărtăşaniei?
Postul dinaintea împărtăşaniei este acelaşi lucru, aceeaşi osteneală – numai că nu este o osteneală trupească, ci una duhovnicească. Țelul şi intenţia lui sunt să curăţească sufletul şi trupul, să-l împace pe om cu Dumnezeu, să semene seminţele vieţii celei bune, iar pleava (deprinderile rele) să o înăbuşe. Citește în continuare ‘Postul dinaintea împărtăşaniei’
Un bătrân ascet a povestit următoarele:
Care este cel mai bun dascăl al rugăciunii?
Este însăşi sfânta rugăciune, după cum spune Sfântul Macarie cel Mare: „Eu ştiu că nu ştii să te rogi, dar roagă-te cum poţi şi cât mai des, şi rugăciunea singură te va învăţa să te rogi”.
„Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte”
(Matei 12, 30)
Cred că fiecare bun creştin trebuie să-şi analizeze viaţa sa şi în fiecare zi să se pocăiască în faţa Bunului Dumnezeu pentru fărădelegile înfăptuite.
Este firească şi îndreptăţită frica de a nu lucra fărădelegea şi de a nu ne lepăda de cele sfinte, de a cădea în tina păcatului. Totuşi, adesea observăm că, de sute de ori pe zi, ne lepădăm de Hristos prin faptele noastre, devenind părtaşii celui rău.
Avem nevoie şi chiar este strict necesar să ne lepădăm de sine, dar nu şi de Hristos. El Însuşi este exemplul desăvârşit de dăruire pentru lume. Astfel, să ne lepădăm şi să omorâm patimile din noi, să lepădăm tot ce duce la păcat.
Toţi voiesc să aibă pace, dar nu ştiu cum se dobândeşte. Paisie cel Mare s-a mâniat, şi a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i s-a arătat şi i-a spus: „Paisie, dacă voieşti a nu te mânia, atuncea nimica să doreşti, pe nimenea să osândeşti sau să urăşti – şi nu te vei mânia.” Aşa şi tot omul, dacă îşi va tăia voia înaintea lui Dumnezeu şi oamenilor, totdeauna va fi cu sufletul în pace; dară cel ce iubeşte voia sa, acela niciodată va fi împăciuit.
Citește în continuare ‘Toţi voiesc să aibă pace, dar nu ştiu cum se dobândeşte.’
Părintele Arsenie mergea la mănăstire la Vladimireşti şi mărturisea maicile, acolo. Şi îmi spuneau maicile din Gura Râului cum le mai predica! După ce făceau vecernia, le mai vorbea celor care erau acolo. Şi, dacă era ceva de spus să audă şi maicile, le lăsa în biserică, iar dacă nu, le trimitea afară.Citește în continuare ‘Tu, dacă Dumnezeu te-o pus să cânţi, cântă!’
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 is-a Domnul: „Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“. Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa“. Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v’ar asculta. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!, şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni 5, 14-23 |
 raţilor, vă rugăm: dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente