– Părinte, uneori şi cei mari sunt atât de obosiţi seara, încât nu-şi pot face toate rugăciunile.
– Atunci când sunt foarte obosiţi sau bolnavi, să spună numai jumătate din rugăciuni sau chiar numai un Tatăl nostru. Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. Precum în război, dacă te afli noaptea singur pe o înălţime şi înconjurat de vrăjmaşi, tragi câteva focuri de armă, ca să se înfricoşeze aceia şi să nu te asalteze, aşa şi aceştia să tragă câteva focuri, ca să se înfricoşeze aghiuţă şi să fugă.
În general vorbind, gândurile tale sunt omeneşti. Începe să te încrezi în Atotputernicul Dumnezeu şi totul se va risipi întru nimic; „Nici un fir de păr din capul vostru nu se va clinti” (Luca 21, 18). „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8). Aminteşte-ţi de ispitele sfinţilor şi fii liniştit.
Unii credincioşi, dintr-o neînţelegere alimentată de indiferenţă şi uneori, din neştiinţă, cataloghează greşit slujitorii sacramentali ai Bisericii în două mari categorii: În această clasificare, criteriile utilizate sunt de cele mai multe ori nefondate şi abordate trunchiat.
Citește în continuare ‘Preoţi cu har şi preoţi „fără har” ?’
Există un cuvânt în Scriptură care spune că cine face bine duşmanului său grămădeşte asupra capului acestuia cărbuni aprinşi. Aşa este, iubirea-i mai tare decât moartea şi cine reuşeşte să convertească ura în iubire mută munţii din inima sa împietrită. Chiar dacă inconştient, aşa cum e cazul pildei care urmează. Cui face asemenea jertfe Dumnezeu îi poartă de grijă şi nu lasă nerăsplătită o astfel de purtare.
Citește în continuare ‘Cine reuşeşte să convertească ura în iubire mută munţii’
În persoana fratelui nostru îl vedem pe Hristos. Căci tot ce facem ca să-l odihnim pe fratele nostru este ca şi cum o facem pentru însuşi Hristos. „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40).
Atunci când inima ta este curată, iubeşti pe toată lumea ca pe tine însuţi. Te doare şi te rogi pentru ea.
Nu ajunge numai să credem în Dumnezeu, ci trebuie să-L şi iubim.
Dacă vei ajunge la sensibilitatea duhovnicească şi vei păcătui cu ceva, conştiinţa ta nu va avea odihnă nicidecum. Vei lua aminte chiar şi la cel mai mic lucru. Dacă nu vei face aşa, te vei întina. Chiar şi pentru cel mai mic păcat trebuie să facem rugăciune până Dumnezeu îl va şterge.
Citește în continuare ‘Atunci când inima ta este curată, iubeşti pe toată lumea ca pe tine însuţi’
Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rând în mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu pricina se afla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi. Se ascunsese la marginea oraşului, într-o căsuţă lăsată în părăsire, şi hotărâse să aştepte momentul când va putea să fugă.
Se întâmplă însă ca omul să-și născocească o dragoste idealizându-l pe celălalt. Mai ales fetele suferă de această boală; ele încep să fie fascinate de o imagine pe care și-o „zugrăvesc” singure în minte, atribuindu-i celui „zugrăvit” calități inexistente – și ajung foarte des la starea de fascinație, dar fără a primi răspuns, fiindcă nu au de-a face cu un om real, ci cu o imagine fantomatică.
Pentru a ieșit din relațiile inventate, false, trebuie neapărat să privim lucrurile cu luciditate, duhovnicește. Omul care-i deprins să chibzuiască, să gândească, să analizeze, va înțelege că în cazul respectiv nu trebuie să alerge după cel cu pricina, să-l chinuie cu gelozia, cu bănuielile, cu reproșurile, fiindcă acela nu i-a promis nimic.
Vechii creștini se întreceau în virtuți, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creștinii de azi vor să fie și cu un picior în cer, dar și cu unul bine înfipt pe pământ. Or, Dumnezeu ne dă să alegem: să trăim pe pământ în aspirație pentru cele veșnice și trainice.
Dragostea este cea mai mare virtute. Dragostea este însăşi desăvârşirea. Când dragostea, în loc să o dărui Izvorului a tot binele, lui Dumnezeu şi, prin El, aproapelui tău, o dărui acestei lumi pământeşti, deci îi răstorni sensul, ea devine din cea mai minunată virtute, cea mai primejdioasă patimă.
Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu atâtea daruri, încât prin stăruinţa în virtute, cu ajutorul Părintelui Ceresc, el poate să se mântuiască. Dumnezeu i-a dăruit atâţia talanţi pentru ca prin ei omul să poată lupta, să poată să se apropie de El, să – dăruiască şi să se jertfească. În măsura în care nu întrebuinţăm bine „talantul” pe care ni l-a încredinţat, suntem robi păcatului.
Sunt fericit, căci dacă-mi este îngrădită libertatea fizică prin legile omeneşti, în schimb mi s-a dăruit libertatea sufletească prin taina iubirii şi această libertate sufletească este bunul cel mai de preţ pe care l-aş fi putut câştiga în lumea asta plină de deşertăciuni. Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu slujim la salvarea neamului, la reînnoirea lui sufletească.
Citește în continuare ‘Ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, Lui să-I dăruim’
Puterea rugăciunii e mare, foarte mare, mai ales când este făcută de către mulți frați. În rugăciune comună se unesc toți. Să-l simțim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Aceasta este viața noastră, bucuria noastră, comoara noastră. Toate sunt ușoare în Hristos.
Citește în continuare ‘Cer lui Dumnezeu să miluiască întreaga lume şi pe mine.’
Nu este nevoie neapărată să mergi până la capătul lumii pentru a îndeplini dorinţa cuiva, dar să ierţi poţi. Mai ales, ştiind că în schimbul acestei iertări primeşti iertare de la Dumnezeu pentru toate păcatele vieţii tale. Dar, mai presus de aceasta, ştiind că prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încet de despătimire’
Rugăciunea tinerilor care vor să se căsătorească
Doamne, Dumnezeule al milostivilor şi a toată bunătatea, care plineşti cererile celor ce Te cheamă cu credinţă, ascultă şi nevrednica noastră rugăciune. Tu vezi că vrem să ne unim vieţile prin căsătorie, Tu vezi dorirea inimilor noastre şi ştii dacă este bună sau este rea.
Citește în continuare ‘Rugăciunea tinerilor care vor să se căsătorească’
Sfintii Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan
In fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt praznuiti Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur. Aceasta sarbatoare semnifica unitatea crestinilor. Dupa ani de dispute intre comunitatile crestine, pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotarat in urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, in timpul imparatului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie sa fie ziua de cinstire comuna a celor trei ierarhi.
Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.
Frati crestini,
Citește în continuare ‘Predică – Sfintii Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan’
| Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei
Evanghelia de la Matei |
 is-a Domnul către ucenicii Săi: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n’am venit să stric, ci să plinesc. Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.“ |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
 n vremea aceea, pe când ieşea Iisus din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: „Priveşte, Învăţătorule, ce pietre!, ce zidiri!…“. Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zidiri măreţe?: Piatră pe piatră nu va rămâne din ele, care să nu se risipească“. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei L-au întrebat numai ei între ei: „Spune-ne când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când toate acestea va fi să se plinească?“ Iar Iisus a început să le spună: „Luaţi aminte, să nu vă amăgească cineva. Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci ele trebuie să fie; dar încă nu va fi sfârşitul. Şi neam peste neam se va ridica şi împărăţie peste împărăţie; cutremure vor fi pe alocuri, şi foamete şi tulburări vor fi. Acestea sunt începutul durerilor naşterii. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUHSfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Ap. II Petru 1, 1-10 |
 imon-Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră: Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi, dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa; la cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente