Rugăciunea soțului pentru soția sa

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat soție ca să îmi fie însoțitoare nedespărțita a vieții mele și să îmi fie părtașă sorții în vremea călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredinţându-mi această făptură din mâinile Tale, mi-ai încredinţat-o că să lucram împreună toată virtutea; că deşi florile frumuseţii, blândeţii şi bunătăţii sunt îsuşirile firii sale, prin însăşi firea sa totdeauna este supusă la diferite slăbiciuni şi neputinţe. Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei şi împotriva poruncilor Tale. Caci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească înainte de vremea sa şi de la frageda viorea să aibă tăria şi trăinicia copacilor, cum voi cere de la soţia mea lucruri mai presus de puterile ei? Fă să mă port faţă de ea totdeauna cu dragoste şi blândeţe, şi când rătăceşte să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Alungă din inima mea mândria neomenească şi cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime şi a chinui o făptură pe care dragostea a adus-o lângă mine şi pe care Legea o ţine lângă mine când poate această dragoste se stânge. Fă să înţeleg că este nedrept a asupri o făptură slabă şi fără nici o apărare, că este nevrednic a dispreţui şi a calca în picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie în frumoasele zile ale primăverii vieţii mele.

Nu uitaţi niciodată prima săptămână din căsnicia voastră …

În căsnicie, dragostea este necesară pentru încă un motiv, mai întemeiat decât orice particularitate. Motivul este însăşi firea femeii, rod al dragostei (a fost făcută din coasta lui Adam, iar coasta e lângă inimă), nu este întreagă dacă îi lipseşte dragostea. Femeia însăşi izvorăşte iubire din maternitatea ei, pe bună dreptate cerând, la rândul ei, să fie iubită, de vreme ce, din fire şi prin însăşi poziţia sa (de soţie şi de mamă), iubeşte.

Câteva vorbe tandre şi un pic de răbdare ne ajută să evităm conflictele …

Haideţi să luăm două exemple de comportament al bărbatului, respectiv femeii, în condiţii de oboseală şi stres.

Soţul vine de la muncă obosit, îi dă bună ziua soţiei, se duce în cameră, se aşază în fotoliul moale, dă drumul la radio, după care se cufundă în lectura unui ziar sportiv. Soţiei nu prea îi place asta: şi ea a obosit peste zi, vrea să stea de vorbă. Se duce la soţ şi începe să-i povestească despre anumite probleme ale sale şi treburi casnice. În cele din urmă, soţul se desprinde de ziar şi, privind-o pe sub sprâncene, spune: „Sunt foarte obosit, vreau să mă odihnesc. Ce, nu putem discuta şi pe urmă toate nimicurile astea? Sau, şi mai bine, n-am putea să nu le mai discutăm deloc? Că şi aşa pălăvrăgeşti mereu la telefon cu mama ta şi cu prietenele”.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-04-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 14-27)

n vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…“. Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S’a dus iarăşi în munte, numai El. Şi când s’a făcut seară, ucenicii Lui s’au coborât la mare. Şi intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Şi iată că s’a făcut întuneric, şi Iisus încă nu venise la ei. Şi suflând vânt mare, marea se întărâta. După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie; şi s’au înfricoşat. Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeţi!“ Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau. A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră. Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulţumise. Deci, când mulţimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“.

Apostolul Zilei : 2015-04-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte 5, 21-32

n zilele acelea, apostolii au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă pe apostoli. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-se, au vestit, zicând: Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. Dar, venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu, stând şi învăţând poporul. Atunci ducându-se căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, zicând: Oare nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele Acestui Om! Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor. Şi suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.