Să ne păstrăm credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri, fără să dispreţuim celelalte credinţe… Noi ne-am adunat de curând, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei şi am dezbătut şi această problemă: ce se întamplă cu ecumenismul? Mulţi cred că ecumenismul înseamnă pur şi simplu să ridici mâinile şi să te predai! Că este tot un Dumnezeu pentru toţi, că adevarul este parţial, că fiecare biserică are o parte din adevăr, dar nici una nu are adevărul întreg…
Arhivă pentru 4 mai 2015
Ortodoxia – Adevărul lui Hristos
Ce este fericirea?
Nu cred ca exista vreun om care sa nu doreasca si sa nu caute fericirea. De mii de ani acest subiect i-a preocupat pe filosofi si am putea spune ca exista atatea tipuri de fericire cate scoli de filosofie. Bucuria, aceasta emotie capitala, este o traire atat de subiectiva incat ne intrebam de multe ori daca atunci cand avem o stare de buna dispozitie suntem, in fapt si fericiti. Pentru unele persoane fericirea reprezinta suma tuturor clipelor fericite. Pentru altele, fericirea este gasita in activitatile care au un scop si recunoastem aici conceptiile lui Aristotel, cel ce avea sa vorbeasca despre fericirea angajarii in activitati alese si utile cetatii. Aristotel, discipol al lui Platon (fondatorului unei scoli de filosofie) era un om liber, traind intr-o tara libera.Cu siguranta ca se simtea fericit traind liber si avand o activitate care-i aducea satisfactii. Aristotel a avut o foarte mare influenta asupra gandirii, teologiei si stiintei apusene. Nu este surprinzator modul sau de gandire daca avem in vedere faptul ca oamenii implicati intr-o activitate sunt mai fericiti decat cei inactivi, cu atat mai mult cu cat activitatea corespunde propriilor valori si teluri. O activitate voluntara si benevola poate aduce tot atat de multa satisfactie precum profesia pe cand somajul, aceasta forma de inactivitate fortata, are un puternic impact asupra starii de bine si poate fi cauza unor afectiuni psihologice.
Fețele laicității
De obicei, avem parte de o înţelegere greşită a laicității, impusă de cei care au o viziune secularistă asupra vieții sociale. Aceasta e privită ca o desprindere de religie și înseamnă trimiterea ei într-o zonă minoritară a spațiului public, lăsând-o totodată la discreția sentimentului intim, pentru aceia care mai vor să o practice. Opțiunea religioasă e încă posibilă, dar se încearcă minimalizarea ei ca relevanță pentru viața oamenilor. Modernitatea este văzută adesea ca vârsta la care omenirea se desprinde de sacru, astfel încât să ajungă să își fie suficientă ei înșiși. Omul își are rațiunea existenței sale în el însuși, și nicio instanță din afară sa nu vine ca să îi mai tulbure poziția centrală. Iar dacă încă mai există credință, aceasta nu mai ocupă centrul spaţiului public, și atunci s-au găsit destui care să ceară excluderea ei definitivă din orice referinţă. Or, acesta este deja un exces al modernității care nu mai poate fi acceptat. Pentru creștinism însă, laicitatea nu e o pacoste, un dezastru care distruge bazele societății, ci e chiar un eveniment binevenit și fructuos.
Preotia femeii
Lipsa preotiei femeii in Biserica Ortodoxa, i-a facut pe unii sa afirme ca femeia este marginalizata, ca nu este tratata intr-un mod egal cu barbatul. Iar aceasta inegalitate este pusa pe seama lui Dumnezeu, pentru ca El i-a ales pe barbati pentru preotia sacerdotala. Asadar, Dumnezeu este cauza tratarii intr-un mod inegal a barbatului si femeii de vreme ce doar barbatii au fost trimisi la vestirea Evangheliei, botezarea neamurilor si numai lor le-a fost data puterea de „a lega si dezlega” pacatele.
EVANGHELIA ZILEI: 2015-05-04
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan |
![]() |
Apostolul Zilei : 2015-05-04
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte 10, 1-16 |
![]() |
Comentarii recente