Ortodoxia – Adevărul lui Hristos

Să ne păstrăm credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri, fără să dispreţuim celelalte credinţe… Noi ne-am adunat de curând, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei şi am dezbătut şi această problemă: ce se întamplă cu ecumenismul? Mulţi cred că ecumenismul înseamnă pur şi simplu să ridici mâinile şi să te predai! Că este tot un Dumnezeu pentru toţi, că adevarul este parţial, că fiecare biserică are o parte din adevăr, dar nici una nu are adevărul întreg…

Ce este fericirea?

Nu cred ca exista vreun om care sa nu doreasca si sa nu caute fericirea. De mii de ani acest subiect i-a preocupat pe filosofi si am putea spune ca exista atatea tipuri de fericire cate scoli de filosofie. Bucuria, aceasta emotie capitala, este o traire atat de subiectiva incat ne intrebam de multe ori daca atunci cand avem o stare de buna dispozitie suntem, in fapt si fericiti. Pentru unele persoane fericirea reprezinta suma tuturor clipelor fericite. Pentru altele, fericirea este gasita in activitatile care au un scop si recunoastem aici conceptiile lui Aristotel, cel ce avea sa vorbeasca despre fericirea angajarii in activitati alese si utile cetatii. Aristotel, discipol al lui Platon (fondatorului unei scoli de filosofie) era un om liber, traind intr-o tara libera.Cu siguranta ca se simtea fericit traind liber si avand o activitate care-i aducea satisfactii. Aristotel a avut o foarte mare influenta asupra gandirii, teologiei si stiintei apusene. Nu este surprinzator modul sau de gandire daca avem in vedere faptul ca oamenii implicati intr-o activitate sunt mai fericiti decat cei inactivi, cu atat mai mult cu cat activitatea corespunde propriilor valori si teluri. O activitate voluntara si benevola poate aduce tot atat de multa satisfactie precum profesia pe cand somajul, aceasta forma de inactivitate fortata, are un puternic impact asupra starii de bine si poate fi cauza unor afectiuni psihologice.

Fețele laicității

De obicei, avem parte de o înţelegere greşită a laicității, impusă de cei care au o viziune secularistă asupra vieții sociale. Aceasta e privită ca o desprindere de religie și înseamnă trimiterea ei într-o zonă minoritară a spațiului public, lăsând-o totodată la discreția sentimentului intim, pentru aceia care mai vor să o practice. Opțiunea religioasă e încă posibilă, dar se încearcă minimalizarea ei ca relevanță pentru viața oamenilor. Modernitatea este văzută adesea ca vârsta la care omenirea se desprinde de sacru, astfel încât să ajungă să își fie suficientă ei înșiși. Omul își are rațiunea existenței sale în el însuși, și nicio instanță din afară sa nu vine ca să îi mai tulbure poziția centrală. Iar dacă încă mai există credință, aceasta nu mai ocupă centrul spaţiului public, și atunci s-au găsit destui care să ceară excluderea ei definitivă din orice referinţă. Or, acesta este deja un exces al modernității care nu mai poate fi acceptat. Pentru creștinism însă, laicitatea nu e o pacoste, un dezastru care distruge bazele societății, ci e chiar un eveniment binevenit și fructuos.

Preotia femeii

Lipsa preotiei femeii in Biserica Ortodoxa, i-a facut pe unii sa afirme ca femeia este marginalizata, ca nu este tratata intr-un mod egal cu barbatul. Iar aceasta inegalitate este pusa pe seama lui Dumnezeu, pentru ca El i-a ales pe barbati pentru preotia sacerdotala. Asadar, Dumnezeu este cauza tratarii intr-un mod inegal a barbatului si femeii de vreme ce doar barbatii au fost trimisi la vestirea Evangheliei, botezarea neamurilor si numai lor le-a fost data puterea de „a lega si dezlega” pacatele.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-05-04

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 56-69)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“. Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…“. Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt. Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde. Şi zicea: „De aceea v’am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl“. De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?…“. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu“.

Apostolul Zilei : 2015-05-04

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte 10, 1-16

n zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica, cucernic şi temător de Dumnezeu cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Şi a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: Corneliu! Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Şi acum, trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vină un oarecare Simon, care se numeşte şi Petru. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce să faci. Şi după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale de casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce îi erau mai apropiaţi. Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş, să se roage pe la ceasul al şaselea. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz. Şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului. Şi glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat. Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori, şi îndată acel ceva s-a ridicat la cer.