Oamenii fara Dumnezeu

Candva am avut ocazia sa discut cu un om pe care l-am intrebat:

Puterea pocaintei

Un oarecare tot gresea si tot se caia. Asa a petrecut intreaga viata. In cele din urma, s-a marturisit si a murit. Un duh rau a venit sa ia sufletul lui si a spus:

Increderea in sine alunga harul

Un calugar, afland ca o veche cunostinta a cazut in pacatul desfranarii ajungand la o casa de prostitutie din Atena, s-a gandit sa mearga la ea, sa-i vorbeasca, crezand ca va reusi sa o intoarca din ratacirea ei. Inainte de a-si implini gandul, a plecat sa ceara sfat de la un batran imbunatatit, Cuviosul Ieronim din Eghina. Acesta l-a primit si i-a dat urmatorul sfat: „Nu pleca la Atena! Fa multa rugaciune pentru ea, dar de departe. Nu-ti este de folos sa te duci acolo. Nu te apropia de ea!“. La aceste cuvinte, monahul a raspuns: „Pe fata o cunosc de cand era mica. Nu cred ca se poate intampla ceva rau. Am puterea de a birui pacatul“. Ieronim insa a insistat: „Poti face pentru ea orice canon, cat de aspru, luni si ani de zile, dar nu te duce! Iar Dumnezeu, pentru dragostea ta, ii va da sansa de pocainta, de intoarcere. Fii binecuvantat!“. Calugarul a luat binecuvantare si a plecat. A ajuns in Atena si, razboit de ganduri, a fost ispitit sa o vada. A spus in sufletul lui: „Nu se poate intampla nimic rau“. Vazand-o pe fata, au inceput sa discute lucruri legate de credinta. Ea i-a zis ca stie poruncile Bisericii. In cele din urma, neprevazutul s-a produs. Cei doi au cazut in pacat.

Sa nu luam numele Domnului in desert

Un bijutier statea in pravalia lui si in timp ce lucra, lua mereu numele Domnului in desert, fie injurand, fie invocandu-l la orice pas. Iar un hagiu ce trecea pe strada s-a tulburat auzindu-l, asa ca l-a strigat sa vina afara. Cand bijutierul a iesit in fata usii, hagiul s-a ascuns, facand pe niznaiul. Bijutierul s-a intors in pravalie si si-a reluat lucrul. Hagiul iar l-a strigat, si cand bijutierul a raspuns chemarii, hagiul iar s-a ascuns, repetand figura. Atunci bijutierul s-a intors furios la treaba. Si inca o data, la fel. Bijutierul, nebun de furie, s-a rastit la el:

Capela Inaltarea Domnului din Ierusalim

Capela Inaltarii Domnului, aflata pe Muntele Maslinilor, in Ierusalim, este un loc de inchinaciune, atat crestin cat si musulman. Potrivit traditiei, acesta este locul de pe care Mantuitorul Hristos S-a inaltat la cer. Micuta capela rotunda pastreaza inca o piatra imprimata cu urma piciorului lui Hristos.

Inaltarea Domnului

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu „Hristos S-a inaltat!” si „Adevarat S-a inaltat!”. IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si marturiseste ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea „Hristos a inviat!”, la care ni se raspunde cu confirmarea „Adevarat, a inviat!”, pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta. In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim „cu bucurie mare”. Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.

Inaltarea Domnului – Parintele Sofian Boghiu

Ziua Inaltarii Domnului, sarbatoare unica in toata istoria neamului omenesc. Pentru ca de-a lungul istoriei s-au mai ridicat la ceruri doi oameni de care vorbeste Biblia, Enoh si Ilie, insa ei au fost ridicati de Dumnezeu la ceruri si sunt undeva in vazduh. Dumnezeu stie locasul lor si de acolo vor veni cu trupul, sa-si lase trupul pe pamant, sa fie ucisi la sfarsitul istoriei neamului omenesc, ca dupa aceea sa-si capete fiinta duhovniceasca, precum toti cei inviati si sa se inalte si ei la ceruri, impreuna cu sufletele celor care vor fi mantuiti. Deci ei doi, Enoh si Ilie, au fost ridicati de Cineva, de Dumnezeu la ceruri.

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

EVANGHELIA ZILEI: 2015-05-21

JOI ÎN A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ PAŞTI LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS Evanghelia de la Luca (XXIV, 36-53)

n vremea aceea, după ce S-a sculat din morţi, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: „Pace vouă!“ Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am“. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr’un fagure de miere. Şi, luând, a mâncat în faţa lor. Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească“. Atunci le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile. Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţI şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. „Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus“. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer. Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Evanghelia de la Ioan (X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“

Apostolul Zilei : 2015-05-21

JOI ÎN A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ PAŞTI LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Ap. Fapte 1, 1-12

n cartea cea dintâi am scris, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu, după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim cale de o sâmbătă.