Viaţa nu e o petrecere, aşa cum cred unii, care, după căsătorie, se prăvălesc din cer pe pământ. Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm. Te însori cu persoana aleasă cu frică şi cutremur, şi cu mare grijă, apoi, după un an, doi, cinci, descoperi că te-a tras pe sfoară.
Să credem că nunta ar fi un drum spre fericire este o măsluire a căsătoriei, asemenea unei tăgăduiri a crucii.
Citește în continuare ‘Căsătoria este o călătorie printre necazuri şi bucurii …’
Părinte, gândurile ce pondere au într-o vindecare?
Citește în continuare ‘Rugăciunea trebuie făcută permanent …’
Vederea soţului sau a soţiei prin ochii lui Dumnezeu e un dar care neîncetat trebuie cerut în rugăciunea împreună: „Ajută-mi Doamne şi arată-mi-l pe soţul meu — sau pe soţia mea — pe care mi l-ai dat, aşa cum Tu însuţi îl vezi”. E o cerere esenţială pentru viaţa cuplului, deoarece depăşeşte orice înţelepciune şi orice raţionament omenesc, viciate de căderea adamică prin lucrarea prinţului acestei lumi.
Citește în continuare ‘Harul lui Dumnezeu trece întotdeauna prin ochii celuilalt…’
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 n vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!“ Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor?“ Atunci S’a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte mare. Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?…“. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani 5, 10-16 |
 raţilor, dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege, ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare.
|
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente