Nu avem alternativă la Ortodoxie …

Ortodoxia înseamnă continuitate deplină cu Hristos, cu Cincizecimea, cu predica apostolică și cu sfinții lui Dumnezeu. În același timp, Ortodoxia nu este un tezaur pasiv aparținând trecutului, pe care alții ar trebui să-l dezgroape și să și-l însușească, ci tradiția permanent vie și dinamică pe care și-o asumă toți cei care Îl iubesc pe Mântuitor. Mai jos, un interviu cu părintele Arsenie Muscalu de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” din localitatea prahoveană Cornu.

Educație sexuală sau promovarea promiscuității sexuale …

Domnul Nicolae Banicioiu, Ministrul Sănătății, a propus recent introducerea disciplinei obligatorii „Educație sanitară”, din toamnă, de la clasa I pana la clasa a XII-a. Domnia sa a afirmat că: „La început, vor învăța despre spălatul pe mâini, pe dinți, apoi venim cu noțiuni de prim ajutor, de alimentație sănătoasă, completăm apoi regulile de igienă, consultul medical, ce înseamnă consultul medical. Cunoașterea sistemului sanitar, să știi unde te duci, când te duci, cum te duci, drepturile și obligațiile pe care le au ca pacient”.

Noi, avem posibilitatea să ne unim cu Dumnezeu, Care este infinit …

Prin faptul că suntem zidiţi de Dumnezeu, Dumnezeu ne doreşte în Împărăţia Lui, iar noi avem această posibilitate ca, gândind şi făcând, să ne unim cu Dumnezeu.

Omule, ai greşit. Eu te iert, dar să nu mai faci. Vino la Mine …

Ne cheamă Dumnezeu prin glasul Scripturii, ne cheamă prin glasul zidirilor ce pornesc asupra noastră cu secetă sau cu ploaie prea multă sau cu cutremur; ne cheamă Dumnezeu prin arşiţă, dar ne cheamă şi în alt fel. Cum? Prin glasul conştiinţei.

Îmbuibarea-i maica bolii şi a slăbiciunilor …

În legătură cu desfătările lumii acesteia, nu numai că sunt trecătoare şi curgătoare, ci ne pricinuiesc şi multe alte necazuri, în frecuşul cu vâltoarea lor se toceşte şi puterea trupului şi se slăbeşte şi bărbăţia sufletului. Şi nu obişnuiesc revărsările râurilor să sfarme şi să mănânce aşa de mult din maluri şi să le niveleze, cum surpă desfătarea şi comodităţile cu atâta uşurinţă şi pe ascuns toate eforturile noastre de a ne menţine sănătatea.

Păcatele mici se adună şi fac o grămadă de nisip, care este mai greu decât o piatră mare

– Părinte, ce este de vină atunci când nu simt nevoia de a mă spovedi?

EVANGHELIA ZILEI: 2015-06-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 32-36; XI, 1)

is-a Domnul ucenicilor Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Şi duşmanii omului sunt casnicii lui. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

Apostolul Zilei : 2015-06-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani 9, 6-19

raţilor, nu se poate să cadă cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi; nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi, adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: «(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu». Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru; şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă, i s-a zis ei că «cel mai mare va sluji celui mai mic», precum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât». Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! Căci grăieşte către Moise: «Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur». Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte. Căci Scriptura zice lui Faraon: «Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul». Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?