Pseudo-știința …

De mulți ani sistemul oficial propagă minciuna datării radioactive, prin care susține mitul erelor geologice. Evoluționiștii au interes să îi convingă pe oameni că pământul este foarte vechi. Iar aceasta o fac pentru ca evoluția speciilor să fie plauzibilă, având la dispoziție timpul necesar transformărilor.

Superstiție – Superstițios

Superstiția este frică irațională de Dumnezeu, este întrecerea măsurii a cărei cale de mijloc o deține evlavia[1]. Cel superstițios are conștiință temătoare din pricina lipsei dezvoltării duhovnicești și se teme de Dumnezeu, dar nu în chip cuvenit lui Dumnezeu. Are o concepție greșită despre proprietățile dumnezeiești și cugetă despre Dumnezeu lucruri nevrednice de El.

Toţi membri societăţii sunt datori să slujească lui Dumnezeu …

Toţi membri societăţii sunt datori să slujească lui Dumnezeu. Sfinţii, eroii, conducătorii de oameni, creatorii de frumos, gândi­torii şi oamenii de ştiinţă, educatorii şi iconomii, toţi, pe tărâmul lor, prin mijloacele lor de lucru, fără a face neapărat teologie, au datoria să-şi dedice munca lui Dumnezeu, Cel ce i-a dăruit cu ta­lantul pe care-l au, ca să-l întoarcă înapoi înmulţit.

Puterea cuvantului …

Adesea auzim de oameni care se plâng de lucrurile care le fac viața imposibilă, de oameni care se vaietă că nu-i mai ascultă copiii sau care se simt nefericiți pentru că pur și simplu nu mai știu ce să facă pentru a ieși din noianul problemelor.

Se merita sa cauti mantuirea?

Dacă viața are vreun sens, atunci este evident că acesta nu poate fi epuizat în afacerile mundane. E un lucru care nu se învață în vreo școală, nu are o bază științifică, deci nu poate fi predat unor elevi sau studenți, dar pe care totuși ajungi să îl intuiești, ba chiar să devină o certitudine intimă deosebit de puternică. E un rezultat al experienței care poate fi comunicat numai într-o anumită măsură, și destul de greu, pe cale discursivă obișnuită. Ține, mai degrabă, de un sentiment al ființei în care poți să inviți pe altul la trăirea lui proprie, nu să-i demonstrezi ceva.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-06-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XII, 1-8)

n vremea aceea mergea Iisus printre holde într’o zi de sâmbătă, iar ucenicii Săi au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis către El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta“. Iar El le-a zis: „Oare n’aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?, cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii-înainte, care nu-i erau îngăduite lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? Sau n’aţi citit în lege că preoţii în templu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă şi sunt fără vină? Ci v’o spun Eu vouă că aici este Unul mai mare decât templul! Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei nevinovaţi. Că Fiul Omului este Domn al sâmbetei“.

Apostolul Zilei : 2015-06-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni 11, 21-30; 12, 1-9

raţilor, în orice ar cuteza cineva – întru neînţelepţie zic – cutez şi eu! Sunt ei evrei? Evreu sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: Eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării; în călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele! acă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.