Te chinuie faptul că nu știi ce înseamnă aceste cuvinte pe care le-ai auzit de atâtea ori, dar le-ai rostit și tu însuți deasupra morților? Bine faci că întrebi! Cu cât omul aprofundează mai mult minunata și vechea noastră credință ortodoxă, cu atât o iubește mai intens. Cuvintele: ,,Veșnica lui pomenire!” înseamnă: ,,Veșnica lui amintire!”
Citește în continuare ‘Ce înseamnă cuvintele ,,Veșnica pomenire! …’
Trei sunt gropile pe care ni le sapă demonii când voim să ne ducem viața potrivit voinței lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Trei sunt gropile pe care ni le sapă demonii …’
Sufletul care a defăimat pe Ziditorul pentru plăcerea zidirii trebuie să vindece cu durere de bunăvoie dulceaţa cea volnică, şi cu întristare de bunăvoie desfătarea prin care s-a lipsit de dumnezeiasca lumină.
Îmi amintesc ziua când am ajuns pentru prima oară la Mănăstirea Sfântul Gheorghe și am văzut icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”.
Citește în continuare ‘Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră’
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea s-au apropiat fariseii şi cărturarii de Iisus şi I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau“. Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti“. Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi“. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (V, 25-33) |
 raţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca să o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică mărită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile lor, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia sa pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată, nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica; pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia sa, ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat. |
Ce este iertarea? Iertarea este mişcarea sufletului prin care descoperim, pe de o parte, că avem nevoie, să primim şi să oferim iertare, dar că nu ştim şi nu putem s-o facem şi, pe de altă parte, că nu e nevoie decât să o cerem de la Dumnezeu.
Următorul episod l-am aflat de la Nicolae Kabunda, catehetul parohiei Sfinţii Arhangheli din oraşul Kazobalesau. Acest oraş este în sudul statului Congo, aproape de graniţa cu Zambia. În urmă cu doi ani s-au construit aici de către firma de construcţii a Misiunii Apostolice din Kolwezi o biserică mare, o şcoală, baptistă şi o casă parohială.
Despre Sfânta Liturghie, Părintele ne spunea mereu:
Citește în continuare ‘Să stai în biserică precum stă lumânarea …’
Şi pentru Sfânta Liturghie, să ştii lămurit că nu-i destul să stai la biserică numai cu trupul, ci şi cu mintea și cu tot sufletul și cu evlavie multă. Să nu grăieşti cu nimeni, ci să iei aminte cu frică şi cu cutremur mult, având mintea pironită pururea la prea curatele și Dumnezeieștile Taine care se săvârșesc la Sfinţitul Altar.
Citește în continuare ‘Să nu socotiţi, fraţilor, că este puţin păcat, să nu mergeţi la biserică…’
Fiecare locatar al blocului nostru, ştia pe cât de respingător era Urâtul, motanul, care locuia în curtea casei. Şi chiar era foarte urâcios. El preţuia trei lucruri în această lume: lupta, resturile de mâncare, cu care se mai înâmpla să fie hrănit, şi să o numim aşa – dragostea.
Având unele treburi prin Atena, am trecut şi pe la o familie de români. Printre altele, femeia casei mi-a povestit că, odată, într-o miercuri, a fost ispitită să mănânce de frupt şi nu orice, ci carne. Avea pregătit ceva bun şi nu a rezistat ispitei şi a mâncat. De obicei ţinea toate posturile de peste an.
Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi.
Citește în continuare ‘Rugăciune către Maica Domnului pentru vindecarea de boli’
Într-o zi, mergând să-l vizitez (pe Sfântul Nifon), l-am găsit în chilia sa citind. S-a bucurat din toata inima când m-a văzut. M-a primit cu deosebită dragoste, apoi s-a aplecat din nou asupra cărţii. Eu l-am întrerupt de la citire şi am început să-l întreb despre pocăinţă, la care el mi-a zis:
Starețul avea o dorință atât de mare să-i vadă pe oameni venind la Sfânta Împărtășanie, încât, de îndată ce distingea o pocăință sinceră, nu punea canoane aspre. Arăta multă compătimire și îngăduință față de cei care se mărturiseau, însă nu putea trece cu vederea condițiile de bază pentru Sfânta Împărtășanie. Astfel în 1987 n-a îngăduit unei tinere să se împărtășească. Aceea însă a mers la un oarecare episcop care i-a dat voie să se împărtășească. Dar de două ori când tânăra a venit spre Sfânta Împărtășanie, a observat ceva ciudat: deși i se dădea Sfânta Împărtășanie cu lingurița, în gura ei nu intra nimic. S-a cutremurat, s-a pocăit și a alergat să se mărturisească iarăși la părintele Iacov.
Citește în continuare ‘Sfinții pe toate le făceau cu discernământ’
Am trecut şi ieri, şi azi pe lângă cei pe care îi numim „aproapele nostru”, dar i-am confundat… pe unii cu alţii. Să fi fost de vină hainele care erau cam aceleaşi, sau frizura care semăna şi ea întru totul, sau sigur căştile care emit aceleaşi sunete în urechile majorităţii?
Forţa aceasta demonică, ce stăpâneşte lumea la ora actuală, se întrece, într-adevăr, prin metode care se concentrează asupra vieţii umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decât metode de distrugere a vieţii umane. Aceste mijloace de otrăvire a omului sunt aşa de puternice şi înrădăcinate încât nu le mai poţi sta înainte. Citește în continuare ‘Singura soluţie este întoarcerea la tradiţie’
Cu păcatele nemărturisite are Dumnezeu altă socoteală; tot socoteală milostivă, însă pe noi ne ustură. Știind Dumnezeu nătângia (prostia, nerozia, neghiobia) noastră, nu ne lasă părăsiți în întunericul necunoștinței, ci ne trimite necazuri sau pocanie (canon) fără voie. Asta-i ispășirea de nevoie: dureri, pagube, vrajbe, tulburări, copii slabi și orice altă suferință.
Părinţii ortodocşi, cum au fost Sfinţii Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Serafim din Sarov, au vorbit despre această experienţă pe care au recunoscut-o ca fiind cea a Duhului Sfânt. „Această comuniune este o lucrare a Duhului. El ne leagă de Hristos şi de ceilalţi şi, legându-ne astfel, ne face să iradiem. A fi legaţi de altul înseamnă a avea comuniune, şi a avea comuniune înseamnă a comunica lumină. Fiecare are o lumină, dar această lumină se actualizează numai în comunicare. De aceea, Dumnezeul Treime este comparat cu un sfeşnic cu trei braţe.
Citește în continuare ‘Scopul rugăciunii este acela de a deveni sfinţi în unire cu Dumnezeu …’
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a fost că pe când era Iisus în una din cetăţi, iată că un om plin de lepră văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s’a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. Şi întinzându-Şi mâna, S’a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată S’a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curăţirea ta să aduci jertfă aşa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“. Dar vorba despre El se răspândea şi mai mult, şi numeroase mulţimi se adunau să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga. |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (V, 20-25) |
| raţilor, mulţumind totdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl. Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea. |
– Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi.
Citește în continuare ‘Fraţilor, vorbirea şi glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt!’
Un ţăran bun la suflet şi credincios era nedumerit despre cum primesc unii în viaţă, răi fiind, numai bine, iar alţii, buni fiind, au parte de rău. De aceea, adeseori se întreba: „Ce ciudată e lumea asta! Cum cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă? Cum se poate una ca asta? Dincolo, în viaţa veşnică vom vedea cum va fi răsplătit fiecare…“
Ecleziastul zice: „Precum apa stinge focul, așa milostenia pierde păcătul”.
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Petru era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Şi El, aplecându-Se asupra ei, a certat frigurile, şi ele au lăsat-o. Iar ea s’a ridicat îndată şi le slujea. Iar în apusul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare din ei, îi vindeca. Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristosul. Iar când s’a făcut ziuă a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: „Trebuie ca şi altor cetăţi să le binevestesc împărăţia lui Dumnezeu, că pentru aceasta am fost trimis“. Şi propovăduia în sinagogile Galileii. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 25-32) |
| raţilor, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră, nici nu daţi loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos. |
Facut-a si va mai face minuni Domnul cu noi. Exista momente in care suntem constienti de faptul ca fara ajutorul Lui nu am putea face nimic. Din pacate insa, ne este mai usor sa ne incredem in noi, decat in iubirea si Mila Lui.
Citește în continuare ‘Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos’
Pescuirea minunată şi chemarea primilor ucenici: o evanghelie ecleziologică.
Citește în continuare ‘Pescuirea minunata si chemarea primilor ucenici’
Ne punem întrebarea ce i-a determinat pe aceşti oameni să-şi părăseasca ocupatia, familiile lor, şi să-L urmeze pe Domnul Iisus? Hotărârea lor de a-L urma pe Iisus este nepătrunsa şi nebiruita putere a dumnezeiescului, este pilda vieţii Sale curate şi sfinte, virtutea smereniei. Mulţi au propovăduit învăţături înalte pe care ei nu le-au urmat, pe când Mântuitorul Iisus Hristos a împlinit tot ce a învăţat. Asemenea pescarilor din Evanghelia de astăzi, pilda vieţii neprihănite a Mântuitorului stă ca o carte deschisă în faţa noastră, El este lumină pentru noi, după nopţi lungi de pescuit în deşert. Pentru smerenia lui Simon şi a celorlalţi pescari, harul lui Dumnezeu a coborât peste ei şi au devenit pescari de oameni, apostoli.
Citește în continuare ‘Predica la Duminica a XVIII-a dupa Rusalii – Pescuirii minunate’
| DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a fost că pe când mulţimea Îl îmbulzea pe Iisus ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două luntri stând lângă ţărm; iar pescarii, coborâţi din ele, îşi spălau mrejele. Şi urcându-Se într’una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s’o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în luntre, din ea învăţa mulţimile. Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele să pescuiţi“. Şi Simon I-a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n’am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“. Şi făcând aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi le-au făcut semn fârtaţilor lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Şi ei au venit; şi au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau. Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieşi de la mine Doamne, că sunt om păcătos…“. Că spaimă îl cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau fârtaţii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni“. Şi trăgând ei luntrile la ţărm şi lăsând totul, I-au urmat Lui. |
| DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (IX, 6-11) |
| raţilor, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre, ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu. |
„Cum rămâne cu sufletul? Siguranța unui suflet constă în dezordine sau mai degrabă într-o anumită ordine și proporție?“ – Socrate, Gorgias
Oamenii ironizează supunerea femeii, însă din contră, ea se supune ca o stăpână. Actul de smerenie al ei este plin de har. Soţul să iubească astfel de atitudini la soţia sa, şi soţia sa să nu se sperie de faptul că trebuie să asculte. Şi se zice chiar la rugăciunile de la nuntă: „Ca să dăinuiască în veci căsătoria lor!”.
Citește în continuare ‘Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculţi, dragă mireasă!’
– Care ar trebui să fie rolul părinţilor după ce copiii lor s-au căsătorit?
Citește în continuare ‘Care ar trebui să fie rolul părinţilor după ce copiii lor s-au căsătorit?’
Bine fac mamele care alăptându-şi pruncii cântă: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!” Iată ce înseamnă, după cum spune vorba din bătrâni, să sugi evlavia odată cu laptele mamei! Şi, fără îndoială, cuvintele minunatei rugăciuni îl sfinţesc pe prunc, şi pacea lui Dumnezeu odihneşte asupra lui.
Cel ce crede in Dumnezeu sa fie incredintat ca Dumnezeu se tine de cuvant si implineste ce a spus numai ca omul este necredincios si cade in neascultare de poruncile lui Dumnezeu, iar in loc de binecuvantare de la Domnul primeste mania si blestemul dumnezeiesc care il urmaresc in tot locul. Fiindca este vorba de neascultarea omului de cuvantul lui Dumnezeu, sa pornim putin firul acestei neascultari si sa vedeti cum incep unii si, in special tineretul, sa-si cladeasca fericirea pe acest pacat.
Atâtea bunătăţi vin atunci când soţii se înţeleg, şi atâtea rele se întâmplă când se sfădesc! Nici belşugul şi bogăţia, nici copiii mulţi şi buni, nici stăpânirea şi puterea, nici slava şi cinstea – nicio bunăstare nu-i poate bucura pe soţi, dacă sunt certaţi.
Sigur, se nasc diferite întrebări: când alegem, cum alegem, de ce atâtea fete care au ales soţi ideali nu pot vorbi în căsnicia lor despre soţi ideali, de ce atâţia băieţi care au căutat fete ideale nu au reuşit să găsească ce au căutat. Dacă nu suntem atenţi cu noi înşine, ne vom forma într-un mod necorespunzător. Adică, un băiat, respectiv o fată, nu-şi pot permite orice. Ei au libertate nu pentru că de 15 ani încoace, de la Revoluţie, suntem cu toţii liberi, ci pentru că Însuşi Hristos a dat libertate tuturor.
Citește în continuare ‘Soţul ideal se alege, iar alegerea proastă duce la deziluzie’
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea S’a coborât Iisus la Capernaum, cetate a Galileii; şi îi învăţa sâmbăta. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Său era cu putere. Iar în sinagogă era un om care avea duh de demon necurat; şi a strigat cu glas tare: „Lasă-ne’n pace! Ce-ai tu cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu eu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu…“. Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!…“. Şi aruncându-l în mijlocul sinagogii, demonul a ieşit din el fără să-l vatăme cu nimic. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi ziceau unii către alţii: „Ce este oare cuvântul acesta? Că El cu stăpânire şi cu putere le porunceşte duhurilor necurate, şi ele ies“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 20-25) |
| raţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. În Lege este scris: «Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine», zice Domnul. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni? Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi; cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura lui Iisus şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…“. Şi El le-a zis: „Nici o’ndoială că-Mi veţi spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta?“. Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul“. Şi auzind acestea, toţi cei din sinagogă s’au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos. Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a dus. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 17-25) |
| raţilor, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos, dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S’a ridicat să citească. Şi I s’a dat cartea profetului Isaia. Şi deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate şi să vestesc anul bineprimit al Domnului. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupră-I. Şi a început să le spună: „Astăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre“. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 14-17) |
| raţilor, să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci, ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea, Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Şi în acele zile El n’a mâncat nimic; şi când ele s’au încheiat, El a flămânzit. Şi I-a zis diavolul: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine“. Şi i-a răspuns Iisus: „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu“. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: „#ie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau. Aşadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată“. Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti“. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos, că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească; şi ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ţi-l izbeşti de piatră“. Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „S’a spus: Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău“. Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s’a îndepărtat de la El, până la o vreme. Şi S’a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; şi vestea despre El a ieşit în tot ţinutul dimprejur. Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (III, 8-21) |
| raţilor, mie celui mai mic decât toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos, de nepătruns, şi să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru, întru Care avem, prin credinţa în El, îndrăzneală şi apropiere de Dumnezeu, cu deplină încredere. De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care îşi trage numele orice neam, în cer şi pe pământ, să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea, şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor. Amin! |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea, Iisus era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda, fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Seruh, fiul lui Ragab, fiul lui Falec, fiul lui Ever, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (II, 19-22; III, 1-7) |
| raţilor, de acum nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.
|
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea Irod tetrarhul, mustrat fiind de Ioan cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le făcuse Irod, tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniţă. Şi a fost că după ce s’a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s’a deschis cerul şi Duhul Sfânt S’a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; şi glas din cer s’a făcut: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (IV, 27-30; V, 1-10) |
 raţilor, noi suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice Scriptura? «Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere». Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.
Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har; căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă. Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire. Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului? Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă. Puţin aluat dospeşte toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el. |
„Cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să îşi ia crucea şi să-Mi urmeze” (Marcu 8, 34).
| DUMINICĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Marcu |
 is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“. |
| DUMINICĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Ap. Galateni (II, 16-20) |
| raţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. |
O, sfinţită pereche, Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, fericiţilor soţi şi vitejilor pătimitori! Auziţi-ne pe noi, care ne rugăm vouă cu lacrimi, şi trimiteţi asupra noastră toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre, şi rugaţi-L pe Hristos Dumnezeu să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa, Sfinţilor Mucenici primiţi glasul rugăciunii noastre, şi izbăviţi-ne cu mijlocirile voastre de foamete, de molimă de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de năvălirea celor de alt neam şi de războiul cel dintre noi, de moartea năprasnică şi de toate nevoile, necazurile şi bolile, ca pururea fiind întăriţi cu rugăciunile voastre sa preaslăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună şi Celui Fără de început al Său Părinte şi Preasfântului Duh, în vecii vecilor. Citește în continuare ‘Rugăciune pentru înţelegerea în familie, către Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia’
| SÂMBĂTĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Ioan |
 is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul. |
| SÂMBĂTĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Ap. I Corinteni (X, 23-28) |
| raţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru. Căci al Domnului este pământul şi plinirea lui. Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă. Dar, de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă. |
După cum orice creştin are neapărată nevoie, când pierde pacea inimii, să facă orice spre a şi-o recâştiga, tot astfel trebuie să ştie că nu-i raţional şi drept ca vreo întâmplare a lumii să-l robească, întristeze sau să-i tulbure această pace.
Citește în continuare ‘E mai plăcut lui Dumnezeu decât a fi făcut pofta naturii’
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea, fiind mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis: „Milă Îmi este de mulţime, că trei zile sunt de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce; şi de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe“. Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?“ Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Iar ei au răspuns: „Şapte“. Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au pus înaintea mulţimii. Şi erau şi câţiva peştişori. Şi binecuvântându-i, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înaintea lor. Şi au mâncat şi s’au săturat şi au luat fărâmiturile rămase, şapte coşuri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi le-a dat drumul. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 7-17) |
| raţilor, în Iisus Hristos, prin sângele Lui, avem răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înţelepciunea şi priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El, întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale – ca să fim spre lauda slavei Sale noi, cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos. Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei, Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale. Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea către toţi sfinţii, nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere. |
Care este limita dintre curaj și nesăbuință?
Citește în continuare ‘Diferenţa dintre curaj și nesăbuință …’
Când Părintele Arsenie era la Mănăstirea Sâmbăta, o credincioasă, Chivuca din Săsciori, facea multă milostenie la mănăstire. Ducea mereu lapte, ouă, păsări, faină, mălai, fasole, ceapă, cartofi… Ani şi ani de zile ea aducea tot felul de lucruri la mănăstire.
Dacă omul nu lucrează (pentru Dumnezeu), caută mereu să se îndreptăţească. „Diavolul m-a pus să păcătuiesc”, sau „Adam e de vină”, „Eva e de vină, nu eu”. Un teolog mi-a spus odată:
Citește în continuare ‘Cu ce te împiedică aceasta la mântuire?’
Se întâmplă uneori ca, în vecinătatea noastră, să cunoaștem un om îndestulat cu de toate, bine văzut de cei din jur, care îl privesc și îl laudă ca pe un pom frumos și plin de roadă. Ramurile neamului său se întind în lung și în lat, în rubedenii numeroase. Este sănătos și tânăr, toți din jurul lui îi urează să trăiască mulți ani.
Un tânăr neliniştit a venit odată la marele duhovnic al timpurilor noastre, Sfântul Paisie Aghioritul. Nu se putea stăpâni în nici un chip. S-a aflat după aceea că un duhovnic nepriceput, în loc să-i dea un sfat înţelept tânărului, a pus toate problemele şi nenorocirile lui pe seama moştenirii genetice. Din cauza impasului în care s-a trezit, tânărul a căzut în deznădejde.
A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
Un tânăr mi-a povestit odată următoarele: în adolescenţă era pasionat de sport, în special de lupte. Pe la cincisprezece ani, un coleg de echipă l-a iniţiat în „păcatul” onaniei. De ruşine, nu a mărturisit asta la spovedanie.
Bătrânul Epifanie repeta adesea: „Am făcut un acord cu Dumnezeu. Eu să-mi golesc buzunarele şi El să mi le umple. Dumnezeu n-a trădat niciodată acordul, dar eu da! Şi Dumnezeu nu S-a plâns!”
Citește în continuare ‘Milostenia şi rugăciunea au aceeaşi valoare’
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea S’a dus Iisus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit. Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei. Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s’o arunci câinilor“. Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“. Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta“. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 1-9) |
 avel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească; precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său cel iubit; întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui, pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea şi priceperea; făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte. |
De ce nu este permis accesul femeii în Sfântul Altar? De ce totuşi, în anumite situaţii, femeile au acces dincolo de Catapeteasmă? Practică oare Ortodoxia misoginismul? Lumea bărbaţilor a acaparat şi izvorul sfinţeniei? Iată câteva întrebări ale omului contemporan, la care vom încerca un răspuns teologic.
Citește în continuare ‘De ce nu au voie femeile în Sfântul Altar?’
După moartea cuiva, cei apropiați vor să afle unde a ajuns sufletul acestuia. Femeile sunt cel mai mult interesate de aceasta. Dorința le este cunoscută de diavol și acesta le poate arăta că cel adormit e în stare bună, în haine albe…
Citește în continuare ‘Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea în trup’
Un frate a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând: Oare pentru care păcat nu primeşte Dumnezeu rugăciunea omului?
Citește în continuare ‘Oare pentru care păcat nu primeşte Dumnezeu rugăciunea omului?’
Copilul meu, trebuie să înţelegem că vom trece prin această viaţă prin multe şi felurite ispite. Adesea vom stropi fiecare pas al vieţii noastre cu lacrimi şi suspine amare. În acest mod a voit Atotînţeleptul Dumnezeu ca omul să trăiască.
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea, chemând Iisus mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă!“ Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate“. Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea. Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om“. Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (VI, 2-10) |
| raţilor, purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare, şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate bunurile. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi. |
– Dacă într-o zi, începu bătrânul, mergi liniștit pe drum și-l vezi pe fratele tău mergând și el liniștit pe drum și, dintr-o dată, apare un om rău cu un cuțit în mână, care se repede asupra fratelui, îl lovește și-l lasă jos plin de sânge, ce simți tu față de acel frate, milă sau furie ?
Ce să facem dacă vrem să iertăm, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a făcut respectivul om?
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea, L-au întrebat fariseii şi cărturarii pe Iisus: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“ Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora“. Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră! Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu, pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi“. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă!“ |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (V, 11-21) |
| raţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci sminteala crucii a încetat! O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi! Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. |
Crucea este recunoscuta ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale crestinatatii. In vechime, latinii foloseau pentru cruce termenul „crux“, iar grecii „stavros“, desemnand in primul rand stalpul vertical, fara partea orizontala, pe care erau rastigniti cei condamnati la moarte. Acest instrument de tortura la pagani a fost sfintit prin sangele Mantuitorului rastignit, devenind pentru crestini obiect sfant si datator de viata. Pentru crestinul ortodox crucea este, in acelasi timp, simbol al rascumpararii omului si obiect de cult. El vede si cinsteste in aceasta, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al „Fiului Omului” si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.
Citește în continuare ‘Crucea – instrumentul de tortura datator de viata’
Descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul este legata de minunea aratarii pe cer, ziua-n amiaza mare, a semnului Sfintei Cruci si a cuvintelor „Intru aceasta vei invinge” in ajunul bataliei din octombrie 312, dintre Constantin cel Mare si Maxentiu, de la Pons Milvius (in apropierea Romei). Imparatul Constantin afland ca prin puterea Sfintei Cruci va iesi invingator, a poruncit ca Sfanta Cruce sa fie prezenta pe scuturile, coifurile si steagurile soldatilor sai. Dupa obtinerea victoriei, imparatul a decis impreuna cu mama sa, Elena, sa plece in cautarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Hristos.
Citește în continuare ‘Cum a fost descoperita Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul?’
Inaltarea Sfintei Cruci, praznuita pe 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare inchinata Crucii. Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, imparatul Constantin cel Mare a zidit o biserica a carei tarnosire a avut loc pe 13 septembrie 335. Data de 13 septembrie nu este o zi intamplatoare, daca tinem seama ca aceasta era ziua inaugurarii templului lui Jupiter de pe colina Capitoliului din Roma. Tarnosirea bisericii ridicata pe locul statuii lui Jupiter, era semnul biruintei crestinismului asupra paganismului. Cu ocazia tarnosirii a avut loc si instalarea Lemnului Sfintei Cruci in noul locas. Astfel, punctul de plecare al cultului public si oficial al Sfintei Cruci a fost sfintirea acestei biserici. Meonologhiul lui Vasile II (secolul XI) precizeaza ca pe 14 septembrie, dupa sfintirea bisericii, patriarhul Macarie a ridicat de pe un loc inalt, de mai multe ori, Lemnul Sfintei Cruci.
Citește în continuare ‘Inaltarea Sfintei Cruci – zi de post’
| LUNI
Înălţarea Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci Evanghelia de la Ioan |
| n vremea aceea s-au sfătuit căpeteniile preoţilor şi bătrânii împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, şi L-au dus la Pilat, zicând: „răstigneşte-l!, răstigneşte-l!…“. Zisu-le-a Pilat: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nici o vină nu găsesc în el“. Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, şi după legea noastră trebuie să moară, pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu“. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s’a temut. Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?…“. Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?“ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şaselea ceas; şi le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!“ Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstigneşte-l!…“. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?“ Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul…“. Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Şi L-au luat pe Iisus şi L-au dus. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, căruia pe evreieşte i se zice Golgota, unde L-au răstignit; şi împreună cu El pe alţi doi, de-o parte şi de alta, iar la mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. Deci mulţi dintre Iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte. Şi lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Atunci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată, fiul tău!“ Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. După aceea, ştiind Iisus că de-acum toate s’au săvârşit, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Apoi iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce – că era mare ziua acelei sâmbete –, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt, care erau răstigniţi împreună cu El. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui. |
| LUNI
Înălţarea Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci Ap. Galateni (IV, 27-30; V, 1-10) |
|
|
Sfantul Ioan de la Prislop isi leaga numele de mareata Manastire Prislop, mult iubita de Parintele Arsenie Boca. Sfantul Ioan de la Prislop s-a retras din manastire, la 500 de metri distanta, pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de „Casa Sfantului”. Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.
Daca ne va invrednici Maica Domnului, vom auzi pe Mantuitorul spunand catre popor : „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie” (Marcu 5,34). Cuvintele lui sunt diacronice, nu-si pierd insemnatatea niciodata; asa cum a vorbit celor de atunci, asa ne vorbeste si noua astazi.
Lui Nicodim, Domnul ii vorbeste ca unui om inteligent si cult. Il califica „invatator al lui Israel”. Drept care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grairi sfatoase, ci ii dezvaluie pe nepusa masa (cum ar veni) tainele finale si principiile de capetenie ale noii Legi.
Citește în continuare ‘Predica la Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci’
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Citește în continuare ‘Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci’
| DUMINICĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Ioan |
| is-a Domnul: „Nimeni nu s’a suit la cer, decât Cel Care S’a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul.“ |
| DUMINICĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Ap. Galateni (VI, 11-18) |
| raţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin. |
Dacă soția sau mama este o persoană caldă, calmă, blândă, echilibrată și conciliantă, întreaga familie va fi în armonie, și cu toții – părinți și copii – vor depăși cu ușurință chiar și cele mai mari lipsuri, necazuri și privațiuni, căci dragostea și bunătatea mamei este cea care îi unește și îi ocrotește. Dacă, dimpotrivă, soția și mama este o persoană frământată, tulburată, nereușind să se înțeleagă nici măcar pe ea și cu sine însăși, dacă nu va ști și nu va avea discernământul și calitatea de a aduce liniștea și de a sădi pacea în momentele de tensiune, bucuria și speranța în clipele de încercare, familia întreagă se va afla într-o luptă cu ea însăși, cu fiecare dintre membrii ei și cu ceilalți. O astfel de familie este mult mai vulnerabilă, soții par a nu fi niciodată împliniți și, din acest motiv, devin frustrați, iar copiii, privați de afecțiunea maternă, dezvoltă numeroase temeri și rețineri, defecte și infirmități sufletești.
Citește în continuare ‘Să statornicim în casă pace adâncă …’
Raluca, o studentă, s-a îndrăgostit de un coleg de facultate, Mircea. Fiind prietenă cu sora acestuia, Elena, cu care mergea tot timpul prin discoteci, au încercat să îl atragă într-o cursă.
Părinte, atunci când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?
Citește în continuare ‘Atunci când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?’
Cam cu zece ani în urmă m-a vizitat o doamnă necunoscută, la recomandarea unei prietene și mie, și aceleia. Doamna zămislise. În fiecare an soțul o supunea unei terapii cu iod radioactiv. Medicii au înfricoșat-o cu adevărat spunând-i consecințele terapiei asupra fătului și insistau să facă „întrerupere de sarcină” (ce expresie elegantă! Vorbim despre ucidere, ca și cum ar fi vorba de întreruperea…concediului (!) și întoarcerea la serviciu. Epoca noastră se destinge prin eufimisme…).
Citește în continuare ‘Mai presus de medici există Dumnezeu…’
Un proverb spune: „Prin răbdare ajungi să iubești”, trebuie să acceptăm să ne căsătorim fără dragoste?
Copiii care consumă crenvurști prezintă un risc mai mare de leucemie, este concluzia la care au ajuns recent oamenii de știință americani.
Citește în continuare ‘Copiii care consumă crenvurști prezintă un risc mai mare de leucemie’
| SÂMBĂTĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. ce primeşte profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata“. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor. |
| SÂMBĂTĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Ap. I Corinteni (IV, 17-21; V, 1-5) |
| raţilor, pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica. Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. Dar eu voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va voi – şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său. Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă. Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta: În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus. |
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească.
Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinței.
Citește în continuare ‘Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinței …’
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente