Crucea este recunoscuta ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale crestinatatii. In vechime, latinii foloseau pentru cruce termenul „crux“, iar grecii „stavros“, desemnand in primul rand stalpul vertical, fara partea orizontala, pe care erau rastigniti cei condamnati la moarte. Acest instrument de tortura la pagani a fost sfintit prin sangele Mantuitorului rastignit, devenind pentru crestini obiect sfant si datator de viata. Pentru crestinul ortodox crucea este, in acelasi timp, simbol al rascumpararii omului si obiect de cult. El vede si cinsteste in aceasta, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al „Fiului Omului” si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.
Citește în continuare ‘Crucea – instrumentul de tortura datator de viata’
Descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul este legata de minunea aratarii pe cer, ziua-n amiaza mare, a semnului Sfintei Cruci si a cuvintelor „Intru aceasta vei invinge” in ajunul bataliei din octombrie 312, dintre Constantin cel Mare si Maxentiu, de la Pons Milvius (in apropierea Romei). Imparatul Constantin afland ca prin puterea Sfintei Cruci va iesi invingator, a poruncit ca Sfanta Cruce sa fie prezenta pe scuturile, coifurile si steagurile soldatilor sai. Dupa obtinerea victoriei, imparatul a decis impreuna cu mama sa, Elena, sa plece in cautarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Hristos.
Inaltarea Sfintei Cruci, praznuita pe 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare inchinata Crucii. Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, imparatul Constantin cel Mare a zidit o biserica a carei tarnosire a avut loc pe 13 septembrie 335. Data de 13 septembrie nu este o zi intamplatoare, daca tinem seama ca aceasta era ziua inaugurarii templului lui Jupiter de pe colina Capitoliului din Roma. Tarnosirea bisericii ridicata pe locul statuii lui Jupiter, era semnul biruintei crestinismului asupra paganismului. Cu ocazia tarnosirii a avut loc si instalarea Lemnului Sfintei Cruci in noul locas. Astfel, punctul de plecare al cultului public si oficial al Sfintei Cruci a fost sfintirea acestei biserici. Meonologhiul lui Vasile II (secolul XI) precizeaza ca pe 14 septembrie, dupa sfintirea bisericii, patriarhul Macarie a ridicat de pe un loc inalt, de mai multe ori, Lemnul Sfintei Cruci.
n vremea aceea s-au sfătuit căpeteniile preoţilor şi bătrânii împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, şi L-au dus la Pilat, zicând: „răstigneşte-l!, răstigneşte-l!…“. Zisu-le-a Pilat: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nici o vină nu găsesc în el“. Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, şi după legea noastră trebuie să moară, pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu“. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s’a temut. Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?…“. Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?“ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şaselea ceas; şi le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!“ Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstigneşte-l!…“. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?“ Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul…“. Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Şi L-au luat pe Iisus şi L-au dus. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, căruia pe evreieşte i se zice Golgota, unde L-au răstignit; şi împreună cu El pe alţi doi, de-o parte şi de alta, iar la mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. Deci mulţi dintre Iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte. Şi lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Atunci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată, fiul tău!“ Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. După aceea, ştiind Iisus că de-acum toate s’au săvârşit, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Apoi iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce – că era mare ziua acelei sâmbete –, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt, care erau răstigniţi împreună cu El. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente